AGIEMIN BAUBEC ♦ G.

DENIZ-KAMER BAUBEC

DICłIONAR
TURC – ROMÂN

TÜRKÇE – ROMENCE
SÖZLÜK
II

CIP

ISBN.......
 III

Cuvânt înainte
DicŃionarele român-turc şi turc-român cuprind, fiecare în
parte, aproximativ 25000 de cuvinte-titlu selectate din
vocabularul fundamental şi, într-o mai mică măsură, din cel
special al celor două limbi.
Această lucrare îşi propune să ofere publicului larg un
îndreptar eficace şi comod în traducerea unui cuvânt sau a unei
sintagme din română în turcă şi din turcă în română. Tocmai de
aceea ne-am străduit să punem la dispoziŃia celor interesaŃi un
număr suficient de cuvinte sau îmbinări de cuvinte, dintre cele
mai uzuale şi necesare, pentru a suplini nevoia unui material
auxiliar indispensabil în planul preocupărilor lor, vizavi de cele
două limbi. Indiferent de categoria situaŃiilor în care aceste
dicŃionare devin utile şi necesare, ele sunt un instrument practic
de lucru, menite să ofere o cât mai simplă informare într-un
minim de spaŃiu.
ProporŃiile nu prea extinse ale acestor dicŃionare şi
necesitatea maximei concizii, clarităŃi şi facilităŃi de mânuire şi
consultare au impus următoarele procedee de redactare şi
aranjare tehnică:
1) Imediat după cuvântul-titlu urmează indicaŃia categoriei
gramaticale, cu menŃiunea că în dicŃionarul turc-român
substantivele sunt marcate doar prin s. (substantiv), fără a se
specifica genul, întrucât în limba turcă nu există categoria
gramaticală a genului. În schimb cuvântul-titlu turcesc apare
însoŃit de un grup de sunete, constituind schimbările fonetice
care au loc în finalul unor cuvinte, în anumite situaŃii. De
exemplu:
akıl, -klı s. minte...
afiyet, -ti s. sănătate...
IV

2) Sensurile unui cuvânt polisemantic sunt despărŃite prin

cifre arabe, iar valorile gramaticale ale acestuia sunt separate
prin cifre romane. De exemplu:
duce I. vt. 1. (a transporta) götürmek. 2. (a călăuzi) yol
göstermek... II. vr. 1. ...
almak I. vt. 1. a lua ... 2. ... 3. ... II. vi. ...
3) Tilda (~) înlocuieşte cuvântul-titlu atunci când el apare
în cuprinsul unui context dat spre exemplificare. Astfel, în
situaŃii ca: umăr s.m. omuz; ~ omuz omuza…; se va citi: umăr
s.m. omuz; umăr la umăr omuz omuza;
akademi s. academie; bilimler ~ si academia de ştiinŃe; se
va citi: akademi s. academie; bilimler akademisi academia de
ştiinŃe.
4) Bara simplă (/), în afara situaŃiei în care separă partea
constantă a cuvântului-titlu românesc de cea variabilă, în
ambele dicŃionare este folosită şi pentru a nota elementele
comutabile din cadrul unor formaŃiuni lexicale, fără afectarea
conŃinutului traducerii. De exemplu:
mănúş/ă sf. eldiven…
armagan s. cadou; ~ etmek a oferi/a face cadou; putem citi:
„a oferi cadou” sau „a face cadou”.
incomodá vt. Rahatsız/terdirgin etmek; ceea ce înseamnă
că putem citi: „rahatsız etmek” sau „terdirgin etmek”.
5) Bara dublă (//) marchează unităŃile frazeologice
(locuŃiuni, expresii, proverbe, compuse etc.), care nu se
subordonează nici uneia dintre traducerile date ale cuvântului-
titlu. De exemplu:
fúrcă sf. 1. dirgen, diren; çatal. 2. (de tors) öreke//a da de ~
iş açmak;
askı s. 1. cuier. 2. bretea//~ da kalmak a rămâne în
suspensie.
 V

6) Omonimele sunt tratate separat, fiind numerotate cu un

indice, notat la umărul cuvântului. De exemplu:
ochi1 I. sm. göz. II. s.n. …
ochi2 I. vi. nişan almak. II. vt. vurmak, isabet etmek.
alay1 s. I. cortegiu; alai; …
alay2 s. ironie; zeflemea; …
7) Atunci când se consideră necesar, înaintea traducerii, sau
mai rar după traducere, se dau, în paranteză, indicaŃii stilistice
sau de domeniu. De exemplu:
subiéct sn. 1. (gram.) özne. 2. (temă) konu, mevzu.
arama s. (jur.) descindere, percheziŃie.
8) Dacă un cuvânt nu poate fi utilizat independent sau nu se
poate traduce, decât dacă este în compunere cu alŃi termeni, el
se înregistrează direct cu expresia în care figurează. În ambele
dicŃionare cuvântul este însoŃit şi de marca valorii gramaticale,
urmat de indicaŃia (în expr.:). De exemplu:
seámăn sn.: în expr.: fără ~ benzeri/eşi olmayan.
bagdaş în expr.: ~ kurmak a sta turceşte.
9) O subliniere specială este necesară în legătură cu
traducerea unor adjective din limba română în limba turcă, care
se realizează printr-o îmbinare atributivă dintre două
substantive, când primul substantiv este în cazul absolut, iar cel
de-al doilea substantiv este prevăzut cu sufixul posesiv de
persoana a III-a singular. Această situaŃie este reflectată în
dicŃionarul român-turc doar prin notarea acestui sufix, care, în
funcŃie de terminaŃia substantivului şi de armonia vocalică,
poate să fie -i (-ı, -u, -ü) sau -si (-sı, -su, -sü). În dicŃionar toate
aceste variante sunt concentrate într-o singură formă:
-(s)i. De Exemplu:
bancar adj. banka -(s)i, bankaya değgin.
VI

Să analizăm ce semnificaŃie are banka -(s)i? Banka se

traduce în limba română cu adjectivul bancar numai atunci
când este însoŃit de un alt substantiv prevăzut cu sufixul posesiv
menŃionat mai sus. Acest al doilea substantiv poate fi hesap
„cont”, yatırım „depunere” etc., cu sufixul posesiv de persoana
a III-a singular. Astfel: banka hesabı „cont bancar”, banka
yatırımı „depunere bancară”.
Autorii sunt recunoscători AsociaŃiei Oamenilor de Afaceri
Turci (TIAD), sponsorul acestui DicŃionar, care, cu siguranŃă va
contribui la o şi mai mare extindere a contactelor, pe multiple
planuri, între cele două popoare ale noastre, doamnelor Elena
Diatcu şi Loredana Bărboi precum şi domnului Serhan Chiazim,
redactorii lucrării, care ne-au încurajat şi au oferit un ajutor
preŃios pentru realizarea DicŃionarului în cât mai bune condiŃii
şi foştilor şi actualilor noştri studenŃi: Anghelescu Andra,
Bunescu Liza, Zurini ConstanŃa, Amet Neilan, Draica Mihaela,
Enan Aifer, Gâdici Lidia, Gârlan Ayşe, BuŃurcă Alina, łeca
Eliza, IoniŃă Delia, Băloiu LaurenŃiu, Musledin Ali-Seaida,
Zeamă George, Golescu Irina, Iusein Eda, Vieru-Aksoy Oana,
Omer Deniz, Voicu Elena de la secŃiile de Turcologie ale
UniversităŃii din Bucureşti I şi, de asemenea, colegului Turcitu
Victor Claudiu, care au realizat culegerea electronică a
materialului.
AGIEMIN BAUBEC
G. DENIZ-KAMER BAUBEC
 VII

ÖN SÖZ
Romence-Türkçe ve Türkçe-Romence Sözlüklerinin her biri,
bu iki dilin temel ve daha az bir miktarda özel kelime
hazinesinden seçilmiş olan 25000 kelimeyi içermektedir.
Bu çalışmanın başlıca gayesi Romen ve Türk okurlarına
Romence’den Türkçe’ye ve Türkçe’den Romence’ye bir
kelimeyi ya da bir deyimi rahat ve başarılı bir şekilde çevirmek
için gerçek bir kılavuz kazandırmaktır. Đşte bundan dolayıdır ki
bu sözlüklerin, bu iki dille her hangi bir ilişkisi olanların elinde
kaçınılmaz ve zorunlu bir işlemin yerini dolduracak nitelikte
olduklarını ve yeterli sayıda en kullanışlı ve en gerekli sözcük
ve deyimleri içerdiklerini söylemek gerekmektedir. Hangi
durumlarda olursa olsun bu sözlükler kendi yararlık ve
gerekliklerini ispat edecekleri gibi aynı zamanda kapsamları
bakımından da ilgililerin elinde kaçınılmaz birer enstruman
olacağına inanıyoruz.
Bu sözlüklerin hacimlerinin aldukça sınırlı olması ve aynı
zamanda yeterince özlülük, açıklık ve kullanma kolaylıkları
kaygısı, malzemeyi biraz aşağıda sıralayacağımız tarzda
tertiplemeye mecbur kılmıştır:
1) Hemen madde başı kelimenin yanında sözcüğün hangi
gramer kategorisine mensup olduğu belirtimiştir ki Türkçe-
Romence Sözlüğü’nde isimlerde Türk dilinde cinsiyet, yani
erillik dişilik gramer kategorisi olmadığından bunlar yalnı s.
(isim) harfiyle ifade edilmiştir. Buna karşılık, madde başı
Türkçe kelimelerin çekimde uğradıkları değişiklikler
yazılmıştır. Örneğin:
akıl, -klı s. minte ...
afiyet, -ti s. sănătate ...
VIII

2) Çokanlamlı kelimelerin anlamları Arap rakamları,

mensup oldukları gramer kategorileri ise Romen rakamları ile
gösterilmiştir. Örneğin: dúce I. vt. 1. (a transporta) götürmek.
2. (a călăuzi) yol göstermek ... II. 1. ...
almak I. vt. 1. a lua ... 2. ... 3. ... II. vi. ...
3) Çengel işareti (~) madde başı olan sözcüğün yazılmayıp
bunun yerini tuttuğunu göstermektedir. Örneğin, şu durumlarda
gibi:
úmăr sm. omuz; ~ la ~ omuz omuza ...; şu şekilde
okunacaktır: úmăr s.m. omuz; umăr la umăr omuz omuza;
akademi s. academie; bilimler ~ si academia de ştiinŃe; şu
şekilde okunacaktır: akademi s. academie; bilimler akademisi
academia de ştiinŃe.
4) Tek yatay çizgi (/) madde başı Romence kelimeyi
değişken kısmından ayırmak için kullanıldığı gibi sözlüklerin
ikisinde de bazı ifade ve deyimlerde iki eşanlamlı sözcüğü
birbirinden ayırarak bu iki sözcükten her hangi birinin
kullanıldığı zaman anlam değişmediğini göstermektedir.
Örneğin:
mănúş/ă sf. eldiven...
incomodá vt. rahatsız/tedirgin etmek; burada şöyle
okunabilir: „rahatsız etmek” veya „tedirgin etmek”;
armagan s. cadou; ~ etmek a oferi/a face cadou; burada şu
şekilde okunabilir: „a oferi cadou” veya „a face cadou”.
5) Çift yatay çizgi (//) madde başı olan sözcüğün anlam-
larından deyimlere geçildiğini gösterir. Örneğin:
fúrcă sf. 1. dirgen, diren; çatal. 2. (de tors) öreke // a da de
~ iş açmak;
askı s. 1. cuier. 2. bretea // ~ da kalmak a rămâne în
suspensie.
 IX

6) Eşsesli (eşokunuşlu) kelimeler ayrı maddelerle veril-

mişlerdir ki bunların üst yanına ufak pontoyla sıra sayısı
yazılmıştır. Örneğin:
ochi1 I. sm. göz. II. s.n. ...
ochi2 I. vi. nişan almak. II. vt. vurmak, isabet etmek.
alay1 s. 1. cortegiu; alai ...
alay2 s. ironie; zeflemea; ...
7) Gerekli ve uygun görüldüğünde madde başı kelimenin
karşılığı yazılmadan önce ve bazı durumlarda karşılık
yazıldıktan sonra da parantez içinde bu kelimenin kullanıldığı
alan veya başka yardımcı açıklamalar verilmektedir. Örneğin:
subiéct sn. 1. (gram.) özne. 2. (temă) konu, mevzu;
arama s. (jur.) descindere, percheziŃie.
8) Madde başı bir kelimenin tek başına anlamı olmayıp
yalnız bir deyim içinde anlamı olduğu durumlarda bu kelime
çevirilmeden doğrudan doğruya bu deyimle birlikte
verilmektedir. Sözlüklerin ikisinde de bu sözcükten hemen
sonra onun gramer değeri gösterilmiş olup, bundan hemen
sonra, onun yerine (în expr.:), yani (deyimde, deyim içinde)
kaydı bulunmaktadır. Örneğin:
seámăn sn. în expr.: fără ~ benzeri/eşi olmayan;
bağdaş în expr.: ~ kurmak a sta turceşte.
9) Ayrıca üzerinde durmak istediğimiz konu şudur ki isim
takımı yardımıyla belirtilen Romen dilindeki sıfatların
Türkçe’ye çevirileri konusudur. Bilindiği üzere bu gibi
takımlarda iki isimden birincisi, yani belirten yalın halinde olup
ikinci isim, yani belirtilen ise üçüncü şahıs iyelik ekini
almaktadır. Bu durum Romence-Türkçe Sözlüğü’nde yalnız bu
iyelik ekinin ünlü uyumunun gerektirdiği şekilleriyle
gösterilmektedir. Bu ek ve şekilleri şunlardır: sözcük ünsüzle
bittiğinde -i (-ı, -u, -ü), kelime ünlü ile bittiği durumlarda ise -si
(-sı, -su, sü)’ dür. Sözlükte bütün bu şekiller -(s)i ile ifade
edilmiştir. Örneğin:
bancár adj. banka -(s)i, bankaya değgin.
X

Şimdi biraz banka-(s)ı şeklini yorumlayalım. Banka

sözcüğü Romence’ye bancar sıfatı anlamıyla yalnız üçüncü
şahıs iyelik ekiyle olan başka bir adın eşliğinde olduğunda
kullanılır. Bu ikinci isim, üçüncü şahıs iylik ekini taşıyan hesap,
yatırım, sermaye v.s. gibi sözcükler olabilir. Örneğin: banka
hesabı „cont bancar”, banka yatırımı „depunere bancară”,
banka sermayesi „capital bancar”.
Đki komşu ve dost halklarımızın her alanda başlatmış
oldukları yeni bir kaynaşma sürecine güçlü bir katkıda
bulunacağına inandığımız bu yeni sözlüğümüzün basılmasında
büyük yardım ve desteğini gördüğümüz Romanya Türk Đş
Adamları Derneği’ne (TĐAD’a) ve yabancı bir ülkede büyük bir
itibara sahip olan bu derneğin onurlu yönetim Kurulu’na
teşekkür ederiz.

AGIEMIN BAUBEC
G. DENIZ-KAMER BAUBEC
 XI

ALFABETUL LIMBII ROMÂNE

ROMEN DĐLĐ ALFABESĐ
Litera Denumirea PronunŃarea în turcă
Harf Adı Türkçe okunuşu
Aa a a
Ăă ă ı
Ââ î ı
Bb be b
Cc ce k (c + e = çe; c + i = çi
c + h + e = ke; c + h + i = ki)
Dd de d
Ee e e
Ff fe f
Gg ghe g (g + e = ce; g + i = ci;
g + h + e = ge; g + h + i = gi)
Hh ha h
Ii i i
Îî î ı
Jj je j
Kk ca k
Ll le l
Mm me m
Nn ne n
Oo o o
Pp pe p
Rr re r
Ss se s
Şş şe ş
Tt te t
łŃ Ńe ts
Vv ve v
Ww dublu ve iki v
Xx ics iks
Yy igrec igrek
Zz ze z
XII

ALFABETUL LIMBII TURCE

TÜRK DĐLĐ ALFABESĐ
Litera Denumirea PronunŃarea în română
Harf Adı Romence okunuşu
Aa a ca în tata
Bb be ca în ban
Cc ce (rom. ge) ca în gem, geam, gingie
Çç çe (rom. ce) ca în cercel, ceas, cine
Dd de ca în dacă
Ee e ca în pepene
Ff fe ca în floare
Gg ge (rom. ghe) ca în gară, ghem, ghindă
Ğğ ge (yumuşak = moale) ca, aproximativ, în dogmă, neghină
Hh he ca în horă
Iı (rom. â, î) ca în vânt
Đi i ca în inimă
Jj je ca în jurnal
Kk (rom. che) ca în casă, chel, chip
Ll le ca în lac, lene, lin
Mm me ca în mare
Nn ne ca în nas
Oo o ca în om
Öö ö ca ö din germană sau eu din franceză
Pp pe ca în popă
Rr re ca în rar
Ss se ca în sat
Şş şe ca în şapte
Tt te ca în turc
Uu u ca în unt
Üü ü ca ü din germană sau u din franceză
Vv ve ca în vară
Yy ye ca primul e din este
Zz ze ca în zarvă

ObservaŃie. În scrierea turcă se mai folosesc trei vocale lungi, care apar numai
în cuvinte de origine arabă şi persană:
A â = a lung: lâzım (ar.) „necesar”
Î î = i lung: adlî (ar.) „juridic”
Û û = u lung: mahlûk (ar.) „creatură”

LISTA ABREVIERILOR
KISALTMALAR
adj. adjectiv; sıfat
adm. (termen) administrativ; idarî terim
adv. adverb; zarf
agr. agricultură; tarım
anat. anatomie; anatomi
apic. apicultură; arıcılk
arg. argotic; argo
arh. (termen) arhaic; arkaik terim
arheol. arheologie; arkeoloji
arhit. arhitectură; mimarlık
art. articol; harfitarif
arte. pl. arte plastice; resim sanatları
astr. astronomie; astronomi
auto automobilism; otomotiv
av. aviaŃie; havacılık
biochim. biochimie; biyokimya
biol. biologie; biyoloji
bot. botanică; botanik
cib. cibernetică; sibernetik
chim. chimie; kimya
cinem(a). cinematografie; sinema
com. comerŃ; ticaret
comp. computer; bilgisayar
conj. conjuncŃie; bağlaç
constr. construcŃii; inşaat
cont. contabilitate; muhasebe
culin. artă culinară; aşçılık
d. despre; dair
econ. economie; ekonomi
el., electr. electricitate; elektrik
expr. expresie, în expresia; deyim(de)
f. (de gen) feminin; dişil
fam. (termen) familiar; teklifsizlik terimi
farm. farmaceutică; eczacılık
fig. (sens) figurat; mecaz
fil., filoz. filozofie; felsefe
filol. filologie; filoloji
XIII
fin. finanŃe; maliye
fiz. fizică; fizik
fiziol. fiziologie; fizyoloji
folc. folclor; folklor
fon. fonetică; sesibilim
foto. artă fotografică; fotografçılık
fr. (în limba) franceză; Fransızca
geogr. geografie; cografya
geol. geologie; jeoloji
geom. geometrie; geometri
germ. (în limba) germană; Almanca
gram. gramatică; gramer
impers. (verb) impersonal; kişisiz (fiil)
iht. ihtiologie; balıkçlık
interj. interjecŃie; ünlem
interog. interogativ; sorgu terimi
ist. istorie; tarih
jur. (termen) juridic; hukuk
lingv. lingvistică; dil bilimi
lit. literatură; edebiyat
log. logică; mantık
m. masculin; eril
mar. marină; denizcilik
mat. matematică; matematik
mec. mecanică; mekanik
med. medicină; tıp
metal. metalurgie; metalurji
meteo. meteorologie; meteoroloji
mil. (termen) militar; askerlik terimi
min. minerit; madencilik
mineral. mineralogie; mineraloji
mitol. mitologie; mitoloji
muz. muzică; müzik
n. (de gen) neutru; cinsliksiz
nehot. nehotărât; belgisiz
num. numeral; sayı
ornit. ornitologie; ornitoloji
XIV
part. particulă; ilgeç
peior. peiorativ; bayağılık terimi
pl. (număr) plural; çoğul
pol. politică; politika
pop. (termen) popular; konuşma dili
prep. prepoziŃie; edat
pron. pronume; zamir
psih. psihologie; psikoloji
radiof. radiofonie; radyofoni
rel. religie; din
silv. silvicultură; ormancılık
soc. ştiinŃe sociale; sosyal bilgiler
sport (termen) sportiv; spor terimi
stil. stilistică; stilistik
teatr. teatru; tiyatro
tehn. tehnică; teknik
text. textile; mensucat
tipogr. tipografie; matbaacılık
topogr. topografie; topografya
v. vezi; bak
vi. verb intranzitiv; geçişsiz fiil
vt. verb tranzitiv; geçişli fiil
vulg. vulgar; kaba
zool. zoologie; zoloji
 XV

BIBLIOGRAFIE
Türkçe Sözlük (DicŃionarul limbii turce), ed. a VII-a, Ankara, 1983, de
un colectiv condus de Doç. Dr. Mustafa Canpolat;
Türkçe Sözlük (DicŃionarul limbii turce), Ankara, 1988, de un colectiv
condus de Prof. Dr. Hasan Eren;
Resimli Büyük Türk Dili Sözlüğü (Marele dicŃionar ilustrat al limbii
turce), Istanbul, 1971, de M. Nihat Özon;
Büyük Türkçe Fransızca Sözlüğü (Marele dicŃionar turc-francez),
Istanbul, 1969, de Pars Tuğlacı;
Fransızca-Türkçe Büyük Sözlüğü (Marele dicŃionar francez-turc),
Ankara, 1976, Tahsin Saraç;
Fransızca-Türkçe Sözlüğü (DicŃionar francez-turc), Ankara, 1971, de
Mehmet Ali Agakay;
Pyccko-mypeцкий cлoвapь (DicŃionar rus-turc), Moscova, 1972, de
E. M. R. Mustafaev şi V. G. Scerbinin;
Typeцko-pycckuû cлobapь (DicŃionar turc-rus), Moscova, 1945, de
D. A. Magazanik;
DicŃionar român-turc, Bucureşti, 1977, de Grecu Mitică, Baubec
Agiemin, Mambet Zeidula;
DicŃionar turc-român, Bucureşti, 1978, de Agiemin Baubec, Mitică
Grecu;
Mic dicŃionar român-turc, Bucureşti, 1977, de Agiemin Baubec, Ismail
Ferian;
Mic dicŃionar turc-român, Bucureşti, 1978, de Agiemin Baubec, Ismail
Ferian;
DicŃionar turc-român, Bucureşti, 1994, de Agiemin Baubec, Deniz
Baubec Geafer;
DicŃionar român-turc, Bucureşti, 1994, de Agiemin Baubec, Deniz
Baubec Geafer;
DicŃionarul explicativ al limbii române, DEX, ediŃia a II-a, Bucureşti,
1998;
XVI

