Aspecte de stil în textul

medical
(greșeli de stil)
Obiective:
 Să definească stilistica ca parte componentă a ştiinţelor limbajului;
 să stabilească câteva noţiuni-cheie ale stilisticii, care stau la baza acestei discipline, făcând
referire la stil, la text şi la marca stilistică;
 să analizeze particularităţile stilului ştiinţific, specifice limbajului medical, grupate în patru
nivele: fonetic, morfologic, sintactic, lexical;
 să definească pleonasmul și tautologia;

 să identifice construcțiile pleonastice și tautologice din textele date și din comunicarea orală;

 să știe definiția calcului lingvistic;

 să cunoască și să diferențieze tipurile de calc lingvistic;
 să definească cacofonia;
 să cunoască cum pot fi evite cacofoniile;
 să se exprime corect și nuanțat, evitând greșelile de limbă.
 1. Noţiuni despre stilistică. Marca
stilistică
 Stilistica face parte din ştiinţele limbajului şi studiază ca­racteristicile,
particularităţile, structura stilurilor individuale (ale unui vorbitor) şi
supraindividuale (ale unor grupuri de vorbitori).
 Există mai multe tipuri de stilistici: stilistica funcţională (care studiază stilurile
funcţionale) şi stilistica expresivităţii (care studiază stilurile marcate expresiv).
 Nu există o definiţie unanim acceptată cu referire la stilistică în ceea ce priveşte
obiectul de studiu şi caracteristicile definitorii. De la sine înţeles că stilistica
tratează problema stilului în comunicarea lingvistică, fie că este vorba de un text
funcţional sau despre o creaţie literară.
 Pentru stilistică sunt definitorii câteva noţiuni-cheie, care stau la baza acestei
discipline controversate. Se face referire la stil, la text şi la marca stilistică.
 Stilul este noţiunea de bază a stilisticii, de unde îi şi provine numele. În opinia
specialiştilor în materie, prin stil se înţelege ”întrebuinţarea conştientă a unor
mijloace lingvistice în vederea atingerii unor anumitor ţeluri ale exprimării”
[J.Marouzeau, Traite de stylistique francaise, 1946]. M.Eminescu priveşte stilul
dintr-o perspectivă psihologizantă şi precizează că „stilul e omul …fiindcă nu
consistă numai în cunoştinţa limbii, ci fiindcă exprimă maniera de cugetare şi
percepţiune a omului” .
 Cuvântul stil îşi trage rădăcina de la latinescul stylus şi însemna ustensila cu care se
inscripţiona pe tăbliţele de ceară sau de argilă.
 Scriitorul francez G. Buffon afirmă

„Stilul este omul însuşi”

 Accepţiunile stilului (valenţele tipologice) sînt extrem de variate şi largi, acestea
fiind trecute în revistă în numeroase lucrări de specialitate. Astfel, se evidenţiază
multiple moduri de a concepe stilul:
 a) stilul ca idiosincrasie personală;
 b) stilul ca tehnică a expunerii;
 c) stilul ca realizare supremă a literaturii;
 d) stilul unei epoci, a unei mişcări artistice;
 e) stilul operei;
 f) stilul ca deviere în raport cu norma;
 g) stilul ca tip funcţional de limbaj;
 h) stilul ca fenomen de cultură
 Stilul este înţeles de majoritatea cercetătorilor moderni ca „niveluri de codificare a
limbii literare, ca sistem de coduri”. În opinia lui I.Coteanu, noţiunea de stil al limbii
este legată de cea de performanţă, iar stilistica ar însemna „studiul modului de
manifestare a performanţelor de care deţinătorii unei limbi date sunt capabili în funcţie
de codul/codurile social-culturale care condiţionează aceste performanţe”.
 Stilistica se găseşte la convergenţa mai multor discipline, de aceea a atras cele
mai eficiente mijloace pentru a produce efecte în comunicarea lingvistică. Se
disting câteva niveluri de stilistică aplicată:

