PROBLEME DE ETICĂ ÎN SCRIEREA LUCRĂRII DE LICENȚĂ SAU

DISERTAȚIE
 În societate, majoritatea instituțiilor, profesiilor și instituțiilor au anumite standarde de
comportament care se potrivesc sau care urmăresc obiectivele și scopurile lor specifice. Aceste
etaloane ajută membrii disciplinei să-și coordoneze acțiunile sau activitățile și să stabilească
încrederea publicului în acea disciplină. Astfel, standardele etice guvernează comportamentul în
diferite domenii precum medicină, drept, inginerie sau afaceri. De asemenea, normele etice
servesc scopurilor sau obiectivelor cercetării și se aplică persoanelor care conduc cercetări
științifice sau alte activități academice sau creative.1
Pentru a finaliza studiile de licență sau masterat majoritatea facultăților din România
impun ca studentul să efectueze o astfel de cercetare cuprinsă întro-o lucrare științifică ce are
rolul de a evalua competențe și cunoștințe specifice pe care stundentul le-a acumulat la finalul
ciclului de învățământ. Normele (etice) de conduită de care am amintit mai sus sunt menite să
distingă între un comportament acceptabil și unul inacceptabil. Această idee generală are
aplicabilitate și în cazul redactării unei lucrări științifice precum cea de licență sau cea de
disertație. Indiferent de tipul acesteia, au fost recunoscute reguli (de etică) de urmat atunci când
redactăm o lucrare, stipulate în Coduri aferente. Aceste aspecte au determinat apariția unor
probleme pe care doresc să le enunț și să le studiez în cadrul acestui eseu.

I. ALEGEREA TEMEI
Am ales să includ alegerea temei lucrării ca secțiune distinctă deoarece aceasta ar putea
ridica probleme de etică pe care le presupune elaborarea unei astfel de lucrări deoarece am
considerat că încă de la început studentul trebuie să aibă în vedere faptul că tema aleasă trebuie
să se încadreze în anumite tipare. Evident, tema trebuie să fie în concordanță cu specificul
materiei, cu cerințele profesorului coordonator, însă să plecăm de la premisa că tema deși este
una ce se potrivește disciplinei alese, acesta ar putea să pună probleme de etică specifice.
Întrebarea se pune aici: poate fi îngrădită liberatatea de cercetare de reguli de etică considerate
sensibile? (de exemplu o lucrare care studiază genetica).
O altă problemă subsidiară pe care am identidicat-o se reflectă în modul în care studenții
aleg materia sau domeniul de cercetare în vederea scrierii lucrării. Aceștia tind să ia în
considerare mai mult nivelul exigențelor profesorului care coordonează disciplina respectivă,
cantitatea de informație pe care o pot găsi și folosi decât să aibă în vedere interesul său personal
1
David B. Resnik, What is Ethics in Research & Why is it Important?, 2015, articol accesat pe 14.01.2020 la adresa
https://www.niehs.nih.gov/research/resources/bioethics/whatis/.
(pasiunea) pentru un anumit domeniu sau dorința de a obține rezultate inovative, care sunt de
interes pentru disciplina studiată.

II. ETICA CERCETĂRII ÎN VEDEREA SCRIERII LUCRĂRII

Există mai multe motive pentru care este important să respectăm normele etice în
cercetare. În primul rând, normele promovează scopurile cercetării, precum cunoașterea,
adevărul și evitarea greșelilor. De exemplu, atunci când sunt impuse interdicții împotriva
falsificării sau prezentării greșite a datelor de cercetare, acestea sunt prevăzute pentru a promova
adevărul și a reduce erorile. În al doilea rând, cercetarea poate implica, în funcție de domeniu,
diferite studii științifice sau statistice pentru realizarea cărora trebuie respectate regulile specifice
impuse, confidențialitatea sau recunoașterea sprijinului primit în cazul în care a fost necesară o
muncă colaborativă, de exemplu. În al treilea rând, studenții trebuie să fie conștienți de faptul că
un efort mai mare în ceea ce privește cercetarea va determina o lucrare mai bună, în ansamblu.
Pentru ca aceste scopuri să fie atinse este necesar ca studentul să își asume responsabilitățile
impuse în ceea ce privește activitatea de cercetare deoarece doar în acest mod lucrarea, ca
rezultat al cercetării, va exprima idei, concepte, aspecte sau concluzii bazate pe informații
adevărate și date reale. În mod evident, este important atât pentru instituția de învățământ,
precum și pentru student, nu doar să știe cum să facă față fraudei în cercetare dacă acesta are loc
ci, poate mai important, să se prevină apariția unei astfel de fraude.2

