CUM ESTE CORECT?

DESPRE GREȘELI FRECVENTE ÎN VORBIRE

1. Ştat de plată-forma corectă este stat de plată;
2. Maxim-forma corectă a cuvântului este maximum, cu excepții;
3. Desconspira-forma corectă a cuvântului este deconspira, nu apare în niciun dicționar forma a desconsidera, deși auzim la
radio sau TV cuvântul în această formă mai mereu;
4. Complect-forma corectă a acestui cuvânt este complet;
5. Merg la servici-forma corectă este “merg la serviciu”;
6. Ghiuvetă-forma corectă a cuvântului este chiuvetă;
7. Monstră-forma corectă a cuvântului este mostră și are sensul de model, exemplu, probă, specimen, parte dintr-un material;
8. Pioneză-forma corectă este piuneză;
9. Pişcină-forma corectă este piscină și tot așa se și pronunță: cu “S”, nu cu “Ş”.
10. Ostatec-forma corectă este ostatic;
11. Deasemeni-forma corectă este de asemenea;
12. Două barze-forma corectă a cuvântului barză la plural este berze
13. Au încercat să adopteze-forma corectă este au încercat să adopte;
14. Eu continui-forma corectă este eu continuu;
15. Excroc-forma corectă a cuvântului este escroc;
16. Făini-forma corectă a cuvântului făină la plural este făinuri;
17. Târâş-grăbiş-forma corectă a expresiei este târâş-grăpiş;
18. Ierbicid-forma corectă este erbicid;
19. Mi-ar place-forma corectă este mi-ar plăcea;
20. Noi-născuți-forma corectă este nou-născuți.
 Aproape în fiecare zi aud greșeli în vorbire, greșeli ce pentru
majoritatea au devenit obișnuință, iar forma corectă ceva diferit,
ciudat aș putea spune. Cel mai trist mi se pare că aceste greșeli sunt
făcute frecvent de persoane publice, persoane ce sunt ascultate
zilnic de mii de oameni, la radio sau TV.
Cea mai des întâlnită greșeală este structura “merg la servici”, forma corect gramaticală este
“merg la serviciu”. În dicționarul explicativ al limbii române, substantivul “servici” nici măcar
nu există, chiar dacă este vorba despre locul de muncă sau de acțiunea prestată în interesul
cuiva, forma corectă este întotdeauna “serviciu”. Aici vreau să integrez și verbul “a continua”,
care la modul indicativ, timpurile prezent și conjunctiv prezent, persoana întâi, are forma “eu
continuu”,ci nu “eu continui” greșeală ce este sesizată mult mai mult în scriere, dar și în vorbire.
Într-o altă ordine de idei, în limba română întâlnim numeroase substantive care au
forme duble sau multiple de plural, unele care definesc realități diferite, altele
care au același sens. O greșeală întâlnită este la substantivul “ansamblu”, care ia
formele de plural “ansambluri/ansamble”, aceste două forme de plural nu pot fi
folosite cu același sens. Forma de plural“ansambluri” este corect folosită doar
atunci când face referire la un tot unitar rezultat de unirea unor elemente, la un
colectiv de artiști sau la o compoziție muzicală pentru un ansamblu. Pentru
totalitatea pieselor, utilajelor etc. care acționează ca o unitate funcțională bine
definită, forma de plural corectă este “ansamble”.
Un alt substantiv cu forme de plural problematice pentru
majoritatea, este substantivul “căpșună”, care la plural are
formele “căpșuni/căpşune”. Ambele variante sunt corecte
dacă ne referim la fruct, însă când este vorba de plantă,
forma corectă de plural “căpșuni”.
O altă mare problemă este înțelegerea pleonasmelor. Pleonasmul poate fi definit
ca o eroare de exprimare care constă în folosirea alăturată a unor cuvinte,
expresii sau propoziții care repetă în mod inutil aceeași idee. Exemple în acest
caz sunt multe, însă cele mai frecvente pleonasme din punctul meu de vedere
sunt regăsite în următoarele structuri: “poate fi posibil”, “posibil”înseamnă
“care poate fi realizat”; “exclusiv numai”cele două cuvinte sunt sinonime;
“aplicație practică “ prin definiție aplicația reprezintă “punerea în practică “ a
ceva; “a urma în continuare “ când se afirmă că ceva urmează, se subînțelege
ideea de viitor, de ceva care vine în continuarea momentului prezent.
Să vorbești corect, pentru mine înseamnă cunoaștere, îmi place să mă
documentez atunci când ceva nu îmi este cunoscut, să-mi creez o exprimare cât
mai corectă si frumoasă. Limba română este una dintre cele mai grele pentru
cei ce nu o au ca și limbă maternă, însă consider că noi românii nu avem nicio
scuză atunci când în vorbirea noastră apar greșeli, aici nu mă refer la scăpări,
pe care le poate avea oricine, cu anumite cuvinte noi, cu forme de plural duble
sau pleonasme ce par să sune corect, mă refer la greșeli majore făcute constant,
verbe puse și folosite la timpuri incorecte, neacordate cu persoane potrivite,
cuvinte scrise și rostite total greșit sau cuvinte “mari” folosite incorect și așa
mai departe. Să vorbești corect este ușor dacă există dorință de cunoaștere,
dacă există voință.