Documents - Tips Ghid de Limba Romana

Voi mancati eclere sau ecleruri?
Zilele trecute, eram la o cofetarie ca sa cumpar, evident, prajituri. Dupa ce

mi-am comandat amandina, fara de care nu plec niciodata dintr-un asemenea
magazin, vanzatoare ma imbia sa cumpar si "eclere" - sunt proaspete si avem
o reteta speciala, mi-a spus ea. Auzind pluralul folosit de doamna din spatele
tejghelei, am fost pusa in dificultate caci nu mai stiam cum e corect - eclere
sau ecleruri.
(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!
Autor
Roxana Neagu
6 Septembrie 2014
14 comentariiPrinteaza articol
Pentru asta avem dictionare, asa ca, atunci cand am ajuns acasa, am verificat repede
cuvantul, ca sa aflu varianta corecta pentru acest plural dulce.
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane si Dictionarului Ortografic, Ortoepic si

Morfologic, este corect sa spunem (si sa mancam ) ecleruri, niciodata eclere.
Nu mai "complectati" nimic!

Folosirea verbului "a complecta" este o greseala de limba intalnita mai putin
in randul generatiilor tinere. Aceasta forma apare mai degraba in limbajul
persoanelor ajunse la senectute, ele utilizand, de asemenea, si varianta
complect, in locul corectului complet.
(P) Pierzi bani? Imbunatateste-ti rapid puterea de convingere prin programul Persuasion
Elite.
Autor
Roxana Neagu
30 August 2014
In limba romana, corecte sunt doar formele complete si complet, celelalte variante
fiind doar niste abateri de la norma.
Lingvista Rodica Zafiu consemna intr-un articol din 2006 din revista Romania literara ca
formele alterate complect si complecta au circulat multa vreme in limba romana de
inceput de secol XX, chiar si in limbajul unor intelectuali (Nicolae Iorga, Nicolae
Kretzulescu), scriitori (Alecu Russo) si chiar a unor lingvisti (Iorgu Iordan).
Totusi, desi cele doua cuvinte incepusera sa se impuna puternic in limba vorbita si
scrisa, generalizarea utilizarii lor a reusit sa fie stavilita, ele fiind inlocuite treptat de
formele corecte. Tot Rodica Zafiu explica in articolul citat:
In discutiile despre raportul dintre uz si norma academica se citeaza adesea cazuri

spectaculoase de abateri din trecut care au fost acceptate pana la urma, prin
extinderea treptata a folosirii lor; de interdictii oficiale care n-au putut stavili tendintele
uzului. Trebuie totusi sa pomenim si succesele inregistrate, nu de putine ori, de norma:
forme foarte raspandite, adesea aproape generalizate, au fost eliminate datorita
condamnarii lor sistematice de catre norma oficiala.
Un caz de succes aproape total al normei explicite in lupta cu tendintele uzului e

reprezentat de formele complet si a completa, care au fost la un moment dat puternic
concurate de complect si a complecta. Desi complet provenea din fr. complet si lat.
completus (participiul verbului complere), in vorbire s-a manifestat un fenomen de
hipercorectitudine, stabilindu-se o analogie cu alte adjective, precum direct, perfect,
imprumuturi culte moderne modelate dupa forme in care participiul latinesc continea
grupul -ct- (directus, perfectus). La un moment dat, variantele analogice complect si a
complecta se impusesera chiar in limbajul scris. O descurajare sistematica
actionand prin vocile autoritare ale unor lingvisti, prin instrumente normative si
prin scoala a dus la rarirea extrema a aparitiei lor.
In prezent, variantele complect si completa sint inregistrate in DEX, nu si in DOOM,

pentru ca nu sunt acceptate de norma; se pare ca la generatiile tinere nu se intalnesc
decat foarte rar. In presa apar mai ales ca forme citate ironic si documentar () Jocul
dintre tendintele spontane ale limbii si impunerile constiente are rezultate imprevizibile,
concluziona in 2006 lingvista.
Nu mai luati nimic la cunostinta!
"A lua la cunostinta" este una dintre multele expresii folosite frecvent
de vorbitorii limbii romane, in ciuda faptului ca ea este gresita.
Elite.
Autor
Roxana Neagu
23 August 2014
Forma corecta este a lua cunostinta DE ceva, nicidecum a lua LA cunostinta

ceva. Asadar, trebuie sa spunem am luat cunostinta de acuzatiile care mi se aduc
sau am luat cunostinta de decizia instantei, caci exprimarile am luat la cunostinta
acuzatiile care mi se aduc sau am luat la cunostinta decizia instantei sunt gresite in
raport cu normele lingvistice.
Cel mai probabil, eroarea apare pentru ca in limba romana exista expresia, corecta de
altfel, a aduce la cunostinta. Aici, la-ul isi are rostul si trebuie folosit.
Asadar, va aduc la cunostinta si va rog sa luati cunostinta de formele corecte ale

acestei exprimari! :)
Presedintia, bat-o vina!

Institutia prezindentiala este numita ba "presedintie", ba "presidentie",
ba "presidintie". Care este, de fapt, termenul corect?
(P) Plateste intretinerea de la bloc folosind un card Visa, Mastercard sau Maestro.
Autor
Roxana Neagu
16 August 2014
Dictionarul Explicativ al Limbii Romane consemneaza ca denumire corecta

termenulpresedintie.
Pentru a nu ne incurca in "e"-uri si "i"-uri, atunci cand facem referire la institutia

prezidentiala, cel mai simplu este sa ne gandim la cuvantul "presedinte" si sa il derivam
pe acesta, adaugandu-i terminatia "ie", pastrand exact ordinea literelor pana ajungem la
"t".
Deci vom avea presedinte presedintie.
Caci, nu-i asa, nu avem un "presidente" ori un "presidinte" ca sa putem numi institutia
pe care o conduce presidentie sau presidintie.
Daca-ti place ceva "enorm de mult", nu e deloc bine

Expresia "enorm de mult" castiga, pe zi ce trece, tot mai multi adepti.
Oamenii o folosesc des pentru a accentua o idee "Te iubesc enorm de
mult"/"Imi doresc enorm de mult"/"Sufar enorm de mult"/"Imi place enorm
de mult". Totusi, constructia este gresita si ar fi indicat sa o evitam.
Autor
Roxana Neagu
9 August 2014
In limba romana, enorm inseamna imens, urias, colosal sau foarte mult. Folosirea
lui enorm in combinatie cu de mult de foarte mult devine, deci, un pleonasm, o
greseala de limba ce presupune alaturarea a doi termeni care au acelasi sens.
In traducere libera, formularea te iubesc enorm de mult ar insemna, practic, ca te

iubesc foarte mult de mult. Nu suna deloc bine, nu-i asa?
La polul opus, am auzit (cred ca si voi) si expresia enorm de putin. Aceasta nu este
neaparat gresita, fiind acceptata atunci cand vrem sa transmitem, intr-un mod mai
plastic ori ceva mai poetic, o idee. Constructia enorm de putin ar intra in
categoriaoximoroanelor, acele figuri de stil prin care se exprima o ironie subtila sau un
adevar usturator sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii.
Vara asta nu mai purtati "maieu"!
Am zis "vara asta", dar am putea spune mai bine "viata asta". Si nu pentru ca
ne-ar deranja in vreun fel aceasta piesa vestimentara (fiecare are dreptul sa
poarte ce pofteste), ci pentru ca este gresit cuvantul pe care il folosim pentru
a o denumi.
Elite.
Autor
Roxana Neagu
2 August 2014
Termenul corect este maiou, nu maieu, cuvantul provenind din frantuzescul maillot.
Nu mai serviti masa! Pur si simplu, mancati!
Una dintre editiile mele preferate din emisiunea "Doar o vorba sat-i
mai spun" este cea in care regretatul George Pruteanu comenteaza
expresia, atat de des folosita si astazi, "a servi masa", utilizata
pretentios in locul neaosului verb "a manca". Expresia este, in opinia
lui Pruteanu, "o mitocanie cu dantela".
(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

Autor
Roxana Neagu
26 Iulie 2014
Comentariul lingvistului este mult prea spumos pentru a nu vi-l reda aproape in
intregime.
[] vin acum si va servesc urmatorul comentariu: Aceasta expresie, cu servitul, e

groaznic de implementata. In mintea multora, ea pare mai eleganta decat "Am luat
masa" sau "Am luat pranzul" sau, pur si simplu, "Am mancat". Am servit masa,
pronuntat eventual cu un degetel tinut gratios in aer, langa ceasca de cafea! ce distins
suna, ce sic, ce high life, ce lume buna, de pansion Choisy-Mangiru, oh! Doar nu
suntem neam prost: noiservim, nu mancam, nu-i asa?
NU!! Nu-i deloc asa. Daca e sa v-o servesc p-a dreapta, si v-o servesc, de ce sa nu v-o
servesc, e cu totul ALTFEL. Expresia nu-i altceva decat o mitocanie cu dantela. Ca un
smoking cu sapca. Sau ca o rochie de seara cu adidasi. Aaa!, e cu totul altceva cand
esti gazda. Atunci ai datoria, de politete, intr-adevar, sa servesti masa, sa-i servesti tu
pe ceilalti, invitatii tai. Din cand in cand, ii indemni: -Serveste-te! sau -Serviti-va!, cu
sensul: Nu asteptati sa va servesc eu, simtiti-va ca acasa!
Tot gresit, la Chiritoaia lui Alecsandri sau la "gaitele" lui Kiritescu sau la Frusinica
lui Musatescu sau la Tanta si Costel ai lui Baiesu este a spune: -Mai serviti o
sarma, ca e delicioase! sau -Multumesc, nu mai servesc, ca-mi cauzeaza!
Corect si de bun gust e: - Mai serviti-va cu sarmale! sau - Mai luati sarmale!
Retineti, deci, ca folosirea lui "a servi" in loc de "a manca" e o sclifoseala topeasca
La ce ne trebuie "comfort"?
O greseala relativ frecventa in limba romana este folosirea cuvantului
"comfort".

Autor
Roxana Neagu
19 Iulie 2014
Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, cuvantul corect este confort, si nu

comfort, acesta desemnand totalitatea conditiilor materiale care asigura o
existenta civilizata, placuta, comoda si igienica.
Greseala apare, cel mai probabil, pentru ca in limba engleza substantivul confort se
traduce comfort.
In limba romana, insa, cuvantul a intrat pe filiera franceza, avand la origine termenul
confort.
Un lucru interesant este ca francezii au imprumutat cuvantul tot din limba engleza.
Totusi, potrivit Dictionarului Academiei Franceze, desi termenul din limba lui Moliere
provine din lumea anglo-saxona, englezii, la randul lor, au imprumut termenul comfort
tot din franceza, insa cea veche, de la cuvantul conforter.
Mai terminam si noi cu "promovabilitatea" la
Bac?
Orice examen national, fie el Bacalaureat, examen de capacitate ori
titularizare, aduce in vietile tuturor, chiar fara voia noastra, (cel putin) o
greseala de limba romana. Daca deschizi radioul sau televizorul in
preajma anuntarii rezultatelor, e imposibil sa nu te lovesti de o stire
care sa te informeze despre "promovabilitatea" candidatilor, un termen
folosit incorect in contextul dat.
Autor
Roxana Neagu
12 Iulie 2014
Greseala apare din necunoasterea sensului corect al acestui cuvant si confuzia cu un

termen asemanator, dar cu un inteles diferit: rata de promovabilitate nu e acelasi
lucru cu rata de promovare.
Cand spui despre o persoana ca e promovabila, vorbesti de fapt despre insusirea ei

de a putea fi promovata. Vorbesti, deci, despre o posibilitate, nu despre un fapt
intamplat deja.
Cu alte cuvinte, cand spui rata de promovabilitate te referi la probabilitatea ca acei

candidati sa treaca examenul in discutie, inainte ca el sa fi avut loc. Teoretic, toti cei
inscrisi la examen, sau aproape toti, sunt promovabili, adica par sa aiba ceea ce ce este
necesar pentru a obtine note de trecere. Spre exemplu, rata de promovabilitate intr-un
liceu din Top 10 din Romania, cu elevi seriosi, care au venit la cursuri si au invatat,
poate fi, inainte de a incepe efectiv probele, de 100%. Adica, probabilitatea ca ei sa
treaca cu bine de examen este foarte mare.
Dupa ce examenul a avut loc si s-au publicat rezultatele, trebuie sa ne referim la rata
de promovare, adica la numarul candidatilor care chiar au trecut examenul din totalul
celor inscrisi pentru a-l sustine.
Un horoscop, doua...
Pluralul cuvantului "horoscop" poate pune probleme serioase chiar si
vorbitorilor nativi de limba romana. Terminatia scop ne induce in eroare,
facandu-ne sa credem ca plural corect ar fi horoscopuri, la fel cum spunem
"scop scopuri", insa dictionarele au total alta abordare.

Autor
Roxana Neagu
5 Iulie 2014
Astfel, potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii romane, pluralul corect pentru

cuvantulhoroscop este de fapt horoscoape.
Aceasta varianta este confirmata si de indreptarul limbii romane, cea mai recenta editie
a DOOM 2 (Dictionarul Orotografic, Ortoepic si Morfologic).
Asadar, spunem scop si la plural, scopuri, insa spunem horoscop iar la

plural,horoscoape.
Ai pantaloni din material raiat? Nu-i mai purta
Stati linistiti, nu ne-am transformat intre timp in politia modei.
Recomandarea din titlu nu vine ca urmare a vreunei tendinte de sezon, care
nu mai accepta acel tip de stofa cu dungi in relief, ci se refera doar la
cuvantul gresit cu care denumim acest material.
Elite.
Autor
Roxana Neagu
28 Iunie 2014
In limba romana cuvantul raiat nu exista. Poate doar daca ii adaugam diacritice, caz in
care devine sinonim cu scabios.
Topogan sau tobogan?
Pentru ca a inceput vacanta mare si ne imaginam ca toti copiii vor iesi mai
mult prin parcuri (cel putin asa speram - doar n-or sta numai in fata
calculatorului), ne-am gandit sa facem putin lumina in privinta formei
corecte dintre "tobogan" si "topogan".
Autor
Roxana Neagu
21 Iunie 2014
Cand eram mica, in grupul meu de prieteni, ziceam cu totii ca mergem sa ne dam pe
topogan si, pana am intrat la scoala, eram ferm convinsa ca acesta este si cuvantul
corect.
Apoi, cand am mai crescut si am ajuns la lectiile de gramatica, am aflat (cu multa
surprindere, recunosc!) ca obiectul pe care il numisem "topogan" in toata viata mea de
pana atunci se numea de fapt si de drept tobogan.
Profesoara de limba romana ne-a explicat cu calm si intelegere ca e o greseala

comuna, ca multa lume o face, dar ca varianta corecta este tobogan, cuvantul
provenind din frantuzescul toboggan.
Bun! Am verificat in dictionar (prea mi s-a parut ciudat cuvantul fata de mult-mai-
familiarul "topogan") si cand m-am convins ca "profa" avea perfecta dreptate, mi-am
insusit termenul.
Au mai trecut ceva ani si prin 2005 a aparut editia a II-a a Dictionarului Ortografic,
Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane (da, da, ati ghicit, renumitul DOOM 2), care a
schimbat abordarea in ceea ce priveste acest cuvant.
Astfel, daca pana atunci, toate dictionarele consemnau, ca unica forma corecta, doar
varianta "tobogan", lingvistii care au lucrat la elaborarea DOOM 2 au decis ca si forma
"topogan" va fi considerata acceptata, din moment ce vorbitorii de limba romana o
foloseau oricum in exces.
Asadar, incepand din 2005, putem spune, fara sa gresim, si "tobogan", si "topogan".
Totusi, recomandata este prima varianta, a doua fiind doar tolerata. Asta, in cazul in
care si conteaza pentru cineva aceasta diferenta.
A gandi simplu nu e totuna cu a gandi simplist

Sa zici despre o persoana ca are o gandire simpla nu e acelasi lucru cu a
spune ca are o gandire simplista. In timp ce prima varianta poate fi
considerata chiar un compliment, fiind ceva dezirabil, a doua are un sens
peiorativ.
Elite.
Autor
Roxana Neagu
14 Iunie 2014
Desi suna asemanator si multe persoane cred ca ele sunt sinonime, cuvintele simplu
si simplist au intelesuri total diferite.
Daca spunem ca un rationament este simplu inseamna ca el este usor de de

inteles silipsit de complicatii.
In schimb, daca spunem despre un mod de gandire ca este simplist il catalogam ca

fiindsuperficial, unilateral, neglijand uneori aspectele esentiale.
Referindu-ne la oameni, sensul lui simplu poate fi diferit in functie de ceea ce vrem sa
transmitem pentru ca termenul se bucura de o multitudine de intelesuri. Astfel, un om
simplu poate fi si o persoana lipsita de rafinament, dar si o
persoana sincera ori cinstita.
De cealalta parte, cu simplist este mult... mai simplu. Oricum l-ai privi, el nu are decat
un sens atunci cand este folosit ca adjectiv pentru a caracteriza o persoana. Mai exact,
un om simplist este un om lipsit de complicatii si de subtilitati intelectuale.
"Esti patetic" nu este o insulta. Ba dimpotriva

In limbajul uzual, exista cateva cuvinte pe care le folosim gresit, iar "patetic"
este dintre ele. Desi tot mai multi vorbitori de limba romana il folosesc in
sens negativ, ca sinonim pentru "jalnic", in realitate insa termenul are o
conotatie pozitiva si inseamna cu totul altceva.
Autor
Roxana Neagu
7 Iunie 2014
Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, adjectivul "patetic", provenit din

frantuzescul "pathetique", este definit ca plin de patos, care emotioneaza,
impresioneaza, induioseaza; plin de emfaza, de afectare.
Confuzia sensurilor vine, cel mai probabil, din limba engleza, acolo unde pathetic
inseamna ridicol, demn de mila sau de dispret.
Rodica Zafiu explica in 2005, intr-un articol din revista Romania literara:
In limbajul tinerilor (varietate sociolingvistica greu de delimitat, dar a carei existenta este
incontestabila), cuvintul patetic e folosit, in ultima vreme, cu un sens special, calchiat
din engleza colocviala: ridicol, penibil, demn de mila si dispret. O asemenea
semnificatie nu exista citusi de putin in utilizarea traditionala a adjectivului
patetic, preluat din franceza (probabil si sub influenta echivalentului german) pe la
inceputul secolului al XIX-lea; prima atestare a cuvantului, dupa Dictionarul limbii
romane, este la Ion Heliade Radulescu. Sensul de baza al termenului, in romana (ca si
in franceza) este pozitiv: plin de patos, care emotioneaza, impresioneaza,
induioseaza (DEX); e drept ca s-a dezvoltat si o acceptie marcata mai curind negativ:
plin de emfaza, de afectare (ibid.). Ideea de induiosare, emotie e comuna in toate
limbile moderne in care exista, pe cale culta, urmasul unui cuvint grecesc (transmis prin
latina tirzie) - pathetikos, din familia lexicala a lui pathos (suferinta). Sensurile negative
din romana si din engleza sint insa divergente: romanescul patetic se refera la excesul
retoric, de apel la sentimentele publicului; sensul informal al englezescului pathetic a
facut trecerea de la mila la dispret. Preluarea acestui uz in variantele orale ale limbii
romane este un tipic calc semantic: vechiului patetic i se adauga un sens nou, prin care
devine un simplu calificativ negativ, un termen insultator.
Copiii n-ar trebui sa poarte niciodata o "babetica"
la masa
Maine e ziua copilului si ne-am gandit sa folosim acest prilej pentru a mai
darama un mit care circula cu incapatanare printre parinti. Nu, nu ne vom
referi la avantajele si dezavantajele mancatului cu "babetica", ci la
(in)corectitudinea acestui cuvant. Caci, vorbind de mit, ne refeream la unul
lingvistic. Doar nu va inchipuiati altceva. :)
Autor
Roxana Neagu
31 Mai 2014
Am auzit de multe ori cuvantul babetica. Banuiesc ca si voi. Dar, asa cum am aratat
de multe ori in Ghidul pentru supravietuirea limbii romane, publicat saptamanal de
AvocatNet.ro, doar pentru ca un termen este folosit pe scara larga, nu inseamna
neaparat ca este si corect.
In vocabularul ingrijit al unei persoane care vrea sa vorbeasca limba romana ca la

carte, cuvantul babetica nu ar trebui sa existe. El ar trebui inlocuit cu bavetica, acesta
fiind si termenul corect care denumeste servetul pus la gatul copiilor mici atunci cand
mananca. La plural, devine bavetele, iar nu bavetici ori babetici, cum am mai auzit pe
ici pe colo.
Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane - Substantivele feminine

baveta si bavetica
Bavetica este, de fapt, diminutivul de la baveta, care, conform Dictionarul explicativ al

Limbii romane, este sinonim si cu barbita, termen corect si el.
E drept, in limba romana, exista si termenul babeta, insa acesta este un cuvant care se
foloseste colocvial pentru a desemna o femeie batrana, baba. Or, daca am spune
babetica, ar insemna sa ne referim la o doamna in varsta, dar mica? O asociere
paradoxala de doi termeni contradictorii, nu?
Daca mergi la "servici", nu te mai duce! E gresit.
Sa ne intelegem: e gresit termenul "servici", nicidecum actiunea de a
munci. :) Insa, serios acum, daca tot lucram mai bine de o treime din viata, n-
ar fi bine ca macar sa folosim corect substantivul cu pricina?

