Facultatea de Litere, Universitatea București,

secția: Limba și literatura română- limba spaniolă,

101 greșeli gramaticale, Isabela Nedelcu, ediția a II-a,

2013, editura Humanitas București- Recenzie

Limba română actuală, vorbită în cuprinsul granițelor țării, cât și în extriorul acestora,
devine încetul cu încetul un experiment cu mai multe posibilități de a eșua, decât de a reuși.
Vorbitorii nativi, interesați de o exprimare corectă și de o bună utilizare a limbii îmbelșugate
pe care o posedă poporul nostru cu sânge daco-romanic,se întâlnesc într-un număr tot mai
redus. Astăzi, pe canalele de transmitere orală dintre concetățeni, în mediile virtuale de
comunicare, în mass-media, se notează o pondere impresionantă a incorectitudinii
gramaticale. Astfel, un proces normal, o acțiune care ar trebui realizată cu naturalețe și doar
din impulsul de a transmite ceea ce gândim se transformă într-un lux pe care doar oamenii
intelectuali, inteligenți sau cultivați, într-un mediu favorabil, și-l pot permite.

Isabela Nedelcu, doctor în filologie și coaboratoare la lucrările principale ale

Institutului de Lingvistică ,,Iorgu Iordan- Alexandru Rosetti”, al Academiei Române, a
redactat cu scopul îndreptării degenerării și degradării limbii materne, lucrarea ,,101 greșeli
gramaticale”. Aceasta nu este doar o culegere ce cuprinde și ilustrează greșelile frecvente
întâlnite în vorbirea curentă,ea prezentând detaliat și modul în care acestea se produc,
determinanții realizări lor factuale și cum pot fi remediate. Scopul doamnei doctor, la fel ca
scopul fiecărui realizator de lucrări normative ale limbii române, este reglementarea și
îndreptarea tendinței de expansiune a poluării acesteia prin pronunțarea și scrierea defectuoasă
și folosirea în mod eronat a componentelor de gramatică, sintaxă, morfologie, ș.a.

Prima parte a cărții se axează pe erorile întâlnite în pronunțarea și scrierea anumitor

cuvinte, precum neologismele neadaptate, și a altor unități din componența lingvistică. În
cazul primului aspect, acesta are la bazâ necunoașterea și ignoranța față de regulile ortoepice
și a criteriilor lor. După cum sugerează și doamna Nedelcu, metoda prin care se poate evita
incorectitudinea, în cazul necunoașterii aspectelor menționate anterior, este recomandată
consultarea DOOM-ului.

Tot în prima parte, este abordată și tema scrierii defectuoase care reprezintă un
subiect ofertant de dezbatere și detaliere, însă care este prezentat într-o manieră succintă, dar
care își atinge punctele de interes, cuprinzănd greșelile cele mai banale și, în același timp cele
mai flagrante. Un exemplu în acest sens este ilustrarea problemei veșnice a i-urilor așezate la
sfârșitul cuvântului și adăugarea lor corectă, în funcție de contextul în care respectivele
cuvinte problematice sunt plasate. Pentru a putea realiza diferențele care conduc la adăugarea
i-urilor, orice vorbitor trebuie să dețină cunoștințe minime și să fii studiat cel pușin materia
destinată ciclului gimnazial pentru a putea cunoaște structura și pentru a diferenșia contextele
care creaaza situația adăugării de i-uri.

Folosirea semnelor de punctuație în mod eronat este și ea întâlnită în acest ”manual

de utilizare” a limbii. Și în acest caz este vorba depsre un set de reguli cu sensul de a fixa în
mintea omului situațiile în care se utilizează virgula, semnul întrebării, semnul exclamării, etc.

Acest punct al lucrării constituie un aspect foarte important al comunicării interpersonale;

dacă nu ar exista punctuația și intonația aferentă acesteia înțelegea mesajului transmis ar fi
mult mai dificilă, fiecare semn avănd rolul său. Intonația susșine emoția și determină apariția
stării pe care transmițătorul încearcă să le exprime.

Cartea doamnei Isabela Nedelcu continuă cu expunerea greșelilor de morgfologie,

care după spusele dumneaei, implică și unele aspecte de sintaxă. Greșeli precum dezacordul
substantivului cu adjectivul, formarea eronată a pluralului substantivului, utilizarea formei de
plural in locul celei de singular, ș.a.m.d. sunt cele mai des întâlnite și determină acceptarea lor
de către populație, ca fiind varianta corectă. Astfel, misiunea lucrărilor de speciazilzare în
disecarea problemei și expunerea modurilor de remediere a acestora devine mult mai grea.

