NORM

A ȘI
UZUL
ÎN
LIMBĂ

Greşeli de exprimare

Prin intermediul mijloacelor mass-media, întreaga populație primeşte zi de zi

diverse informaţii care conţin abateri grave atât la nivel fonetic (intonație, pronunție greșită,
accent etc.) şi lexico-semantic (împrumuturi, sinonime, omonime etc.), cât şi la nivel
morfologico-sintactic (acord între părțile de propoziție etc.) şi ortografic.
În domeniul foneticii și al ortoepiei se întâlnesc diverse greșeli, în general în
audio-vizual. Acestea sunt cacofoniile, precum şi pronunțiile greșite ale unor cuvinte,
neologisme sau nume proprii. Radu Paraschivescu, în emisiunea sa „Pastila de limbă”,
precizează că una dintre aceste greseli frecvent întâlnite este cacofonia: „După cum nu mi-aş
fi închipuit că o să ajung să lucrez ca şi colaborator al unui post de televiziune, cu atât mai
puţin să am propria mea emisiune”.1 El este de părere că pentru a evita cacofonia este absolut
necesar să folosim sintagmele „în calitate de”, „pe post de”: „o să lucrez în calitate de
colaborator” sau „o să lucrez pe post de colaborator”. Nu este indicat să folosim sintagma „ca
şi” pentru a o evita. Conform DEX-ului cacofonia este „o asociaţie neplăcută de sunete;
cacafonism. Suprapunere de sunete discordante; lipsă de armonie. –din. fr cacophonie”. 2 Prin
urmare, deşi cacofoniile sunt acceptate, de preferat este ca enunțul să fie reformulat.
Datorită faptului că limba română este într-o continuă evoluție prin
împrumuturile din limba engleză și limba franceză, pronunția acestora a ridicat mari
probleme. Când vine vorba de numele proprii provenite din altă limbă, trebuie să fim atenți
pentru a le pronunța corespunzător. Fiind neadaptate sau parțial adaptate la tiparul limbii
române, unele nume proprii prezintă dificultăți. Și pentru a evita orice greșeală, trebuie să
ținem seama de regulile ortoepice din limba de provenință a cuvintelor respective. În limba
română citim așa cum scriem și de multe ori avem tendința de a romaniza cuvintele.
Alexandru Graur în cartea sa „Capcanele limbii române” prezintă câteva exemple în acest
sens: în pronunţarea cuvântului New York, noi avem tendinţa de a pune accent pe iniţiala
cuvintelor, ceea ce este complet greşit niù iorc3 şi o altă tendinţă este aceeea de a stâlci
cuvintele preluate Jugoslavia în loc de Iugoslavia, Pèru în loc de Perù4etc. Cu privire la acest
aspect, Adina Dragomirescu precizează faptul că, deşi împrumuturile sunt bine-venite în
domeniile tehnice în care au fost împrumutate, acestea s-au extins în afara acestor domenii, şi-
au lărgit sensul şi „înlocuiesc, fără justificare, cuvinte deja existente”.5
Ortografia reprezintă „un ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a
cuvintelor unei limbi”6. Obiectul de studiu al ortografiei este forma corectă a cuvintelor, fie ele
simple sau compuse, abreviate etc., iar punctuația studiază structura unui text în funcție de sintaxă,
semantică sau chiar interpretarea unui vorbitor. La nivelul punctuației, folosirea greșită a virgulei
sau absența acesteia cu desăvârșire este greșeala care este cel mai des întâlnită. În majoritatea
publicațiilor nu sunt respectate regulile de folosire a acestui semn de punctuație. Ȋn unele
situaţii este nevoie de virgula pentru a dezambiguiza relaţiile sintactice în cadrul enunţului.
1
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/pastila-de-limba-zece-greseli-de-vorbire-intalnite-frecvent-
924547
2
DEX - Dictionarul explicativ al limbii romane , ed. Univers Enciclopedic, 2016, p.144.
3
Al. Graur, „Capcanele” limbii române, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2012, pag. 19.
4
Idem, pag. 20.
5
Adina Dragomirescu, Alexandru Nicolae, 101 greşeli de lexic şi de semantică. Cuvinte şi sensuri în mişcare, Ed.
Humanitas, Bucureşti, 2011, pag. 32.
6
DEX - Dictionarul explicativ al limbii romane , ed. Univers Enciclopedic, 2016, p.831.
Este şi cazul exemplului dat de Ruxanda Negrea în cadrul emisiunii „Vorbeşte corect!”:
„Politicienii care fură să răspundă”.7 Prezenţa virgulei între verbul a fura şi conjuncţia să
este esenţială, deoarece aceasta indică sensul propoziţiei respective.
Cratima este, de foarte multe ori, o punte a suspinelor pentru cei care nu cunosc
regulile de folosire a acesteia. Fără un prea mare efort poți întâlni, în mai toate ziarele sau
revistele, o greșeală a utilizării sau lipsei cratimei, abatere ce, treptat, a fost însușită de foarte
multe persoane. Radu Paraschivescu aduce în discuţie folosirea sintagmelor „cel” fără cratimă
şi „ce-l” cu cratimă8.  Regula, pe care nu toată lumea o cunoaşte, este aceea că liniuţa ţine