Autor
Roxana Neagu
24 Mai 2014
Desi este folosit des, cuvantul servici nu exista in limba romana. Atat Dictionarul
explicativ (DEX), cat si Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic (DOOM)
consemneaza, ca singura forma corecta a acestui substantiv, termenul serviciu. La fel
cum se spune "prejudiciu", si nu prejudici.
DOOM 2 - substantivul serviciu
Asadar, indiferent cu ce sens folosim acest cuvant, corect este sa spunem serviciu, fie
ca ne referim la slujba de zi cu zi, la punerea in joc a mingii sau la actiunea de a servi
ori sluji.
Dragele mele sau dragile mele?
Raspunsul s-ar putea sa va surprinda. Desi cei mai multi folosesc
frecvent prima forma, normele lingvistice stabilesc ca a doua varianta
este de fapt cea corecta. Iata si explicatiile.

Autor
Roxana Neagu
17 Mai 2014
Potrivit normelor academice in vigoare (stabilite prin Dictionarul ortografic, ortoepic si

morfologic al limbii romane - DOOM2), adjectivul drag are ca forma feminina cuvantul
draga (baiat drag fata draga).
La plural, forma draga devine dragi, nu drage (colega draga, colege dragi).
Asadar, corect este sa spunem dragile mele colege, iar nu dragele mele colege.
Incercand sa justifice forma dragele folosita frecvent de vorbitorii limbii romane,

lingvista Mioara Avram explica in lucrarea Probleme ale exprimarii corecte, aparuta in
1987 la Editura Academiei:
Hipercorectitudinea ne intampina frecvent la pluralul feminin al adjectivului drag: d r a g

e l e mele prietene [subl. aut.] si, substantivat, d r a g e l e mele [subl. aut.], in loc de
d r a g i l e mele [subl. aut.]. Probabil ca vorbitorii care spun si scriu dragele se gandesc
sa marcheze genul feminin, uitand ca forma nearticulata este dragi pentru toate genurile
[s.n. R.P.] si ca formele articulate de nominativ-acuzativ diferentiaza genul prin
articol:dragii masculin, dragile feminin si neutru, ca mici micii, micile sau lungi lungii,
lungile; forma articulata de genitiv-dativ plural este aceeasi pentru toate genurile,
dragilor (deci nu dragelor la feminin) [s.n. R.P.], iarasi la fel ca la micilor, lungilor etc..
Atentie! Potrivit DOOM2, forma draga se foloseste in adresare atat pentru feminin, cat
si pentru feminin. Asadar este corect sa spunem si draga Andrei, si draga Raluca.
Sa jignim corect: Esti un tontalau, nu un

tantalau
Sa ne intelegem: nu incurajam in niciun fel folosirea de cuvinte
necuviincioase la adresa cuiva. Dar stim sigur ca fiecare mai scapa in
anumite situatii cate o jignire. Asa ca, daca tot o facem, macar sa
respectam regulile gramaticale.
Elite.
Autor
Roxana Neagu
10 Mai 2014
Desi este folosit la scara larga, termenul colocvial tantalau nu exista in dictionarele
romanesti.
Forma corecta a acestui adjectiv este, de fapt, tontalau, cuvantul fiind un derivat de la
tont la care s-a adaugat sufixul -alau.
Ce-i prea mult strica: ca drept dovada
Despre pleonasme am auzit cu totii. Unele sunt atat de raspandite
incat nici nu ne mai dam seama ca sunt gresite. Este si cazul
constructiilor ca drept dovada, ca drept exemplu, care sunt asa de
utilizate, incat incep sa para firesti din punct de vedere gramatical.
Desi nu sunt.
Elite.
Autor
Roxana Neagu
3 Mai 2014
Utilizarea prepozitiei drept alaturi de termeni precum ca sau pentru este

pleonastica (deci, eronata) deoarece ele au sensuri comune.
In acest context, frazele precum urmatoarea Ca drept dovada ca nu il intereseaza

acest curs, a lipsit de la examen sunt gresite.
In limba romana, corect este sa spunem (si sa scriem) fie:
Ca dovada ca nu il intereseaza acest curs, a lipsit de la examen.
fie:
Drept dovada ca nu il intereseaza acest curs, a lipsit de la examen.
Retinem! Prepozitia drept are o varietate de sensuri, printre care se numara si cele de
ca, pentru, de, in loc de. Termenii nu pot fi alaturati pentru ca inseamna acelasi
lucru.
Un om pozitiv nu este nicidecum optimist

Mai toata lumea foloseste termenul "pozitiv" pentru a numi oamenii
optimisti, care privesc cu incredere viata si tind sa vada latura ei favorabila.
Totusi, dictionarele ne contrazic: adjectivul "pozitiv" are cu totul alt sens.
Elite.
Autor
Roxana Neagu
26 Aprilie 2014
Atunci cand avem nedumeriri despre ce insemna un cuvant, apelam cu incredere la

dictionare, pentru a disipa orice indoiala si a inabusi rapid orice polemica.
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane (DEX 1998), sensul primar al

adjectivului pozitiv este acela de care se intemeiaza pe experienta, pe fapte, pe
realitati.
DEX-ul consemneaza si o definitie pentru specifica pentru adjectivul pozitiv, atunci cand
acesta este folosit pentru a cataloga oamenii:
Pozitiv - (Despre oameni) Realist, cu spirit practic
Iata definitia completa a acestui adjectiv, conform www.dexonline.ro:
POZITV, -A, pozitivi, -e, adj. 1. Care se intemeiaza pe experienta, pe fapte, pe realitati;
p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevarat, real, sigur. Stiinte pozitive =
stiinte experimentale. Care are o semnificatie justa, valoare; valoros; demn de urmat,
de imitat. Experienta pozitiva. 2. (Despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. Care este
mai mare dect zero sau egal cu zero; care se noteaza in scris cu semnul plus (+).
Numar pozitiv. Temperatura pozitiva. (Despre sarcina electrica) De acelasi fel cu
sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obtinuta prin frecarea unui baston de ebonita
cu un postav. Prin care iese curentul electric sau care se leaga de acest loc. Pol
pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirma prezenta in organism a unui anumit
agent patogen. 5. (Log.; despre notiuni, rationamente) Care afirma ceva. 6. (in
sintagma) Proba (sau imagine etc.) pozitiva = (si substantivat, n.) copia unui negativ
fotografic care reda ca in realitate partile luminoase si cele intunecate ale obiectului
fotografiat. 7. (Gram.; in sintagma) Grad pozitiv (si substantivat, n.) = forma a
adjectivului sau a adverbului cu ajutorul caruia se exprima insusirea unui obiect sau a
unui proces privite izolat, fara referire la alte obiecte sau procese. Din fr. positif,
lat.positivus.
Sursa: DEX '98 (1998)
Pasti sau Paste?

Unii o numesc "Paste", altii ii spun "Pasti". Care este forma corecta
pentru a denumi sarbatoarea crestina?
Autor
Roxana Neagu
19 Aprilie 2014
Potrivit Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane, lucrare editata

de Academia Romana, care stabileste normele lingvistice din limba noastra, ambele
forme ale cuvantului sunt corecte si acceptate.
Singura diferenta intre ele este ca denumirea Paste se foloseste la

singular(sarbatoarea Pastelui), iar Pasti, numai ca forma de plural Sfintele Pasti.
Intr-o emisiune din 1998, George Pruteanu explica si cum s-a ajuns la aceste forme.
Multa lume m-a intrebat cum se spune corect: Pasti sau Paste. Raspund pe scurt astfel:
sarbatoarea are in originile sale daca trecem de etapa ebraica "pesah" si acea
azimioara numita pasca (dupa opinia etnologului Simion Florea Marian; alti cercetatori
sunt de parere ca mielul jertfit purta acest nume, de "pasca"). La plural, acest cuvint
face "pasti": o pasca, doua pasti, conform unei alternante obisnuite in romneste, cum e
si in verbul a paste: "sa pasca, sa pasti" sau a naste: "sa nasca, sa nasti" etc. Asadar,
Pasti e pluralul de la pasca. Resimtit, in mod normal, ca un plural, vorbitorii au cautat,
cind era vorba de sarbatoarea intr-ale carei zile ne aflam, au cautat singularul, si astfel
a fost derivat singularul "Paste", spunindu-se, firesc, fie "sarbatorile de Pasti", fie
"sarbatoarea Pastelui". Amindoua formele sunt la fel de corecte, si alte subtilitati pe
aceasta tema nu au substanta, e o falsa problema.
Spre a va convinge suplimentar ca aceste doua forme sunt folosite aleatoriu, ori
una ori alta, fara vreo deosebire de sens, am cules din din Dictionarul limbii romne al
Academiei (dictionarul tezaur), citeva atestari ale cuvintului in limba veche, unde le
gasim in mod egal pe amindoua. La Coresi aflam "Pastile" ("Acestea sunt Pastile de
bucurie si de veselie"), ca si la Varlaam ("mieluselul Pastilor"), dar in marea Biblie de la
1688gasim "Pastele" ("Va face Pastele Domnului in luna a doua intr-a patrasprazecea
zi"). Venind mai incoace, la Cosbuc gasim "Pasti" ("Era dupa Pasti si era un timp bun"),
dar la Negruzzi, Hasdeu sau Delavrancea, "Pastele": iata un citat din Hasdeu: "tara mai
intii de toate; Pastele mai pe urma!"). Si la scriitorii moderni gasim ambele forme, asa
ca, repet, sunt deopotriva corecte, una fiind perceputa ca singular, alta ca plural.
Memorie de elefant? Nu e niciodata un compliment

Sa ai o memorie de elefant nu e un lucru atat de magulitor pe cat crede
lumea. Multi folosesc aceasta expresie ca pe un compliment, insa adevaratul
ei sens nu aduce de fapt nicio lauda. Ba din contra.
Autor
Roxana Neagu
12 Aprilie 2014
S-a impamantenit ideea gresita ca a avea o memorie de elefant e de bine. Cei care o
utilizeaza ca lauda cred ca expresia inseamna a avea o tinere de minte foarte buna,
ceea ce nu este adevarat.
De fapt, a avea o memorie de elefant e sinonim cu a fi ranchiunos sau a nu uita raul

facut de cineva.
Aceasta definitie este consemnata de lingvistul Florin Marcu in Marele Dictionar de

Neologisme, aparuta in anul 2000.
Interpretarea nu este deloc una de data recenta, acelasi sens al expresiei era
consemnat si de Theodor Hristea, in editia din 1984 a lucrarii "Sinteze de limba
romana".
Tu ce mananci: capsuni sau capsune?
In toate pietele tarabagiii au inceput de ceva vreme sa se laude ca vand "cei
mai dulci capsuni". "Capsune", in schimb, nu prea se gasesc de vanzare pe
nicaieri. Care sa fie pluralul corect pentru cuvantul "capsuna"?

Autor
Roxana Neagu
5 Aprilie 2014
De fiecare data cand avem nedumeriri despre formele corecte gramatical ale unui
cuvant trebuie sa apelam la Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic, celebrul
DOOM, editat de Academia Romana, singura lucrare care stabileste normele lingvistice
din limba romana.
Cea mai recenta editie a DOOM (DOOM 2, cum este cunoscuta in spatiul public)
noteaza in dreptul cuvantului capsuna ca forme de plural acceptate (deci corecte)
atat capsuni, cat si capsune. Astfel nu veti da gres, indiferent pe care dintre cele
doua variante veti alege sa o folositi.
Totusi, este important sa stiti ca inainte de aparitia acestei lucrari, normele lingvistice
erau putin diferite.
Vechile reguli stabileau ca pluralul capsuni (o capsuna, doi capsuni) se refera

la plante, in timp ce prin termenul capsune (o capsune, doua capsune) erau
individualizate fructele.
Chiar si dupa aparitia DOOM 2, au mai existat voci, printre care si regretatul George
Pruteanu, care au contestat modificarea facuta de Academia Romana in ceea ce
priveste pluralul termenului capsuna.
In fine, in secundele emsiunii de azi mai incape sa-mi manifest mirarea fa?a de unele
forme regionale ridicate la rang de norma. DOOM admite ca pluralul pentru cireasa,
respectiv capsuna sa fie ciresi, respectivcapsuni, in loc de singurele forme firesti: cirese,
capsune. Deci sa putem spune: maninc ciresi, maninc capsuni... !ca niste capcauni care
infuleca arbori si arbusti! Eu stiu ca, in buna limba romneasca, ciresele cresc inciresi,
capsunele cresc in capsuni: Ea cultiva capsuni si face tarte cu capsune. El se suie in
ciresi si culege cirese. Dar DOOM e de alta parere, spunea Pruteanu intr-o editie din
aprilie 2006 a emisiunii Doar o vorba sa-ti mai spun a carui gazda era.
Sa scriem corect: atu sau atuu?

Un comunicat venit in aceasta saptamana pe adresa redactiei ne prezenta
"atuu-urile" financiare ale unui produs. Nu suntem carcotasi de fel, insa nu
sunt cam multe "uu-uri" in acest cuvant? Si, daca e sa fim sinceri pana la
capat, nici cratima aceea nu prea ne place.
Autor
Roxana Neagu
22 Martie 2014
Conform Dictionarului explicativ al limbii romane, forma corecta a acestui substantiv

esteatu, iar nu atuu, cum l-au botezat unii dintre compatriotii nostri.
La plural, cuvantul mai primeste in plus un u, ceea ce il transforma in atuuri. Tot

DEX ne arata ca termenul se scrie fara cratima, deci forma "atu-uri" este gresita.
Daca tot am ajuns cu discutia la cratima si formele de plural, cred ca ar fi important sa

ne lamurim si referitor la situatiile in care acest semn de punctuatie trebuie folosit la
formarea pluralelor unor cuvinte.
Institutul de Lingvistica al Academiei Romane, a stabilit, prin Dictionarul ortografic,

ortoepic si morfologic al limbii romane, ca, atunci cand exista diferenta intre scriere si
pronuntiein partea de final a cuvantului, se pune cratima.
Asadar, scriem "site", se aude sait, deci la plural vom avea nevoie de cratima: site-
uri.
In schimb, scriem job, se aude giob, deci, conform Academiei Romane, pluralul
corect va fi joburi, nu job-uri pentru ca, la finalul cuvantului, nu exista nicio diferenta
intre scriere si pronuntie.
Nu exista girofare!
Zilele trecute, un anunt publicitar ma anunta ca imi pot cumpara "girofare"
la un pret promotional. Masina n-am, asa ca reclama nu m-a miscat prea
mult, insa, cum scriu saptamanal la o rubrica de limba romana, termenul
"girofare" m-a frapat. De unde a aparut acest plural? Surpriza mi-a fost si mai
mare cand, la o simpla cautare pe internet, am constat ca termenul este
chiar raspandit. Asa gresit cum e.
Autor
Roxana Neagu
15 Martie 2014
Pluralul corect al termenul girofar este girofaruri, si nu girofare. De ce?
Cuvantul girofar este unul compus din:
Particula giro - Element prim de compunere savanta cu semnificatia cerc, rotativ si
Substantivul far - Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiecteaza
lumina intr-o anumita directie.
Pluralul substantivului far este faruri, nicidecum fare. Asadar, si pluralul

termenului compus girofar se construieste pornind de la acelasi rationament:
Doamna Popescu nu este un presedinte, ci o
presedinta
In Clasificarea ocupatiilor din Romania, acel document care indexeaza toate
indeletnicirile din societatea noastra, aproape toate cuvintele care
denumesc profesii sunt de genul masculin. Asta, desi dictionarul limbii
romane ofera si un corespondent feminin pentru acei termeni. Adica,
Andreea nu trebuie sa fie inginer, caci este inginera, asa cum Tamara este
ahitecta si doar tatal ei, arhitect.
Autor
Roxana Neagu
8 Martie 2014
Doar pentru ca in COR, de la un capat la altul, toate profesiile par sa aiba numai genul
masculin, nu inseamna ca limba romana nu contine si varianta feminina a cuvintelor.
Astfel, este corect sa spunem muziciana, daca ne referim la o doamna, iar muzician,
cand ne raportam la un domn. Domnii sunt politicieni, insa doamnele, politiciene (da,
ati citit bine, politiciene scrie in Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic din 2005).
Pentru ca tot e Ziua Femeii astazi, mi-am propus sa insiruiesc cateva cuvinte pe care
lumea a uitat sa le foloseasca, preferand varianta lor masculina, chiar si cand se refera
la persoane de gen feminin.
Asadar, este corect sa spunem si sa scriem:
Si filolog, si filologa.
Si politician, si politiciana.
Si presedinte, si presedinta.
Si artist, si artista.
Si profesor, si profesoara.
Si musician, si muziciana.
Si sculptor, si sculptorita.
Si inginer, si inginera.
Si director, si directoare.
Si arhitect, si arhitecta.
As mai mentiona cateva, dar limba romana are si ea misoginismul ei, chiar daca, poate,
mai putin pronuntat decat in COR. Altfel, cum va explicati ca domnul e doctor, iar
doamna, numai doctorita?
Eee, dar sa nu facem caz numai dintr-atata!

