Vrem să vă dăruim câte o fereastră

de Matei Vişniec

„Teatrul este, şi el, un dascăl de la care putem învăţa multe.”

I. Postlectură.

Completează enunţurile următoare:

Mi-a plăcut textul, pentru că... Nu mi-a plăcut în text că ...

Nu am înţeles din text ... Mi-ar plăcea să interpretez rolul ... din piesă

II. Interpretarea textului.

1. Tu cum îţi imaginezi Paradisul?

Pentru personajele din textul-suport,

biblioteca este iniţial un labirint, apoi
devine un spaţiu al deschiderilor...
Unii scriitori îşi imaginează paradisul
sub forma unei biblioteci, iar alţii sub
forma unor grădini sau palate...

2. Scopul scrierii acestui text-suport.

Textele dramatice sunt scrise cu scopul de a fi jucate pe scenă.

3. Structura textului.
Cuprinde un act care este divizat în 4 scene.
!!!
 Actul=Subdiviziune formală a unei piese de teatru.
 Scena / Tabloul=Subdiviziune a unui act, delimitată, în general, prin plecarea sau intrarea
unui personaj în scenă sau modificarea locului şi a timpului acţiunii piesei.
 Replica=Fiecare intervenţie a unui personaj;
 Indicaţiile scenice (indicaţiile de regie sau didascaliile)=Sugestiile ce apar între paranteze (de
cele maimulte ori), prin care autorul precizează vârsta personajelor, aspectul fizic, mimica,
gestica (adica jocul de scena al actorilor) şi decorul scenei. Exemplu: “(strigând)”/ “Eliza
scoate umbrela, o deschide.”

4. Modul de expunere predominant.

Este dialogul, fiecare replică fiind anticipată de numele personajului care o rosteşte.
Exemplu: „DOINIŢA – Şi spre noi înşine”.
5. Conflictul exterior vs. conflictul interior.

În această operă, conflictul exterior reiese din replicile pe alocuri acide ale personajelor,
care se contrazic şi se şicanează (DOINIȚA – Atât îţi spun, nu fi măgar! / RADU – Dar n-am
spus nimic rău. (Către spectatori.) Am spus eu ceva urât! / ELIZA – Da, ai fost măgar!); se
împleteşte cu cel interior, evident în reacţiile personajelor care nu mai găseau o cale de ieşire
(DOINIŢA – Mie uite-așa începuse să-mi bată inima…/ ELIZA – Iar mie mi-a venit să plâng. /
DOINIŢA – Ba chiar ai plâns puţin. / ELIZA – Sigur că am plâns.)

6. Context spaţio-temporal.
Reperele spaţiale şi cele temporale sunt limitate, fiind redate prin indicii „pe la ora două şi
ceva”, „într-o bibliotecă”.

7. Textul dramatic-particularităţi.
Este un text literar organizat în acte şi scene, scris sub formă de dialog sau de
monolog şi destinat reprezentării scenice, în care personajele comunică în mod direct,
fără intervenţia unei voci auctoriale (a autorului), într-un cadru artistic – decor, lumini,
costume, muzică.
Trăsături:
 în deschidere apare o listă cu numele personajelor şi cu precizări privind ocupaţia
acestora sau statutul lor;

 textul este structurat în acte, care conţin scene;

 fiecare replică este anticipată de numele personajului care o rosteşte;
 se remarcă prezenţa didascaliilor / indicaţiilor scenice, ca modalităţi de intervenţie
directă a autorului.
 modul de expunere specific este dialogul; asigură evolutia acţiunii, accentuează
tensiunea dramatică, este o modalitate indirectă de caracterizare a personajelor;
 conflict dramatic interior / exterior puternic;
 evenimentele sunt plasate intr-un context spaţio-temporal limitat.

Model de argumentare
1. Definiţia.
2. Lista de persoane +acte, scene +didascalii.
3. Dialogul.
4. Conflict dramatic+tensiune dramatică+context
spaţio-temporal limitat

Opera dramatică – argumentare

 În opinia mea, opera … de … aparţine genului dramatic, fiind un text literar
organizat în acte şi scene, scris sub formă de dialog sau de monolog şi destinat reprezentării
scenice, în care personajele comunică în mod direct, fără intervenţia unei voci auctoriale (a
autorului), într-un cadru artistic – decor, lumini, costume, muzică.

În primul rând, în deschidere apare o listă cu numele personajelor şi cu precizări

privind statutul acestora …(două exemple). Textul este structurat în … acte (câte acte), care
conţin … scene (câte scene). Fiecare replică este anticipată de numele personajului care o
rosteşte … (citat) şi se remarcă prezenţa didascaliilor / indicaţiilor scenice, ca modalităţi de
intervenţie directă a autorului …(două exemple).

În al doilea rând, modul de expunere specific este dialogul, impunând prezenţa

elementelor de oralitate (proverbe, expresii populare, regionalisme, diminutive, interogatii,
exclamatii retorice, interjectii, vocative … (trei exemple). Acesta asigură evolutia acţiunii,
accentuează tensiunea dramatică, este o modalitate indirectă de caracterizare a personajelor. O
trăsătură morală desprinsă din limbaj este … (trăsătura), aceasta caracterizându-l pe … ( numesc
personajul).

În plus, se remarcă prezenţa personajelor, numite de Roland Barthes “fiinţe de

hârtie” - … şi a unui conflict dramatic interior / exterior puternic - …(prezint succinct
conţinutul). Evenimentele sunt plasate intr-un context spaţio-temporal limitat, marcat prin indici
specifici:…

Personajul sau “ actorul” este un artist prezent în spaţiul scenic, a cărui misiune este
aceea de a acţiona şi de a vorbi într-un univers fictional. Aşa cum susţine Eugen Ionescu, “ în
teatru, totul e limbaj.”

În concluzie, organizarea în acte şi scene, conflictul dramatic, dialogul,

didascaliile susţin încadrarea textului-suport în genul dramatic.

Cerinţă: Dovediţi că textului-suport este o operă dramatică.