fonetica
 
morfosintaxa
 
retorica

stilistica
  lexicologia
teoria literară
 

semiotica
 fonetic, atunci se folosesc sunetele pentru a obţine o muzicalitate a textului (eufonie)
sau o stare neplăcută la auz (cacofonie).
 grafic, atunci punerea în pagină a textului, sublinierile, alineatele, capitolele capătă
o semnificaţie deosebită în redarea mesajului.
 lexical, atunci cuvântul capătă semnificaţii nebănuite, se folosesc cele mai
neaşteptate şi sugestive expresii frazeologice, sinonimele prind viaţă prin asociaţii
neverosimile, antonimele redau stări sau fenomene contrare în modul cel mai
original posibil, omonimia sau paronimia poate servi la producerea situaţiilor hazlii.
 morfologic, atunci se exploatează posibilele abateri de la paradigmele cunoscute:
folosirea singularului în loc de plural şi invers, schimbarea numărului la substantive,
a genului, utilizarea prezentului în loc de trecut sau viitor, a imperfectului ca timp al
repetiţiei, fenomenul de conversiune este, de asemenea, bine cunoscut de creatori.
 sintactic, atunci se evidenţiază semnificaţiile enunţurilor prin topică şi intonaţie,
coordonarea şi subordonarea capătă valenţe expresive.
 logic (de gândire), atunci autorul foloseşte o serie de figuri de stil pentru a imprima
textului o notă vădită de intenţionalitate: antiteza, antifraza, hiperbola, pleonasmul
etc.
  1. Greșit: Transversează strada!
Corect: Traversează strada!
 2. Greșit: Din cauza la vremea urâtă, n-am mers la mare.
Corect: Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la mare.
Explicația e următoarea: „din cauza”, este o locuțiune prepozițională, care cere întotdeauna cazul genitiv.

3. Greșit: Sală festivă!

Corect: Sală de festivități!

4. Greșit: A da ceva în credit.

Corect: A da ceva pe credit.

5. Greșit: Această rochie are un preț scump.

Corect: Această rochie are un preț mare.

6. Greșit: suntem la restaurant, servim ceva.

Corect: suntem la restaurant, consumăm ceva.
  10. Greșit: Îmi cer scuze.
 Corect: Îți cer scuze.

 11. Greșit: Urcăm sus scările.

 Corect: Urcăm scările.

 12. Greșit: Servici.

 Corect: Serviciu.

 13. Greșit: Greșală.

 Corect: Greșeală.

 14. Greșit: Noi născuți.

 Corect: Nou-născuți.
 Pleonasmul
Ce este pleonasmul?
 Definiţie:

Pleonasmul este o eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, expresii,
propoziţii care se repeat în mod inutil în aceeaşi idee [DEX, 2009].
O serie de greşeli, pe cât de voalate, pe atât de frecvente, sunt generate de pleonasm, adică de
folosirea alăturată a unor cuvinte sau construcţii ce repetă inutil aceeaşi idee.
Un reporter a spus: Regiunea se confruntă cu o epidemie de gripă pandemică.
Ar fi trebuit să spună: Regiunea se confruntă cu o gripă pandemică.
De ce nu e corect?
Cuvântul pandemic se referă la boli şi înseamnă „care are caracter de pandemie”, iar
pandemie semnifică „epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare”. Prin urmare,
dacă spunem epidemie pandemică, utilizăm nejustificat, redundant, cuvântul epidemie,
întrucât acesta este cuprins în termenul pandemie.
 Pleonasmul
 Este utilizarea sau redarea unui anumit număr mai mare de elemente de
expresie decât ar fi strict necesar pentru redarea unui anumit conținut,
alăturarea unor elemente care au un înțeles identic ori asemănător sau dintre
care unul se cuprinde în altul [Avram Mioara, Pleonasmul și tautologia, p.
3]
 Pleonasmul este vedeta semantică a lucrărilor normative, fiind discutat de
numeroși lingviști, deși nu este una dintre cele mai grave grave greșeli de
exprimare [Dragomirescu Adina, 101 greșeli de lexic și de semantică, p.
121]
 Cele mai frecvente cauze ale apariției structurilor
pleonastice

 neatenția;
 graba în exprimare;
 dorința de a fi cât mai expliciți;
 intenția de a convinge;
 insuficiența cunoștințelor lexico-etimologice.
 Pleonasme tolerabile
Pleonasme ce nu pot fi condamnate:
 am văzut cu ochii mei;
 am auzit cu urechile mele;
 întuneric beznă;
 praf și pulbere.

