c




Limba pe care o vorbesc tinerii din România în prezent nu mai seamănă deloc cu cea
învaţată la şcoală. O discuţie între doi elevi de liceu din autobuz sau metrou te poate pune
serios pe gânduri şi te face să te întrebi dacă mai ştii limba română sau ce limbă vorbesc cei doi.
Termenii de argou sau de jargon, pe care îi folosim cu toţii de fapt, au pătruns din ce în
ce mai mult în limba vorbită în mod curent, făcând ca limbajul anumitor grupuri să devină
inaccesibil celor mai mulţi. Pe de altă parte, o nouă limbă se arată la orizont: ͞romgleza͟.
În plus, ticurile verbale sunt şi ele, folosite cu multă patimă. ͞Frate͟ - a devenit o
formulă uzuală de adresare, chit că cei doi vorbitori nu sunt deloc înrudiţi. Uneori unul dintre
interlocutori nici nu ar putea fi vreodată frate, ci eventual ͙ soră.

   

DEX-ul ne oferă pentru cele două cuvinte mai multe explicaţii. Astfel, argoul poate fi un
limbaj convenţional, folosit în mod conştient de către vorbitorii unui grup social sau profesional,
pentru a nu fi înţeleşi de ceilalţi, cum ar fi argoul elevilor sau cel al vânătorilor. De asemenea,
poate fi un limbaj convenţional al anumitor categorii sociale, care folosesc cuvinte speciale sau
cu sensuri deosebite, pentru a nu fi înţelese de restul societăţii.
O altă definiţie spune că acest limbaj este folosit mai ales de vagabonzi sau răufăcători,
pentru a nu fi înţeleşi de restul membrilor societăţii.
În ceea ce priveşte jargonul, DEX-ul ne spune că este un limbaj specific anumitor
categorii sociale sau profesionale, care reflectă fie dorinţa celor ce-l vorbesc de a se distinge de
masa mare a vorbitorilor, fie tendinţa de a folosi termeni specifici profesiunilor respective.
Jargonul se caracterizează prin abundenţa cuvintelor şi expresiilor pretenţioase, de obicei
împrumutate din alte limbi, sau a celor de specialitate.
De asemenea, jargonul poate fi şi un limbaj particular al unui grup social sau profesional,
caracterizat printr-o gramatică proprie şi prin cuvinte codificate, convenţionale, cum ar fi de
exemplu jargonul hoţilor.
Internetul a facilitat apariţia dicţionarelor de ͞limbaj urban͟ sau ͞romglez-român͟.
Apariţia Internetului a înlesnit, de fapt, nu numai apariţia dicţionarelor on-line,
majoritatea interactive - deci la care oricine poate contribui - dar şi a acestui nou mod de
exprimare. Foarte mulţi termeni au fost împrumutaţi din engleză, astfel că s-a ajuns la situaţia
de a strecura în aproape fiecare frază câte un cuvânt sau două din această limbă. Tot aşa, au
apărut prescurtările şi tendinţa de a simplifica scrierea cât mai mult, uneori prin omiterea
folosirii cratimei. Se înţelege că de diacritice nici nu poate fi vorba.
͞Zimi si mie parola pentru nivelul trei͟, este un mesaj obişnuit. Niciunul dintre cei doi
vorbitori nu par a remarca faptul că el conţine de fapt o greşeală gramaticală gravă. ͞De ce să
mai pierd timpul să pun cratimă, pentru că mesajul este acelaşi?͟, se întreabă Cosmin. De altfel,
pe Internet, dar şi în vorbirea curentă, toţi sunt ͞fraţi͟ şi nici un fişier nu se ͞descarcă͟, ci se
͞downloadează͟.



 
    

Dicţionarele on-line s-au dezvoltat într-un ritm accelerat în ultimii ani. Unul dintre ele,
ceva mai nou, nu încă foarte complet, este 123urban.
Iată câteva definiţii din acest dicţionar:

Paraşutist = profitor, lipici, atârnător (personaj care

aterizează inopinat la chefuri, mese - care contribuie cu
muştarul la grătarele colective (specie din cămine
studenţeşti, dar nu numai).
Exemplu: ͞Paraşutist exersat Nelu ăsta, cum am întins
faţa de masă s-a şi ivit.͟
Gherţoi = persoană lipsită de maniere
Exemplu: ͞M-a călcat gherţoiu' ăla gras pe picioare şi
nici nu şi-a cerut scuze.
a bate apa = a pierde timpul fără folos
Exemplu: ͞Treci şi fă ceva util, nu mai bate apa.͟






 

 




La fel ca argoul şi jargonul, romgleza are şi ea prieteni şi oponenţi. Exemplele de folosire
abuzivă a termenilor din engleză care au corespondenţi în limba română sunt nenumărate.
Exemplu: ͞Îţi voi oferi suportul meu͟ (de la verbul to support / a sprijini), în loc de ͞Te
voi sprijini͟.
Dacă nu ştiaţi că există o poezie de dragoste în romgleză, Internetul vă poate oferi cele
mai neaşteptate surprize.


 


 
   

Oboseala, comoditatea şi indiferenţa sunt factorii care alterează limba română şi în

afara graniţelor ţării. ͟Îmbogăţirea͟ vocabularului românesc cu expresii şi cuvinte spaniole a
devenit o obişnuinţă şi pentru tinerii români care trăiesc în Spania. Există chiar şi un termen
care defineşte noul dialect - rumaniol.
Pentru românii rezidenţi în Spania, folosirea unor termeni spanioli în amestec cu
expresiile şi cuvintele româneşti a devenit o obişnuinţă. Printre cuvintele cel mai des utilizate se
numără ͟regalo͟(cadou), ͟tarjeta͟ (card͟cole͟ (n.r. colegio - şcoală), ͟guarderie͟
(grădiniţă), ͟hola͟ (bună ziua), ͟nomină͟ (fluturaş de salariu), ͟encargado͟ ( şef, responsabil)
sau ͟comercial͟ (agent de vânzări). Uneori, unele dintre aceste cuvinte sunt ͟românizate͟: ͟mi-
a regalat͟ (mi-a dăruit), ͟m-am împatronat͟ (am obţinut viza de flotant -
empadronamiento), ͟am ingresat banii͟ (am depus banii la bancă), etc.

Acest nou dialect şi efectele lui au constituit principala temă a dezbaterii ͟Limba maternă,
valoare fundamentală ce nu trebuie pierdută͟, eveniment prilejuit de celebrarea Zilei
Internaţionale a Limbii Materne (21 februarie).