Türkçe-Ingilizce Redhouse Sözlüğü, Istanbul, 2003, de Serap Bezmez,

C. H. Brown;
Ingilizce-Türkçe Redhouse Sözlüğü, Istanbul, 2003, de Serap Bezmez, C.
H. Brown;
Türkçe-Rusça Sözlük, Istanbul, 1989, de un colectiv condus de A. N.
Baskakov.
a – abartılı
A
a1 A s. invar. prima literă a alfa-
betului şi sunetul corespun-
zător // A’dan Z’ye (kadar) de
la a la z.
a2 interj. 1. (exprimă surprin-
dere) a!; a, sen burada mıy-
dın?! a, tu erai aici?! 2. (ex-
primă admiraŃie) a!, ah!; a,
ne güzel! ah, ce frumos e!
3. (exprimă supărare, necaz)
a!, ah!, vai!; a birader, öyle
şey olur mu? vai frăŃioare, se
poate aşa ceva! 4. (pentru
reamintirea bruscă) a, unut-
muştum! a, uite că uitasem! 5.
(venind în finalul persoanei a
II-a singular şi plural a
modului condiŃional-optativ,
imprimă acesteia un sens de
imperativ) alsana! ia odată!,
yesene! mănâncă, ce stai!,
mănâncă odată!; yatsanıza!
culcaŃi-vă odată! okusanıza!
citiŃi, ce staŃi!, citiŃi odată!
aba s. (Ńesătură şi haină din
această Ńesătură) aba, dimie;
pănură; ~ terlik cipici din aba
// ~ altından değnek göster-
mek a-şi arăta colŃii; ~yı
yakmak a se îndrăgosti, a se
amoreza.
abacı s. abagiu, abager // ~ ke-
beci sen neci? ce hram porŃi?
1
abacılık, -ğı s. meseria abagiu-
lui, abagerie.
abajur s. abajur.
abaküs s. abac.
abalı adj. 1. îmbrăcat cu aba/
dimie. 2. (fıg.) slab, nevolnic,
neputincios; prost // vur ~ya!
dă-i că e prost/slab!
abamak vt. 1. a refuza, a res-
pinge. 2. a rezista, a se împo-
trivi.
abandırmak vt. 1. a face să în-
genuncheze. 2. (fig.) a supu-
ne, a aservi.
abandon s. (sport) abandon.
abanık s. (gram.) v. ünsüz.
abani s. Ńesătură albă de bumbac
înflorată.
abanma s. rezemare, sprijinire.
abanmak vi. 1. a se rezema, a se
sprijini, a se propti. 2. a se
înclina, a se apleca. 3. (fıg.) a
fi povară.
abanoz s. (bot.) abanos // ~ gibi
1. foarte negru; 2. foarte
aspru; ~ kesilmek 1. a se
înăspri, a se aspri; 2. a se
închide la culoare (de jeg).
abanozgiller s. pl. (bot.) ebena-
ceae.
abartı s. exagerare.
abartıcı s. deformator.
abartılı adj. exagerat.
2 abartılmak – abo
abartılmak vi. a fi exagerat; a se
exagera; a fı deformat.
abartma s. exagerare; defor-
mare.
abartmak vt. a exagera, a da
proporŃii, a amplifica peste
măsură; a deforma.
abaso, abaşo adj. (mar.) de jos,
dedesubt, inferior; ~ gabya
gabia de jos.
abat adj. 1. prosper, înfloritor.
2. vesel, bine dispus // ~ ol-
mak a deveni fericit.
abataj s. (min.) abataj.
Abaza, Abhaza s. abhaz.
Abbasi s. (ist.) abbasid.
ABD s. (abr.) Amerika Birleşik,
Devletleri (Statele Unite ale
Americii).
abdal s. 1. călugăr musulman
rătăcitor, abdal. 2. (fig.) v.
aptal.
abdest, aptes s. (rel.) spălare
rituală; ~ almak a săvârşi spă-
larea rituală, a se purifica în
vederea rugăciunii; ~ bozmak
a merge la toaletă; büyük
~ (fıziol.) scaunul mare;
küçük ~ (fıziol.) scaunul mic;
~i gelmek a-i veni să meargă
la toaletă.
abdesthane s. toaletă.
abece s. abecedar.
abecesel adj. alfabetic.
aberasyon s. aberaŃie; defor-
mare; absurditate, inepŃie.
abes I. adj. 1. absurd. 2. inutil;
neînsemnat. II. s. absurditate;
inepŃie; nonsens // ~ kaçmak
(d. vorbe) a nu fi la locul lui;
~le uğraşmak a se Ńine de
fleacuri.
abıhayat s. apă vie, elixir // ~ iç-
miş (d. bătrâni) veşnic
tânăr.
abıru s. cinste, onoare; reputaŃie
// ~ dökmek a implora (cu
umilinŃă).
abi s. v. ağabey.
abide s. monument; statuie.
abideleşmek vi. a se monumen-
taliza.
abideleştirmek vt. a monumen-
taliza.
abidevi adj. monumental; gran-
dios, măreŃ.
abis s. (geogr.) abis.
abisal adj. abisal.
Abisinya s. Abisinia.
abit, -bdi s. (rel.) rob; sclav;
slugă; ~ âciz sluga dumnea-
voastră!
abiyotic adj. abiotic, incom-
patibil cu viaŃa.
ablak adj. grăsuliu la faŃă;
rotofei, dolofan.
ablatif s. (gram.) ablativ; ~ du-
rumu cazul ablativ.
ablatya s. (mar.) năvod.
abluka s. blocadă; ~ altına
almak a institui (o) blocadă;
~yı kaldırmak a ridica
blocada; ~yı yarmak a sparge
blocada; ~ altında tutmak a
Ńine sub blocadă.
abo interj. ah!, oh!, vai!
abone – acele
abone s. 1. abonament; ~ olmak
a face (un) abonament, a se
abona. 2. abonat.
abonman s. abonament; elektrik
~ı abonament pentru electri-
citate.
aborda s. (mar.) acostare; ~ et-
mek a acosta.
absa interj. (mar.) stop!, stai!
abra s. 1. urmă slabă. 2. aldă-
maş.
abrakadabra interj. abracada-
bra.
abrama s. cârmuire, conducere,
pilotare.
abramak vt. (mar.) a cârmui, a
conduce, a pilota.
abraş adj. 1. bălŃat; pestriŃ; ~ at
cal bălŃat. 2. (d. frunze) pătat.
3. (d. obraz) ciupit. 4. (fig.)
grosolan, necioplit.
absolüsyon s. (rel.) absoluŃiune.
absorban s., adj. absorbant.
absorbe s. absorb; ~ etmek a
absorbi.
absorplayıcı s., adj. absorbant.
absorpsiyon s. (psih.) absorbire,
captivare.
abstraksiyonizm s. abstracŃio-
nism.
abstre adj. abstract; ~ sayı nu-
măr abstract.
abu interj. a!, vai!
abuhava s. climă, vreme; ~sı latif
bir yer loc cu clima blândă.
abuk sabuk adj. incoerent, fără
noimă; absurd; ~ konuşmak a
spune vrute şi nevrute.
3
abullabut s. (d. oameni) gro-
solan, necioplit; impertinent.
abullabutluk, -ğu s. grosolănie,
impertinenŃă.
abur cubur I. s. (d. mâncare)
amestecătură (nocivă); ~ ye-
mek a amesteca tot felul de
mâncăruri. II. adj. (fig.)
absurd, fără noimă, fără nici o
legătură.
abus adj. posomorât, posac,
ursuz.
abuzambak adj. v. abuk sabuk.
acaba adv. oare?, nu cumva?;
~ kim geldi? oare cine a
venit?; ~ gelsem mi? oare să
vin?
acaibi sebaiâlem s. minunile
lumii.
acar adj. 1. isteŃ, ager. 2. des-
toinic, vrednic, energic.
acarlık s. 1. isteŃime, agerime.
2. vrednicie, destoinicie.
acayip I. adj. ciudat, straniu,
bizar; ~ olmak a fi straniu.
II. interj. straniu! ciudat!
// ~ine gitmek a i se părea
straniu.
acayipleşmek vi. a deveni stra-
niu/ciudat; a se purta ciudat.
acayiplik, -ği, s. ciudăŃenie,
lucru ciudat/bizar.
acele I. s. grabă; iuŃeală, urgenŃă;
precipitare // ~ etmek a se
grăbi; bu iş ~ ister această
treabă necesită urgenŃă; ~ye
gelmek a se face în grabă; ~ye
getirmek a face în grabă/în
4 aceleci – acıkmak
pripă; II. adj. grabnic, iute;
urgent; precipitat; ~ iş treabă
urgentă; ~si yok nu e nici o
grabă; ~ işe şeytan karışır
graba strică treaba; III. adv.
în grabă; de urgenŃă, imediat;
repede; ~ gel! vino repede!
aceleci adj. 1. grăbit, pripit; repe-
zit. 2. nerăbdător, precipitat.
acelecilik s. v. acele.
aceleleştirmek vt. a grăbi, a iuŃi,
a urgenta.
acem1 s. persan, iranian // ~ kılıcı
gibi (fig.)cu două feŃe; ~ ha-
lısı covor persan.
acem2 s. (în muzica turcească)
nota „fa”.
acemaşiran s.(muz.) tonalitate.
acemborusu s. (bot.) begonie.
acemce I. s. persana, limba
persană. II. adv. în persană,
în limba persană.
acemi s. 1. ageamiu, începător,
novice; neexperimentat. 2. ne-
priceput; neîndemânatic, stân-
gaci. 3. (ist.) sclavă nou pri-
mită la serai.
acemileşmek vi. a arăta stângă-
cie/neîndemânare.
acemilik, -ği s. nepricepere,
neîndemânare, stângăcie.
acemilikle adv. cu stângăcie, ca
un începător.
acenta, acente s. 1. (com., fin.)
agenŃie; yolculuk ~ agenŃie de
voiaj. 2. agent.
acep adv. v. acaba.
aceza s. pl. v. aciz.
acı I. s. 1. iuŃeală, amăreală, gust
amar. 2. (fig.) durere, sufe-
rinŃă; tristeŃe, amărăciune,
supărare. II. adj. 1. iute, amar;
~ biber ardei iute. 2. (fig.)
trist, dureros, înduioşător,
sfâşietor; ~ haber veste tristă
// ~sını almak a-şi alina dure-
rea/suferinŃa; ~ çekmek/ duy-
mak a simŃi durere/suferinŃă,
a suferi; ~sını çıkarmak a-şi
scoate pârleala; ~ sını görmüş
trecut prin momente grele;
~ patlıcanı kırağı çalmaz drac
mort ai văzut!?; ~ söylemek
a-i spune pe faŃă; ~ su apă săl-
cie; ~ yitimi (med.) analgezic.
acıbadem s. (bot.) migdală amară.
acıbakla s. (bot.) lupin.
acıca adv. amărui, puŃin amar;
cam iute, puŃin iute.
acıçiğdem s. (bot.) brânduşă;
floarea-brumei.
acıdaş s. tovarăş de suferinŃă.
acık s. v. acı.
acıkılmak vi. a i se face foame; a
flămânzi.
acıklı adj. 1. trist; deprimant;
dezolant; dureros; ~ haber
veste tristă; ~ öykü poveste
tristă; 2. necăjit, amărât,
prăpădit, nenorocit; ihtiyar
~dır bătrânul este amărât.
acıkma s. 1. foame, flămânzire.
2. (fig.) poftă, dorinŃă.
acıkmak vi. 1. a-i fi foame; a
flămânzi. 2. (fig.) a pofti; a
dori; a fi însetat.
acıktırmak – acilen
acıktırmak vt. a înfometa, a
flămânzi, a Ńine nemâncat.
acılanmak vi. 1. a se iuŃi, a deve-
ni înŃepător/pişcător. 2. (fig.)
a se întrista, a se amărî.
acılaşmak vi. 1. a râncezi, a
deveni rânced, a se amărî;
yağ acılaştı uleiul a râncezit.
2. a deveni trist, dureros.
acılı adj. 1. iute, înŃepător, piş-
cător. 2. (fig.) necăjit, trist,
amărât.
acılık s. 1. iuŃeală, amăreală, gust
înŃepător/pişcător, gust picant.
2. (fig.) tristeŃe, amărăciune;
necaz.
acıma s. 1. durere, usturime.
2. milă; compătimire, îndu-
rare; milostenie.
acımak I. vi. 1. a se iuŃi, a se
amărî, a deveni pişcător/ în-
Ńepător. 2. a durea, a ustura;
kolum acıyor mă doare mâna.
II. vt. 1. a compătimi, a-i
fi milă; (öksüz) çocuklara
acıyorum mi-e milă de
copiii orfani. 2. a-i părea
rău de; a regreta; çantayı
yitirdiğime acımam ama,
içinde evrak vardı nu-mi
pare rău că mi-am pierdut
servieta, dar aveam acte
în ea.
acımarul s. (bot.) andivă.
acımasız adj. nemilos, crud,
neîndurător.
acımasızca adv. fără milă, cu
cruzime; cu asprime.
5
acımasızlık, -ğı s. neîndurare,
cruzime; asprime.
acımık s. (bot.) v. karamuk.
acımsı adj. 1. v. acımtırak.
2. (fig.) impresionant, mişcă-
tor, emoŃionant, înduioşător.
acındırmak vt. a înduioşa, a
provoca milă/compătimire; a
impresiona.
acınılmak vi. a fi demn de milă/
compătimire; böyle adama
acınılır mı? oare este demn
de milă un asemenea om?
acınma s. 1. milă, compătimire.
2. întristare, mâhnire.
acınmak I. vt. a compătimi; a-i fi
milă de…. II. vi. a se întrista,
a-i părea rău.
acırak adj v. acımsı (1).
acırga s. (bot.) v. yabanturpu.
acısız adj. 1. lipsit de iuŃeală,
neînŃepător, nepişcător. 2. fără
durere/usturime. 3. (fig.) lip-
sit de necaz/de supărare.
acıtmak vt 1. a face mai iute/mai
înŃepător; a condimenta. 2. a
provoca durere/usturime, a
face să doară.
acıyıcı s., adj. compătimitor.
acıyonca s. (bot.) trifoişte.
acibe s. lucru neobişnuit/de ne-
crezut; curiozitate.
acil adj. urgent, grabnic. // ~ servis
(med) serviciu de urgenŃă; ~ şi-
falar dilemek a ura însănătoşire
grabnică; ~ vaka urgenŃă.
acilen adv. urgent, grabnic, de
urgenŃă.
6 aciyo, acyo – açık
aciyo, acyo s. (fin.) v. agio.
aciyotaj s. (fin.) v. agiotaj.
âciz, -czi, s. 1. slăbiciune, nepu-
tinŃă. 2. incapacitate, imposi-
bilitate. 3. (com., fin.) insol-
vabilitate.
âciz adj. 1. slab, neputincios.
2. becisnic, incapabil // ~ kal-
mak a nu mai fi în stare, a nu
mai fi capabil.
âcizane adv. cu umilinŃă.
acul, -lü adj. nerăbdător, impa-
cientat.
acun s. lume, univers, cosmos.
acur s. ajur.
acunblim s. cosmologie.
acunbilimsel adj. cosmologic.
acundoğum s. cosmogonie.
acunsal adj. cosmic.
acuze s. cotoroanŃă, baborniŃă,
zgripŃuroaică.
aç, -çı I. s. flămând, om nevoiaş/
sărac. II. adj. 1. flămând,
înfometat. 2. (fig.) lacom,
avid nesăŃios. III. adv. flă-
mând, fără să fi mâncat ceva,
//~ına pe nemâncate; ~ bırak-
mak a înfometa, a lăsa flă-
mând; ~ve çıplak flămând
şi gol; ~ doyurmak a-i ajuta
pe nevoiaşi; ~ kalmak a
rămâne flămând; a se scula
flămând de la masă; ~ kar-
nına cu stomacul gol, pe
nemâncate; ~ kurt gibi yemek
a mânca ca lupul; ~ susuz
kalmak a ajunge sărac lipit
pământului; ~ tavuk kendini
arpa ambarında sanır vrabia
mălai visează; ~ ından ölmek
a muri de foame; a nu mai
putea de foame.
açacak, -ğı s. descuietoare,
cheie.
açan I. adj. deschizător. II. s.
(anat.) muşchi extensor.
açar s. 1. cheie. 2. (d. băuturi)
aperitiv.
aççelerando adv. (muz.) accele-
rando.
açgözlü s., adj. lacom, avid, ne-
sătul; hrăpăreŃ.
açgözlülük, -ğü s. lăcomie, ne-
saŃ, aviditate; poftă.
açı s. 1. (mat) unghi; dar ~ unghi
ascuŃit; dik ~ unghi drept;
geniş ~ unghi obtuz; karşı
~ unghi opus. 2. (fig.) punct
de vedere.
açık I. adj. 1. deschis; descuiat;
~ pencere fereastră deschisă.
2. dezvelit, descoperit; ~ baş
cu capul descoperit. 3. liber,
vacant, disponibil. 4. clar,
explicit, limpede, vădit; ~ söz
vorbă clară/limpede. 5. pu-
blic, deschis. 6. larg, întins;
mare; ~ adımlarla cu paşi
largi. 7. (d. culori) clar, lumi-
nos, deschis; ~ mavi albastru
deschis. 8. (d. terenuri) ne-
îngrădit. 9. (d. drumuri) fără
obstacole, deschis. II. s.
1. (mar.) larg, largul mării.
2. (fin.) deficit; bütçe ~ı
deficit bugetar. III. adv.
açıkça – açılmak
deschis, fără ascunzişuri;
sincer //~ în mod deschis/
sincer; ~ ağızlı căscat, prost;
~ alınla cu fruntea sus;
~ artırma adjudecare; birine
~ bono vermek a investi pe
cineva cu puteri nelimitate;
~ elli darnic, generos; ~ hava
1. vreme senină; 2. loc
deschis, la aer, afară; ~ hece
(lingv.) silabă deschisă; ~ ka-
pamak (fin.) a acoperi defi-
citul bugetar; ~ konuşmak a
vorbi deschis, a vorbi pe
şleau; ~ maaşı (d. salariu)
preaviz; ~ oturum (pol.) reu-
niune deschisă; ~ seçik clar,
evident; ~ söylemek a spune
pe şleau; ~ vermek (fin) a
avea deficit; ~ yürekle cu
inima deschisă, cu sinceritate;
~a çıkmak a ieşi la iveală;
~a vurmak 1) a se afla, 2) a
demasca, a da pe faŃă, ~ta
bırakmak a lăsa pe drumuri.
açıkça adv deschis, în mod
deschis; fără ascunzişuri;
sincer //~sı ce-i drept.
açıkgöz s. adj. isteŃ, abil.
açıkgözlük, -ğü, açıkgözlülük,
-ğü s. isteŃime, abilitate.
açıklama s. lămurire, explicare;
explicaŃie.
açıklamak vt. a explica, a
lămuri, a arăta.
açıklanmak vi. a se explica, a se
lămuri; a fi explicit, a fi
lămurit.
7
açıklatmak vt. a pune/a deter-
mina să explice, a pune să
dea lămuriri.
açıklayıcı adj. 1. explicativ, lă-
muritor. 2. (gram.) determi-
nant.
açıklık, -ğı s. 1. claritate, lim-
pezime. 2. loc deschis, aer
liber. 3. întindere nemărginită.
4. (fiz.) expunere // ~ getirmek
a aduce lămuriri.
açıksözlü adj. sincer, deschis.
açıksözlülük, -ğü s. sinceritate.
açıktohumlular s. pl. (bot.)
gimnosperme.
açıkyürekli adj. cu inimă
deschisă, sincer; bun.
açıkyüreklilik, -ği s. sinceritate;
bunătate.
açılama s. filmare combinată.
açılış s. deschidere, inaugurare;
~ töreni festivitate de inaugu-
rare.
açılma s. 1. v. açılış. 2. despi-
care.
açılmak vi. 1. a se deschide, a se
inaugura. 2. (d. flori) a se des-
chide, a înflori. 3. (d. vreme)
a se deschide, a se însenina.
4. (d. culori) a se deschide, a
se decolora. 5. (fig.) a se
înviora, a-şi reveni. 6. (mar.)
a ieşi în larg. 7. (d. încăl-
Ńăminte) a se lărgi, a se lăsa.
8. a se destăinui; arkadaşına
açıldı s-a destăinuit priete-
nului. 9. (d. ceaŃă, întuneric)
a se împrăştia, a se ridica.
8 açımlama – açmak
10. (d. uşă, fereastră) a da în
...; bu kapı bahçeye açılıyor
această uşă dă în grădină.
açımlama, açımlanma s. 1. lă-
murire, clarificare; explicare;
explicaŃie. 2. parafrază, para-
frazare.
açımlamak vt. 1. a lămuri, a cla-
rifica; a explica. 2. a para-
fraza.
açımlanmak vi. a fi lămurit, a fi
clarificat; a fi explicat.
açındırma s. (mat., biol.) desfă-
şurare; dezvoltare, evoluŃie.
açındırmak vt. (mat., biol.) 1. a
asigura evoluŃia/dezvoltarea.
2. a desfăşura.
açınım s. (mat., biol.) 1. dezvol-
tare, evoluŃie. 2. v. açındırma.
açınma s. creştere; dezvoltare,
evoluŃie.
açınmak s. (biol.) a creşte; a se
dezvolta, a evolua.
açınsama s. (geogr.) explorare.
açınsamak vt. (geogr.) a ex-
plora.
açıortay s. (mat.) bisectoare;
~ düzlemi (mat.) plan bisector.
açıölcer s. (mat.) raportor.
açısal adj. (mat.) unghiular;
~ hareket (tehn.) mişcare un-
ghiulară; ~ katsayı (mat.)
coeficient unghiular.
açış s. deschidere, inaugurare.
açkı s. 1. lustru, luciu, spoială.
2. descuietoare, şperaclu.
açkılama s. lustruire, lustruială,
spoială.
açkılamak vt. a lustrui, a spoi, a
da luciu.
açlık, -ğı s. 1. foame; ~ tan ölmek
a muri de foame. 2. foamete;
~ yılları anii de foamete. 3. să-
răcie // ~ grevi greva foamei;
~tan gözleri kararmak a i se
întuneca în faŃa ochilor de
foame; ~tan imanı gevremek a
nu mai putea de foame; ~tan
nefesi kokmak a fi într-o
sărăcie lucie; ~tan ölmeyecek
kadar atât cât să nu moară de
foame.
açma s. 1. deschidere, inaugu-
rare. 2. defrişare. 3. covrig
(fără seminŃe de susan).
açmak, -ar vt. 1. a deschide;
kapıyı ~ a deschide uşa. 2. a
destupa; a deschide; şişeyi ~ a
destupa, a deschide sticla.
3. a inaugura, a deschide; bir
sergi ~ a inaugura o expo-
ziŃie. 4. (d. drumuri) a degaja,
a curăŃa, a deschide, a croi.
5. a desface, a deschide;
paketi ~ a desface pachetul.
6. a descoperi, a dezveli, a
deschide; çocuk üstünü açtı
copilul s-a dezvelit. 7. a lărgi,
a extinde. 8. (d. aripi, braŃe)
a desface, a întinde. 9. (d.
noduri) a dezlega, a desface.
10. (d. abcese) a sparge, a
găuri. 11. (d. şanŃuri) a săpa,
a scobi; çukur ~ a face o
groapă. 12. (d. aparate) a
pune în funcŃiune, a deschide.
açmalık – ad
13. (d. culori) a face să
capete o nuanŃă mai apropiată
de alb, a deschide; a decolora.
14. a aranja, a deschide; bu
renk odayı açtı această
culoare a deschis camera.
15. (d. concursuri) a institui,
a organiza. 16. a reŃine, a
rezerva; senin için üst katta
bir oda açtık am reŃinut
pentru tine o cameră la etajul
de sus. 17. (fig.) a mulŃumi,
a-i face plăcere, a dispune;
18. a destăinui, a mărturisi.
sırrını bana açtı şi-a des-
tăinuit secretul mie. 19. (fig.)
a încuraja, a da curaj, a
îmbărbăta; öğretmen öğren-
ciyi açmak istiyordu profeso-
rul dorea să-i dea curaj
elevului. 20. (ist.) a supune
un teritoriu, a cuceri // bayrak
~ a se revolta, a se răzvrăti;
dava ~ a intenta un proces;
el ~ a cerşi; gözünü ~ a-şi
deschide (bine) ochii,
a fi atent; iştah ~ a des-
chide pofta; tahkikat ~ (jur.)
a deschide o anchetă; açtı
ağzını yumdu gözünü
a profera/a rosti cuvinte
grele.
açmalık, -ğı s. decolorant
(pentru rufe); detergent.
açmaz s. 1. (în şah) pat. 2. (fig.)
impas // ~a düşmek a fi în
impas; ~a getirmek a atrage
(pe cineva) în cursă.
9
açmazlık, -ğı s. 1. camuflare,
mascare. 2. (fig.) discreŃie.
açtırmak vt. a face/a pune/
a determina să deschidă;
// açtırma kutuyu söyletme
kötüyü nu mă face să
vorbesc!
ad1 s. 1. nume; soy ~ı nume de
familie. 2. denumire, numire;
bu köyün adı denumirea
acestui sat. 3. renume, repu-
taŃie. 4. (gram.) substantiv,
nume; ~ çekimi declinarea
substantivului; ~ gövdesi
temă nominală; ~ kökü rădă-
cină nominală; ~ tamlaması
determinant nominal; ~ tüm-
cesi propoziŃie nominală;
~dan türeme ~ formarea nu-
melui de la nume // ~ almak a
se numi, a se denumi; ~ koy-
mak/ takmak a numi, a
denumi, a pune (un) nume;
~ yapmak a-şi face renume/
faimă; ~ı batası/ batasıca să-i
piară numele; ~ı bile okun-
mamak a nu fi nici măcar
pomenit; a nu i se acorda nici
o importanŃă; ~ı çıkmak a-i
ieşi nume rău; ~ı deliye
çıkmak a fi luat drept nebun;
~ı duyulmak a se face
cunoscut; ~ geçmek a fi
pomenit/amintit; ~ı kalmak
a-i rămâne numele (bun); bir
işe ~ı karışmak a fi amestecat
într-o afacere; ~ı kötüye
çıkmak a-i ieşi nume rău; ~ı
10
sanı bilinmeyen necunoscut;
~ına în numele; ~ını almak
a fi numit/denumit; ~ını
ağzına almamak a nu-i
pomeni numele; ~ını
bağışlamak a se recomanda;
~ını kirletmek/ lekelemek a-şi
păta numele.
ad2, -ddi s. numărare, enumerare.
ada s. insulă; takım ~lar arhi-
pelag.
adacık, -ğı s. insuliŃă.
adabalığı, -nı s. (iht.) caşalot.
adabımuaşeret, -ti s. maniere,
codul manierelor elegante.
adacyo adv. (muz.) adagio.
adaçayı, -nı s. (bot) salvie.
adak s. promisiune, făgăduială;
~ adamak a făgădui; ~taşı
altar.
adaklı adj. 1. făgăduit, promis.
2. logodit(ă).
adaklık s. lucru făgăduit/promis.
adale s. (anat.) muşchi.
adaleli adj. musculos; muşchiu-
los.
adalesiz adj. fără muşchi.
adalet, -ti s. 1. justeŃe, drep-
tate. 2. echitate. 3. justiŃie;
~ bakanı ministrul justiŃiei;
~ bakanlığı ministerul justi-
Ńiei; ~ divanı Curtea inter-
naŃională de justiŃie; ~ sarayı
tribunal; ~e teslim etmek a
traduce în faŃa justiŃiei; ~e
teslim olmak a se prezenta
în faŃa justiŃiei.
ad – adam
adaletli adj. drept, just; echitabil;
~ bir hüküm (jur.) un verdict
drept.
adaletsiz adj nedrept, injust;
inechitabil; ~karar hotărâre
nedreaptă.
adaletsizlik, -ği s. nedreptate,
injustiŃie; inechitate.
adalı s., adj, insular.
adam s. 1. om; individ, persoană;
iyi ~ om bun; devlet ~ı om de
stat. 2. bărbat; soŃ. 3. per-
soană de vază/de seamă, om
// ~ almamak a fi foarte aglo-
merat; ~ azmanı namilă,
matahală; ~ başına pe cap de
om; ~ beğenmemek a nu-i
plăcea de nimeni; ~ etmek a
face (pe cineva) om; ~ evlâdı
olmak a fi om/om de omenie;
~ gibi ca oamenii; ~ içine
çıkmak a ieşi între omenie;
~ içine karışmak a intra între
oameni; ~ olmak a se face
om; ~ sen de! lasă-te păgu-
baş!, fii pe pace!; ~ yerine
koymak a-l crede om; ~a
dönmek / benzemek a semăna
a om; ~dan saymak a-l socoti
om; ~ına düşmek a nimeri
omul potrivit; ~ına göre după
om; ~ ~a savunma/ defans
(sport) apărare om la om;
~ını bulmak a-şi găsi omul
(potrivit); ~ sarrafı bun
cunoscător de oameni; ~ vur-
mak a comite o crimă; günün
~ı omul zilei.
adama – addedilmek
adama s. 1. promisiune, făgă-
duială; făgăduinŃă. 2. dedi-
care.
adamak vt. 1. a promite, a
făgădui. 2. a dedica // ~la mal
tükenmez promisiunea nu
costă!
adamakıllı adv. perfect, irepro-
şabil, desăvârşit; aşa cum
trebuie.
adamca, adamcasına adv. 1. o-
meneşte, în mod omenesc.
2. (d. oameni) numericeşte.
adamcağız s. bietul/sărmanul
om.
adamcık, -ğı s. omuleŃ.
adamcıl s., adj. deprins/obişnuit
cu oamenii, îmblânzit.
adamkökü, -nü s. (bot.) v. ada-
motu.
adamlık s. omenie; ~ sende kal-
sın omenia să fie de partea ta;
tu să fii om.
adamotu, -nu s. (bot.) mandra-
goră.
adamsendeci s., adj. nepăsător,
indiferent, neglijent, lasă-mă
să te las.
adamsendecilik s. nepăsare,
indiferenŃă; neglijenŃă.
adanmak vi. 1. a fi promis, a fi
făgăduit. 2. a se dedica.
adap s. (pl. de la edep) obice-
iuri, tradiŃii, reguli; ~ erkân
căi şi metode; ~ı milliye obi-
ceiuri populare; ~ı muaşeret
etichetă; reguli de comportare
politicoasă.
11
adaptasyon s. 1. (lit.) adaptare.
2. (la mediu) adaptare, aco-
modare.
adapte adj. adaptat; ~ etmek a
adapta; ~ olmak a se adapta;
a fi adaptat.
adaptör s. (tehn.) adaptor.
adasoğanı, -nı (bot.) ceapă de
apă.
adaş s. tiz; omonim.
adaşlık, -ğı s. omonimie.
adatavşanı, -nı (zool.) iepure de
câmp.
adavet, -ti s. duşmănie, inami-
ciŃie, ostilitate.
aday s. 1. candidat; ~ gösteril-
mek a fi desemnat candidat;
~ göstermek a desemna can-
didat; ~ olmak a candida;
~ ~yı candidat pentru nomi-
nalizare; ~ yoklaması sondaj
preelectoral.
adaylık, -ğı s. candidatură; ~ını
koymak a-şi (de)pune candi-
datura.
adbilim s. onomastică (ca
ştiinŃă).
adcı s., adj. (filoz.) nominalist.
adcılık, -ğı s. (filoz.) nomina-
lism.
adçekilmek vi. a se trage la
sorŃi.
adçekme s. tragere la sorŃi.
adçekmek vt. a trage la sorŃi.
addedilmek, addolunmak vi.
1. a se număra, a se enumera.
2. (fig.) a se considera, a se
crede.
12
addetmek vt. 1. a număra, a
enumera. 2. (fig.) a considera,
a crede; a socoti.
Âdem s. (rel.) Adam // ~ elması
(anat.) mărul lui Adam;
~ evladı/oğlu omenire, regnul
uman; ~ile Havva Adam şi
Eva.
adem s. inexistenŃă, lipsă; ne-
fiinŃă // ~i icra (jur.) neexe-
cutare, neîndeplinire a hotă-
rârii judecătoreşti; ~i kabul
(jur.) neacceptare; ~i mer-
keziyet (jur.) descentralizare;
~i mesuliyet (jur.) lipsă de
responsabilitate; ~i müdahale
(jur.) neintervenŃie; ~i mü-
savat inegalitate; ~i salâhiyet
fără împuternicire; ~i tecavüz
(jur.) neagresiune; ~i tecavüz
paktı (jur.) pact de neagre-
siune; ~i tediye (com.) neplată;
~i teslim (com.) nelivrare.
âdemiyet s. 1. umanitate; ome-
nire. 2. omenie, umanism.
adenit s. (med.) adenită.
adese s. 1. (fiz.) lentilă; ~vî bulut
(met.) nor lenticular. 2. (bot.)
lenticelă.
adet s. 1. număr; cifră. 2. exem-
plar, bucată; kaç ~ aldın câte
exemplare/bucăŃi ai luat?
âdet, -ti s. 1. deprindere, obiş-
nuinŃă, obicei. 2. tradiŃie, obi-
cei, datină. 3. (fiziol.) men-
struaŃie // ~ edinmek/ etmek a
avea obiceiul; ~ olmak a se
obişnui; ~ yerini bulsun diye
addetmek – adi
după datină; ~ çıkarmak a
inventa noi obiceiuri.
âdeta adv. aproape, gata, mai-
mai, cât pe-aci; în mod
virtual; pur şi simplu.
adetçe adv. numericeşte; nu-
meric, cifric.
adıl s. (gram.) pronume.
adım s. pas // ~ ~ pas cu pas,
treptat; ~ atmak a păşi, a
merge; ~ atmamak a nu pune
piciorul; a nu merge deloc;
~ ~ gezmek a cutreiera, a
colinda (în lung şi în lat);
~ başı/ başında/ başına la tot
pasul, la fiecare pas; ~ını
attırmamak a nu lăsa sa facă
un pas; ~ını geri almak a da
înapoi; ~larını açmak a păşi
cu paşi mari; ~larını sey-
rekleştirmek a încetini mer-