La multi ani, Doamnelor! Si nu uitati ce spunea Simone de Beauvoir: femeie devii, nu te
nasti!
"Vroiam" vs. "voiam" si eterna polemica de

limba romana
Un cititor m-a rugat zilele trecute, prin e-mail, sa explic in Ghidul
saptamanal de limba romana despre forma corecta in cazul cuvintelor
"vroiam" si "voiam". Desi am mai vorbit despre acest subiect acum
vreo doi ani, cred ca nu strica sa il reluam, mai ales ca, in continuare,
forma gresita este mai des folosita decat cea literara.
Autor
Roxana Neagu
1 Martie 2014
Daca ne uitam in forma DOOM-ului din 2005, acel dictionar normator al limbii romane,
despre care tot vorbim la aceasta rubrica, nu o sa gasim niciunde verbul "a vroi" cu
imperfectul vroiam, aceasta forma verbala nefiind acceptata de normele
lingvistice actuale.
Daca vrem sa vorbim corect gramatical, limba romana ne pune la dispozitie doua verbe
pe care le putem folosi:
A vrea = a carui forma la timpul imperfect este vream
A voi = cu imperfectul voiam
Luand in calcul aceste doua forme, singura concluzie pe care am putea sa o tragem ar
fi ca imperfectul vroiam este doar un hibrid, o forma alterata si, in niciun caz, o forma
gramatical-corecta.
Polemica din jurul acestui subiect nu este tocmai noua, dupa cum explica Rodica Zafiu,
intr-un articol publicat in Romania Literara, lingvistii avand diferite interpretari de-a
lungul timpului:
In unele lucrari din prima jumatate a secolului al XX-lea (H. Tiktin, Gramatica romana, I-
A. Candrea, Cours complet de grammaire roumaine), forma "a vroi" este inregistrata ca
o simpla varianta, fara nici o luare de pozitie normativa: "pe langa a vrea se utilizeaza
foarte mult si a voi (vroi), prez. voiesc (vroiesc)" (Tiktin, ed. a III-a, 1945, p. 122).
Interferenta paradigmelor e produsa de identitatea semantica si de apropierea
fonetica a celor doua verbe.
De fapt, situatia e ceva mai complicata, intrucat etimologia lui a voi este controversata
(a fost explicat ca imprumut din slava, ca derivat regresiv din substantivul voie sau chiar
ca refacut din forme ale lui a vrea - "eu voi"). Pentru unii lingvisti, evolutiile in timp ale lui
a voi si a vrea sint indisociabil legate (ca in atestarile vechi sau in formele de auxiliar);
de aceea, de exemplu, Dictionarul limbii romane (DLR), tomul XIII, 2005, nu trateaza
separat un verb a voi, ci ii include atestarile sub forma-titlu a vrea (cu un record de
36 de pagini de citate si descriere a sensurilor). Utilizarea mai frecventa la imperfect a
fost explicata in mod foarte convingator prin necesitatea de a se evita omonimia
suparatoare cu prezentul din paradigma verbului a vrea ("el vrea" = el voia' si el
voieste').
In diferite lucrari normative si in manualele scolare din deceniile trecute s-a insistat
destul de mult asupra caracterului nerecomandabil al formelor de tipul vroiam,
sugerindu-se inlocuirea lor cu paradigma lui voiam. Optiunea are totusi un dezavantaj
stilistic: a voi este perceput, in comparatie cu a vrea, ca usor invechit, artificial,
solemn.
Totusi, in ciuda a ce scrie doamna Zafiu, lingvistii care au lucrat la cea mai recenta
editie a DOOM (cea din 2005), singurul dictionar care stabileste ce e corect si ce e
gresit in limba romana, nu au facut in acest caz concesii uzului, ceea ce inseamna ca
formele de tip "vroiam" nu sunt considerate variante literare. Se precizeaza, chiar in
introducerea dictionarului, ca "sunt considerate la fel de corecte formele verbelor <<a
voi>> si << a vrea>>, nu insa si cele rezultate prin contaminarea lor (imperfect
<<vroiam> etc.)"
Daca ne uitam in jur, folosirea lui "vroiam" nu pare a fi considerata de vorbitori o

greseala descalificanta, ci mai curind una tolerabila.
Diseara sau deseara?
Daca intrebi 100 de romani care dintre cele doua variante ale
adverbului este cea corecta, fiecare va avea o alta opinie. Ba ca e
"deseara", ba ca, de fapt, corect ar fi "diseara". Ce spun, insa,
normele lingvistice?
Autor
Roxana Neagu
22 Februarie 2014
Cea mai recenta editie a Dictionarului ortografic, ortoepic si morfologic al Limbii

Romane, celebrul deja DOOM 2, publicat in 2005, a adus o schimbare in ceea ce
priveste forma corecta a acestui adverb.
Pana la revizuirea dictionarului de catre Institutul de Lingvistica din cadrul Academiei

Romane, singura forma corecta pentru adverbul care inseamna in seara zilei curente;
asta-seara era deseara.
Ulterior, dupa 2005, normele au fost modificate astfel ca, in prezent, sunt acceptate
ambele forme ale adverbului, atat deseara, cat si diseara fiind
considerate corecte din punct de vedere gramatical.
Mai mult chiar,
Prea mult respect dauneaza... limbii romane

Multe scrisori, cereri sau e-mail-uri se incheie cu formula cu stima si
respect. Totusi, doar pentru ca exprimarea este larg raspandita, nu
inseamna ca este si corecta. Ba din contra.
Elite.
Autor
Roxana Neagu
15 Februarie 2014
In limba romana cuvintele stima si respect sunt sinonime, adica au acelasi inteles si pot
fi folosite unul in locul celuilalt fara ca sensul exprimarii sa se schimbe.
Totusi, alaturarea celor doua cuvinte este pleonastica, deci reprezinta o greseala de
exprimare pentru ca se repeta inutil aceeasi idee.
In mod similar, tot pleonastica, deci eronata, este si formula cu stima si consideratie
sau cu respect si consideratie, termenul consideratie fiind si el sinonim al cuvintelor
respect si stima.
Sintetizand: stima = respect = consideratie = deferenta = pretuire= veneratie.
Fiecare dintre aceste cuvinte poate fi utilizat separat, nu si impreuna.
Cu respect,
Roxana ;)
Un guvern poate fi remaniat. Un ministru,
niciodata
Modificarile recente din structura Guvernului nu dau batai de cap doar
actorilor politici, ci si... limbii romane. Tot mai multe persoane spun ca
ministrii vor fi "remaniati", desi este incorect sa folosim verbul in acest
context.

Autor
Roxana Neagu
8 Februarie 2014
Potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane, unul dintre sensurile principale ale
verbului "a remania" este acesta:
A face modificari in organizarea unei institutii, in compozitia unui guvern etc.
Asadar, Guvernul poate fi remaniat. Conducerea unei institutii sau structura unei
organizatii pot fi remaniate. Nu si un ministru. El poate fi inlocuit, schimbat cu un altul,
substituit.
Verbul a remania mai poate fi folosit si in domenii tehnice, celelalte sensuri ale sale fiind
de acelea de a transforma partial o masina, o instalatie sau o constructie, dupa o
deteriorare, sau de a inlatura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu
corespund prescriptiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total.
Mai "deszapezim" si noi? De "dezapezit" ne-am
saturat
Daca iarna ne-a chinuit mult in ultima saptamana cu troienele si
viscolul ei, se pare ca noi am ales sa chinuim limba romana in schimb.
Nu ma credeti? Fiti atenti la oamenii din jur. Cati dintre ei spun
"dezapezire" in loc de corectul "deszapezire"?
Elite.
Autor
Roxana Neagu
1 Februarie 2014
Ca de fiecare data cand avem o dilema lingvistica, apelam cu incredere la dictionarele

limbii romane.
Dictionarul explicativ din 1998 defineste doar actiunea de a deszapezi (a curate de

zapada, a destroieni). Oricat ai cauta, nu vei gasi nicaieri printre paginile din DEX
termenul a dezapezi. Dictionarul ortografic, ortoepic si de punctuatie (faimosul DOOM,
vedeta acestei rubrici) consemneaza si el doar varianta "a deszapezi".
Daca definitia din dictionar nu e suficienta, ne putem intoarce si la regulile de limba

romana pe care le-am invatat candva prin scoala generala (clasa a V-a? a VI-a?).
Pentru cine nu isi mai aminteste, cuvantul deszapezire este un cuvant format prin
derivare acel procedeu de imbogatire a limbii, prin care un cuvant se formeaza din
altul cu ajutorul unor particule (numite prefixe si sufixe), care se adauga inaintea sau
dupa radacina respectivului cuvant. In acest mod, s-au putut construi, in jurul cuvantului
zapada, termeni noi ca inzapezire sau deszapezire. Iar "deszapezire" contine
prefixul "des", nu "de".
De ce des si nu de? Pentru ca prefixul des s-a redus la de doar in cazul cuvintelor
care incep cu literele j, s sau .
Punguta cu doi... roni. Pai, si cu leii ce-ati avut?

Denominarea leului, din 2005, a taiat din zerorurile monedei nationale, insa
pe langa acest lucru a mai avut un efect bizar: a introdus in spatiul public o
noua greseala de limba romana. Pentru tot mai multe persoane, costul unui
produs nu mai este exprimat in lei, asa cum ar fi corect, ci in... roni.
Autor
Roxana Neagu
25 Ianuarie 2014
De la telefoane inteligente pana la cartofi, toate se cumpara in roni, fie ca le

achizitionam de la mall, din magazine cu staif sau din piata de langa casa. Asadar,
lumea prefera inexistentul ron neaosului leu.
De ce nu e corect sa spunem ron sau roni?

Potrivit Constitutiei Romaniei, moneda nationala este leul, iar subdiviziunea acestuia,
banul.
In schimb, ron este doar un cod valutar, fiind o abreviere a sintagmei

englezesti ROmanian New, asa cum USD este simbolul bancar pentru dolarul
American, iar GBP, pentru lira sterlina. Cu toate astea, n-am auzit pe nimeni spunand -
Cati usd ma costa un computer cumparat din State?.
Aceste coduri valutare sunt folosite in sistemul bancar si in mediul de afaceri la nivel
mondial, insa ele nu trebuie preluate in vorbirea curenta.
Dac vrei sa stii mai mult Potrivit site-ului abrevierile.ro, codurile pentru monedele
nationale ale lumii sunt definite prin Standardul ISO 4217, publicat de catre Organizatia
Internationala de Standardizare.Codurile valutare sunt formate din primele 2 litere ale
codurilor nationale ce fac parte din standardul ISO 3166-1 alpha-2 si, de obicei, a
treia litera e litera initiala a denumirii valutei. De exemplu, codul valutar pentru yenul
japonez este JPY JP (Japonia) + Y (yen). Acest principiu elimina problema folosirii
denumirilor dolar, franc sau lira in denumirile valutelor mai multor tari.
Mostra sau monstra?

Distribuirea de esantioane gratuite este una dintre cele mai eficiente metode
prin care o companie poate sa isi promoveze produsele, fie ele, dulciuri,
cosmetice sau mezeluri, zic specialistii de marketing. Daca la acest capitol
lucrurile sunt foarte clare, in ceea ce priveste gramatica, nu mai stam la fel
de bine. Unii numesc esantionul mostra, altii ii zic monstra. Cum este
corect?
Autor
Roxana Neagu
18 Ianuarie 2014
Rasfoind Dictionarul Explicativ, cel mai cuprinzator dictionar de uz general al limbii

romane, care contine peste 65.000 de definitii, constatam ca termenul monstra nici
macar nu exista in limba romana, el nefiind consemnat in niciun fel de Institutul de
Lingvistica Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti al Academiei Romane., cel care editeaza
lucrarea.
DEX-ul nu prevede decat definitia pentru MOSTRA, aceasta fiind si denumirea corecta
pentru esantion. Potrivit lingvistilor, acest cuvant provine din verbul italienesc
mostrare, care inseamna a arata.
Totusi, de unde a aparut termenul monstra? N-as sti sa va spun si nici nu am gasit
nicaieri vreo explicatie serioasa. Unii presupun ca de vina ar fi asemanarea cu finalul
verbului a demonstra, dar cine poate sti?
Aghiazma, agheazma sau agheasma?
Apa sfintita e la mare cautare zilele acestea si, dupa cum se vede la televizor,
oamenii dau lupte grele in curtile bisericilor sau ale manastirilor pentru a
intra in posesia ei. La gramatica nu se inghesuie nimeni, asa ca astazi
lamurim noi care este termenul corect pentru a desemna apa sfintita:
aghiazma, agheazma sau agheasma?

Autor
Roxana Neagu
11 Ianuarie 2014
Pentru a vedea care este cuvantul corect, apelam cu incredere la DOOM Dictionarul
Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane, editat de Academia Romana,
singurul for care, conform Legii sale de organizare (legea nr. 752/2001) se ingrijeste de
cultivarea limbii romane si stabileste regulile ortografice obligatorii.
Asadar, conform celei mai recente editii a acestui dictionar, cea din 2010, termenul
corect care desemneaza apa sfintita este:
AGHEASMA
Pentru o si mai mare acuratete, notam si definitia acestui termen conform Dictionarului
Explicativ al limbii romane din 2009 (editia a II revazuta si adaugita):
Greseli gramaticale de sezon: La multi ani, virgula!
Pentru ca zilele acestea "La multi ani!" a devenit o formulare mai des folosita
decat salutul obisnuit, haideti sa aflam astazi care sunt regulile corecte de
punctuatie in ceea ce priveste aceasta urare. Ar fi pacat ca gandurile bune pe
care le tot transmitem altora sa fie umbrite de o greseala gramaticala, nu-i
asa?

Autor
Roxana Neagu
4 Ianuarie 2014
Semnele de punctuatie sunt foarte importante in scris pentru ca delimiteaza enunturile

si ajuta persoana care citeste sa inteleaga corect mesajul.
Ion Luca Caragiale, care, timp de aproape 40 de ani, a fost si ziarist, era de parere ca
punctuatia reprezinta gesticularea gandirii, iar colegii sai il poreclisera Mos Virgula
datorita exigentei cu care trata acest aspect al comunicarii.
Tot despre virgule vorbim si noi, din nou, astazi.
Conform regulilor de punctuatie din limba romana, atunci cand interpelam o persoana
prin folosirea unui apelativ, suntem obligati sa separam termenul de adresare (fie el
numele, calitatea, porecla sau orice alta formula folosim) de restul propozitiei prin
virgule.
Gramatical spus, cand folosim un substantiv in vocativ, indiferent de locul sau in

propozitie, el se desparte prin virgula de cuvantul sau cuvintele invecinate. Vocativul
este cazul care, in limba romana, exprima o intepelare a unei persoane prin folosirea
unui apelativ, fie el nume propriu sau termen de adresare. [In enuntul Maria, vino
afara!, Maria este substantiv in vocativ. In mod similar, apelativul copile este si el in
vocativ in exemplul Copile, deschide fereastra! ]
Astfel, corect ar fi sa scriem:
La multi ani, Andrei, si un An Nou fericit!
Atentie! Virgula nu se pune de fiecare data dupa urarea La multi ani, ci numai in
cazul in care ne adresam cuiva in mod direct. Spre exemplu, in exprimarea de mai
jos virgula lipseste si e foarte bine ca se intampla asa, ea nevand ce sa caute in acest
enunt:
La multi ani tuturor celor de acasa si un An Nou fericit!
In acest exemplu adresarea nu este directa, deci virgula nu trebuie pusa. Ca sa

intelegem mai bine, analizam enuntul si ne dam seama ca de fapt, din el, mai lipsesc
cateva elemente care se subinteleg: "Eu urez <<La multi ani!>> tuturor celor de
acasa". Nu e deloc la fel cu La multi ani, dragii mei de acasa!, nu? :)
La multi ani 2014?
In fiecare oras, frumos decorata cu instalatii lumininoase, apare cel putin o data urarea
"La multi ani 2014!". Fara virgula.
Daca tot personificam anul 2014, adica ii atribuim insusiri omenesti si ii dorim "La multi
ani!" (desi, daca ma intrebati pe mine, e putin ilogic cum putem sa uram "La multi ani!"
unui an, cand acesta dureaza fix 12 luni?), atunci si termenul 2014 ar fi in cazul
vocativ, deci si el ar trebui separat de restul enuntului printr-o virgula:
La multi ani, 2014!
Intotdeauna uram ceva cuiva

Tot de sezon este si exprimarea: Am sunat/Iti scriu sa te urez si sa iti spun <<La multi
ani!>>.
Desi apare frecvent in discutiile de zilele aceastea, exprimarea este gresita. In limba
romana, cand vrem sa adresam o dorinta de bine, ii uram ceva CUIVA. Niciodata nu
uram pe cineva.
Deci, corect ar fi sa spunem si sa scriem:
Am sunat/Iti scriu sa iti urez <<La multi ani!>>.
Etc. - Stim sa il folosim corect?

Expresia "et caetera", cunoscuta mai mult in forma sa prescurtata "etc.",
este folosita frecvent atat in limba romana scrisa, cat si in cea vorbita. Daca
in exprimarea orala, abrevierea nu pune prea multe probleme, in cea scrisa
apar cateva dificultati in ceea ce priveste punctuatia - punem sau nu virgula
inainte de prescurtarea "etc.", atunci cand incheiem o enumerare prin
aceasta expresie?
Autor
Roxana Neagu
28 Decembrie 2013
In limba romana elementele unei enumerari sunt separate intre ele prin virgule, mai
putin ultimul termen al insiruirii, daca acesta este introdus prin conjunctia si.
Asadar, corect este sa scriem: Imi plac toate fructele: merele, perele, piersicile si
strugurii.
Totusi, atunci cand se foloseste expresia etc. la finalul unei enumerari, oamenii sunt
tentati sa puna virgula inainte de aceasta abreviere, desi este gresit. Probabil, eroarea
provine dintr-o necunoastere exacta a sensului expresiei.
Provenita din limba latina, etc. este, asa cum precizam si mai sus, o prescurtare a
expresiei et caetera, insemnand "si celelalte".
Din moment ce expresia are sensul de si celelalte, intr-o enumerare, ea nu trebuie sa

fie precedata niciodata de virgula, pentru ca in limba romana inainte de si nu se pune
acest semn de punctuatie.
Regula de mai sus se aplica si pentru celelalte acronime folosite in limba romana care
au aceeasi semnificatie semantica precum etc.:
s.a. - si altele
s.a.m.d. - si asa mai departe
s.c.l. - si celelalte lucruri
Asadar, vom scrie corect: Imi plac toate fructele: merele, perele, piersicile, strugurii
etc.
Pentru alte reguli de folosire a virgulelor in limba romana, va recomand sa cititi

si Ghidul publicat de AvocatNet.ro acum cateva saptamani.
"Care" sau "pe care"? Un scurt ghid de folosire a
acuzativului, util si pentru viitorul ministru al
Culturii
Deputatul Gigel Stirbu, propus ieri de PNL pentru functia de ministrul al
Culturii, a comis una dintre cele mai uzuale greseli de limba romana - a
folosit "care" in loc de pe care . In Ghidul de supravietuire a limbii romane,
noi am mai vorbit prin 2011 despre cum folosim corect acuzativul, dar
reluam astazi subiectul, cu si mai multe exemple si explicatii, pentru cei care
nu l-au citit atunci. Poate de data asta ajunge inclusiv la domnul deputat.
Autor
Roxana Neagu
14 Decembrie 2013
Gigel Stirbu, propus de PNL pentru portofoliul Culturii, a fost solicitat, vineri, sa
comenteze declaratia scriitorului Andrei Plesu la adresa sa care spusese ca La noi e
plin de Gigei in toate posturile si in toate institutiile. Un Gigel in plus nu mai conteaza.
Deputatul, intrebat cum priveste declaratia lui Andrei Plesu, a raspuns: "Sunt
extraordinar de mandru de numele meu si multumesc parintilor de numele care mi l-au
dat".
Orice elev serios de clasa a cincea stie ca formularea corecta ar fi fost: multumesc
parintilor de numele pe care mi l-au dat.
Desi unora le vine natural sa puna pe-ul la locul lui, atunci cand exprimarea o cere,
altii, dupa cum se vede, intampina reale dificultati in a pune prepozitia acolo unde ar
trebui sa stea.Pe acestia din urma nu cred ca ii ajuta sa le spunem ca in limba romana,
pronumele relativ "care" cu functie sintactica de complement direct trebuie sa fie insotit
de prepozitia "pe". De aceea, iata o regula mai simpla, care ar putea sa le fie mai de
folos.
Pentru a afla daca substantivul are nevoie si de prepozitia pe, trebuie sa vedem la ce
intrebare raspunde in fraza noastra.
Astfel, daca substantivul raspunde la intrebarea Cine?, Ce?, se foloseste care:
Deputatul care a fost numit ministru. (Cine a fost numit ministru? Deputatul.)
Daca substantivul raspunde la intrebarea Pe cine?, Ce?, se foloseste pe care:
Deputatul pe care l-a numit ministru. (Pe cine l-a numit ministru? Pe deputat.)
In exprimarea lui Gigel Stirbu, multumesc parintilor de numele care mi l-au dat, ca sa
ne dam seama daca numele trebuie urmat de care sau pe care, aplicam regula de
mai sus si ar trebui sa ne punem intrebarea (care, e adevarat, suna putin fortat):
Pe cine/ce mi l-au dat parintii mei? Pe el, numele.
Deci, corect ar fi sa multumesc parintilor mei pentru numele pe care mi l-au dat.
Atentie! Corect ar fi fost sa folosim intrebarea pe ce, numele fiind un obiect, nu o

fiinta, insa in acest fel intrebarea ar fi capatat un sens mai greu de explicat fara limbaj
gramatical de specialitate (pe ce mi l-au dat parintii mei? Pe nume). Utilizand numai
intrebarea "pe ce", riscam ca unii cititori sa foloseasca intrebarea in sensul ei uzual,
locativ (pe ce? = unde?). Multumim de intelegere!
Daca vi se parea ca regula intrebarii nu este suficienta, putem aplica rationamentul pe