Astfel de pleonasme nu pot fi condamnate, nu pot fi considerate greșeli stilistice, deoarece, dacă o
anumită noțiune ne impresionează puternic, simțim nevoia să insistăm asupra ei.

Unele pleonasme provin din calc lingvistic (procedeu mixt de îmbogățire a lexicului și frazeologiei
unei limbi) și, potrivit lingviștilor, foarte multe dintre construcțiile calchiate sunt de origine franceză.
A prevedea viitorul – prevoar vavenir;
A îngheța de frig – geler de froid;
L-am auzit cu urechile mele – je l ai entendu de mes oreilles;
Nul și neavenit – nul et non avenue.
 Efecte negative asupra exprimării

 Conștientizarea efectelor negative asupra exprimării pe care le au pleonasmul

intolerabile ar conduce la evitarea acestor îmbinări de către tot mai mulți
vorbitori. În procesul comunicării verbale se impune mai multă grijă pentru
proiectarea termenilor și, ori de câte ori e necesar, e bine să fie consultate diverse
dicționare, gramatici sau orice alte lucrări normative și corective.
Exemple de pleonasme des întâlnite:
 Leac vindecător: adjectiv vindecător nu mai este necesar căci leacul are drept rezultat
vindecarea;
 Alcoolemie în sânge: sensul determinatului în sânge este inclus în definiția cuvântului
alcoolemie – prezența alcoolului în sânge;
 A aduce aportul: Conform Dicționarului Expicativ al Limbii Române, aportul este
contribuția adusă de cineva într-o acțiune comună. A aduce aportul este pleonasm pentru că
se repetă verbul a aduce.
 Tehnologii mai superioare
 la o scară ceva mai superioară
 e o lucrare mai superioară în comparaţie cu…
 se consideră mai superior decât alţi.
Adjectivul superior face parte din categoria adjectivelor care exprimă ele înseşi ideea
de grad comparativ. Superior înseamnă „care în scara valorilor se află pe o treaptă mai
înaltă”. Aşa cum reiese din definiţie, sensul cuvântului superior include ideea de
comparativ de superioritate, evidentă prin prezenţa adverbului mai. Prin urmare, acesta
nu mai permite comparaţia.
 Acestea sunt câteva perspective de viitor (greșit)
 Acestea sunt câteva perspective (corect)
De ce nu e corect?
 Utilizarea cuvântului viitor în contextul respectiv este superfluă, deoarece
semantica cuvântului perspectivă în cazul de faţă include şi nuanţa de viitor:
perspectivă „posibilitatea de realizare sau desfăşurare în viitor a unei acţiuni, a unui
plan etc.”.
 Care putea să aducă un aport considerabil la dezvoltarea medicinei noastre (greșit)
 Care putea să contribuie substanţial la dezvoltarea medicinei noastre (corect)
De ce nu e corect?
Conform dicţionarelor explicative, cuvântul aport înseamnă „contribuţie a cuiva la o
acţiune comună”. Desprindem lesne din definiţie ideea verbului a aduce, pe care o
include cuvântul aport. Prin urmare, îmbinarea a aduce un aport este greşită,
reprezentând un pleonasm.
 Aparent, s-ar părea că cel care e bolnav…
Ar fi trebuit să spună:
Aparent, cel care e bolnav…
S-ar părea că cel care e bolnav…
De ce nu e corect?
Aparent având sensul „care pare altfel decât este în realitate”, utilizarea verbului s-ar părea are
vreo justificare în situaţia de mai sus? Indiscutabil, nu are. Fiind o construcţie pleonastică,
evident, constituie o greşeală de exprimare.
 Nu poate să returneze medicamentele înapoi

Ar fi trebuit să se spună
 Nu poate să returneze medicamentele;
 Nu poate să restituie medicamentele;
 Nu poate să dea medicamentele înapoi.