sul; ~larını sıklaştırmak a-şi
iuŃi paşii.
adımlama s. măsurare cu pasul.
adımlamak vt. a măsura cu
pasul.
adımlık adj. în expr.: iki
~ yerde la doi paşi distanŃă.
adi adj. 1. simplu, obişnuit, ordi-
nar, comun; normal. 2. (fig.)
inferior, vulgar, banal // ~ adım
pas de voie; ~ dava (jur.) pro-
cedură sumară; ~ gün zi (de
lucru) obişnuită; ~ kesir (mat.)
fracŃie ordinară; ~ pasaport
paşaport simplu; ~ suçlar
(jur.) delicte de drept comun;
~ mektup scrisoare simplă.
adiabatik – adsorbe
adiabatik adj. (chim.) adiabatic.
adil adj. just, drept; echitabil;
~ bir fiyat un preŃ echitabil;
~ bir mahkeme un tribunal
nepărtinitor.
adilane adv. just, drept; echi-
tabil, nepărtinitor.
adileşme s. banalizare, vulga-
rizare.
adileşmek vi. a deveni simplu,
comun, a se banaliza, a se
vulgariza.
adilik s. 1. simplitate, mod de a
fi simplu/comun; banalitate,
vulgaritate. 2. inferioritate.
adipikasid s. (chim.) acid adipic.
Adis-Ababa s. Addis-Abeba.
adisyon s. (la hotel, restaurant)
plată.
aditif s. (chim., fiz., mat.) aditiv.
adlamalık s. (gram.) apelativ.
adlandırılma s. numire, denu-
mire; intitulare; calificare.
adlandırılmak vi. a fi numit, a fi
denumit; a se intitula; a fi
calificat (drept).
adlandırma s. numire, denu-
mire; intitulare, titlu; acor-
darea unui calificativ.
adlandırmak vt. a numi, a
denumi; a intitula, a da un
calificativ.
adlanma s. numire, denumire.
adlanmak vi. a se numi, a se
denumi; a se intitula.
adlı adj. numit, denumit; inti-
tulat; cu numele de; Ali ~ bir
çocuk un copil cu numele de
13
Ali // ~ sanlı renumit, cu un
nume binecunoscut.
adlî adj. juridic, de drept; legi-
tim; judiciar // ~ hata (jur.)
eroare judiciară; ~ merci (jur.)
jurisdicŃie; ~ müşaveret (jur.)
consultanŃă juridică; ~ mü-
şaveret talebinde bulunmak
(jur.) a solicita consultanŃă
juridică; ~ sicil (jur.) cazier
judiciar; ~ sicili temiz olmak
(jur.) a nu avea cazier; ~ ta-
bip (jur.) medic legist;
~ tıp (jur.) medicină judiciară.
adliye s. 1. instanŃă judecă-
torească, instanŃă, tribunal.
2. palatul justiŃiei; ~ bakanı/
vekili ministrul justiŃiei; ~ en-
cümeni (jur.) complet de
judecată.
adliyeci s. jurist.
admitans s. (fiz.) admitanŃă.
adrenalin s. (farm.) adrenalină.
adres s. adresă; ~ bırakmak/ ver-
mek a da adresa; ~ kitabı/
rehberi carte de adrese; ~ini
değiştirmek a-şi schimba
adresa.
Adriyatik s. (geogr.) ~ Denizi
Marea Adriatică.
adsız adj. fără nume, nenumit,
nedenumit; fără renume;
necunoscut; anonim.
adsızparmak s. (d. degete) inelar.
adsorban s., adj. (chim.) absor-
bant.
adsorbe s. (chim.) în expr.:
~ etmek a absorbi.
14
adsorplamak vt. (chim.) a ab-
sorbi.
adsorplayıcı adj., s. (chim.) ab-
sorbant.
adsorpsiyon s. (chim.) absorbŃie.
adüktor adj. (anat.) aductor.
adyabatik adj. (chim., fiz.)
adiabatic.
aerobik adj. aerobic; ~ jimnastik
gimnastică aerobică.
aerodinamik I. s. (fiz.) aerodi-
namică. II. adj. aerodinamic.
aerografi s. aerografie.
aerometre s. aerometru.
aerosol, -lü s. aerosol.
aerosta s. aerostat.
af, -ffı s. 1. iertare, scuză. 2. dez-
vinovăŃire, justificare. 3. (jur.)
amnistie; graŃiere; affı
umumi/genel ~ amnistie
generală.
4. demitere, destituire; conce-
diere // ~ buyurun! scuzaŃi-
mă!, ~ dilemek a cere scuze;
~ kanunu decret de amnistiere.
afacan s., adj. (d. copii) ştrengar,
poznaş.
afacanlık s. ştrengărie; poznă,
şotie.
afakan s. v. hafakan.
afaki adj. 1. inutil, de prisos,
netrebuincios. 2. obiectiv.
afakileştirmek vt. a obiectiviza.
afakilik s. obiectivism.
afal afal adv. cu uimire, umilit,
cu stupoare.
adsorplamak – affetmek
affallamak, afallaşmak vi. a se
ului, a rămâne stupefiat, a se
năuci.
afallatmak, affallaştırmak vt. a
ului, a stupefia, a năuci, a
uimi din cale afară.
afat, -tı s. pl. nenorocire, cala-
mitate.
afatlamak vt. a huli, a spune
vorbe de ocară, a insulta.
afazi s. (fiziol.) afazie.
afeksiyon s. (med.) afecŃiune,
boală.
aferin interj. bine!, bravo!,
perfect!, admirabil!, aferim!
aferist, -ti s. afacerist, speculant.
afet, -ti s. 1. nenorocire, dezas-
tru, calamitate, catastrofă,
cataclism. 2. (med.) epidemie,
molimă (d. femei frumoase)
fatală.
afetzede s. (d. întâmplări neno-
rocite) victimă.
affedilme s. 1. iertare, scuză.
2. graŃiere, amnistiere, absol-
vire de o pedeapsă. 3. demi-
tere, concediere
affedilmek vi. 1. a fi iertat, a fi
scuzat. 2. a fi graŃiat, a fi
amnistiat; a fi absolvit de o
pedeapsă. 3. a fi demis, a fi
concediat, a fi destituit.
affedilmez adj. de neiertat;
condamnabil.
affetme s. v. affedilme.
affetmek vt. 1. a ierta, a scuza.
2. a graŃia, a amnistia; a
absolvi de o pedeapsă. 3. a
affeylemek – agat
demite, a destitui, a concedia
// affedersiniz! scuzaŃi!
affeylemek vt. v. affetmek.
affolunmak vi. v. affedilmek.
Afgan, Afganlı s., adj. afgan;
~lar müslümandırlar afganii
sunt musulmani; ~ dili limba
afgană; ~ halkı poporul afgan.
afganca I. s. afgana, limba
afgană. II. adv. în limba
afgană.
Afganistan s. Afganistan.
afi s. (argou) înfumurare, fălire,
lăudăroşenie, fanfaronadă;
~ satmak / yapmak a se gro-
zăvi, a se fuduli, a se da mare.
afif adj. v. iffetli.
afili adj. (argou) înfumurat, lău-
dăros, încrezut, fudul.
afiş s. afiş // ~yapmak (argou) a
pălăvrăgi, a spune palavre; a
minŃi.
afişe adj. dezvăluit, divulgat;
~ etmek a dezvălui, a divulga.
afitap, -bı s. soare.
afiyet, -ti s. 1. bine, mulŃumire,
bunăstare. 2. sănătate // ~ ol-
sun 1) poftă bună, 2) să-Ńi fie /
să vă fie de bine!; ~le cu poftă.
afoni s. (med.) afonie.
aforoz s. (rel.) excomunicare;
anatemă; ostracizare; afuri-
senie; ~ etmek. 1. a exco-
munica, a afurisi, 2. (fig.) a
rupe relaŃiile cu cineva.
aforozlamak vt. a excomunica; a
afurisi; a ostraciza; a exclude.
15
aforozlu adj. excomunicat; afuri-
sit, anatemizat, exclus.
afra tafva adj. plin de sine, cu
îngâmfare; pompos.
Afrikalı s., adj. african.
Afrika s. prop. Africa.
afrodizyak adj. (farm.) afrodi-
ziac.
afsun s. vrajă, farmec; descântec.
afsuncu s. vrăjitor, făcător de
farmece / vrajă.
afsunlamak vt. a vrăji, a fermeca,
a face farmece; a descânta.
afsunlu adj. vrăjit, fermecat;
descântat.
aftos s. (argou) iubită, amantă.
afur tafur I. s. aere, fasoane;
fanfaronadă. II. adv. cu îngâm-
fare, plin de aere / fasoane.
afyon s. opiu; ~ ruhu (farm.)
tinctură de opiu; ~ çekmek a
fuma / priza opiu.
afyonkeş s., adj. opioman.
afyonlamak vt. 1. a droga (cu
opiu). 2. (fig.) a învăŃa la rău
(pe cineva).
afyonlanmak vi. a se droga (cu
opiu).
afyonlu adj. drogat (cu opiu.).
ag (chim.) simbol chimic al
argintului.
aga s., adj. (d. oameni) simpatic,
plăcut; distins.
agâh adj. învăŃat, instruit, culti-
vat, cult.
aganta interj. (mar.) stop!
agaragar s. (chim.) agar-agar.
agat, -ti s. (min.) agat.
16
agenezi s. (med.) agenezie.
aglütinasyon s. aglutinare.
aglütinin s. (fiziol.) aglutinină.
agnosi s. (med.) agnozie.
agnostik s., adj. (filoz.) agnostic.
agnostisizm s. (filoz.) agnos-
ticism.
agoni s. agonie.
agora s. agora.
agorafobi s. (med.) agorafobie.
agraf s. agrafă.
agrafi s. (med.) agrafie.
agrandise adj. (fotogr.) mărire;
~ etmek (d. poze) a mări.
agrandisman s. (fotogr.) mărire,
mărit; ~ makinası (fotogr.)
aparat de mărit; ~ yapmak
(fotogr.) a mări.
agrandisör s. (fotogr.) aparat de
mărit.
agrega s. (tehn.) agregat.
agreman s. (dipl.) agrement.
agu interj. (d. bebe) agu.
ağ s. 1. plasă; fileu; balık ~ı
năvod; örümcek ~ı pânză de
păianjen; tenis ~ı fileu de
tenis. 2. (tehn.) reŃea // ~ ta-
baka (anat.) retină; ~ yatak
hamac; ~ına düşürmek a prinde
(pe cineva) în plasă; ~ atmak a
arunca năvodul / plasa.
ağa s. 1. moşier, chiabur, boier;
latifundiar. 2. (ca apelativ la
Ńară) jupân, domn; Mehmet
~! Jupâne / domnule Meh-
met!. 3. frate (mai mare),
nene; bade. 4. (ist.) agă.
agenezi – ağalanmak
ağababa s. 1. bunic, străbunic.
2. (ca formulă de adresare)
tată!
ağabey s. frate (mai mare), nene;
bade.
ağabeylik, -ği s. frăŃie; ~ etmek a
fi ca un frate mai mare
(pentru cineva), a avea grijă
ca un frate (mai mare).
ağaç, -cı I. s. 1. pom, copac,
arbore; 2. lemn; scândură.
II. adj. de / din lemn, de / din
scândură; ~ tekne ambarcaŃi-
une din lemn // ~ balı răşină;
kurbağası (zool.) broască-
verde, broască de iarbă.
ağaççileği, -ni s. (bot.) zmeură.
ağaçkakan s. (zool.) ciocăni-
toare.
ağaçlandırma s. împădurire,
sădire / plantare de copaci.
ağaçlamak, ağaçlandırmak vt.
a împăduri, a planta copaci.
ağaçlanmak vi. a se acoperi cu
copaci, a se împăduri.
ağaçlı adj. păduros, acoperit cu
copaci.
ağaçlık, -ğı 1. s. loc acoperit cu
pădure. 2. adj. păduros, aco-
perit cu pădure.
ağaçminesi, -ni s. (bot.) verbină,
vervenă.
ağaçsansarı, -nı s. (zool.) jder
ağaçsı adj. lemnos.
ağalanmak vi. a se boieri, a avea
aere de boier.
ağalık – ağır
ağalık, -ğı s. 1. calitate de boier,
boierie. 2. (fig.) curtenie,
gentileŃe; generozitate.
ağan s. meteor; cometă.
ağarmak vi. 1. a se albi, a deveni
alb. 2. a încărunŃi, a albi.
3. a se lumina (de zori).
ağartı s. albeaŃă, albiciune.
ağartmak vt. 1. a albi. 2. a pu-
rifica; a rafina.
ağda s. sirop concentrat; magiun.
ağdalanmak, ağdalaşmak vi.
(d. lichide) a se densifica, a
se condensa, a deveni mai
concentrat.
ağdalı adj. (d. sirop) concentrat,
dens, vâscos, gros.
ağdırmak vt. 1. (d. lichide) a în-
groşa, a face mai vâscos / mai
concentrat. 2. a face să atârne,
a lăsa suspendat / atârnat.
ağı s. otravă, venin.
ağı ağacı, -nı s (bot.) leandru
ağıl s. 1. Ńarc, staul, saivan;
stână; obor (de animale).
2. (la aştri) coroană, nimb.
ağılamak vt. a otrăvi; a intoxica.
ağılanmak vi. a se otrăvi.
ağılanım s. otrăvire, intoxicare.
ağılı adj. otrăvitor; ~ bitki plantă
otrăvitoare.
ağıllamak vt. (d. animale) a
strânge laolaltă; a închide în
Ńarc / obor.
ağıllanmak vi. (d. animale) a se
aduna laolaltă, a se strânge.
17
ağım s. 1. (încălŃăminte) căpută.
2. (aştri) a avea coroană/
nimb.
ağınmak vi. (d. animale) a se
tăvăli (pe jos), a se suci pe o
parte şi pe alta pe pământ
ağır adj. 1. greu, care atârnă/
cântăreşte mult; ~ bir yük o
încărcătură grea. 2. dificil,
complicat, greu. 3. grav;
~ hastalık boală gravă.
4. serios, grav; ~ sesle cu
voce gravă. 5. (mil.) greu;
~ makineli tüfek mitralieră
grea. 6. (d. paşi) încet, apăsat;
lent. 7. (fig.) supărător, jigni-
tor; ~ sözler cuvinte grele /
jignitoare. 8. important, valo-
ros. 9. (d. mirosuri) greu,
insuportabil, irespirabil. 10. (d.
alimente) greu, nedigerabil,
greu de digerat. 11. (d. somn)
greu, adânc. 12. (d. auz) surd,
greu de ureche, fudul de-o
ureche // ~ ceza pedeapsă
grea; ~ basmak a atârna greu;
~ çekmek a atârna / cântări
greu; ~ davranmak a acŃiona
încet; ~ duymak / işitmek a
auzi greu, a avea auzul slab;
~ gelmek a-i cădea greu; ~ ha-
pis cezası pedeapsă judiciară
grea; ~ para cezası amendă
contravenŃională; ~ kayıp
(mil.) pierderi grele; ~ hastalık
boală grea; ~ sanayi industrie
grea; ağrına gitmek (d. vorbe,
atitudini) a supăra, a mâhni.
18
ağırayak s. (d. femei) gravidă/
însărcinată (aproape de naş-
tere).
ağırbaşlı adj. sobru, serios, cum-
pătat; matur.
ağırbaşlılık s. sobrietate, serio-
zitate; cumpătare; maturitate.
ağırca adv. 1. destul de greu.
2. destul de grav.
ağırküre s. (geol.) barisfera.
ağırlama s. ospătare, cinstire,
tratament ales; atitudine plină
de ospitalitate.
ağırlamak vt. 1. a ospăta,
a cinsti, a omeni, a
primi pe cineva în mod ospi-
talier. 2. a face să atârne mai
greu.
ağırlanmak vi. a fi ospătat, a fi
cinstit, a fi primit în mod
ospitalier.
ağırlaşmak vi. 1. a se agrava
(o boală); a se înrăutăŃi.
2. (d. greutate) a se face mai
greu, a se îngreuna, a se
îngreuia.
ağırlatmak, ağırlaştırmak vt.
1. a împovăra, a încărca din
greu, a îngreuna. 2. (fig.) a
agrava, a înrăutăŃi.
ağırlık s. 1. greutate, pondere;
brüt ~ greutate brută; net
~ greutate netă; özgül ~ greu-
tate specifică; ~ birimi unitate
de măsură a greutăŃii; ~ mer-
kezi centrul de greutate.
2. (fig.) pondere, importanŃă.
ağırayak – ağız
3. dificultate, greutate. 4. po-
vară, greutate.
ağırlıklı adj. 1. greu, cu greutate.
2. (fig.) cu pondere.
ağırsu, -yu s. (chim.) apă grea.
ağırsıklet, -ti s. (sport) categoria
grea.
ağısız adj. netoxic.
ağısızlaştırma s. detoxificare.
ağısızlaştırmak vt. a detoxifica.
ağıt s. 1. (rel.) bocet. 2. (lit.)
elegie.
ağıtçı s. bocitoare.
ağıtsal adj. elegiac; trist, jalnic.
ağıtutar s., adj. antitoxin.
ağıtutkunluğu, -nu s. toxico-
manie.
ağız, -ğzı s. 1. gură (şi georgr.).
2. persoană, suflet; gură. 3. (d.
drumuri) intersecŃie; răscruce.
4. grai; dialect; idiom, jargon
// ~ını açmak a vorbi; ~ını
açmamak a nu-şi deschide
gura; a tăcea; ~ açtırmamak a
nu lăsa (pe altul) să
vorbească, a închide gura alt-
cuiva; ~ aramak a trage de
limbă; ~ kavgası ceartă, gâl-
ceavă; ~ satmak a se lăuda; a
se da mare; ~a düşmek a fi
bârfit; ~dan verbal; oral;
~dan ~a din gură în gură;
prin viu grai; ~ı açık kalmak a
rămâne cu gura căscată; ~ı
değişmek a spune altceva;
~ına bakmak a se lua după
gura cuiva; ~ına geleni
söylemek a spune ce-i vine la
ağızbirliği – ağtabaka
gură; ~ından lokmasını almak
a-i lua bucăŃica de la gură;
~ını kapamak a-i închide
gura; ~ndan kaçırmak a scăpa
din gură.
ağızbirliği, -ni s. unison; unani-
mitate; acord general.
ağızlamak vt. 1. a muşca; a
apuca cu dinŃii. 2. (mar.) a
ajunge la intrarea în port.
ağızlaşım, ağızlaşma s. (anat.)
anastomoză.
ağızlaşmak vt. (anat.) a anas-
tomoza.
ağızlık s. 1. Ńigaretă. 2. zăbală.
3. (la instrumentele muzicale)
muştiuc.
ağızotu, -nu s. (mil.) amorsă.
ağızsal adj. oral (în opoziŃie cu
scris).
ağızsıl adj. (fon.) oral (în opo-
ziŃie cu nazal); ~ ünlü vocală
orală; ~ ünsüz consoană
orală.
ağızsız adj. fără grai, mut; supus.
ağkatman s. (anat.) retină.
ağlama s. 1. plâns, plânset.
2. plângere, tânguire, lamen-
tare.
ağlamak vi. 1. a plânge; a lă-
crima; ~tan gözleri kızarmak
a i se înroşi ochii de plâns.
2. a se văita, a se tângui, a se
lamenta. 3. a regreta.
ağlamaklı, ağlamalı adj. plân-
gător, tânguitor.
ağlamsamak vi. a se smiorcăi, a
se preface că plânge.
19
ağlamsık s. plângăreŃ, smiorcăit,
plângăcios.
ağlaşmak vi. a boci, a plânge
(laolaltă).
ağlatı s. (teatr.) tragedie.
ağlatıcı adj. lacrimogen (şi fig.).
ağlatısal adj. tragic.
ağlatmak vt. a face (pe cineva)
să plângă, a provoca (cuiva)
plânsul.
ağlaya ağlaya adv. plângând, tot
plângând.
ağlayış s. plâns, bocet; scâncet.
ağlı adj. (d. pantaloni) larg,
evazat.
ağma s. (astr.) cometă, stea
căzătoare.
ağmak vi. 1. a se ridica, a se
înălŃa; a urca. 2. a atârna.
ağnamak vi. (d. animale) a se
tăvăli pe pământ.
ağrı s. durere, suferinŃă; ~ kesici
analgezic; ~kesimi analgezie;
~sı tutmak a fi cuprinsă de
durerile facerii; ~ vermek a
provoca durere / suferinŃă.
Ağrı Dağı, -nı s. Muntele Ararat.
ağrıkesen s. analgezic.
ağrılı adj. dureros; neplăcut.
ağrımak vi. a durea, a ustura.
ağrısız adj. nedureros, fără
durere.
ağrıtmak vt. a face să doară / să
usture, a provoca durere/
usturime.
ağsı adj. reticulat, reticular.
ağtabaka s. (anat.) retină.
20
ağustos s. august; ~ ayı luna au-
gust; ~ ayında în luna august.
ağustosböceği, -ni s. greier.
ah interj. ah!, vai!
ahali s. populaŃie.
ahbap s. amic, prieten; ~ olmak
a se împrieteni, a deveni
amici.
ahbapça adv. prieteneşte, ami-
cal; ~ konuşmak a vorbi prie-
teneşte/amical.
ahbaplık s. amiciŃie, prietenie;
~a dökmek a se împrieteni;
~ etmek a fi in relaŃii bune cu
cineva.
ahçı, aşçı s. bucătar.
ahçıbaşı, -nı s. bucătar şef.
ahçılık, -ğı s. artă culinară,
bucătărie.
ahdetmek vi. 1. a jura; a pro-
mite. 2. a-şi lua angajament, a
se angaja.
ahdi adj. (jur.) convenŃional,
contractual; ~ tarife tarif
internaŃional.
Ahdiatik s. Vechiul Testament.
Ahdicedit s. Noul Testament.
ahenk, -gi s. 1. (muz.) armonie.
2. muzicalitate. 3. acord, con-
cordanŃă; ~ini bozmak a strica
armonia; ~ kaidesi (fon.)
armonie vocalică; ~ kurmak a
stabili relaŃii amicale / armo-
nioase; ~ sağlamak a asigura
liniştea şi ordinea.
ahenkleştirmek vt. 1. a potrivi, a
regla. 2. a armoniza; a
coordona.
ağustos – ahit
ahenkli adj. armonios; melodios;
~ hareket (fiz.) mişcare
armonică.
ahenksiz adj. nearmonios; neme-
lodios; discordant, distonant.
ahenksizkik, -ği s. lipsă de ar-
monie, dezacord; discordanŃă,
distonanŃă.
aheste adj. încet, domol, calm;
~ ~ calm, lin, uşor; ~ beste
încet, pe îndelete.
ahfat s. 1. (jur.) descendent,
urmaş. 2. nepoŃi.
ahı adj. generos.
ahır s. grajd, staul; şură, hambar,
şopron; ~a çekmek a duce
animalele la grajd; ~a çevir-
mek a răvăşi; ~ gibi răvăşit,
murdar.
ahır s. v. ahir.
âhir adj. ultim, final; ~ karar
ultimă decizie; ~ nefes ultimă
suflare; sfârşit // ~ olmak a se
încheia, a ajunge la sfârşit;
~ ömür / vakit bătrâneŃe, se-
nectute; ~ zaman Judecata de
Apoi; ~ zaman peygamberi
Profetul Mahomed.
ahiren adv. recent.
ahiret, -ti s. v. ahret.
ahiretlik, -ği s. v. ahretlik, -ği.
ahit, -hdi s. 1. promisiune,
angajament. 2. tratat, conven-
Ńie, pact, acord. 3. eră, epocă,
perioadă, domnie. 4. decret
imperial; ~e vefa (jur.) pacta
sunt servanda (principiu de
drept internaŃional).
ahitleşmek – aidat
ahitleşmek vi. 1. a se înŃelege, a
cădea de acord. 2. a pactiza, a
încheia un pact.
ahitname s. pact; alianŃă;
convenŃie.
ahize s. (tehn.) receptor; telefon
~si receptor de telefon.
ahkâm s. (jur) 1. decizie, hotă-
râre, verdict. 2. statut, regu-
lament, prevedere. 3. părere,
idee.
ahlak, -kı s. 1. (filoz.) morală.
2. cinste, onestitate. 3. condu-
ită, comportament; meslek ~ı
etică profesională; ~a aykırı
imoral; ~ bilimi etică; ~ını
bozmak a corupe; ~ı bozuk
corupt; ~ dışı imoral, amoral;
~ duygusu simŃ moral, mora-
litate.
ahlâkan, ahlâkça adv. moral,
etic.
ahlâkçı s. moralist
ahlâkdışçılık, -ği s. amoralitate,
imoralitate.
ahlâkdışı adj. imoral; amoral.
ahlâkıyat, -tı s. v. ahlak bilimi.
ahlâki adj. etic, moral.
ahlâklı adj. 1. moral. 2. cinstit,
onest, integru.
ahlâklılık, -ğı 1. decenŃă, corec-
titudine, integritate morală.
2. moralitate.
ahlâksal adj. etic, moral.
ahlâksız adj. 1. necinstit, imoral,
corupt. 2. needucat, obraznic,
bădăran, mitocan.
21
ahlâksızlık, -ğı s. 1. imoralitate,
necinste, corupŃie. 2. obrăzni-
cie, mitocănie.
ahlamak vi. a suspina, a ofta.
ahlat, -tı s. pară sălbatică.
ahmak, -ğı s. prost, neghiob,
nătărău, tont, nătâng.
ahmakça adv. prosteşte.
ahmaklaşmak vi. a se prosti, a
se tâmpi; a se zăpăci.
ahmaklık, -ğı s. prostie, neghio-
bie; tâmpenie; zăpăceală.
ahret s. (rel.) lumea de apoi // ~e
göndermek a trimite (pe cineva)
pe lumea cealaltă, a omorî;
~ kardeşi (rel.) frate/soră
(de credinŃă); ~ korkusu teamă
de Judecata de Apoi; ~te on
parmağı / iki eli yakasında
olmak a nu ierta (pe cineva)
nici în lumea cealaltă; ~ suali
(rel.) interogatoriul divin.
ahretlik, -ği copil adoptiv.
ahşap adj. de / din scândură, de /
din lemn; ~ ev casă de lemn.
ahtapot, -tu s. 1. (zool.) cara-
catiŃă. 2. (med.) vegetaŃie,
polipi.
ahu s. (zool.) gazelă; antilopă //
~ gibi frumos, graŃios; ~ göz-
lü / gözleri cu ochi de gazelă.
ahududu, -nu s. zmeură.
ahuvah adv. smiorcăindu-se,
lamentându-se.
ahval, -li s. situaŃie, stare, cir-
cumstanŃă.
aidat, -tı s. 1. cotizaŃie, contri-
buŃie. 2. venit, câştig, profit.
22
aidiyet, -ti s. apartenenŃă, relaŃie
aile s. 1. familie. 2. soŃie,
nevastă; ~ bahçesi / gazinosu
grădină de vară; ~ doktoru
medic de familie; ~ dostu
prieten de familie; ~ efradı
membrii familiei; ~ kurmak a
întemeia o familie; ~ meclisi
consiliu familial; ~ ocağı
cămin familial; ~ planlaması
planificare familială; ~ reisi
capul familiei.
ailece adv. cu toată/cu întreaga
familie.
ailevi adj. familial; familiar;
domestic; privat.
ait adj. privitor la, relativ la, re-
feritor la // ~ olmak a aparŃine.
ajan s. 1. agent secret, spion.
2. reprezentant, agent.
ajanda s. agendă.
ajanlık, -ğı s. 1. spionaj. 2. re-
prezentanŃă, agenŃie.
ajans s. 1. agenŃie, agenŃie de
ştiri. 2. (com.) agenŃie.
ajur s. ajur.
ajurlu adj. ajurat, cu ajur.
ak, -kı I. adj. 1. alb. 2. (fig.) cu-
rat, pur; II. s. 1. alb, culoarea
albă. 2. albul ochiului. 3. al-
buş. 4. (med.) albeaŃa (ochiu-
lui); ~ akçe kara gün içindir
bani albi strânşi pentru zile
negre; ~ altın platină; ~ arap
arab; ~ düşmek a încărunŃi;
~la karayı seçmek a o duce
greu; a suferi (multe); ~ pak
aidiyet – akant
foarte curat; ~ saçlı cu părul
cărunt.
akabinde adv. imediat după.
akaç s. uluc; jgheab; canal.
akaçlama s. drenare, drenaj.
akaçlamak vt. a drena.
akademi s. academie; bilimler
~si academia de ştiinŃe; güzel
sanatlar ~si academia de arte
(frumoase).
akademicilk, -ği s. academism.
akademik adj. academic; univer-
sitar.
akademisyen s. academician.
akademizm s. academism.
akağa s. (ist.) eunuc alb (din
palatul sultanului).
akağaç s. (bot.) mesteacăn alb.
akaid s. doctrinele unei religii.
akait s. (rel.) doctrină, dogmă,
principii (ale unei cre-
dinŃe); ~ kitabı (rel.) carte de
dogme.
akaju s. acaju, mahon.
akak, -ğı s. 1. albie (de râu).
2. pârâu, apă curgătoare; curs
de apă.
akala s. bumbac (dintr-o să-
mânŃă adusă în Turcia din
America).
akamber s. ambră, chihlimbar
cenuşiu.
akamet s. 1. sterilitate; ariditate;
uscăciune. 2. eşec; ~e uğra-
mak a eşua.
akant, -tı, akantus s. (bot.) talpa
ursului, acantă.
 akanyıldız – akıl
akanyıldız s. cometă; meteorit,
stea căzătoare; ~ yağmuru
ploaie de stele căzătoare.
akar1 s. construcŃii destinate
închirierii; acaret.
akar2 adj. fluid, curgător, ~ su
apă curgătoare.
akar3 s. (zool.) căpuşă.
akaret, -ti proprietate de închi-
riat, acaret.
akarkum s. nisipuri mişcătoare.
akarsu, -yu s. 1. apă curgătoare,
râu. 2. colier (cu diamante
sau perle).
akaryakıt, -tı s. carburant.
akasya s. 1. (bot.) salcâm.
2. (zool.) lăcustă.
akbaba s. (zool.) vultur pleşuv.
akbalık, -ğı s. (iht.) ochiană.
akbalıkçıl s. (ornit.) bâtlan.
akbasma s. (med.) cataractă
akciğer s. plămân // ~veremi
(med.) tuberculoză pulmo-
nară; ~ yangısı (med.)
pneumonie; ~ zarı (anat.)
pleură.
akça adj. alburiu, albicios, albui;
palid; deschis la culoare.
akça s. v. akçe.
akçaağaç s. (bot.) arŃar.
akçakavak s. (bot.) plop alb.
akçayel s. vântul de sud-est.
akçe s. bani (monedă) // ak ~ ka-
ra gün için bani albi pentru
zile negre.
akçeleme s. finanŃare.
akçelemek vt. a finanŃa.
akçelenmek vi. a fi finanŃat.
23
akçeli adj. fiscal.
akçıl adj. decolorat, şters.
akçıllanmak, akçıllaşmak vi. a
se decolora; a păli.
akçıllık, -ğı s. decolorare; pălire.
akdarı s. (bot.) mei.
akdemir s. fier forjat.
Akdeniz s. Marea Mediterană.
aktdetme s. încheiere / parafare
de contract / înŃelegere /
tratat.
akdetmek vt. a contracta, a
încheia un contract, a parafa
o înŃelegere / un tratat.
akdoğan s. (zool.) şoim alb.
akgünlük, -ğü s. tămâie (din
ienupăr).
akhardal s. (bot.) muştar alb.
akı s. (fiz.) flux.
akıbet, -ti s. 1. sfârşit, final.
2. (fig.) destin, soartă // ~ine
uğramak a avea soarta
(cuiva).
akıcı adj. 1. (d. ape) curgător.
2. neted, lucios // ~ ünsüz
(fon.) consoană lichidă.
akıcılık, -ğı s. 1. fluiditate.
2. (fig.) flexibilitate.
akıl, -klı s. 1. minte, raŃiune;
înŃelepciune; discernământ.
2. memorie. 3. idee, părere,
gând. 4. sfat, povaŃă // ~dan
din memorie; folosindu-şi
imaginaŃia; ~ımda n-am uitat;
am în vedere! ~ almak a se
consulta (cu cineva), a cere
sfatul; ~ını almak a-l atrage;
a-l fermeca, a-l vrăji; ~ alma-
24
mak a fi incredibil; ~ı alma-
mak a nu pricepe; a nu înŃe-
lege, a nu crede că se poate
aşa ceva; ~ almaz incredibil,
inimaginabil, de neconceput;
~ı başında cu capul pe umeri;
înŃelept, rezonabil; ~ını
başına almak / toplamak /
devşirmek a-şi băga minŃile în
cap; ~ını başından almak a-i
suci mintea cuiva; ~ı başına
gelmek a-i veni mintea la cap;
~ı başından gitmek a-şi
pierde minŃile; ~başında
olmak a fi cu capul pe umeri;
~ı başka yerde olmak a avea
capul în altă parte; ~ını çel-
mek a îndupleca, a convinge;
~dan çıkarmak a da uitării, a
nu se mai gândi; ~ından
çıkmak a uita; ~ından çıkma-
mak a nu-i mai ieşi din cap;
a-l obseda; ~ının çivisi eksik
olmak a avea o doagă lipsă;
~ı dağılmak a nu se putea
concentra; ~ danışmak a se
consulta, a cere părerea
cuiva; ~lara durgunluk
vermek a face să-i stea mintea
în loc; ~ı durmak a-i sta
mintea în loc; ~ına düşmek a-
i trece prin minte; ~ eksikliği
deficienŃă mentală; ~ erdir-
memek a nu putea înŃelege /
pricepe; ~ erdirmek a înŃe-
lege, a pricepe; ~ı ermek a-i
duce mintea, a pricepe, a
înŃelege; a percepe; ~ı erme-
akıl – akıl
mek a nu-i duce capul; a nu
înŃelege / pricepe; ~ına eseni
yapmak a face ce-i vine la
cap, a face ce-i vine în minte;
~ına esmek a i se năzări;
~ etmek a proceda inteligent;
a prevedea, a intui; ~ fikir
gândire sănătoasă; ~ından
