Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Autor
Roxana Neagu
6 Septembrie 2014
14 comentariiPrinteaza articol
Pentru asta avem dictionare, asa ca, atunci cand am ajuns acasa, am verificat repede
cuvantul, ca sa aflu varianta corecta pentru acest plural dulce.
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane si Dictionarului Ortografic, Ortoepic si
Morfologic, este corect sa spunem (si sa mancam
) ecleruri, niciodata eclere.
Autor
Roxana Neagu
30 August 2014
5 comentariiPrinteaza articol
In limba romana, corecte sunt doar formele complete si complet, celelalte variante
fiind doar niste abateri de la norma.
Lingvista Rodica Zafiu consemna intr-un articol din 2006 din revista Romania literara ca
formele alterate complect si complecta au circulat multa vreme in limba romana de
inceput de secol XX, chiar si in limbajul unor intelectuali (Nicolae Iorga, Nicolae
Kretzulescu), scriitori (Alecu Russo) si chiar a unor lingvisti (Iorgu Iordan).
Totusi, desi cele doua cuvinte incepusera sa se impuna puternic in limba vorbita si
scrisa, generalizarea utilizarii lor a reusit sa fie stavilita, ele fiind inlocuite treptat de
formele corecte. Tot Rodica Zafiu explica in articolul citat:
In discutiile despre raportul dintre uz si norma academica se citeaza adesea cazuri
spectaculoase de abateri din trecut care au fost acceptate pana la urma, prin
extinderea treptata a folosirii lor; de interdictii oficiale care n-au putut stavili tendintele
uzului. Trebuie totusi sa pomenim si succesele inregistrate, nu de putine ori, de norma:
forme foarte raspandite, adesea aproape generalizate, au fost eliminate datorita
condamnarii lor sistematice de catre norma oficiala.
Un caz de succes aproape total al normei explicite in lupta cu tendintele uzului e
reprezentat de formele complet si a completa, care au fost la un moment dat puternic
concurate de complect si a complecta. Desi complet provenea din fr. complet si lat.
completus (participiul verbului complere), in vorbire s-a manifestat un fenomen de
hipercorectitudine, stabilindu-se o analogie cu alte adjective, precum direct, perfect,
imprumuturi culte moderne modelate dupa forme in care participiul latinesc continea
grupul -ct- (directus, perfectus). La un moment dat, variantele analogice complect si a
complecta se impusesera chiar in limbajul scris. O descurajare sistematica
actionand prin vocile autoritare ale unor lingvisti, prin instrumente normative si
prin scoala a dus la rarirea extrema a aparitiei lor.
In prezent, variantele complect si completa sint inregistrate in DEX, nu si in DOOM,
pentru ca nu sunt acceptate de norma; se pare ca la generatiile tinere nu se intalnesc
decat foarte rar. In presa apar mai ales ca forme citate ironic si documentar () Jocul
dintre tendintele spontane ale limbii si impunerile constiente are rezultate imprevizibile,
concluziona in 2006 lingvista.
Autor
Roxana Neagu
23 August 2014
16 comentariiPrinteaza articol
Autor
Roxana Neagu
16 August 2014
11 comentariiPrinteaza articol
Autor
Roxana Neagu
9 August 2014
7 comentariiPrinteaza articol
In limba romana, enorm inseamna imens, urias, colosal sau foarte mult. Folosirea
lui enorm in combinatie cu de mult de foarte mult devine, deci, un pleonasm, o
greseala de limba ce presupune alaturarea a doi termeni care au acelasi sens.
In traducere libera, formularea te iubesc enorm de mult ar insemna, practic, ca te
iubesc foarte mult de mult. Nu suna deloc bine, nu-i asa?
La polul opus, am auzit (cred ca si voi) si expresia enorm de putin. Aceasta nu este
neaparat gresita, fiind acceptata atunci cand vrem sa transmitem, intr-un mod mai
plastic ori ceva mai poetic, o idee. Constructia enorm de putin ar intra in
categoriaoximoroanelor, acele figuri de stil prin care se exprima o ironie subtila sau un
adevar usturator sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii.
Autor
Roxana Neagu
2 August 2014
11 comentariiPrinteaza articol
Termenul corect este maiou, nu maieu, cuvantul provenind din frantuzescul maillot.
Autor
Roxana Neagu
26 Iulie 2014
13 comentariiPrinteaza articol
Comentariul lingvistului este mult prea spumos pentru a nu vi-l reda aproape in
intregime.
[] vin acum si va servesc urmatorul comentariu: Aceasta expresie, cu servitul, e
groaznic de implementata. In mintea multora, ea pare mai eleganta decat "Am luat
masa" sau "Am luat pranzul" sau, pur si simplu, "Am mancat". Am servit masa,
pronuntat eventual cu un degetel tinut gratios in aer, langa ceasca de cafea! ce distins
suna, ce sic, ce high life, ce lume buna, de pansion Choisy-Mangiru, oh! Doar nu
suntem neam prost: noiservim, nu mancam, nu-i asa?
NU!! Nu-i deloc asa. Daca e sa v-o servesc p-a dreapta, si v-o servesc, de ce sa nu v-o
servesc, e cu totul ALTFEL. Expresia nu-i altceva decat o mitocanie cu dantela. Ca un
smoking cu sapca. Sau ca o rochie de seara cu adidasi. Aaa!, e cu totul altceva cand
esti gazda. Atunci ai datoria, de politete, intr-adevar, sa servesti masa, sa-i servesti tu
pe ceilalti, invitatii tai. Din cand in cand, ii indemni: -Serveste-te! sau -Serviti-va!, cu
sensul: Nu asteptati sa va servesc eu, simtiti-va ca acasa!
Tot gresit, la Chiritoaia lui Alecsandri sau la "gaitele" lui Kiritescu sau la Frusinica
lui Musatescu sau la Tanta si Costel ai lui Baiesu este a spune: -Mai serviti o
sarma, ca e delicioase! sau -Multumesc, nu mai servesc, ca-mi cauzeaza!
Corect si de bun gust e: - Mai serviti-va cu sarmale! sau - Mai luati sarmale!
Retineti, deci, ca folosirea lui "a servi" in loc de "a manca" e o sclifoseala topeasca
La ce ne trebuie "comfort"?
Autor
Roxana Neagu
19 Iulie 2014
2 comentariiPrinteaza articol
Autor
Roxana Neagu
12 Iulie 2014
18 comentariiPrinteaza articol
Un horoscop, doua...
Pluralul cuvantului "horoscop" poate pune probleme serioase
chiar si vorbitorilor nativi de limba romana. Terminatia scop
ne induce in eroare, facandu-ne sa credem ca plural corect ar
fi horoscopuri, la fel cum spunem "scop scopuri", insa
dictionarele au total alta abordare.
(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de
antrenamente gratuite!
Autor
Roxana Neagu
5 Iulie 2014
5 comentariiPrinteaza articol
Autor
Roxana Neagu
28 Iunie 2014
14 comentariiPrinteaza articol
In limba romana cuvantul raiat nu exista. Poate doar daca ii adaugam diacritice, caz in
care devine sinonim cu scabios.
Autor
Roxana Neagu
21 Iunie 2014
12 comentariiPrinteaza articol
Cand eram mica, in grupul meu de prieteni, ziceam cu totii ca mergem sa ne dam pe
topogan si, pana am intrat la scoala, eram ferm convinsa ca acesta este si cuvantul
corect.
Apoi, cand am mai crescut si am ajuns la lectiile de gramatica, am aflat (cu multa
surprindere, recunosc!) ca obiectul pe care il numisem "topogan" in toata viata mea de
pana atunci se numea de fapt si de drept tobogan.
Profesoara de limba romana ne-a explicat cu calm si intelegere ca e o greseala
comuna, ca multa lume o face, dar ca varianta corecta este tobogan, cuvantul
provenind din frantuzescul toboggan.
Bun! Am verificat in dictionar (prea mi s-a parut ciudat cuvantul fata de mult-maifamiliarul "topogan") si cand m-am convins ca "profa" avea perfecta dreptate, mi-am
insusit termenul.
Au mai trecut ceva ani si prin 2005 a aparut editia a II-a a Dictionarului Ortografic,
Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane (da, da, ati ghicit, renumitul DOOM 2), care a
schimbat abordarea in ceea ce priveste acest cuvant.
Astfel, daca pana atunci, toate dictionarele consemnau, ca unica forma corecta, doar
varianta "tobogan", lingvistii care au lucrat la elaborarea DOOM 2 au decis ca si forma
"topogan" va fi considerata acceptata, din moment ce vorbitorii de limba romana o
foloseau oricum in exces.
Asadar, incepand din 2005, putem spune, fara sa gresim, si "tobogan", si "topogan".
Totusi, recomandata este prima varianta, a doua fiind doar tolerata. Asta, in cazul in
care si conteaza pentru cineva aceasta diferenta.
Autor
Roxana Neagu
14 Iunie 2014
4 comentariiPrinteaza articol
Desi suna asemanator si multe persoane cred ca ele sunt sinonime, cuvintele simplu
si simplist au intelesuri total diferite.
Daca spunem ca un rationament este simplu inseamna ca el este usor de de
inteles silipsit de complicatii.
Autor
Roxana Neagu
7 Iunie 2014
10 comentariiPrinteaza articol
Autor
Roxana Neagu
31 Mai 2014
6 comentariiPrinteaza articol
Am auzit de multe ori cuvantul babetica. Banuiesc ca si voi. Dar, asa cum am aratat
de multe ori in Ghidul pentru supravietuirea limbii romane, publicat saptamanal de
AvocatNet.ro, doar pentru ca un termen este folosit pe scara larga, nu inseamna
neaparat ca este si corect.
In vocabularul ingrijit al unei persoane care vrea sa vorbeasca limba romana ca la
carte, cuvantul babetica nu ar trebui sa existe. El ar trebui inlocuit cu bavetica, acesta
fiind si termenul corect care denumeste servetul pus la gatul copiilor mici atunci cand
mananca. La plural, devine bavetele, iar nu bavetici ori babetici, cum am mai auzit pe
ici pe colo.
Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane - Substantivele feminine
baveta si bavetica
Autor
Roxana Neagu
24 Mai 2014
11 comentariiPrinteaza articol
Desi este folosit des, cuvantul servici nu exista in limba romana. Atat Dictionarul
explicativ (DEX), cat si Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic (DOOM)
consemneaza, ca singura forma corecta a acestui substantiv, termenul serviciu. La fel
cum se spune "prejudiciu", si nu prejudici.
DOOM 2 - substantivul serviciu
Asadar, indiferent cu ce sens folosim acest cuvant, corect este sa spunem serviciu, fie
ca ne referim la slujba de zi cu zi, la punerea in joc a mingii sau la actiunea de a servi
ori sluji.
Autor
Roxana Neagu
17 Mai 2014
15 comentariiPrinteaza articol
Autor
Roxana Neagu
10 Mai 2014
18 comentariiPrinteaza articol
Desi este folosit la scara larga, termenul colocvial tantalau nu exista in dictionarele
romanesti.