De ce nu e corect?
Conform dicţionarelor explicative ale limbii române, a returna înseamnă „a trimite înapoi”. Prin
urmare, a returna înapoi este o alăturare inutilă, adică ar fi să trimită înapoi medicamentele înapoi.
  Sunt pleonastice şi exprimările:

 cum ar fi, de exemplu – corect: cum ar fi/de exemplu;

 să-şi expună părerea sa – corect: să-şi expună părerea;
 acest lucru ar putea deveni posibil – corect: acest lucru ar fi
posibil;
 la fel ca şi istoria lui Avraam – corect: la fel ca istoria lui
Avraam/ca şi istoria lui Avraam.
  EXEMPLE DE PLEONASME
 
Migrenă de cap A se bifurca în două
A colabora împreună Amploare mare
Pereche de doi Jurământ solemn
Partaj între părți Asigurarea securității
Caligrafie frumoasă Performanță remarcabilă
A urma în continuare Concluzie finală
Dar, totuși Dăinuie permanent
Abundență mare Performanță excepțională
A avansa înainte Pacient bolnav
Atac agresiv Activitate laborioasă
Primejdia rea Cicatrizarea rănii
Biografia vieții Coboară jos
Alienat mintal Abuz exagerat
 Rețineți următoarele expresii corecte:
 Pensie alimentară, nu de întreținere, nu alimente;
 A da/a aplica o amendă, nu a pune o amendă;
 Referință/caracterizare, nu caracteristică(de la locul de muncă);
 A avea vreo întrebare/niște întrebări, nu a avea careva întrebări;
 A adopta o lege, nu a primi o lege;
 A depune o cerere, nu a da/a scrie o cerere.
 Tableta de limbă română - Pleonasmul

 https://www.youtube.com/watch?v=WfgOWWBGz5M
 Tautologia
Ce este tautologia?
Tautologia nu este neapărat o greșeală de limbă, ci un mod care constă în repetarea inutilă a
aceleiași idei formulată cu alte cuvinte.
Tautologia este indicatorul unui registru lexical limitat al vobitorului și poate fi considerată un tip
de pleonasm. Termenul vine din greacă, de la ταυτολογία care înseamnă „care spune același lucru”.
Ți-e scris, ți-e scris; nu ți-e scris, nu ți-e scris, și sănătate bună. (I. Slavici)

De obicei tautologia are forma unei propoziții sau a unei fraze. Prin tautologie nu se urmărește

definirea unui anumit termen, ci se accentuează trăsăturile acestuia. De exemplu: viața este
viață, legea este lege etc.

Din punct de vedere sintactic, tautologia este o construcție în care se repetă un cuvânt, dar cu
funcție sintactică diferită, de cele mai multe ori termenul repetat trece de la subiect la nume
predicativ (Omul este om.) și de la complement circumstanțial de relație la nume predicativ (De
frumoasă, e frumoasă.). Se realizează relații tautologice atât la nivelul propoziției (De cântat, nu
cântă.), cât și la nivelul frazei (Știu eu ce știu.).
 De asemenea, tautologia poate avea și efect stilistic, dar se recomandă a se evita genul
acesta de construcții: Prostu-i prost și-n ziua de Paști!/ Frate, frate, dar brânza-i pe bani.
 Există situații în care tautologia este intenționată și, în fond, doar aparentă, atunci când în
cea de-a doua utilizare a sa, cuvântul care se repetă are sens schimbat – generic,
valorizator. Se realizează astfel o veche figură a retoricii: antanaclaza. Falsa tautologie
(omul să fie om; dacă-i bal, bal să fie) se bazează pe un efect de intensificare,
identificând, într-o situație individuală, o noțiune în gradul ei cel mai înalt, absolut.
 Rețineți următoarele expresii corecte:
 A lua medicamente, nu a primi medicamente;
 A urma un tratament/ a face o cură, nu a primi tratament;
 Salvare/ambulanță, nu asistență medicală de urgență;
 Serviciu/cabinet de consultații de copii/pediatrie, nu consultație pentru copii;
 Pediatrie, nu dispensar de copii;
 I s-a făcut rău, nu i-a stat rău;
 Și-a perdut cunoștința, nu și-a pierdut conștiința;
 A ține regim, nu a ține dietă;
 Pâine dietetică, nu pâine dietetică;
 Medic consultant, nu ordinator;
 Salon, nu palată;
 Băi cu nămol, nu proceduri cu nămol;
 Profilaxia bolilor infecțioase, nu profilactica bolilor infecțioase;
 Secție de reanimare, nu secție de reanimație;
 A contracta un virus, nu a contacta un virus.
 Tableta de limbă română - Tautologia