care ni-l explica George Pruteanu, cu ani in urma, in emisiunea sa, Doar o vorba sa-ti
mai spun.
Lucrurile stau in felul urmator. Dv. spuneti un cuvant. Acel cuvant poate sa fie un substantiv. El poate sa
mai apara o data in ceea ce aveti de zis sub forma de pronume. Ei, aici e aici. Daca mai apare o data sub
forma de pronume, e musai sa puneti un "pe" inainte de "care". De pilda : omul care l-am intilnit. Hopa! ati
vazut? substantivul se reia sub forma acelui pronume mititel, dar important: l-: care l-am... Asa ca e foarte
probabil, e chiar sigur!, ca nu e bine cum am zis eu: omul care l-am intilnit. Nu e bine. Trebuia cu "pe". Sa
vedeti ca daca zic cu "pe", masinaria aia nu mai tiuie: omul care l-am... omul pe care l-am... omul pe care
l-am vazut! Omul pe care l-am intrebat. Dosarul c... dosarul pe care l-am rezolvat. Ministrul c... ministrul
pe care l-am intrebat. Ziaristul pe care-l apreciez. Meciul pe care l-am transmis. Leptopul pe care-l
folosesc. Buuuun. Aici s-a stabilizat. Ne-am lamurit.
Daca e un substantiv feminin, lucrurile stau absolut la fel. De pilda, va da prin cap sa vorbiti de sotia dvs.
si ziceti: femeia care o iubesc este so... femeia care o iubesc este ... femeia pe care o iubesc este
sotia mea. Vedeti? Substantivul femeia e reluat prin prenumele o: pe care o iubesc. Nu-l spuneti pe pe
tiuie nazbitia si va rade lumea. Spuneti cum e corect: cinste si onor. Poate sa fie si alt substantiv feminin,
regula nu e numai pentru cei insurati: fata care o iubesc e pri... fata care o iubesc... Fata pe care o
iubesc e prietena mea. Cartea care o ci... cartea pe care o citesc e foarte buna. Emisiunea pe care o
urmariti e asa-si-asa. Seara pe care am petrecut-o impreuna a fost.... Adresa care mi-a... adresa pe care
mi-a dat-o e gresita. Problema pe care v-o prezint nu e complicata. Chiar nu e complicata.
Daca aplicati aceeasi regula si la plural, sunteti cineva, nu mai semanati cu toti nepricopsitii care umplu
de dimineata pana seara micile ecrane. La plural, asadar: acolo pronumele de reluare este ori -i (la
masculin) , ori le (la feminin). Dar sa lasam filosofia, sa exersam! Baietiicare i-am vazut... Baietii pe
care i-am vazut... Ministrii c... pe care i-am criticat... Actorii c... pe care-i indragesc... Primarii c... pe care
i-am votat... s.a.m.d. La feminin e floare la ureche, reusiti si cu ochii inchisi: Doamnele c... pe care le
invitam... Cartile c... pe care le-am cumparat... Emisiunile c... pe care le-am difuzat.
Plecand de la explicatiile lingvistului, haideti sa intelegem de ce in exprimarea

deputatului Gigel Stirbu particular pe ar fi fost indispensabila. Reluam, asadar,
declaratia politicianului: "multumesc parintilor de numele care mi l-au dat". Analizand,
numele este substantivul. El este reluat prin pronumele l- (mi l-au dat, deci l este de
fapt o forma scurta pentru el). Daca inversam, avem pe el (numele) mi l-au dat parintii
mei, deci este evident ca in acest exemplu avem nevoie de particular pe.
Lipsa lui "pe" poate schimba sensul unei exprimari

"Astazi baietelul meu a venit acasa cu baiatul care il protejeaza mereu atunci cand este
la ananghie".
"Astazi baietelul meu a venit acasa cu baiatul pe care il protejeaza mereu atunci cand
este la ananghie".
Cine protejeaza pe cine? Includerea ori omiterea lui "pe" intr-o fraza de acest gen
schimba complet sensul celor spuse ( sursa: www.scientia.ro)
Daca va aduceti aminte, in luna iulie, si ministrul Educatiei ne uimea cu o declaratie

naucitoare, in care decat era folosit incorect in locul lui doar.
Gandindu-ma la aceste exemple, mi-as dori parca, daca tot facem greseli de gramatica,
macar sa facem unele noi, nu sa le repetam, la infinit, pe aceleasi. Macar asa am mai
aprofunda si alte subiecte si nu am mai fi nevoiti sa reluam la nesfarsit aceleasi si
aceleasi explicatii.
Cuvinte englezesti inutile, pe care le folosim

frecvent
Limba romana este sufocata zilnic de anglicisme, cuvinte
imprumutate din engleza pentru a denumi tot felul de notiuni. Desi
unele sunt necesare, limba romana neavand termeni proprii pentru a
desemna respectivele notiuni, altele sunt de-a dreptul inutile pentru
ca denumesc realitati vechi, pentru care vocabularul roman are deja
termeni cunoscuti. In limbajul de specialitate, anglicismele
imprumutate inutil se numesc barbarisme.
Autor
Roxana Neagu
7 Decembrie 2013
Daca vrem sa scriem si sa vorbim ingrijit, trebuie sa evitam barbarismele. Iata o lista cu
cele mai frecvente cuvinte englezesti pe care le folosim atat de des, incat am uitat ca
ele au si un corespondent in limba romana.
Termenul englezesc de la
Barbarism Cuvantul corect din limba romana
care provine
a candida, a depune actele, a

aplica apply
solicita
blurat blurred incetosat
afacere (uneori si cu inteles de

business business
firma)
consulting consulting consultanta
display display ecran, afisaj, afisor
flyer flyer pliant, fluturas
job job loc de munca, serviciu, post
a menegeria, a manage a gestiona, a administra

menegiui
administrare, conducere, gestiune,

management management
gospodarire
randomizat randomized aleator
rating rating audienta, clasificare, evaluare
subsidiara subsidiary filiala
topic topic subiect
target target obiectiv, tinta
updata update a actualiza
"Sa continue" sau "sa continuie"?

Verbul a continua pune probleme de scriere si vorbire multora dintre
noi, iar internetul abunda in explicatii despre conjugarea sa corecta.
Din pacate, foarte multe dintre ele sunt gresite. Pentru a evita orice
confuzii, haideti sa aflam ce spune Dictionarul Ortografic, Ortoepic si
Morfologic, editia a II-a, singura norma care ne poate arata care sunt
de fapt formularile corecte - "eu continui" sau "eu continuu"?; "ei sa
continue" sau "ei sa continuie"?
Elite.
Autor
Roxana Neagu
23 Noiembrie 2013
A continua = A urma, a nu inceta; a merge inainte, a (se) prelungi. A duce mai departe
un lucru inceput.
Sursa dexonline.ro (Atentie! Conjugarea oferita de acest site nu este

corecta.)
Potrivit editiei a II-a a Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic, trebuie sa scriem

si sa spunem:
Corect
Eu continui
Tu continui
El/Ea continua
Noi continuam
Voi continuati
Ei continua
O alta dificultate care mai apare este cea legata de conjugarea verbului la modul
conjunctiv, astfel ca multi spun ei sa continuie, desi aceasta forma este gresita. Cum
este corect?
Corect
Eu sa continui
Tu sa continui
El/Ea sa continue
Noi sa continuam
Voi sa continuati
Ei/Ele sa continue
Virus, virusi, virusuri. Cum folosim corect

pluralul?
Substantivul "virus" are doua forme de plural "virusi" si "virusuri",
ambele acceptate de normele lingvistice. Totusi, corectitudinea unui
plural sau a celuilalt depinde de contextul in care este folosit.
Autor
Roxana Neagu
16 Noiembrie 2013
In limba romana sensul principal al cuvantului virus este acela de agent patogen,
invizibil cu microscopul obisnuit, care se reproduce numai in interiorul celulelor vii si
provoaca diverse boli infectioase.
Odata cu dezvoltarea computerelor, termenul de virus a inceput sa fie folosit si pentru

denumirea programelor de calculator proiectate intentionat pentru deteriorarea unui
computer sau infiltrarea in el, fara consimtamantul proprietarului.
Virusi sau virusuri?

Conform Dictionarului Ortografic Ortoepic si de Morfologic al Limbii Romane(DOOM),
editat de Academia Romana, atunci cand ne referim la virusul informatic, poate fi
folosit numai pluralul virusi .
Daca vorbim de agentul patogen, ambele forme de plural sunt corecte, deci putem
spune si scrie atat virusi, cat si virusuri, fara a gresi.
Pentru a evita orice eroare gramaticala, cel mai simplu ar fi sa folosim pluralul virusi
in orice context. Astfel, suntem siguri ca utilizam un cuvant corect, fara a mai fi nevoie
sa ne gandim de fiecare data la sensul cu care folosim acest cuvant.
Ghid de supravietuire a limbii romane
Ori sau or? Amandoua sunt corecte, dar in contexte

diferite
Desi se aseamana foarte mult, "ori" si "or" nu sunt cuvinte sinonime, astfel
ca nu pot fi folosite unul in locul celuilalt. Fiecare dintre cele doua conjunctii
are propriul sens.
Autor
Roxana Neagu
9 Noiembrie 2013
Pentru a folosi corect cele doua cuvinte, este suficient sa tinem minte o regula simpla:
ori este sinonim cu sau, in timp ce
or este sinonim cu insa, desi, dar.
Asadar, intr-un limbaj ingrijit vom scrie si vom spune:
Mergem la mare ori (sau) la munte?
M-a sunat sa il ajut, or, (dar, insa, desi) eu nu puteam face nimic pentru el.
Acum ca am invatat sensurile corecte pentru fiecare dintre cele doua cuvinte, trebuie sa
mai stim ca or este intotdeauna urmat de virgula. In schimb, dupa ori nu se
pune niciodata acest semn de punctuatie.
Atentie! Nu uitati ca inainte de dar, iar, insa si or folosim mereu virgula. Daca
adaugam aceasta regula la cea de mai sus rezulta ca or va fi separat intotdeauna
prin virgule de restul propozitiei in care apare.
Mai stim sa vorbim? Pronuntia corecta a unor

cuvinte uzuale
O exprimare ingrijita nu inseamna doar respectarea regulilor
gramaticale si folosirea corespunzatoare a constructiilor lingvistice, ci
si o pronuntie corecta a cuvintelor pe care le utilizam. De multe ori,
insa, acest aspect este neglijat. Spre exemplu, stiati ca "exista" se
pronunta "egzista", si nu "ecsista", la fel cum examen ar trebui sa se
auda "egzamen", iar nu "ecsamen"?
Autor
Roxana Neagu
2 Noiembrie 2013
Multe dintre greselile de pronuntie care se fac au legatura cu litera x, ea putand fi

pronuntata atat gz, cat si cs, in functie de celelalte sunete cu care se invecineaza.
Potrivit Isabelei Nedelcu, autoarea cartii 101 greseli gramaticale, singura regula care
poate fi formulata este ca x se pronunta cs in urmatoarele situatii:
este prima litera dintr-un cuvant
este ultima litera dintr-un cuvant
este urmat de o consoana
Corect este:
excursie = ecscursie,
export = ecsport
In schimb, cand este pozitionata intre doua vocale litera x se poate pronunta gz sau
cs, fara sa existe o norma care sa indice cand se foloseste o pronuntie sau alta.
Iata o lista de cuvinte si pronuntiile lor corecte:

x = gz x = cs
exact = egzact aproximativ = aprocsimativ

examen = egzamen axa = acsa
exemplu = egzemplu fixare = ficsare
exil = egzil lexic = lecsic
exista = egzista maxim = macsim
Pronuntiile gresite se regasesc si la cuvintele care contin vocalele e sau o.
Isabela Nedelcu arata in lucrarea sa ca litera e se pronunta e numai in cuvintele

neologice (cele imprumutate din alte limbi), nu si in cuvintele vechi. Asadar, este corect
sa pronuntam :
ie in cuvinte precum: el (iel), ea (ia), esti (iesti), erau (ierau), este (ieste), aceeasi
(aceiasi), aceea (aceia), baie (baie, nu bae), femeie (femeie, nu femee) si
e in neologisme: ca european, alee, educatie, euroregiune, explozie, ecran,

epoca, evident, ecran.
In ceea ce priveste litera o, ea nu trebuie precedata de u. Deci, spunem om, nu

uom si oricare, nu uoricare.
Pe langa pronuntia gresita a unor litere sau grupuri de litere, exista si o serie de erori de
pronuntie provenite din tendinta de a scurta cuvintele prin omiterea unor sunete sau a
unor silabe.
Can, in loc de cand
Poa, in loc de poate
Trebe, in loc de trebuie
Propietar, in loc de proprietar
Alte cuvinte pronuntate gresit sunt cele care definesc locuitorii unui stat. Corect e sa
spunem francezi, nu franceji, dar si chinezi, nu chineji.
In vorbirea ingrijita trebuie sa evitam si folosirea lui sant in loc de sunt sau dantre in
loc de dintre.
Virgulele care conteaza: Stii sa le folosesti
corect?
Suntem tentati sa consideram virgulele niste simple accesorii intr-o
fraza. Micile semne de punctuatie, ignorate de multe persoane, sunt,
totusi, extrem de importante in constructia unei propozitii, lipsa lor
ducand de multe ori la exprimari gresite, haioase sau de-a dreptul
ilare. Daca nu ma credeti, haideti sa ne jucam impreuna cu exemplele
urmatoare.
Autor
Roxana Neagu
26 Octombrie 2013
Avem urmatoarea fraza: Daca barbatul ar sti valoarea pe care o are femeia ar merge in
patru labe. Modul in care alegem sa punem virgula va schimba completa sensul ei:
Daca barbatul ar sti valoarea pe care o are, femeia ar merge in patru labe.
versus
Daca barbatul ar sti valoarea pe care o are femeia, ar merge in patru labe.
La fel de importanta este virgula si in exemplul urmator:
Nu mai vreau!
versus
Nu, mai vreau!

Daca v-ati convins ca virgula este indispensabila, atunci cand vrem ca mesajul nostru
sa fie inteles exact asa cum ne-am dorit sa il transmitem, va invit sa cititi cateva reguli
minimale pentru utilizarea acestui semn de punctuatie.
Virgula trebuie pusa:

Inainte de dar, iar, insa, ci, deci, in concluzie, asadar, prin urmare,
precum si.
Mi-a placut restaurantul la care am fost, deci mai merg acolo.
Plecam la mare, dar cainele ramane la mama mea.
Exceptie1 Pentru termenii "totusi", "asadar", "prin urmare" si "deci", se aplica reguli
de punctuatie distincte in functie de locul acestor cuvinte in propozitie si sensul lor.
Astfel:
1. daca sunt pozitionate la inceputul sau in interiorul unei propozitii,

cuvintele trebuie separate printr-o virgula, respectiv doua.
Deci, nu mai plec nicaieri.

Mergem, deci, la mare.
Totusi, e foarte frumos afara, desi suntem aproape in luna noiembrie.

E foarte frumos afara, totusi, desi suntem aproape in luna noiembrie.
2. daca sunt utilizate pentru introducerea unei concluzii, virgula se

pune inainte.
Nu a venit deloc la serviciu, deci e concediat.
A avut cea mai mare nota, prin urmare a intrat primul la facultate.
Exceptie2 In cazul adverbului iar, daca acesta are semnificatia din nou, nu se
mai departe prin virgula de restul propozitiei.
Trebuie sa merg iar la medic.
cand folosim un substantiv in vocativ*, indiferent de locul sau in propozitie, el se

desparte prin virgula de cuvantul sau cuvintele invecinate.
La multi ani, Alina!
Buna, Roxana!
Desteapta-te, romane!
*Vocativul este cazul care, in limba romana, exprima o intepelare a unei persoane prin folosirea unui apelativ, fie el nume
propriu sau termen de adresare.
pentru a separa adverbele intercalate de tipul desigur, asadar, bineinteles,

in concluzie, fireste.
Copiii sunt, fireste, nazdravani.
Eu, bineinteles, voi scrie pentru lucrarea de doctorat.
Virgula nu trebuie pusa:

daca utilizam parti de vorbire sau propozitii legate de si, sau, ori.
Eu si Andrei mergem la picnic.
Noi sau voi vom fi castigatori.
Exceptie: Cand sunt dublate, aceste cuvinte trebuie separate prin virgula.
Si eu, si Andrei mergem la picnic.
Castigam ori noi, ori voi.
intre subiect (cel care face o actiune) si predicat (actiunea)
Corect: Eu merg la mare.
Gresit: Eu, merg la mare.
Acestea sunt cateva reguli de baza pentru utilizarea corecta a virgulei. Am ales numai
cazurile care genereaza greseli si care au putut fi explicate fara a apela la limbaj tehnic
specific gramaticii.
"Din" sau "dintre"? Cum se folosesc corect

"Multi din prietenii mei", "unul din voi", "fiecare din colegii mei" sunt
doar cateva exemple de exprimari neingrijite, intalnite atat de des,
incat nici nu le mai consideram o problema. Desi mult persoane pun
semnul egalitatii intre "din" si "dintre", ele au reguli diferite de utilizare.
Autor
Roxana Neagu
19 Octombrie 2013
Pe mine, una, folosirea lui din in loc de dintre ma amuza pentru ca naste cateva
constructii foarte haioase. Spre exemplu, atunci cand sunt informata ca jumatate din
romani sunt supraponderali nu pot sa nu ma intreb: care jumatate? Cea calculata de
la cap inspre picioare sau invers, dinspre picioare spre cap?
Cum e corect
Particula lingvistica din se foloseste pentru a desemna o parte dintr-un intreg, in timp
ce dintre se utilizeaza pentru a separa mai multe elemente dintr-o multime de
elemente.
Astfel, e corect sa spunem am scris jumatate din teza de licenta si jumatate dintre
colegii mei nu au sustinut licenta.
Trebuie sa mentionam ca exista si lingvisti care considera ca din poate fi folosit

oricand in locul lui dintre si sunt de parere ca utilizarea diferentiata a celor doua
prepozitii este un caz de hipercorectitudine.
Regula care ne salveaza intotdeauna
Retineti urmatoare regula simpla pentru a utiliza corect cele doua cuvinte:
din se foloseste cand este urmat de un substantiv la singular
dintre se foloseste cand este urmat de un substantiv la plural.
Corect: 50% din autoturism a fost avariat, 50% dintre componentele autoturismului sunt
avariate
PS. Felicitari celor care au descoperit greseala de la finalul articolului. Invatam punand
in practica, nu? :)
Sa scriem corect: decat vs doar
Ministrul Educatiei, Remus Pricopie, a facut astazi o declaratie
naucitoare care a inflamat opinia publica. Nu atat prin continut, cat
prin... forma. Incercand sa comenteze scandalul de la Liceul Dimitrie
Bolintineanu din Bucuresti, unde mai multi profesori sunt acuzati ca au
oferit candidatilor raspunsurile la proba de limba si literatura romana,
ministrul a declarat: "Nu a existat subiecte pe pagina de internet, a
existat decat un mesaj care nu a fost postat la 08:34, asa cum s-a
spus initial, ci la 09:34". Desi multe persoane pun semn de egalitate
intre cuvintele "decat" si "doar", ele au reguli diferite de utilizare, pe
care vi le reamintim astazi, prin republicarea unui articol din 2011.
Autor
AvocatNet.ro
2 Iulie 2013
Regula: Ca adverb restrictiv, in constructii afirmative se foloseste "doar", iar in

constructii negative se foloseste "decat".
Forma corecta:
Eu am doar doua carti.

