REGULI DE PUNCTUAŢIE

I. VIRGULA

A. Situaţii în care se foloseşte virgula:

1. Înainte de dar, însă, ci, precum şi, ca şi, deşi, cu toate că, chiar dacă, cu toate că,
încât, în concluzie, aşadar, prin urmare; de exemplu:
- Am venit, dar ai plecat.

2. În corelaţii, între atât, ... cât şi; nu numai, ... ci şi; sau, ... sau; ori, ... ori; când, ...
când; fie, ...fie; ba, ...ba; şi..., şi; de exemplu:
- Atât cartea, cât şi caietul sunt pe masă.
- Nu numai cartea, ci şi caietul este pe masă.
- Sau vii, sau pleci.
- Fie el, fie ea pleacă.
- Şi Maria, şi Cristina au plecat.
- Când vii, când pleci.

3. După cuvintele introduse de: din punct de vedere, din punctul de vedere al,
datorită, graţie, mulţumită, conform; de exemplu:
- Din punct de vedere legal, casa îţi aparţine.
- Din punctul de vedere al legii, casa îţi aparţine.
- Datorită ţie, voi ajunge acasă.
4. În enumeraţii, acolo unde nu apare conjuncţia şi; de exemplu:
- Cărţile, caietele, creioanele sunt pe rafturi.
5. Înainte de iar şi de şi cu sens de opoziţie; de exemplu:
- Eu vin, iar tu pleci.
- Eu muncesc de nu mai pot, şi tu te uiţi pe pereţi!
6. După construcţia iar + alt cuvânt, dacă nu urmează deloc un predicat în propoziţia
respectivă; de exemplu:
-Îţi dau ţie casa, iar ei/ Mariei, maşina.
7. După un verb la gerunziu sau participiu aflat la începutul propoziţiei, indiferent dacă
acesta este însoţit sau nu de alte cuvinte; de exemplu:
- Obosind, s-a culcat.
- Odată ajuns, s-a culcat.
Observaţie: dacă verbul respectiv este urmat de cuvinte care îl explică,
virgula se pune după aceste cuvinte; de exemplu:
- Odată ajuns acasă, s-a culcat.
- Ajungând acasă, s-a culcat.
8. După complementele circumstanţiale (cuvintele sau propoziţiile care explică în ce
împrejurări are loc o acţiune), mai ales după cele de cauză, de scop sau concesive,
atunci când sunt plasate înaintea predicatului; de exemplu:
- De oboseală, nu mai putea spune nimic.
- Ca să nu fugă, l-a legat.
 - După ce a plecat, şi-a amintit că uitase ceva.
Observaţie 1: virgula poate lipsi atunci când complementele respective
sunt exprimate prin adverbe simple, cum ar fi aici, atunci; de exemplu:
- Acolo s-a oprit.
- Acum o să mănânci.
9. Înaintea complementelor circumstanţiale concesive, atunci când sunt plasate după
predicat; de exemplu:
- Va veni, deşi supărat.
10. Înainte şi după construcţiile incidente sau explicaţiile în plus dintr-un enunţ; de
exemplu:
- Fata aceea, zise el, e aici.
- Ana, sora mea, a venit.
- Ana, care este sora mea, a venit.

11. După propoziţiile completive directe sau indirecte aşezate înaintea regentei; de
exemplu:
- Ce ai vrut, am făcut.
- Cui e obişnuit cu tine, aceste cuvinte îi pot da de gândit.

12. După totuşi, aşadar, atunci (cu sensul „în acel caz”), prin urmare, în concluzie, de
fapt, la început de propoziţie; de exemplu:
- Totuşi, nu i-a plăcut. (Atenţie! În interiorul propoziţiilor, totuşi
nu se izolează prin virgule; de exemplu: Am făcut totuşi cum mi-ai spus.)
- Prin urmare, a trebuit să se supună.

B. Situaţii în care nu e permisă folosirea virgulei:

1. Între subiect şi predicat, nici chiar când subiectul e o propoziţie; de exemplu:

- Libertatea este un concept abstract.
- Ceea ce nu înţelegi tu este că nu poţi să faci ce vrei.
Excepţie: se poate totuşi despărţi prin virgulă subiectul de predicat dacă
între ele este intercalată o construcţie explicativă; de exemplu:
- Lucrurile spuse, de a căror autenticitate nu ne îndoim, sunt
totuşi incredibile.
2. Între predicat şi complementul direct sau indirect, nici atunci când acestea sunt
exprimate prin propoziţii introduse prin că, să, ce, unde, cum, care, cum etc.; de
exemplu:
- Ştiu ceva.
- Îţi dau ceva.
- Ştiu că vii.
- Dau cartea cui o cere.
3. între verbul copulativ şi numele predicativ, inclusiv când acesta este exprimat printr-o
propoziţie introdusă prin că, să, care, ce, cine, unde, cum, de unde etc.; de exemplu:
- Ferestrele sunt destul de mici.
- Problema este că nu am învăţat.
4. înainte şi după că, să, ca să; de exemplu:
- Este de înţeles că nu va veni.
Excepţie: se poate pune virgulă înainte de aceste conjuncţii dacă între
propoziţia pe care o introduc şi regenta ei s-a mai intercalat un enunţ; de
exemplu:
- Nu ştia, după cum nu ştiuse nimeni, că plecase chiar azi.
5. înainte şi după şi, sau; de exemplu:
- Aţi vorbit despre el sau despre tine?
- Maria, Ileana şi Rodica au plecat.
6. după dar, care, ceea ce, dacă, cum, unde, cine, când etc; de exemplu:
- Ştiu când vii, dar nu ştiu când pleci.
7. înainte de etc., ş.a., ş.a.m.d.; de exemplu:
- Am vorbit despre soare, lună, stele etc./ ş.a./ ş.a.m.d.
8. după iată, uite, hai, haide, dacă sunt urmate de subiecte sau complemente directe; de
exemplu:
- Uite un cal!
- Iată care sunt următoarele probleme de discutat.

Observaţie generală: aşa cum am mai precizat pentru unele cazuri, la toate aceste
interdicţii excepţiile apar atunci când între cuvintele sau expresiile implicate apar
intercalări; în acest caz se urmează regulile legate de intercalări, care au fost prezentate
în cadrul situaţiilor în care trebuie folosită virgula.

II. GHILIMELELE

1. Ghilimelele se pun sus, înaintea paragrafului sau a cuvântului pe care îl delimitează și

la sfârşitul acestuia. Dacă citatul se întinde pe mai multe titluri, atunci marcăm prin
ghilimele fiecare titlu.

2. Dacă a fost citată o frază întreagă, atunci, la sfârşit, ghilimelele se pun după punct
(sau alt semn de final de text); de exemplu:
- ”Ce lume! Ce lume!” (Caragiale)

2. Dacă textul între ghilimele a avut înainte o introducere fără ghilimele, dar cu el se
încheie un enunţ, atunci ghilimelele de final vor fi puse înaintea punctului; de exemplu:
- Un citat celebru spune ”vae victis”.

III. PUNCTUL
 Cel mai important lucru în legătură cu punctul este că se pune întotdeauna după
abrevierile etc., ş.a.m.d., ş.a., cu excepţia cazurilor când acestea se află chiar la finalul
textului; în această situaţie, punctul lor se contopeşte cu punctul de final de enunţ; de
exemplu:
Am vorbit despre mere, pere, prune etc.

SCRIEREA CORECTĂ A UNOR CUVINTE

VERBE

A absolvi: el absolvă – să absolve

A aşeza: el aşază – ei o să aşeze

A avea: să aibă

A apărea: nu apărea! – apari! – apăreţi! – vom apărea – ar apărea – apărând – apărut

(la fel ca a părea se conjugă şi a compărea, a reapărea, a dispărea)

A bate: nu bate! – bate! – aş bate – batem – bateţi – bat – bătând – bătut

(la fel ca a bate se conjugă şi a combate, a răzbate, a străbate)

A cădea: cazi! – nu cădea! – aş cădea – voi cădea – căzând – ei o să cadă

A consta: ei constau – să constea – constând – constat

A continua: eu continui – eu să continui

A crea: el creează –să creeze – noi creăm – creând – creat

A se datora – se datorează/ se datoreşte

A face: fă! – nu face! – aş face - facem – să faceţi – faceţi! – făcând – făcut

(la fel ca a face se conjugă şi a desface, a reface, a preface, a satisface)

A fi: fii! – suntem – nu fi! – fiţi! – să fii – să fi fost – fiind – fost

A încunoştinţa: eu încunoştinţez – voi încunoştinţa - încunoştinţat

A înşela: el înşală – ei o să înşele

A linia: el liniază – liniind – ei o să linieze

A părea: nu părea!– pari! – vom părea – ar părea – părând – părut

A plăcea: placi! – nu plăcea! – aş plăcea – voi plăcea – plăcem – să plăcem – plăcând – plăcut –
ei o să placă

A preceda: el precedă – să preceadă – va preceda

A proceda: procedează – procedând

A se datora – se datorează/ se datoreşte

A tăia: eu tai – taie! – nu tăia! – eu să tai – tăind – tăiat

A trunchia: el trunchiază – să trunchiez – voi trunchia – nu trunchia! – trunchiind – trunchiat

Cățăra (a se ~): mă cațăr – te cațări – se cațără – să se cațăre

În legătură cu scrierea corectă a verbelor, se poate formula următoarea regulă:

1. Formele de infinitiv, de viitor literar, de imperativ negativ şi de condiţional prezent ale
verbelor sunt întotdeauna identice, diferite fiind numai auxiliarele lor; de exemplu:
- infinitiv: a bate
- viitor: voi bate
- imperativ negativ: nu bate! (Atenţie! Imperativul negativ nu se formează din nu +
imperativul pozitiv, ci din nu + infinitivul verbului; de exemplu: fă! – nu face!)
- condiţional prezent: aş bate

2. O altă regulă, care decurge într-un fel din prima, este aceea că verbele care se termină, la
conjugarea a IV-a, în -i nu se scriu niciodată cu doi i la formele despre care am vorbit mai
sus; de exemplu este corect:
- a cântări - voi cântări
- a greşi – aş greşi
- a lămuri – voi lămuri
La niciunul dintre aceste verbe nu se acceptă scrierea cu doi i, care este profund greşită (a
cântării, a greşii, a lămurii). Dublarea lui i este posibilă numai în cazul verbului a (se) sfii, la care
primul i aparţine rădăcinii, iar cel de-al doilea este, de fapt, terminaţia verbului.

Substantive

1. Genitivul şi dativul singular al substantivelor nearticulate sau articulate nehotărât se formează

de la formele de plural nearticulat; de exemplu:
 - pl. case – G. D. sg. art. nehot. – unei case
La forma de genitiv-dativ se adaugă, când subsatntivul este articulat, formele de articol hotărât:
de exemplu:
G.D. sg. art. hot.: casei

Observaţie: Substantivele care au pluralul terminat în -i şi rădăcina terminată şi ea în -i

formează genitiv-dativul nearticulat după regula de mai sus; de exemplu:
- sg. familie – pl. familii – G. D. sg. art. nehot.: unei familii
- sg. linie – pl. linii – G.D. sg. art. nehot.: unei linii
Însă, la genitiv-dativul singular articulat hotărât, aceste substantive primesc
terminaţia -ei, pentru a nu se repeta prea mulţi i; de exemplu:
- G.D. sg. art. hot.: familiei
- G.D. sg. art. hot.: liniei

2. Substantivele care au rădăcina terminată în –r, -dr-, -cr- sau –tr- se termină la pluralul
nearticulat într-un singur i; de exemplu:
- nori, codri, socri, lotri
Aceste substantive se pot scrie cu doi i numai atunci când sunt articulate hotărât; de exemplu:
- norii, codrii, socrii, lotrii

3. Forme corecte ale unor substantive:

- sg. copil – pl. neart. copii – pl. art. copiii – pl. art. G-D. copiilor
- sg. colonel –pl. neart. colonei – pl. art. coloneii – pl. art. G-D. coloneilor
- sg. zmeu (obiectul)– pl.zmeie – pl. art. zmeiele
- sg. studiu – pl. neart. studii
- sg. membru - pl. neart. membri - pl. art. hot. membrii -pl. art. G-D. membrilor
Exemple: - Doi copii vin acum.
- Copiii vin acum.
- Dă-le copiilor apă!
- Doi membri sunt aici.
- Au venit toţi membrii.

- sg. cunoştinţă – pl. cunoştinţe

- sg. conştiinţă – pl. conştiinţe

Adjective

Adjectivul propriu-zis are următoarele forme:

- sg. propriu - pl. neart. proprii -pl. art. hot. propriii -pl. art. hot. G-D. propriilor
Exemple: - Vorbesc în nume propriu.
- Şi-au adus oamenii proprii.
- Propriii copii mă izgonesc.
Observaţie: în cazul formei propriii, trebuie menţionat că aceasta nu apare decât înaintea
cuvintelor pe care le determină.
Pronume

1. Pronumele şi adjectivele pronominale noştri, voştri nu se scriu niciodată cu doi i; de exemplu:

- fraţii voştri
- ai noştri fraţi
2. Pronumele negativ niciunul, niciuna şi adjectivul pronominal negativ niciun, nicio se scriu
într-un singur cuvânt; de exemplu:
- Niciun copil nu e afară.
- Niciunul nu e aici.

Adverbe

Advebul dimpotrivă se scrie mereu cu m, nu cu n; de exemplu:

- corect: dimpotrivă
- greşit: dinpotrivă
- regula care se aplică este că înainte de p şi b să se scrie m, nu n ; de exemplu: îmbrăcat (nu
înbrăcat); dar în cuvintele străine se scrie ca în limba de origine: Istanbul.