În lucrarea despre care discutăm acum, sunt prezentate și conjugările la diverse

timpuri și moduri ale verbelor care constituie un anumit grad de dificultate în folosire. Un
timp oferit ca exemplu negativ este imperfectul ,degenerat de cele mai multe ori prin
mijloacele mass-media, după cum precizează doamna doctor filolog , și care exact ca în
situația anterioară ajunge să își impună formele greșit utilizate ca fiind cele regulare.

Chiar și unitățile minimale care intră în componența enunțurilor utilizate de vorbitori

constituie mari probleme în limba noastră. Prepozițiile și conjuncțiile , căci depsre ele este
vorba, sunt piedici mari în comunicarea de orice fel. Din tendința de a vorbi cât mai laborios
și de a modela un limbaj aparent bine pus la punct- putem spune că este vorba chiar despre o
tendință de hipercorectitudine- combinăm sau inlocuim prepoziții și conjuncții ”după ureche”.

Textul cu privire la acest subiect cuprinde cele mai prost alese combinații de conjuncții și
prepoziții, dar și situațiile în care sunt omise, deși sunt necesare, cu scopul de a atrage atenția
asupra acestor situații nefericite și a încercării de a le utiliza in maniera corectă, respectând
normele morfologice.

În capitolul,, Greșeli de sintaxă”, se vorbește despre relațiile toxice pe care un

vorbitor le creează intre unitățile limbii, precum: greșeli în realizarea acordului , greșeli de
topică, dar și depre anacolut. Primul aspect are o dezvoltare amplă vizând multe relații
”distruse” de vorbitori prin neatenție și de multe ori, prin ignoranța față de regulile vorbirii ți
utilizării corecte a limbii. Dezacordurile sunt cel mai des întâlnite, fiind deja acceptate de
societate sub denumirea ”vorbirea polpulară”, specifică timpurilor de altă dată. Desi, în alte
vremuri, acestea nu constituiau greșeli sau cel puțin o preocupare pentru vorbitori, trebuie
totuși să ne adaptăm vremurilor actuale și noilor reguli impuse de cărțile normative ale
românei. Folosirea unui subiect multplu alaturi de un predicat de numar singular este una
dintre cele mai frecvente nonconcordanțe regăsite în vorbirea cotidiană și una dintre cele mai
greu de rectificat, deoarece au ajuns să fie atât de răspândite, incât majoritatea socializatorilor
le utilizează fără a mai sesiza greșeala.

Anacolutul, adică abaterea de la structura inițială a enunțului pe care un vorbitor

dorește să îl transmită, prin intervenirea cu altă structură care nu se leagă de prima. Acest fapt
are mai multe cauze pe care doamna doctor le ilustrează în fragmentul atribuit dezbaterii
acestei probleme, în principal, regăsită în vorbire.

Cartea cu aspect de culegere și conținut de lucrare normativă a doamnei Isabela

Nedelcu colectează majoritatea greșelilor cu nivel ridicat de frecvență în socializarea
cotidiană și ilustrează intr-un mod destul de explicit cauzele și contextele producerii acestora,
precum, și primele verigi în formarea lanțușui de erori de scriere, pronunțare și trensamitere a
unor mesaje. Mijloacele mass-media sunt cele pe care le oferă cel mai des ca exemplu pentru
răspândirea întrebuințării greșite a normelor și regulilor limbii române și a unei exprimări
corecte și coerente. Acest fapt ar trebui să atragă atenția cititorului și să îl detremine să se
asigure înainte de a utiliza sau relua orice mesaj transmis prin aceste mediu de comunicare și
să îi determine pe cei care au conexiuni cu acest domeniu sau fac parte din el să revizuiască
ceea ce transmit și să iși rectifice greșelile, înainte de a le impune, cu scop sau nu, ca fiind
aspecte corecte.

Societatea românească ar trebui să studieze tot mai mult și mai atent propria limbă,
înainte de a face altceva sau de a învăța limbi străine, spre exemplu, pentru a-și asigura
dezvoltarea unei gândiri corecte și a unui mod de comunicare conform regulilor. În acest sens,
lucrarea doamnei Nedelcu este una recomandabilă, vizând greșelile de bază ale celor mai
mulți vorbitori ai limbii române și venind în sprijinul celor care doresc să le înțeleagă și
ulterior, să le rectifice. Este o lucrare bine realizată și bine pusă la punct, car eprezintă într-un
mod accesibil tututror cititorilor experimentați sau nu, cu studii de nivel înalt sau mediu, care
doresc să își cultive partea de limbă îe care și-o atribuie atunci când comunică.