Forma corecta a acestui adjectiv este, de fapt, tontalau, cuvantul fiind un derivat de la
tont la care s-a adaugat sufixul -alau.
Autor
Roxana Neagu
3 Mai 2014
7 comentariiPrinteaza articol
Autor
Roxana Neagu
26 Aprilie 2014
7 comentariiPrinteaza articol
Autor
Roxana Neagu
19 Aprilie 2014
21 comentariiPrinteaza articol
Academiei (dictionarul tezaur), citeva atestari ale cuvintului in limba veche, unde le
gasim in mod egal pe amindoua. La Coresi aflam "Pastile" ("Acestea sunt Pastile de
bucurie si de veselie"), ca si la Varlaam ("mieluselul Pastilor"), dar in marea Biblie de la
1688gasim "Pastele" ("Va face Pastele Domnului in luna a doua intr-a patrasprazecea
zi"). Venind mai incoace, la Cosbuc gasim "Pasti" ("Era dupa Pasti si era un timp bun"),
dar la Negruzzi, Hasdeu sau Delavrancea, "Pastele": iata un citat din Hasdeu: "tara mai
intii de toate; Pastele mai pe urma!"). Si la scriitorii moderni gasim ambele forme, asa
ca, repet, sunt deopotriva corecte, una fiind perceputa ca singular, alta ca plural.
Autor
Roxana Neagu
12 Aprilie 2014
9 comentariiPrinteaza articol
S-a impamantenit ideea gresita ca a avea o memorie de elefant e de bine. Cei care o
utilizeaza ca lauda cred ca expresia inseamna a avea o tinere de minte foarte buna,
ceea ce nu este adevarat.
De fapt, a avea o memorie de elefant e sinonim cu a fi ranchiunos sau a nu uita raul
facut de cineva.
Autor
Roxana Neagu
5 Aprilie 2014
32 comentariiPrinteaza articol
De fiecare data cand avem nedumeriri despre formele corecte gramatical ale unui
cuvant trebuie sa apelam la Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic, celebrul
DOOM, editat de Academia Romana, singura lucrare care stabileste normele lingvistice
din limba romana.
Cea mai recenta editie a DOOM (DOOM 2, cum este cunoscuta in spatiul public)
noteaza in dreptul cuvantului capsuna ca forme de plural acceptate (deci corecte)
atat capsuni, cat si capsune. Astfel nu veti da gres, indiferent pe care dintre cele
doua variante veti alege sa o folositi.
Totusi, este important sa stiti ca inainte de aparitia acestei lucrari, normele lingvistice
erau putin diferite.
Vechile reguli stabileau ca pluralul capsuni (o capsuna, doi capsuni) se refera
la plante, in timp ce prin termenul capsune (o capsune, doua capsune) erau
individualizate fructele.
Chiar si dupa aparitia DOOM 2, au mai existat voci, printre care si regretatul George
Pruteanu, care au contestat modificarea facuta de Academia Romana in ceea ce
priveste pluralul termenului capsuna.
In fine, in secundele emsiunii de azi mai incape sa-mi manifest mirarea fa?a de unele
forme regionale ridicate la rang de norma. DOOM admite ca pluralul pentru cireasa,
respectiv capsuna sa fie ciresi, respectivcapsuni, in loc de singurele forme firesti: cirese,
capsune. Deci sa putem spune: maninc ciresi, maninc capsuni... !ca niste capcauni care
infuleca arbori si arbusti! Eu stiu ca, in buna limba romneasca, ciresele cresc inciresi,
capsunele cresc in capsuni: Ea cultiva capsuni si face tarte cu capsune. El se suie in
ciresi si culege cirese. Dar DOOM e de alta parere, spunea Pruteanu intr-o editie din
aprilie 2006 a emisiunii Doar o vorba sa-ti mai spun a carui gazda era.
Autor
Roxana Neagu
22 Martie 2014
17 comentariiPrinteaza articol
Nu exista girofare!
Autor
Roxana Neagu
15 Martie 2014
8 comentariiPrinteaza articol
Substantivul far - Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiecteaza
lumina intr-o anumita directie.
trebuie sa fie inginer, caci este inginera, asa cum Tamara este
ahitecta si doar tatal ei, arhitect.
(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de
antrenamente gratuite!
Autor
Roxana Neagu
8 Martie 2014
21 comentariiPrinteaza articol
Doar pentru ca in COR, de la un capat la altul, toate profesiile par sa aiba numai genul
masculin, nu inseamna ca limba romana nu contine si varianta feminina a cuvintelor.
Astfel, este corect sa spunem muziciana, daca ne referim la o doamna, iar muzician,
cand ne raportam la un domn. Domnii sunt politicieni, insa doamnele, politiciene (da,
ati citit bine, politiciene scrie in Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic din 2005).
Pentru ca tot e Ziua Femeii astazi, mi-am propus sa insiruiesc cateva cuvinte pe care
lumea a uitat sa le foloseasca, preferand varianta lor masculina, chiar si cand se refera
la persoane de gen feminin.
Asadar, este corect sa spunem si sa scriem:
Si filolog, si filologa.
Si politician, si politiciana.
Si presedinte, si presedinta.
Si artist, si artista.
Si profesor, si profesoara.
Si musician, si muziciana.
Si sculptor, si sculptorita.
Si inginer, si inginera.
Si director, si directoare.
Si arhitect, si arhitecta.
As mai mentiona cateva, dar limba romana are si ea misoginismul ei, chiar daca, poate,
mai putin pronuntat decat in COR. Altfel, cum va explicati ca domnul e doctor, iar
doamna, numai doctorita?
Eee, dar sa nu facem caz numai dintr-atata!
La multi ani, Doamnelor! Si nu uitati ce spunea Simone de Beauvoir: femeie devii, nu te
nasti!
Autor
Roxana Neagu
1 Martie 2014
20 comentariiPrinteaza articol
Daca ne uitam in forma DOOM-ului din 2005, acel dictionar normator al limbii romane,
despre care tot vorbim la aceasta rubrica, nu o sa gasim niciunde verbul "a vroi" cu
imperfectul vroiam, aceasta forma verbala nefiind acceptata de normele
lingvistice actuale.
Daca vrem sa vorbim corect gramatical, limba romana ne pune la dispozitie doua verbe
pe care le putem folosi:
A vrea = a carui forma la timpul imperfect este vream
A voi = cu imperfectul voiam
Luand in calcul aceste doua forme, singura concluzie pe care am putea sa o tragem ar
fi ca imperfectul vroiam este doar un hibrid, o forma alterata si, in niciun caz, o forma
gramatical-corecta.
Polemica din jurul acestui subiect nu este tocmai noua, dupa cum explica Rodica Zafiu,
intr-un articol publicat in Romania Literara, lingvistii avand diferite interpretari de-a
lungul timpului:
In unele lucrari din prima jumatate a secolului al XX-lea (H. Tiktin, Gramatica romana, IA. Candrea, Cours complet de grammaire roumaine), forma "a vroi" este inregistrata ca
o simpla varianta, fara nici o luare de pozitie normativa: "pe langa a vrea se utilizeaza
foarte mult si a voi (vroi), prez. voiesc (vroiesc)" (Tiktin, ed. a III-a, 1945, p. 122).
Interferenta paradigmelor e produsa de identitatea semantica si de apropierea
fonetica a celor doua verbe.
De fapt, situatia e ceva mai complicata, intrucat etimologia lui a voi este controversata
(a fost explicat ca imprumut din slava, ca derivat regresiv din substantivul voie sau chiar
ca refacut din forme ale lui a vrea - "eu voi"). Pentru unii lingvisti, evolutiile in timp ale lui
a voi si a vrea sint indisociabil legate (ca in atestarile vechi sau in formele de auxiliar);
de aceea, de exemplu, Dictionarul limbii romane (DLR), tomul XIII, 2005, nu trateaza
separat un verb a voi, ci ii include atestarile sub forma-titlu a vrea (cu un record de
36 de pagini de citate si descriere a sensurilor). Utilizarea mai frecventa la imperfect a
fost explicata in mod foarte convingator prin necesitatea de a se evita omonimia
suparatoare cu prezentul din paradigma verbului a vrea ("el vrea" = el voia' si el
voieste').
In diferite lucrari normative si in manualele scolare din deceniile trecute s-a insistat
destul de mult asupra caracterului nerecomandabil al formelor de tipul vroiam,
sugerindu-se inlocuirea lor cu paradigma lui voiam. Optiunea are totusi un dezavantaj
stilistic: a voi este perceput, in comparatie cu a vrea, ca usor invechit, artificial,
solemn.
Totusi, in ciuda a ce scrie doamna Zafiu, lingvistii care au lucrat la cea mai recenta
editie a DOOM (cea din 2005), singurul dictionar care stabileste ce e corect si ce e
gresit in limba romana, nu au facut in acest caz concesii uzului, ceea ce inseamna ca
formele de tip "vroiam" nu sunt considerate variante literare. Se precizeaza, chiar in
introducerea dictionarului, ca "sunt considerate la fel de corecte formele verbelor <<a
voi>> si << a vrea>>, nu insa si cele rezultate prin contaminarea lor (imperfect
<<vroiam> etc.)"
Daca ne uitam in jur, folosirea lui "vroiam" nu pare a fi considerata de vorbitori o
greseala descalificanta, ci mai curind una tolerabila.
Autor
Roxana Neagu
22 Februarie 2014
21 comentariiPrinteaza articol
Autor
Roxana Neagu
15 Februarie 2014
15 comentariiPrinteaza articol
In limba romana cuvintele stima si respect sunt sinonime, adica au acelasi inteles si pot
fi folosite unul in locul celuilalt fara ca sensul exprimarii sa se schimbe.
Totusi, alaturarea celor doua cuvinte este pleonastica, deci reprezinta o greseala de
exprimare pentru ca se repeta inutil aceeasi idee.
In mod similar, tot pleonastica, deci eronata, este si formula cu stima si consideratie
sau cu respect si consideratie, termenul consideratie fiind si el sinonim al cuvintelor
respect si stima.
Autor
Roxana Neagu
8 Februarie 2014
4 comentariiPrinteaza articol
Potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane, unul dintre sensurile principale ale
verbului "a remania" este acesta:
A face modificari in organizarea unei institutii, in compozitia unui guvern etc.
Asadar, Guvernul poate fi remaniat. Conducerea unei institutii sau structura unei
organizatii pot fi remaniate. Nu si un ministru. El poate fi inlocuit, schimbat cu un altul,
substituit.
Verbul a remania mai poate fi folosit si in domenii tehnice, celelalte sensuri ale sale fiind
de acelea de a transforma partial o masina, o instalatie sau o constructie, dupa o
deteriorare, sau de a inlatura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu
corespund prescriptiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total.
Autor
Roxana Neagu
1 Februarie 2014
19 comentariiPrinteaza articol
De ce des si nu de? Pentru ca prefixul des s-a redus la de doar in cazul cuvintelor
care incep cu literele j, s sau .
Autor
Roxana Neagu
25 Ianuarie 2014
21 comentariiPrinteaza articol
treia litera e litera initiala a denumirii valutei. De exemplu, codul valutar pentru yenul
japonez este JPY JP (Japonia) + Y (yen). Acest principiu elimina problema folosirii
denumirilor dolar, franc sau lira in denumirile valutelor mai multor tari.