Conjuncţii

În limba română există două conjuncţii foarte asemănătoare ca formă, dar diferite din punctul de
vedere al sensului: ori şi or. Ori este sinonim cu sau, în timp ce or înseamnă dar, însă şi se
foloseşte de obicei numai la începutul unei propoziţii şi urmat de virgulă. Ele nu trebuie
confundate în scris; de exemplu:
- Vin eu la tine ori tu la mine?
- Am fost bătut. Or, aceasta nu m-a făcut răzbunător totuşi.

CÂTEVA PROBLEME DE EXPRIMARE

1. În cazul unor construcţii de tipul “casa al cărei acoperiş e verde”, acordul celor două
substantive se face încrucişat: al se acordă cu al doilea substantiv, iar care cu primul.
Exemple: - Cărţile a căror copertă ai văzut-o sunt aici.
- Pomul ale cărui fructe sunt roşii e un cireş.
- Omului ai cărui copii vin aici i-ai dat maşina.
2. Adverbul decât se foloseşte numai cu un verb la forma negativă, niciodată la forma pozitivă;
la forma pozitivă se foloseşte doar; de exemplu:
- corect: Nu am decât două cărţi. Am doar două cărţi.
- greşit: Am decât două cărţi.

3. Adverbul mai se foloseşte întotdeauna intercalat între pronumele reflexiv şi verb; de exemplu:
- Nu se mai duce la munte.
Acest adverb se foloseşte intercalat şi între verbul la participiu şi auxiliarul său în cazul verbelor
la perfect compus (toate diatezele) şi la viitor, ambele la forma negativă; de exemplu:
- Nu am mai plecat.
- Nu m-am mai dus.
- Nu au mai fost luate măsuri.
- Nu voi mai pleca.
Mai, prea, tot, cam etc. sunt semiadverbe. Rostul lor este acela de a modaliza sensul unui
cuvânt (verb, alt adverb, adjectiv) şi se amplasează în imediata vecinătate a cuvintelor al căror
sens îl precizează.

4. Locuţiunea din punct/punctul de vedere se foloseşte în mod diferit, în funcţie de cuvântul pe

care îl însoţeşte. Astfel, pot apărea două situaţii:
a) în cazul în care cuvântul însoţit este un substantiv, un pronume, un adjectiv pronominal
sau un numeral, atunci locuţiunea va avea forma din punctul de vedere (al); de exemplu:
- Din punctul de vedere al copiilor/ al lor/al celor doi, situaţia este simplă.
- Din punctul meu/acesta de vedere, totul este confuz.

Observaţie: dacă adjectivul pronominal este plasat imediat după prepoziţia din, atunci
locuţiunea are forma din/dintr-un …. punct de vedere; de exemplu:
- Din acest punct de vedere, totul e bine.
- Dintr-un (anumit) punct de vedere, e uşor de făcut sport.

b) atunci când cuvântul însoţit este un adjectiv propriu-zis, locuţiunea are forma din
punct de vedere; de exemplu:
-Din punct de vedere formal, lucrurile stau altfel.

5. Acordul atributului cu elementul determinat se face în gen, număr şi caz. Trebuie ţinut seama
mai ales de acordul în caz; de exemplu:
- Unei prietene a mele i-am spus asta.
- În faţa unei case vechi şi umede, nu ai ce modificări să faci.

6. Cacofonia nu se evită niciodată punând virgulă între cuvintele în cauză, nici folosind expresia
ca şi, aceste moduri de a evita fiind profund greşite. Evitarea cacofoniei se face numai
schimbând ordinea cuvintelor sau înlocuindu-le cu sinonime; de exemplu:
- Eu, ca corector, sunt mereu ocupat
- corect: - Eu, care sunt corector, sunt mereu ocupat.
- Eu, în calitate de corector, sunt mereu ocupat.
- greşit: - Eu, ca, corector, sunt mereu ocupat.
- Eu, ca şi corector, sunt mereu ocupat.
Observaţii: 1. Expresia ca şi nu poate fi folosită decât în comparaţii; de exemplu:
- Eu, ca şi tine, merg acolo.
- Capra, ca şi calul, paşte iarbă.
În restul situaţiilor, folosirea abuzivă a lui ca şi, mai ales pentru a evita o
cacofonie inexistentă, este interzisă; de exemplu:
- greşit: Eu, ca şi om, sunt vulnerabil.

2. Prin cacofonie se înţelege repetarea supărătoare nu numai a sunetului c, ci a

oricăror sunete; toate aceste sunete trebuie evitate prin mijloacele descrise mai
sus; exemple de astfel de cacofonii pot fi:
- Casa sa era aici.
- Am luat roşii şi pere.
- Manuela l-a văzut.