geçirmek a se gândi aşa în
treacăt; ~ından geçmek a-i
trece prin minte; ~ına gelmek
a-i veni ceva în minte; a-şi
aminti; ~ına geleni söylemek
a spune tot ce-i trece prin
minte; ~ına geleni yapmak a
face tot cei trece prin minte;
~a gelmez de neimaginat/de
neconceput; ~ına getirmek
1) a-i aminti cuiva ceva,
2) a-şi aduce aminte; ~ has-
taslığı boală mentală, tulbu-
rare mentală; ~ hastanesi spi-
tal de boli mintale; ~ hastası
bolnav mintal; ~ hocası sfă-
tuitor, povăŃuitor; mentor;
~ını kaçırmak a-şi pierde
minŃile; ~ında kalmak a-i
rămâne în minte; a avea încă
în amintire; ~ı karışmak a nu
mai judeca; ~ını kaybetmek
a-şi pierde minŃile; ~ına
koymak a pune ceva în minte
/ a pune ceva în gând; ~ını
oynatmak a înnebuni, a se
scrânti, a se Ńicni; ~ öğretmek
a da sfaturi; ~ına sığdırama-
mak a nu concepe; ~ı son-
radan gelmek a se deştepta;
akılcı – akıntısız
~ını saşırmak a se zăpăci; ~ı
takılmak a-i veni o idee, a i se
năzări; ~ının terazisi bozu-
lmak a-i lipsi o doagă; ~da
tutmak a Ńine minte; ~ının
ucundan geçmemek a nu-i
trece prin minte, a nu se
gândi deloc; ~a uygun cre-
dibil; ~ına uymak a se lua
după capul altuia; ~ vermek a
da sfaturi (cuiva); ~a yakın
rezonabil, plauzibil; ~ı yat-
mak a pricepe; ~ yormak a-şi
stoarce creierii; ~ yürütmek a
cântări; ~ından zoru olmak a
avea probleme cu capul; ~ını
yormak a-şi pune capul la
contribuŃie.
akılcı adj. raŃional, raŃionalist.
akılcılık, -ğı s. (filoz.) raŃiona-
lism.
akıldışı adj. iraŃional.
akıldişi, -ni s. măsea de minte.
akıllandırmak vt. a băga cuiva
minŃile în cap; a face să-i
vină mintea la cap; a-l face
mai înŃelept.
akıllanmak vi. a-i veni mintea la
cap, a deveni mai înŃelept.
akıllı adj. inteligent, deştept;
prudent // ~ davranmak a pro-
ceda inteligent; ~ geçinmek a
trece drept (cineva) inte-
ligent.
akıllıca adv. inteligent, înŃelept,
cu inteligenŃă.
akıllılık, -ğı s. inteligenŃă, înŃe-
lepciune, deşteptăciune.
25
akılsız adj. lipsit de inteligenŃă,
mărginit // ~ başın cezasını /
zahmetini ayak çeker (prov.)
unde nu e cap, vai de picioare.
akılsızlık, -ğı s. prostie, neghio-
bie // ~ etmek a face o prostie,
a se comporta ca un om fără
cap (minte).
akım s. 1. curent (şi fig.); hava
~ı curent de aer; elektrik ~ı
curent electric; dalgalı ~ cu-
rent alternativ; doğru ~ curent
continuu. 2. (în lit., arte)
curent.
akımlık, -ğı s. albie (de râu);
curs de apă.
akımtoplar s. baterie, acumu-
lator.
akın s. 1. incursiune, atac, raid;
hava ~ı raid aviatic. 2. aflu-
enŃă // ~ etmek a ataca;
a se năpusti, a face o
incursiune.
akıncı s. 1. (mil.) atacator; diver-
sionist. 2. (fotbal) atacant.
akıntı s. 1. curent (şi fig.), curs.
2. (med.) supuraŃie. 3. (fig.)
înclinaŃie, predispoziŃie // ~ya
kapılmak a fi luat de val; ~ya
kürek çekmek a vâsli împo-
triva curentului; a încerca
imposibilul.
akıntılı adj. 1. (d. ape) cu
curenŃi. 2. (med.) infecŃios.
akıntısız adj. (d. ape) 1. fără
curenŃi, lin. 2. fără scurgere,
fără drenaj.
26
akış s. curs (de apă) // ~ aşağı în
aval, în josul apei; ~ yukarı în
amonte, în susul apei.
akışkan s. (fiz.) fluid.
akışkanlaştırmak vt. a lichefia.
akışkanlık s. fluiditate.
akıtaç, -cı s. (med.) dren, drenă.
akıtım s. (med.) drenaj.
akıtmak vt. 1. a face (ceva) să
curgă. 2. a vărsa, a deversa.
akide1 s. 1. (rel.) dogmă, pre-
cept. 2. doctrină, principiu //
~yi bozmak a renunŃa la
credinŃă; ~si bozuk renegat al
credinŃei religioase.
akide2 s. în expr.: ~ şekeri
acadea.
âkif s. 1. (rel.) adunaŃi pentru
slujbă/rugăciune. 2. închină-
tor, cel care se roagă; adora-
tor. 3. zelos, silitor, sârguin-
cios.
akik, -ki s. (geol.) agat.
akim adj. 1. steril, neproductiv.
2. uscat // ~ olmak a eşua.
akis, -ksi I. s. 1. ecou, rezonanŃă
(şi fig.). 2. (fiz.) reflexie,
reacŃie. II. adj. contrar, opus,
antagonic // ~ uyandırmak a
provoca / a stârni o reacŃie;
~ne dimpotrivă.
akit, -kdi s. 1. legământ, jură-
mânt; contract, înŃelegere;
tratat. 2. căsătorie, mariaj //
~in bozulması rezilierea
unui contract; ~ten doğan
borçlar obligaŃii contrac-
tuale.
akış – akli
akkan s. (biol.) limfă.
akkarınca s. termită.
akkavak s. (bot.) plop-alb.
akkefal, -li s. (iht.) obleŃ, sorean,
oblişor.
akkelebek s. molie.
akkor adj. incandescent.
akkorluk, -ğu s. incandescenŃă.
aklama s. 1. (jur.) achitare.
2. reabilitare.
aklamak vt. 1. a dezvinovăŃi, a
disculpa, a reabilita. 2. (jur.)
a achita.
aklan s. pantă.
aklanma s. 1. albire. 2. (jur.)
achitare. 3. reabilitare, repu-
nere în drepturi.
aklanmak vi. 1. a fi curăŃat.
2. (jur.) a fi achitat. 3. a fi
reabilitat, a fi repus în
drepturi.
aklaşmak vt. a albi, a deveni alb,
a se albi.
aklen adv. raŃional, mintal.
akletmek vi. a gândi bine, a
chibzui.
aklı adj. cu pete albe // ~ karalı cu
pete / cu dâre albe şi negre.
aklık s. albime, albeaŃă.
aklıselim s. minte sănătoasă /
lucidă; ~ sahibi (d. oameni)
înŃelept; cu discernământ, cu
judecată sănătoasă.
akli adj. mental, raŃional // ~ me-
lekeler facultăŃile mentale;
~ muvazene echilibru mintal.
akliye – aksam
akliye s. 1. boală psihică. 2. (la
spital) salon de psihiatrie.
3. (filoz.) raŃionalism.
akliyeci s. psihiatru; neuropato-
log.
akma s. 1. curgere, curs; scur-
gere; revărsare. 2. stea căză-
toare, meteorit // ~ borusu
conductă de scurgere; ~ valfı
valvă / supapă de scurgere.
akmadde s. (anat.) substanŃă
albă.
akmak vi. 1. a curge, a se vărsa,
a se scurge; a se prelinge.
2. (fiz.) a decurge, a se
scurge, a trece. 3. (d. o Ńesă-
tură) a se deşira, a se destră-
ma // akacak kan damarda
durmaz (prov.) ce-Ńi e scris în
frunte Ńi-e pus; ce-o fi o fi;
akan sular durmak a nu mai
avea ce să spună, a-i pieri
graiul.
akne s. acnee.
akont, -tu s. acont, avans.
akordeon s. acordeon.
akordeoncu s. acordeonist.
akort s. 1. acord. 2. armonie //
~ anahtarı cheie pentru acor-
dat; ~u bozuk dezacordat; ~u
bozuk orkestra gibi unul
(unii) hăis şi altul (alŃii) cea;
~ etmek a acorda (un instru-
ment).
akortçu s. (muz.) acordor.
akortlu adj. acordat.
akraba s. rudă, neam; apropiaŃi;
~ olmak a fi rudă/neam; uzak-
27
tan ~ rudă îndepărtată; yakın
~ rudă apropiată // ~ diller
limbi înrudite.
akrabalık, -ğı s. rudenie.
akran s. leat (persoană de ace-
eaşi vârstă cu cineva).
akredite adj. în expr.: ~ etmek a
acredita.
akreditif s. (fin.) 1. acreditiv.
2. scrisoare de credit, scri-
soare de garanŃie.
akrep s. (zool.) scorpion (şi
astr.) // ~gibi (d. vorbire)
veninos, plin de rautate.
akrilik, -ği s. adj. acrilic.
akrobasi s. acrobaŃie.
akrobat, -tı s. acrobat.
akrobatik adj. acrobatic.
akrobatlık, -ğı s. acrobaŃie.
akromatik adj. acromatic.
akromatopsi s. (med.) acroma-
topsie.
akromegali s. (med.) acromega-
lie.
akropol, -lü s. (ist.) acropolă;
citadelă.
akrostiş s. (lit.) acrostih.
aks s. osie, ax.
aksa s. piedică, impediment,
obstacol.
aksak adj. 1. şchiop. 2. (fig.)
partea proastă. 3. (d. versuri)
şchiop.
aksakal s. bătrânul unei comu-
nităŃi, cel înŃelept.
aksaklık s. 1. şchiopătare. 2. de-
fect, neajuns, dificultate.
aksam s. componente (şi tehn.).
28
aksama s. 1. şchiopătat, şchio-
pătură. 2. (fig.) neajuns, po-
ticneală, defect; dificultate.
aksamak vt. 1. a şchiopăta.
2. (fig.) a se poticni, a nu se
desfăşura normal.
aksan s. accent (şi pronunŃare).
aksatmak vt. 1. a face să şchio-
păteze. 2. a pune piedică, a
împiedica; a neglija.
aksedir s. (bot.) arborele vieŃii,
cedru alb.
akseptans s. 1. scrisoare de
acceptare. 2. (econ.) accept,
consimŃământ pe o poliŃă
(kabulümdür şi semnătura).
aksesuar s. 1. accesoriu. 2. recu-
zită teatrală.
aksesuarcı s. recuzitar.
aksetmek vi. 1. a se reflecta (şi
fig.). 2. (d. voce, sunet) a
răsuna. 3. (d. informaŃie) a
avea ecou, a se reflecta, a se
oglindi.
aksettirmek vt. 1. a reflecta (şi
fig.); a determina o reflexie.
2. (d. informaŃie) a oglindi.
aksırık s. strănut // ~lı tıksırıklı
(d. persoane) hodorog, ra-
molit.
aksırmak vi. a strănuta.
aksırtıcı adj. care provoacă stră-
nutul.
aksırtmak vt. a provoca strănu-
tul (cuiva).
aksi adj. 1. invers, contrar, opus.
2. (fig.) Ńâfnos, iritabil, iras-
cibil. 3. inoportun, nepotrivit;
aksama – akşam
neadecvat, impropriu // ~ de-
lil contra-argument; ~ gitmek
a-i merge prost, a-i ieşi totul
pe dos; ~ halde dacă nu...,
altfel, în caz contrar; ~ni
iddia etmek a susŃine con-
trariul; ~ni söylemek a spune
contrariul; ~ takdirde în caz
contrar; ~ tesir efect advers /
invers; ~ adam om îndărătnic.
aksilenmek, aksileşmek vi. 1. a
se opune, a se împotrivi. 2. a
se încăpăŃâna.
aksilik, -ği s. 1. opunere împo-
trivire. 2. încăpăŃânare. 3. ghi-
nion // ~ çıkmak a apărea
greutăŃi; ~ etmek a se încăpă-
Ńâna, a se ambiŃiona; ~i tut-
mak a stărui în încăpăŃânarea
sa; ~i üstünde Ńâfnos, într-o
pasă proastă.
aksine adv. din contra.
aksiseda s. ecou; răsunet.
aksiyom s. axiomă.
aksiyomatik adj. axiomatic.
aksiyon s. 1. acŃiune (şi lit.)
2. (fin.) poliŃă, acŃiune.
akson s. (anat.) axon.
aksöğüt s. (bot.) salcie albă.
aksu s. v. akbasma.
aksülamel, -li s. reacŃie; reflex.
aksülümen s. (chim.) corosiv.
akşam I. s. seară. II. adv. seara //
~a diseară; ~dan de cu seară;
~ları seara, serile; ~ akşam
serile, în fiecare seară; ~ ol-
mak a se face seară; ~dan
akşama doar serile; ~ı bulmak
akşamcı – aktarmasız
a sta până seara, a dura până
seara; ~a doğru spre seară;
~lar / ~(lar)ınız hayır olsun /
ola! bună seara!; ~ okulu
şcoală serală; ~ ezanında la
apusul soarelui; ~ gazetesi
ziar de seară; ~ın işini yarına
/ sabaha bırakma / koyma
(prov.) nu lăsa pe mâine ce
poŃi face astăzi; ~dan kalma /
kalmış mahmur; ~ karanlığı
amurg; crepuscul; ~ namazı
rugăciunea de seară; ~ sabah
constant, fără întrerupere; ~a
sabaha în curând; ~ şerifler
(iniz) hayrolsun! bună seara!;
~ üstü / üzeri pe înserate;
~ vakti la apus; ~ yameği
cină.
akşamcı s. 1. consumator de
băuturi (doar seara). 2. lu-
crător în schimbul de noapte.
3. elev/student la seral.
akşamlamak vi. 1. a sta
(undeva) până seara, a-l
apuca seara (undeva). 2. a-şi
petrece seara (undeva), a
rămâne seara (undeva).
akşamleyin adv. în timpul serii,
seara.
akşamlık, -ğı s. de seară, pentru
o seară.
akşamlı sabahlı adv. zi şi
noapte.
akşamsafası, akşamsefasi, -nı
s. serată.
akşamyıldızı, -nı s. (astr.) Lu-
ceafărul de seară.
29
akşın s., adj. albinos.
aktar s. 1. negustor de
mărunŃişuri. 2. drogherie.
aktarıcı s. 1. zidar care face
acoperişurile din Ńiglă şi
olane. 2. (sport) ridicător (la
volei).
aktarım s. 1. transferare, tran-
sfer. 2. transbordare. 3. tra-
ducere. 4. transmitere. 5.
(med.) transplant. 6. (prima)
arătură.
aktariye s. produse de mercerie;
produse de drogherie.
aktarma s. 1. transfer, transfe-
rare; transbordare. 2. transpu-
nere. 3. reproducere; citat.
4. prima arătură. 5. (sport)
pasă, pasare // ~ etmek a
reproduce; ~ yapmak a
transborda; a muta dintr-un
mijloc de transport în altul.
aktarmacılık s. (filoz.) eclec-
tism.
aktarmak vt. 1. a transborda; a
trece. 2. a transcrie, a trece
pe curat. 3. a răsfoi, a frun-
zări. 4. a scotoci, a răscoli.
5. a traduce; a transpune 6. a
ara. 7. a goli. 8. (sport) a
pasa. 9. a schimba Ńiglele /
olanele (sparte). 10. (med.)
a transplanta, a face un
transplant.
aktarmalı adj. cu transbordare.
aktarmasız adj. fără transbor-
dare, direct.
30
aktif I. adj. 1. activ, harnic,
vrednic. 2. eficace, eficient.
3. (gram.) activ ~ çatı
diateza activă. II. s. (com.)
activ, capital, avere,
bunuri // ~ metot metodă
activă; ~ rol oynamak a juca
un rol activ.
aktivizm s. (filoz., pol.) activism.
aktör s. actor.
aktöre s. principii morale, valori
etice, etică.
aktöresel s. moral, etic.
aktorlük, -ğü s. 1. actorie, pro-
fesiunea de actor. 2. teatru.
3. (fig.) prefăcătorie, joc de
teatru.
aktris s. actriŃă.
aktüalite s. actualitate; tema la
ordinea zilei.
aktüel adj. actual, de actualitate.
akupunktur, aküpunktur s.
acupunctură.
akustik s. (fiz.) 1. acustică.
2. (d. încăperi) acustică
(pentru audiŃii).
akut adj. (med.) acut; grav.
akuzatif s. (gram.) cazul acu-
zativ.
akü, akümülatör s. (fiz.) acumu-
lator, baterie.
akümülasyon s. acumulare.
akvam s. naŃiuni, popoare.
akvarel s. acuarelă.
akvaryum s. acvariu.
akyazı s. 1. noroc, şansă. 2. scri-
soare de demisie.
akyazılı adj. norocos.
aktif – alacabaykuş
akyel s. vântul de sud, băltăreŃul.
akyem s. momeală.
akyuvar s. (anat.) globulă albă,
leucocită.
al1 s. păcăleală, şiretlic; cursă,
capcană.
al2 I. s. roşu, culoarea roşie.
II. adj. roşu, de culoare roşie
// ~ı al, moru mor roşu la
faŃă, îmbujorat; ~ bayrak /
sancak steagul Turciei; ~ ya-
naklı rotofei.
ala adj. 1. bălŃat, vărgat. 2. maro
deschis. 3. păstrăv.
âlâ adj. v. iyi.
ala ala interj. heirup!
alabalık, -ğı s. (iht.) păstrăv.
alabanda s. (naut.) bord, margi-
nile punŃii.
alabaş s. (bot.) gulie.
alabildiğine adv. 1. cât se poate
de ...; pe cât posibil; din toate
puterile, din răsputeri. 2. ex-
trem de ...
alabora s. (naut.) 1. răsturnare.
2. înclinare. 3. ridicarea vâs-
lelor în semn de salut.
alaca adj. 1. vărgat, pestriŃ.
2. pistruiat. 3. (d. fructe) pătat
// ~ bulaca de toate nuanŃele;
~ düşmek (d. fructe) a se păta;
~ karanlık amurg, crepuscul,
semiîntuneric.
alacaağaçkakan s. (zool.) ciocă-
nitoarea pătată.
alacabaykuş s. (zool.) bufniŃa
maro.
alacak – alan
alacak, -ğı s. 1. (fin.) datorie,
creanŃă. 2. cumpărături // ~ın
olsun îŃi arăt eu Ńie!, îmi vei
plăti!; ~ı olmak a avea o dato-
rie de luat; ~ senedi poliŃă;
~ vereceği olmamak a nu
avea nici o legătură cu ...
alacaklı adj. creditor // ~ bakiye
credit comercial; ~ taraf par-
tea creditoare.
alacalamak vt. a împestriŃa.
alacalanmak vi. a se împestriŃa.
alacalı adj. vărgat, pestriŃ.
alacamenekşe s. v. hercaime-
nekşe.
aladoğan s. (zool.) şoim călător.
alafranga s. în stil european,
european; de tip european.
alagarson adj. (d. tunsoare) tăiat
scurt, băieŃeşte.
alageyik, -ği s. (zool.) căprior.
alaimisema s. curcubeu.
alaka s. 1. relaŃie, legătură.
2. afinitate; interes, grijă;
apropiere // ~ duymak a simŃi
interes; ~ görmek a se bucura
de interes; ~ göstermek a
arăta interes; ~sını kesmek a
nu-l mai interesa; ~ uyandır-
mak a trezi interes; a suscita
interes ~ çekmek a stârni
interes.
alakadar adj. interesat, preo-
cupat // ~ etmek a interesa, a
preocupa; ~ olmak a se
interesa de...
alakalandırmak vt. a interesa, a
preocupa.
31
alakalanmak vi. a se interesa, a
se preocupa.
alakalı adj. v. alakadar.
alakarga s. (zool.) gaiŃă euro-
peană.
alakart, -tı adv. (la restaurant)
listă de mâncare.
alakasız adj. dezinteresat, indi-
ferent; fără legătură.
alakasızlık s. dezinteres, indi-
ferenŃă; lipsă de legătură.
alakok adj. (ou) fiert moale.
alalama s. camuflaj.
alalamak vt. a camufla.
alamana s. barcă mare de
pescuit // ~ ağı setcă, năvod.
alamet, -ti s. 1. simptom (şi
med.); indiciu; semn; simbol.
2. enormitate, imensitate
// ~i farika (econ.) marcă;
emblemă.
alaminüt, -tü adv. (d. mâncare)
la minut; la comandă.
alan s. 1. teren, câmp. 2. piaŃă,
rond. 3. teritoriu; câmp; teren;
arenă. 4. (mat.) suprafaŃă.
5. (fig.) domeniu, ramură,
branşă // savaş ~ı câmp de
luptă; spor ~ı teren de sport;
her ~da în toate domeniile;
bilim ~ında în domeniul
ştiinŃei; siyaset ~ında în arena
politică; daire ~ı (mat.)
suprafaŃa cercului; magnetik
~ (fiz.) câmp magnetic;
~ ürküsü / korkusu (med.)
agorafobie.
32
alan talan adv. într-o dezordine
totală, cu susul în jos //
~ etmek 1. a întoarce totul cu
susul în jos, a răvăşi. 2. a
prăda, a jefui; ~ olmak a fi
într-o mare dezordine, a fi cu
susul în jos; a fi prădat, a fi
jefuit.
alantopu, -nu s. tenis.
alarga I. s. (geogr.) larg; întin-
derea mării. II. interj. înde-
părtează-te!, nu te apropia!
dispari!
alarm s. alarmă, semnal de
alarmă; ~ işareti semnal de
alarmă; ~ tertibatı sistem de
alarmă.
alaşağı etmek vi. a răsturna, a da
jos.
alaşım s. (chim.) aliaj.
alaturka s. 1. în stil turcesc,
oriental. 2. ora turcească //
~ müzik muzică tradiŃională
turcească; ~ tuvalet toaletă
turcească.
alavere s. 1. transmitere din
mână în mână. 2. (mar.) pasa-
relă. 3. dezordine, haraba-
bură; tărăboi // ~ dalavere
învârteli; ~ yapmak / çevir-
mek a se ocupa de învârteli;
~ tulumbası (tehn.) pompă
aspiratoare.
alavereci s. speculant, precupeŃ.
alay1 s. 1. mulŃime, gloată.
2. (mil.) regiment. 3. alai;
cortegiu, procesiune // cenaze
~ı cortegiu mortuar; geçit ~ı
alan talan – albümin
paradă // ~ ~ mase întregi de
oameni.
alay2 s. ironie, zeflemea // ~a
almak a lua peste picior, a
ridiculiza; a râde de ...; ~ et-
mek a ironiza, a lua în zefle-
mea; ~ gibi gelmek a părea
incredibil; ~a almak a lua
peste picior.
alaycı adj. batjocoritor; zeflemi-
tor.
alaycılık, -ğı s. sarcasm; zefle-
mea.
alayiş s. pompă, fast; splendoare.
alayişli adj. pompos, fastuos.
alayişsiz adj. fără pompă / fast.
alaylı adj. 1. batjocoritor, ironic.
2. hazliu, amuzant.
alaz, alaza s. flamă, flacără.
alazlama s. (med.) eritem.
alazlamak vt. a arde, pârli; a
înfiera, a arde cu fier înroşit.
albastı s. (med.) febră puerpe-
rală.
albatr s. (mineral) alabastru.
albatros s. (zool.) albatros.
albay s. 1. (mil.) colonel.
2. (mar.) căpitan.
albaylık, -ğı s. 1. (mil.) gradul de
colonel. 2. (mar.) gradul de
căpitan.
albeni s. farmec, atractivitate;
drăgălăşenie.
albino, albinos adj. (med.) albi-
nos.
albüm s. album.
albümin s. (biol.) albumină.
alçacık – aldırmazlık
alçacık adj. foarte jos, scund de
tot.
alçak adj. 1. jos, scund. 2. (şi
fig.) josnic, mârşav, abject //
~ basınç presiune joasă;
~ frekans frecvenŃă joasă;
~ boylu (d. statură) scund;
~ ova şes; ~ tazyik presiune
joasă; ~tan almak a lua (pe
cineva) cu binişorul; ~ ses
voce joasă.
alçakça adv. cu josnicie, cu
mârşăvie.
alçakgönüllü adj. modest, umil;
nepretenŃios.
alçakgönüllülük, -ğü s. modes-
tie.
alçaklık, -ğı s. josnicie, infamie,
mişelie, ticăloşie, mârşăvie //
~ etmek a face mârşăvii /
ticăloşii.
alçalma s. 1. (d. terenuri) afun-
dare, tasare; surpare înceată.
2. degradare. 3. (fig.) ticălo-
şire.
alçalmak vi. 1. a se lăsa în jos, a
se apleca. 2. (d. sol) a se
afunda, a se tasa, a se surpa
lent. 3. (şi fig.) a se înjosi, a
se ticăloşi.
alçaltıcı adj. degradant, umilitor.
alçı s. ghips, ipsos // ~ kabartma
ornament din ipsos/ghips;
~ kalıp matriŃă din ipsos; ~ya
almak / koymak a pune în
ghips.
alçıcı s. (constr.) tencuitor.
alçılamak vt. a tencui.
33
alçıtaşı, -nı s. (geol.) ghips.
aldaç s. şiretlic, vicleşug.
aldanç s. naiv, credul, uşor de
păcălit.
aldangaç s. v. aldanç.
aldangıç s. capcană, cursă.
aldanma s. decepŃie; deziluzie,
dezamăgire.
aldanmak vi. a greşi, a se înşela,
a se păcăli; a aprecia greşit.
aldatı s. înşelătorie, păcălire,
păcăleală; amăgire; şiretlic.
aldatıcı adj. înşelător, amăgitor,
iluzoriu.
aldatılmak vi. a fi înşelat, a fi
păcălit; a fi amăgit.
aldatma s. păcăleală, înşelătorie;
escrocherie.
aldatmaca s. minciună; şmeche-
rie; escrocherie.
aldatmak vt. a înşela, a păcăli; a
trişa; a escroca.
aldehit s. (chim.) aldehidă.
aldırış s. atenŃie, importanŃă //
~ etmemek a nu da atenŃie,
a nu da importanŃă.
aldırışsız adj. indiferent, nepă-
sător.
aldırışsızlık, -ğı s. indiferenŃă,
nepăsare.
aldırmak vt. 1. a pune / a face să
ia. 2. a-i păsa de, a acorda
atenŃie / importanŃă.
aldırmaz adj. indiferent, nepăsă-
tor.
aldırmazlık, -ğı s. indiferenŃă,
nepăsare // ~tan gelmek a nu
băga se seamă.
34
alegori s. alegorie.
alegorik adj. alegoric.
alelacayip adj. foarte ciudat,
straniu, uimitor, uluitor.
alelacele adv. în grabă, în pripă.
alelade adj. 1. ordinar, obişnuit.
2. simplu, obişnuit.
alelusul adv. potrivit regulilor,
cum se cuvine.
alem s. 1. stindard, drapel. 2. (la
minaret) semilună. 3. marcă,
semn. 4. (lit.) epitet.
âlem s. 1. lume, univers (şi fig.).
2. anturaj, cerc. 3. petrecere,
distracŃie. 4. situaŃie, condiŃie.
5. viaŃă, existenŃă. 6. oameni,
mulŃime, public; alŃii. 7. me-
diu // ne ~ desiniz? ce mai
faceŃi?; ~ ne der? ce va spune
lumea?; gece ~leri petreceri
nocturne; ~e ne! ce-mi pasă
de lume!; kendi ~ine kapan-
mak a se închide în lumea sa;
kendi ~inde olmak a se simŃi
bine.
alemdar s. stegar, portdrapel.
alemşümul, -lü adj. universal.
alenen adv. public, în mod des-
chis; de faŃă cu toată lumea.
aleni adj. la vedere, în văzul lu-
mii, public, deschis // ~ celse
audiere publică; dezbatere
publică / deschisă.
aleniyet, -ti s. vedere, văz; des-
chidere // ~e vurmak a face
public, a face în văzul lumii.
alerji s. (med.) alergie.
alerjik adj. alergic.
alegori – alevlenmek
alesta, aleste interj. fiŃi gata! //
~ beklemek a sta gata pregă-
tit; ~ durmak a sta la pândă;
~ tiramola (mar.) fiŃi gata de
viraj, rondon, voltă!
alet, -ti s. 1. instrument, aparat.
2. (tehn.) piesă, mecanism.
3. (anat.) organ // ~ edevat
instrumente, unelte; ~ etmek
a se servi drept unealtă
(de cineva); ~ olmak a fi
o unealtă în mâinile
cuiva.
alev s. 1. flacără, flamă, vâl-
toare, vâlvătaie. 2. steguleŃ,
fanion // ~ alev în flăcări;
~ almak a lua foc, a se
aprinde (şi fig.); ~ lambası
torŃă; ~ saçağı sarmak (d. un
pericol) a scăpa de sub
control.
Alevi s. 1. (rel.) şiit (adept al
califului Ali), alevi.
Alevîlik, -ği s. (rel.) şiism (unul
din cele două curente ale
islamului).
alevlendirmek vt. 1. a aŃâŃa
focul, a da foc, a incendia.
2. (fig.) a înflăcăra, a entu-
ziasma, a însufleŃi.
alevlenme s. 1. aprindere, înflă-
cărare, vâltoare. 2. (fig.)
izbucnire, pornire, acces.
alevlenmek vi. 1. a lua foc, a se
aprinde, a izbucni (focul).
2. (fig.) a se înflăcăra, a se
entuziasma, a se însufleŃi.
alevli – alımlılık
alevli adj. înflăcărat, înfocat (şi
fig.).
aleyh s. prep. contra, împotriva;
aleyhimizde împotriva noas-
tră // ~inde söylemek / ~inde
bulunmak a fi împotrivă; ~ine
dönmek a se întoarce împo-
triva cuiva; ~inde konuşmak a
vorbi împotriva cuiva; ~te
olmak a fi împotrivă; ~inde
oy kullanmak / ~ine oy ver-
mek a vota împotrivă.
aleyhtar s. oponent, opozant.
aleytarlık, -ğı s. opoziŃie.
aleykümselam interj. fii pe
pace! bine ai venit! sănătate
bună! (ca răspuns la urarea
selamünaleyküm).
alfabe s. 1. alfabet. 2. abecedar //
~sırasıyla în ordine alfabetică
alfabetik adj. alfabetic.
alg, -gı (bot.) algă.
algarina s. (mar.) macara pluti-
toare, barjă cu macara.
algı1 s. lingură (folosită pentru
adunarea opiului).
algı2 s. putere de înŃelegere, per-
cepŃie; impresie.
algı3 s. 1. câştig; datorie de luat.
2. mită. 3. impozit.
algılama s. (psih.) percepŃie,
înŃelegere, facultatea de per-
cepere / de cunoaştere.
algılamak vt. (psih.) a percepe.
algılanabilirlik, -ği s. per-
cepŃie, facultatea de per-
cepere.
algılanmak vi. a fi perceput.
35
algoritma s. (mat.) algoritm.
alıcı s. 1. cumpărător, client.
2. destinatar. 3. (tehn.) recep-
tor // ~ bulmak a se vinde, a
avea piaŃă de desfacere; ~
gözüyle bakmak a privi cu
ochi de cumpărător; ~ kılı-
ğına girmek a se deghiza în
cumpărător, a se preface inte-
resat; ~ kuş pasăre de pradă;
~ melek îngerul morŃii; ~ ve-
rici cel care ia înapoi cadoul
făcut; ~ yönetmeni / yönetmen
cameraman.
alıç s. (bot.) moşmon medite-
ranean.
alık adj. neîndemânatic; prostuŃ,
prostănac // ~ ~ bakmak a se
holba prosteşte; ~ salık prost,
neîndemânatic.
alıklaşmak vi. a fi uluit/năucit; a
se buimăci.
alıklık, -ğı s. prostie; tâmpenie;
buimăceală.
alıkonulmak vi. 1. a fi oprit, a fi
reŃinut. 2. a fi sechestrat, a fi
arestat.
alıkoymak vt. a reŃine; a opri, a
împiedica.
alım s. 1. luare, cumpărare.
2. (fig.) farmec, atractivitate //
~ ederi preŃ de cost; valoare
de inventar; ~ satım afacere,
comerŃ.
alımlı adj. atrăgător, plăcut; sim-
patic, cuceritor.
alımlılık, -ğı s. atractivitate,
putere de atracŃie; frumuseŃe.
36
alın, -nı s. 1. frunte. 2. (arhit.)
fronton // ~ı açık yüzü ak
nevinovat, curat; ~ının akı ile
onorabil, cu fruntea sus; ~ da-
marı çatlamak a nu avea pic
de ruşine; ~ damarı çatlamış
neruşinat; ~ı davul derisi ne-
ruşinat, obraz gros; ~ın kara-
yazısı ursită, soartă; ghinion;
fatalitate; ~ından öpmek a
săruta pe frunte; ~ teri su-
doarea frunŃii; efort, muncă;
~ teri dökmek a munci pe
brânci; a transpira din greu;
~ teriyle kazanmak a câştiga
cu sudoarea frunŃii; ~ında/
-ına yazılmış olmak a fi pre-
destinat.
alındı s. chitanŃă, recipisă.
alıngan adj. irascibil, iute la
mânie; iritabil; sensibil.
alınganlık, -ğı s. irascibilitate,
iritabilitate.
alınkarası, -nı s. ruşine.
alınlık, -ğı s. 1. diademă. 2. (arhit.)
fronton.
alınmak vi. 1. a fi luat, a fi
primit; a se cumpăra. 2. a se
irita; a se ofensa.
alıntı s. (d. cuvinte) împrumut;
citat; ~ yapmak a cita.
alıntılamak vt. a împrumuta; a
cita.
alınyazısı, -nı s. soartă, destin,
ursită.
alırlık, -ğı s. (psih.) receptivitate.