Autor
Roxana Neagu
18 Ianuarie 2014
17 comentariiPrinteaza articol
Totusi, de unde a aparut termenul monstra? N-as sti sa va spun si nici nu am gasit
nicaieri vreo explicatie serioasa. Unii presupun ca de vina ar fi asemanarea cu finalul
verbului a demonstra, dar cine poate sti?
Autor
Roxana Neagu
11 Ianuarie 2014
9 comentariiPrinteaza articol
Pentru a vedea care este cuvantul corect, apelam cu incredere la DOOM Dictionarul
Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane, editat de Academia Romana,
singurul for care, conform Legii sale de organizare (legea nr. 752/2001) se ingrijeste de
cultivarea limbii romane si stabileste regulile ortografice obligatorii.
Asadar, conform celei mai recente editii a acestui dictionar, cea din 2010, termenul
corect care desemneaza apa sfintita este:
AGHEASMA
Pentru o si mai mare acuratete, notam si definitia acestui termen conform Dictionarului
Explicativ al limbii romane din 2009 (editia a II revazuta si adaugita):
Autor
Roxana Neagu
4 Ianuarie 2014
43 comentariiPrinteaza articol
jos virgula lipseste si e foarte bine ca se intampla asa, ea nevand ce sa caute in acest
enunt:
La multi ani tuturor celor de acasa si un An Nou fericit!
In acest exemplu adresarea nu este directa, deci virgula nu trebuie pusa. Ca sa
intelegem mai bine, analizam enuntul si ne dam seama ca de fapt, din el, mai lipsesc
cateva elemente care se subinteleg: "Eu urez <<La multi ani!>> tuturor celor de
acasa". Nu e deloc la fel cu La multi ani, dragii mei de acasa!, nu? :)
Autor
Roxana Neagu
28 Decembrie 2013
15 comentariiPrinteaza articol
In limba romana elementele unei enumerari sunt separate intre ele prin virgule, mai
putin ultimul termen al insiruirii, daca acesta este introdus prin conjunctia si.
Asadar, corect este sa scriem: Imi plac toate fructele: merele, perele, piersicile si
strugurii.
Totusi, atunci cand se foloseste expresia etc. la finalul unei enumerari, oamenii sunt
tentati sa puna virgula inainte de aceasta abreviere, desi este gresit. Probabil, eroarea
provine dintr-o necunoastere exacta a sensului expresiei.
Provenita din limba latina, etc. este, asa cum precizam si mai sus, o prescurtare a
expresiei et caetera, insemnand "si celelalte".
Din moment ce expresia are sensul de si celelalte, intr-o enumerare, ea nu trebuie sa
fie precedata niciodata de virgula, pentru ca in limba romana inainte de si nu se pune
acest semn de punctuatie.
Regula de mai sus se aplica si pentru celelalte acronime folosite in limba romana care
au aceeasi semnificatie semantica precum etc.:
s.a. - si altele
Asadar, vom scrie corect: Imi plac toate fructele: merele, perele, piersicile, strugurii
etc.
Pentru alte reguli de folosire a virgulelor in limba romana, va recomand sa cititi
si Ghidul publicat de AvocatNet.ro acum cateva saptamani.
Autor
Roxana Neagu
14 Decembrie 2013
19 comentariiPrinteaza articol
Gigel Stirbu, propus de PNL pentru portofoliul Culturii, a fost solicitat, vineri, sa
comenteze declaratia scriitorului Andrei Plesu la adresa sa care spusese ca La noi e
plin de Gigei in toate posturile si in toate institutiile. Un Gigel in plus nu mai conteaza.
Deputatul, intrebat cum priveste declaratia lui Andrei Plesu, a raspuns: "Sunt
extraordinar de mandru de numele meu si multumesc parintilor de numele care mi l-au
dat".
Orice elev serios de clasa a cincea stie ca formularea corecta ar fi fost: multumesc
parintilor de numele pe care mi l-au dat.
Desi unora le vine natural sa puna pe-ul la locul lui, atunci cand exprimarea o cere,
altii, dupa cum se vede, intampina reale dificultati in a pune prepozitia acolo unde ar
trebui sa stea.Pe acestia din urma nu cred ca ii ajuta sa le spunem ca in limba romana,
pronumele relativ "care" cu functie sintactica de complement direct trebuie sa fie insotit
de prepozitia "pe". De aceea, iata o regula mai simpla, care ar putea sa le fie mai de
folos.
Pentru a afla daca substantivul are nevoie si de prepozitia pe, trebuie sa vedem la ce
intrebare raspunde in fraza noastra.
Astfel, daca substantivul raspunde la intrebarea Cine?, Ce?, se foloseste care:
Deputatul care a fost numit ministru. (Cine a fost numit ministru? Deputatul.)
Daca substantivul raspunde la intrebarea Pe cine?, Ce?, se foloseste pe care:
Deputatul pe care l-a numit ministru. (Pe cine l-a numit ministru? Pe deputat.)
In exprimarea lui Gigel Stirbu, multumesc parintilor de numele care mi l-au dat, ca sa
ne dam seama daca numele trebuie urmat de care sau pe care, aplicam regula de
mai sus si ar trebui sa ne punem intrebarea (care, e adevarat, suna putin fortat):
Pe cine/ce mi l-au dat parintii mei? Pe el, numele.
Deci, corect ar fi sa multumesc parintilor mei pentru numele pe care mi l-au dat.
Atentie! Corect ar fi fost sa folosim intrebarea pe ce, numele fiind un obiect, nu o
fiinta, insa in acest fel intrebarea ar fi capatat un sens mai greu de explicat fara limbaj
gramatical de specialitate (pe ce mi l-au dat parintii mei? Pe nume). Utilizand numai
intrebarea "pe ce", riscam ca unii cititori sa foloseasca intrebarea in sensul ei uzual,
locativ (pe ce? = unde?). Multumim de intelegere!
Cine protejeaza pe cine? Includerea ori omiterea lui "pe" intr-o fraza de acest gen
schimba complet sensul celor spuse ( sursa: www.scientia.ro)
Daca va aduceti aminte, in luna iulie, si ministrul Educatiei ne uimea cu o declaratie
naucitoare, in care decat era folosit incorect in locul lui doar.
Gandindu-ma la aceste exemple, mi-as dori parca, daca tot facem greseli de gramatica,
macar sa facem unele noi, nu sa le repetam, la infinit, pe aceleasi. Macar asa am mai
aprofunda si alte subiecte si nu am mai fi nevoiti sa reluam la nesfarsit aceleasi si
aceleasi explicatii.
Autor
Roxana Neagu
7 Decembrie 2013
61 comentariiPrinteaza articol
Daca vrem sa scriem si sa vorbim ingrijit, trebuie sa evitam barbarismele. Iata o lista cu
cele mai frecvente cuvinte englezesti pe care le folosim atat de des, incat am uitat ca
ele au si un corespondent in limba romana.
Barbarism
Termenul
englezesc de la
care provine
aplica
apply
a candida, a depune
actele, a solicita
blurat
blurred
incetosat
business
business
afacere (uneori si cu
inteles de firma)
consulting
consulting
consultanta
display
display
flyer
flyer
pliant, fluturas
job
job
a menegeria, a
manage
menegiui
a gestiona, a administra
management
management
administrare,
conducere, gestiune,
gospodarire
randomizat
randomized
aleator
rating
rating
audienta, clasificare,
evaluare
subsidiara
subsidiary
filiala
topic
topic
subiect
target
target
obiectiv, tinta
updata
update
a actualiza
Autor
Roxana Neagu
23 Noiembrie 2013
13 comentariiPrinteaza articol
A continua = A urma, a nu inceta; a merge inainte, a (se) prelungi. A duce mai departe
un lucru inceput.
Sursa dexonline.ro (Atentie! Conjugarea oferita de acest site nu este
corecta.)
Potrivit editiei a II-a a Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic, trebuie sa scriem
si sa spunem:
Corect
Eu continui
Tu continui
El/Ea continua
Noi continuam
Voi continuati
Ei continua
O alta dificultate care mai apare este cea legata de conjugarea verbului la modul
conjunctiv, astfel ca multi spun ei sa continuie, desi aceasta forma este gresita. Cum
este corect?
Corect
Eu sa continui
Tu sa continui
El/Ea sa continue
Noi sa continuam
Voi sa continuati
Ei/Ele sa continue
Autor
Roxana Neagu
16 Noiembrie 2013
9 comentariiPrinteaza articol
In limba romana sensul principal al cuvantului virus este acela de agent patogen,
invizibil cu microscopul obisnuit, care se reproduce numai in interiorul celulelor vii si
provoaca diverse boli infectioase.
Autor
Roxana Neagu
9 Noiembrie 2013
8 comentariiPrinteaza articol
Pentru a folosi corect cele doua cuvinte, este suficient sa tinem minte o regula simpla:
Autor
Roxana Neagu
2 Noiembrie 2013
18 comentariiPrinteaza articol
Corect este:
excursie = ecscursie,
export = ecsport
In schimb, cand este pozitionata intre doua vocale litera x se poate pronunta gz sau
cs, fara sa existe o norma care sa indice cand se foloseste o pronuntie sau alta.
Iata o lista de cuvinte si pronuntiile lor corecte:
x = gz
exact = egzact
examen = egzamen
exemplu = egzemplu
exil = egzil
exista = egzista
x = cs
aproximativ = aprocsimativ
axa = acsa
fixare = ficsare
lexic = lecsic
maxim = macsim
ie in cuvinte precum: el (iel), ea (ia), esti (iesti), erau (ierau), este (ieste), aceeasi
(aceiasi), aceea (aceia), baie (baie, nu bae), femeie (femeie, nu femee) si
Alte cuvinte pronuntate gresit sunt cele care definesc locuitorii unui stat. Corect e sa
spunem francezi, nu franceji, dar si chinezi, nu chineji.
In vorbirea ingrijita trebuie sa evitam si folosirea lui sant in loc de sunt sau dantre in
loc de dintre.
Autor
Roxana Neagu
26 Octombrie 2013
53 comentariiPrinteaza articol
Avem urmatoarea fraza: Daca barbatul ar sti valoarea pe care o are femeia ar merge in
patru labe. Modul in care alegem sa punem virgula va schimba completa sensul ei:
Daca barbatul ar sti valoarea pe care o are, femeia ar merge in patru labe.
versus
Daca barbatul ar sti valoarea pe care o are femeia, ar merge in patru labe.
La fel de importanta este virgula si in exemplul urmator:
Nu mai vreau!
versus
Nu, mai vreau!
Daca v-ati convins ca virgula este indispensabila, atunci cand vrem ca mesajul nostru
sa fie inteles exact asa cum ne-am dorit sa il transmitem, va invit sa cititi cateva reguli
minimale pentru utilizarea acestui semn de punctuatie.
Inainte de dar, iar, insa, ci, deci, in concluzie, asadar, prin urmare,
precum si.