7. Pleonasmul trebuie evitat neapărat, prin reformularea enunţului (atenţie la pleonasmele

etimologice !); exemple de pleonasme:
- a coborî jos, a cădea jos, pom fructifer, a colabora cu, a-şi aduce aportul,
a-și aduce contribuția, a convieţui cu, a conlucra cu, procent la sută,
alcoolemie în sânge, glicemie în sânge etc.

8. Verbul a servi înseamnă a oferi ceva cuiva. Prin urmare, nu poate fi folosit în formulări de
tipul Serviţi, vă rog! sau Nu serviţi o cafea? sau Mâine servim masa la restaurant, deoarece
în aceste exemple înseamnă că cei îndemnaţi trebuie să-i servească ei pe ceilalţi.
În această situaţie, acest verb trebuie la forma reflexivă sau înlocui cu un alt verb potrivit; de
exemplu:
- Serviţi-vă!
- Nu luaţi/doriţi o cafea?
- Mâine luăm masa la restaurant.
.
9. Este literară formularea fiecare dintre noi, nu fiecare din noi, deși nu este în mod neapărat o
greșeală și folosirea lui din în loc de dintre. De fapt, este preferabil să se folosească prepoziţia
dintre în toate cazurile în care este la concurenţă cu din; de exemplu:
- Care dintre voi vine cu mine?

10. Expresia în funcţie de nu trebuie niciodată înlocuită cu funcţie de, aceasta din urmă fiind
incorectă; de exemplu:
- corect: Vom face economii în funcţie de posibilităţi.
- greşit: Vom face economii funcţie de posibilităţi.

11. Formulări de tipul cartea care o citesc sunt greşite; în acest caz, forma corectă implică
folosirea prepoziţiei pe; de exemplu:
- corect: Cartea pe care o citesc e aici.

12. Nu este corectă expresia mai mult ca niciodată. În locul acesteia e preferabil să fie folosite
expresiile mai mult ca oricând sau ca niciodată; de exemplu:
- O iubea mai mult ca oricând.
 - Ca niciodată, de data aceasta învăţase.

13. Expresiile odată cu şi odată ce se scriu legat atunci când sunt locuţiuni (prepoziţională,
respectiv conjuncţională); de exemplu:
- Odată cu el a venit şi ea.
- Odată ce ţi-am spus asta, de ce mai întrebi?
Atenţie la omonimia cu substantivul dată, articulat nehotărât şi urmat de prepoziţie cu
sau de pronumele relativ ce:
- O dată cu mare importanţă este 1 Decembrie.
- O dată ce prezintă importanţă este 1 Decembrie.

14. În expresia odată + verb la participiu, odată se scrie întotdeauna legat; de exemplu:
- Odată ajuns, s-a odihnit.
- Odată terminat lucrul, vom pleca.

15. Vizavi de are sens spaţial, este incorectă folosirea cu sensul în legătură cu, despre; de
exemplu:
- corect: Vizavi de şcoală se află un magazin.
- incorect: Vizavi de această problemă am mai discutat.
(corect: În legătură cu această problemă am mai discutat.)

16. Versatil are sensul nehotărât; corect, se pot folosi cuvintele: flexibil, adaptabil,
schimbător, ajustabil, abil, îndemânatic, talentat etc., în funcţie de context.

17. Facilitate are sensul uşurinţă; este folosit greşit cu sensul clădire în contexte militare sau
oficiale; se pot folosi cuvintele: clădire, unitate (militară), fort, spital, tabără utilităţi,
canalizare, gaze etc. sau perifraze (totul este la îndemână) etc., în funcţie de context.

SCRIEREA NUMERELOR ȘI A NUMERALELOR

I. Ani, secole, ore

1. Anii – se specifică prin patru cifre:

1845-1876 şi nu 1845-76

2. Secolele se notează fără prescurtări, cu tot numeralul păstrat: secolul al XII-lea, cu

excepția cazurilor în care nu există spațiu în titlu; atunci se folosește fie secolul XII,
fie chiar sec. XII. Indicarea secolelor se poate face şi prin cifre arabe.
 3. Menţiunea AD în urma unei date istorice se înlocuieşte cu menţiunea d.H. (după
Hristos); același lucru este valabil și pentru mențiunea B.C. sau B.C.E., ambele
înlocuite cu mențiunea î.H.

4. Menţiunea d.H. apare după dată până la anul 1000, după care nu se mai face
menţiunea. La fel, se notează d.H. şi pentru secolele I-X.
În 769 d.H.

În documentarele care au ca subiect evenimente petrecute doar după anul 1 d.H., nu mai e
necesar să se noteze d.H.

