Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru a putea citi sau scrie orice cuvânt în limba turcă, este nevoie să cunoaștem câte ceva despre
regulile de pronunție și de scriere. Ne vom ocupa doar de literele şi de suntele turceşti care nu există
sau care nu sunt redate identic în limba română. Suntele și literele care nu sunt menționate în lista
de mai jos sunt identice cu cele din limba română. Ajungem apoi şi la alte grupuri de sunete.
* ı I (i fără punct) se citeşte ca românescul î/â
* Exemple: kız = fată, tatlı = dulce, ıspanak = spanac, altı = şase
* ö Ö se citeşte ca „o” lunguieţ, cu buzele ţuguiate, se aseamănă sunetului final din cuvântul „bleu”
* Exemple: asansör = lift, önemli = important, özel = special
* ü Ü se citeşte ca un „u” lunguieţ, aproximativ ca un „iu”
* Exemple: gün = zi, süt = lapte, ünlü = cunoscut
* ç Ç se citeşte ca în românescul „CEai”
* Exemple: çorap = ciorap, işçi = muncitor, buçuk = jumătate
* c C se citeşte ca în româneascul „GEam”
* Exemple: yolcu = călător, ocak = aragaz, cadde = bulevard
* k K se citeşte precum „c” în limba română
* kuş = pasăre, okul = şcoală, tabak = farfurie, doktor = doctor
* ğ Ğ (yumuşak g – g moale), nu se pronunţă, rolul lui este de a dubla vocala din faţă
* Exemple: yağmur (iaamur) = ploaie, soğuk (soouk) = rece, düğün (düün) = nuntă
GRUPURI DE SUNETE
„ce” se citeşte „ge” Cemre = nume de fată
„ci” se citeşte „gi” gazeteci = ziarist
„ge” se citeşte „ghe” gelmek = a veni
„gi” se citeşte „ghi” dergi = revistă
De folos îţi va fi şi această pagina unde vei auzi sunetele din turcă, dar şi multe exemple citite de
nativi apăsând pe butonul denumit „Presentation”. Dacă totuși nu ești lămurit care este pronunția
sunetelor din limba turcă, ascultă pronunția cuvintelor din aceste lecții, sigur îți vor fi de folos!
Alte formule care îți vor ajunge la ureche la începutul unei conversații sunt: Ne var ne yok? – Ce mai e
nou, ce mai zici? sau Ne haber? – Care-i treaba?, mai ales atunci când e vorba de o discuție între doi
buni prieteni.
În 90% din cazuri, răspunsul întrebării NASILSIN? este İYİYİM! = Sunt bine!, NASILSIN transformându-
se cumva într-o întrebare de rutină, cu un răspuns standard. Dacă însă discuți cu cineva mai apropiat,
care așteaptă un răspuns real și sincer, poți opta pentru una dintre variantele de mai jos:
– Bomba gibiyim! = Sunt excelent!
– Çok mutluyum! = Sunt foarte fericit/fericită!
– Fena değilim! = N-o duc rău!
– Șöyle böyle! = Așa și așa!
– Biraz yorgunum! = Sunt puțin cam obosit/obosită!
– Kötüyüm. = Sunt rău.
– Hastayım. = Sunt bolnav/bolnavă.
Vei remarca faptul că turcii răspund uneori la întrebarea Nasılsın? doar prin Teșekkür ederim! sau
Teşekkürler!, adică ”-Ce faci? – Mulțumesc!”, ceea ce este perfect normal pentru ei dar puțin mai
ciudat pentru vorbitorii de limba română. Alte răspunsuri uzuale sunt: İdare eder. – Mă descurc. İşte
ne olsun? – Ce să fac, nimic special! İyi diyelim iyi olsun! – Să spunem că bine ca să fie bine! İyi
olmaya çalışıyorum. – Încerc să fiu bine. (spus în general de o persoană care are o problemă sau trece
printr-o perioadă grea). Bildiğin gibi, yeni bir şey yok. – Aşa cum mă știi, nimic nou.