https://www.youtube.com/watch?v=SuGnf-lh8yQ
 Calc lingvistic
Ce este calcul lingvistic?
 Calcul lingvistic este un procedeu extern de îmbogǎţire a vocabularului, care constǎ în preluarea –
totalǎ sau parţialǎ – a structurii interne a unui cuvânt sau a unei expresii din altǎ limbǎ. fr.
entreprendre → a întreprinde fr. prendre la parole → a lua cuvântul etc.
Exemplu:
 Spre regret, acţiunea a eşuat –
De ce nu e corect?
 Construcţia eronată spre regret este un calc după rus. к сожалению. În limba română, regretul poate
fi exprimat fie prin expresii impersonale (din păcate, cu părere de rău), fie prin structuri în care se
precizează cine îşi exprimă regretul: spre regretul meu, spre regretul nostru, spre regretul lui etc. sau
constat(ăm) cu regret.

 Câteva din calcurile care ridicǎ probleme sunt:

 a avea memorie de elefant (fr. avoir une mémoire d’éléphant) este interpretat greşit ca a avea
memorie bunǎ / prodigioasǎ, dar sensul corect este a fi ranchiunos, a nu uita rǎul fǎcut:
 Învaţǎ foarte uşor: are o memorie de elefant.
 mǎrinimie (lat. magnanimitas) înseamnǎ literal inimǎ / suflet mare, deci sunt
pleonastice construcţii de tipul:
 * suflet mǎrinimos / inimǎ mǎrinimoasǎ * mǎrinimia sufletului / inimii
 medic curant (it. medico curante) înseamnǎ medic care vindecǎ, îngrijeşte,
deci medic de familie, în care curant (cu aceeaşi origine ca şi curǎ, curativ, a
curarisi) nu are nicio legǎturǎ cu curent (obişnuit):
 * Medicul curent i-a prescris un tratament complex.
 Calcurile lingvistice care, după Dicționarul de Științe ale Limbii (DȘL) sunt de
patru tipuri: calc lexical (de structură şi semantic), calc gramatical (morfologic şi
sintactic), calc frazeologic şi lexico-frazeologic.
 Calcul lexical de structură este considerat un mijloc în acelaşi timp extern, deoarece
reproduce un model străin, cât şi intern, pentru că foloseşte materialul autohton,
deja existent în limba receptoare [Hristea 1984, p. 106]. Aceasta înseamnă că
elementele componente ale termenului străin, care poate fi derivat sau compus, sunt
traduse în întregime ori numai parţial. În acest ultim caz, o parte a cuvântului este
tradusă şi alta împrumutată, respectându-se structura modelului, există calcuri totale
după modele franţuzeşti: nou-născut (<fr. nouveau- né), poliovirus (<fr. virus
poliomyélitique), antebraţ (<fr. avant-bras) dar şi calcuri parţiale: periaj (<fr.
brossage), oboseală (< fr. fatigue);
 Calcul lexical este copierea – totalǎ sau parţialǎ – a structurii interne
(morfematice) a unui cuvânt strǎin. Cuvintele pot fi derivate (cu prefixe, cu
sufixe şi parasintetice) sau compuse.
 calc total (când fiecare din morfemele / cuvintele componente este tradus prin
corespondentul lui românesc) engl. horse-power → cal-putere, germ.
Jahreszeit → anotimp
 calc parţial (când unele morfeme / cuvinte sunt traduse, iar altele
împrumutate) fr. maintenir → a menţine engl. info-war → info-război.
 Prin calcul semantic un cuvânt deja existent în limbă se îmbogăţeşte cu un sens nou,
după modelul corespondentului său străin [Hristea 1984, p. 111]. În viziunea
vorbitorului celor două limbi trebuie să coincidă, din punct de vedere semantic, sensul
cuvintelor, în urma copierii după modelul străin.
 Astfel, dacă pentru rom. sistem (<fr. système) nu găsim în dicţionare sensul de „aparat,
dispozitiv”, în prezent în textele medicale rom. sistem apare în sintagme în care ne-am
fi aşteptat să aibă semnificaţia de aparat. În acest caz a avut loc calchierea engl. system,
care are şi aceste sensuri, spre deosebire de fr. système (care le preia uneori din
engleză). De aici apare corespondenţa: rom. sistem- fr. système / appareil /
appareillage- engl. system.
Asemenea calcurilor lexicale, calcurile frazeologice sunt totale şi parţiale [Hristea 1984, p.
152]:
 rom. materie cenuşie<fr. matière grise (calc total) rom. diabet zaharat<fr. diabète sucré
(calc parţial) rom. focar de infecţie<fr. foyer d’infection (calc total)
 Trebuie să se facă atent distincţia între aceste calcuri şi împrumuturile frazeologice de
tipul: coloană vertebrală, cordon ombilical, glob ocular, metabolism bazal, placă
dentară, placă neuromusculară, lichid cefalorahidian, nerv sciatic etc. [Hristea 1984, p.
149].
 În urma analizei anterioare, se poate afirma faptul că prin intermediul calcului lingvistic
o serie întreagă de cuvinte, moştenite sau împrumutate, şi-au diversificat şi modernizat