5. Este incorect să se scrie între orele 10-15. Corect este între orele 10 şi 15.

II. Numeralele

1. Numeralele cardinale de la 1-10 (inclusiv) se vor scrie cu litere:

trei mari eroi; zece afluenţi

2. Numeralele cardinale mai mari decât zece se vor scrie cu cifre. Atenție: la numeralele
peste 19 se scrie și prepoziția de pentru precizarea obiectelor numărate :

13 afluenţi; 22 de urmaşi

3. Numeralele cardinale care depăşesc ordinul miilor se separă cu blank, trei câte trei, de
la dreapta la stânga fără puncte sau virgule între grupaje:

1 180 375 loc.

4. Numerale ordinale:
până la 10 se scriu în litere: al zecelea preşedinte
peste 10 se scriu în cifre: al 34-lea premiant

5. Substantivele:

o treime, un sfert, o şesime

6. unităţile de măsură din sistemul anglo-saxon (milă, inchi, livră etc.) se vor echivala şi
se vor înlocui cu acelea din sistemul metric (metru, gram, secundă etc.)

 Excepţie face mila marina, care rămâne la fel.

SCRIEREA NUMELOR PROPRII

1. Toponimele foarte cunoscute vor apărea în forma cu care circulă în româneşte

Pad nu Po
Florenţa nu Firenze
Viena nu Vienna
Tamisa nu Thames
Cisiordania nu West Bank

2. Antroponimele (nume de regi, personaje istorice sau literare) cu o variantă

consacrată în română vor păstra varianta românească:

Carol cel Mare nu Charlemagne

Caterina de Medici nu Catherine de Medicis
Henric VIII nu Henry VIII
Maria I nu Mary I
Iisus Hristos nu Jesus
Ana de Cleves nu Anne of Cleves
Menelaos nu Menelau
Gorbaciov nu Gorbatchev, Gorbatcheff

 dacă nu există o formă adaptată în limba română, se va păstra forma din limba
originară:

Chandra Gupta
Catherine Howard
Catherine Parr

3. Titlurile de noblețe se scriu cu litere mici:

baronul de Talleyrand
contele de Monte Cristo
regina Elisabeta.

SCRIEREA CU MAJUSCULE ȘI MINUSCULE

1. Titlurile (numele) unor metode ştiinţifice etc. se scriu cu prima iniţială mare:

Corecţia Heckman
2. Titlurile medaliilor, premiilor, distincţiilor etc. se scriu cu iniţială mare la primul
cuvânt:

cercetătorul a primit Medalia John Bates Clark

laureat al Premiului Pulitzer
Premiul pentru tineret
Premiul Nobel pentru chimie

3. Titlurile instituţiilor se scriu cu majuscule:

Biserica Anglicană/Catolică/Ortodoxă etc.

Biroul Politic
Academia de Echitaţie.

4. Imperiile se scriu cu majusculă cînd apar cu tot numele: Imperiul Rus, Imperiul
Maurya.

5. Tratatele, acordurile, discursurile, păcile se scriu cu majusculă, când apar ca denumiri

complete:

Pacea de la Bucureşti,
Acordul de la München,
Discursul de la Gettysburg,
Tratatul de la Versailles
Tratatul de neproliferare a armelor chimice

6. Evenimentele majore se scriu cu majusculă/e:

 al Doilea Război Mondial

 Primul Război Mondial
 A Cincea Republică
 Evul Mediu, Antichitate, Renaşterea, Iluminismul

7. Denumirile părţilor continentelor și ale mărilor, de tip America Centrală, Asia

Centrală, Europa Centrală, Marea Nordului, Marea Baltică se scriu cu majusculă la
adjectiv.

8. Nu se scriu cu majuscule indicaţiile geografice de la insule, golfuri, fluvii etc.:

golful Mexic NU Golful Mexic

insula Wright NU Insula Wright
 9. Se scriu cu majusculă numele de golfuri, insule etc. în care numele propriu-zis este
de fapt un adjectiv sau un substantiv în genitiv:

Lacul Urşilor
Insulele Eoliene
Golful Persic
Capul Bunei Speranţe
Capul Verde

10. Denumirile războaielor, luptelor, bătăliilor importante se scriu cu majuscule:

Războiul din Golf,

Războiul Civil American
Bătălia pentru Anglia

11. Denumirile revoluţiilor se scriu cu majuscule:

Revoluţia Mexicană
Revoluţia Română

ATENŢIE: Revoluţia Americană

Revoluţia Franceză

EXCEPŢII: revoluţia industrială

revoluţia culturală

12. Numele de populaţii şi de limbi se scriu întotdeauna cu minuscule:

populaţia fang
triburile dogon
limbi bantu

13. Se scrie cu majusculă numai primul cuvânt dintr-o denumire științifică:

Pan troglodytus
Artemisia officinalis

Excepție: dacă al doilea termen vine de la un nume propriu, se va scrie tot cu

majuscule:
Lilium Humboldtii
Prunus Persica

ALTE PRECIZĂRI

1. Se scriu cu cratimă denumirile compuse ale speciilor de plante și de animale:

gaiță-cu-moț-albastru
 pinguinul-lui-Humboldt
coada-șoricelului

2. Atenţie la apoziţii: - dipnoi este un peşte, nu scriem peştele-dipnoi, ci peştele dipnoi.

- gnu este o antilopă, antilopa-gnu este scris greşit; însă scriem
antilopa-lui-Litschi, cel care a descoperit specia.