Exceptie1 Pentru termenii "totusi", "asadar", "prin urmare" si "deci", se aplica reguli
de punctuatie distincte in functie de locul acestor cuvinte in propozitie si sensul lor.
Astfel:
1. daca sunt pozitionate la inceputul sau in interiorul unei propozitii,
cuvintele trebuie separate printr-o virgula, respectiv doua.
Deci, nu mai plec nicaieri.
Mergem, deci, la mare.
Totusi, e foarte frumos afara, desi suntem aproape in luna noiembrie.
E foarte frumos afara, totusi, desi suntem aproape in luna noiembrie.
2. daca sunt utilizate pentru introducerea unei concluzii, virgula se
pune inainte.
Nu a venit deloc la serviciu, deci e concediat.
A avut cea mai mare nota, prin urmare a intrat primul la facultate.
Exceptie2 In cazul adverbului iar, daca acesta are semnificatia din nou, nu se
mai departe prin virgula de restul propozitiei.
Trebuie sa merg iar la medic.
daca utilizam parti de vorbire sau propozitii legate de si, sau, ori.
Acestea sunt cateva reguli de baza pentru utilizarea corecta a virgulei. Am ales numai
cazurile care genereaza greseli si care au putut fi explicate fara a apela la limbaj tehnic
specific gramaticii.
Autor
Roxana Neagu
19 Octombrie 2013
23 comentariiPrinteaza articol
Pe mine, una, folosirea lui din in loc de dintre ma amuza pentru ca naste cateva
constructii foarte haioase. Spre exemplu, atunci cand sunt informata ca jumatate din
romani sunt supraponderali nu pot sa nu ma intreb: care jumatate? Cea calculata de
la cap inspre picioare sau invers, dinspre picioare spre cap?
Cum e corect
Particula lingvistica din se foloseste pentru a desemna o parte dintr-un intreg, in timp
ce dintre se utilizeaza pentru a separa mai multe elemente dintr-o multime de
elemente.
Astfel, e corect sa spunem am scris jumatate din teza de licenta si jumatate dintre
colegii mei nu au sustinut licenta.
Trebuie sa mentionam ca exista si lingvisti care considera ca din poate fi folosit
oricand in locul lui dintre si sunt de parere ca utilizarea diferentiata a celor doua
prepozitii este un caz de hipercorectitudine.
Corect: 50% din autoturism a fost avariat, 50% dintre componentele autoturismului sunt
avariate
PS. Felicitari celor care au descoperit greseala de la finalul articolului. Invatam punand
in practica, nu? :)
Autor
AvocatNet.ro
2 Iulie 2013
121 comentariiPrinteaza articol
"Nu au existat subiecte pe pagina de internet, a existat doar un mesaj care nu a fost
postat la 08:34, asa cum s-a spus initial, ci la 09:34".
DECAT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decat mine. 2.
(Restrictiv, in constructii negative) Numai. Expr. N-am (sau n-ai etc.) decat sa... = a)
singurul lucru care imi (sau iti etc.) ramane de facut...; b) sunt (sau esti etc.) liber sa,
daca vreau (sau vrei etc.) sa... N-ai (sau n-are) decat! = poti (sau poate) s-o faci (sau so faca), putin imi pasa! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala comparativa
de inegalitate) Mai mult banuia decat stia. 2. (Introduce o propozitie circumstantiala de
exceptie) Nu facea altceva decat sa citeasca. 3. (Introduce o propozitie circumstantiala
opozitionala cu nuanta comparativa) in loc sa... 4. (Pop.; adversativ) insa, dar, numai
ca.
DOR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ?
Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie;
desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ? Expr.
Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. in speranta ca... L-a intrebat, doar
va afla ce sa faca. ? Expr. intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la
inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: dora adv.]
(dexonline, licenta GPL)
Autor
AvocatNet.ro
31 Octombrie 2012
27 comentariiPrinteaza articol
n Monitorul Oficial Nr. 59, din 22 martie 1993 sunt publicate, n anex, Regulile "Sextil
Pucariu" pentru scrierea literelor "" i "".
Literele i corespund aceluiai sunet, ntrebuinndu-se dup urmatoarele reguli:
a) se scrie ntotdeauna la nceputul i la sfritul nemijlocit al cuvntului: l mbriez,
mprat, nger, i, i, amr, cobor, hotr, tr, ur ... ;
b) tot cu scriem i n corpul cuvintelor, cnd, prin compunere, de la mijlocul cuvintelor ajunge
medial: nempcat, nendurat, nensemnat, preanlat, preantmpinat. Vom scrie ntr-nsul,
dar dnsul;
c) n toate celelalte cazuri se scrie, n corpul cuvintelor, : bnd, cnd, fcnd, gt, mormnt,
ru, romn, sfnt, vnt ...
Autor
Anca Dumitrescu
27 Octombrie 2012
22 comentariiPrinteaza articol
In dictionar, primul sens al cuvantului lapsus este cel cunoscut de majoritatea dintre noi:
LPSUS, lapsusuri, s. n. Incapacitate momentana a cuiva de a-si aduce aminte de un lucru
stiut
O explicatie interesanta a celui de-al doilea sens am regasit-o in scrierilor lingvistului George
Pruteanu. Iata ce-am aflat de la acesta:
Celalalt sens al cuvantului lapsus se preteaza la o discutie ceva mai lunga. Acest al doilea sens
este de: "eroare, confuzie de moment, in vorbire, scriere sau chiar in alte actiuni, eroare
datorata nu ignorantei, ci unei interferente, unei suprapuneri mai mult sau mai putin
intamplatoare a unor planuri ale constiintei". Cele mai obisnuite lapsusuri de acest gen sunt cele
de vorbire, numite in latineste lapsus linguae (lapsusul limbii) si cele de scriere, pe latineste
lapsus calami (adica lapsusul penitei) - lapsus in latineste insemnand "cadere in greseala,
ratacire, inselare".
Psihologul Sigmund Freud a acordat o atentie speciala acestui gen de erori, lapsusurile, si a
elaborat o teorie prin care le grupeaza si explica: teoria "actului ratat" (acte manqu, in
franceza). Pe scurt, Freud, ctitorul psihanalizei, constata ca aceste greseli momentane nu sunt
datorate pur si simplu hazardului, ci unei "dorinte", unei intentii subconstiente, care profita de
clipa de neconcentrare pentru a se realiza, pentru a iesi la suprafata.
Cele mai obisnuite lapsusuri sunt cele de vorbire si de scriere. Dar mai exista si: lapsusul de
lectura (ceea ce in germana se numeste verlesen), adica sa citesti alt cuvint decat e scris
acolo, din cauza gandurilor ce stau ascunse prin subsolul mintii tale si de care nu-ti dai seama.
Si mai exista si: lapsusul de gest (ceea ce in germana se numeste vergreifen), adica sa faci cu
totul alta miscare, alt gest decat ce ti-ai propus.
Sa vorbim corect!
Autor
Anca Dumitrescu
20 Octombrie 2012
26 comentariiPrinteaza articol
Cand vine vorba de cuvantul propriu, cele mai mari batai de cap sunt generate de forma sa de
plural nominativ - acuzativ. Haideti sa analizam intai cum se formeaza cuvantul, ca sa ne dam
seama de unde vine greseala.
Adjectivul se termina la singular in "iu", constructie in care "i" face parte din radacina
cuvantului, iar "u" este desinenta de singular. Daca trecem adjectivul la forma de plural
nearticulat, atunci desinenta "u" se inlocuieste cu desinenta de plural "i". Astfel, la radacina care
se termina in "i" se adauga inca un "i" de la forma de plural. Vom avea asadar o forma de plural
cu doi "i": proprii.
Forma nearticulata de plural se foloseste in propozitii intotdeauna dupa substantivul pe care il
determina: copilul propriu proprii copii.
Insa, in situatia in care adjectivul sta in fata substantivului, atunci acesta va prelua articolul
de la substantiv. Astfel, la plural, adjectivul va avea trei i:
-primul i: radacina cuvantului
-al doilea i: desinenta de plural
-al treilea i: articol hotarat enclitic(preluat de la substantiv)
Asadar, vom scrie:
Copilul propriu
Copiii proprii
Propriii copii
Autor
Anca Dumitrescu
13 Octombrie 2012
28 comentariiPrinteaza articol
Aplicand derivarea cu prefix, putem obtine cuvinte derivate, care se scriu cu doi "n". Doar in
aceste cazuri este permisa dublarea lui n.
Astfel, cuvintele formate prin derivare cu prefixul n a caror radacina incepe cu n( nor,
Autor
Anca Dumitrescu
6 Octombrie 2012
35 comentariiPrinteaza articol
Regula aceasta nu presupune ca nicio, niciun (si flexiunea lor: niciunui, niciunor etc.) sar scrie intotdeauna legat, ci numai atunci cand au statutul de pronume sau adjectiv
pronominal. Vorba domnului Pruteanu, nu strica sa ne reamintim ca mai sunt multe
cuvinte in limba romana care scrise impreuna au un inteles si scrise separat, un altul.
Prin scrierea legata, cuvintul niciun devine concordant cu perechea lui pozitiva, care
este vreun, pe care-l scriem tot intr-un singur cuvant. Chiar si in celelalte limbi romanice
aceste cuvinte sunt scris tot legat:: ninguno - span., aucun - franc., nessun - ital.
Ce ne sfatuia George Pruteanu sa facem ca sa evitam confuzia (cind e legat?,
cind nu e?)
Ca solutie mnemotehnica (metoda de tinut minte) e util sa retineti urmatoarea
distinctie: atunci cind e vorba de cantitate zero, nimic, deloc, cuvintul se scrie legat:
nicio. Atunci cind e vorba de o "disjunctie" negativa, de o negatie repetata, scriem in
doua cuvinte: nici o, nici un
Mai jos aveti urmatoarele perechi de exemple:
-Ti-a placut spectacolul?
-Nu mi-a produs nicio emotie. (Deloc, zero)
-Cum privesti examenul de maine?
-Nu am nici o siguranta deplina, dar nici o emotie deosebita. (Negatie repetata).
-Cite fete stau la parter?
-La parter nu e niciuna. (Cantitate zero)
-Cite fete locuiesc in camera aceea, una sau trei?
-Nici una, nici trei, ci doua. (Negatie repetata)
-Ai in Franta vreo matusa?
-N-am acolo niciuna, singura mea matusa e in Cluj. (Zero, nimic)
-Ai acolo vreo colega, vreo prietena?
-N-am nici una, nici alta, doar o sora vitrega. (Negatie repetata)
Exista, totusi, si situatii in care putem alege intre cele doua variante. Alegerea e in
functie de intentia comunicarii, de prezenta sau absenta unui substrat retoric.
La o intrebare ca:
-Mai e vreun mar?
putem raspunde:
Sa scriem corect!
Toate articolele din Ghidul de supravietuire a limbii romane pot fi citite aici.
Autor
Anca Dumitrescu
29 Septembrie 2012
37 comentariiPrinteaza articol
adesea intre ele. Inca din limba latina apar exemple de aceasta confuzie: verbele "a rade" si "a
teme", care erau de conjugarea a doua, au trecut la conjugarea a treia si s-au pastrat ca atare
in toate limbile romanice; in schimb, a cadea si a scadea, care erau de conjugarea a treia, au
trecut la conjugarea a doua.