alış s. luare, primire; cumpărare
~ fiyatı preŃul de cumpărare.
alın – alışveriş
alışık adj. 1. acomodat, obişnuit.
2. obişnuinŃă, deprindere.
alışıla gelmek vi. a se obişnui, a
intra în obişnuinŃă.
alışılmak vi. a se obişnui // alı-
şıldığı gibi după obişnuinŃă.
alışılmış adj. obişnuit, familia-
rizat.
alışkanlık, -ğı s. 1. obişnuinŃă,
deprindere. 2. pricepere, dex-
teritate; destoinicie.
alışkı s. obicei, obişnuinŃă; prac-
tică.
alışkın adj. obişnuit, deprins;
acomodat; familiarizat.
alışmak vi. 1. a se acomoda,
a se obişnui. 2. a se
familiariza, a se deprinde.
3. a se potrivi, a corespunde.
4. a se aprinde, a lua foc.
5. a se domestici, a se
îmblânzi // alışmış kudur-
muştan beterdir obişnuinŃa e
a doua natură.
alıştırı s. 1. exerciŃiu; practică.
2. antrenament.
alıştırma s. 1. antrenament.
2. exerciŃiu.
alıştırmak vt. 1. a obişnui a
deprinde. 2. a familiariza; a
acomoda.
alışveriş s. comerŃ, negoŃ // ~e
çıkmak a face cumpărături;
~ etmek a face afaceri; a
cumpăra; ~i kesmek a înceta
orice relaŃie (cu cineva); ~i
olmamak a nu fi în relaŃii (cu
cineva).
âli – Allah
âli adj. sublim, măreŃ.
alicenap adj. 1. generos, darnic,
mărinimos. 2. onorabil, sti-
mabil, demn de stimă/respect.
alicenaplık, -ğı s. 1. generozi-
tate, dărnicie, mărinimie.
2. onoare, demnitate, cinste.
alil adj. bolnav, suferind.
âlim s., adj. savant, învăŃat, om
de ştiinŃă.
alimallah interj. zău! Dumnezeu
mi-e martor! pe legea mea!.
alimlik, -ğı s. erudiŃie.
aliterasyon s. (lit.) aliteraŃie.
alizarin s. (chim.) alizarină.
alize s. (geogr.) alizeu.
alkali s. (chim.) alcalin, hidroxid
alcalin.
alkalik adj. alcalin.
alkalimetre, alkalölçer s. (tehn.)
alcalimetru.
alkaloit, -di s. (chim.) alcaloid.
alkarna s. plasă de pescuit
stridii.
alkım s. curcubeu.
alkış s. aplauze // ~ toplamak a fi
aplaudat, a fi aclamat; ~ tufa-
nı o mare de aplauze; ~ tut-
mak a ovaŃiona.
alkışçı s. 1. cel care aplaudă.
2. linguşitor; adulator, cel care
Ńine isonul.
alkışçılık, -ğı s. linguşire, adu-
lare.
alkışlamak vt. a aplauda; a
aclama.
37
alkışlanmak vi. 1. a fi aplaudat,
a fi aclamat. 2. a se bucura de
aprobare/de încuviinŃare.
alkil s. (chim.) alchil.
alkol, -lü s. 1. alcool; spirt
2. băuturi alcoolice; ~ mu-
ayenesi testul de alcoolemie;
~ almak a consuma băutură
alcoolică.
alkolik s. alcoolic, beŃiv.
alkolizm s. alcoolism.
alkollü adj. 1. alcoolic, spirtos.
2. băut.
alkolölçer s. alcoolmetru.
alkolsüz adj. nealcoolic, fără
alcool.
Allah s. Dumnezeu, Allah // ~ım!
Doamne!, Dumnezeule!; ~tan
spre norocul nostru; ~ acısın!
Dumnezeu să se îndure!;
~ adamı omul lui Dumnezeu;
~ü alem probabil, posibil,
Dumnezeu ştie mai bine;
~ artırsın! Dumnezeu să vă
dea înzecit!; ~ bağışlasın!
Dumnezeu să-l apere/să-l
binecuvânteze!; ~ın belâsı
pacoste; ~ beterinden esir-
gesin! ferească Dumnezeu de
mai rău!; ~a bin şükür mul-
Ńumesc lui Dumnezeu; ~ın
binasını yıkmak a se omorî, a
se sinucide; a omorî, a ucide;
~tan bulmak a primi ceea ce
merită; ~ büyüktür Dumnezeu
e mare; ~ı çok, insanı az bir
yer un loc părăsit; ~ ecir sa-
bır versin! să dea Dumnezeu
38
răbdare!; ~a emanet! Dumne-
zeu să-l aibă în pază!, Dum-
nezeu să-l apere!; ~a emanet
olun! la revedere!, Dumnezeu
să vă aibă în pază!; ~ın emri,
Peygamberin kavliyle (la
peŃit) în numele poruncii lui
Dumnezeu şi cuvântului Pro-
fetului; ~ esirgesin/saklasın!
ferească Dumnezeu! Doamne
fereşte!; ~ın evi 1) geamie;
2) (fig.) sufletul omului;
~ hakkı için în numele lui
Dumnezeu; ~a havale etmek
a lăsa la judecata lui Dum-
nezeu; ~ herkesin gönlüne
göre versin! să dea Dum-
nezeu fiecăruia după suflet!;
~ın hikmeti incredibil, extra-
ordinar, miraculos; ~ hoşnut
olsun! Dumnezeu să te
binecuvânteze!;~a
ısmarladık! la revedere!; ~
için! pentru Dumnezeu!; ~
imdat eylesin! Dumnezeu să
v-ajute!; ~ isterse! dacă vrea
Domnul!; ~ın izniyle! cu voia
lui Dumnezeu!; ~ kabul etsin!
Dumnezeu să primească!,
bogdaproste!; ~ kavuştursun!
să vă ajute Dumnezeu să vă
revedeŃi în curând!; ~ kerim
Dumnezeu e mare; ~tan kork-
maz crud; om fără frica lui
Dumnezeu; ~ korusun! fe-
rească Dumnezeu!; ~ müba-
rek etsin! Dumnezeu să vă
binecuvânteze!; ~ ne muradın
Allah – Allah
varsa versin! Dumnezeu să
vă îndeplinească dorinŃele!;
~ ömürler versin! mulŃi ani
înainte! ~ rahatlık versin!
odihnă plăcută!; ~ rahmet
eylesin! Dumnezeu să-l ierte!;
~ın rahmetine kavuşmak a
muri, a răposa; ~ razı olsun!
mulŃumesc!; ~ rızası için!
pentru numele lui Dumne-
zeu!; ~ sabır versin! Dumne-
zeu să vă dea răbdare!; ~ se-
lamet versin! Dumnezeu să
vă apere!; ~ senden razı ol-
sun! mulŃumesc! Dumnezeu
să vă binecuvânteze!; ~ a şü-
kür! mulŃumesc lui Dumne-
zeu!; ~ taksimi împărŃire
inegală; ~ taksiratımızı affet-
sin! Dumnezeu să ne ierte!;
~tan ümit/umut kesilmez!
(prov.) Omul cât trăieşte,
speră. ~ vergisi înnăscut, natu-
ral; ~ versin! dă Doamne!;
~ aşkına! pentru Dumnezeu!;
~ yardım eylesin! Doamne
ajută!; ~ belâsını versin!
Dumnezeu să-l pedepsească!;
~ beterinden saklasın!
Doamne fereşte de mai rău!;
~ bereket versin! mulŃumesc
Celui de Sus!; ~ bilir!
Dumnezeu ştie ce şi cum!;
~ bir yastıkta kocatsın! vă
doresc o căsnicie fericită!,
casă de piatră!; ~ göster-
mesin! ferescă Dumnezeu!;
~ kısmet ederse! sper!; ~ ya-
Allahsız – almamazlık
rattı dememek a bătea fără
milă; ~ını seversen! pentru
Dumnezeu!; ~ın işine bak! ce
chestie!; ~ın kulu omul lui
Dumnezeu.
Allahsız adj. 1. ateu. 2. ne-
îndurător, fără milă.
Allahsızlık, -ğı s. ateism.
allak adj. neparolist; escroc.
allak bullak adj. răscolit, răvă-
şit; ~ etmek a răscoli, a răvăşi
(şi fig.); ~ olmak a se răscoli,
a se răvăşi (şi fig.); a se
tulbura.
allâme s. erudit, savant.
allâmelik, -ği s. erudiŃie.
allegretto s. (muz.) allegretto.
allı adj. roşiatic, cu roşu.
allık, -ğı s. 1. roşu, culoarea
roşie. 2. fard (roşu).
almaç s. (fiz.) receptor.
almak I. vt. 1. a lua; a apuca. 2. a
lua, a primi. 3. a cumpăra.
4. a câştiga, a obŃine. 5. a
cuceri, a ocupa. 6. a cuprinde,
a învălui. 7. a extrage. II. vi.
a încăpea, a intra, a cuprinde
// borç ~ a lua cu împrumut, a
împrumuta; canını ~ a(-i) lua
(cuiva) viaŃa; dikkate ~ a Ńine
cont; gönül ~ a(-i) face
(cuiva) pe plac; hastalık ~ a
contacta o boală; hız ~ a
prinde viteză; izin ~ a se
învoi; kaleme ~ a scrie, a
compune (şi muz.); öç ~ a se
răzbuna; ölçüsünü ~ a măsu-
ra, a lua măsură; önünü ~ a
39
preîntâmpina; örnek ~ a lua
exemplu; rehin ~ (jur.) a
sechestra; a lua ostatec; soğuk
~ (med.) a răci; söz ~ a lua
cuvântul; su ~ a lua apă;
şakaya ~ a lua în glumă;
sipariş ~ (com.) a primi o
comandă; teslim ~ (com.) a
recepŃiona; ceza ~ a primi o
pedeapsă; rüşvet ~ a lua mită;
aşağından ~ a lua (pe cineva)
cu binele; (güneş) rengini ~ a
decolora; ~ aşağı etmek a da
jos; a destitui; ciddiye ~ a lua
(ceva) în serios; canını ~
1) a-şi lua viaŃa, a se sinucide;
2) a lua viaŃa (cuiva), a ucide;
alıp vereceğı olmamak a nu
avea nici un fel de relaŃie (cu
cineva); alıp verememek a nu
se avea bine (cu cineva); al
gülüm, ver gülüm serviciu
contra serviciu; al sana bir
daha! na-Ńi-o (bună)!; ala-
cağın olsun! ai să vezi tu!;
alabildiğine cât se poate de
mult; al takka ver külah fără
ceremonii; fără etichete;
simplu; (-dan) kendini alama-
mak a nu se putea abŃine să
nu; almadım vermem, gör-
medim bilmem (prov.) n-am
văzut, nu ştiu.
almamazlık, -ğı s. refuz, respin-
gere; ~ etmek a refuza, a
respinge.
40
Alman adj. german; ~ usulü
ödemek a plăti nemŃeşte, a
plăti fiecare partea sa.
almanak s. almanah.
Almanca I. s. limba germană,
nemŃeşte II. adv. nemŃeşte, în
limba germană.
almangümüşü, -nü s. argint
nemŃesc.
almanpapatyası, -nı s. (bot.)
muşeŃel.
Almanya s. Germania.
Almanyalı s., adj. neamŃ, ger-
man.
almaş s. 1. alternare, alternanŃă.
2. înlocuire. 3. (filoz.) dilemă;
alternativă.
almaşık adj. 1. alternativ; în al-
ternanŃă. 2. intermitent; ~ ya-
praklar (bot.) frunze alterne.
alnaç s. partea anterioară, faŃadă.
alo interj. alo!
alotropi s. (chim.) alotropie.
alp, -pı I. s. erou II. adj. eroic,
brav.
alpaka s. (zool.) 1. alpaca.
2. stofă fină (din lâna acestui
animal).
Alp Dağları, -nı, Alpler s.
(geogr.) MunŃii Alpi.
alplık, -ğı s. eroism; bravură,
vitejie.
alşimi s. alchimie.
alşimist, -ti s. alchimist.
alt, -tı I. s. partea inferioară,
partea de jos II. adj. inferior,
de jos III. adv. sub, dedesubt,
jos // ~ı alay, üstü kalay
Alman – altes
arătos, împopoŃonat; ~ına
almak (sport) a-şi trânti
adversarul la pământ; ~tan
almak a lua (pe cineva) cu
binele; ~ ~a unul sub altul;
~tan ~a pe ascuns; ~ ~a üst
üste bătaie generală; ~ından
Çapanoğlu çıkmak a apărea o
complicaŃie neaşteptată; ~ını
çizmek a sublinia; a scoate în
evidenŃă; ~ dudak buza de
jos; ~ etmek a învinge, a
birui, a răpune; ~ından girip
üstünden çıkmak a risipi;
~ından kalkamamak a nu se
descurca; ~ından kalkmak a
duce (ceva) la bun sfârşit;
~ında kalmak a rămâne fără
replică; ~ta kalmak a fi biruit;
a pierde, a fi înfrânt; ~ında
kalmamak a nu rămâne mai
prejos; ~ olmak a fi răpus; ~
tarafı/yanı în plus; ~ını
üstüne getirmek a răscoli, a
aduce cu susul în jos; ~ yazı
notă de subsol ~ kat etajul de
jos; bazı şartlar ~ında în
anumite condiŃii.
alt bölüm s. (com.) subcapitol.
altbilinç s. (psih.) subconştient.
altcins s. (zool.) subspecie.
altçene s. (anat.) mandibulă,
maxilar inferior.
altderi s. (anat.) dermă; piele.
alternatif s. (filoz.) alternativă;
~ akım (fiz.)curent alternativ.
alternatör s. (fiz.) alternator.
altes s. alteŃă.
altfamiliya – ama
altfamilya s. (zool.) subfamilie.
altgeçit s. pasaj, loc de trecere
subteran.
altı s., adj., num. şase // ~ okka
etmek a duce/a roti (pe
cineva) prins de braŃe şi de
picioare; ~dan yemek dietă
normală (din spital).
altıgen I. s. hexagon II. adj.
hexagonal.
altılı s. sextet.
altın s. aur; ~ adını bakır etmek
a-şi păta numele; a se face de
râs; ~ bilezik brăŃară de aur;
~ çağı epoca de aur; ~ kap-
lama suflat cu aur; som
~ lingou; ~ keseği pepită de
aur; ~ kesmek a fabrica bani;
a câştiga bani cu carul;
~ anahtar her kapıyı açar
cheia de aur deschide orice
uşă; ~ topu gibi (d. copii)
dolofan şi frumuşel; ~ küpü
nabab; ~ yıldönümü nuntă de
aur; ~ yumurtlayan tavuk
1) persoană care are o mese-
rie bănoasă; 2) turistul cu
bani.
altınbaş s. (bot.) catalupă.
altıncı s., adj., num. al şaselea, a
şasea.
Altınordu s. Hoarda de Aur.
altınsuyu, -nu s. (chim.) apă
regală.
altıntop, -pu s. (bot.) grepfrut.
altıpatlar s. revolver (cu şase
gloanŃe).
altışar adj., num. câte şase.
41
altız s. şase gemeni.
altlık, -ğı s. suport.
altmış s., adj., num. şaizeci.
altmışaltı s. (joc de cărŃi) şaizeci
şi şase.
altmışdörtlük, -ğü s. (muz.)
(notă de) şaizeci, pătrime.
altmışıncı s., adj., num. al şai-
zecilea, a şaizecea.
altmışlık s., adj. sexagenar.
alto s. (muz.) 1. contralto.
2. violă.
altsınıf s. subclasă, subgrupă.
altşube s. (biol.) subramură.
alttakım s. (biol.) subordin.
altulaşım s. transport subteran.
altuni adj. aurit.
altüst adj. învălmăşit, răscolit,
amestecat, ~ etmek 1) a
răscoli, a aduce cu susul în
jos; 2) a distruge; ~ olmak
1) a fi cu susul în jos; a se
împrăştia; 2) a se tulbura
puternic, a se răvăşi.
altyapı s. infrastructură.
altyapısal adj. infrastructural.
altyazı s. notă de subsol, trimi-
tere.
alümin s. (chim., miner.) alu-
mină, oxid de alumină.
alüminyum s. aluminiu.
alüvyon s. aluviune.
alyans s. verighetă.
alyuvar s. (fiziol.) globulă roşie,
hematie, eritrocit.
ama conj. dar, însă // ~ ne ce
de…; cât de..; ~sı maması
42
yok nici un "nu"; (bir) ~sı var
totul e bine, dar…
âma adj. orb.
amaç s. Ńintă, scop // ~ edinmek
a-şi fixa drept scop; ~ gütmek
a urmări un scop; bu ~la în
acest scop.
amaçlamak vt. 1. a Ńinti, a ochi.
2. a Ńinti, a viza, a urmări.
amaçlı adj. cu un anumit scop.
amaçsız adj. fără un anumit
scop.
amade adj. pregătit (pentru),
gata (de).
amalık, -ğı s. orbire.
aman interj. 1. vai!, aoleu!.
2. iertare!, îndurare! // ~ di-
lemek a implora îndurare;
~ Allah! Doamne Dumne-
zeule!; ~ bulmak a se salva; a
fi iertat; ~ vermemek a nu
ierta, a nu-i fi milă.
amanın interj. vai mie!, săriŃi!.
amansız adj. necruŃător, neîndu-
rător.
amansızca adv. fără (nici o)
milă, cu cruzime.
amatör s. amator, iubitor (de
ceva).
amatörlük, -ğü s. amatorism,
diletantism.
ambalâj s. ambalaj // ~ yapmak a
ambala.
ambalâjlamak vt. a ambala.
ambale adj. 1. antrenat, aprins,
ambalat. 2. (d. motoare) gripat;
~ etmek (d. motoare) a gripa; ~
olmak (d. motoare) a se gripa.
âma – amfor
ambar s. 1. hambar; depozit.
2. grânar.
ambargo s. (econ.) embargo;
~ koymak a pune/a institui
embargo; ~yu kaldırmak a
ridica embargoul.
amberbalığı, -ını s. (iht.) caşa-
lot.
amboli s. (med.) embolie.
ambülans s. ambulanŃă.
amca s. unchi (după tată).
amcazade s. văr, verişoară (din
partea unchiului după tată).
amel s. 1. (rel.) practică.
2. muncă, lucru; activitate.
3. (med.) diaree.
amele s. muncitor, lucrător.
ameliyat, -ti s. 1. acŃiune, faptă.
2. (med.) operaŃie.
ameliye s. proces; procedură;
operaŃie.
amenna intrej. gata!, perfect!,
am înŃeles!, aşa e!.
Amerika s. America; Güney
~ America de Sud; Kuzey
~ America de Nord; Orta
~ America Centrală; ~ Bir-
leşik Devletleri (ABD) Statele
Unite ale Americii (SUA).
amerikanbezi s. americă
(pânză).
Amerikanca, Amerikan ingi-
lizcesi s. engleza americană.
Amerikalı, Amerikan s. ame-
rican.
amfi, amfiteatr s. amfiteatru.
amfibi s., adj. amfibiu.
amfor, amfora s. amforă.
amigo – anarerkil
amigo s. (sport) şeful galeriei,
şeful susŃinătorilor (unei
echipe).
amil s. factor, element.
âmin intrej. (rel.) amin.
aminoasit s. (chim.) aminoacid.
amip s. (zool.) amibă.
âmir s. 1. (mil.) comandant.
2. şef superior.
amiral, -li s. amiral.
amiyane adv. (d. vorbire) popu-
lar; simplu; de convenienŃă,
colocvial.
amme s., adj. public; general;
~ davası (jur.) proces public;
~ efkârı opinie publică;
~ hizmeti servicii publice;
~ hukuku (jur.) drept public;
~ idaresi administraŃia locală;
~ işlemleri lucrări publice.
amnios s. (anat.) amnios; ~ suyu
(anat.) lichid amniotic.
amonyak s. amoniac.
amonyum s. (chim.) amoniu; ~
karbonat carbonat de amoniu;
~ sülfat sulfat de amoniu.
amoral adj. amoral.
amorf adj. amorf.
amorti s. (fin.) amortizare.
amortisman s. (fin.) amortis-
ment.
amortisör s. (fiz.) amortizor.
amper s. (fiz.) amper.
ampermetre s. (fiz.) amper-
metru.
ampirik adj. empiric.
amplifikatör s. (fiz.) amplifi-
cator.
43
ampul, -lü s. 1. bec. 2. flacon;
eprubetă.
ampütasyon s. (med.) amputare,
amputaŃie.
amuca s. v. amca
amudî adj. perpendicular.
amut s. (mat.) prependiculară.
an s. 1. clipă, moment. 2. inte-
lect.
ana I. s. mamă; üvey~ mamă
vitregă. II. adj. principal, de
bază // büyük~ bunică;
~cadde autostradă, magis-
trală; ~defter registru; ~dili
limbă maternă; ~para capital;
~vatan patrie; ~yön (geogr.)
punct cardinal; ~yönler cele
patru puncte cardinale; ~baba
părinŃi; ~baba günü situaŃie
insuportabilă; ~dan doğma
1) din naştere, 2) gol puşcă;
~kuzusu puiul mamei; ~kara
continent; hay ~sını! nu mă
aşteptam!; ~m avradım olsun!
să moară mama!.
anabolizma s. (fiziol.) anabo-
lism, asimilaŃie.
anaç adj. 1. (d. animale) ajuns la
maturitate, apt pentru pro-
creare/pentru reproducere.
2. (d. plante) ajuns la primul
rod.
anadamar s. (anat.) aortă.
Anadolu s. (geogr.) Anatolia,
Asia Mică.
Anadolulu s. anatolian.
anaerki s. matriarhat.
anarerkil adj. matriarhal.
44
anafor s. 1. vârtej, sorb, anafor.
2. (fig.) trântor, parazit;
speculant.
anahtar s. 1. cheie (şi fig.)
2. (fig.) comutator. 3. (muz.)
cheie; sol ~ı cheia sol.
anahtarcı s. lăcătuş.
anahtarlık, -ğı s. portchei.
anakara s. continent.
analık, -ğı s. 1. maternitate,
calitate de mamă. 2. mamă
vitregă.
analitik adj. analitic.
analiz s. analiză.
analjezi s. (med.) analgezie.
analjezik adj. (med.) analgezic.
analoji s. analogie.
anamal s. capital.
anamalcı s., adj. capitalist.
anamalcılık s. capitalism.
ananas s. (bot.) ananas.
anane s. v. gelenek.
ananevî adj. tradiŃional.
anaokulu, -nu s. grădiniŃă (de
copii).
anarşi s. anarhie.
anarşist, -ti s. anarhist.
anarşizm s. anarhism.
anason s. (bot.) anason.
anatomi s. anatomie.
anatomik adj. anatomic.
anavatan s. patrie.
anayasa s. constituŃie (lege).
anayasal adj. constituŃional.
anayurt s. patrie.
anbean adv. din moment în
moment.
anafor – anıklık
anca adv. în expr.: ~beraber
kanca beraber împreună până
în pânzele albe, orice ar fi
împreună până la capăt.
ancak adv. doar, numai; de-abia.
andaç, -cı s. suvenir, cadou.
andante s. (muz.) andante.
andantino s. (muz.) andantino.
andetmek, andiçmek vt. a jura.
andıç s. agendă, carneŃel.
andıran adj. analog.
andırış, andırma s. analogie.
andırışma s. analogie.
andırışmak vi. a fi analog, a fi
asemănător.
andırmak vt. 1. a aminti, a
pomeni. 2. a aduce cu cineva,
a semăna (cu), a aminti (de).
andropoz s. (fiziol.) andropauză.
anekdot s. anecdotă.
anemi s. (med.) anemie.
anemik adj. anemic.
anemometre s. anemometru.
anemon s. (bot.) anemonă.
anestezi s. anestezie.
angajman s. angajament; promi-
siune; ~a girmek a se angaja;
a promite.
angarya, angarye s. corvoadă,
angara.
anı s. amintire (şi lit.).
anık adj. 1. pregătit, gata. 2. pre-
dispus (la), înclinat (spre).
3. talentat, priceput, capabil,
înzestrat.
anıklık s. 1. pregătire; aranjare.
2. predispoziŃie, înclinaŃie.
3. talent, înzestrare.
anılmak – anlaşmalı
anılmak vi. a se aminti, a se
pomeni; a fi comemorat.
anılma s. amintire, pomenire;
comemorare.
anımsamak vt. a-şi aminti, a-şi
aduce aminte.
anımsanmak vi. a fi amintit, a fi
pomenit; a se aminti.
anırış, anırma (d. măgari) răget
(şi fig.).
anırmak vi. (d. măgari) a rage.
anıştırma s. aluzie.
anıştırmak vt. a face aluzie.
anıt, -tı s. monument (şi lit.);
statuie.
anıtlaşmak vi. a căpăta un carac-
ter grandios/măreŃ, a se mo-
numentaliza.
anıtlaştırmak vt. a da un
caracter grandios/măreŃ, a
monumentaliza.
anıtsal adj. monumental, măreŃ,
grandios.
anız s. anızlık s. mirişte.
âni adj. neaşteptat, subit, brusc.
aniden adv. deodată, pe neaştep-
tate, brusc.
anilin s. (chim.) anilină.
animato adv. (muz.) animato.
animizm s. animism.
anjin s. (med.) anghină.
anka s. Pheonix, pasărea
Pheonix.
anket s. anchetă.
anketçi s. anchetator.
ankiloz s. (med.) anchiloză.
anlak s. inteligenŃă.
anlaklı adj. inteligent.
45
anlam s. 1. sens, înŃeles; sem-
nificaŃie. 2. conotaŃie.
anlamak vt. a înŃelege, a pricepe,
a pătrunde (înŃelesul).
anlamamazlık, -ğı s. înŃelegere
incompletă // ~tan gelmek a
se preface că nu înŃelege, a
face pe prostul.
anlambilimi, -ni s. semantică.
anlambilimsel adj. semantic.
anlamdaş s. (gram.) sinonim.
anlamlı adj. 1. semnificativ,
elocvent. 2. cu înŃeles;
cu sens (de), având sensul
(de).
anlamsal adj. relativ la înŃeles,
semantic.
anlamsız adj. 1. nesemnificativ.
2. absurd, lipsit de sens.
anlamsızlık, -ğı s. nonsens,
absurditate.
anlaşılma s. înŃelegere, pătrun-
dere; comprehensiune; yanlış
~ olmak a fi vorba de o înŃe-
legere greşită.
anlaşılmak vi. a se înŃelege,
a fi înŃeles, a fi priceput //
anlaşılan după cum se
vede.
anlaşılmaz adj. de neînŃeles, de
neconceput.
anlaşma s. înŃelegere; tratat;
armonie.
anlaşmak vi. a se înŃelege, a
conveni (asupra).
anlaşmalı adj. prin înŃelegere; de
formă, de convenienŃă; ~ evli-
lik căsătorie de formă.
46
anlaşmazlık, -ğı s. neînŃelegere,
dezacord; litigiu.
anlatım, anlatış s. relatare, ex-
punere; povestire, naraŃiune.
anlatım bilimi, -ni s. stilistică.
anlatmak vt. a relata, a expune;
a povesti, a nara.
anlayış s. 1. înŃelegere, price-
pere. 2. mentalitate. 3. bună-
voinŃă, toleranŃă.
anlayışlı adj. 1. inteligent. 2. to-
lerant, binevoitor.
anlayışsız adj. 1. stupid. 2. neîn-
Ńelegător.
anlayışsızlık, -ğı s. 1. stupiditate.
2. intoleranŃă.
anlık s. intelect.
anmak vt. a aminti, a pomeni; a
comemora.
anne s. v. ana (I).
anne anne s. bunică (după
mamă).
annelik, -ği s. maternitate; in-
stinct matern // ~ etmek a fi
ca o mamă (pentru).
anofel s. ŃânŃar anofel.
anomali s. anomalie.
anonim adj. anonim; ~ ortaklık
(jur.) societate comercială
(anonimă) pe acŃiuni.
anons s. anunŃ; ~ etmek a anunŃa.
anonse adj. în expr.: ~ etmek a
anunŃa.
anorak, -ğı s. hanorac.
anorganik adj. anorganic.
anormal adj. anormal.
anormallik, -ği s. situaŃie anor-
mală, anormalitate.
anlaşmazlık – antoloji
anot, -du s. (fiz.) anod.
ansefal s. encefal.
ansımak vt. v. anımsamak.
ansız adj. 1. neînŃelegător, lipsit de
înŃelegere. 2. copil nelegitim,
bastard. 3. inopinant, brusc.
ansızın adv. deodată, pe neaş-
teptate.
ansiklopedi s. enciclopedie.
ant, -dı s. jurământ; ~ vermek/
içmek a jura.
anten s. (fiz.) antenă.
antet, -ti s. antet.
anterit, -ti s. (med.) enterită.
antibiyotik s. (farm.) antibiotic.
antidemocratik adj. antidemo-
cratic.
antik adj. antic; ~ çağ (ist.) peri-
oada antică.
antika I. s. obiect vechi, obiect
de antichitate. II. adj. extra-
vagant, excentric.
antikacı s. anticar.
antikiklon s. (geogr.) anticiclon.
antikite s. antichitate.
antikor s. (biol.) anticorp.
antilop s. (zool.) antilopă.
antimon s. (chim.) antimoniu.
antipati s. antipatie.
antipatik adj. antipatic.
antiseptik s. (farm.) antiseptic.
antisiklon s. anticiclon.
antitez s. antiteză.
antitoksin s. (chim.) antitoxină.
antlaşma s. tratat, acord.
antlaşmak vi. a încheia un
acord/un tratat; a pactiza.
antoloji s. antologie.
antrakt – ara
antrakt s. antract.
antrasit s. (geol.) antracit.
antre s. antreu, vestibul.
antrenman s. (sport) antrena-
ment.
antrenör s. (sport) antrenor.
antrepo s. antrepozit.
antrkot s. antricot.
antropolog s. antropolog.
antropoloji s. antropologie.
antrparantez adv. între paran-
teze.
anüs s. (anat.) anus.
aort s. (anat.) aortă.
apandis s. (anat.) apendice.
apandisit s. (anat.) apendicită.
apansız(ın) adv. deodată, pe
neaşteptate.
apartman 1. apartament. 2. bloc
(de locuinŃe).
apar topar adv. în grabă mare.
aperitif s. aperitiv.
apış s. (anat.) pereŃii coapselor;
~ arası (anat.) perineu.
aplık, -ğı s. aplică.
aplikasyon s. aplicaŃie.
apolet, -ti s. epolet.
aport interj. aport!.
aposteriori adv. aposteriori.
appassionato adv. (muz.)
appassionato.
apre I. s. apret. II. adj. apretat.
aprelemek vt. a apreta.
apriori adj. aprioric.
apse s. (med.) abces.
apsis s. (geom.) abscisă.
aptal s., adj. prost; imbecil;
prostovan.
47
aptalca I. adj. prostănac; pros-
tovan. II. adv. prosteşte, ca
un prost.
aptallaşmak vi. a se prosti; a se
tâmpi.
aptallaştırmak vt. a prosti; a
tâmpi.
aptallık s. prostie; imbecilitate.
aptes s. (rel., la musulmani) spă-
lare rituală, abluŃiune // ~ al-
mak a se spăla (pentru rugă-
ciune); ~ bozmak a merge la
toaletă; ~ini vermek a muş-
trului.
aptesane s. toaletă, closet.
aptesbozan s. (zool.) tenia.
ar1 s. ar (unitate de măsură).
ar2 s. pudoare, ruşine // ~ etmek a
se ruşina; ~ına dokunmak a-i
fi ruşine (de).
ara s. 1. interval, spaŃiu. 2. dis-
tanŃă. 3. relaŃie, raport.
4. pauză (şi în sport);
recreaŃie; antract // ~ bulmak
a împăca; a media; ~ kapı uşă
de comunicare; ~ kararı (jur.)
sentinŃă/hotărâre provizorie;
~ seçim alegeri parŃiale;
~ sıra/ ~da sırada uneori, din
când în când; rar; ~ vermek a
întrerupe; ~da kalmak a
rămâne la mijloc; ~dan çekil-
mek a se retrage; a renunŃa;
~dan çıkarmak a rezolva,
printre altele, o problemă; a
încheia, printre altele, socote-
lile cu cineva; ~dan kaldır-
mak a elimina; a se des-
48
cotorosi; ~larını açmak a
strica bunele relaŃii între;
~larını bozmak a semăna
discordie; a băga zâzanie
între; ~ya girmek 1) a inter-
veni pentru a împăca; a
media, 2) a apărea/a interveni
între timp (o altă problemă);
~ya koymak a pune (pe
cineva) ca intermediar; ~yı
yapmak a intermedia, a
împăca; bir ~ya gelmek a se
strânge la un loc, a se reuni;
bu ~da între timp; bir ~da
bulunmak a fi împreună/
laolaltă.
araba s. 1. căruŃă. 2. maşină,
automobil.
arabacı s. căruŃaş.
arabesk s. arabesc.
arabist s. arabist.
arabozan s., adj. (persoană)
care seamănă discordie,
intrigant.
arabozanlık, -ğı s. intrigă, dis-
cordie, zâzanie.
arabozucu s. intrigant, care sea-
mănă zâzanie.
arabozuculuk, -ğu s. intrigă,
zâzanie.
ara bulucu s. mediator.
ara buluculuk, -ğu s. mediere.
aracı s. mediator, intermediar.
aracılık, -ğı s. mediere.
araç s. mijloc, cale, modalitate.
araçsız adj. direct, nemijlocit.
araka s. mazăre (cu bobul
mare).
araba – araştırıcılık
ara konakçı s. (med.) purtător
secundar de germeni.
aralamak vt. 1. a întredeschide.
2. a rări.
aralık s. 1. întredeschidere.
2. interval, distanŃă; ~ ayı
decembrie.
aralıklı adj. cu intervale, cu
spaŃii (libere), distanŃat; inter-
mitent.
