Ghid de supravietuire a limbii romane

Virgulele care conteaza: Stii sa le

folosesti corect?
26 Octombrie 2013 Roxana Neagu
Suntem tentati sa consideram virgulele niste simple accesorii intr-o fraza. Micile
semne de punctuatie, ignorate de multe persoane, sunt, totusi, extrem de importante
in constructia unei propozitii, lipsa lor ducand de multe ori la exprimari gresite,
haioase sau de-a dreptul hilare. Daca nu ma credeti, haideti sa ne jucam impreuna
cu exemplele urmatoare.

Avem urmatoarea fraza: ”Daca barbatul ar sti valoarea pe care o are femeia ar
merge in patru labe”. Modul in care alegem sa punem virgula va schimba completa
sensul ei:

Daca barbatul ar sti valoarea pe care o are, femeia ar merge in patru labe.

versus

Daca barbatul ar sti valoarea pe care o are femeia, ar merge in patru labe.

La fel de importanta este virgula si in exemplul urmator:

Nu mai vreau!

versus

Nu, mai vreau!

Daca v-ati convins ca virgula este indispensabila, atunci cand vrem ca mesajul
nostru sa fie inteles exact asa cum ne-am dorit sa il transmitem, va invit sa cititi
cateva reguli minimale pentru utilizarea acestui semn de punctuatie.

Virgula trebuie pusa:

 Inainte de ”dar”, ”iar”, ”insa”, ”ci”, ”deci”, ”in concluzie”, ”asadar”, ”prin
urmare”, ”precum si”.

Mi-a placut restaurantul la care am fost, deci mai merg acolo.

Plecam la mare, dar cainele ramane la mama mea.

Exceptie1 Pentru termenii "totusi", "asadar", "prin urmare" si "deci", se aplica

reguli de punctuatie distincte in functie de locul acestor cuvinte in propozitie si sensul
lor. Astfel:
 1. daca sunt pozitionate la inceputul sau in interiorul unei propozitii,
cuvintele trebuie separate printr-o virgula, respectiv doua.

Deci, nu mai plec nicaieri.

Mergem, deci, la mare.

Totusi, e foarte frumos afara, desi suntem aproape in luna noiembrie.

E foarte frumos afara, totusi, desi suntem aproape in luna noiembrie.

2. daca sunt utilizate pentru introducerea unei concluzii, virgula se

pune inainte.

Nu a venit deloc la serviciu, deci e concediat.

A avut cea mai mare nota, prin urmare a intrat primul la facultate.

Exceptie2 In cazul adverbului ”iar”, daca acesta are semnificatia ”din nou”, nu
se mai departe prin virgula de restul propozitiei.

Trebuie sa merg iar la medic.

 cand folosim un substantiv in vocativ*, indiferent de locul sau in

propozitie, el se desparte prin virgula de cuvantul sau cuvintele
invecinate.

La multi ani, Alina!

Buna, Roxana!

Desteapta-te, romane!

*Vocativul este cazul care, in limba romana, exprima o intepelare a unei persoane
prin folosirea unui apelativ, fie el nume propriu sau termen de adresare.

 pentru a separa adverbele intercalate de tipul ”desigur”, ”asadar”,

”bineinteles”, ”in concluzie”, ”fireste”.

Copiii sunt, fireste, nazdravani.

Eu, bineinteles, voi scrie pentru lucrarea de doctorat.

Virgula nu trebuie pusa:

 daca utilizam parti de vorbire sau propozitii legate de ”si”, ”sau”, ”ori”.

Eu si Andrei mergem la picnic.

Noi sau voi vom fi castigatori.

Exceptie: Cand sunt dublate, aceste cuvinte trebuie separate prin virgula.
Si eu, si Andrei mergem la picnic.

Castigam ori noi, ori voi.

 intre subiect (cel care face o actiune) si predicat (actiunea)

Corect: Eu merg la mare.

Gresit: Eu, merg la mare.

Acestea sunt cateva reguli de baza pentru utilizarea corecta a virgulei. Am ales
numai cazurile care genereaza greseli si care au putut fi explicate fara a apela la
limbaj tehnic specific gramaticii.