III. NORMELE DE REDACTARE

Una dintre problemele de etică legate de redactarea lucrării se referă la respectarea
regulilor de citare a surselor de informații și de alcătuire a bibliografiei. Prima este în strănsă
legătură cu problema plagiatului și se rezumă în mare parte la obligația de a menționa toate
sursele de informație folosite și de a nu ne însuși cunoștințe, date, idei care nu ne aparțin din
impulsul de a reda falsa aparență asupra nivelului nostru de cunoștințe. În ceea ce privește
bibliografia, aceasta ar trebui să conțină toate sursele consultate, fără a omite nicio lucrare, studiu
sau jurisprudență și fără a adăuga la aceasta surse care nu au fost consultate pentru a crea
impresia unui bogat aparat bibliografic pe care s-a bazat lucrarea de licență sau de disertație.

2
https://www.academicintegrity.org/integrity/2020-conference-preview-back-to-reality-writing-assigments-
hyperreality-and-the-problem-of-plagiarism/, accesat la data de 17.01.2020.
IV. PLAGIATUL
Se consideră că una dintre cele mai mari probleme ale sistemului de învățământ
universitar este plagiatul, nu doar în România ci și în universitățile din toată lumea. Din punct de
vedere juridic, plagiatul este definit ca „însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor,
rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute,
prezentându-le drept creaţie personală”.3 Acesta este considerat o formă de fraudă, de furt și de
corupție, văzut și din persepectiva unui rezultat al neînțelegerii libertății și autonomiei
academice.4 În cazul scrierii unei lucrări de licență sau disertație plagiatul se manifestă în mai
multe forme. Astfel, există plagiatul direct ce reprezintă preluarea unui text integral şi folosirea
acestuia în propriul text fără a cita autorul, plagiatul de fragmente ce presupune preluarea unor
fragmente dintr-o sursă sau mai multe surse, schimbând unele cuvinte, dar fără a parafraza în
mod adecvat şi fără a include textul între ghilimele sau plagiatul prin parafrazarea inadecvată a
unui text cu modificarea unor cuvinte şi redarea în forma sa originală, fără reformularea ideii
sursă cu propriile cuvinte. Acest comportament se consideră plagiat deoarece ideile sunt
proprietatea autorului materialului sursă şi atunci se impune includerea unei referinţe clare către
sursă, chiar dacă formularea iniţială a fost schimbată în mod semnificativ.5
Motivele care determină acest comportament neacceptat din punct de vedere etic sunt
diverse și bine cunoscute: unii studenți nu înțeleg să respecte întocmai regulile de utilizare a
surselor de informație (citare, bibliografie, parafrazare) sau nu înțeleg de ce este important să nu
plagieze. Alții o fac din cauza presiunii timpului în care trebuie să finalizeze lucrarea deoarece
ar putea reprezenta o cale mai simplă de a obține o notare mai bună. Plagiatul este din ce în ce
mai întâlnit deoarece pe măsură ce informaţia devine tot mai accesibilă prin intermediul
internetului şi a altor mijloace iar sancțiunile în multe cazuri sunt departe de a fi luate.
În ceea ce privește traducerile, legea română acordă drepturi de autor asupra traducerilor 6
efectuate de student însă, consider că în continuare ideile și informațiile în generale aparțin unei
alte persoane și atunci preluarea prin traducere fără corecta parafrazare și citare ar putea
reprezenta o formă de plagiat.

3
Art. 4, Legea 206/2004.
4
Emanuel Socaciu, Etică şi integritate academică , Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2018, p. 120.
5
https://www.administratiepublica.eu/sites/default/files/Ghid%20anti-plagiat.pdf accesat la 14.01.2020.
6
Art. 6, Legea 8/1996.
 În fine, este esențial ca instituțiile academice și de cercetare să devină mai conștiente de
responsabilitatea lor în lupta împotriva plagiatului și să stabilească politici pentru prevenirea și
pedepsirea acesteia, dezvoltând declarații privind principiile cercetării etice și responsabile care
trebuie respectate. Cu toate acestea, indiferent de remediu, niciunul nu va fi eficient dacă nu
acceptăm că integritatea sistemului nostru științific, depinde de comportamentul etic al fiecărui
student. Doar dacă suntem conștienți de acest lucru, putem încerca să combatem acțiunile
frauduloase care amenință modul în care sunt elaborate în prezent lucrările științifice.7

V. SCRIEREA LUCRĂRII DE CĂTRE O ALTĂ PERSOANĂ

Indiferent de facultate, program de master sau temă, scrierea unei lucrari de licență sau de
disertație presupune un volum mare de muncă ce constă în consultarea surselor bibliografice,
respectarea normelor de redactare și sintetizarea informației precum și acordarea unui timp
efectiv. Astfel, pentru a nu depune acest efort, unii studenți aleg să însărcineze alte persoane să
redacteze o lucrare pe care aceștia o vor prezenta ca fiind creația lor în fața profesorului
coordonator și a comisiei de evaluare (contracost sau nu). Deși lucrarea realizată de altă persoană
decât studentul candidat poate fi una care respectă rigorile de originalitate și întocmește toate
cerințele unei lucrări științifice, consider că acestă „transmitere” a dreptului de autor încalcă
normele de etică, reprezintă o formă de fraudare a examenului iar tot acest demers nu își mai
atinge scopul de a evalua concret competențele și cunoștințele studentului.