Iata si explicatia lui Alexandru Graur pentru aceasta confuzie: la unele moduri si timpuri,
conjugarea a doua si a treia au aceeasi forma, de exemplu participiul de la a bate e batut, iar
cel de la a vedea e vazut; la fel cu perfectul simplu: vazui si batui, cu imperfectul, cu mai mult ca
perfectul etc. De aceea se poate forma din nou si infinitivul la fel pentru amindoua verbele: dupa
a vedea, se face a batea, iar dupa a bate, se face a prevede.
Desi este gresita, foarte multa lume foloseste frecvent forma mi-ar place in loc de mi-ar
placea. Rationamentul pentru care este corect "mi-ar placea" este foarte simplu: conditional
optativul se formeaza din auxiliarul a avea (ar) si infinitiv, iar infinitivul este a placea, nu a place.
(verb de conjugarea a II-a ).
Sa vorbim corect!
Autor
Anca Dumitrescu
22 Septembrie 2012
49 comentariiPrinteaza articol
A SE FOCUSA in limba romana nu exista acest verb (inca). Dar avem verbul a focaliza, cu
sensul de a face sa treaca printr-un singur punct toate razele unui fascicul si, desi pare un
termen mai degraba stiintific, se poate folosi si cu sens figurat. A FOCUSA reprezinta doar o
adaptare a termenului englezesc to focus prin adaugarea sufixului verbal -a.
LOCATIE (despre care am mai discutat si aici ) - nu inseamna LOC, cum il folosesc multi dintre
noi, ci INCHIRIERE. E adevarat, in engleza cuvantul LOCATION se refera la un anumit loc sau
punct geografic. In limba romana insa, cuvantul a fost preluat din latina - LOCATIO si are sensul
de inchiriere/chirie.
FACILITATE - in limba romana inseamna usurare, a inlesni inlesnire, facilitare. Provine din
latinescul facilitas. In engleza FACILITY / FACILITIES are si sensul de complex (de cladiri),
baza (sportiva) etc.
PATETIC - plin de patos, care emotioneaza, impresioneaza, induioseaza; plin de emfaza, de
afectare( de la substativul PATOS). Insa, in limba engleza, cuvantul pathetic desemneaza o
persoana jalnica, demna de mila, avand un sens diferit de cel originar. Desi este tot mai
raspandita, folosirea cuvantului patetic cu sensul englezesc este gresita!
EPIC - care exprima, in forma de naratiune, idei, sentimente, actiuni etc. ale eroilor unei
intamplari reale sau imaginare. Gen Epic = unul dintre principalele genuri literare, care cuprinde
diverse specii de naratiuni in versuri si in proza, dezvaluind cu o relativa obiectivitate portretul
fizic si moral al personajelor, faptele lor, relatiile lor cu mediul inconjurator. In engleza EPIC
poate sa desemneze si un lucru de dimensiuni neobisnuit de mari. Cristian Tudor Popescu a
scris la un moment dat un comentariu interesantdespre folosirea abuziva a acestui cuvant.
A AGREA - inseamna a vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. "TO AGREE"" in engleza
inseamna A FI DE ACORD. Constructia de tipul Am agreat cu partenerii de afaceri o amanare
la plata a datoriilor" este gresita. In limba romana verbul nu poate fi folosi cu acest sens.
Lista este deschisa pentru completari :)
Autor
Anca Dumitrescu
15 Septembrie 2012
19 comentariiPrinteaza articol
Pronumele de intarire este pronumele care insista, subliniaza numele obiectului pe care il
inlocuieste. In limba actuala, pronumele de intarire functioneaza numai ca adjectiv, determinand
un substantiv sau un pronume: eu insumi, avocatul insusi, dumneavoastra insiva.
Potrivit lingvistului Narcisa Forascu, utilizarea ca pronume este rara si invechita: insumi am
hotarat, insuti esti responsabil de asta.
Pronumele sau, mai exact, adjectivul de intarire este specific limbii literare, el nu se intalneste in
vorbirea populara, familiara, unde este de regula inlocuit cu adverbul de intarire chiar, plasat
inaintea substantivului: Eu insumi am luat aceasta hotarare = Chiar eu am luat aceasta
hotarare.
Pronumele de intarire are douasprezece forme in functie de persoana, gen si numar: insumi,
insami, insuti, insati, insusi, insasi, insine, insene, insiva, inseva, insisi, insesi (sau insele).
Nominativ-acuzativ
Masculin:
Eu (pe mine) insumi
Tu (pe tine) insuti
El (pe el) insusi
Noi (pe noi) insine
Voi (pe voi) insiva
Ei (pe ei) insisi
Feminin:
Eu (pe mine) insami
Tu (pe tine) insati
Ea (pe ea) insasi
Noi (pe noi) insene
Voi (pe voi) inseva
Genitiv-dativ
Masculin:
Mie insumi
tie insuti
Lui insusi
Noua insine
Voua insiva
Lor insisi
Feminin:
Mie insemi
tie inseti
Ei insesi
Noua insene
Voua inseva
Lor insele
Atentie! Folosirea tuturor acestor forme, acordate este obligatorie intr-o limba literara corecta.
Aceasta este cu atat mai important, cand adjectivul de intarire se afla la o oarecare distanta de
substantivul pe care il determina. Acordul serveste in acest caz la precizarea raporturilor de
determinare, apreciaza Narcisa Forascu.
Cand spunem:
Topica
In principiu, adjectivul de intarire poate fi plasat atat inaintea substantivului pe care il determina,
cat si dupa acesta. Pozitia dupa substantiv este preferata. Plasarea inaintea substantivului se
face atunci cand vrem sa punem in evidenta adjectivul de intarire.
Autor
Anca Dumitrescu
1 Septembrie 2012
107 comentariiPrinteaza articol
Autor
Anca Dumitrescu
25 August 2012
43 comentariiPrinteaza articol
Desi tot mai multa lume o foloseste, sintagma "drept pentru care" reprezinta o constructie
pleonastica ce trebuie evitata. Daca ne uitam in DEX, regasim doar expresia "drept care",
sinonima cu prin urmare, in concluzie, deci, asadar.
"Avand in vedere sensurile pe care le are cuvantul drept, este pleonastica utilizarea sa alaturi
de prepozitiile "ca" si "pentru", atat singur, cat si in combinatie cu relativul
"care",explica lingvistul Narcisa Forascu.
Exemple:
*Ca drept dovada, si-a dat demisia.
Drept dovada si-a dat demisia.
*A realizat singura proiectul, drept pentru care i s-a marit salariul.
A realizat singura proiectul, drept care i s-a marit salariul.
Sa vorbim corect!
Autor
Anca Dumitrescu
18 August 2012
25 comentariiPrinteaza articol
Daca ar fi sa ne luam doar dupa definitiile oferite in DEX, este destul de greu sa stabilim o
diferenta precisa intre sensurile uzuale ale termenilor incident si accident.
ACCIDENT: 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care intrerupe mersul normal al lucrurilor
(provocand avarii, raniri, mutilari sau chiar moartea). Fapt intamplator, banal, care aduce
nenorocire.
INCIDENT: 1. intamplare neasteptata (si neplacuta) care apare in desfasurarea unei actiuni
Potrivit lingvistului Rodica Zafiu, la prima vedere, principala diferenta dintre termeni ar fi
gradul de afectare, de gravitate a daunelor.
Lucrurile sunt, totusi, mai complicate. Contextele prototipice pentru cele doua cuvinte par a fi
accident de circulatie, respectiv incident diplomatic; in genere, incidentul presupune conflict si
intentie, in vreme ce accidentul este efectul nefericit al intamplarii.
Aceste explicatii sunt provocate de constatarea ca in limbajul actual al presei se manifesta o
tendinta destul de puternica de a generaliza uzul substantivului incident, care ajunge sa-l
substituie pe accident chiar in contextele cele mai specifice acestuia din urma, spune Rodica
Zafiu.
In afara contextelor in care incident este alegerea fireasca, pentru ca se relateaza fapte produse
de agenti specifici, cu intentie Incident fara precedent in Parlamentul Romaniei: o persoana
s-a aruncat de la balcon (agenda.ro, 23.12.2010); Oscar Hernandez, atacatorul cautat in
legatura cu incidentul armat din apropierea Casei Albe, a fost arestat (B1.ro, 16.11. 2011)
exista multe altele in care in mod normal s-ar fi folosit substantivul accident: Incidentul aviatic
din Polonia: Imagini din avionul groazei, filmate chiar de un pasager (Evenimentul zilei,
5.11.2011); Un avion s-a ciocnit cu un mistret incidentul, la un pas de catastrofa?
(ziare.com); nu a mai reusit sa ajunga din cauza unui incident de circulatie, (Viva! 25.11.2011)
etc.
Pe site-ul BBC, un specialist raspunde la o intrebare pusa de un cititor, privind diferenta dintre
incident si accident, reafirmand ideea de absenta a intentionalitatii (in cazul lui accident) si de
sens mai general, care poate acoperi situatii diferite (pentru incident). Influenta italiana (in care
termenul incidente are si sensuri ale cuvantului romanesc accident) e mai putin probabila. Poate
fi vorba insa, in romana, si de o evolutie semantica interna, provocata de asemanarea
semantica dintre cei doi termeni.
Ca de obicei, Rodica Zafiu ne trimite la consultarea mai vechii noastre lexicografii: in dictionarul
academic al lui Laurian si Massim (1871- 1876), substantivul incident este eveniment, caz,
intamplare, circumstanta, imprejurare, iar accidente intamplare, eveniment neasteptat.
In Dictionarul limbii romane (DA, coordonat de Sextil Puscariu, 1913-1934), accident este ceea
ce curma mersul regulat al lucrurilor. intamplare (mai ales nenorocoasa). Accident de drum
de fier, iar incident e definit ca intamplare neasteptata produsa in cursul unei intreprinderi. in
Dictionaru limbii romanesti al lui A. Scriban (1939), accident e intamplare neprevazuta,
nenorocire, iar incident intamplare neinsemnata in cursu unei afaceri.
Cum se vede, distinctiile nu au fost prea clare nici in trecut. Uzul relativ stabilizat e insa tulburat
de oscilatiile actuale.