locul vocalei î: Nu mi-a spus ce-l doare. / Nu mi-a spus ce îl doare., formând două silabe,
informaţie precizată şi de moderatorul emisiunii „Pastila de limbă”.
La nivel lexico-semantic greșelile din mass-media constau, în general, în
folosirea pleonasmului, a două unități frazeologice contaminate, folosirea englezismelor și a
franțuzismelor în locul cuvintelor din limba română. Conform DEX-ului pleonasmul este: „o
eroare de exprimare care constă în folosirea alăturată a unuo cuvinte, expresii, propoziţii care
repetă în mod inutril aceeaşi idee”.9 Pe de o parte, există pleonasmele pe care le sesizăm fără
să stăm pe gânduri: „babă bătrână", „avansaţi înainte", „coborâţi jos" sau „hemoragie de
sânge". Mai sunt și anumite pleonasme în a căror capcană cădem fiindcă nu avem repere
etimologice sau referitoare la sensul anumitor cuvinte din alte limbi. Aici un bun exemplu este
„a-şi aduce aportul", o formulă pleonastică, deci incorectă („apporter" înseamnă „a aduce" în
franceză), pe care o putem înlocui cu variantele corecte „a contribui", „a-şi aduce contribuţia"
sau „a avea un aport", dacă ţinem morţiş să folosim cuvântul „aport", lucru sesizat şi de Radu
Paraschivescu.10
Confuzii mari se produc şi în privinţa paronimelor, care de cele mai multe ori sunt
utilizate greşit: „Fusese investit într-o funcţie nouă” 11. „A investi” înseamnă a plasa un fond
sau o sumă într-o întreprindere. Verbul de care avem nevoie aici este „a învesti”, cu sensul de
„a numi” sau „a acorda cuiva un drept sau o autoritate oficială”. Forma corectă a enunţului
este, în acest caz, „fusese învestit într-o funcţie nouă”.
Greșelile întâlnite în mass-media la nivel morfologic sunt numeroase, ele constând în
confuzii verbale, integrarea verbelor la alte conjugări, modificarea radicalului unor cuvinte,
articularea greșită, folosirea greșită a unor adjective invariabile, dezacordul numeralului cu
7
https://www.youtube.com/watch?v=jVUtYWH3U1w
8
https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/pastila-de-limba-cu-cratima-fara-cratima-962885
9
DEX - Dictionarul explicativ al limbii romane , ed. Univers Enciclopedic, 2016, p. 917.
10
https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/pastila-de-limba-cele-mai-intalnite-pleonasme-543797
11
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/pastila-de-limba-depistati-10-greseli-intr-un-text-propus-de-
radu-paraschivescu-1013781
substantivul pe care îl determină, confuzii între părți de vorbire diferite etc. O abatere des
întâlnită constă în folosirea greşită a acordului, fapt sesizat şi de Ruxandra Negrea:
„Parastasul cântăreţei răpusă la 27 de ani”.12 În acest caz, adjectivul provenit din verb la
participiu sau adjectivul participial trebuie să preia atât genul şi numărul substantivului
cântăreţei, cât şi cazul. Astfel, spunem corect: Parastasul cântăreţei răpuse de boală.
Ȋn ultima vreme multe substantive uzuale, în cazul cărora nu există ezitări sau dubii în
privinţa pluralului sunt semnalate în emisiuni de televiziune cu forme de plural surprinzătoare.
Ex. „Ei vor începe să sape în jurul acestei groape pentru a ajunge la locul unde s-a produs
avaria”.13 Ȋn mod sigur, chiar şi un vorbitor cu un nivel mediu ştie că pluralul substantivului
groapă este gropi.
O abatere des întâlnită constă în folosirea formelor „vroia”, „vroiam”, „vroiați” etc.,
din verbele „a vrea” și „a voi”. Datorită faptului că verbele sunt sinonime, formele greșite
provin din contaminarea unui verb cu celălalt (forma de indicativ imperfect a verbului „a voi”
este „voiam”, iar a verbului „ a vrea” este „vream”). Corect ar fi fost: voiam, voiați, voia etc.
În concluzie, se poate afirma că mass-media are efect nu doar asupra individului,
oferindu-i acestuia modele de comportament, de limbaj etc., care pot fi adoptate prin învățare,
ci are efect și asupra educației, culturii, volumului de informații, valorilor sau regulilor
societății și, bineînțeles, asupra relațiilor interumane.

Bibliografie:

1. Paraschivescu, Radu. Pastila de limbă, emisiune difuzată pe canalul DIGI 24:

https://www.digi24.ro/cautare?q=pastila+de+limba
2. Gheorghe Negrea, Ruxandra. Vorbește corect!, emisiune difuzată pe canalul TVR 1:
https://www.youtube.com/results?search_query=vorbeste+corect
3. Dragomirescu, Adina, Alexandru Nicolae. 2011. 101 greșeli de lexic și de semantică. Cuvinte
și sensuri în mișcare. București: Editura Humanitas.
4. Graur, Al. 2012. „Capcanele” limbii române. București: Editura Humanitas.
5. DEX - Dictionarul explicativ al limbii romane , ed. Univers Enciclopedic, 2016.

12
https://www.youtube.com/watch?v=jzdhVnvNf2U&t=193s
13
https://www.youtube.com/watch?v=jzdhVnvNf2U