Nume și prenume: Gora Carmen Diana

Grupă: Comunicare și Relații Publice

Anul: I

CAPITOLUL III
„De ce avem nevoie de etică și integritate în mediul academic?”
(Valentin Mureșan, Mihaela Constantinescu)

Pornind de la subcapitolele incluse în acest capitol, mai sus menționat, o să-mi exprim într-o
manieră clară și precisă opinia cu privire la necesitatea eticii și a integrității academice.
În zilele noastre, acest cuvânt „moralitate„ este foarte des întâlnit. Fiecare persoană îi
cunoaște înțelesul, și îmi permit să spun că fiecare din noi tinde spre a deveni sau a rămâne o
persoană cât se poate de morală. Dacă societatea ne vrea niște cetățeni morali, cu o conștiință
limpede, Universitățile susțin această dorință a societății și ne „educă”, transmițându-ne valori reale,
susținând moralitatea.
Sunt foarte multe universități și nu numai, care își doresc să ne vadă adulți capabili, morali
și integri, iar noi ar trebui să ne adaptăm acestui stil de gândire, să ne mulăm pe aceste preferințe, în
scopul de a deveni acei adulți.
Să fi moral poate fi considerat de multă lume o chestie banală, neimportantă, dar nu este așa.
Să ne gândim de exemplu, la un lucru important din viața unui adolescent/adult, și anume lucrarea
de masterat sau de doctorat. Oare cum o să te simți atunci când ai plagiat o astfel de lucrare
importantă, știind că ce cuprinde aceasta nu sunt ideile tale, și cum o să te simți când știi că ai fost
sincer cu tine însuți și ceea ce scrie în lucrarea ta sunt gândurile tale și cunoștințele tale proprii. Sunt
destul de sigură că a doua varianta ne-ar avantaja mai mult și ne-am simți niște oameni cu adevărat
morali.
În fiecare universitate există deficiențe și probleme, dar din păcate problema imoralității este
cel mai des întâlită și este păcat, deoarece tinerii se obișnuiesc cu ideea de plagiere a lucrărilor, cu
ideea că profesorul X o să îi dea o notă frumoasă, pentru că încă se fac discriminări în ceea ce
privește notarea elevilor.
În cercetarea „Etica în Universități”, coordonatorul Mihaela Miroiu, alături de Daniela
Cutaș, Ana Bulai, Liviu Andreescu, Daniela Ion, se prezintă principalele acțiuni imorale care pot să
apară în universitățiile din România, și aș vrea să le amintesc aici:
1. Favoritismul și evaluarea subiectivă din partea cadrelor didactice, mi se pare a fi ceva total
nepotrivit, un fapt care descurajează elevii care poate merită mai mult și nu primesc, pentru că nu
sunt favorizați de cadrele didactice.
2. Hărțuirea sexuală pe linie ierarhică, o problemă morală tot mai des întâlnită, și în privința căreia
pare că nu se iau măsuri reale.
3. Nerespectarea proprietății intelectuale.
4. Comunicarea deficitară în instituție, din păcate această problemă o să existe încă mult timp de
acum înainte, fiindcă atât noi ca elevi nu ne spunem punctul de vedere, sau nu cerem mai multe
iformații când nu am înțeles ceva, cât și cadrele didactice care preferă, de multe ori, să păstreze
„distanța” față de elevi, și să se axeze strict pe predarea materiei într-un mod mecanic.
5. Mita și cadourile oferite profesorilor;
Toate aceste acțiuni, și multe altele, sunt piedici în drumul unei universități spre a deveni
morală. Din nefericire, aceste fapte ne afectează. Ne afectează pe noi ca studenți, care mergem cu
frică sau dispreț la ore; afectează cadrele didactice care nu își pot desfășura cursurile după bunul
plac; afectează și imaginea universități, care niciodată nu va fi numită ca fiind morală.
La întrebarea „Cum putem crea o universitate morală?”, Muel Kaptein ne răspunde prin
lucrarea „Developing and Testing a Measure for the Ethical Culture of Organizations”, unde
amintește de șapte virtuți prin care s-ar putea pune bazele unei universități morale și integre.
Prima virtute amintită de Kaptein este „claritatea”, prin care se înțelege transmiterea clară,
prin reguli sau discuții puțin mai stricte, a comportamentelor și acțiunilor morale, astfel studenții să
înțeleagă care este modelul de moralitate după care să se ghideze.
Se mai amintește și de „consistența”, adică să se urmărească dacă cadrele didactice oferă un
model în conformitate cu normele moralității. „Realizabilitatea” este o altă virtute care transmite
posibilitatea îndeplinirii de către studenți a anumitor exigențe impuse de universitate.
„Susținerea” prin care se va observa dacă univeristatea îi încurajează sau nu pe membri să
devină morali, să aibă acel comportament integru. „Vizibilitatea” se referă la felul în care
universitatea o să fie atentă la acțiunile imorale și la faptul că cei care comit astfel de acțiuni să fie
trași la răspundere.
„Criticabilitate”, adică existența unei persoane capabile să ofere informații persoanelor care
au de discutat anumite probleme etice. Și o ultimă virtute ar fi „sancționabilitatea”, adică cum vor fi
pedepsiți/ trași la răspundere cei care încalcă normele morale/etice impuse de universitate.