aralıksız adj. fără intervale, fără
spaŃii (libere); neîntrerupt,
continuu.
arama 1. (jur.) descindere,
percheziŃie. 2. căutare, căutat.
aramak vt. 1. a căuta. 2. a cerce-
ta; a examina. 3. a-i duce do-
rul. 4. a aprecia, a şti valoarea.
aranjman s. (muz.) aranjament.
aranmak vi. 1. a fi căutat. 2. a
avea căutare. 3. a necesita. 4.
a fi percheziŃionat.
Arap s., adj. arab.
Arapça I. s. limba arabă, ară-
beşte. II. adj., adv. în limba
arabă, arăbeşte.
arasıl adj. paralel.
arasıllık s. paralelism.
arasıra adv. din când în când,
uneori.
arasız adv. continuu, neîntrerupt,
necontenit.
arasöz s. (lit.) digresiune.
araşit s. (bot.) arahidă.
araştırı s. araştırma.
araştırıcı s. 1. cercetător. 2. (fig.)
curios.
araştırıcılık, -ğı s. cercetare.
araştırma – aria
araştırma s. cercetare, inves-
tigare; studiu; ~ görevlisi (în
înv. superior) cercetător ştiin-
Ńific (şi cu obligaŃii didac-
tice).
araştırmak vt. 1. a căuta, a sco-
toci. 2. a cerceta, a investiga,
a studia.
araştırman s. v. araştırıcı.
arayış s. căutare, scotocire; cer-
cetare.
araz s. indiciu, simptom (şi
med.).
arazi s. teren, sol; pământ //
arızalı ~ teren accidentat.
arbalet s. arbaletă.
arbede s. gălăgie, scandal; hara-
babură.
arbitraj s. (econ., jur.) arbitraj.
ardıç s. (bot.) ienupăr // ~ kuşu
(zool.) sturz; ~ rakısı gin.
ardıl I. s. succesor. II. adj.
succesiv, consecutiv.
ardın ardın adv. (mergând) de-
a-ndoaselea/de-a-ndărătelea.
ardışık adj. consecutiv, succesiv.
ardışmak vi. a succeda, a veni
unul după altul.
ardiye s. 1. (com.) magazinaj.
2. antrepozit.
arena s. arenă.
areometre s. areometru.
argaç s. (text.) urzeală.
argaçlamak vt. (text.) a urzi.
argın adj. istovit, epuizat // yor-
gun ~ sleit de puteri; sfârşit.
argınlık, -ğı s. istoveală, epui-
zare, oboseală mare.
49
argo s. (lingv.) argou.
arı I. s. albină; ~ kovanı stup de
albine. II. adj. curat, pur // ~
sütü lăptişor de matcă; ~ beyi
(apic.) matcă, regină; eşek ~sı
viespe.
argon s. (chim.) argon.
arıcı s. apicultor.
arıcılık, -ğı s. apicultură.
arık1 adj. slab, jigărit; slăbănog,
uscăŃiv.
arık2 s. şanŃ, canal, rigolă.
arıkil s. caolin.
arıklamak, arıklaşmak vi. a
slăbi, a se subŃia, a slăbi ca un
Ńâr/ogar.
arıklık, -ğı s. slăbiciune, subŃi-
rime.
arı kuşu, -nu s. (zool.) prigoare,
albinărel.
arılamak vt. a purifica.
arılaşma s. purificare.
arılaşmak vi. a se purifica.
arılık, -ğı s. puritate.
arış s. 1. cot (unitate de măsură).
2. oişte.
arıtım s. rafinare.
arıtmak vt. 1. a curăŃa, a puri-
fica. 2. a rafina.
arıza s. 1. inconvenient; dificul-
tate, greutate. 2. teren acci-
dentat. 3. defecŃiune.
arızalanmak vi. a se defecta, a
se strica.
arızalı adj. defectat, stricat; cu
defecŃiune.
aria s. (muz.) arie.
50
arif adj. ager, perspicace;
deştept, isteŃ, inteligent.
arifane adv. 1. cu deşteptăciune,
cu înŃelepciune, înŃelept.
2. împreună, laolaltă.
arife s. ajun; bayramın ~sinde în
ajunul sărbătorii.
aristokrasi s. aristocraŃie.
aristokrat adj. aristocrat.
aritmetik, -ği s. aritmetică // ~
işlem operaŃie aritmetică.
aritmetiksel adj. aritmetic.
aritmi s. (med.) aritmie.
aritmik adj. aritmic.
ariyet, -ti s. 1. împrumut, credit.
2. (d.vehicule) dreptul de
folosinŃă.
ariyeten adv. cu împrumut, cu
titlu de împrumut; pe datorie.
Arjantin s. Argentina.
Arjantinli s., adj. argentinian.
ark, -kı s.canal, rigolă.
arka s. 1. spate, partea din spate.
2. revers. 3. urmare, conti-
nuare. 4. (fig.) protector.
5. protecŃie, sprijin // ~ ~ya
spate în spate; ~ ~ya vermek a
se ajuta; ~ çevirmek a
întoarce spatele; ~ kapıdan
çıkmak a ieşi pe uşa din dos;
~ üstü pe spate, cu faŃa în sus;
~ vermek a încuraja; ~da
bırakmak a o lua (cuiva)
înainte; a lăsa în urmă (pe
cineva); ~dan vurmak a lovi
pe la spate; ~sı kesilmek a se
termina; ~sı olmak a avea
protector; ~ çıkmak a-i sări în
arif – armatür
ajutor; ~dan söylemek a vorbi
pe la spate; ~sı gelmek a urma;
a continua; ~sı pek cu spate
tare; cu protecŃie puternică;
~ına bakmadan gitmek a pleca
fără să-şi întoarcă capul.
arkadaş s. prieten, tovarăş;
coleg; yol ~ı tovarăş de drum;
hayat ~ı tovarăş de viaŃă;
~ olmak a se împrieteni; okul
~ı coleg de şcoală; sınıf ~ı
coleg de clasă/an.
arkadaşça adv. prieteneşte,
amical; colegial.
arkadaşlık, -ğı s. prietenie.
arkalamak vt. 1. a lua în cârcă.
2. (fig.) a ajuta.
arkaik adj. arhaic.
arkaizm s. arhaism.
arkalı adj. protejat, favorizat.
arkalık, -ğı s. spătar.
arkalıklı adj. cu spătar.
arkeolog s. arheolog.
arkeoloji s. arheologie.
arkeolojik adj. arheologic.
arktik adj. arctic.
arlanmak vi. a se ruşina, a se
jena.
arlı adj. 1. ruşinos, sfios, timid;
virtuos. 2. cast, pur, nepătat,
neprihănit.
arma s. 1. stemă; blazon.
2. (mar.) armătură.
armağan s. 1. cadou; ~ etmek
a oferi/a face un cadou.
2. premiu.
armatör s. (mar.) armator.
armatür s. armătură.
armoni – artdamak
armoni s. armonie.
armonik adj. armonic.
armonika s. armonică.
armonyum s. (muz.) armoniu.
armudî adj. în formă de pară,
piriform.
armut s. (bot.) pară // ~ ağacı
(bot.) păr.
Arnavut s., adj. albanez.
Arnavutça I. s. limba albaneză,
albaneza. II. adv. în albaneză,
în limba albaneză.
Arnavutluk, -ğu s. Albania.
aroma s. aromă.
aromalı adj. aromat.
aromatik adj. aromatic; aromat.
arozöz s. stropitoare, maşină de
stropit.
arpa s. (bot.) orz // ~ boyu kadar
gitmek a progresa/a înainta
foarte puŃin; ~ ektim, darı
çıktı unde dai şi unde crapă;
~sı çok gelmek a-l lovi/a-l
apuca strechea; ~ şehriye (d.
paste făinoase) orzişor.
arpacı s. orzar.
arpacık s. 1. (med.) urcior.
2. orzişor (paste făinoase).
3. cătare (la arme) // ~ soğanı
(bot.) arpagic.
arpej s. (muz.) arpegiu.
arsa s. parcelă; teren; câmp.
arsen(ik) s. arsenic.
arsız adj. neruşinat, obraznic.
arsızlık, -ğı s. neruşinare, obrăz-
nicie.
arş1 s. (rel.) al şaptelea cer; cer,
rai, paradis.
51
arş2 interj. marş!
arşe s. 1. (muz.) coardă (de
vioară). 2. (tehn.) troleu.
arşın s. arşin; çarşı ~ı arşin
comercial (de 0,68 m); mimar
~ı arşin folosit în construcŃii
(de 0,75 m).
arşınlamak vt. 1. a măsura cu
arşinul. 2. (fig.) a merge/a
umbla de colo-colo.
arşidük s. arhiduce.
arşiv s. arhivă.
arşivci s. arhivar, arhivist.
arşivlemek vt. a trece în arhivă.
art, -dı s. spate, partea din spate
// ~ ~a unul după altul; ~ dü-
şünce/ niyet intenŃie ascunsă,
gând ascuns; ~ı var are conti-
nuare, urmează; ~ ~a gelmek
a succeda; ~ına bakmak a se
uita în urmă; ~ını getirmek a
o scoate la capăt; ~ı sıra
gitmek a merge unul după
altul; ~ı arası kesilmemek a
nu avea sfârşit; ~ını bırak-
mamak a nu-l lăsa în pace, a
fi pe urmele (cuiva).
artağan adj. abundent, îmbel-
şugat.
artağanlık, -ğı s. abundenŃă, bel-
şug.
artam s. 1. merit; superioritate.
2. folos, avantaj.
artçı s. (mil.) ariergardă.
artdamak s. (anat.) palatul pos-
terior // ~ ünsüzü (fon.) con-
soană velară.
52
arter s. (anat.) arteră (şi d.
drumuri).
arterit s. (med.) arterită.
artezyen s. fântână arteziană.
artı s. (mat.) plus // ~ sayı număr
pozitiv.
artık I. s. 1. surplus, excedent.
2. rest, rămăşiŃă. II. adj. 1. de
prisos. 2. în plus, supli-
mentar; excedentar. III. adv.
deja.
artık değer s. (econ.) plus-va-
loare, profit.
artık gün s. ziua anului bisect.
artıkyıl s. an bisect.
artım s. spor, creştere.
artımlı adj. spornic.
artırma s. 1. majorare, supli-
mentare; sporire. 2. licitaŃie;
mezat.
artırmak vt. 1. a creşte, a
spori. 2. a majora, a supli-
menta.
artış s. spor, creştere, mărire.
artist, -ti s. artist.
artistik adj. artistic.
artmak vi. 1. a creşte, a spori; a
se înmulŃi. 2. a prisosi.
aruz s. (lit.) aruz (un sistem
specific prozodiei în literatura
clasică otomană); ~ vezni mă-
sura aruzului.
arz s. 1. glob pământesc,
Pământ. 2. (com.) ofertă.
arzetmek vt. 1. a dori, a vrea.
2. a cere, a solicita. 3. a oferi,
a acorda.
arzu s. dorinŃă; poftă.
arter – asık
arzuhal s. cerere, petiŃie.
arzuhalci s. petiŃionar.
arzulamak vt. a dori; a pofti; a-i
fi dor.
as s. 1. (zool.) hermină. 2. as
(carte la joc).
asa s. baston.
asabî adj. nervos.
asabileşmek vi. a se enerva.
asabiyeci s. neurolog.
asabiyet, -ti s. nervozitate.
asal adj. fundamental, de bază;
~ sayı (mat.) număr primar.
asalak, -ğı s. parazit (şi fig.).
asalaklık, -ğı s. parazitism.
asalet s. 1. nobleŃe; distincŃie.
2. post de titular.
asaleten adv. în persoană,
personal.
asamble s. consiliu.
asansör s. ascensor.
asayiş s. ordine (publică).
asbaşkan s. vicepreşedinte.
asbest, -ti s. azbest.
asenkron adj. asincron.
asepsî s. (med.) asepsie.
asetat, -tı s. (chim.) acetat.
asetilen s. (chim.) acetilenă.
aseton s. (chim.) acetonă.
asfalt, -tı s. asfalt.
asfaltlamak vt. a asfalta.
asgarî adj. minim; ~ sürat viteză
minimă; ~ ücret salariu
minim.
asık adj. 1. atârnat, agăŃat;
suspendat. 2. îmbufnat, ursuz,
posac; supărat.
asıl – aslanağzı
asıl, -slı I. s. 1. original. 2. ori-
gine; izvor; provenienŃă.
3. autenticitate, veridicitate.
II. adj. 1. principal, esenŃial.
2. autentic; real // ~ sayılar
numerale cardinale.
asılı adj. suspendat, atârnat,
spânzurat.
asıllı adj. după origine, după na-
Ńionalitate; Romen ~ de naŃio-
nalitate română.
asılmak vi. 1. a fi suspendat, a fi
atârnat, a fi spânzurat. 2. a se
spânzura.
asılsız adj. nefondat, neînte-
meiat.
asıntı s. 1. tărăgănare, întârziere.
2. neglijenŃă.
asır, -srı s. 1. secol, veac.
2. epocă, perioadă.
asi s., adj. insurgent, răsculat.
asil adj. 1. nobil. 2. titular (şi
jur.).
asilik1, -ği s. răzvrătire, revoltă.
asilik2, -ği s. nobleŃe; distincŃie.
asilzade s. nobil, persoană din
nobilime.
asimetri s. asimetrie.
asimetrik adj. asimetric.
asimilasyon s. 1. asimilare.
2. (lingv.) asimilaŃie.
asistan s. asistent (şi în med.).
asistanlık, -ğı s. 1. funcŃia de
asistent (şi în med.). 2. asis-
tenŃă; sprijin, ajutor.
asit s. acid.
asitölçer s. acidimetru.
askarit s. (zool.) ascarid.
53
asker s. militar, soldat; trupă //
~e gitmek a merge în armată;
~e çağrılmak a fi chemat în
armată; ~e alınmak a fi luat în
armată; ~ gibi disciplinat;
~ ocağı cazarmă; unitate mili-
tară; ~ kaçağı dezertor; ~ çı-
karmak a debarca trupe.
askerce adv. ostăşeşte; milită-
reşte.
askerî s. militar; ~ akademi aca-
demie militară; ~ bando fan-
fară militară; ~ ceza hukuku
(jur.) codul penal militar;
~ heyet misiune militară;
~ inzibat poliŃie militară;
~ mahkeme tribunal militar;
~ bölge/mıntıka zonă militară.
askerîleşmek vi. a se militariza.
askerîleştirmek vt. a militariza.
askerlik s. militărie; serviciul
militar; cătănie; ~ dairesi
secŃie militară; ~ hizmeti/ gö-
revi serviciu militar // ~ et-
mek/yapmak a face armata,
a-şi satisface serviciul militar.
askı s. 1. cuier. 2. bretea // ~da
kalmak a rămâne în sus-
pensie.
asla adv. nicidecum, deloc, defel.
aslan, arslan s. (zool.) leu; ~ payı
(fig.) partea leului; ~ burcu
(astr.) zodia leului; ~ım dra-
gul meu! drăguŃule!; ~ ağ-
zında olmak a fi extrem de
greu de dobândit; ~ gibi zdra-
văn, voinic; vânjos, temerar.
aslanağzı s. (bot.) gura-leului.
54
aslankuyruğu, -nu s. (bot.) talpa
gâştii.
aslen adv. de origine; de loc din.
aslî adj. original, autentic.
asma s. 1. suspendare, agăŃare.
2. (bot.) viŃă (sălbatică) // ~
kilit lacăt; ~ köprü pod sus-
pendat; ~ yaprağı frunză de
viŃă de vie; ~ bahçe grădină
suspendată.
asmak vt. 1. a suspenda, a agăŃa.
2. a spânzura // asıp kesmek a
tăia şi-a spânzura.
asonans s. (lit.) asonanŃă, rimă
imperfectă.
aspiratör s. aspirator (de praf).
aspirin s. (farm.) aspirină.
asrî adj. 1. modern. 2. la modă.
asrîleşmek vi. a se moderniza.
asrîlik, -ği s. modernism.
assubay s. subofiŃer.
ast, -tı adj. subordonat, subal-
tern.
astar s. căptuşeală, dublură; ~ı
yüzünden pahalı olmak mai
mare daraua decât ocaua.
astarlı adj. căptuşit.
astarlık, -ğı s. material de căptu-
şeală.
astasım s. (log.) episilogism.
astat, astatin s. (chim.) astatiniu.
astarlamak vt. a căptuşi, a
dubla.
asteğmen s. sublocotenent.
asteni s. astenie.
asteroit s. asteroid.
astım s. (med.) astmă.
aslankuyruğu – aşağılamak
astımlı adj. (med.) astmatic,
bolnav de astmă.
astigmat s., adj. (med.) astig-
matic.
astigmatizm s. (med.) astigma-
tism.
astragan s. astrahan.
astrofizik, -ği s. astrofizică.
astrolog s. astrolog.
astroloji s. astrologie.
astronom s. astronom.
astronomi s. astronomie.
astronomik adj. astronomic;
~ fiyat preŃ astronomic; ~ ra-
kam cifră astronomică.
astronot s. astronaut.
astropikal adj. subtropical.
astsubay s. (mil.) v. assubay.
asude adj. liniştit, calm.
asuman s. cer, bolta cerească.
Asya s. Asia.
Asyalı s. asiatic.
aş s. mâncare (gătită).
aşağı I. s. partea inferioară,
partea de jos. II. adj. 1. de
jos, de dedesubt. 2. inferior,
de jos. 3. ieftin // ~ almak a
doborî, a da jos; ~ görmek
a dispreŃui; ~dan almak
1) a lua (pe cineva) cu
binele, 2) (muz.) a lua/a
începe cu un ton mai jos;
~ kalmamak a nu rămâne mai
prejos; ~ yukarı aproximativ,
circa; ~ bitkiler (bot.) plante
subterane.
aşağılamak vi. a denigra, a
înjosi; a umili.
aşağılanmak – aşkınlık
aşağılanmak vt. a se înjosi, a se
umili.
aşağılık, -ğı s. 1. inferioritate.
2. decădere; înjosire. 3. vul-
garitate. 4. josnicie.
aşama s. grad, treaptă.
aşamalı adj. gradat, treptat.
aşar s. (ist.) zeciuială, aşar.
aşçı s. bucătar.
aşçılık, -ğı s. artă culinară.
aş evi, aşhane s. 1. ospătărie,
birt; cantină. 2. bucătărie.
aşı s. 1. (bot.) altoi. 2. (med.)
vaccin. 3. fecundare artifi-
cială.
aşı boyası, -nı s. (chim.) ocru
galben-brun.
aşık s. (anat.) arşic.
âşık, -ğı I. s. 1. iubit. 2. trubadur.
II. adj. îndrăgostit, amorezat.
aşılama s. 1. vaccinare, vaccin.
2. altoire, altoi. 3. fecundare
artificială. 4. (fig.) inoculare,
inoculaŃie.
aşılamak vt. 1. (bot.) a altoi.
2. (med.) a vaccina. 3. (fig.)
a inocula. 4. a fecunda
(artificial).
aşılı adj. 1. (bot.) altoit. 2. (med.)
vaccinat.
aşılmak vi. a se depăşi, a se trece
peste o anumită limită.
aşım s. 1. (d. animale) împe-
rechere. 2. (d. timp) depăşire;
zaman ~ı (jur.) prescriere;
zaman ~ına uğramak (jur.) a
se prescrie, a fi prescris; a-şi
pierde valabilitatea.
55
aşındırmak vt. 1. a uza, a toci.
2. (d. ape) a eroda.
aşınım, aşınma s. 1. tocire,
roadere. 2. eroziune.
aşınmak vi. a se uza, a se toci.
aşır, -şrı 1. s. (arh.) zece. 2. (rel.)
(un grup de) zece versete din
Coran citite în timpul unor
întruniri religioase.
aşırı I. adj. exagerat, excesiv,
din cale afară. II. adv. 1. îna-
poia, după, în spatele, dincolo
(de), îndărătul. 2. excesiv de
..., nespus de ..., din cale
afară de ... .
aşırılık, -ğı s. exces, exagerare.
aşırma s. 1. trecere, traversare.
2. delapidare, furt; deturnare.
aşırmak vt. 1. v. aşmak (I, 1).
2. a delapida, a fura; a
deturna, 3. a plagia.
aşırtı s. delapidare, fraudă;
deturnare.
aşırtıcı s. delapidator.
aşikâr adj. evident, clar.
aşina s., adj. cunoscut.
aşinalık, -ğı s. 1. cunoştinŃă, fap-
tul de a se cunoaşte. 2. intimi-
tate, apropiere // ~ göstermek
a arăta apropiere (faŃă de
cineva).
aşiret, -ti s. trib.
aşk, -kı s. iubire, dragoste //
~ olsun! bravo!; ~ yapmak a
face dragoste.
aşkın adj. 1. trecut, depăşit.
2. superior.
aşkınlık, -ğı s. transcedenŃă.
56
aşkolsun interj. bravo!
aşmak I. vt. 1. a traversa, a trece.
2. a întrece, a depăşi. II. vi.
(d. animale) a se împerechea.
aşna s., adj. v. aşina s. în expr.:
~ fişne 1) curtezan; 2) intrigă
de iubire.
aşure s. mâncare dulce preparată
cu diferite fructe, pe zece
Muharrem, pentru pomenirea
lui Hüseyin (nepotul profe-
tului Mohammed), martirizat
la Kerbela.
aşüfte s. (d. femei) uşuratică,
cocotă.
at, -tı s. cal; cins ~ cal de rasă;
huylu ~ cal nărăvaş; koşum ~ı
cal de tracŃiune; yarış ~ı cal
de curse; ~ koşusu curse de
cai // ~ meydanı hipodrom;
~ talimi menaj.
ata s. 1. tată, părinte. 2. strămoş,
străbun.
ataerki, -ni s. patriarhat.
ataerkil adj. patriarhal.
atak adj. 1. nesocotit, imprevi-
zibil; imprudent. 2. curajos,
cutezător.
ataklık, -ğı s. 1. nesocotinŃă,
lipsă de prevedere; impru-
denŃă. 2. curaj, cutezanŃă.
atalet, -ti s. 1. trândăvie, lenevie.
2. (fig.) inerŃie. 3. şomaj.
atama s. numire; instalarea
(cuiva) într-o funcŃie.
atamak vt. a numi (într-o funcŃie
etc.).
atanma s. numire.
aşkolsun – ateş
atanmak vi. a fi numit (într-o
funcŃie etc.).
atardamar s. (anat.) arteră //
büyük ~ (anat.) aortă.
atasözü s. proverb; zicală.
ataş s. clamă.
ataşe s. ataşat; askerlik ~si ataşat
militar; basın ~si ataşat de
presă; ticaret ~si ataşat co-
mercial; deniz ~si ataşat
naval.
ataşelik, -ği s. (ca funcŃie şi
instituŃie) ataşat.
atavizm s. atavism.
atçı s. crescător de cai de rasă.
ateh s. senilitate.
ateist s., adj. ateist.
ateizm s. ateism.
atelye s. atelier.
aterina s. (iht.) aterină.
ateş s. 1. foc. 2. (med.) febră.
3. înflăcărare, entuziasm //
~ almak a se aprinde, a lua
foc; ~ açmak a deschide fo-
cul; ~ kesmek a înceta focul;
~ pahasına foarte scump;
~ püskürmek a se înfuria; a se
face foc şi pară; ~le oynamak
a se juca cu focul; saman ~i
foc de paie; ~ vermek a da
foc, a incendia; ~ etmek a
trage cu puşca; ~i çıkmak a-i
creşte febra; ~i düşmek a-i
scade febra; ~ini almak
a-i lua/măsura temperatura;
~ düştüğü yeri yakar focul
mistuie unde cade; ~ olmayan
ateşbalığı – atlasçiçeği
yerde duman çıkmaz (prov.)
nu iese fum fără foc.
ateşbalığı s. sardea.
ateşböceği, -ni s. licurici.
ateşçi s. fochist.
ateşkes s. (mil.) încetare a fo-
cului/a luptei.
ateşlemek vt. 1. a aprinde, a da foc.
2. (fig.) a incita. 3. (d. arme de
foc) a trage (cu); a folosi.
ateşli adj. 1. aprins. 2. (fig.)
înflăcărat, entuziasmat // ~ si-
lâh armă de foc.
atfen adv. referitor la ..., în
legătură cu .... .
atgiller s. (zool.) cabaline.
atıcı s. 1. (mil.) trăgător, Ńintaş.
2. (fig.) mincinos.
atfetmek vt. a imputa, a reproşa.
atıf, -tfı s. atribuire, acordare;
conferire.
atık, -ğı s. 1. deşeuri, reziduuri.
2. putinei.
atıl adj. 1. leneş, trândav, putu-
ros. 2. inactiv. 3. molatic.
atılgan adj. 1. (d. oameni)
săritor, cu iniŃiativă. 2. cura-
jos, temerar.
atılganlık, -ğı s. cutezanŃă, curaj.
atılım s. 1. salt, săritură. 2. pro-
gres, performanŃă. 3. atac (şi
sport).
atılış, atılma s. 1. aruncare;
excludere; îndepărtare. 2. ata-
care, atac. 3. iniŃiere, începere.
atılmak vi. 1. a sări, a se arunca.
2. a fi aruncat, a fi îndepărtat.
3. a ataca, a sări la atac.
57
atım s. 1. aruncătură. 2. (d. arme
de foc) bătaie.
atış s. tragere, tir // ~ yeri poli-
gon (de tragere).
atışmak vi. 1. a se certa. 2. (d.
poeŃi populari) a se duela, a
se întrece.
atıştırmak vt. 1. a înfuleca.
2. (fig.) a mustra, a muştrului.
ati s. viitor.
atik I. adj. agil, sprinten. II. s.
antichitate.
Atina s. Atena.
atkı s. 1. (text.) urzeală. 2. fular,
şal.
atkılamak vt. (text.) a urzi.
atkuyruğu, -nu s. 1. (bot.)
coada-calului. 2. (d. coafură)
coadă de cal.
atlama s. 1. săritură, salt (şi
sport); sırıkla ~ săritură cu
prăjina; uzun ~ săritură în
lungime; yüksek ~ săritură în
înălŃime; ~ beygiri (în gim-
nastică) cal. 2. scăpare, omi-
siune.
atlamak I. vt. 1. a omite, a sări; a
scăpa. II. vt. 1. a sări (peste).
2. a se urca (repede). 3. a sări,
a omite. 4. a promova clasa
(fără să înveŃe).
atlambaç, -cı s. capra (joc de
copii).
Atlantik s.: ~ Okyanusu Oceanul
Atlantic.
atlas s. 1. atlas (geografic).
2. (text.) atlaz; satin.
atlasçiçeği, -ni s. (bot.) cactus.
58
atlamak I. vt. 1. a evita, a ocoli
(un accident). 2. (fig.) a
păcăli, a înşela. 3. a scăpa cu
faŃa curată. II. vi. a se de-
barasa, a scăpa (de cineva).
atlet, -ti s. atlet // ~ fanilâsı
maiou, tricou.
atletik adj. atletic.
atletizm s. atletism.
atlı s. călăreŃ.
atlıkarınca s. scânciob, leagăn.
atmaca s. (zool.) uliu.
atmak vt. 1. a arunca, a azvârli.
2. (mil.) a lansa; a catapulta.
3. a pune, a adăuga. 4. (d.
vorbe) a arunca, a spune. 5. a
exagera; a minŃi. 6. a elimina,
a scoate; a se debarasa, a
scăpa // baştan ~ a se deba-
rasa; can ~ a râvni; çifte ~ (d.
animale) a zvârli (din copite);
dayak ~ a bate, a lovi; demir
~ (mar.) a ancora; göz ~ a
verifica; atıp tutmak a spune
ce-i vine la gură; imza ~ a
semna; nabız ~ a pulsa; nara
~ a urla; palavra ~ a pălă-
vrăgi; rengi ~ a se decolora;
silâh ~ a trage cu puşca; söz ~
a tachina; tarih ~ a data;
temel ~ a pune temelia; top ~
a trage cu tunul; tuz ~ a săra;
zar ~ a da cu zarurile.
atmasyon s. minciună, enormi-
tate; palavre.
atmık, -ğı s. (fiziol.) spermă.
atmosfer s. (geogr.) atmosferă
(şi fig.).
atlamak – avantajlı
atmosferik adj. atmosferic.
atol, -lü s. (geogr.) atol.
atom s. (fiz.) atom // ~ çekirdeği
nucleu atomic; ~ enerjisi
energie atomică; ~ bombası
bombă atomică, ~ reaktörü
reactor atomic; ~ santrali
centrală atomică.
atomal, atomik adj. (fiz.) ato-
mic.
atonal adj. (muz.) atonal.
atölye s. atelier.
atraksiyon s. (fiz.) atracŃie.
atropin s. (farm.) atropină.
atsineği s. (zool.) tăun.
attar s. v. aktar
aut, -tu s., interj. aut.
av s. 1. vânat. 2. vânătoare // ~
çantası tolbă de vânătoare;
~ köpeği câine de vânătoare;
~ tezkeresi permis de vână-
toare. 3. (fig.) pradă. 4. pes-
cuit // ~ tutmak a pescui.
avadanlık, -ğı s. trusă, ustensile.
aval s. (com.) andosare, gir;
~ vermek a andosa, a gira.
avam s. (ist.) plebe // ~ kamarası
Camera Comunelor.
avanak, -ğı adj. naiv, căscat.
avanaklık, -ğı s. prostie, naivi-
tate.
avangart, -dı s. avangardă.
avans s. (fin.) avans; ~ almak a lua
avans; ~ vermek a da avans.
avanta s. şpagă, mită, ciubuc.
avantacı s. ciubucar.
avantaj s. avantaj.
avantajlı adj. avantajos.
avantajsız – ayak
avantajsız adj. neavantajos.
avantür s. aventură.
avare s., adj. vagabond.
avarelik, -ği s. vagabondaj.
avarya s. avarie.
avaz s. strigăt, Ńipăt // ~ ~ ba-
ğırmak a striga în gura mare.
avcı s. vânător // ~ uçağı avion
de vânătoare.
avcılık, -ğı s. vânătoare.
avcı otu s. (bot.) floarea-cucului.
avdet s. reîntoarcere, retur;
~ etmek a se reîntoarce.
averaj s. 1. valoare medie;
medie. 2. (în sport) golaveraj,
diferenŃa dintre punctele
(golurile) marcate şi cele
primite.
avize s. lustră.
avize ağacı, -nı s. (bot.) yukka.
avlamak vt. a vâna (şi fig.).
avlanmak vi. a fi vânat (şi fig.).
avlu s. curte, ogradă.
avokado s. (bot.) avocado.
Avrasya s. Eurasia.
avrat, -dı s. soŃie, nevastă;
femeie.
avret, -ti s. 1. organele genitale
externe. 2. în expr.: ~ yerleri
(rel.) locurile (intime) ce
trebuie acoperite.
Avrupa s. Europa; ~ Birliği (AB)
Uniunea Europeană (UE).
Avrupalı s. european.
avrupalılaşmak vi. a se europe-
niza.
avuç -cu s. 1. (anat.) palmă. 2.
(ca unitate de măsură) mână;
59
pumn // ~ açmak a cerşi;
~unu yalamak a rămâne cu
buza umflată; ~unun içine
almak a avea (pe cineva) în
palmă; ~unun içi gibi bilmek
a cunoaşte (un loc) ca în
palmă.
avuçlamak vt. a lua cu pumnul;
a înşfăca/a înhăŃa cu ambele
mâini.
avukat, -tı 1. s. avocat. 2. apă-
rător de ocazie.
avukatlık, -ğı s. avocatură.
avunç, -cu s. consolare, mângâ-
iere, alinare.
avundurmak vt. a consola, a
mângâia, a alina.
avunmak vi. a se consola, a se
alina.
avuntu s. consolare, consolaŃie.
Avustralya s. Australia.
Avustralyalı s., adj. Australian.
Avusturya s. Austria.
Avusturyalı s., adj. austriac.
avutmak vt. 1. a amăgi, a păcăli.
2. a consola, a alina.
avutucu s., adj. consolator, con-
solant.
ay1 s. lună (şi astr.); dolun ~ lună
plină; bal ~ı lună de miere;
~ tutulması eclipsă de lună;
~dan ~ya din lună în lună // ~
ağılı nimb; yarım ~ semilună;
~a inme aselenizare.
ay2 interj. vai!, uf!
ayak, -ğı s. 1. picior. 2. (geogr.)
afluent. 3. treaptă (la scară).
4. (lit.) rimă // ~ basmak a
60
păşi; ~ diremek a se opune, a
se împotrivi; ~ı dolaşmak a se
împletici; ~ freni frână de
picior; ~ izi urme de paşi; ~a
kalkmak a se ridica în
picioare; ~ sürçmek a se
împiedica; ~ uydurmak a se
adapta; ~ basmamak a nu
călca (undeva); ~ değiştirmek
a schimba pasul; ~ tedavisi
tratament ambulatoriu; ~ üstü
în picioare; ~ına gitmek a
pune (pe cineva) pe drumuri;
~larına kapanmak a cădea la
picioarele cuiva; ~larını denk
almak a fi foarte atent; ~ını
kesmek a înceta de a mai
merge; ~ının altına almak a
lua la şuturi (pe cineva);
~ının tozu ile de cum a sosit;
~ları yere değmemek a nu
mai putea de bucurie; ~larına
kara su inmek a nu mai putea
de picioare; ~ta kalmak a
rămâne în picioare.
ayakkabı, -yı s. încălŃăminte.
ayaklandırmak vt. a răscula, a
răzvrăti.
ayaklanma s. răscoală, răzvră-
tire.
ayaklanmak vi. a se răscula, a se
răzvrăti.
ayaklık, -ğı s. 1. pedală. 2. pi-
cioroange, catalige.
ayakyolu, -nu s. closet.
ayal, -lı s. soŃie, nevastă.
ayan adj. în expr.: ~ beyan clar,
evident.
ayakkabı – ayevi
ayar s. 1. model, tipar. 2. reglare,
potrivire. 3. (d. aur) calitate;
carat.
ayarcı s. (d. meserie) regulator.
ayarlamak vt. a regla, a potrivi.
ayarlı adj. reglat.