Nu am decat 10000 lei
Forma gresita:
Am decat 10000 lei.
Asadar, ca sa fie corecta din punct de vedere gramatical, fraza rostita de ministrul
Educatiei ar fi trebuit sa sune cam asa:
"Nu au existat subiecte pe pagina de internet, a existat doar un mesaj care nu a fost
postat la 08:34, asa cum s-a spus initial, ci la 09:34".
DECAT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decat mine. 2.
(Restrictiv, in constructii negative) Numai. Expr. N-am (sau n-ai etc.) decat sa... = a)
singurul lucru care imi (sau iti etc.) ramane de facut...; b) sunt (sau esti etc.) liber sa,
daca vreau (sau vrei etc.) sa... N-ai (sau n-are) decat! = poti (sau poate) s-o faci (sau s-
o faca), putin imi pasa! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala comparativa
de inegalitate) Mai mult banuia decat stia. 2. (Introduce o propozitie circumstantiala de
exceptie) Nu facea altceva decat sa citeasca. 3. (Introduce o propozitie circumstantiala
opozitionala cu nuanta comparativa) in loc sa... 4. (Pop.; adversativ) insa, dar, numai
ca.
DOR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ?
Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie;
desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ? Expr.
Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. in speranta ca... L-a intrebat, doar
va afla ce sa faca. ? Expr. intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la
inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: dora adv.]
(dexonline, licenta GPL)
Cum se scrie corect: din i i din a

n 1993, Academia Romn modifica printr-o hotrre controversat
modul n care se utilizeaz i . Ne-am gndit c o reamintire a
regulilor de folosire nu stric, aa c articolul prezent trateaz exact
problema respectiv.
Elite.
Autor
AvocatNet.ro
31 Octombrie 2012
Potrivit Hotrrii Adunrii Generale a Academiei Romne din 17.02.1993 privind
revenirea la "" i "sunt" n grafia limbii romne:
Se va reveni n grafia limbii romne la utilizarea lui n interiorul cuvintelor i a formei sunt
(suntem, suntei), n conformitate cu hotrrile adoptate de Academia Romn nainte de 1948,
consecin a unui ndelungat proces istoric. Modul de aplicare a hotrrii de la punctul 1 va fi
stabilit de Prezidiul Academiei Romne.
n Monitorul Oficial Nr. 59, din 22 martie 1993 sunt publicate, n anex, Regulile "Sextil
Pucariu" pentru scrierea literelor "" i "".
Literele i corespund aceluiai sunet, ntrebuinndu-se dup urmatoarele reguli:
a) se scrie ntotdeauna la nceputul i la sfritul nemijlocit al cuvntului: l mbriez,

mprat, nger, i, i, amr, cobor, hotr, tr, ur ... ;
b) tot cu scriem i n corpul cuvintelor, cnd, prin compunere, de la mijlocul cuvintelor ajunge
medial: nempcat, nendurat, nensemnat, preanlat, preantmpinat. Vom scrie ntr-nsul,
dar dnsul;
c) n toate celelalte cazuri se scrie, n corpul cuvintelor, : bnd, cnd, fcnd, gt, mormnt,
ru, romn, sfnt, vnt ...
Sa vorbim corect: Despre lapsus si sensurile

sale
De obicei, atunci cand nu iti amintesti ceva, ai ceea ce se numeste
lapsus. Insa, nu multa lume stie ca lapsus mai are si un alt inteles.
Autor
Anca Dumitrescu
27 Octombrie 2012
In dictionar, primul sens al cuvantului lapsus este cel cunoscut de majoritatea dintre noi:
LPSUS, lapsusuri, s. n. Incapacitate momentana a cuiva de a-si aduce aminte de un lucru
stiut
O explicatie interesanta a celui de-al doilea sens am regasit-o in scrierilor lingvistului George
Pruteanu. Iata ce-am aflat de la acesta:
Celalalt sens al cuvantului lapsus se preteaza la o discutie ceva mai lunga. Acest al doilea sens
este de: "eroare, confuzie de moment, in vorbire, scriere sau chiar in alte actiuni, eroare
datorata nu ignorantei, ci unei interferente, unei suprapuneri mai mult sau mai putin
intamplatoare a unor planuri ale constiintei". Cele mai obisnuite lapsusuri de acest gen sunt cele
de vorbire, numite in latineste lapsus linguae (lapsusul limbii) si cele de scriere, pe latineste
lapsus calami (adica lapsusul penitei) - lapsus in latineste insemnand "cadere in greseala,
ratacire, inselare".
Psihologul Sigmund Freud a acordat o atentie speciala acestui gen de erori, lapsusurile, si a
elaborat o teorie prin care le grupeaza si explica: teoria "actului ratat" (acte manqu, in
franceza). Pe scurt, Freud, ctitorul psihanalizei, constata ca aceste greseli momentane nu sunt
datorate pur si simplu hazardului, ci unei "dorinte", unei intentii subconstiente, care profita de
clipa de neconcentrare pentru a se realiza, pentru a iesi la suprafata.
Cele mai obisnuite lapsusuri sunt cele de vorbire si de scriere. Dar mai exista si: lapsusul de
lectura (ceea ce in germana se numeste verlesen), adica sa citesti alt cuvint decat e scris
acolo, din cauza gandurilor ce stau ascunse prin subsolul mintii tale si de care nu-ti dai seama.
Si mai exista si: lapsusul de gest (ceea ce in germana se numeste vergreifen), adica sa faci cu
totul alta miscare, alt gest decat ce ti-ai propus.
Sa vorbim corect!
Sa scriem corect: propriu, proprii, propriii

Tot gandindu-ma ce tema sa dezbatem in aceasta saptamana la
Ghidul de supravietuire a limbii romane, am dat peste un articol
publicat in Evenimentul Zilei ce mi-a oferit solutia pe tava. Si cautand
ulterior mai multe informatii despre subiect, am realizat ca tot mai
multa lume scrie gresit cuvantul "propriu", mai ales la plural.
Autor
Anca Dumitrescu
20 Octombrie 2012
Cand vine vorba de cuvantul propriu, cele mai mari batai de cap sunt generate de forma sa de
plural nominativ - acuzativ. Haideti sa analizam intai cum se formeaza cuvantul, ca sa ne dam
seama de unde vine greseala.
Adjectivul se termina la singular in "iu", constructie in care "i" face parte din radacina
cuvantului, iar "u" este desinenta de singular. Daca trecem adjectivul la forma de plural
nearticulat, atunci desinenta "u" se inlocuieste cu desinenta de plural "i". Astfel, la radacina care
se termina in "i" se adauga inca un "i" de la forma de plural. Vom avea asadar o forma de plural
cu doi "i": proprii.
Forma nearticulata de plural se foloseste in propozitii intotdeauna dupa substantivul pe care il

determina: copilul propriu proprii copii.
Insa, in situatia in care adjectivul sta in fata substantivului, atunci acesta va prelua articolul
de la substantiv. Astfel, la plural, adjectivul va avea trei i:
-primul i: radacina cuvantului
-al doilea i: desinenta de plural
-al treilea i: articol hotarat enclitic(preluat de la substantiv)
Asadar, vom scrie:
Copilul propriu
Copiii proprii
Propriii copii
Extras din Evenimentul Zilei:
Sa scriem corect: un singur "n" sau doi?

In limba romana, multe din cuvintele pe care le folosim sunt formate
printr-un procedeu numit derivare, ce se poate face cu prefix, sufix
sau cu amandoua in acelasi timp. In articolul de astazi am sa va explic
de ce este important sa cunoastem modalitatea prin care s-a format
un anumit cuvant si cum ne poate ajuta aceasta la scrierea corecta.
Elite.
Autor
Anca Dumitrescu
13 Octombrie 2012
Aplicand derivarea cu prefix, putem obtine cuvinte derivate, care se scriu cu doi "n". Doar in
aceste cazuri este permisa dublarea lui n.
Astfel, cuvintele formate prin derivare cu prefixul n a caror radacina incepe cu n( nor,
noapte, nebun, nou) se scriu obligatoriu cu 2 n.
a nnoda (n + nod)
a nnebuni ( n + nebun)
a nnora (n + nor)
a nnegri (n + negru)
a nnopta ( n + noapte)
a nnoi (n + nou)
a nnobila (n + nobil)
Dupa acest tipar, unele persoane au inceput sa scrie cu doi n si acolo unde nu este cazul. Si nu
vorbim de hipercorectitudine, ci doar de necunoasterea modalitatii de formare a cuvintelor.
Astfel, ne-am trezit cu scrieri precum nneca", "nnota" sau "nncolti".
Scrierea lor corecta este:

a se neca
a se ntuneca
a nota,
a nflori
a ncolti
Sa scriem corect!
Sa scriem corect: niciunul/nicio

Introdusa in 2005 in Dictionarului ortografic, ortoepic si morfologic,
scrierea legata a cuvintelor din seria "nicio, niciun" a provocat o serie
de dezbateri de-a lungul vremii. Astazi, o sa va explic de ce este
corect sa scriem asa si nu vorbim doar de vreo nascocire a celor de la
Academie .
Autor
Anca Dumitrescu
6 Octombrie 2012
Regula aceasta nu presupune ca nicio, niciun (si flexiunea lor: niciunui, niciunor etc.) s-
ar scrie intotdeauna legat, ci numai atunci cand au statutul de pronume sau adjectiv
pronominal. Vorba domnului Pruteanu, nu strica sa ne reamintim ca mai sunt multe
cuvinte in limba romana care scrise impreuna au un inteles si scrise separat, un altul.
Prin scrierea legata, cuvintul niciun devine concordant cu perechea lui pozitiva, care
este vreun, pe care-l scriem tot intr-un singur cuvant. Chiar si in celelalte limbi romanice
aceste cuvinte sunt scris tot legat:: ninguno - span., aucun - franc., nessun - ital.
Ce ne sfatuia George Pruteanu sa facem ca sa evitam confuzia (cind e legat?,

cind nu e?)
Ca solutie mnemotehnica (metoda de tinut minte) e util sa retineti urmatoarea

distinctie: atunci cind e vorba de cantitate zero, nimic, deloc, cuvintul se scrie legat:
nicio. Atunci cind e vorba de o "disjunctie" negativa, de o negatie repetata, scriem in
doua cuvinte: nici o, nici un
Mai jos aveti urmatoarele perechi de exemple:
-Ti-a placut spectacolul?

-Nu mi-a produs nicio emotie. (Deloc, zero)
-Cum privesti examenul de maine?
-Nu am nici o siguranta deplina, dar nici o emotie deosebita. (Negatie repetata).
-Cite fete stau la parter?
-La parter nu e niciuna. (Cantitate zero)
-Cite fete locuiesc in camera aceea, una sau trei?
-Nici una, nici trei, ci doua. (Negatie repetata)
-Ai in Franta vreo matusa?

-N-am acolo niciuna, singura mea matusa e in Cluj. (Zero, nimic)
-Ai acolo vreo colega, vreo prietena?
-N-am nici una, nici alta, doar o sora vitrega. (Negatie repetata)
Exista, totusi, si situatii in care putem alege intre cele doua variante. Alegerea e in
functie de intentia comunicarii, de prezenta sau absenta unui substrat retoric.
La o intrebare ca:
-Mai e vreun mar?
putem raspunde:
-Nu mai e niciunul. (atunci cind intentia e de a informa, sec, neutru.

Sau:
-Nu mai e nici unul. (atunci cind substratul retoric e fantastic, nici macar unul!)
Sa scriem corect!
Toate articolele din Ghidul de supravietuire a limbii romane pot fi citite aici.
Sa vorbim corect: "Mi-ar place"
Un tip ii spunea deunazi in metrou partenerei de calatorie ca "i-ar
place" o vacanta in Tenerife. Si nu e prima persoana pe care o aud
folosind o astfel de constructie. Am incercat sa explic mai jos de ce
este gresita aceasta forma :)
Autor
Anca Dumitrescu
29 Septembrie 2012
Lingvistul Alexandru Graur avea o intreaga argumentare in ceea ce priveste verbul a

placea si ale sale conjugari. Am incercat sa redau in acest articol o parte din explicatiile sale,
pentru incerca sa lamuresc, pe cat posibil, de ce este gresit sa spunem mi-ar place.
In limba romana, avem 4 conjugari. Dintre acestea, doar doua dintre ele pot forma verbe noi:
conjugarea I, in -a, -are si a IV-a, in -i, -ire. Potrivit lui Alexandru Graur, celelalte doua conjugari
sunt moarte, adica se marginesc la verbele care s-au format odata, demult, si care, pe masura
ce trece vremea, cad in desuetudine sau sunt castigate de celelalte conjugari. De fapt, inca din
limba latina aceste doua conjugari incetasera a fi productive.
Primul semn de slabiciune pe care-l dau conjugarea a doua si a treia e faptul ca se confunda
adesea intre ele. Inca din limba latina apar exemple de aceasta confuzie: verbele "a rade" si "a
teme", care erau de conjugarea a doua, au trecut la conjugarea a treia si s-au pastrat ca atare
in toate limbile romanice; in schimb, a cadea si a scadea, care erau de conjugarea a treia, au
trecut la conjugarea a doua.
Iata si explicatia lui Alexandru Graur pentru aceasta confuzie: la unele moduri si timpuri,
conjugarea a doua si a treia au aceeasi forma, de exemplu participiul de la a bate e batut, iar
cel de la a vedea e vazut; la fel cu perfectul simplu: vazui si batui, cu imperfectul, cu mai mult ca
perfectul etc. De aceea se poate forma din nou si infinitivul la fel pentru amindoua verbele: dupa
a vedea, se face a batea, iar dupa a bate, se face a prevede.
Desi este gresita, foarte multa lume foloseste frecvent forma mi-ar place in loc de mi-ar
placea. Rationamentul pentru care este corect "mi-ar placea" este foarte simplu: conditional
optativul se formeaza din auxiliarul a avea (ar) si infinitiv, iar infinitivul este a placea, nu a place.
(verb de conjugarea a II-a ).
Sa vorbim corect!
Sa vorbim corect: O scurta lista de cuvinte si

expresii folosite gresit
Astazi am facut un mic inventar de expresii si cuvinte preluate din
engleza si folosite cu sens gresit de catre vorbitorii de limba romana.
Englezii au imprumutat din latina sau greaca o serie de cuvinte cu
sens diferit fata de cel originar, iar noi, desi aveam respectivele
cuvinte in limba romana, am preferat sa le preluam sensul din
engleza. Iata mai jos o lista cu astfel de cazuri:
Autor
Anca Dumitrescu
22 Septembrie 2012
A SE FOCUSA in limba romana nu exista acest verb (inca). Dar avem verbul a focaliza, cu
sensul de a face sa treaca printr-un singur punct toate razele unui fascicul si, desi pare un
termen mai degraba stiintific, se poate folosi si cu sens figurat. A FOCUSA reprezinta doar o
adaptare a termenului englezesc to focus prin adaugarea sufixului verbal -a.
LOCATIE (despre care am mai discutat si aici ) - nu inseamna LOC, cum il folosesc multi dintre
noi, ci INCHIRIERE. E adevarat, in engleza cuvantul LOCATION se refera la un anumit loc sau
punct geografic. In limba romana insa, cuvantul a fost preluat din latina - LOCATIO si are sensul
de inchiriere/chirie.
FACILITATE - in limba romana inseamna usurare, a inlesni inlesnire, facilitare. Provine din
latinescul facilitas. In engleza FACILITY / FACILITIES are si sensul de complex (de cladiri),
baza (sportiva) etc.
PATETIC - plin de patos, care emotioneaza, impresioneaza, induioseaza; plin de emfaza, de

afectare( de la substativul PATOS). Insa, in limba engleza, cuvantul pathetic desemneaza o
persoana jalnica, demna de mila, avand un sens diferit de cel originar. Desi este tot mai
raspandita, folosirea cuvantului patetic cu sensul englezesc este gresita!
EPIC - care exprima, in forma de naratiune, idei, sentimente, actiuni etc. ale eroilor unei
intamplari reale sau imaginare. Gen Epic = unul dintre principalele genuri literare, care cuprinde
diverse specii de naratiuni in versuri si in proza, dezvaluind cu o relativa obiectivitate portretul
fizic si moral al personajelor, faptele lor, relatiile lor cu mediul inconjurator. In engleza EPIC
poate sa desemneze si un lucru de dimensiuni neobisnuit de mari. Cristian Tudor Popescu a
scris la un moment dat un comentariu interesantdespre folosirea abuziva a acestui cuvant.
A AGREA - inseamna a vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. "TO AGREE"" in engleza
inseamna A FI DE ACORD. Constructia de tipul Am agreat cu partenerii de afaceri o amanare
la plata a datoriilor" este gresita. In limba romana verbul nu poate fi folosi cu acest sens.
Lista este deschisa pentru completari :)
Sa vorbim corect: Reguli privind pronumele de

intarire
Subiectul de astazi din "Ghidul de supravietuire a limbii romane"
diseca problematica pronumelui de intarire. Trecem in revista toate
formele sale si regulile de folosire si va explicam care este importanta
acestui tip de pronume intr-o fraza. Spor la vorbit corect!
Autor
Anca Dumitrescu
15 Septembrie 2012
Pronumele de intarire este pronumele care insista, subliniaza numele obiectului pe care il
inlocuieste. In limba actuala, pronumele de intarire functioneaza numai ca adjectiv, determinand
un substantiv sau un pronume: eu insumi, avocatul insusi, dumneavoastra insiva.
Potrivit lingvistului Narcisa Forascu, utilizarea ca pronume este rara si invechita: insumi am
hotarat, insuti esti responsabil de asta.
Pronumele sau, mai exact, adjectivul de intarire este specific limbii literare, el nu se intalneste in
vorbirea populara, familiara, unde este de regula inlocuit cu adverbul de intarire chiar, plasat
inaintea substantivului: Eu insumi am luat aceasta hotarare = Chiar eu am luat aceasta
hotarare.
Pronumele de intarire are douasprezece forme in functie de persoana, gen si numar: insumi,
insami, insuti, insati, insusi, insasi, insine, insene, insiva, inseva, insisi, insesi (sau insele).
Nominativ-acuzativ
Masculin:
Eu (pe mine) insumi
Tu (pe tine) insuti
El (pe el) insusi
Noi (pe noi) insine
Voi (pe voi) insiva
Ei (pe ei) insisi
Feminin:
Eu (pe mine) insami
Tu (pe tine) insati
Ea (pe ea) insasi
Noi (pe noi) insene
Voi (pe voi) inseva
Ele (pe ele) insesi (insele)
Genitiv-dativ
Masculin:
Mie insumi
tie insuti
Lui insusi
Noua insine
Voua insiva
Lor insisi
Feminin:
Mie insemi
tie inseti
Ei insesi
Noua insene
Voua inseva
Lor insele
Atentie! Folosirea tuturor acestor forme, acordate este obligatorie intr-o limba literara corecta.
Aceasta este cu atat mai important, cand adjectivul de intarire se afla la o oarecare distanta de
substantivul pe care il determina. Acordul serveste in acest caz la precizarea raporturilor de
determinare, apreciaza Narcisa Forascu.
Cand spunem:
Nevasta directorului insasi a participat la inaugurare.
acordarea lui insasi cu substantivul nevasta clarifica la cine se raporteaza adjectivul de intarire.
Topica
In principiu, adjectivul de intarire poate fi plasat atat inaintea substantivului pe care il determina,
cat si dupa acesta. Pozitia dupa substantiv este preferata. Plasarea inaintea substantivului se
face atunci cand vrem sa punem in evidenta adjectivul de intarire.
Sa vorbim corect: Cele mai intalnite pleonasme

Pentru ca saptamana trecuta am deschis cutia Pandorei, vorbind
despre constructia pleonstica "drept pentru care", am hotarat sa
sintetizez intr-o lista cele mai frecvente pleonasme din limba romana.
Autor
Anca Dumitrescu
1 Septembrie 2012
Wikipedia ne spune ca, in lingvistica, un pleonasm (din grecescul pleonasmos,

exces) este exprimarea unei idei folosind mai multe cuvinte decat este necesar.
In functie de context si de intentie, pleonasmul poate reprezenta fie o greseala de logica sau o
stingacie de exprimare pentru ca aduce redundanta in transmiterea informatiei , fie o figura
de stil, indeplinind acelasi rol ca repetitia retorica.
Mai jos, am sintetizat o parte din cele mai frecvente pleonasme intalnite in limba romana:
accident neprevazut/ neplacut ( cand vorbim de accidente ne referim la evenimente

intamplatoare si neplacute)
atac agresiv (atac = actiune agresiva impotriva cuiva)
a avansa inainte (a avansa = a inainta)
averse de ploaie (aversa = ploaie rapida)
cel mai celebru (celebru = foarte vestit)
cobai pentru experienta (cobai = animale folosite in experiente de laborator);
a cobori jos (a cobori = a se indrepta in jos)
a colabora impreuna (a colabora = a lucra impreuna)
a conlucra impreuna (a conlucra = a lucra impreuna)
contrabanda ilegala (contrabanda = marfa transportata ilegal)
a convietui impreuna (a convietui = a trai impreuna)
deschiderea vernisajului (vernisaj = deschidere oficiala a unei expozitii de arta)
a dainui permanent (a dainui = a persista, a se permanentiza)
a ecraniza un film (a ecraniza = a adapta o lucrare literara/ muzicala pentru ecran)

exemple ilustrative (a ilustra = a clarifica prin exemple)
foarte excelent (excelent = cel mai bun, exceptional)
hemoragie de sange (hemoragie = scurgere de sange)
incident neasteptat/ neplacut (incident = intamplare neasteptata si neplacuta)
infatisare cu aspect cochet (infatisare = aspect)
a ingheta de frig (a ingheta = a amorti de frig)
mijloace mass-media (mass-media = mijloace de comunicare in masa)
cel mai optim (optim = cel mai bun, excelent)
a prefera mai bine (a prefera = a alege ce este mai bine)
panaceu universal (panaceu reprezinta ideea de medicament care ar putea vindeca orice
boala, prin urmare adaugarea adjectivului universal nu adauga nimic la intelesul cuvantului
panaceu)
poate fi posibil (posibil = care poate exista, care poate fi realizat)
prin prisma punctului de vedere (prin prisma = din punct de vedere)
procent la suta (procent = a suta parte dintr-un intreg)
impartit in trei trimestre/doua semestre(trei si doua sunt inutile, pentru ca trimestre ori
semestre includ deja informatiile referitoare la numarul trimestrelor ori cel al semestrelor)
a protesta impotriva (a protesta = a manifesta o impotrivire fata de ceva)
perioada de timp (perioada = interval de timp)
pubela de gunoi (pubela = recipient pentru gunoi)
a relua din nou (a relua = a lua din nou)
scurta alocutiune (alocutiune = scurta cuvantare)
a urca sus (a urca = a se deplasa in sus, a sui)

a urma in continuare (a urma = a desfasura in continuare, a continua)
acord comun: acordul presupune intelegerea intre doua sau mai multe parti.
deschiderea vernisajului: vernisaj este ceremonia de deschiderea a unei expozitii.
Lista este deschisa pentru completari :)
Sa vorbim corect: Pleonasmul "drept pentru

care"
Tot mai des intalnesc oameni care se exprima, atat in scris, cat si oral,
folosind sintagma "drept pentru care", atunci cand vor sa ajunga la o
concluzie. O sa va explic astazi de ce este gresita o astfel de
constructie.
Autor
Anca Dumitrescu
25 August 2012
Desi tot mai multa lume o foloseste, sintagma "drept pentru care" reprezinta o constructie
pleonastica ce trebuie evitata. Daca ne uitam in DEX, regasim doar expresia "drept care",
sinonima cu prin urmare, in concluzie, deci, asadar.
"Avand in vedere sensurile pe care le are cuvantul drept, este pleonastica utilizarea sa alaturi
de prepozitiile "ca" si "pentru", atat singur, cat si in combinatie cu relativul
"care",explica lingvistul Narcisa Forascu.
Exemple:
*Ca drept dovada, si-a dat demisia.