beyaz – alb (uneori, pentru noțiunile abstracte în general vei întâlni și varianta AK, Akdeniz = Marea
Mediterană)
siyah – negru (la fel se întâmplă și cu varianta KARA pentru negru)
gri – gri
mavi – albastru
yeşil – verde
sarı – galben
mor – mov
pembe – roz
turuncu – portocaliu
kırmızı – roşu (s-ar putea ca în cazul acestei culori să mai întâlnești și varianta AL = purpuriu)
krem – crem
bej – bej
kahverengi – maron
sarı – galben
eflatun – violet
lacivert – bleumarin
açık mavi – bleu (după cum ai observat, pentru a denumi nuanța mai deschisă a unei culori, tot ceea
ce trebuie să faci este să adaugi cuvântul AÇIK – deschis, în fața culorii propriu-zise)
koyu yeşil – verde închis (la fel se întâmplă și în cazul nuanțelor închise, vei aduga de această dată
KOYU = închis, concentrat în fața culorii și… gata!, nimic mai mult)
boz – cenuşiu
gümüş rengi – argintiu
altın sarısı – auriu
lila – lila
renkli – colorat
rengarenk – multicolor
Benim gözlerim hahverengi. Senin gözlerin ne renk? – Ochii mei sunt căprui. Ai tăi ce culoare au?
Benim gözlerim mavi. – Ochii mei sunt albaştri.
Ai remarcat deja, dacă vrei să întrebi ce culoare are un anumit obiect, folosești următoarea structură:
___________ (denumirea obiectului) ne renk? Hai să vedem câteva exemple: ”Senin araban ne renk?
– Ce culoare are mașina ta?” ”Sence en güzel güller ne renk? = După părerea ta, ce culoare au cei mai
frumoși trandafiri?. Variante de răspuns posibile ar fi: Benim arabam siyah. = Maşina mea este
neagră. și Bence en güzel güller pembe. = După părerea mea, cei mai frumoși trandafiri sunt roz.
Notă gramaticală – Cum se spune ESTE în limba turcă? (Predicatul Nominal, pers a III-a sg.)
* Pentru începători, aceste adjective sunt foarte importante și deopotrivă interesante deoarece cu
ele putem forma mini-propoziții și construcții extrem de folositoare: Bu restoran pahalı. – Acest
restaurant este scump. După cum observi, predicatul se subînțelege, nu este nevoie să îl notăm în
vreun fel (regulă valabilă doar pentru predicatul nominal, persoana a III-a singular). Spunem, așadar:
Acest restaurant scump. Alte exemple: Bu șehir kalabalık. – Acest oraș este aglomerat. Benim dedem
hasta. – Bunicul meu este bolnav. Bence İstanbul çok ilginç. – După părerea mea, Istanbulul este
interesant. Benim annem genç. – Mama mea este tânără. Benim işim enteresan. – Munca mea este
interesantă.
Pentru întrebări, turcii folosesc niște particule interogative care îi ajută la formarea interogației, adică
a întrebării. Acestea sunt MI? Mİ? MU? MÜ?, particule care se scriu separat de cuvânt și care nu au o
traducere propriu-zisă. Ele se potrivesc în funcție de ultima vocala a cuvântului conform
următoarelor reguli:
– Dacă ultima vocală a cuvântului din față este A sau I, adăugăm MI. Bu masa mı? – Aceasta este o
masă?
– Dacă ultima vocală a cuvântului din față este E sau İ, adăugăm Mİ. Film güzel mi? – Filmul este
frumos?
– Dacă ultima vocală a cuvântului din față este O sau U, adăugăm MU. Ali doktor mu? – Ali e doctor?
– Dacă ultima vocală a cuvântului din față este Ö sau Ü, adăugăm MÜ. Baban üzgün mü? – Tatăl tău
este trist?
Pentru pantofi, haine și îmbrăcăminte vom folosi verbul giymek = a îmbrăca, a purta, iar pentru
accesorii, parfumuri, creme și produse de machiaj avem nevoie de un altul, takmak = a-și pune. Iată
câteva exemple, așa cum deja te-ai obișnuit că apar pe turcalaunceai.ro odată cu fiecare nouă
noțiune explicată!
Topuklu ayakkabı giyeriz. = Purtăm pantofi cu toc.
