Etică și intergitate academică Seria 1, prima întâlnire Denisa David: denisadavid15@yahoo.com, ora conectării: 09:01, ora ieșirii 09:52 - 51 min. Mihaela-Denisa David mihaela-denisa.david.m21@s.fpse.unibuc.ro , ora conectării: 9:52, ora ieșirii 15:57 - 6 ore 5 min. Seria 1, a doua întâlnire Mihaela-Denisa David mihaela-denisa.david.m21@s.fpse.unibuc.ro, ora conectării: 8:57, ora ieșirii 16:39 - 7 ore 43 min.
b) Ai descoperit întâmplător că unul dintre articolele profesorului coordonator, scris în
tinerețe, înainte de 1990, nu reprezintă decât o traducere a unui articol dintr-o revistă de prestigiu din anul 1982. În prezent, dintre numerele respectivei reviste, doar cele apărute începând cu anul 1990 sunt disponibile în format electronic. Ce faci?
Prezenta lucrare se concentrează pe descoperirea lipsei de integritate academică a unui
cadru universitar care se ocupă de coordonarea lucrărilor de finalizare a studiilor la nivel de licență, masterat și școală doctorală. În prima parte a eseului vom expune teza de la care plecăm și poziția adoptată față de aceasta după care va urma o construcție argumentativă care va susține punctul nostru de vedere într-un mod detaliat, urmând ca la final să prezentăm concluziile expunerii reiterându- ne poziția față de situația creată. Vorbind în baza principiilor și valorilor care mă caracterizează în momentul acestei expuneri, consider că însușirea unui articol dintr-o revistă de prestigiu a anului 1982 de către profesorul coordonator, care doar l-a tradus și l-a publicat ca fiind propriu în perioada anilor 1990, este un fapt total condamnabil care trebuie denunțat și sancționat în conformitate cu gravitatea sa. Trebuie să ținem cont că un cadru universitar ar trebui să fie un exemplu de integritate atât pentru studenții săi cât și pentru societate în sine. Profesorul fiind un îndrumator prin definiție, ar trebui să reprezinte un exemplu demn de urmat care să respecte mai întâi el normele academice, iar apoi să le ceară studenților același lucru. Faptul săvârșit este și mai grav dată fiind poziția profesorului în ierarhia universității. Plagierea este gravă indiferent de nivelul la care este comisă (licență, masterat, doctorat), însă faptul că profesorul implică articolul respectiv în procesul de creare și redactare a unei teze doctorale, cere luarea unor măsuri imediate, precum un proces de verificare a autenticității publicațiilor legate de numele acestuia. Un prim argument în susținerea opiniei mele este faptul că așa cum în societate nu se ține cont de poziția individului judecat pentru o faptă ilegală, și profesorul, indiferent de gradul academic pe care îl are, trebuie pedepsit conform prevederilor din regulamentul intern al universităii. Un al doilea argument este faptul că universitatea trebuie să dea un exemplu studenților în privința respectării integrității și moralității, dar mai ales să își susțină cu fermitate sancțiunile aplicate în condițiile de încălcare a regulilor. Dacăă studenții văd că profesorul care a procedat greșit și s-a abătut de la reguli, nu a fost pedepsit pentru faptele sale, vor considera că nu va fi o problemă dacă vor face și ei ceva asemanator. Un al treilea argument îl constituie faptul că atât în universitate cât și în afara ei, asumarea unor idei, fapte, bunuri etc. încalcă din toate punctele de vedere integritatea individului și moralitatea acestuia, anulându-i identitatea, transformându-l într-o copie și lipsindu-l de posibilitatea de a fi valoros în cadrul societății din care face parte. Asta îl marchează ca o persoană josnică, demnă de evitat, ceea ce îl va impiedica să își descopere adevăratul potențial și rolul social pe care ar fi putut să îl joace. Date fiind cele prezentate mai sus, reafirm ideea că săvârșirea plagierii, indiferent de domeniu, circumstanțe sau persoana responsabilă, este blamabilă și trebuie sancționată imediat, într-o manieră riguroasă pentru a se asigura decurajarea posibilelor viitoare încercări și a ajuta la structurarea unei societăți etice și morale. Mai mult, această acțiune va ajuta la fixarea regulilor în conștiința indivizilor și la recunoașterea din partea acestora cum că regulile sunt menite să păstreze o ordine și că trebuie urmate pentru a consolida buna funcționare și dezvoltare a societății.