Drept dovada si-a dat demisia.
*A realizat singura proiectul, drept pentru care i s-a marit salariul.
A realizat singura proiectul, drept care i s-a marit salariul.
Sa vorbim corect!
Sa vorbim corect: Incident sau accident

Am sesizat tot mai des in articolele pe care le citesc in presa ca nu se
mai face nicio diferenta intre substantivele accident si incident. Desi
sunt foarte asemanatoare, fiecare dintre cele doua cuvinte are o
conotatie diferita, iar formularile de tipul "incident aviatic", "incident
rutier", "incident de munca" ar trebui evitate pe cat posibil.
Autor
Anca Dumitrescu
18 August 2012
Daca ar fi sa ne luam doar dupa definitiile oferite in DEX, este destul de greu sa stabilim o
diferenta precisa intre sensurile uzuale ale termenilor incident si accident.
ACCIDENT: 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care intrerupe mersul normal al lucrurilor

(provocand avarii, raniri, mutilari sau chiar moartea). Fapt intamplator, banal, care aduce
nenorocire.
INCIDENT: 1. intamplare neasteptata (si neplacuta) care apare in desfasurarea unei actiuni
Potrivit lingvistului Rodica Zafiu, la prima vedere, principala diferenta dintre termeni ar fi
gradul de afectare, de gravitate a daunelor.
Lucrurile sunt, totusi, mai complicate. Contextele prototipice pentru cele doua cuvinte par a fi
accident de circulatie, respectiv incident diplomatic; in genere, incidentul presupune conflict si
intentie, in vreme ce accidentul este efectul nefericit al intamplarii.
Aceste explicatii sunt provocate de constatarea ca in limbajul actual al presei se manifesta o

tendinta destul de puternica de a generaliza uzul substantivului incident, care ajunge sa-l
substituie pe accident chiar in contextele cele mai specifice acestuia din urma, spune Rodica
Zafiu.
In afara contextelor in care incident este alegerea fireasca, pentru ca se relateaza fapte produse
de agenti specifici, cu intentie Incident fara precedent in Parlamentul Romaniei: o persoana
s-a aruncat de la balcon (agenda.ro, 23.12.2010); Oscar Hernandez, atacatorul cautat in
legatura cu incidentul armat din apropierea Casei Albe, a fost arestat (B1.ro, 16.11. 2011)
exista multe altele in care in mod normal s-ar fi folosit substantivul accident: Incidentul aviatic
din Polonia: Imagini din avionul groazei, filmate chiar de un pasager (Evenimentul zilei,
5.11.2011); Un avion s-a ciocnit cu un mistret incidentul, la un pas de catastrofa?
(ziare.com); nu a mai reusit sa ajunga din cauza unui incident de circulatie, (Viva! 25.11.2011)
etc.
Pe site-ul BBC, un specialist raspunde la o intrebare pusa de un cititor, privind diferenta dintre
incident si accident, reafirmand ideea de absenta a intentionalitatii (in cazul lui accident) si de
sens mai general, care poate acoperi situatii diferite (pentru incident). Influenta italiana (in care
termenul incidente are si sensuri ale cuvantului romanesc accident) e mai putin probabila. Poate
fi vorba insa, in romana, si de o evolutie semantica interna, provocata de asemanarea
semantica dintre cei doi termeni.
Ca de obicei, Rodica Zafiu ne trimite la consultarea mai vechii noastre lexicografii: in dictionarul
academic al lui Laurian si Massim (1871- 1876), substantivul incident este eveniment, caz,
intamplare, circumstanta, imprejurare, iar accidente intamplare, eveniment neasteptat.
In Dictionarul limbii romane (DA, coordonat de Sextil Puscariu, 1913-1934), accident este ceea
ce curma mersul regulat al lucrurilor. intamplare (mai ales nenorocoasa). Accident de drum
de fier, iar incident e definit ca intamplare neasteptata produsa in cursul unei intreprinderi. in
Dictionaru limbii romanesti al lui A. Scriban (1939), accident e intamplare neprevazuta,
nenorocire, iar incident intamplare neinsemnata in cursu unei afaceri.
Cum se vede, distinctiile nu au fost prea clare nici in trecut. Uzul relativ stabilizat e insa tulburat
de oscilatiile actuale.
Sa vorbim corect: Substantive cu sensuri

diferite la plural
In limba romana exista o serie de substantive cu forme multiple la
plural, fiecare forma avand alt inteles. Lectia de gramatica de astazi ti-
a pregatit o lista cu astfel de cuvinte.
Autor
Anca Dumitrescu
11 August 2012
Cuvinte cu forma multipla de gen si sens diferit
sg. corn
pl. corni (masculin) - instrument muzical;
pl. cornuri (neutru) - produs de panificatie, in forma de semiluna
pl. coarne (neutru) - formatie osoasa pe capul animalelor
sg. ochi
pl. ochi (masculin) - organul vederii
pl. ochiuri (neutru) - oua prajite si lat de tricotaj;
sg. colt
pl. colti (masculin) - dinti lungi la animale
pl. colturi (neutru) - unghiuri (in geometrie)
sg. timp
pl. timpi (masculin) etapa a miscarii
pl. timpuri (neutru) vreme
sg. cap:
- pl. capete (neutru) = organe anatomice
- pl. capi (masculin.) = conducatori
- pl. capuri (neutru.) = promontorii (geograf.)
sg creier:
- pl. creieri (masculin) = organ anatomic
- pl. creiere (neutru) = conducatori, persoane
sg. curent:
- pl. curente (neutru) = miscari de idei literare, artistice
- pl. curenti (maculin) = miscari de aer
sg. difuzor:
- pl. difuzori (masculin) = persoane
- pl. difuzoare (neutru) = aparate, dispozitive
sg. masa:
- pl. mese (feminin) = mobilier
- pl. mase (feminin) = multime de oameni
sg. termen:
- pl. termene (neutru) = date fixe;
- pl. termeni (masculin) = cuvinte si fiecare numar al unei sume (mat.)
sg. vis:
- pl. vise (neutru) = imagini din timpul somnului;
- pl. visuri (neutru) = aspiratii, idealuri
Sa vorbim corect: Evenimentul va avea loc la

ora 15 sau la orele 15?
Tot mai des intalnesc, atat in scris, cat si in exprimarea orala,
constructii in care substantivul "ora" se acorda la plural cu numeralul
care il urmeaza. Greseala cred ca vine dintr-o grija excesiva pentru
corectitudine, insa asta nu inseamna ca se disculpa exprimarea
gresita.

Autor
Anca Dumitrescu
28 Iulie 2012
In gramatica limbii romane exista o parte de vorbire numita numeral de identificare,folosit

pentru individualizarea sau identificarea unui substantiv sau inlocuitor al acestuia.
Avand in vedere ca vorbim de individualizarea unui substantiv, numeralul de identificare are

doar o valoare de singular. Astfel ca, se spune corect ora cinsprezece, nu orele
cinsprezece, pentru ca ne referim la o singura ora, nu la mai multe.
Atentie! Numeralul exprima valoarea orei, nu este un adjectiv, ca sa se acorde cu substantivul

ora.
Este important de stiut ca numeralul de identificare nu este flexibil dupa gen, ci are forma
unica de masculin; asadar se spune: nota doi, camera douazeci si unu, ora unu (nu: ora una),
ora douazeci si unu (nu: ora douazeci si una).
EXCEPTII
1. Potrivit regulii ca numeralul de identificare nu cunoaste flexiune dupa gen, ar trebui sa se

spuna ora doi, dar, dupa cum se stie, se foloseste forma de feminin: ora doua, ora douazeci si
doua etc. Aceasta abatere de la regula este atat de consolidata in limba romana, incat a devenit
norma acceptata.
2. Numeralul cardinal doisprezece si cel ordinal corespunzator se folosesc si la genul feminin

atunci cand se refera la substantive feminine (DOOM-2):
- ora douasprezece
- douasprezece mii de dolari
- clasa a douasprezecea
3. Pentru a exprima data, DOOM-2 accepta, pe langa forma feminina (folosita pana acum) si
formele de masculin:
- doi/ doisprezece/ douazeci si doi aprilie.
Sa scriem corect: Diferenta dintre "demult" si

"de mult"
Treaba aia cu buturuga mica ce rastoarna carul mare se aplica foarte
bine si la capitolul gramatica. Desi relativ mica, diferenta dintre cele
doua cuvinte propuse in titlu este chiar cheia scrierii lor corecte.
Autor
Anca Dumitrescu
21 Iulie 2012
Sa le luam pe rand:
DEMULT = adverb, cu sensul de odinioara, cu mult timp inainte, de multa vreme, candva.
- Mai demult = odinioara
- De demult = din trecut, de altadata
Raspunde la intrebarea cand?.
!Exemple:
*Demult, teritoriul tarii noastre era locuit de daci.
*Demult, era un imparat care avea trei fiice.
DE MULT locutiune adverbiala alcatuita din prepozitia de si adverbul mult, cu sensul de

mult timp, de multa vreme, de vreme indelungata.
Raspunde la intrebarea de cand?
!Exemple:
*Nu ne-am mai vazut de mult.
*N-am mai mancat ciocolata de mult.
Un indiciu ca trebuie sa scriem "de mult" este posibilitatea de a introduce cuvantul

"timp" dupa constructie:
*Nu ne-am mai vazut de mult timp.
Sa scriem corect: cunostinta sau cunostiinta?
Pana la urma cum se scrie corect, pentru ca am observat, tot mai des,
ca exista o problema de scriere a acestui substantiv?
Autor
Anca Dumitrescu
7 Iulie 2012
Corect se scrie cunostinta. Explicatia gramaticala este simpla: substantivul ,,cunostinta" este
derivat cu sufixul ,,-inta" de la cuvantul de baza, verbul ,,a cunoaste". Dat fiind ca radacina
cuvantului este ,,cunost-", iar sufixul ,,-inta", cuvantul derivat contine un singur ,,i".
CUNOSTINTA= cunoastere; (la plural) totalitatea notiunilor, ideilor, informatiilor pe care le are
cineva intr-un domeniu oarecare; persoana pe care vorbitorul o cunoaste.
Cauza greselii ar putea consta in confuzia pe care multi o fac cu substantivul ,,constiinta",
neologism din francezul ,, conscience", echivalat in romana prin ,,constiinta" in relatie cu
verbul ,,a sti". Termenul este format din prefixul ,,con-", radacina ,,sti" si sufixul ,,-inta".
O alta cauza a erorii de scriere ar putea fi confuzia pe care unii vorbitori o fac intre sensurile
celor doua cuvinte. Nu de putine ori auzim ca cineva si-a pierdut constiinta, cand de fapt
corect era sa isi piarda cunostinta.
CONSTIINTA = 1. Sentiment, intuitie pe care fiinta umana o are despre propria existenta; p.
ext. cunoastere intuitiva sau reflexiva pe care o are fiecare despre propria existenta si despre
lucrurile din jurul sau. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. Constiinta sociala = ansamblu de
reprezentari, idei, conceptii, cunostinte, mentalitati ale unei colectivitati umane, care reflecta
conditiile de existenta ale acesteia, precum si psihologia sociala a oamenilor. Constiinta de
clasa = parte a constiintei sociale care reflecta existenta sociala a unei clase determinate. 3. (in
opozitie cu existenta, materia) Gandire, spirit. 4. Sentiment al responsabilitatii morale fata de
propria sa conduit
Diferenta dintre "a refula" si "a defula"
Desi e o diferenta fina si mai mult la nivel psihologic, verbele din titlu
se refera totusi la doua lucruri distincte. Cand toti spunem ca refulam,
de fapt, folosim un verb incorect. Hai sa vedem care e varianta
corecta si in ce context se foloseste.
Autor
Anca Dumitrescu
30 Iunie 2012
A REFULA - vb. I. Tranz. 1. A respinge, a inabusi din domeniul constientului in subconstient

imagini, dorinte, reprezentari, idei sau tendinte neplacute, care contrazic constiinta morala a
individului.
A DEFULA - vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendintelor refulate in subconstient.
(Fam.) A-si descarca sufletul.
Asadar, atunci cand vrei sa iti versi frustrarile, sa zbieri, sa urli etc, sa exteriorizezi ceea ce ai
adunat in interior, atunci DEFULEZI. Cand toate aceste porniri le inabusi in interior,
atunci REFULEZI.
Atentie!
Ambele verbe sunt tranzitive, ceea ce inseamna ca este gresit sa le folosim la forma reflexiva,
dupa cum des auzim in vorbirea curenta(se refuleaza, s-a refulat etc)
De fapt, de unde vine confuzia? ( via Romania Literara )
Cuvintele sunt imprumutate din franceza, folosirea lor gresita fiind si o ilustrare a tot mai deselor
erori semantice legate de necunoasterea limbii din care provin atatea componente ale romanei
moderne. in acest caz, terminologia engleza e diferita (repression release) si nu influenteaza
uzul.
Cand au fost preluate din franceza, refouler si dfouler, respectiv rfoulement si
dfoulement erau deja termeni foarte populari ai psihanalizei, folositi in traducerile din Freud si
intrati in uzul curent.
Verbul refouler avea sensuri si uzuri mai vechi, predominant tehnice: imaginea impingerii inapoi,
inspre sursa, a unui lichid sau gaz justifica metafora psihanalitica. Verbul dfouler avea acceptii
mai vechi, destul de diferite la care s-a adaugat un sens psihanalitic, atestat in anii 50 ai
secolului al XX-lea. In Trsor de la langue franaise informatis se arata ca dfouler a fost, de
fapt, recreat, ca antonim pentru refouler.
Oricum, dictionarele noastre mai vechi (I.A. Candrea, Dictionarul enciclopedic ilustrat Cartea
Romaneasca, 1931, L. Saineanu Dictionar universal, editia a opta, 1930, A. Scriban, Dictionaru
limbii romanesti, 1939) nu cuprind nici pe a defula, nici pe a refula. Doar ultimul apare in DLRM,
in 1958.
Sa scriem corect: Conjugarea verbului "A STI"

Cele mai des intalnite probleme de scriere le-am regasit la verbele "a
fi", "a crea" si "a sti". Daca de primele doua ne-am ocupat in articolele
trecute, a venit vremea si pentru problematicul "a sti". Asadar, vorbim
despre "stii" versus "sti" si incercam sa aflam cand este corecta
fiecare din aceste forme.
Autor
Anca Dumitrescu
16 Iunie 2012
"A sti" se conjuga cu doi "i" doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent si conjunctiv prezent,
la forma afirmativa si negativa.
Astfel, vom scrie:
(tu) stii, (tu) nu stii - indicativ prezent

(tu) sa stii, (tu) sa nu stii - conjuctiv prezet
(tu) o sa stii, (tu) nu o sa stii - viitorul format din conjuctiv prezent
In rest, nu avem alte situatii in care sa il conjugam pe "a sti" cu doi ii. Avem un singur i, la
infinitiv si la toate timpurile/modurile care se formeaza de la infinitiv, indiferent de
persoana/numar.
infinitiv - a sti
viitor - vei sti
conditional prezent - ai sti
verb + inf. poti sti

Mai jos regasiti conjugarea completa a verbului "a sti":
Sa scriem corect: Aceeasi vs. aceiasi

Pronumele demonstrativ de identitate provoaca mari batai de cap
atunci cand vine vorba de scrierea lui corecta, mai ales la forma de
plural. Sunt multe persoane care, din cauza pronuntiei asemanatoare,
nu fac diferenta, in scris, intre "aceeasi" si "aceiasi".
Autor
Anca Dumitrescu
9 Iunie 2012
Formele pronumelui demonstrativ de identitate ( in cazul in care insoteste un substantiv, atunci

acesta se transforma in adjectiv pronominal demonstrativ):
singular masculin: acelai

singular feminin: aceeai
plural masculin: aceiai

plural feminin: aceleai
!Confuzia care se face cel mai des este cea intre forma de singular feminin (aceeasi) si forma
de plural masculin (aceiasi).
se foloseste aceeasi cand este vorba despre una, [adica despre un substantiv la
singular, de genul feminin] de exemplu:
aceeasi femeie
aceeasi problema
aceeasi masina
se foloseste aceiasi cand este vorba despre unii. [adica despre un substantiv la plural,
de genul masculin] de exemplu:
aceiasi barbati
aceiasi pantofi
aceiasi bani
Sa vorbim corect: NU se merita sa te risti
"Sa nu te risti, ca nu se merita", ar spune multa lume din popor. Insa,
daca luam la bani marunti dictionarul explicativ al limbii romane, o sa
vedem ca niciunul din verbele "a se merita", respectiv "a se risca" nu
se regasesc acolo.
Elite.
Autor
Anca Dumitrescu
2 Iunie 2012
A MERITA , vb.I.Tranz. A fi vrednic de rasplata sau de pedeapsa potrivit cu faptele sale (bune
sau rele); a avea dreptul sa primeasca o rasplata (buna sau rea); a i se cuveni A justifica, a
indreptati pretuirea, interesul sau grija care i se acorda Spec. (Despre marfuri, obiecte de
schimb) A justifica pretul cerut; a face, a valora.
A RISCA, vb.I. Tranz.si intranz. A-si pune in primejdie viata, onoarea etc.; a (se) expune unui
pericol posibil. Intranz. A participa la o actiune nesigura, a actiona la noroc. Refl. (inv.) A
cuteza, a indrazni, a se incumeta.
Niciunul dintre cele doua verbe nu are notata marca refl., adica reflexiv, asa cum se indica in
cazul altor verbe, adica NU au niciodata si in nicio situatie forma a se merita ori a se risca.
"A merita" este un verb tranzitiv, adica unul a carui actiune se rasfrange direct asupra unui
obiect. Se poate spune "El merita sa ia nota 10", dar nu "Se merita sa ia nota 10".
Alt exemplu al folosirii unui verb tranzitiv ca unul intranzitiv este "a risca".
De foarte multe ori auzim expresii precum nu se risca sau nu s-ar risca. Forma corecta a
acestor verbe este nu risca, nu ar risca.
Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui "a merita" si "a risca" au aparut, probabil, prin
contaminare cu constructiile similare de tipul nu se obisnuieste, nu se justifica, nu se face/cade,
dar ele nu au nicio justificare gramaticala.
Sa vorbim corect: Adjective sau adverbe fara
grad de comparatie
Unele adjective sau adverbe nu pot avea grade de comparatie, fie
pentru ca insusirea exprimata nu poate fi comparata, fie ca, la origine,
ele sunt deja comparative sau superlative. Astazi, in cadrul ghidului de
supravietuire a limbii romane, iti prezentam o scurta lista a acestora.
Autor
Anca Dumitrescu
29 Mai 2012
Gramatica ne invata ca adjectivele pot avea diferite grade de comparatie ( pozitiv, comparativ,
superlativ). Insa, in limba romana, exista si adjective/adverbe care nu au grade de comparatie,
fiindca:
a) Sunt adjective neologice provenite din:

-Comparative latinesti: anterior; exterior; inferior; superior;
- Superlative din limba latina: extrem; optim; suprem; ultim;
b) Exprima insusiri cu caracter absolut, adica insusiri care, prin natura lor, nu permit
comparatia: asemenea; complet; general; mort; intreg; gigantic; perfect; petrolifer; unic;
principal; viu; vesnic etc.
Scurta lista a adjectivelor / adverbelor fara grade de comparatie ( via scientia.ro):

-inferior, superior
-major, minor
-oportun,
-anterior, posterior, ulterior
-interior, exterior
-extrem
-maxim, minim
-suprem
-optim
-ultim
-asemenea
-complet
-general
-intreg
-gigantic
-urias
-perfect
-petrolifer
-unic
-principal
-vesnic
-uluitor,
-nemaipomenit
-extraordinar
-din cale-afara
-oral
-unic,
-desavarsit
-fantastic
-formidabil
-teribil
-ultra
-super
-trasnet
-mortal
-de milioane
-supraaglomerat
-ultrasensibil
-excelent
-admirabil
-splendid.
UPDATE:
mort
viu,
insarcinata,
nemiscat,
inert,
incapabil
oligofren
genial
mijlociu
rotund
pozitiv
negativ
egal
Greseli frecvente:
-cel mai/foarte superior

-cel mai extraordinar
-cel mai perfect
-mai/foarte inferior
-conditiile cele mai optime
-este mai oportun sa
-cel mai principal lucru
-cel mai teribil
-cel mai splendid
-foarte admirabil
-o lista foarte completa
-cel mai super
Lista prezentata de mine mai sus este deschisa pentru completari ulterioare. Pentru cine vrea
sa o faca, sectiunea de comentarii a acestui articol va sta la dispozitie. Promit sa revin cu un
update in zilele care urmeaza :)
Sa scriem corect: Cum se conjuga verbul "a

fi"?
Internet avem din plin, la capitolul gramatica stam insa mai prost. Caci
desi tot mai multi dintre noi avem acces la aceasta forma de
comunicare, tot mai putini stiu cum sa scrie corect in limba romana.
Fie ca vorbim de presa, Facebook, bloguri sau sectiuni de comentarii,
nu exista zi in care sa nu observ o greseala ce tine de conjugarea
corecta a verbului "a fi". Un "i" strecurat in plus, nu se stie in baza
carei logici, sau cate un "i" ciuntit deloc intentionat, exact acolo unde
aveam nevoie mai mare. Pana la urma, de ce e asa de greu sa
conjugam CORECT cel mai des folosit verb al limbii romane?
Elite.
Autor
Anca Dumitrescu
19 Mai 2012
Asadar, mai jos regasiti toate conjugarile verbului "a fi" . O simpla parcurgere a lor va va indica
situatiile cand se scrie cu "i" sau cu "ii".
INDICATIV
Prezent:
sunt
esti
este
suntem
sunteti
sunt
Trecut:
1. Perfect compus:
am fost
ai fost
a fost
am fost
ati fost
au fost
2. Imperfect:
eram
erai
era
eram
erati
erau
3. Perfect simplu:
fusei
fusesi
fuse
fuseram
fuserati
fusera
4. Mai mult ca perfectul:

fusesem
fusesesi
fusese
fuseseram
fuseserati
fusesera
Viitor:
1.
voi fi
vei fi
va fi
vom fi
veti fi
vor fi
2.
o sa fiu
o sa fii
o sa fie
o sa fim
o sa fiti
o sa fie
Viitor anterior:
voi fi fost
vei fi fost
va fi fost
vom fi fost
veti fi fost
vor fi fost
Viitor popular:
oi fi
ii fi
o fi
om fi
iti fi
or fi
CONJUNCTIV
Prezent:
sa fiu
sa fii
sa fie
sa fim
sa fiti
sa fie
Trecut perfect:
sa fi fost
sa fi fost
sa fi fost
sa fi fost
sa fi fost
sa fi fost
CONDITIONAL - OPTATIV
Prezent:
as fi
ai fi
ar fi
am fi
ati fi
ar fi
Trecut perfect:
as fi fost
ai fi fost
ar fi fost
am fi fost
ati fi fost
ar fi fost
Prezumtiv:
oi fi fiind
ii fi fiind
o fi fiind
om fi fiind
iti fi fiind
or fi fiind
IMPERATIV
(tu) fii!
(voi) fiti!
Sa scriem corect: "Trebuie" si ale sale

conjugari
Desi poate parea simplist, exercitiul conjugarii unui verb poate fi un
demers dificil pentru multi vorbitori de limba romana. Ramane
memorabil episodul cu stimabilul Vanghelie si eforturile sale in ce
priveste conjugarea verbului "a fi", insa nu domnul primar al sectorului
5 este obiectul discutiilor noastre de astazi.
Autor
Anca Dumitrescu
12 Mai 2012
In limba romana, verbul "a trebui" are doua sensuri: a avea nevoie si a fi necesar,
obligatoriu.
1. trebuie = a avea nevoie.
Pentru a realiza sensul a avea nevoie, verbul a trebui este precedat de un dativ (de obicei un
pronume) si urmat de un subiect:
Dativ + verb + subiect.

Exemplu: Imi trebuie bani multi pentru a porni o afacere.
Pronumele in dativ tine locul unei persoane, iar subiectul este, de regula, numele unui obiect.
Uneori poate fi si o fiinta:
Imi trebuie un caine bun, sa pazeasca curtea.

Am dat anunt la ziar ca imi trebuie o secretara.
De retinut:
Pentru aceasta valoare, a trebui este perfect sinonim cu a avea nevoie de (ceva), cele doua
putandu-se folosi nediferentiat.
La indicativul prezent, forma trebuie ramane invariabila, indiferent daca subiectul este la
singular sau plural.
Vom spune deci:
Imi trebuie un apartament mai confortabil.

Imi trebuie doua bilete la spectacol (= am nevoie de doua bilete la spectacol).
si NU:
*imi trebuiesc doua bilete la spectacol.
La formele de trecut sau de viitor, a trebui se acorda formal cu subiectul:
Mi-au trebuit doua zile sa-mi fac bagajul.

Imi vor trebui doua zile sa-mi fac bagajul.
2. Trebuie + sa = este necesar sa, este obligatoriu sa
Pentru a realiza sensul este necesar sa, este obligatoriu sa, verbul a trebui nu mai este
precedat de un dativ, dar este obligatoriu urmat de o propozitie subiectiva introdusa prin"sa":
Trebuie sa ajung la facultate la ora 9.
Ei trebuie + sa.
Foarte frecvent, verbul a trebui este precedat de un subiect, care se raporteaza insa la
predicatul subordonatei:
Ei trebuie sa plateasca o despagubire = Trebuie ca ei sa plateasca o despagubire.
!De retinut:
Ca si in cazul precedent, la prezent, verbul nu se acorda formal cu subiectul, dar la viitor
sau la trecut, acordul este marcat:
Ei vor trebui sa plateasca o despagubire.

Ei au trebuit sa plateasca o despagubire.
3. Trebuie!
Verbul a trebui poate fi folosit uneori si absolut (vezi acest cuvant), in propozitii exclamative,
fara a fi urmat de propozitia subiectiva introdusa prin sa, dar aceasta se subintelege. O
asemenea exprimare apare de obicei in dialog:
- Ma gandesc sa ma duc sa-i cer iertare pentru cele intamplate.

- Trebuie! (= e necesar sa faci asta).
4. Cum trebuie.
Este o locutiune adverbiala folosita in limbajul familiar in conversatia curenta cu sensulasa

cum se cuvine, cum se cade, bine:
Exemplu: El nu s-a purtat cum trebuie si acum e pedepsit.
5. Asa-ti trebuie!
Este o expresie cu circulatie in limbajul familiar, si are sensul asa ti se cuvine, asa meritisi
se foloseste in dialog:
Exemplu:
- M-a batut mama.
- Asa-ti trebuie, daca n-ai fost cuminte!
Sa vorbim corect: vis, vise, visuri

Tot din capitolul pluraluri buclucase, dupa ce intr-un articol anterior am
discutat despre nivele si niveluri, astazi analizam cuvantul "vis" si ale
sale forme de plural. Tu stii cand sa le folosesti corect?
Autor
Anca Dumitrescu
6 Mai 2012
Daca ne uitam in dictionarul explicativ, avem o singura definitie pentru substantivul vis. Insa,
cand vine vorba de plural, desi ambele variante(visuri/vise) sunt corecte, fiecare dintre ele se
foloseste intr-un context diferit.
Ce spune DEX-ul?
Vis = faptul de a visa; inlantuire de imagini, de fenomene psihice si de idei care apar in
constiinta omului in timpul somnului; reverie, meditatie, visare; iluzie desarta; gand, idee,
aspiratie irealizabila.
Pentru forma corecta de plural, apelam la DOOM2, care ne spune asa:
1.vis (imagine din timpul somnului) - plural: vise

2.vis (aspiratie) - plural: visuri
Sa vorbim corect: "locatia" noastra cea de toate

zilele
In invazia de anglicisme cu care limba romana s-a confruntat in ultimii
ani, apare un cuvant rostit de multi, inteles corect de prea putini -
locatie. Cuvantul este tot mai des folosit si de catre presa si, cu toate
acestea, nimeni nu s-a gandit sa deschida dictionarul si sa verifice
semnificatia adevarata a acestui termen.
Elite.
Autor
Anca Dumitrescu
28 Aprilie 2012
La baza confunziei sta o preluare mimetica din limba engleza, unde cuvantul locatie inseamna
pozitionare geogafica, loc, sit, spatiu marcat in mod special.
Si daca substantivul loc le suna unora prozaic, cineva a simtit nevoia sa apeleze la limba
engleza pentru un inlocuitor, fara sa se gandeasca vreo clipa ca termenul locatie exista demult
in limba romana, fiind importat din franceza, unde are acelasi sens: chirie.
Ce spun dictionarele
In limba romana:
LOCTIE, locatii, s.f. 1. Inchiriere. Chirie platita pentru anumite lucruri luate in folosinta
temporara. Taxa de locatie = taxa care se plateste drept sanctiune in caz de depasire a
termenului de incarcare sau de descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2.
(Jur.) Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure si sa asigure celeilalte parti
folosinta unui lucru pentru un timp determinat in schimbul unei sume de bani. [Var.: locatine
s.f.] Din fr. location, lat. locatio, -onis.
In limba engleza:
1 a: a position or site occupied or available for occupancy or marked by some distinguishing

feature : situation b (1): a tract of land designated for a purpose (2)Australian : farm , station c: a
place outside a motion-picture studio where a picture or part of it is filmed usually used in the
phrase on location
2: the act or process of locating3: the placement of baseball pitches in a particular area of the
strike zone ; also : the ability to control the placement of pitches
In limba franceza:
LOCATION, subst. fm.
A. [Correspond louer] Action de louer quelque chose; rsultat de cette action. 1. [L'obj. est
un bien immobilier] Agence, contrat, prix de location. La location ou lacquisition des meilleurs
herbages exigent de gros capitaux
location (vieilli). Maison location; prendre location. Par exemple, pour 200 francs, nous
avons location une bonne maison, bien btie, avec un jardin
En location. Avoir, prendre en location.
Avand in vedere ca gramatica limbii romane a fost extrem de permisiva in ultimii ani, prin
acceptarea unor forme incorecte de plural sau conjugari, un optimist ar spune ca nu e nimic rau
in folosirea cuvantului locatie cu sensul preluat din engleza, iar ceea ce vrem sa demonstram
noi in acest articol reprezinta doar un exercitiu de hipercorectitudine. Ramane la latitudinea
voastra sa folositi forma pe care o considerati corecta, insa nu strica niciodata sa deschideti un
dictionar inainte, macar asa, pentru constiinta proprie.
Sa scriem corect: nivele sau niveluri ?

Un substantiv cu 2 forme de plural si multe batai de cap. Desi exista
mai multe explicatii cu privire la folosirea plurarului corect pentru acest
substantiv, cei mai multi dintre vorbitorii de limba romana nu sunt pe
deplin lamuriti. Asadar, cand folosim nivele si cand e corect niveluri?
Autor
Anca Dumitrescu
22 Aprilie 2012
Bloc cu 4 nivele sau cu 4 niveluri?
DOOM2 ne-a scapat de aceasta problema. Astfel ca, putem spune si bloc cu patru niveluri si
bloc cu patru nivele. Se poate si "s-a discutat la mai multe nivele" si "s-a discutat la mai multe
niveluri".
Cu toate acestea, daca ne uitam intr-un dictionar explicativ, gasim 2 forme de plural pentru
nivel, iar pentru fiecare avem un concept diferit.
Forma nivele este corect folosita atunci cand se refera la nivelul de apa sau la instrumentele
utilizate in determinarea liniei orizontale.
DEX:
Nivele= Nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea
liniei (sau a pozitiei, a suprafetelor) orizontale sau cu care se masoara pe teren diferentele de
inaltime dintre doua sau mai multe puncte de pe suprafata terestra.
De asemenea, nivele este folosit si ca plural pentru substantivul nivela (1. instrument pentru
verificarea orizontalitatii unei piese, maini, instalatii, a verticalitatii unui perete in curs de
constructie. 2. (geol.) instrument pentru masurarea directa, pe teren, a diferentelor de inaltime
intre doua puncte.)
Pe de alta parte, specialistii spun ca forma niveluri este cea corecta pentru cele mai
frecvente utilizari ale termenului: inaltimea la care se afla un obiect, raportat la un plan orizontal;
etaj; zona geologica; grad de pregatire.
DEX:
Niveluri= Stadiu, grad (de pregatire, de dezvoltare), treapta (a calitatii), indice (al cantitatii)
In concluzie, avand in vedere ca in prezent ne raportam la regulile stabilite prin DOOM 2, aveti
libertatea sa folositi ambele variante de plural :)
Sa scriem/vorbim corect!
( toate articolele din Ghidul de supravietuire a limbii romane pot fi citite aici )
Citeste mai multe despre ghid limba romana
(P) Protejeaza-ti casa si compania! Apeleaza un expert (deratizare, dezinsectie, dezinfectie)!

Tel: 021.9662, www.0219662.ro
Sa scriem corect: Odata sau o data ?
O alta problema care da batai de cap gramaticii limbii romane vizeaza
cazurile in care scriem "o data" versus cazurile in care limba romana
ne obliga sa scriem "odata". AvocatNet.ro iti spune astazi care sunt
regulile de care trebuie sa tii cont pentru a scrie corect si iti prezinta
cateva exemple practice. Spor la scris corect ! :)
Autor
Anca Dumitrescu
4 Iunie 2011
Forma cea mai frecvent utilizata este ODATA, scris impreuna.
Cuvantul odata este adverb cu sensul de "ODINIOARA, CANDVA.". Mai poate avea si alte
sensuri apropiate, dar tot de adverb. In aceasta calitate, intra in locutiunea adverbiala odata si
odata (= vreodata, candva):
Exemple:
"A fost ODATA ca NICIODATA". (A fost CANDVA, ODINIOARA). Este usor daca se face
substituirea aceasta. (In acest caz, "niciodata" se scrie impreuna, ca si "odata")
"ODATA incheiata povestirea, am pus punct lucrului. " Aici are sensul de INDATA (CE)(adverb).
"INDATA terminata povestirea, am pus punct lucrului."
"Du-te ODATA din fata mea!" (Cu sensul INDATA, IMEDIAT, ACUM - adv.).
"ODATA CE am terminat povestirea, am pus punct lucrului." ( ODATA CE = IMEDIAT - adv.)
Am plecat ODATA CU ei. ( ODATA CU = DEODATA - adv.)

Se scrie separat in doua cazuri:
a) cand e substantiv cu intelesul de ZI

b) cand e numeral adverbial al carui sir il putem continua.
Exemple:
a) "O DATA importanta este DATA nasterii mele " Aici cuvantul DATA are sensul de ZI , deci
este substantiv si nu adverb."O ZI importanta, este ZIUA nasterii mele"
b) "O DATA nu i-a fost suficient, si nici DE DOUA ORI". Aici O DATA este numeral adverbial. Se
poate usor verifica daca vom continua sirul numerelor: de treiori, de patru ori etc
O data intra in combinatie cu alte cuvinte, cu care formeaza locutiuni care apartin limbii literare,
dar care, prin repetare, pot deveni suparatoare.
Exemple:
Mi-a telefonat inca o data (= iar, din nou).
Subliniem, o data in plus, importanta cercetarii fundamentale (= iar, din nou).
S-a pronuntat o data pentru totdeauna (= definitiv).
S-a suparat dintr-o data (= brusc).
Cuvintele compuse (adverbele) formate cu ajutorul lui o data se scriu intr-un singur cuvant:
Deodata s-a stins lumina.
Sa incheiati lucrarea si, totodata, sa va ganditi la urmatoarea tema.
OBSERVATIE!
In indreptarele ortografice, ortoepice si de punctuatie mai vechi, dupa normele ortografice de

atunci, apar scrise separat "O DATA CE si O DATA CU" . Insa, dupa noile norme ortografice,
corect este "ODATA CE si ODATA CU".
Sa scriem corect: Cacofonicul "ca si", vorba

domnului Pruteanu
Excesul de zel al multor vorbitori de limba romana a dus la
transformarea unor constructii gramaticale eronate in regula general
valabila. Si, de ce sa ne ascundem dupa deget, liderii de opinie,
politicienii si persoanele publice sunt principalii responsabili de "actele
de barbarie" la care este supusa gramatica in prezent. Un caz concret
poate fi si celebra constructie "ca si", de care unii abuzeaza, cu
precadere cand NU e cazul.
Elite.
Autor
Anca Dumitrescu
23 Aprilie 2011
Notiunea de cacofonie (numita uneori si disonanta) se foloseste in lingvistica si in muzica pentru

a denumi orice fel de asociatii neplacute de sunete. Termenul antonim este eufonie.
Cuvantul cacofonie este un neologism format din doua cuvinte grecesti: kakos - care inseamna
rau, urat, prost si phone - care inseamna "sunet".
Ce spunea George Pruteanu despre cacofonie ....
"Cacofonie va sa zica o asociatie suparatoare, dezagreabila, dizgratioasa de sunete, indiferent

care. Intr-o propozitie cum ar fi, sa zicem: "Adesea la sedinta toti tatii tac", finalul sacadat si
tacanitor e o cacofonie perfecta! La fel, intr-o propozitie de genul "Mama mea m-a mascat",
aceasta succesiune de "ma"-uri, care seamana cu o bilbiiala, este tot o cacofonie indiscutabila.
Asemenea cacofonii, ca si cele banale, "clasice", (le-am cules din mass-media) de tipul "o
statistica care", o politica care, "crede dl Mateica ca", "sa defineasca calitatea", "procedeaza
ca Calinescu", "sa porneasca cind" s.a.m.d., toate astea trebuie evitate mai ales pentru ca ele
altereaza receptarea enuntului, prin aceea ca fac lumea sa zimbeasca si deci deturneaza
atentia.
Cea mai buna solutie e sa intercalam un cuvint adecvat: "o statistica recenta care", "procedeaza
ca G. Calinescu sau in maniera lui Calinescu", "sa porneasca atunci cind" etc. Subterfugii
aplicate "in disperare de cauza" in cursul vorbirii, dar nerecomandabile, sunt cele de genul "ca
virgula cartea" sau de genul "el, ca si coleg". Mult mai destept e sa schimbam unul din cuvinte,
sa gasim iute alta constructie sau o intercalare: nu vom spune: afirm ca cartea, ci afirm ca
volumul; nu ca si coleg, ci in calitate de coleg sau: el, de coleg, e bun coleg etc. / Unde chiar NU
se poate, nu schimbam: cineva mi-a semnalat o denumire medicala: "stenoza aortica
calcificata"; intrucit in limbajul stiintific conteaza preponderent precizia si nu eufonia, ramine asa
cum e, intra-n acelasi compartiment cu Ion Luca Caragiale si biserica catolica.
Insa, in ultime vreme, grija exagerata a unora de a evita cacofonia a creat o alta inadvertenta -
tot mai des auzim astfel de exprimari: eu ca si ministru, dl X ca si profesor, in care
constructia "ca si" nu isi are rostul, dat fiind faptul ca imbinarile de mai sus nu sunt cacofonice.
Pe de alta parte, locutiunea conjuctionala ca si se foloseste, de regula, in comparatii: ea este

tot atat de frumoasa ca si mama sa, iar sintagmele precum el ca si student sau noi ca si
locuitori nu reprezinta comparatii.
Cum evitam cacofonia?
Evitarea cacofoniei se face prin intermediul catorva parti de vorbire, cum ar fi: decat, drept,
faptul ca, asemenea, intrucat (in loc de pentru ca), articole proclitice ori pur si simplu
reformuland enuntul.
a) in cazul structurilor continand prepozitia ,,ca (provenita din adverb de comparatie), se

inlocuieste termenul ,,ca prin prepozitia ,,drept. Asadar, vom spune corect :
,,A fost propus drept candidat al opozitiei.
b) in celelalte situatii, recurgem fie la inlocuirea unuia dintre termeni printr-un sinonim al sau:
,,Nu-mi place ca tinerii (copiii) de azi nu mai citesc, cum citeati voi cand erati elevi.;
,, Vorbim de soarta (destinul) omului.;
Viorico, vino jos (coboara) repede!.
c)Uneori adaugam articolul nehotarat si situatia se rezolva: ,,Goe si insotitoarele sale asteapta
trenul pe un peron al (peronul) garii din urbea X. Asupra acestui din urma exemplu am meditat
mult, pentru ca nu gaseam un sinonim potrivit pentru ,,peron, caci ,,terasament nu are chiar
acelasi sens.
d.O alta modalitate de a evita constructia cacofonica este inversarea termenilor:

,,Scrie-mi daca cartea ti-a placut.
,,Scrie-mi daca ti-a placut cartea.
Sa scriem corect: de ce expertiza nu e
experienta?
Cred ca titlul potrivit ar fi fost "sa vorbim corect", dat fiind faptul ca
subiectul pe care il vom dezbate astazi se refera la o greseala pe care
o aud din ce in ce mai des in discursurile publice si pe la televizor. Ma
tot minunez de fiecare data si incerc sa inteleg cum de s-a ajuns la o
asemenea maltratare a limbii romane.
Autor
Anca Dumitrescu
20 Aprilie 2011
Recent, am participat la un eveniment pe teme fiscale. Unul din lectorii prezenti sustinea sus si
tare ca el stie din expertiza ca lucrurile stau intr-un fel anume sau ca expertiza ne arata ca
prevederea x din Codul Fiscal nu are aplicabilitate. A fost necesar sa repete cuvantul expertiza
de vreo cateva ori si sa invoce laitmotivul datorita crizei economice pentru a-mi pierde orice
interes fata de subiectul dezbatut.
De ce am ajuns sa confundam experienta cu expertiza ? Unde am pierdut firul?
Probabil suntem in fata unei erori de calc semantic. Sa ma explic. Calcul semantic este vazut de
catre lingvisti ca un procedeu de imbogatire a vocabularului. Calcul de structura semantica (pe
scurt calcul semantic) consta in atribuirea de sensuri noi unui cuvant deja existent in limba, sub
influenta sensurilor unui cuvant strain.
De exemplu, cuvantul cerc a preluat sensuri figurate de la cercle din limba franceza, printre
care grup de oameni legati intre ei prin interese comune ori prin legaturi de rudenie sau de
prietenie(Wikipedia).
Probabil ca, avand in vedere ca in limba engleza expertise poate semnifica siexperienta
sau abilitati intr-un domeniu, am ajuns sa il adoptam ca atare in limbajul nostru curent. Total
gresit, dat fiind faptul ca substantivului expertiza ii este atribuit un cu totul alt inteles in limba
romana.
Experienta = totalitatea cunostintelor pe care oamenii le dobandesc in mod nemijlocit despre

realitatea inconjuratoare in procesul practicii social-istorice, al interactiunii materiale dintre om si
lumea exterioara; verificare a cunostintelor pe cale practica, prin cercetarea fenomenelor din
realitatea inconjuratoare;
Expertiza = cercetare cu caracter tehnic facuta de un expert, la cererea unui organ de

jurisdictie sau de urmarire penala ori a partilor, asupra unei situatii, probleme etc. a carei
lamurire intereseaza solutionarea cauzei; raport intocmit de un expert asupra cercetarilor facute.
____
Sa scriem corect: verbul "a crea" si conjugarile

sale
Articolul cu numarul 3 din "Ghidul de supravietuire a limbii romane"
este dedicat conjugarii corecte a verbului "a crea". Acesta este des
intalnit scris intr-o forma eronata, greseala cauzata in principal de
confuzia lui cu un verb de conjugarea a II-a.
Autor
Anca Dumitrescu
16 Aprilie 2011
Verbul A CREA este un verb de CONJUGAREA I, terminat in -a (si NU in ea). Ne putem da

seama foarte simplu de conjugarea lui despartindu-l in silabe: cre-a.
O metoda usoara care va poate ajuta in conjugarea lui corecta este analogia cu verbul "a
lucra", compus din radacina lucr si sufixul a. Oriunde a lucra se conjuga cu un e, a crease
conjuga cu doi (eu lucrez eu creez).
Formele crez, crezi, creaza exista in limba romana, insa in cu totul alt context; ele sunt
conjugari populare ale verbului a crede.
Infinitiv: a crea
Gerunziu: creand
Participiu: creat
Observaie: Verbul a agrea se conjuga la fel ca verbul a crea.
Sa scriem corect: datorita vs din cauza

Pentru ca primul nostru articol din "Ghidul de supravietuire a limbii
romane" (decat vs. doar) a fost apreciat de catre cititori, ne-am propus
sa dezvoltam aceasta rubrica, in ideea de a clarifica un numar cat mai
mare de probleme intalnite la nivel de exprimare corecta in limba
romana. Astazi, ne vom opri asupra diferentelor dintre datorita si din
cauza, avand in vedere ca folosirea lor genereaza anumite confuzii in
practica.
Autor
Anca Dumitrescu
9 Aprilie 2011
Potrivit unei analize gramaticale facute de George Pruteanu, diferenta dintre cele doua
constructii ar fi urmatoarea: din punctul de vedere al celui ce cuvanta, "datorita" trebuie sa fie
legat de un efect favorabil, placut, convenabil, in timp ce "din cauza", de unul negativ,
nemultumitor, defavorabil.
DATORITA:
Datorita lui, am reusit sa invat pentru acest examen.
DATORITA alcoolului, a ajuns cu masina in sant. - varianta gresita
Din cauza alcoolului, a ajuns cu masina in sant. - varianta corecta
DIN CAUZA:
Din cauza ei, n-am ajuns la timp la gara.
DIN CAUZA: Din cauza vremii insorite, au iesit pepeni gustosi. - varianta gresita
Datorita vremii insorite, au iesit pepeni gustosi. - varianta corecta
DATORITA: O scoatem la capat, datorita bunului simt al poporului roman.

DIN CAUZA Multe lucruri merg prost din cauza coruptiei.
Citat din analiza lui George Pruteanu:
Sa stam citeva clipe aici: daca am spune: "Multe lucruri merg prost datorita coruptiei",
propozitia ar avea, in esenta, ceva absurd: ca si cum ar trebui sa fim recunoscatori coruptiei ca
ne-a ajutat sa ne ducem de ripa. E drept, sunt posibile contexte in care e corecta folosirea lui
"datorita" (care e sinonim cu "gratie" sau cu "multumita"), desi efectul a fost negativ: e vorba de
contexte ironice, sarcastice, batjocoritoare: Multam, stimabile, datorita dumitale sunt in halul
asta! Adica, ce mai: iti sunt profund indatorat pentru cite rele mi-ai facut!
In toate exemplele pe care le-am dat, "din cauza" este echivalent (deci poate fi inlocuit) cu
"din pricina". La rindul sau, "datorita" poate fi substituit prin "gratie" sau "multumita".
Exista, va spuneam acum citeva minutele, si situatii cind diferenta dintre cele doua posibilitati
dispare. E vorba de acele imprejurari, de acele enunturi in care subiectivitatea celui care
vorbeste nu are nici un amestec, acelea in care este exclusa logic vreo participare sufleteasca.
In genere, intr-o asemenea postura se afla adevarurile stiintifice: "DIN CAUZA atractiei
universale descoperite de Newton, corpurile ceresti au orbite previzibile" sau
"DATORITA atractiei universale, corpurile ceresti au orbite previzibile" - este exact acelasi lucru.
Sau: Apa se evapora datorita caldurii / Apa se evapora din cauza caldurii - cele doua propozitii
sunt in mod egal corecte.
In concluzie: daca efectul, rezultatul este din punctul nostru de vedere unulBUN, vom folosi
"datorita"; daca este unul RAU, vom folosi "din cauza".
datorita / din cauza / din pricina
Narcisa Forascu, in lucrarea Dificultati gramaticale ale limbii romane explica pe larg
intelesul constructiilor mentionate mai sus:
1. Datorita este o prepozitie care impune cazul dativ ca si multumita si gratie, ajutand la
exprimarea unui raport instrumental:
ex: Aceasta ocazie am avut-o datorita persoanei pe care am intalnit-o.
2. Din cauza si din pricina sunt locutiuni prepozitionale, cu statut controversat, mai putin
gramaticalizate, care cer, de asemenea, cazul genitiv:
ex: Am ratat ocazia din cauza/din pricina persoanei pe care am intalnit-o.
Daca efectul cauzei exprimate cu ajutorul lui datorita este pozitiv, atunci utilizarea acestei
prepozitii este corecta. In cazul in care efectul este negativ, este nerecomandata utilizarea lui
datorita, forma corecta fiind din cauza:
*Am esuat datorita stresului. - varianta gresita
Am esuat din cauza stresului -varianta corecta
Este, de asemenea, incorecta folosirea articolului posesiv, atunci cand doi termeni
coordonati sunt precedati de datorita sau de din cauza:
varianta gresita:
*Datorita vointei si a perseverentei a reusit.
*Din cauza oboselii si a frigului s-a imbolnavit.
varianta corecta:
Datorita vointei si perseverentei a reusit.
Din cauza oboselii si frigului s-a imbolnavit.
In prezenta unui determinant cantitativ, se impune combinatia cu prepozitia a:
Datorita a doi colegi am rezolvat mai usor.
Din cauza a doi colegi am intarziat.
! Atentie: Foarte frecvent, in limbajul "de strada", din cauza apare insotit de prepozitia la,
rezultand o constructie nu numai neeleganta, dar si gresita:
I-a fost rau din cauza la capsunele pe care le-a mancat.
Dragi elevi,
Dei v bat cam 9 ore pe sptmn la cap (v mulumesc pentru prezena de
100% la cele 5 ore de pregtire suplimentar sptmnal, recunosc e o minune)
tiu c nimic nu are un mai mare impact asupra voastr ca facebook-ul i ale lui
postri. Prin urmare, dai like dac ai neles i comm dac avei
nelmuriri
Corect este frumoaso! nu frumoas-o! i deja tii din melodia lui Krem
cine are cratim.
Doar se folosete cu forma pozitiv a verbului, iar dect cu cea
negativ. (Ea are 25 de ani. Nu are dect 2 lei n buzunar.) Adverbul dect se
mai folosete i atunci cnd construim propoziii comparative de inegalitate.
(Antonia este mai deteapt dect Inna.)
Atunci cnd vrei s fii amabili cu doamnele i/sau domnioarele, nu v adresai
cu dragele mele. Tocmai le-ai fcut maini care scot apa de pe fundul unui
ru. Corect este dragile.
Atunci cnd planificai o ieire la o cafenea sau la o cofetrie este impropriu s
spunei cutm locaie. Pentru c nu nchiriai cldirea ca s v petrecei
restul zilelor acolo, ci bei doar un suc (nu altceva, sper). Locaie nseamn
spaiu pentru nchiriat.
Corect este Ce faci, ppu? nu Ce faci, ppue? -ul din final nu este
rnesc, aa cum v-ai fi ateptat. Sfatul meu este s gsii un apelativ ceva mai
original (mai spel) dac nu vrei s vi se rspund cu Bine, ppuel. plus un
ghiozdan sau o geant n cap.
Serviciu i nu servici fie c e vorba despre locul unde v vei ctiga
pinea (dac promovai examenul de evaluare naional) sau serviciul de cafea pe
care mama l va arunca n capul vostru, pe lng alte obiecte avute la ndemn
(dac nu l promovai).
Structura Vizavi de problema discutat anterior poate fi tradus doar
aa: peste strad de problema discutat anterior. Pentru c vizavi nu
nseamn dect peste strad, contrar prerii c un cuvnt de origine francez
poate fi abuzat cum avem noi chef. Dac nu avei probleme peste strad, nu-l
folosii.
S aib i nu s aibe. Ca s nu mai vorbim de i mai urciosul s aive.
De asemenea, Vroiam s v rog s m nvoii este greit. Voiai s spui ceva,
iar eu voiam s te exprimi corect i s fii prezent la or.
tii momentele alea n care cuvntul pe care l scriei are ca ultim liter un i i
voi nu tii dac trebuie s stea singur sau s i mai aduc vreo 2-3 prieteni? Ei
bine, totul este tiin.
Pentru a nu fi incult, trebuie s citeti.
Nu fi nerbdtor, fii precaut.
Nu e important a ti cte postri sunt pe facebook ntr-o zi, ci este important s
tii leciile la limba romn.
Verbul a fi, de obicei, d cea mai mare btaie de cap A fi sau a nu fi
corigent, aceasta-i ntrebarea.
Se scrie fii, cu doi i, numai la:
- imperativ afirmativ: Fii cuminte!
- conjunctiv prezent, forma afirmativ i forma negativ: Vreau s fii cuminte.
Vreau s nu fii obraznic.
- viitorul format de la conjunctiv: o s fii, nu o s fii.
n rest e fi, cu un singur i:
- infinitiv: a fi;
- imperativ negativ: Nu fi obraznic!;
- condiional prezent: a fi, ai fi;
- condiional perfect: a fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi fcut;
- conjunctiv perfect: s fi tiut, s fi fost, s fi avut;
- viitor: voi fi, vei fi;
- verb + FI: pot fi, poi fi, s poat fi, s poi fi, vei putea fi.
De asemenea, substantivele masculine cu rdcina terminat n -i au la plural
nearticulat -ii (i din rdcin + i desinena de plural) i la plural articulat -iii:
copil copii copiii.
Copiii nva cu drag la limba romn (primul i face parte din rdcin, al doilea i
este desinen de plural, iar al treilea i este articol hotrt).
Structura Avei detalii n ataament se regsete n aproape toate mail-
urile. Exist o problem totui: ataament nseamn afeciune (puternic i
durabil) fa de cineva sau ceva. Din fr. attachement. Aa c dac nu vrei s
includei sentimentele n afaceri poate schimbai structura n Avei detalii n
fiierul ataat atunci cnd v vei depune CV-urile.
O scurt lecie de gramatic - oferit de profesoara Elena-Ramona
Chifan pepagina sa de facebook - care s-a bucurat de aprecierea elevilor si, dar
i de aprecierea mass-media i a romnilor din toate colurile rii.
_____

Documents - Tips Ghid de Limba Romana

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Documents - Tips Ghid de Limba Romana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Voi mancati eclere sau ecleruri?

Zilele trecute, eram la o cofetarie ca sa cumpar, evident, prajituri. Dupa ce

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane si Dictionarului Ortografic, Ortoepic si

Nu mai "complectati" nimic!

In discutiile despre raportul dintre uz si norma academica se citeaza adesea cazuri

Un caz de succes aproape total al normei explicite in lupta cu tendintele uzului e

In prezent, variantele complect si completa sint inregistrate in DEX, nu si in DOOM,

Forma corecta este a lua cunostinta DE ceva, nicidecum a lua LA cunostinta

Asadar, va aduc la cunostinta si va rog sa luati cunostinta de formele corecte ale

Presedintia, bat-o vina!

Dictionarul Explicativ al Limbii Romane consemneaza ca denumire corecta

Pentru a nu ne incurca in "e"-uri si "i"-uri, atunci cand facem referire la institutia

Deci vom avea presedinte presedintie.

Daca-ti place ceva "enorm de mult", nu e deloc bine

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

In traducere libera, formularea te iubesc enorm de mult ar insemna, practic, ca te

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

[] vin acum si va servesc urmatorul comentariu: Aceasta expresie, cu servitul, e

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, cuvantul corect este confort, si nu

Greseala apare din necunoasterea sensului corect al acestui cuvant si confuzia cu un

Cand spui despre o persoana ca e promovabila, vorbesti de fapt despre insusirea ei

Cu alte cuvinte, cand spui rata de promovabilitate te referi la probabilitatea ca acei

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

Astfel, potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii romane, pluralul corect pentru

Asadar, spunem scop si la plural, scopuri, insa spunem horoscop iar la

Profesoara de limba romana ne-a explicat cu calm si intelegere ca e o greseala

A gandi simplu nu e totuna cu a gandi simplist

Daca spunem ca un rationament este simplu inseamna ca el este usor de de

In schimb, daca spunem despre un mod de gandire ca este simplist il catalogam ca

"Esti patetic" nu este o insulta. Ba dimpotriva

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, adjectivul "patetic", provenit din

In vocabularul ingrijit al unei persoane care vrea sa vorbeasca limba romana ca la

Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane - Substantivele feminine

Bavetica este, de fapt, diminutivul de la baveta, care, conform Dictionarul explicativ al

(P) Nu chema orice exterminator, apeleaza un expert! Telefon: 021.9662, www.0219662.ro

DOOM 2 - substantivul serviciu

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

Potrivit normelor academice in vigoare (stabilite prin Dictionarul ortografic, ortoepic si

Incercand sa justifice forma dragele folosita frecvent de vorbitorii limbii romane,

Hipercorectitudinea ne intampina frecvent la pluralul feminin al adjectivului drag: d r a g

Sa jignim corect: Esti un tontalau, nu un

Utilizarea prepozitiei drept alaturi de termeni precum ca sau pentru este

In acest context, frazele precum urmatoarea Ca drept dovada ca nu il intereseaza

In limba romana, corect este sa spunem (si sa scriem) fie:

Ca dovada ca nu il intereseaza acest curs, a lipsit de la examen.

Drept dovada ca nu il intereseaza acest curs, a lipsit de la examen.

Un om pozitiv nu este nicidecum optimist

Atunci cand avem nedumeriri despre ce insemna un cuvant, apelam cu incredere la

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane (DEX 1998), sensul primar al

Pozitiv - (Despre oameni) Realist, cu spirit practic

Iata definitia completa a acestui adjectiv, conform www.dexonline.ro:

Pasti sau Paste?

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

Potrivit Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane, lucrare editata

Singura diferenta intre ele este ca denumirea Paste se foloseste la

Memorie de elefant? Nu e niciodata un compliment

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!

De fapt, a avea o memorie de elefant e sinonim cu a fi ranchiunos sau a nu uita raul

Aceasta definitie este consemnata de lingvistul Florin Marcu in Marele Dictionar de

(P) Vino, inscrie-te la Happy Triathlon si beneficiezi de antrenamente gratuite!