conţinutul semantic după modele preluate mai ales din franceză şi engleză. Asistăm,
astfel, la îmbogăţirea, clarificarea, modernizarea şi sistematizarea vocabularului limbii
române actuale prin folosirea terminologiei medicale.
 În concluzie, putem afirma că majoritatea termenilor medicali româneşti, priviţi din
punctul de vedere al structurii lor morfolexicale, sunt rezultatul împrumuturilor în special
din franceză şi engleză, care, la rândul lor, sunt constituite din elemente de derivare şi
compunere latine şi greceşti.
 Expresiile internaţionale sunt calcuri dupǎ limbile de circulaţie (francezǎ, englezǎ, germanǎ,
italianǎ), în care au fost uneori calchiate la rândul lor dupǎ limbile vechi (latinǎ, greacǎ,
ebraicǎ). Ele existǎ probabil în majoritatea limbilor moderne, mai ales europene. Originea lor
este livrescǎ: mitologia greco-romanǎ, Biblia, istoria universalǎ, literatura universalǎ, viaţa
politicǎ, economicǎ şi artisticǎ. Sensul lor nu mai este cel originar, ci întotdeauna figurat.
 a descoperi America;
 a opta minune;
 a se bate / lupta cu morile de vân;
 cadavru viu;
 cal troian;
 cunoaşte-te pe tine însuţi;
 cutia Pandorei;
 elixirul vieţii;
 sânge albastru.
 Rețineți următoarele expresii corecte:
 Ar fi bine să ne dea şi careva explicaţii – corect: ar fi bine să ne dea explicaţii; ar
fi bine să ne dea unele explicaţii;
 Știţi careva nuanţe care s-au discutat acolo? – corect: Cunoaşteţi ce
probleme/aspecte s-au discutat acolo?
 Ai careva idei? – corect: Ai vreo idee?
 Din careva motive – corect: din anumite motive;
 Fără a da careva declaraţii – corect: fără a da declaraţii;
 S-au constatat careva neajunsuri. – corect: S-au constatat unele neajunsuri.
 Culege numărul – corect: formează numărul
 Orice n-ar scrie astrele, gândiţi pozitiv – corect: Orice ar scrie aştrii, gândiţi
pozitiv;
 Eşti minunată, eşti foarte bravo! – corect: Eşti minunată, eşti grozavă!
 Cacofonia
Ce este cacofonia?
 Cacofonia este o suprapunere de sunete discordante sau un amestec discordant de sunete.
Cuvântul cacofonie vine din limba greacă: kakos înseamnă rău, urât și phonie, voce.
 Cacofoniile, denumite și disonanțe, nu reprezintă greșeli în vorbirea propriu-zisă, dar
produc succesiuni neplăcute de sunete sau chiar formarea accidentală de cuvinte
dezagreabile sau cu sensuri nepotrivite.
 Cacofoniile sunt, așadar, inestetice și trebuie să fie evitate de către vorbitor în public.
 Vorbitorul de performanță trebuie să pună accentul pe precizie în exprimare pentru a
obține efectul maxim scontat. Cacofonia nu înseamnă doar alăturarea silabelor ca-ca sau
ca-că, ci și a silabelor formate, spre exemplu, cu sunetul L: petalele lalelelor, generali
liberali etc.
 De asemenea, cacofonia se poate produce și atunci când nu este respectat hiatul (pauza
dintre cuvinte)
 Ex: ca apa (capa), artei ireale (artei reale).
 A primit „ca cadou” un stilou pe care l-a văzut în „videoclipul acela” de pe YouTube. A fost
pictat în „culorile petalelor lalelelor”…
Exprimarea de mai sus ar trebui evitată cu orice preț pentru că ea conține nu una, ci trei
cacofonii. Dar soluția nu este niciodată adăugarea cuvântului VIRGULĂ între cuvintele care
pot produce cacofonia, așa cum des auzim în vorbirea de azi. Dacă regula s-ar aplica și la alte
semne de punctuație, semne pe care le folosim în scris nu în vorbire, ar însemna să vorbim ca în
exemplele de mai jos:
 Cât este ceasul semnul întrebării
 Pleci acum semnul exclamării
 Am vizitat în vacanță următoarele orașe două puncte Londra virgulă Paris și Lisabona punct
 Cum evităm cacofoniile?
 Reformulați;
 Căutați sinonime pentru unul dintre cuvintele care ar putea compune o
cacofonie;
 Evitați adăugarea cuvântului Și: Eu ca cadru didactic – poate fi reformulat
în: Eu în calitate de cadru didactic. Nu avem de ce să spunem niciodată: Eu,
ca și cadru didactic.
 Ex: Eu te ştiam ca şi profesoara mea de biologie.
 Corect ar fi: Eu te ştiam ca profesoara mea de biologie.
 De ce nu e corect?
 Este folosit un şi parazitar pentru evitarea cacofoniei într-un context în care nu
se pune problema acesteia. Pentru evitarea cacofoniei, se recomandă folosirea
prepoziţiei drept sau a locuţiunii prepoziţionale în calitate de. atunci când
substantivul exprimă o calitate.
 Există şi câteva cacofonii acceptate în limbajul literar, cum sunt: Biserica Catolică,
Banca Comercială Română, Ion Luca Caragiale, tactica cavalerească, epoca
 Tableta de limbă română - cacofonia