Vorbind despre reglementări, se cunoaște faptul că în România s-au adoptat diverse legi sau
ordonanțe în scopul reducerii acțiunilor imorale, și așadar crearea unor unități de învățământ
morale. Au apărut legi prin care să se reducă plagiatura, falsificarea de date și altele, legi care să
impună un anumit grad calității informației care ajunge la studenți, legi prin care unitățile de
învățământ să aibă dreptul de a adopta un Cod de etică univeristară propriu, legi care fac cursurile
de etică obligatorii, mai ales pentru masteranzi și doctoranzi.
 Cu toate că aceste legi/ordonanțe există, în continuare se încalcă și în continuare există acele
acțiuni imorale. Totul sună foarte bine, în scris, dar în practică lucrurile, încă, lasă de dorit. Să
sperăm că, odată cu evoluția societății și a tot ce ne înconjoară se va ameliora și acest lucru.
Existența tuturor acestor legi sau reglementări au ajutat și ajută într-o oarecare măsură la
păstrarea unei atmosfere cât mai aproape de „perfecțiune” în interiorul universităților. Legile au fost
făcute pentru toți membrii universități, așadar atât pentru studenți, materanzi și doctoranzi, cât și
pentru cadrele didactice.

Onestitatea academică poate fi și ea încălcată, printr-o serie de acțiuni imorale: plagiatul,

copiatul la examene, sub orice formă, fie din notițe/surse introduse în sala de examen, fie da la
colegi, utilizarea inadecvată a echipamentelor digitale la examene. Sunt foarte multe lucruri prin
care se încalcă onestitatea academică, iar în diminuarea acestora Universitatea din București
propune o serie de reguli de conduită, cuprinse în lucrare „Codul etic al Universității din București”,
dintre care aș vrea să amintesc:
1. Reguli ce trebuie respectate în sala de curs:
• „Intrați în sală la timp pentru a nu deranja
• Nu vă ocupați în timpul cursului/ seminarului de alte activități, nu vorbiți între dvs., nu vă
distrați, nu accesați rețelele de socializare
• Folosiți instrumentele electronice (ex. laptop-urile) numai în interesul cursului/seminarului
• Nu monopolizați discuțiile în detrimentul colegilor, nici ca timp și nici ca opinii exprimate
• Conflictul de opinii într-o discuție academică trebuie cultivat și respectat.”
2. Reguli privin relația dintre stundent și cadrul didactic:
• Studentul trebuie să respecte profesorul, să nu vorbească deodată cu el, să nu-l jignească, să
folosească un limbaj adecvat.
• Dacă are o întrebare să ridice mâna în liniște, să aștepte civilizat până când profesorul îi va
răspunde.
• Să fie atent la ceea ce îi este explicat, n u să se ocupe cu alte lucruri în timpul cursurilor.
• Să nu folosească un limbaj licențios.

Etica și integritatea academică este un lucru important în viața studenților și nu numai. Este
o disciplină necesară, care ne induce valori și virtuți morale, pentru a nu face aceleași greșeli pe
care și alții le-au făcut la rândul lor.
Necesitatea ei este una indispensabilă, dat fiind faptul că societatea se confruntă cu tot mai
mulți astfel de tineri, care plagiază/fură lucrări, trișează și copiază la examene, oferă mită pentru a
trece un examen, sau pentru a promova un an de facultate.
Atât noi, ca persoane integre, lucide ar trebui să ne gândim că nu este bine să fim imorali, să
fim sinceri cu noi înșine atunci când dăm un examen, sau când scriem o lucrare; cât și societatea ar
trebui să ne ajute să înțelegem mai bine aceste valori, să ne ajute să devenim niște adulți
responsabili, capabili să gândim și să luăm decizii corecte.
 BIBLIOGRAFIE

1. „Etică și integritate academică”, Emanuel Socaciu, Constatntin Vică, Emilian Mihailov, Toni
Gibea , Valentin Mureșan, Mihaela Constantinescu.
2. „Etica în Universități”, Mihaela Miroiu, Daniela Cutaș, Ana Bulai, Liviu Andreescu, Daniela Ion.
3. „Developing and Testing a Measure for the Ethical Culture of Organizations”, Muel Kaptein.
4. „Codul etic al Universității din București”.