ayartı, ayartma s. instigare,
incitare.
ayartıcı s. instigator, incitator.
ayartmak vt. a instiga, a incita.
ayaz s. ger // ~ kesmek a face
piroane; ~ paşa/baba Moş
Gerilă.
ayazlamak vi. 1. a se lăsa ger, a
gerui. 2. a degera.
ayazlık, -ğı s. balcon, verandă.
ayazma s. (rel.) agheasmă; apă
sfinŃită.
aybaşı, -nı s. (fiziol.) menstrua-
Ńie.
ayça s. lună nouă; semilună.
ayçiçeği, -ni s. (bot.) floarea-soa-
relui; ~ yağı ulei de foarea-
soarelui.
aydın I. adj. luminos, clar (şi
fig.). II. s. intelectual.
aydınlanmak vi. a se lumina, a
se face lumină; a se lumina
de ziua.
aydınlatmak vt. 1. a lumina, a
ilumina. 2. (fig.) a elucida, a
clarifica.
aydınlık, -ğı I. s. 1. lumină.
2. claritate. II. adj. luminos
(şi fig.).
ayet, -ti, ayeti kerime s. (rel.)
verset (din Coran).
ayevi, -ni s. nimb, halo.
aygın baygın – ayna
aygın baygın adv. 1. moale,
apatic, fără vlagă. 2. tânjitor,
plin de dor, languros. 3. afec-
tuos, plin de tandreŃe, dră-
găstos, plin de drăgălăşenie.
aygır s. armăsar.
aygıt, -tı s. aparat, mecanism.
ayı s. urs; ~ya kaval çalmak
parcă ai vorbi surdului.
ayıbalığı, -nı s. focă.
ayıcı s. ursar.
ayık adj. treaz; lucid.
ayıklamak vt. 1. a curăŃa (de
impurităŃi), a alege. 2. a
alege, a selecŃiona, a sorta.
ayıklanma s. (biol.) selecŃie.
ayıklanmak vi. 1. a se alege, a se
selecŃiona. 2. a se sorta.
ayıklık, -ğı s. trezie, veghe;
luciditate.
ayı kulağı, -nı s. (bot.) ciuboŃica-
cucului.
ayılık, -ğı s. grosolănie, mojicie;
~ etmek a face o grosolă-
nie/mojicie.
ayılma s. trezire (din leşin);
revenire.
ayılmak vi. a-şi reveni, a se trezi
(din leşin).
ayıltmak vt. a trezi (din leşin); a
ajuta să-şi revină.
ayıp, -bı I. s. ruşine, pudoare.
II. adj. ruşinos, sfios. III. in-
terj. ruşine! // ~tır söylemesi
îmi cer scuze că spun, dar…;
~ yerler părŃile intime; ~ını
yüzüne vurmak a face de
batjocură; ~ olmasın iertaŃi-
61
mă pentru o asemenea între-
bare.
ayıplama s. blamare, blam, de-
zaprobare, reprobare; con-
damnare.
ayıplamak vt. a blama, a repro-
ba, a dezaproba; a condamna.
ayıraç, -cı s. (chim.) reactiv.
ayıran s. (fiz., chim. mat.) dis-
persie.
ayırdetmek vt. a distinge, a dis-
cerne.
ayırmak vt. 1. a separa, a des-
părŃi. 2. v. ayırdetmek. 3. a
rezerva, a păstra. 4. (fiz.,
chim.) a dispersa.
ayırt, -tı s. caracteristică, însu-
şire // ~ etmek a distinge, a
deosebi.
ayırtı s. nuanŃă, deosebire.
ayırtman s. (în înv.) examinator
principal, şeful comisiei de
examinare.
âyin s. ceremonie religioasă.
aykırı adj. 1. contrar, opus.
2. ostil, advers.
aykırılık, -ğı s. 1. opoziŃie (şi
pol.). 2. ostilitate, adversitate.
aylak adj. vagabond, trântor,
pierde-vară.
aylaklık, -ğı s. vagabondaj,
trândăvie, lenevie.
aylık, -ğı I. s. salariu; retribuŃie.
II. adj. (d. publicaŃii) lunar.
aylıkçı s. om al muncii; salariat.
ayn s. ochi.
ayna s. oglindă.
62
aynen adv. la fel, întocmai,
exact, chiar.
aynı adj. identic, acelaşi, aidoma.
aynılık, -ğı, ayniyet, -ti s. iden-
titate; coincidere; similitudine
perfectă.
ayol interj. măi!, bre!
ayraç, -cı s. paranteză; ~ açmak
a deschide paranteză.
ayran s. lapte bătut.
ayrı adj. 1. separat, despărŃit.
2. diferit, altfel // ~ tutmak a
face deosebire.
ayrıca adv. mai cu seamă,
îndeosebi, în special.
ayrıcalı s., adj. privilegiat.
ayrıcalık, -ğı s. privilegiu, fa-
voare; preferinŃă.
ayrıksı adj. 1. diferit; diferenŃiat;
excentric. 2. excepŃional.
ayrıksılık, -ğı s. excentricitate.
ayrıksın adj. excentric.
ayrıksız adj. fără excepŃie.
ayrılık, -ğı s. 1. deosebire, dife-
renŃă. 2. despărŃire, separare.
3. divorŃ.
ayrılıkçı s. separatist (şi pol.).
ayrılmak vi. 1. a se despărŃi, a se
separa; a se divide. 2. a
divorŃa. 3. a fi repartizat, a fi
alocat.
ayrım s. diferenŃă; tratament
diferenŃiat.
ayrımlılık, -ğı s. diferenŃă.
ayrımsamak vt. a difernŃia, a
distinge.
ayrımsızlık, -ğı s. similitudine;
identitate.
aynen – azametli
ayrıntı s. detaliu, amănunt.
ayrıntılı adj. detaliat, amănunŃit.
ayrışım s. (chim.) descompu-
nere; analiză.
ayrışmak vi. a se dezmembra (şi
chim.).
aysberg, aysberk, -gi s. iceberg.
ayva s. (bot.) gutuie // ~ ağacı
gutui.
ayvalık, -ğı s. plantaŃie de gutui.
ayvan s. terasă.
ayvaz s. 1. (ist.) bucătar. 2. soŃ,
bărbat.
ayyaş s. beŃiv.
az adj., adv. 1. puŃin, în număr
mic. 2. rar // ~ çok mai mult
sau mai puŃin; de bine, de rău;
~ daha / kaldı / kalsın cât pe
ce, gata gata; ~ ~ puŃin câte
puŃin; ~ buçuk o Ńâră, niŃel; ~
bulmak a considera insufi-
cient; ~ar ~ar puŃin câte puŃin.
aza s. membru (şi anat.).
azade adj. liber; independent;
slobod.
azadelik, -ği s. libertate, inde-
pendenŃă.
azalma s. împuŃinare; micşorare,
diminuare.
azalmak vi. a se împuŃina; a se
micşora; a se diminua; a
scădea.
azaltmak vt. a împuŃina; a
micşora; a diminua; a scădea.
azamet, -ti s. măreŃie, grandoare,
fălnicie.
azametli adj. măreŃ, grandios;
falnic; impunător.
azamî – azmak
azamî adj. maxim, maximum;
~ miktar cantitate maximă;
~ huz / sürat viteză maximă.
azap, -bı s. chin, tortură; agonie;
zbucium.
azar s. mustrare, dojană; obser-
vaŃie.
azarlama s. mustrare, dojenire;
observaŃie.
azarlamak vt. a mustra, a dojeni;
a certa.
azat, -dı s. 1. eliberare, lăsare în
libertate. 2. emancipare. 3. (la
şcoală) ieşire de la cursuri;
plecare în vacanŃă.
azca adv. destul de puŃin,
puŃintel, niŃel.
azdırmak vt. 1. a stârni, a înfu-
ria, a incita, a întărâta, a irita,
a provoca. 2. a tachina, a
necăji. 3. a corupe, a strica, a
perverti, a deprava.
Azerbaycan s. Azerbaigean.
Azerbaycanlı s., adj. azerbai-
gean.
Azeri s. azer.
Azerice I. s. limba azeră/azer-
baigeană. II. adv. în limba
azeră / azerbaigeană.
azgın adj. feroce; furibund,
turbat.
azgınlık, -ğı s. furie, ferocitate;
turbare.
azgınlaşmak vi. a se înfuria, a-şi
ieşi din fire, a se mânia.
azı s. (anat.) măsea.
azıcık adj., adv. puŃintel, puŃinel.
azı dişi, -ni s. v. azı.
63
azık, -ğı s. aliment(e), merinde;
mâncare.
azılı adj. periculos; crud, feroce;
~ katil criminal deosebit de
periculos.
azımsamak vt. 1. a considera
insuficient, a găsi că nu e de
ajuns. 2. a subestima.
azınlık, -ğı s. minoritate // ~ hü-
kümeti guvern minoritar; ~ta
kalmak a rămâne în mino-
ritate; ~lar minorităŃi.
azıtmak I. vi. 1. a ieşi de sub
control. II. vt. a scăpa de
sub control. 2. a mânia, a
înfuria.
azil, -zli s. destituire; revocare //
~ etmek a destitui; a revoca;
~ olmak a fi destituit/revocat.
azim, -zmi s. determinare, hotă-
râre, perseverenŃă; tenacitate,
sârguinŃă; fermitate; dâr-
zenie.
azimli adj. hotărât, decis, ferm;
dârz.
aziz I. s. (rel.) sfânt. II. adj.
stimat, onorat; venerat.
azletmek vt. a destitui, a revoca
(din funcŃie).
azma s. 1. furie, violenŃă; dez-
lănŃuire; frenezie. 2. cruzime,
ferocitate. 3. (d. animale) cor-
citură.
azmak vi. 1. a se înfuria, a se
mânia. 2. a ieşi de sub con-
trol, a fi de nestăpânit. 3. a se
înteŃi; a se înăspri.
64
azman I. adj. 1. enorm, uriaş.
2. corcit. II. s. 1. corcitură,
2. copac pentru cherestea.
azmetmek vi. a hotărî/a decide
să...; a se decide, a se hotărî.
b B a doua literă a alfabetului turc;
sunet notat cu această literă.
bab s., v. bap.
baba s. 1. tată, părinte. 2. (fam.)
taică. 3. (rel.) lider religios;
sfânt. 4. şef (de bandă). 5. cti-
tor // ~ adam om dintr-o
bucată, om de treabă; ~ evi /
ocağı / yurdu casă părin-
tească; ~ sının hayrına pe
ochi frumoşi; ~ hindi gibi ka-
barmak a se umfla în pene;
~ olmak a deveni tată; ~ dan
~ ya din moşi strămoşi; ~ dan
oğula din tată în fiu; ~ sının
oğlu aşa tată aşa fiu; ~ na
rahmet! să creşti mare; ~ sı
tutmak a-şi ieşi din fire.
babaanne s. bunică (după tată),
mama mare.
babacan adj. bun, cumsecade;
patern.
babacanlaşmak vr. a deveni bun
/ cumsecade, a se îmbuna.
babacanlık, -ğı s. bunătate, cum-
secădenie, onestitate.
azman – babuin
azot s. (chim.) azot.
Azrail s. (rel.) Îngerul morŃii (la
musulmani).
azvay s. (bot.) aloe.
babacılık, -ğı s. (filoz.) paterna-
lism.
babafingo s. (mar.) vârful catar-
gului.
babalanmak vr. 1. a se înfuria.
2. a face pe grozavul, a se
grozăvi, a se răŃoi.
babalık, -ğı s. I. 1. paternitate,
calitatea de tată. 2. tată vitreg,
tată adoptiv. 3. (fam.) socru //
~ davası (jur.) proces de
paternitate; ~ etmek a fi
ca un tată cu, a avea grijă
ca un tată. II. (interj.)
unchiule!
babayani adj. (d. persoane) mo-
dest, simplu.
babayanilik, -ği s. modestitate,
simplitate.
babayiğit, di s. curajos, viteaz,
temerar.
Babıâli s. 1. (ist.) Înalta Poartă,
Poarta.
Babil s. (ist.) Babilon // ~ kulesi
Turnul Babel.
babuin s. (zool.) babuin.
baca – bağatur
baca s. 1. coş, horn. 2. laminator.
3. răsuflătoare, aerisire // ~
başı poliŃa căminului; ~ sı
tütmek a-şi duce traiul de
familie; ~ sı tütmez olmak
(d. familie) a decădea.
bacak, -ğı s. 1. picior, gambă.
2. (la cărŃile de joc) valet // ~
kadar de o şchioapă, mărunŃel,
pitic; ~ ları tutmamak a nu se
mai putea Ńine pe picioare.
bacaklı adj. 1. cu picioare.
2. lungan.
bacaksız adj. I. 1. fără picioare,
şchiop. 2. cu picioare scurte.
II. s. (d. copii) puşti,
pici.
bacanak, -ğı s. cumnat (soŃii
surorilor).
bacı s. 1. soră (mai mare).
2. tanti.
badana s. 1. var. 2. zugrăveală.
3. bidinea // ~ etmek / vurmak
1) a vărui; 2) a zugrăvi.
badanacı s. zugrav.
badanalamak vt. a vărui; a
zugrăvi.
badanalanmak vi. a se zugrăvi,
a se vărui, a fi zugrăvit / vă-
ruit.
badanalatmak vt. a pune / a face
să zugrăvească / să văruiască.
badanalı adj. văruit; zugrăvit.
bade s. vin.
badem s. (bot.) migdală; ~ ağacı
migdal; ~ ezmesi marŃipan; ~
gözlü cu ochii migdalaŃi.
65
bademcik, -ği s. (anat.) amig-
dală // ~ lerini almak / çı-
karmak a-şi scoate amig-
dalele; ~ yangısı / iltihabı
(med.) amigdalită.
bademlik, -ği s. plantaŃie de
migdali.
bademsi adj. migdalat, în formă
de migdală.
bademyağı, -nı s. ulei de mig-
dale.
badenuş s. (poet.) băutor de vin.
baderna s. (mar.) înnăditura
parâmei.
badıç, -ıcı s. (bot.) păstaie.
badi1 prov. raŃă // ~ ~ yürümek a
umbla legănat ca o raŃă.
badi2 s. 1. început. 2. motiv, pre-
text, cauză.
badik, -ği s. 1. pui de raŃă,
boboc. 2. om mic de statură.
badiklemek vi. a merge legănat
ca o raŃă.
badire s. pericol neprevăzut;
dificultate, obstacol.
badiye s. deşert, stepă.
badya s. 1. vadră, cofă. 2. oală.
bagaj s. 1. bagaj. 2. portbagaj.
baget, -ti s. baghetă.
bağ1 s. 1. legătură. 2. mănunchi.
3. bandaj. 4. (fig.) relaŃie, le-
gătură. 5. (anat.) încheietură.
bağ2 s. 1. vie; ~ bozmak a culege
via. 2. livadă.
bağa s. (anat.) broască.
bağatur, boğatur s., adj. v.
batır.
66
bağboğan s. (bot.) cuscută, tor-
Ńel.
bağbozumu, -nu s. cules de vie;
timpul culesului de vie.
bağcı s. viticultor.
bağcık, -ğı s. şnur.
bağcılık, -ğı s. viticultură.
bağdadi s. 1. perete (tavan) din
şipci cu tencuială. 2. şipcă,
scândură.
bağdalamak vt. a pune piedică
(şi sport).
bağdamak vt. 1. a împleti, a
îmbina. 2. a înfăşura, a înco-
lăci. 3. a încurca, a încâlci.
bağdaş s. (în expr.): ~ kurmak a
sta turceşte.
bağdaşabilir adj. (în expr.):
~ çelişmeler contradicŃii ne-
antagonice.
bağdaşık adj. 1. omogen, nedi-
ferenŃiat. 2. convenit, înŃeles,
contractant.
bağdaşıklık, -ğı s. 1. omogeni-
tate. 2. acord, convenŃie,
înŃelegere.
bağdaşım s. coerenŃă, confor-
mitate.
bağdaşma s. înŃelegere, acord.
bağdaşmak vi. a se înŃelege, a
cădea de acord, a conveni
(asupra).
bağdaşmaz adj. (în expr.): ~ çe-
lişkiler contradicŃii antago-
nice.
bağdaşmazlık, -ğı s. neînŃele-
gere, dezacord.
bağdaştırıcı adj. mediator.
bağboğan – bağımsızlık
bağdaştırma s. reconciliere.
bağdaştırmak vt. a reconcilia; a
armoniza.
Bağdat s. Bagdad.
bağdoku s. (biol.) Ńesut con-
junctiv.
bağfiil s. (gram.) gerunziu.
bağı s. vrajă, magie.
bağıcı s. 1. vrăjitopr, magician.
2. prestidigitator, scamator.
3. (fig.) seducător.
bağıl adj. 1. dependent. 2. relativ
// ~ değer (mat.) valoare
relativă; ~ hareket (fiz.) miş-
care relativă; ~ nem (chim.)
umiditate relativă; ~ yo-
ğunluk (fiz., chim.) densitate
relativă.
bağıllık, -ğı s. 1. dependenŃă.
2. relativitate // ~ teorisi (fiz.)
teoria relativităŃii.
bağım s. dependenŃă, subordo-
nare.
bağımlanmak vr. a deveni de-
pendent.
bağımlaşım, bağımlaşma s. in-
terdependenŃă.
bağımlaşmak vt. a deveni de-
pendent (unul de celălalt).
bağımlı adj. dependent, subor-
donat.
bağımlılık, -ğı s. dependenŃă.
bağımsız adj. independent; liber.
bağımsızlaşmak vr. a deveni
independent, a-şi obŃine inde-
pendenŃa.
bağımsızlık, -ğı s. independenŃă,
neatârnare.
bağımsızlıkçı – bağlamsal
bağımsızlıkçı s. partizan al in-
dependenŃei, luptător pentru
neatârnare.
bağıntı s. 1. relaŃie. 2. (filoz.)
corelaŃie. 3. (mat.) proporŃie.
bağıntıcı s. (filoz.) relativist.
bağıntıcılık, -ğı s. (fıloz.) rela-
tivism.
bağıntılı adj. relativ.
bağıntılılık -ğı s. relativitate.
bağır, -ğrı s. 1. (anat.) piept.
2. (anat.) viscere. 3. (fig.)
inimă // ~ ına basmak a
strânge la piept; ~ ını delmek
a jigni, a supăra; ~ ına taş
basmak a suferi în mod
răbdător; ~ ı yanık mistuit de
suferinŃă.
bağır bağır (interj.) v. bar bar.
bağırış s. 1. Ńipăt, strigăt // ~
cağırış gălăgie, hărmălaie.
bağırmak vi. 1. a striga, a Ńipa.
2. a urla (la cineva). 3. (d.
animale) a scoate răgete //
bağırıp çağırmak a tuna şi a
fulgera.
bağırsak, -ğı s. (anat.) intestine,
maŃ // ~ solucanı ascarid;
~ yanğısı enterită.
bağırtı s. 1. strigăt. 2. răget,
urlet, Ńipăt.
bağırtlak, -ğı s. (zool.) lişiŃă.
bağırtmak vi. 1. a face să Ńipe.
2. a face (un animal) să
ragă.
bağış s. dar, cadou; donaŃie.
bağışçı s. donator.
67
bağışık s. 1. scutit, dispensat.
2. (med.) imun.
bağışıklama s. (med.) imunizare.
bağışıklamak (med.) vt. a imu-
niza (pe cineva) împotriva.
bağışıklık -ğı s. 1. (med.) imu-
nitate. 2. scutire, dispensă.
bağışıklıkbilim s. imunologie.
bağışlama s. 1. dar, cadou; do-
naŃie. 2. iertare (şi rel.).
bağışlamak vt. 1. a dărui, a face
cadou; a dona. 2. a ierta, a
scuza. 3. (jur.) a graŃia, a
amnistia.
bağışlanmak vi. 1. a fi dăruit; a
fi donat. 2. a fi iertat (şi rel.)
3. a fi graŃiat / amnistiat.
bağışlayıcı s. 1. donator. 2. ier-
tător (şi rel.).
bağıt, -tı s. 1. legământ. 2. con-
tract.
bağıtçı s. (jur.) parte la (un)
contract.
bağıtlaşmak vi. a se înŃelege.
bağıtlı adj. 1. legat (printr-un
contract). 2. contactat. 3. re-
comandat.
bağlaç s. 1. agrafă, clemă.
2. (gram.) conjuncŃie.
bağlaçlı adj. (gram.) având o
conjuncŃie, prin joncŃiune.
bağlam s. 1. context. 2. (filoz.)
coerenŃă, consistenŃă. 3. legă-
tură; snop, buchet. 4. (lit.)
vers // bu ~ da în acest
context.
bağlamsal adj. contextual.
68
bağlama s. 1. legătură, unire,
conexare. 2. instrument muzi-
cal (oriental) cu coarde.
3. grindă. 4. (sport.) cuplaj.
5. (gram.) joncŃiune.
bağlamak vt. 1. a lega, a ataşa, a
uni; a conexa. 2. a înnoda.
3. a bandaja. 4. a forma, a
constitui. 5. (tehn.) a conecta,
a lega // başını ~ a se ataşa;
gönül ~ a se îndrăgosti.
bağlanım s. angajament, dedi-
care.
bağlanmak vi. a se lega, a se
ataşa.
bağlantı s. 1. legătură, conexiu-
ne. 2. anexă. 3. cuplaj // ~ bo-
rusu Ńeavă; ~ kurmak a intra
în contact (cu); ~ yapmak a
încheia o înŃelegere cu.
bağlantılı adj. 1. conectat. 2. (pol.)
aliniat.
bağlantısız 1. neconectat. 2. (pol.)
nealiniat; neutru.
bağlantısızlık, -ğı s. 1. neco-
nectare. 2. (pol.) nealiniere.
bağlaşık s. 1. (pol.) aliat. 2. co-
nectat, interconectat.
bağlaşıklık, -ğı, bağlaşma s.
(pol.) aliniere.
bağlaşmak vi. (pol.) a forma o
alianŃă.
bağlı adj. 1. legat, conectat, ata-
şat (şi fig.). 2. devotat, credin-
cios. 3. afiliat la. 4. dependent
// ~ olmak a fi devotat, a fi
credincios.
bağlık, -ğı s. tarla cu viŃă de vie.
bağlama – bahçe
bağlaşım s. (filoz., mat.) core-
laŃie.
bağlılaşma s. 1. interdependenŃă.
2. corelaŃie.
bağlılık, -ğı s. 1. conectare, afi-
liere. 2. ataşament, devota-
ment. 3. corelaŃie statistică.
bağnaz s. fanatic.
bağnazlık, -ğı s. fanatism.
bağrış s. v. bağırış.
bağrışmak vi. 1. a Ńipa, a zbiera.
2. (d. animale) a rage.
baha s. v. paha.
bahadır s. adj. v. bahatır.
Bahama s. Bahamas; ~ Adları
Insulele Bahamas.
Bahamalı I. s. locuitor al Insu-
lelor Bahamas. II. adj. baha-
mian.
bahane s. 1. pretext, motiv,
scuză // ~ siyle sub pretextul;
~ aramak a căuta o scuză;
~ bulmak a găsi o scuză;
~ etmek a folosi ca scuză.
bahar1 s. 1. primăvară. 2. (fig.)
tinereŃe // ~ noktası punct
vernal; // ~ nezlesi febra fâ-
nului.
bahar2 s. condiment.
baharlı adj. condimentat.
baharat, -tı s. condimente.
baharatçı s. vânzător de condi-
mente.
baharatçılık, -ğı s. comerŃ cu
condimente.
baharatlı adj. cu condimente.
bahçe s. grădină; curte; sebze
~ si grădină de zarzavat; ne-
bahçeci – bakışımsızlık
batatat ~ si grădină botanică;
hayvanat ~ si grădină zoolo-
gică; halk ~ si grădină publică
// yemiş ~ si livadă; çocuk ~ si
grădiniŃă de copii; ~ alanı
luminiş.
bahçeci s. grădinar, architect pei-
sagist.
bahçekekiği, -ni s. (bot.) cimbru
de grădină.
bahçeli adj. (având) grădină.
bahçelik s. 1. loc cu grădini.
2. teren pentru grădină.
bahçeteresi, -ni s. (bot.) lobodă
de grădină.
bahçıvan s. grădinar // ~ kovası
stropitoare.
bahçıvanlık, -ğı s. grădinărit;
horticultură.
bahis, -hsi s. 1. temă, subiect.
2. chestiune, problemă. 3. pa-
riu, rămăşag, prinsoare // ~
açmak a deschide un subiect;
~ i geçen sus menŃionatul; ~ e
girmek / ~ tutşmak a face un
pariu, a paria; ~ kazanmak a
câştiga pariul.
bahtiyar s. fericit, norocos.
bahtiyarlık, -ğı s. fericire, pros-
peritate.
bahtlı adj. fericit, norocos.
bahtsız adj. nefericit, nenorocos.
bahtsızlık, -ğı s. nefericire.
bahusus adv. mai cu seamă, cu
deosebire, în special.
bakaç s. 1. binoclu. 2. lunetă.
bakalit, -ti s. bachelită.
bakalorya s. bacalaureat.
69
bakan s. ministru; devlet ~ı mi-
nistru de stat. ~ lar kurulu
Consiliul de miniştri.
bakanlık, -ğı s. minister.
bakara s. (joc de cărŃi) bakara.
bakarkör s. 1. orb (cu privire
normală). 2. (fig.) neatent,
absent.
bakı s. 1. inspecŃie; tratament.
2. (geogr.) expunere. 3. ghi-
cit, prezicere.
bakıcı s. 1. doică. 2. prezicător.
3. supraveghetor, paznic.
bakım s. 1. îngrijire, supra-
veghere. 2. punct de vedere;
părere, opinie.
bakımevi, -nı s. azil.
bakımlı adj. îngrijit, bine între-
Ńinut.
bakınmak vi. a privi / a se uita
(în jur).
bakır I. s. aramă, cupru. II. adj.
de/ din aramă; de/din cupru //
~ çalmak / ~ çalığı olmak a
cocli.
bakırcı s. arămar.
bakırcılık, -ğı s. arămărie.
bakırlaşmak vt. a se arămi.
bakış s. privire // ~ açısı
unghi/punct de vedere.
bakışık adj. simetric.
bakışıksız adj. asimetric.
bakışım s. simetrie.
bakışımlı adj. simetric.
bakışımsız adj. asimetric, nesi-
metric.
bakışımsızlık, -ğı s. asimetrie,
nesimetrie.
70
bakışmak vt. a se privi.
baki adj. 1. rest, rămăşiŃă. 2. ne-
muritor; veşnic, etern // ~ kal-
mak a dăinui mereu / etern.
bakir adj. virgin, neatins, intact,
curat; neprihănit, cast. 2. ne-
explorat.
bakire s. fecioară, virgină.
bakirelik, -ğı s. virginitate.
bakiye s. 1. rest, rămăşiŃă.
2. (fin.) sold.
bakkal s. băcan.
bakkaliye s. băcănie.
bakla1 s. (bot.) bob // ~ yı ağzın-
dan çıkarmak a i se dezlega
limba.
bakla2 s. zală, inel.
baklagiller s. pl. (bot.) legumi-
noase.
baklakırı adj. (d. cai) roib.
baklan s. (zool.) dropie.
baklava s. baklava.
bakliyat, -tı s. plante legumi-
noase.
bakmak vt. vi. 1. a privi, a se
uita. 2. a căuta. 3. a da în /
spre…; a fi orientat spre /
către… 4. a îngriji, a avea
grijă de; a supraveghea. 5.
(med.) a îngriji, a trata. 6. a
hrăni, a întreŃine // kendi işine
~ a-şi vedea de treabă;
bakalım / bakayım să vedem;
bak iată!; bak bak ia te uită!;
bana bak! ia vezi! ~ ar mısı-
nız! auziŃi!, vă rog!; bana
bakma! nu te uita la mine!.
bakışmak – bale
bakraç, -cı s. găleată, căldare (de
aramă).
bakteri s. bacterie.
bakterisit s. bactericid.
bakteriyolog s. bacteriolog.
bakteriyoloji s. bacteriologie;
~ silah armă bacteriologică.
bal s. miere // ~ gibi dulce ca
mierea, foarte dulce; ~ alacak
çiçeği bilmek a-Ńi şti inte-
resul.
bala s. copil, copilaş.
balaban I. adj. enorm, mare.
II. s. 1. urs dresat. 2. cocoş de
munte.
balabanlaşmak vi. a creşte, a lua
proporŃii, a se dezvolta.
balalaika s.balalaică.
balans s. echilibru // ~ ayarı
(auto.) echilibrarea roŃilor.
balar s. şipcă, scândurică.
balast, -ti s. (tehn.) balast.
balat, -dı s. baladă.
balata s. saboŃi.
balayı s. lună de miere.
balcı s. apicultor.
balcılık, -ğı s. apicultură.
balçak, -ğı s. teacă.
balçık, -ğı s. 1. noroi, nămol,
mâl. 2. argilă; humă; lut.
baldır s. (anat.) gambă; pulpă //
~ı çıplak neisprăvit; mizera-
bil.
baldırak, -ğı s. 1. (la pantaloni,
iŃari) crac. 2. (la sabie) teacă.
baldıran s. (bot.) cucută.
baldız s. cumnată (sora soŃiei).
bale s. balet.
balerin – bambaşka
balerin s. balerină.
balet s. balerin.
balgam s. spută, flegmă // ~ çı-
karmak / sökmek a expectora;
~ söktürücü expectorant.
balgamlı adj. (acoperit) cu spută
/ flegmă.
balık, -ğı s. peşte; ~ plâkisi
plachie de peşte; ~ pulu solz
de peşte; ~ yağı untură de
peşte; ~ yumurtası icre; deniz
~ı peşte de mare; tatlı su ~ı
peşte de apă dulce; taze ~
peşte proaspăt; tuzlu ~ peşte
sărat; isli ~ peşte afumat;
kurutulmuş ~ peşte uscat // ~
avcısı pescar; ~ avı pescuit;
~ avlamak a pescui; ~ bilimi
ihtiologie; ~ burcu (astr.)
zodia Peştelui; at ~ı (zool.)
hipopotam; ayı ~ı (zool.)
focă; yunus ~ı (zool.) delfin.
balıkçı s. pescar.
balıkçıl s. 1. (zool.) bâtlan.
2. (zool.) egretă.
balıkçılık, -ğı s. 1. pescuit.
2. piscicultură.
balıkçın s. (zool.) cormoran.
balıketi, -ni s. file de peşte //
~ nde corpolent; durduliu.
balıkhane s. pescărie.
baliğ adj. matur, major; puber,
akıl ~ olmak a se maturiza; a
deveni major.
balina s. (zool.) balenă.
balinagiller s. pl. (zool.) cetacee.
balistik, -ğı s. balistică.
balkabağı s. dovleac.
71
balkan s. 1. regiune muntoasă
împădurită. 2. codru // ~ ya-
rımadası Peninsula Balca-
nică.
Balkanlı s., adj. balcanic.
balkımak vi. 1. a luci, a străluci.
2. (d. răni) a zvâcni.
balkır s. 1. lucire, strălucire.
2. fulger.
balkon s. balcon (şi la teatru).
ballandırmak vt. a exagera, a
înflori.
ballı adj. cu miere; de/din miere.
ballı baba s. (bot.) urzică
moartă.
ballı babagiller s. (bot.) urti-
cacee.
ballı darı s. smochin(ă).
balmumu s. ceară de albine.
balo s. bal; maskeli ~ bal mascat.
balon s. (av.) balon.
balotaj s. balotaj.
balözü, -nü s. nectar.
balta s. topor; baltag // el
~sı toporişcă, secure; ~ olmak
a insista; ~ yı taşa vuramk a
nimeri cu oiştea-n gard; ~ gir-
memiş orman pădure virgină.
baltacı s. tăietor de lemne.
baltalama s. 1. tăiere cu toporul.
2. (fig.) sabotare, sabotaj.
baltalamak vt. 1. a tăia cu
toporul. 2. a sabota.
baltalayıcı s. sabotor.
balya s. balot.
balyoz s. baros.
bambaşka adv. altceva; cu totul
altfel.
72
bambu s. bambus.
bamteli, -ni s. (muz.) coardă de
bas // ~ ne basmak a atinge
(pe cineva) la coarda sensi-
bilă.
bamya s. (bot.) bamă.
banal adj. banal.
banço s. (muz.) banjou.
bandaj s. bandaj.
bandıra s. drapel; pavilion.
bandıralı adj. sub pavilion, cu
steag.
bandırma s. sugiuc.
bandırmak vt. a cufunda în apă,
a înmuia.
bandırol s. v. bandrol.
bando s. fanfară.
bandrol s. 1. banderolă. 2. eti-
chetă.
bangır bangır adv. cu voce tare,
puternic // ~ ağlamak a
plânge în hohote.
bangırdamak vi. a urla, a Ńipa.
Bangladeş s. Bangladeş.
Bangladeşli s., adj. bangladez.
bâni s. fondator, întemeietor;
ctitor.
banjo s. banjou.
bank s. bancă; canapea.
banka s. (fin.) bancă; milli ~
bancă naŃională; ziraat ~sı
bancă agricolă; kredi ~sı
bancă de credit; // ~ sistemi
sistem bancar; ~ işleri opera-
Ńiuni bancare; ~ şubesi
sucursală bancară.
bankacı s. 1. bancher. 2. func-
Ńionar la bancă.
bambu – barbarlık
bankacılık, -ğı s. industria ban-
cară.
banker I. s. bancher. II. adj.
(fig.) bogat, bancher.
banket, -tı s. (constr.) banchetă.
bankınot, -tu s. bancnotă.
bankiz s. banchiză.
banliyö s. suburbie; împrejurimi
// ~ treni/katarı tren suburban.
banmak vt. v. bandırmak.
banotu, -nu s. (bot.) măselariŃă.
bant s. 1. panglică, fundă.
2. (tehn.) bandă.
bantlamak vt. a prinde cu bandă.
banyo s. 1. cadă (de baie).
2. baie; scăldat; ~ yapmak a
face baie. 3. (în expr.): ~
odası (cameră de) baie //
güneş ~su baie de soare;
plajă; buğu ~su baie de aburi.
bap s. 1. poartă; uşă. 2. capitol.
3. temă, subiect; chestiune,
problemă.
bar s. 1. bar. 2. bară. 3. (fiz.) bar.
baraj s. baraj // ~ ateşi baraj de
foc.
barak I. adj. miŃos; lăŃos.
II. câine lăŃos.
baraka s. baracă.
baran s. 1. (în vie, livadă) rând.
2. brazdă. 3. ploaie.
barata s. beretă.
barbar s., adj. barbar (şi fig.).
bar bar interj. în expr.: ~ ~
bağırmak a Ńipa.
barbarca adv. brutal, cu bruta-
litate; cu sălbăticie.
barbarlık, -ğı s. barbarie.