3.Termenii generici pentru mai multe specii care au o anumită însuşire nu se scriu cu cratimă:
viermi de pământ
vieme inelat
vieme lat

2. Atenţie la numele de ţări şi oraşe recent schimbate, să fie conform cu denumirea actuală:
Ex. Kolkatta anterior Calcutta

3. Se vor evita neologismele pătrunse prea de curând în română şi al căror sens nu este bine
asimilat sau care dublează în mod inutil cuvinte deja existente:
Ex: trend, patetic (când are, abuziv, sensul „jalnic”) etc.

4. Se poate opta pentru forma filosofie sau filozofie, evident, cu condiţia să nu apară decât
una dintre acestea în text.

5. Se notează islam, dacă e vorba de numele religiei, dar islamism, dacă e voba de curentul
fundamentalist politic.

6. Se va evita traducerea automată a englezescului “river” prin râu, ceea ce duce la grave
inexactităţi geografice de genul “râul Nil”.

7. Traducerile de genul "al cincilea cel mai mare lac” sunt incorecte. Corect este “al cincilea
lac ca mărime”.

8. Folosirea verbului a aplica în loc de a-şi depune dosarul este greşită.

9. Versatil în română înseamnă “care își schimbă cu ușurință părerile; nehotărât, nestatornic,
schimbător, instabil”. Folosirea lui cu alte sensuri este incorectă.

10. Sanctuary nu se traduce prin ”sanctuar” când contextul arată clar că este vorba de un
adăpost pentru animale sau de o rezervaţie.

11. Constituie greşeală folosirea lui a fertiliza (în loc de a fecunda) când este vorba de
animale. A fertiliza înseamnă a mări fertilitatea unui teren prin îngrăşăminte, irigaţii etc.
12. Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: exterior, interior, superior,
inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil,
splendid, perfect nu formează grade de comparație.

De asemenea, nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire

absolută: pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal.

13. A orbita este verb intranzitiv, deci un corp nu orbitează alt corp, ci în jurul altui corp.

14. Corecte sunt la maximum, la minimum, nu la maxim, la minim (sens adverbial).

Adjectivele sunt maxim, minim: numărul maxim, sarcina minimă.

16. La plural, corectă este folosirea formelor de mai-mult-ca-perfect cu –ră: făcuserăm,

merseseră etc.

17. Prepoziţia datorită se utilizează pentru referirea la un fapt cu efect pozitiv, iar locuţiunea
din cauza se referă la un fapt cu efect negativ. A greşit din cauza neatenţiei, nu datorită
neatenţei.

18. Omiterea lui al (a, ai, ale) din structura celui de-al doilea genitiv constituie greşeală. Deci
“locul cărţilor şi al caietelor”, nu “locul cărţilor şi caietelor”.

19. Conjuncţia deci nu trebuie folosită la începutul unei comunicări când nu exprimă
concluzia celor spuse anterior.

20. La împrumurturile şi numele de locuri a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi
pronunţare sau faţă de scrierea limbii române (show, dandy, Bruxelles), articolul hotărât
se ataşează cu cratimă: show-ul, dandy-ul, Bruxelles-ul). La împrumuturile terminate în
litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română, articolul hotărât se
ataşează fără cratimă: gadgetul, boardul, New Yorkul.

21. Nu sunt urmate de punct abrevierile care păstrează litera finală a cuvântului abreviat: dl,
dna, d-ta, g-ral. Singura excepţie este dr. care, prin tradiţie, se scrie cu punct.

22. Prefixul anti- se leagă, în general, fără cratimă de tema cuvântului: antirachetă,
antirăzboinic, antiglonţ. Se scriu obligatoriu cu cratimă unele derivate noi sau ocazionale care
au ca bază un nume propriu (anti-Maiorescu) sau o abreviere (anti-UE).

23. Datorită, mulţumită, graţie, contrar, conform sunt prepoziţii care cer dativul. Asupra,
contra, împotriva, din cauza, dedesubtul, împrejurul, în urma, de-a lungul ş.a. cer
genitivul; de exemplu:
- Asupra mea şi a ta s-a abătut ploaia. (Nu Asupra mea şi ta…)
- Datorită mie şi lui a reuşit. (Nu şi a lui...)