 https://www.youtube.com/watch?v=lKBwwJC6K24
 https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/pastila-de-limba-descoperi
ti-in-textul-dat-10-greseli-de-exprimare-intalnite-des-944809
 Bibliografie:
1. J.Marouzeau, Traite de stylistique francaise, 1946.
2. Dragomirescu Adina, 101 greșeli de lexic și de semantică, p. 121.
3. Avram Mioara, Pleonasmul și tautologia, p. 3.
4. Condrea Iraida. Curs de stilistică. CEP, USM, Chișinău, 2008.
5. Gherasim Alexandra...
6. Bidu-Vrănceanu, Angela (coord.), Lexic ştiinţific interdisciplinar, Bucureşti,Editura Universităţii
din Bucureşti, 2001.
7. Bidu-Vrănceanu, Angela, (coord.), Terminologie şi terminologii, Bucureşti, Editura Universităţii din
Bucureşti, 2010.
8. Bidu-Vrănceanu, Angela, „Rolul lingvisticii în terminologie”, în Terminology and translation studies,
Cluj-Napoca, Scientia, 2011, pp. 21-36.
9. Ciobanu, Georgeta, Elemente de terminologie, Timişoara, Editura Mirton, 1998.
10. Nistor, Mihai, „Concepte terminologice”, în Romanoslavica, XL, Bucureşti, Editura Universităţii din
Bucureşti, 2005, pp. 93-101.
11. Staicu, Simona Nicoleta, Limbajul medical românesc actual. Perspectivă sincronică: sistem și discurs,
Timișoara, Editura de Vest, 2016.
12. Depecker, Loïc,Entre signe et concept. Eléments de terminologie générale, Paris, Presses Sorbonne
Nouvelle, 2002.
13. Hristea, Theodor, Sinteze de limba română, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1984
Vă mulțumim!