Autor
Anca Dumitrescu
11 August 2012
53 comentariiPrinteaza articol
sg. corn
pl. corni (masculin) - instrument muzical;
pl. cornuri (neutru) - produs de panificatie, in forma de semiluna
pl. coarne (neutru) - formatie osoasa pe capul animalelor
sg. ochi
pl. ochi (masculin) - organul vederii
pl. ochiuri (neutru) - oua prajite si lat de tricotaj;
sg. colt
pl. colti (masculin) - dinti lungi la animale
pl. colturi (neutru) - unghiuri (in geometrie)
sg. timp
pl. timpi (masculin) etapa a miscarii
pl. timpuri (neutru) vreme
sg. cap:
- pl. capete (neutru) = organe anatomice
- pl. capi (masculin.) = conducatori
- pl. capuri (neutru.) = promontorii (geograf.)
sg creier:
- pl. creieri (masculin) = organ anatomic
- pl. creiere (neutru) = conducatori, persoane
sg. curent:
- pl. curente (neutru) = miscari de idei literare, artistice
- pl. curenti (maculin) = miscari de aer
sg. difuzor:
- pl. difuzori (masculin) = persoane
- pl. difuzoare (neutru) = aparate, dispozitive
sg. masa:
- pl. mese (feminin) = mobilier
- pl. mase (feminin) = multime de oameni
sg. termen:
- pl. termene (neutru) = date fixe;
- pl. termeni (masculin) = cuvinte si fiecare numar al unei sume (mat.)
sg. vis:
- pl. vise (neutru) = imagini din timpul somnului;
- pl. visuri (neutru) = aspiratii, idealuri
Autor
Anca Dumitrescu
28 Iulie 2012
33 comentariiPrinteaza articol
Autor
Anca Dumitrescu
21 Iulie 2012
25 comentariiPrinteaza articol
Sa le luam pe rand:
DEMULT = adverb, cu sensul de odinioara, cu mult timp inainte, de multa vreme, candva.
- Mai demult = odinioara
- De demult = din trecut, de altadata
Raspunde la intrebarea cand?.
!Exemple:
*Demult, teritoriul tarii noastre era locuit de daci.
*Demult, era un imparat care avea trei fiice.
DE MULT locutiune adverbiala alcatuita din prepozitia de si adverbul mult, cu sensul de
Autor
Anca Dumitrescu
7 Iulie 2012
23 comentariiPrinteaza articol
Corect se scrie cunostinta. Explicatia gramaticala este simpla: substantivul ,,cunostinta" este
derivat cu sufixul ,,-inta" de la cuvantul de baza, verbul ,,a cunoaste". Dat fiind ca radacina
cuvantului este ,,cunost-", iar sufixul ,,-inta", cuvantul derivat contine un singur ,,i".
CUNOSTINTA= cunoastere; (la plural) totalitatea notiunilor, ideilor, informatiilor pe care le are
cineva intr-un domeniu oarecare; persoana pe care vorbitorul o cunoaste.
Cauza greselii ar putea consta in confuzia pe care multi o fac cu substantivul ,,constiinta",
neologism din francezul ,, conscience", echivalat in romana prin ,,constiinta" in relatie cu
verbul ,,a sti". Termenul este format din prefixul ,,con-", radacina ,,sti" si sufixul ,,-inta".
O alta cauza a erorii de scriere ar putea fi confuzia pe care unii vorbitori o fac intre sensurile
celor doua cuvinte. Nu de putine ori auzim ca cineva si-a pierdut constiinta, cand de fapt
corect era sa isi piarda cunostinta.
CONSTIINTA = 1. Sentiment, intuitie pe care fiinta umana o are despre propria existenta; p.
ext. cunoastere intuitiva sau reflexiva pe care o are fiecare despre propria existenta si despre
lucrurile din jurul sau. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. Constiinta sociala = ansamblu
de reprezentari, idei, conceptii, cunostinte, mentalitati ale unei colectivitati umane, care reflecta
conditiile de existenta ale acesteia, precum si psihologia sociala a oamenilor. Constiinta de
clasa = parte a constiintei sociale care reflecta existenta sociala a unei clase determinate. 3. (in
opozitie cu existenta, materia) Gandire, spirit. 4. Sentiment al responsabilitatii morale fata de
propria sa conduit
Autor
Anca Dumitrescu
30 Iunie 2012
13 comentariiPrinteaza articol
adunat in interior, atunci DEFULEZI. Cand toate aceste porniri le inabusi in interior,
atunci REFULEZI.
Atentie!
Ambele verbe sunt tranzitive, ceea ce inseamna ca este gresit sa le folosim la forma reflexiva,
dupa cum des auzim in vorbirea curenta(se refuleaza, s-a refulat etc)
Autor
Anca Dumitrescu
16 Iunie 2012
60 comentariiPrinteaza articol
"A sti" se conjuga cu doi "i" doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent si conjunctiv prezent,
la forma afirmativa si negativa.
Astfel, vom scrie:
In rest, nu avem alte situatii in care sa il conjugam pe "a sti" cu doi ii. Avem un singur i, la
infinitiv si la toate timpurile/modurile care se formeaza de la infinitiv, indiferent de
persoana/numar.
infinitiv - a sti
Autor
Anca Dumitrescu
9 Iunie 2012
46 comentariiPrinteaza articol
se foloseste aceeasi cand este vorba despre una, [adica despre un substantiv la
singular, de genul feminin] de exemplu:
aceeasi femeie
aceeasi problema
aceeasi masina
se foloseste aceiasi cand este vorba despre unii. [adica despre un substantiv la plural,
de genul masculin] de exemplu:
aceiasi barbati
aceiasi pantofi
aceiasi bani
Autor
Anca Dumitrescu
2 Iunie 2012
53 comentariiPrinteaza articol
A MERITA , vb.I.Tranz. A fi vrednic de rasplata sau de pedeapsa potrivit cu faptele sale (bune
sau rele); a avea dreptul sa primeasca o rasplata (buna sau rea); a i se cuveni A justifica, a
indreptati pretuirea, interesul sau grija care i se acorda Spec. (Despre marfuri, obiecte de
schimb) A justifica pretul cerut; a face, a valora.
A RISCA, vb.I. Tranz.si intranz. A-si pune in primejdie viata, onoarea etc.; a (se) expune unui
pericol posibil. Intranz. A participa la o actiune nesigura, a actiona la noroc. Refl. (inv.) A
cuteza, a indrazni, a se incumeta.
Niciunul dintre cele doua verbe nu are notata marca refl., adica reflexiv, asa cum se indica in
cazul altor verbe, adica NU au niciodata si in nicio situatie forma a se merita ori a se risca.
"A merita" este un verb tranzitiv, adica unul a carui actiune se rasfrange direct asupra unui
obiect. Se poate spune "El merita sa ia nota 10", dar nu "Se merita sa ia nota 10".
Alt exemplu al folosirii unui verb tranzitiv ca unul intranzitiv este "a risca".
De foarte multe ori auzim expresii precum nu se risca sau nu s-ar risca. Forma corecta a
acestor verbe este nu risca, nu ar risca.
Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui "a merita" si "a risca" au aparut, probabil, prin
contaminare cu constructiile similare de tipul nu se obisnuieste, nu se justifica, nu se face/cade,
dar ele nu au nicio justificare gramaticala.
Autor
Anca Dumitrescu
29 Mai 2012
69 comentariiPrinteaza articol
Gramatica ne invata ca adjectivele pot avea diferite grade de comparatie ( pozitiv, comparativ,
superlativ). Insa, in limba romana, exista si adjective/adverbe care nu au grade de comparatie,
fiindca:
a) Sunt adjective neologice provenite din:
-Comparative latinesti: anterior; exterior; inferior; superior;
- Superlative din limba latina: extrem; optim; suprem; ultim;
b) Exprima insusiri cu caracter absolut, adica insusiri care, prin natura lor, nu permit
comparatia: asemenea; complet; general; mort; intreg; gigantic; perfect; petrolifer; unic;
principal; viu; vesnic etc.
Scurta lista a adjectivelor / adverbelor fara grade de comparatie ( via scientia.ro):
-inferior, superior
-major, minor
-oportun,
-anterior, posterior, ulterior
-interior, exterior
-extrem
-maxim, minim
-suprem
-optim
-ultim
-asemenea
-complet
-general
-intreg
-gigantic
-urias
-perfect
-petrolifer
-unic
-principal
-vesnic
-uluitor,
-nemaipomenit
-extraordinar
-din cale-afara
-oral
-unic,
-desavarsit
-fantastic
-formidabil
-teribil
-ultra
-super
-trasnet
-mortal
-de milioane
-supraaglomerat
-ultrasensibil
-excelent
-admirabil
-splendid.
UPDATE:
mort
viu,
insarcinata,
nemiscat,
inert,
incapabil
oligofren
genial
mijlociu
rotund
pozitiv
negativ
egal
Greseli frecvente:
-cel mai/foarte superior
-cel mai extraordinar
-cel mai perfect
-mai/foarte inferior
-conditiile cele mai optime
-este mai oportun sa
-cel mai principal lucru
-cel mai teribil
-cel mai splendid
-foarte admirabil
-o lista foarte completa
-cel mai super
Lista prezentata de mine mai sus este deschisa pentru completari ulterioare. Pentru cine vrea
sa o faca, sectiunea de comentarii a acestui articol va sta la dispozitie. Promit sa revin cu un
update in zilele care urmeaza :)
carei logici, sau cate un "i" ciuntit deloc intentionat, exact acolo unde
aveam nevoie mai mare. Pana la urma, de ce e asa de greu sa
conjugam CORECT cel mai des folosit verb al limbii romane?
(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin
programul Persuasion Elite.
Autor
Anca Dumitrescu
19 Mai 2012
70 comentariiPrinteaza articol
Asadar, mai jos regasiti toate conjugarile verbului "a fi" . O simpla parcurgere a lor va va indica
situatiile cand se scrie cu "i" sau cu "ii".
INDICATIV
Prezent:
sunt
esti
este
suntem
sunteti
sunt
Trecut:
1. Perfect compus:
am fost
ai fost
a fost
am fost
ati fost
au fost
2. Imperfect:
eram
erai
era
eram
erati
erau
3. Perfect simplu:
fusei
fusesi
fuse
fuseram
fuserati
fusera
4. Mai mult ca perfectul:
fusesem
fusesesi
fusese
fuseseram
fuseserati
fusesera
Viitor:
1.
voi fi
vei fi
va fi
vom fi
veti fi
vor fi
2.
o sa fiu
o sa fii
o sa fie
o sa fim
o sa fiti
o sa fie
Viitor anterior:
voi fi fost
vei fi fost
va fi fost
vom fi fost
veti fi fost
vor fi fost
Viitor popular:
oi fi
ii fi
o fi
om fi
iti fi
or fi
CONJUNCTIV
Prezent:
sa fiu
sa fii
sa fie
sa fim
sa fiti
sa fie
Trecut perfect:
sa fi fost
sa fi fost
sa fi fost
sa fi fost
sa fi fost
sa fi fost
CONDITIONAL - OPTATIV
Prezent:
as fi
ai fi
ar fi
am fi
ati fi
ar fi
Trecut perfect:
as fi fost
ai fi fost
ar fi fost
am fi fost
ati fi fost
ar fi fost
Prezumtiv:
oi fi fiind
ii fi fiind
o fi fiind
om fi fiind
iti fi fiind
or fi fiind
IMPERATIV
(tu) fii!
(voi) fiti!
Autor
Anca Dumitrescu
12 Mai 2012
32 comentariiPrinteaza articol
In limba romana, verbul "a trebui" are doua sensuri: a avea nevoie si a fi necesar,
obligatoriu.
1. trebuie = a avea nevoie.
Pentru a realiza sensul a avea nevoie, verbul a trebui este precedat de un dativ (de obicei un
pronume) si urmat de un subiect:
Dativ + verb + subiect.