24. Sufixul –bil are sens de potenţialitate, expresiile de tipul poate fi rezumabil sunt greşite,
corecte sunt este rezumabil şi poate fi rezumat.
25. Nu se recomandă folosirea în mod excesiv a prefixoidului super pentru exprimarea
superlativului:
- supermedici în loc de medici extraordinari;
- superjurişti în loc de jurişti fenomenali;
- supergustos în loc de foarte gustos etc.

GREŞIT
1. Am venit de bună voie.
CORECT
1. Am venit de bunăvoie.

GREŞIT
2. Tu vei fi prima care vei citi.
CORECT
2. Tu vei fi prima care va citi.

GREŞIT
3. Nu da muzica la maxim !
CORECT
3. Nu da muzica la maximum !

GREŞIT
4. Nu prea îmi place zmeura.
CORECT
4. Nu îmi prea place zmeura.

GREŞIT
5. Era bine să nu o fi văzut-o.
CORECT
5. Era bine să nu o fi văzut.

GREŞIT
6. Vroiam un suc de portocale.
CORECT
6. Voiam un suc de portocale.
GREŞIT
7. Îi dau caietele ei însăşi.
CORECT
7. Îi dau caietele ei înseşi.

GREŞIT
8. Am vorbit cu recepţionista.
CORECT
8. Am vorbit cu recepţionera.

GREŞIT
9. Creditul poate fi rambursabil.
CORECT
9. Creditul este rambursabil. Creditul poate fi rambursat.

GREŞIT
10. Bine aţi venit, dragele mele !
CORECT
10. Bine aţi venit, dragile mele !

GREŞIT
11. Vreau să te ajut pe tine şi sora ta.
CORECT
11. Vreau să vă ajut pe tine şi pe sora ta.

GREŞIT
12. Vă mulţumim pentru că aţi venit.
CORECT
12. Vă mulţumim că aţi venit.

GREŞIT
13. Dacă n-am venit, nu înseamnă că nu suntem de acord.
CORECT
13. Dacă n-am venit nu înseamnă că nu suntem de acord.

GREŞIT
14. Şi-a făcut multe vise în privinţa studiului acesta.
CORECT
14. Şi-a făcut multe visuri în privinţa studiului acestuia.

GREŞIT
15. Fetei cea mai frumoasă şi deşteaptă i se va acorda premiul.
CORECT
15. Fetei celei mai frumoase şi mai deştepte i se va acorda premiul.

GREŞIT
16. Sări în apă !
CORECT
16. Sari în apă !

GREŞIT
17. E coperta unei cărţi destinată copiilor.
CORECT
17. E coperta unei cărţi destinate copiilor.

GREŞIT
18. Faptele tale au avut repercursiuni grave.
CORECT
18. Faptele tale au avut repercusiuni grave.

GREŞIT
19. Am stabilit împreună itinerariul.
CORECT
19. Am stabilit împreună itinerarul.

GREŞIT
20. Azi aniversăm 8 ani de căsnicie.
CORECT
20. Azi sărbătorim opt ani de căsnicie.

GREŞIT
21. Legat de proiectul tău, o să vorbim mâine.
CORECT
21. În legătură cu proiectul tău, o să vorbim mâine. ( În privinţa.../ În ceea ce priveşte... /
Cât despre... )

GREŞIT
22. Nu se merită să munceşti atât.
CORECT
22. Nu merită să munceşti atât.

GREŞIT
23. Am ajuns la orele doisprezece.
CORECT
23. Am ajuns la ora douăsprezece.

GREŞIT
24. Prietenii mei or să fie acolo.
CORECT
24. Prietenii mei o să fie acolo.

GREŞIT
25. Nu mai mi-a dat cartea.
CORECT
25. Nu mi-a mai dat cartea.

GREŞIT
26. Încă mai sper că o să vină.
CORECT
26. Încă sper că o să vină.

GREŞIT
27. Nu mi-a recitat nici mie, nici ei.
CORECT
27. Nu ne-a recitat nici mie, nici ei.

GREŞIT
28. Îţi dau maxim 500 lei.
CORECT
28. Îţi dau maximum 500 de lei.

GREŞIT
29. Înţelege odată pentru totdeauna !
CORECT
29. Înţelege o dată pentru totdeauna !

GREŞIT
30. Mi-am murdărit rochia nou-nouţă.
CORECT
30. Mi-am murdărit rochia nouă-nouţă.

GREŞIT
31. Tu venisei de câteva ore.
CORECT
31. Tu veniseşi de câteva ore.

GREŞIT
32. Bine aţi venit, dle !
CORECT
32. Bine aţi venit, domnule !

GREȘIT
33. L-am confruntat pe Mihai.
CORECT
34. L-am înfruntat pe Mihai.
M-am confruntat cu Mihai.