Bugün etek giymeyeceğim. = Astăzi nu voi purta fustă.
Sen mi parfüm sürdün? = Tu te-ai dat cu parfum?
Annem hiçbir zaman oje sürmez. = Mama mea nu se dă niciodată cu ojă.
LECŢIA 28 VÜCUT ORGANLARI – Părţile corpului
De voie, de nevoie, va trebui să le învăţăm! Ce vom face în Turcia când, dintr-o întâmplare nefericită,
vom avea o durere şi nu ştim să le explicăm medicilor? Cuvintele de mai jos îţi vor fi de folos, sperăm
noi, nu prea des! Dacă vrei să afli ce semnificaţie au cuvintele din paranteze, mergi în josul postării.
baş, kafa – cap (başım, kafam)
göz, gözler – ochi (gözüm, gözlerim)
diş – dinte (dişim)
burun – nas
kulak – ureche (kulağım)
ağız – gură
boyun – gât, pe exterior (boynum)
boğaz – gât, pe interior (boğazım)
omuz – umăr (omzum)
kol – braţ (kolum)
sırt – spate (sırtım)
karın – stomac (karnım)
bacak – picior (bacağım)
el – mână (elim)
parmak – deget (parmağım)
diz – genunchi (dizim)
ayak – talpa piciorului (ayağım)
dil = limbă
alın = frunte
ense = ceafă
saç, saçlar = păr
yanak = obraz
kaş = sprânceană
kirpik = geană
ben = aluniţă
çene = bărbie
çil = pistrui
kırışık = rid
omuz = umăr
kol = braţ
dirsek = cot
kol bileği = încheietura mâinii
parmak = deget
avuç içi = palmă
tırnak = unghie
göğüs = piept
sırt = spate
kalça = şold
karın = burtă
bel = talie
el = mână
parmak = deget
diz = genunchi
ayak bileği = gleznă
ayak parmağı = deget de la picioare
kadın altı = abdomen
bademcik = amigdale
körbarsak = apendice
köprücük kemiği = claviculă
kaburga = coastă
omurga = coloană vertebrală
beyin = creier
yüz = faţă
karaciğer = ficat
kalp, yürek = inimă
barsak = intestin
kas = mişchi
sinir = nerv
damar = venă
kemik = os
deri, cilt = piele
akciğer = plămân
böbrek = rinichi
mide = stomac
kulak zarı = timpan
safra kesesi = vezică biliară
idrar torbası = vezică urinară
nasır = bătătură
bıyık = mustaţă
sakal = barbă
topuk = călcâi
yumruk = pumn
göbek = burtă
yara izi = cicatrice
baş parmak = degetul mare
küçük parmak = degetul mic
orta parmak = degetul mijlociu
şahadet parmak = degetul arătător
parmak izi = amprentă
Explicaţia cuvintelor din paranteză: a fost adăugat sufixul posesiv, „al meu” „a mea”. Această formă
ne va ajuta să formăm construcţia: Mă doare… Mă doare capul. – Başım ağrıyor. Mă doare ochiul. –
Gözüm ağrıyor. Mă doare dintele. – Dişim ağrıyor. etc Verbul este folosit întotdeauna la persoana a
IIIa singular alături de partea corpului care ne doare + sufixele posesive.
Sırtın ağrıyor mu? – Te doare spatele? Hayır, hiç ağrımıyor. – Nu, nu mă doare deloc.
Şi acum… urmează câteva întrebări și expresii folositoare pentru conducătorii auto aventurați în
traficul turcesc cel plin de necunoscute!
En yakın park yeri nerede? = Unde se află cea mai apropiată parcare?
En yakın benzin istasyonu nerede? = Unde se află cea mai apropiată benzinărie?
Arabam bozuldu. = Mi s-a defectat mașina.
Lastiğim patladı. = Am pană.
Haritada gösterebilir misiniz? = Puteți indica pe hartă?
Bu adresi bulamıyorum. = Nu pot găsi această adresă.
Bana yardım edebilir misin? = Mă puteți ajuta?
Bir araba kiralamak istiyorum. = Vreau să închiriez o mașină.