Exemplu: Imi trebuie bani multi pentru a porni o afacere.
Pronumele in dativ tine locul unei persoane, iar subiectul este, de regula, numele unui obiect.
Uneori poate fi si o fiinta:
Imi trebuie un caine bun, sa pazeasca curtea.
Am dat anunt la ziar ca imi trebuie o secretara.
De retinut:
Pentru aceasta valoare, a trebui este perfect sinonim cu a avea nevoie de (ceva), cele doua
putandu-se folosi nediferentiat.
La indicativul prezent, forma trebuie ramane invariabila, indiferent daca subiectul este la
singular sau plural.
Vom spune deci:
Imi trebuie un apartament mai confortabil.
Imi trebuie doua bilete la spectacol (= am nevoie de doua bilete la spectacol).
si NU:
*imi trebuiesc doua bilete la spectacol.
La formele de trecut sau de viitor, a trebui se acorda formal cu subiectul:
Mi-au trebuit doua zile sa-mi fac bagajul.
Imi vor trebui doua zile sa-mi fac bagajul.
2. Trebuie + sa = este necesar sa, este obligatoriu sa
Pentru a realiza sensul este necesar sa, este obligatoriu sa, verbul a trebui nu mai este
precedat de un dativ, dar este obligatoriu urmat de o propozitie subiectiva introdusa prin"sa":
Trebuie sa ajung la facultate la ora 9.
Ei trebuie + sa.
Foarte frecvent, verbul a trebui este precedat de un subiect, care se raporteaza insa la
predicatul subordonatei:
Ei trebuie sa plateasca o despagubire = Trebuie ca ei sa plateasca o despagubire.
!De retinut:
Ca si in cazul precedent, la prezent, verbul nu se acorda formal cu subiectul, dar la viitor
sau la trecut, acordul este marcat:
Ei vor trebui sa plateasca o despagubire.
Ei au trebuit sa plateasca o despagubire.
3. Trebuie!
Verbul a trebui poate fi folosit uneori si absolut (vezi acest cuvant), in propozitii exclamative,
fara a fi urmat de propozitia subiectiva introdusa prin sa, dar aceasta se subintelege. O
asemenea exprimare apare de obicei in dialog:
- Ma gandesc sa ma duc sa-i cer iertare pentru cele intamplate.
- Trebuie! (= e necesar sa faci asta).
4. Cum trebuie.
Este o locutiune adverbiala folosita in limbajul familiar in conversatia curenta cu sensulasa
cum se cuvine, cum se cade, bine:
Exemplu: El nu s-a purtat cum trebuie si acum e pedepsit.
5. Asa-ti trebuie!
Este o expresie cu circulatie in limbajul familiar, si are sensul asa ti se cuvine, asa meritisi
se foloseste in dialog:
Exemplu:
- M-a batut mama.
- Asa-ti trebuie, daca n-ai fost cuminte!
Autor
Anca Dumitrescu
6 Mai 2012
5 comentariiPrinteaza articol
Daca ne uitam in dictionarul explicativ, avem o singura definitie pentru substantivul vis. Insa,
cand vine vorba de plural, desi ambele variante(visuri/vise) sunt corecte, fiecare dintre ele se
foloseste intr-un context diferit.
Ce spune DEX-ul?
Vis = faptul de a visa; inlantuire de imagini, de fenomene psihice si de idei care apar in
constiinta omului in timpul somnului; reverie, meditatie, visare; iluzie desarta; gand, idee,
aspiratie irealizabila.
Pentru forma corecta de plural, apelam la DOOM2, care ne spune asa:
1.vis (imagine din timpul somnului) - plural: vise
2.vis (aspiratie) - plural: visuri
Autor
Anca Dumitrescu
28 Aprilie 2012
35 comentariiPrinteaza articol
La baza confunziei sta o preluare mimetica din limba engleza, unde cuvantul locatie inseamna
pozitionare geogafica, loc, sit, spatiu marcat in mod special.
Si daca substantivul loc le suna unora prozaic, cineva a simtit nevoia sa apeleze la limba
engleza pentru un inlocuitor, fara sa se gandeasca vreo clipa ca termenul locatie exista demult
in limba romana, fiind importat din franceza, unde are acelasi sens: chirie.
Ce spun dictionarele
In limba romana:
LOCTIE, locatii, s.f. 1. Inchiriere. Chirie platita pentru anumite lucruri luate in folosinta
temporara. Taxa de locatie = taxa care se plateste drept sanctiune in caz de depasire a
termenului de incarcare sau de descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2.
(Jur.) Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure si sa asigure celeilalte parti
folosinta unui lucru pentru un timp determinat in schimbul unei sume de bani. [Var.: locatine
s.f.] Din fr. location, lat. locatio, -onis.
In limba engleza:
In limba franceza:
Autor
Anca Dumitrescu
22 Aprilie 2012
41 comentariiPrinteaza articol
DOOM2 ne-a scapat de aceasta problema. Astfel ca, putem spune si bloc cu patru niveluri si
bloc cu patru nivele. Se poate si "s-a discutat la mai multe nivele" si "s-a discutat la mai multe
niveluri".
Cu toate acestea, daca ne uitam intr-un dictionar explicativ, gasim 2 forme de plural pentru
nivel, iar pentru fiecare avem un concept diferit.
Forma nivele este corect folosita atunci cand se refera la nivelul de apa sau la instrumentele
utilizate in determinarea liniei orizontale.
DEX:
Nivele= Nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea
liniei (sau a pozitiei, a suprafetelor) orizontale sau cu care se masoara pe teren diferentele de
inaltime dintre doua sau mai multe puncte de pe suprafata terestra.
De asemenea, nivele este folosit si ca plural pentru substantivul nivela (1. instrument pentru
verificarea orizontalitatii unei piese, maini, instalatii, a verticalitatii unui perete in curs de
constructie. 2. (geol.) instrument pentru masurarea directa, pe teren, a diferentelor de inaltime
intre doua puncte.)
Pe de alta parte, specialistii spun ca forma niveluri este cea corecta pentru cele mai
frecvente utilizari ale termenului: inaltimea la care se afla un obiect, raportat la un plan orizontal;
etaj; zona geologica; grad de pregatire.
DEX:
Niveluri= Stadiu, grad (de pregatire, de dezvoltare), treapta (a calitatii), indice (al cantitatii)
In concluzie, avand in vedere ca in prezent ne raportam la regulile stabilite prin DOOM 2, aveti
libertatea sa folositi ambele variante de plural :)
Sa scriem/vorbim corect!
( toate articolele din Ghidul de supravietuire a limbii romane pot fi citite aici )
Autor
Anca Dumitrescu
4 Iunie 2011
41 comentariiPrinteaza articol
Exemple:
"A fost ODATA ca NICIODATA". (A fost CANDVA, ODINIOARA). Este usor daca se face
substituirea aceasta. (In acest caz, "niciodata" se scrie impreuna, ca si "odata")
"ODATA incheiata povestirea, am pus punct lucrului. " Aici are sensul de INDATA (CE)(adverb).
"INDATA terminata povestirea, am pus punct lucrului."
"Du-te ODATA din fata mea!" (Cu sensul INDATA, IMEDIAT, ACUM - adv.).
"ODATA CE am terminat povestirea, am pus punct lucrului." ( ODATA CE = IMEDIAT - adv.)
Am plecat ODATA CU ei. ( ODATA CU = DEODATA - adv.)
Exemple:
a) "O DATA importanta este DATA nasterii mele " Aici cuvantul DATA are sensul de ZI , deci
este substantiv si nu adverb."O ZI importanta, este ZIUA nasterii mele"
b) "O DATA nu i-a fost suficient, si nici DE DOUA ORI". Aici O DATA este numeral adverbial. Se
poate usor verifica daca vom continua sirul numerelor: de treiori, de patru ori etc
O data intra in combinatie cu alte cuvinte, cu care formeaza locutiuni care apartin limbii literare,
dar care, prin repetare, pot deveni suparatoare.
Exemple:
Mi-a telefonat inca o data (= iar, din nou).
Subliniem, o data in plus, importanta cercetarii fundamentale (= iar, din nou).
S-a pronuntat o data pentru totdeauna (= definitiv).
S-a suparat dintr-o data (= brusc).
Cuvintele compuse (adverbele) formate cu ajutorul lui o data se scriu intr-un singur cuvant:
Deodata s-a stins lumina.
Sa incheiati lucrarea si, totodata, sa va ganditi la urmatoarea tema.
OBSERVATIE!
In indreptarele ortografice, ortoepice si de punctuatie mai vechi, dupa normele ortografice de
atunci, apar scrise separat "O DATA CE si O DATA CU" . Insa, dupa noile norme ortografice,
corect este "ODATA CE si ODATA CU".
Autor
Anca Dumitrescu
23 Aprilie 2011
27 comentariiPrinteaza articol
aceasta succesiune de "ma"-uri, care seamana cu o bilbiiala, este tot o cacofonie indiscutabila.
Asemenea cacofonii, ca si cele banale, "clasice", (le-am cules din mass-media) de tipul "o
statistica care", o politica care, "crede dl Mateica ca", "sa defineasca calitatea", "procedeaza
ca Calinescu", "sa porneasca cind" s.a.m.d., toate astea trebuie evitate mai ales pentru ca ele
altereaza receptarea enuntului, prin aceea ca fac lumea sa zimbeasca si deci deturneaza
atentia.
Cea mai buna solutie e sa intercalam un cuvint adecvat: "o statistica recenta care", "procedeaza
ca G. Calinescu sau in maniera lui Calinescu", "sa porneasca atunci cind" etc. Subterfugii
aplicate "in disperare de cauza" in cursul vorbirii, dar nerecomandabile, sunt cele de genul "ca
virgula cartea" sau de genul "el, ca si coleg". Mult mai destept e sa schimbam unul din cuvinte,
sa gasim iute alta constructie sau o intercalare: nu vom spune: afirm ca cartea, ci afirm ca
volumul; nu ca si coleg, ci in calitate de coleg sau: el, de coleg, e bun coleg etc. / Unde chiar NU
se poate, nu schimbam: cineva mi-a semnalat o denumire medicala: "stenoza aortica
calcificata"; intrucit in limbajul stiintific conteaza preponderent precizia si nu eufonia, ramine asa
cum e, intra-n acelasi compartiment cu Ion Luca Caragiale si biserica catolica.
Insa, in ultime vreme, grija exagerata a unora de a evita cacofonia a creat o alta inadvertenta tot mai des auzim astfel de exprimari: eu ca si ministru, dl X ca si profesor, in care
constructia "ca si" nu isi are rostul, dat fiind faptul ca imbinarile de mai sus nu sunt cacofonice.
Pe de alta parte, locutiunea conjuctionala ca si se foloseste, de regula, in comparatii: ea este
tot atat de frumoasa ca si mama sa, iar sintagmele precum el ca si student sau noi ca si
locuitori nu reprezinta comparatii.
Cum evitam cacofonia?