VI.COORDONAREA ȘI EVALUAREA DE CĂTRE PROFESOR

Conform metodologiei, fiecare student candidat redactează lucrarea sub coordonarea unui
profesor care îndrumă studentul în alegerea temei, planului lucrării și în ceea ce privește
bibliografia. Acesta trebuie să se asigure că studentul a înțeles clar regulile de redactare, inclusiv
de consultare a bibliografiei, de cercetare și de citare. Acesta trebuie să își asume această
responsabilitate, să parcurgă lucrarea odată ce a fost scrisă și să verifice respectarea normelor de
redactare și de consultare a surselor de informații. În ceea ce privește evaluarea expusă în
referatul final, profesorul trebuie să fie obiectiv în notare, să nu fie părtinitor și să respecte
regulile privind programul antiplagiat utilizat de multe instituții din învățământul universitar. Un
exemplu de comportament neacceptat este cel al profesorului care nu comunică sau nu comunică
7
María FranciscaAbad-García, Plagiarism and predatory journals: A threat to scientific integrity, în Anales de
Pediatría (English Edition), Volume 90, Issue 1, January 2019, Pages 57.e1-57.e8.
suficient cu studentul, nu citește lucrarea acestuia odată ce i-a fost transmisă și o evaluează
subiectiv sau nu ține cont de rezultatul oferit de sistemul ce verifică originalitatea lucrării atunci
când o propune comisiei spre evaluare.

VII. PROGRAMUL DE VERIFICARE A ORIGINALITĂȚII

Odată cu dezvoltarea internetului și a tehnologiei software, a luat amploare și dezvoltarea
diferitelor programe care verifică procentul de similitudine a lucrării cu o multitudine de surse,
care are scopul de a identifica în principiu plagiatul. Acesta funcționează după instrucțiuni bine
stabilite menite să evalueze originalitatea. Consider că folosirea acestui program ridică mai multe
probleme de etică. Pe de o parte dacă se pleacă de la idee că studentul este capabil și trebuie să
realizeze o lucrare originală care este verificată și de profesorul coordonator, specialist în
domeniu, de ce mai este necesară și o astfel de verificare. Este sănătoasă această lipsă de
încredere în mediul universitar? Pe de altă parte, așa cum enunțam, programul funcționează
conform unor instrucțini care odată cunoscute de studenți, ei pot plagia astfel încât să evite
detectarea acestui lucru rezultând astfel încălcarea normelor de etică impuse scrierii lucrării. O a
treia problemă legată de acest program este faptul că prin forma de utilizare actuală, este posibil
ca acesta să găsească o similitudine cu mai multe surse, însă studentul să nu le fi consultat iar
fragmentul să fi fost o idee proprie dar redată folosind un limbaj sau sintagme specifice unui
domeniu. S-ar crea o temere că din cauza acestor aspecte procentul obținut nu va fi cel real. Să
luam de exemplu, infracțiunea de „ucidere sau vătămare a nou-născutului de către mamă”8,
sintagmă utilizată în multe articolele din domeniul dreptului penal sau articole de știri. Așadar
este etică utilizarea sa având în vedere marja de eroare a acestor tipuri de programe care par să
nu rezolve în totalitate problema?

În concluzie, prin acest eseu am dorit să arăt că scrierea unei lucrări, fie aceasta de licență
sau de disertație, presupune confruntarea cu probleme de etică academică specifice. Cu toate că
la nivelul instituțiilor de învățământ universitar există Coduri de conduită, norme etice și
metodologice, nerespectarea lor ia amploare. Consider că în urma nerespectării acestor reguli
studentul, cel responsabil în elaborarea lucrării odată cu nerespectarea a devenit o victimă
deoarece arată că nu a înțeles necesitatea lor și că nu a dobândit cunoștințele și competențele

8
Art. 200, Codul penal român.
necesare astfel încât să elaboreze o lucrare originală. Astfel, etica academică și integritatea în
scrierea unei lucrări științifice, sunt esențiale pentru a menține valoarea educației în cadrul
universităților.