Evitarea cacofoniei se face prin intermediul catorva parti de vorbire, cum ar fi: decat, drept,
faptul ca, asemenea, intrucat (in loc de pentru ca), articole proclitice ori pur si simplu
reformuland enuntul.
a) in cazul structurilor continand prepozitia ,,ca (provenita din adverb de comparatie), se
inlocuieste termenul ,,ca prin prepozitia ,,drept. Asadar, vom spune corect :
,,A fost propus drept candidat al opozitiei.
b) in celelalte situatii, recurgem fie la inlocuirea unuia dintre termeni printr-un sinonim al sau:
,,Nu-mi place ca tinerii (copiii) de azi nu mai citesc, cum citeati voi cand erati elevi.;
,, Vorbim de soarta (destinul) omului.;
Viorico, vino jos (coboara) repede!.
c)Uneori adaugam articolul nehotarat si situatia se rezolva: ,,Goe si insotitoarele sale asteapta
trenul pe un peron al (peronul) garii din urbea X. Asupra acestui din urma exemplu am meditat
mult, pentru ca nu gaseam un sinonim potrivit pentru ,,peron, caci ,,terasament nu are chiar
acelasi sens.
Autor
Anca Dumitrescu
20 Aprilie 2011
41 comentariiPrinteaza articol
Recent, am participat la un eveniment pe teme fiscale. Unul din lectorii prezenti sustinea sus si
tare ca el stie din expertiza ca lucrurile stau intr-un fel anume sau ca expertiza ne arata ca
prevederea x din Codul Fiscal nu are aplicabilitate. A fost necesar sa repete cuvantul expertiza
de vreo cateva ori si sa invoce laitmotivul datorita crizei economice pentru a-mi pierde orice
interes fata de subiectul dezbatut.
De ce am ajuns sa confundam experienta cu expertiza ? Unde am pierdut firul?
Probabil suntem in fata unei erori de calc semantic. Sa ma explic. Calcul semantic este vazut de
catre lingvisti ca un procedeu de imbogatire a vocabularului. Calcul de structura semantica (pe
scurt calcul semantic) consta in atribuirea de sensuri noi unui cuvant deja existent in limba, sub
influenta sensurilor unui cuvant strain.
De exemplu, cuvantul cerc a preluat sensuri figurate de la cercle din limba franceza, printre
care grup de oameni legati intre ei prin interese comune ori prin legaturi de rudenie sau de
prietenie(Wikipedia).
Probabil ca, avand in vedere ca in limba engleza expertise poate semnifica siexperienta
sau abilitati intr-un domeniu, am ajuns sa il adoptam ca atare in limbajul nostru curent. Total
gresit, dat fiind faptul ca substantivului expertiza ii este atribuit un cu totul alt inteles in limba
romana.
____
Autor
Anca Dumitrescu
16 Aprilie 2011
61 comentariiPrinteaza articol
O metoda usoara care va poate ajuta in conjugarea lui corecta este analogia cu verbul "a
lucra", compus din radacina lucr si sufixul a. Oriunde a lucra se conjuga cu un e, a crease
conjuga cu doi (eu lucrez eu creez).
Formele crez, crezi, creaza exista in limba romana, insa in cu totul alt context; ele sunt
conjugari populare ale verbului a crede.
Infinitiv: a crea
Gerunziu: creand
Participiu: creat
Autor
Anca Dumitrescu
9 Aprilie 2011
73 comentariiPrinteaza articol
Potrivit unei analize gramaticale facute de George Pruteanu, diferenta dintre cele doua
constructii ar fi urmatoarea: din punctul de vedere al celui ce cuvanta, "datorita" trebuie sa fie
legat de un efect favorabil, placut, convenabil, in timp ce "din cauza", de unul negativ,
nemultumitor, defavorabil.
DATORITA:
Datorita lui, am reusit sa invat pentru acest examen.
DATORITA alcoolului, a ajuns cu masina in sant. - varianta gresita
Din cauza alcoolului, a ajuns cu masina in sant. - varianta corecta
DIN CAUZA:
Din cauza ei, n-am ajuns la timp la gara.
DIN CAUZA: Din cauza vremii insorite, au iesit pepeni gustosi. - varianta gresita
Datorita vremii insorite, au iesit pepeni gustosi. - varianta corecta
DATORITA: O scoatem la capat, datorita bunului simt al poporului roman.
DIN CAUZA Multe lucruri merg prost din cauza coruptiei.
Citat din analiza lui George Pruteanu:
Sa stam citeva clipe aici: daca am spune: "Multe lucruri merg prost datorita coruptiei",
propozitia ar avea, in esenta, ceva absurd: ca si cum ar trebui sa fim recunoscatori coruptiei ca
ne-a ajutat sa ne ducem de ripa. E drept, sunt posibile contexte in care e corecta folosirea lui
"datorita" (care e sinonim cu "gratie" sau cu "multumita"), desi efectul a fost negativ: e vorba de
contexte ironice, sarcastice, batjocoritoare: Multam, stimabile, datorita dumitale sunt in halul
asta! Adica, ce mai: iti sunt profund indatorat pentru cite rele mi-ai facut!
In toate exemplele pe care le-am dat, "din cauza" este echivalent (deci poate fi inlocuit) cu
"din pricina". La rindul sau, "datorita" poate fi substituit prin "gratie" sau "multumita".
Exista, va spuneam acum citeva minutele, si situatii cind diferenta dintre cele doua posibilitati
dispare. E vorba de acele imprejurari, de acele enunturi in care subiectivitatea celui care
vorbeste nu are nici un amestec, acelea in care este exclusa logic vreo participare sufleteasca.
In genere, intr-o asemenea postura se afla adevarurile stiintifice: "DIN CAUZA atractiei
universale descoperite de Newton, corpurile ceresti au orbite previzibile" sau
"DATORITA atractiei universale, corpurile ceresti au orbite previzibile" - este exact acelasi lucru.
Sau: Apa se evapora datorita caldurii / Apa se evapora din cauza caldurii - cele doua propozitii
sunt in mod egal corecte.
In concluzie: daca efectul, rezultatul este din punctul nostru de vedere unulBUN, vom folosi
"datorita"; daca este unul RAU, vom folosi "din cauza".
datorita / din cauza / din pricina
Narcisa Forascu, in lucrarea Dificultati gramaticale ale limbii romane explica pe larg
intelesul constructiilor mentionate mai sus:
1. Datorita este o prepozitie care impune cazul dativ ca si multumita si gratie, ajutand la
exprimarea unui raport instrumental:
ex: Aceasta ocazie am avut-o datorita persoanei pe care am intalnit-o.
2. Din cauza si din pricina sunt locutiuni prepozitionale, cu statut controversat, mai putin
gramaticalizate, care cer, de asemenea, cazul genitiv:
ex: Am ratat ocazia din cauza/din pricina persoanei pe care am intalnit-o.
Daca efectul cauzei exprimate cu ajutorul lui datorita este pozitiv, atunci utilizarea acestei
prepozitii este corecta. In cazul in care efectul este negativ, este nerecomandata utilizarea lui
datorita, forma corecta fiind din cauza:
*Am esuat datorita stresului. - varianta gresita
Am esuat din cauza stresului -varianta corecta
Este, de asemenea, incorecta folosirea articolului posesiv, atunci cand doi termeni
coordonati sunt precedati de datorita sau de din cauza:
varianta gresita:
*Datorita vointei si a perseverentei a reusit.
*Din cauza oboselii si a frigului s-a imbolnavit.
varianta corecta:
Datorita vointei si perseverentei a reusit.
Din cauza oboselii si frigului s-a imbolnavit.
In prezenta unui determinant cantitativ, se impune combinatia cu prepozitia a:
Datorita a doi colegi am rezolvat mai usor.
Din cauza a doi colegi am intarziat.
! Atentie: Foarte frecvent, in limbajul "de strada", din cauza apare insotit de prepozitia la,
rezultand o constructie nu numai neeleganta, dar si gresita:
I-a fost rau din cauza la capsunele pe care le-a mancat.
Dragi elevi,
Dei v bat cam 9 ore pe sptmn la cap (v mulumesc pentru prezen a de
100% la cele 5 ore de pregtire suplimentar sptmnal, recunosc e o minune)
tiu c nimic nu are un mai mare impact asupra voastr ca facebook-ul i ale lui
postri. Prin urmare, dai like dac ai neles i comm dac avei
nelmuriri
Corect este frumoaso! nu frumoas-o! i deja tii din melodia lui Krem
cine are cratim.
Doar se folosete cu forma pozitiv a verbului, iar dect cu cea
negativ. (Ea are 25 de ani. Nu are dect 2 lei n buzunar.) Adverbul dect se
mai folosete i atunci cnd construim propoziii comparative de inegalitate.
(Antonia este mai deteapt dect Inna.)
Atunci cnd vrei s fii amabili cu doamnele i/sau domnioarele, nu v adresa i
cu dragele mele. Tocmai le-ai fcut maini care scot apa de pe fundul unui
ru. Corect este dragile.
Atunci cnd planificai o ieire la o cafenea sau la o cofetrie este impropriu s
spunei cutm locaie. Pentru c nu nchiriai cldirea ca s v petrecei
restul zilelor acolo, ci bei doar un suc (nu altceva, sper). Locaie nseamn
spaiu pentru nchiriat.
Corect este Ce faci, ppu? nu Ce faci, ppue? -ul din final nu este
rnesc, aa cum v-ai fi ateptat. Sfatul meu este s gsii un apelativ ceva mai
original (mai spel) dac nu vrei s vi se rspund cu Bine, ppu el. plus un
ghiozdan sau o geant n cap.
Serviciu i nu servici fie c e vorba despre locul unde v vei ctiga
pinea (dac promovai examenul de evaluare naional) sau serviciul de cafea pe
care mama l va arunca n capul vostru, pe lng alte obiecte avute la ndemn
(dac nu l promovai).
Structura Vizavi de problema discutat anterior poate fi tradus doar
aa: peste strad de problema discutat anterior. Pentru c vizavi nu
nseamn dect peste strad, contrar prerii c un cuvnt de origine francez
poate fi abuzat cum avem noi chef. Dac nu avei probleme peste strad, nu-l
folosii.
S aib i nu s aibe. Ca s nu mai vorbim de i mai urciosul s aive.
De asemenea, Vroiam s v rog s m nvoii este greit. Voiai s spui ceva,
iar eu voiam s te exprimi corect i s fii prezent la or.
tii momentele alea n care cuvntul pe care l scriei are ca ultim liter un i i
voi nu tii dac trebuie s stea singur sau s i mai aduc vreo 2-3 prieteni? Ei
bine, totul este tiin.
Pentru a nu fi incult, trebuie s citeti.
Nu fi nerbdtor, fii precaut.
Nu e important a ti cte postri sunt pe facebook ntr-o zi, ci este important s
tii leciile la limba romn.
Verbul a fi, de obicei, d cea mai mare btaie de cap A fi sau a nu fi
corigent, aceasta-i ntrebarea.
Se scrie fii, cu doi i, numai la:
- imperativ afirmativ: Fii cuminte!
- conjunctiv prezent, forma afirmativ i forma negativ: Vreau s fii cuminte.
Vreau s nu fii obraznic.
- viitorul format de la conjunctiv: o s fii, nu o s fii.
_____