barbata – basılış
barbata s. parapet, balustradă.
barbunya s. 1. (iht.) barbun.
2. (bot.) bob.
barbut s. barbut.
barda s. teslă.
bardak s. 1. pahar. 2. cană;
ulcică.
barem s. (tehn.) barem.
barfiks s. (sport) bară fixă.
barınak s. 1. adăpost. 2. azil.
barındırmak vt. 1. a adăposti. 2. a
îngriji, a întreŃine, a proteja.
barınmak vi. 1. a se adăposti.
2. a convieŃui; a trăi.
barış s. pace; înŃelegere; ~ an-
tlaşması tratat de pace // ~ yo-
liyle pe cale paşnică.
barışçı s. iubitor de pace, paşnic;
pacifist.
barışçılık, -ği s. iubire de pace;
pacifism.
barışık adj. împăcat; conciliat.
barışıklık, -ğı s. împăcare; con-
ciliere.
barışmak vi a se împăca; a se
înŃelege.
barışsever adj. iubitor de pace,
pacifist.
barıştırmak vt. a împăca, a re-
concilia.
bari adv. măcar, cel puŃin, barem.
barikat s. baricadă.
bariton s. bariton.
bariz adj. 1. evident, clar; vădit.
2. remarcabil.
bark, -kı s. locuinŃă // ev ~ casă
şi familie.
barka s. şlep.
73
barmen s. barman.
baro s. barou, colegiu al avo-
caŃilor.
barok adj. baroc.
barometre s. barometru.
baron s. baron.
barones s. baronesă.
barparalel s. (sport) bare para-
lele.
baroskop s. baroscop.
barsak s. intestin, maŃ; ince ~ in-
testinul subŃire; kalın ~ intes-
tinul gros // ~ yangısı (med.)
enterită.
barsam s. (zool.) viperă-de-
mare.
barudi adj. plumburiu.
barut, -tu, s. pulbere, praf de
puşcă // ~ la oynamak a se
juca cu focul.
baruthane s. pulberărie.
baryum s. (chim.) bariu.
bas bas interj. în expr.: ~ ~ ba-
ğırmak a striga; a urla, a Ńipa.
basamak s. 1. treaptă (la scări).
2. (mat.) ordin. 3. (fig.) grad,
scară, nivel // ~ ~ treptat.
basarık s. pedală.
basbayağı adj. obişnuit, ordinar.
bası s. imprimare, tipărire.
basıcı s. editor.
basık adj. 1. turtit, teşit. 2. jos;
lăsat în jos.
basıklık, -ğı s. turtire, teşire.
basılı adj. imprimat, tipărit.
basılış, basılma s. tipărire, im-
primare; editare.
74
basılmak vi. a se imprima, a se
tipări; a se edita.
basım s. tipărire; artă tipografică.
basımcı s. tipograf.
basımevi s. tipografie, imprime-
rie.
basın s. presă, publicaŃii; ~ top-
lantısı / konferansı conferinŃă
de presă; ~ yoluyle prin presă;
~ ataşesi ataşat de presă.
basınç s. presiune; hava ~ı pre-
siune atmosferică.
basıölçer s. manometru.
basırganmak vi. (med.) a avea
coşmaruri.
basil s. bacil.
basiret, -ti s. prevedere, pre-
cauŃie, prudenŃă; anticipare.
basiretli adj. prevăzător, precaut,
prudent.
basiretsiz adj. neprevăzător,
imprudent.
basiretsizlik, -ği s. lipsă de pre-
vedere / de precauŃie; impru-
denŃă.
basit, -ği adj. simplu; pek ~ bir
adam un om foarte simplu;
gayet ~ bir şey un lucru foarte
simplu; ~ bir iş o treabă
simplă.
basket, -ti s. (sport) coş; ~ yap-
mak a marca coş.
basketbol, -lü s. (sport) baschet.
baskı s. 1. presiune; pre-
sare. 2. tipărire, imprimare.
3. (tipogr.) tiraj. 4. (tehn.)
presă. 5. (fig.) oprimare,
asuprire // ~ altında tutmak
basılmak – bastırmak
a asupri, a oprima; ~ (mü-
rettip) hatası greşeală de
tipar.
baskıcı s. tipograf.
baskın I. adj. puternic, tare;
robust. II. s. (mil.) atac (prin
surprindere), incursiune; gece
~ı atac de noapte // ~ vermek/
yapmak a lua prin surprin-
dere; su ~ı inundaŃie.
basklarnet, -ti s. (muz.) bas
clarinet.
baskül s. basculă.
basma s. 1. presare. 2. tipărire,
imprimare // su ~sı inundare;
~ dayanıklılığı rezistenŃă la
presiune.
basmak vt. 1. a presa, a apăsa;
a zdrobi. 2. a tipări, a im-
prima. 3. a astupa, a înfunda.
4. (jur.) a descinde // imza ~
a-şi pune semnătura; mühür ~
a sigila; ayak ~ a călca, a
pune piciorul; zile ~ a suna, a
apăsa pe sonerie; dalına ~ a
sâcâi, a agasa.
basmakalıp adj. stereotip; ste-
reotipic; banal.
bassos (muz.) bas.
bastarda s. (mar.). 1. galeră.
2. catarg (din faŃă).
bastı s. tocană; iahnie.
bastırmak vt. 1. a apăsa, a presa.
2. a reprima, a înnăbuşi. 3. a
îndesa, a înghesui. 4. (fig.) a
riposta. 5. (fig.) a întrece, a
depăşi. 6. (sport) a ataca
susŃinut, a presa.
baston – başasistan
baston s. baston.
baş I. s. 1. cap; craniu. 2. vârf,
extremitate, cap. 3. şef, condu-
cător. 4. început; bază, temelie.
5. individ, locuitor; adam ~ ına
pe cap de locuitor. II. adj.
principal, de bază; ~ merdiven
scară principală // ~ ağrıtmak a
bate (pe cineva) la cap, a sâcâi;
~ a ~ egal; ~ a çıkmak a reuşi;
~ göstermek a apărea, a se ivi;
~ göz etmek a căsători; ~ göz
olmak a se căsători; ~ kaldır-
mak a se opune, a se împotrivi;
~ tan çıkarmak a corupe; ~
vermek a risca, a se încumeta;
~ vurmak a recurge la ..., a
apela la ...; ~ a gelmek a păŃi; a
pătimi, a suferi; ~ı darda
olmak a fi la strâmtoare; ~ı
dönmek a ameŃi; ~ ından
kesmek a extirpa, a curma din
rădăcini; ~ını koltuğunun
altına almak a-şi pune pielea la
saramură; ~ını vermek a se
sacrifica; ~ını yemek a dis-
truge, a nimici; kendi ~ ına de
capul său; akılsız ~ ın derdini
ayak çeker unde nu-i cap, vai
de picioare; yanı ~ ında la
căpătâi; ~ ağrısı dureri de cap;
~ belâsı necaz, belea; ~ dön-
mesi ameŃeală; ~ eğmek a se
supune; ~harf iniŃială; ~ mu-
harrir redactor-şef; ~ tan de la
început; ~ tan aşağı
/ayağa/başa ~ a din cap până-n
picioare; complet, în întregime
75
~ı belâda olmak a fi în
încurcătură; ~ ına devlet kuşu
konmak parcă a apucat pe
Dumnezeu de picior; ~ ını din-
lenmek a se odihni; ~ edeme-
mek a nu putea face faŃă; ~
eğmek a-şi pleca capul, a se
supune; ~ ının etini yemek a
toca (pe cineva) la cap; ~ı göğe
değmek a fi în al nouălea cer;
~ı kızmak a se enerva, a se
înfuria;
~ ını ortaya koymak a-şi
pune capul la bătaie, a-şi risca
viaŃa.
baş ağırlık, -ğı s. (sport) cate-
goria grea.
başak s. 1. (bot.) spic. 2. (astrol.)
Fecioară.
başaklanmak vi. a da în spic, a
face spic.
başaklı adj. înspicat.
başaltı, -nı s. (sport) categoria a
doua (la luptele turceşti).
başarı s. succes; ~ göstermek a
avea succes, a reuşi; ~ belgesi
atestat/diplomă de merit; ~ lar
dilemek a ura succes; ~ elde
etmek a repurta succes; ~ kaza-
mak a dobândi succes.
başarılı adj. reuşit, cu succes.
başarılmak vi. a fi îndeplinit.
başarısızlık, -ğı s. insucces, ne-
reuşită.
başarmak vt. a reuşi, a avea
succes.
başasistan s. asistent-şef.
76
başat, -ti adj. dominant; pre-
dominant.
başatlık, -ğı s. dominare; predo-
minare.
başbakan s. prim-ministru.
başbakanlık, -ğı s. 1. funcŃia
primului ministru. 2. clădirea
Consiliului de Miniştri.
başçavuş s. sergent-major.
başçı s. brigadier, şef de echipă.
başdanışman s. consilier princi-
pal.
başdiyakoz s. (rel.) arhidiacon.
başgardiyan s. gardian-şef.
başgarson s. ospătar-şef.
başgedikli s. plutonier adjutant.
başhakem s. arbitru principal.
başhekim s. medic-şef.
başhemşire s. soră-şefă.
başıkabak adj. 1. chel. 2. cu
capul descoperit.
başka adj. nehot. alt, altă;
~ yerde în altă parte // ~ şey
altceva.
başkaca adv. separat, aparte.
başkalamak vt. a denatura, a
deforma; a falsifica.
başkaları pron. nehot. alŃii,
altele.
başkahraman s. (lit.) erou (prin-
cipal).
başkalaşım s. metamorfism.
başkalaşma s. metamorfoză.
başkalaşmak vi. a se schimba, a
se transforma; a se metamor-
foza.
başkaldırma s. revoltă, răzvră-
tire.
başat – başlangıçta
başkaldırmak vi. a se revolta, a
se răzvrăti.
başkalık, -ğı s. schimbare, trans-
formare; metamorfozare.
başkan s. 1. şef. 2. preşedinte //
~ vekili/yardımcısı vice-preşe-
dinte; cumhur ~ı preşedintele
republicii.
başkanlık, -ği s. preşedinŃie.
başkası pron. nehot. altul, alta.
başkâtip, -bi s. secretar-şef.
başkent, -ti s. capitală.
başkaldırmak vi. a se revolta, a
se răzvrăti.
başkaldırma s. revoltă, răzvră-
tire.
başkilise s. catedrală.
başkişi s. (lit.) erou principal.
başkomutan, başkumandan s.
comandant-şef.
başkomutanlık, -ğı, başkuman-
danlık, -ğı s. comandamentul
general.
başkonsolos s. consul general.
başkonsolosluk, -ğu s. consulat
general.
başköşe s. (într-o casă) locul de
onoare.
Başkurdistan s. Başkiria.
Başkurtça s. limba başkiră.
başlamak vi., vt. 1. a începe.
2. a debuta. 3. (fig.) a între-
prinde, a iniŃia.
başlangıç, -ci s. 1. început, punct
de plecare. 2. debut. 3. prefaŃă,
cuvânt-înainte. 4. preambul.
5. (fig.) origine, sursă.
başlangıçta adv. la început.
başlantı – batırmak
başlantı s. (muz.) uvertură.
başlatmak vt. a începe.
başlayış s. 1. început, începere;
debut. 2. (la şah) deschi-
dere.
başlıca adj. principal, esenŃial.
başlık, -ğı s. 1. conducere, patro-
nat; autoritate. 2. capişon,
glugă. 3. titlu (de carte, ziar
etc.) // ~ altı subtitlu; ~ atmak/
koymak a intitula.
başmak, -ğı s. încălŃăminte.
başmakale s. editorial.
başmal s. capital.
başmelek, -ğı s. arhanghel.
başmuharrir s. editorialist.
başmüfettiş s. inspector-şef.
başmüfettişlik, -ğı s. inspectora-
tul general.
başoyuncu s. actor în rolul prin-
cipal.
başörtü, -yü, başörtüsü, -nü s.
broboadă, basma.
başpapaz s. vicar.
başparmak s. degetul mare.
başpiskopos s. arhiepiscop.
başrol, -lü s. (teatr.) rol prin-
cipal.
başsağlığı, -nı s. condoleanŃe.
başsavcı s. procuror general.
başsavcılık, -ğı s. procuratura
generală.
başşehir s. v. başkent.
baştabip, -bi s. medic-şef.
baştan adv. de la început, de la
capăt, din nou.
başucu, -nu s. 1. căpătâi. 2. ca-
păt, limită. 3. (astr.) zenit.
77
başülke s. metropolă.
beşvekil s. v. başbakan.
başvurmak vt. a apela la...
beşvuru s. solicitare, cerere // ~
da bulunmak a solicita.
başyazar s. redactor-şef.
başyazı s. (d. articole) editorial.
batak I. s. baltă, mocirlă. II. adj.
compromis; falimentat.
batakçı adj. 1. rău platnic.
2. falit.
bataklı adj. mlăştinos, mocirlos.
bataklık, -ğı s. 1. mlaştină. 2. stu-
făriş.
batarya s. (mil., fiz.) baterie.
bateri s. (muz.) baterie.
batı s. vest, apus, occident.
batık adj. cufundat; scufundat.
batıl adj. ireal // ~ itikat super-
stiŃie.
batılı s. occidental.
batılılaşma s. occidentalizare.
batılılaşmak vi. a se occiden-
taliza.
batılılaştırma s. occidentali-
zare.
batılılaştırmak vt. a occidenta-
liza.
batın, -tnı s. 1. abdomen, sto-
mac, pântec. 2. (fig.) generaŃie.
3. mlădiŃă (şi fig.).
batıni adj. ascuns, secret.
batır s. erou, viteaz.
batırmak vt. 1. a cufunda; a scu-
funda. 2. a înmuia. 3. a fali-
menta. 4. (d. haine) a murdări.
5. a înŃepa, a găuri. 6. (fig.) a
78
defăima, a calomnia, a ponegri.
7. a distruge
batısal adj. occidental
batış s. 1. cufundare, scufundare.
2. apus (de soare). 3. declin,
cădere. 4. faliment
bati adj. lent, încet; greoi; leneş.
batkı s. faliment.
batkın adj. falimentar; falit.
batkınlık, -ğı s. faliment.
batma s. 1. cufundare; scufun-
dare. 2. apus. 3. declin, cădere.
4. faliment. 5. înŃepătură.
batmak vi. 1. a se cufunda; a se
scufunda. 2. (d. aştri) a apune.
3. (fig.) a decădea, a se ruina; a
da faliment. 4. a fi acoperit de;
toza battık! ne-am umplut de
praf! 5. (d. haine) a se murdări.
6. (d. ace, Ńepi) a intra.
battal adj. 1. imens, colosal,
enorm. 2. inutil, nefolositor,
fără valoare; nul.
battaniye s. pătură; cuvertură,
pled.
bavul s. valiză.
Bavyera s. Bavaria.
bay I. s. domn. II. adj. bogat,
avut, înstărit.
bayağı adj. I. 1. vulgar, josnic.
2. simplu, obişnuit, de rând;
banal, comun. 3. complet, cu
totul, în linii mari. II. adv.
suficient de ..., destul de ... // ~
gün o zi din săptămână // ~
kaçmak (d. vorbire, atitudine)
a fi deplasat/nepotrivit.
batısal – baykuş
bayağıkesir, -sri s. (mat.) fracŃie
ordinară.
bayağılaşmak vi. a se banaliza.
bayağılaştırmak vt. a face (ceva)
să devină banal, a banaliza.
bayağılık, -ğı s. 1. simplitate, ba-
nalitate; caracter obişnuit.
2. vulgaritate.
bayan s. doamnă.
bayat, -tı adj. 1. vechi; stricat,
alterat. 2. (fig.) demodat.
bayatlamak vi. 1. a se învechi; a
se strica, a se altera. 2. (fig.) a
se demoda.
bayatlatmak vt. a provoca alte-
rarea, a face/a lăsa să se înve-
chească.
bayatlık, -ğı s. învechire; stri-
care, alterare.
baygın adj. 1. leşinat. 2. slab,
vlăguit. 3. (d. privire) galeş.
4. îndrăgostit, amorezat.
baygınlık -ğı s. 1. leşin; ~ ge-
çirmek a leşina. 2. slăbiciune,
stare de leşin.
bayılmak vi. 1. a leşina. 2. (fig.) a
fi mare amator de, a adora //
gülmekten ~ a se prăpădi de râs.
bayıltmak vt. a face să leşine.
bayındır adj. înfloritor, prosper.
bayındırlık s. prosperitate.
bayındırmak vt. a face să pros-
pere, a face să înflorească.
bayır s. movilă, deal.
bayi, -ii s. 1. (com.) monopol, drept
de exclusivitate. 2. vânzător.
baykuş s. (zool.) bufniŃă, cucu-
vea.
bayrak – beddua
bayrak -ğı s. 1. drapel, steag;
~ asmak a aborda drapelul.
2. (sport) ştafetă.
bayraktar s. portdrapel, stegar.
bayram s. sărbătoare; milli
~ sărbătoare naŃională; ~ günő
zi de sărbătoare; ~ ınız kutlu
olsun! sărbători fericite!; ~ et-
mek a sărbători; kurban ~ (la
musulmani) sărbătoarea sacrifi-
ciului; ramazan/şeker bayramı
sărbătoarea postului.
bayramlaşmak vi. a se felicita
(de sărbători).
baytar s. medic veterinar.
baz s. (chim.) bază.
bazalt, -tı s. bazalt.
bazan, bazen adv. uneori, câte-
odată.
bazı I. adj. unii, unele; ~ adamlar
unii oameni. II. adv. uneori,
câteodată.
bazik s. (chim.) bazic; ~ oksitler
oxizi bazici.
bazilika s. 1. palat regal. 2. bazi-
lică.
bazuka s. (mil.) bazucă.
bazlama(ç) s. 1. turtă (pâine).
2. clătită.
bazubent s. 1. amuletă, talisman.
2. banderolă.
be interj. bre!; neredesin bre?
unde eşti, bre?
bebek s. 1. prunc, copilaş. 2. pă-
puşă.
bebeklik, -ğı s. pruncie, copilărie.
beberuhi pitic, om de statură
foarte mică.
79
becayiş s. schimb, ~ etmek a face
schimb.
becelleşmek vi. a se lupta, a se
strădui
beceri s. 1. pricepere, îndemânare;
talent, aptitudine. 2. (sport) per-
formanŃă
becerikli s. îndemânatic, price-
put; talentat, înzestrat; capabil,
descurcăreŃ.
beceriklilik, -ğı s. pricepere, is-
cusinŃă, dexteritate.
beceriksiz adj. nepriceput, neîn-
demânatic.
baceriksizlik, -ğı s. nepricepere,
neîndemânare, stângăcie.
becermek vt. 1. a reuşi, a izbuti,
a izbândi. 2. a necinsti o
femeie. 3. a curăŃa, a omorî.
4. a doborî, a răpune.
bedava adj. gratuit, pe gratis // ~
dan/sına/ya pe nimic; ~ sirke
baldan tatlıdır (prov.) oŃetul de
chilipir este mai dulce ca mierea;
calul de dar nu se caută la dinŃi.
bedevacı s. chilipirgiu.
bedbaht, -ti adj. ghinionist;
nefericit, năpăstuit.
bedbahtlık, -ğı s. nefericire, nă-
pastă, ghinion.
bedbin adj. pesimist.
bedbinleşmek vi. a deveni pesi-
mist.
bedbinlik, -ğı s. pesimism.
beddua s. blestem; ~ sını almak/
~ sına uğramak a fi blestemat;
~ etmek a blestema.
80
bedel s. 1. echivalent, contra-
valoare. 2. schimb de bani,
schimb valutar.
bedelen adj. în locul, în schim-
bul.
bedelli adj. cu plată.
bedelsiz adj. fără plată, pe gratis,
gratuit
beden s. (anat.) corp, trunchi //
~ cezası pedeapsă corporală;
~ eğitimi educaŃie fizică.
bedeni, bedensel adj. corporal,
fizic.
bedenen adv. fizic.
bedesten s. bazar.
bedevi adj. 1. beduin. 2. nomad.
bedir, -dri s. lună plină.
begonya s. (bot.) begonia.
beğence s. prefaŃă laudativă /elo-
gioasă; elogiu.
beğendirmek vi. a face (pe
cineva) să-i placă.
beğeni s. 1. plăcere; gust. 2. bun
gust. 3. discernământ.
beğenilmek vi. a fi iubit; a fi
agreat; a fi acceptat.
beğenmek vt. 1. a-i plăcea, a
agrea; a accepta, a-l găsi pe
gustul său. 2. a alege; beğen-
diğini beğen alege care îŃi
place.
behemehal adv. negreşit, neapă-
rat.
beher pron. adj. fiecare.
behey interj. heei! ~ adam heei
omule!
behre s. 1. parte, porŃie. 2. folos,
avantaj.
bedel – bekrilik
beis, -esi s. daună, detriment;
inconvenient, neajuns; pie-
dică.
bej adj. (de culoare) bej.
bek, -ki1 (sport) fundaş
bek, -ki2 s. lampă, bec de gaz,
arzător.
beka s. 1. eternitate. 2. prelun-
gire, continuitate.
bekar (muz) becar.
bekâr s. celibatar, burlac.
bekâret, -ti s. 1. virginitate, fe-
ciorenie, castitate. 2. puritate;
neprihănire.
bekârlık, -ğı s. celibat, burlăcie.
bekçi s. paznic, gardian.
bekçilik, -ğı s. pază, gardă;
~ etmek a sta de pază; a face de
gardă.
bekleme s. aşteptare; ~ salonu
sală de aşteptare.
beklemek vt. 1. a aştepta. 2. a
avea grijă (de), a supraveghea, a
păzi. 3. (fig.) a spera, a nădăjdui.
beklemesiz adj. (d. tren) expres.
beklenmedik adj. neaşteptat.
beklenmek vi. a fi aşteptat; a se
aştepta.
beklenmezlik, -ğı s. improbabi-
litate, incertitudine.
beklenti s. aşteptări.
bekletmek vt. 1. a face/a lăsa să
aştepte. 2. a amâna.
bekleyiş s. aşteptare.
bekri adj. beŃiv, beŃivan, tur-
mentat.
bekrilik, -ğı s. beŃie.
Bektaşi – belginlik
Bektaşi s. derviş al ordinului
Bektaşi.
Bektaşilik, -ğı s. (rel.) ordinul
Bektaşi.
bektaşi üzümü s. (bot.) agriş;
agrişă.
bel1 s. 1. mijloc, talie. 2. (geogr.)
defileu // ~ bağlamak a se
încrede; ~i bükük nefericit; ~i
çökmek a se cocoşa; ~ inden
gelmek a fi fiul lui; ~ gibi
akmak a curge în abundenŃă;
~ ini kırmak a ruina; ~ omuru
(anat.) vertebra lombară;
~ vermek (d. pereŃi, acoperi-
şuri) a se încovoia, a se curba.
bel2 s. cazma, hârleŃ.
bel3 s. semn, semnal.
belâ s. belea, nenorocire, necaz //
~ ya çatmak/ düşmek/ girmek/
uğramak a da de necaz; ~ sını
çekmek a plăti (pentru faptele
sale); ~ sını bulmak a-şi găsi
beleaua; ~ geliyorum demez
(prov.) beleaua nu bate la uşă,
intră; ~ okumak a blestema;
~ yı satın almak a o căuta cu
lumânarea; ~ yı savmak a
scăpa de belea; ~ ya sokmak a
băga (pe cineva) în încurcă-
tură; güç ~ cu greu.
belâgat, -ti s. elocinŃă // ~ ilmi
retorică.
belâgatli adj. elocvent.
belâlı adj. 1. recalcitrant, ener-
vant; certăreŃ. 2. proxenet,
codoş
belce s. zona dintre sprâncene.
81
Belçika s. Belgia.
Belçikalı s. adj. belgian.
belde s. oraş; tatil ~si sat de
vacanŃă; ~i tayyibe oraşul
(sfânt) Medina.
beledi adj. 1. municipal. 2. local;
~ hastalık boală endemică.
3. Ńesătură groasă de bumbac.
belediye s. municipalitate // ~
başkanı/reisi primar; ~ seçimi
alegeri municipale; ~ meclisi
consiliul municipal.
belediyeci s. edil, lucrător al
municipialităŃii.
beleş s. chilipir.
beleşçi s. chilipirgiu.
belge s. document, dovadă; acte
(doveditor).
belgeleme s. documentare; do-
vedire.
belgelemek, belgelendirmek vt.
a documenta, a dovedi (prin
acte).
belgelenmek vi. a fi documentat,
a fi dovedit (prin acte).
belgelik, -ğı s. arhive.
belgesel adj. documentar; ~ film
film documentar.
belgi s. 1. semn, indiciu; sim-
ptom. 2. nuanŃă; particularitate,
caracteristică.
belgin adj. (filoz.) clar, precis.
belginleştirme s. clarificare, pre-
cizare.
belginleştirmek vt. a clarifica, a
preciza.
belginlik, -ğı s. claritate, precizie.
82
belgisiz adj. nehot. nedefinit; ~
adıl (gram.) pronume (neho-
tărât); ~ sıfat (gram.) adjectiv
nehotărât.
belgit, -ti s. 1. chitanŃă, bon,
recipisă. 2. mărturie, atestare.
belgitleme s. documentare.
beliğ adj. elocvent.
belik, -ğı s. (d. păr) coadă,
cosiŃă.
belirgi s. evidenŃă, certitudine.
belirgin adj. clar, evident, vădit,
cert.
belirginleşmek vi. a deveni clar/
elocvent.
belirginlik, -ğı s. claritate, evi-
denŃă; certitudine.
belirlemek vt. a defini, a deter-
mina.
belirlenim s. desemnare, deter-
minare.
belirlenimci adj. determinist.
belirlenimcilik, -ği s. determi-
nism.
belirli adj. definit, determinat,
precis // ~ belirsiz vag; ~ geçmiş
zaman (gram.) timpul trecut
determinat.
belirlilik, -ğı s. determinare, evi-
denŃă.
belirme s. apariŃie, ivire.
belirmek vi. 1. a apărea, a se
ivi. 2. a se clarifica, a se
preciza.
belirsiz adj. 1. nedefinit, imprecis;
îndoielnic. 2. vag, confuz. 3. ne-
cunoscut. 4. (gram.) nedefinit,
nedeterminat, nehotărât.
belgisiz – belletmek
belirsizlik s. 1. nedefinire, im-
precizie. 2. confuzie.
belirten s. (gram.) determinat,
atribut.
belirti s. semn, simptom, indi-
ciu.
belirtilen s. (gram.) determinat.
belirtili adj. determinat, definit;
clarificat.
belirtmek vt. a preciza; a clari-
fica; a demonstra.
belit s. axiomă.
belitsel adj. axiomatic
belkemiği s. 1. (anat.) coloană
vertebrală, şira spinării.
2. (fig.) bază; esenŃă.
belki adv. poate; probabil.
belkili adj. problematic.
belladon s. (bot.) beladonă.
bellek s. memorie // ~ yitimi
amnezie.
bellemek vt. 1. a reŃine, a me-
mora. 2. a crede, a presupune.
3. a săpa (cu hârleŃ).
bellem s. (capacitate de) memo-
rare.
belleme1 s. învăŃare (pe de rost),
memorare.
belleme2 s. săpare (cu hârleŃul).
belleme3 s. pătură pentru şa.
bellemek1 vt. 1. a învăŃa (pe
de rost). 2. a presupune, a
crede.
bellemek2 vt. a săpa (cu hârleŃul).
belleteç s. mnemotehnic.
belleten s. buletin.
belletmek vt. a medita, a pune
(pe cineva) să înveŃe, a învăŃa.
belli– benzin
belli adj. 1. clar, evident. 2. cu-
noscut, ştiut. ~ başlı notabil;
important. 3. determinat, defi-
nit.
bellilik, -ğı s. claritate, precizie.
belsoğukluğu, -nu adj. bleno-
ragie.
bembeyaz adj. alb imaculat.
bemol, -lü s. (muz.) bemol.
ben1 s. neg,; aluniŃă; pistrui.
ben2 (pron.) eu; benim al meu, a
mea; bana mie, îmi, -mi; beni
pe mine, -mă; bende la mine;
benden de la mine.
benbenci s. lăudăros.
bence adv. după părerea mea,
după mine.
bencil adj. egoist.
bencileyin adv. ca mine, ase-
menea mie.
bencillik, -ğı s. 1. egotism.
2. (filoz.) solipsism.
bencillik, -ğı s. egoism.
bende s. sclav, slugă, servitor
// ~ niz umilul dumneavoastră
servitor.
benek, -ğı s. 1. (anat.) aluniŃă,
pistrui. 2. pată.
benekli adj. pătat; pistruiat.
bengi adj. etern, veşnic.
bengilemek vt. a eterniza.
bengileşmek vi. a se eterniza.
bengilik, -ğı s. veşnicie, eterni-
tate.
bengisu, -yu s. apă vie, apa
vieŃii.
benîadem s. fiii lui Dumnezeu,
oamenii, omenirea.
83
beniçincilik, -ği s. egocentrism.
benim pron. al meu.
benimki, -ni pron. al meu, care
îmi aparŃine.
benimseme s. însuşire, arogarea
unui drept.
benimsemek vt. a-şi însuşi, a-şi
atribui, a-şi aroga un drept.
beniz, -nzi s. 1. faŃă, chip. 2. mină,
expresie a feŃei. 3. ten, culoare a
feŃei // ~ nzi solmak / ~i atmak a
se îngălbeni (la faŃă), a deveni
palid; uçuk ~ palid, galben (la
faŃă).
benlik, -ği s. 1. individualitate.
2. personalitate. 3. orgoliu,
mândrie.
benlikçilik, -ği s. 1. egoism.
2. egocentrism.
bent s. 1. baraj, dig. 2. alineat,
paragraf. 3. (lit.) strofă.
benzemek vi. a asemăna (cu
cineva), a se asemăna, a
semăna cu.
benzer I. adj. asemănător; aseme-
nea; analog. II. s. v. benzeşim 2.
benzerlik s. asemănare; similitu-
dine.
benzeşim s. 1. analogie. 2. v.
benzerlik.
benzeşmek vi. a se asemăna, a se
asemui.
benzetmek vt. a asemui.
benzeyiş s. asemănare; similitu-
dine; analogie.
benzin s. benzină; ~ bidonu/
tenekesi bidon de benzină; ~
84
filtresi filtru de benzină; ~ ista-
syonu staŃie de benzină.
benzinci s. 1. staŃie de benzină.
2. lucrător de benzinărie.
benzol, -lü s. benzol.
beraat, -tı (jur.) achitare; ~ etmek
a fi achitat; ~ ettirmek a
determina achitarea // ~ı zimmet
(jur.) absolvit de răspundere; ~ı
zimmet asıldır (jur.) prezumŃia
de nevinovăŃie.
beraber adv. împreună, laolaltă,
în comun // bununla ~ în
pofida ..., cu toate acestea;
böyle olmakla ~ deşi, cu toate
acestea; ~ e kalmak / bitmek
(sport) a se termina la
egalitate.
beraberce adv. împreună; ca un
tot.
beraberlik, -ği s. 1. unitate,
unire; solidaritate. 2. acord,
înŃelegere. 3. egalitate (şi
sport).
beraet, -ti (jur.) v. beraat.
berat, -ti s. brevet; certificat,
atestat; ihtira ~ı brevet de in-
venŃie; ~ gecesi/kandili noap-
tea iertării păcatelor (noaptea
dintre cea de-a 14 spre cea de-a
15 zi a lunii Şaban, data la care
lui Muhammad i s-a revelat
profeŃia).
berbat, -ti adj. 1. rău, răutăcios.
2. rău, lipsit de caracter.
3. stricat, alterat // ~ etmek a
strica; a distruge (şi fig.);
~ bir adam un individ mârşav.
benzinci – beri
berber s. frizer; coafor // ~ sa-
lonu salon de coafură.
berdevam adj. continuu, neîn-
trerupt, neîncetat.
bere1 s. lovitură; contuzie, vână-
taie.
bere2 s. beretă; bonetă.
bereket, -ti s. berechet, belşug,
abundenŃă // ~ versin! să fie
cu noroc!; mult belşug!;
~ versin ki din fericire, bine
că...; ~ boynuzu cornul abun-
denŃei.
bereketli adj. 1. îmbelşugat,
abundent. 2. binecuvântat 3. (d.
sol) fertil; roditor, mănos;
// ~ ola/olsun 1) poftă bună!
2) mult belşug!
bereketlilik, -ğı s. 1. abundenŃă,
belşug. 2. fertilitate, rodnicie.
3. binecuvântare.
bereketsiz adj. 1. neroditor, ne-
fertil, arid. 2. nefolositor,
inutil.
berele(t)mek vt. a vătăma, a con-
tuziona, a provoca o contuzie.
bereli1 adj. vătămat, contuzionat.
bereli2 adj. cu beretă.
bergamot, -tu s. (bot.) perga-
mută, bergamotă.
berhudar adj. fericit; prosper;
~ ol! Dumnezeu să te binecu-
vânteze!; să ai parte de fericire!
beri I. adj. de dincoace. II. prep.
1. dincoace de ... 2. începând
cu ..., de ... încoace //~ de în
partea aceasta, încoace; ~ den
beriki – besmele
din această parte, de dincoace;
~ gelmek a se apropia.
beriki, -ni pron. ăstălalt, ces-
tălalt.
berilyum s. (chim.) beriliu.
berjer s. fotoliu (masiv).
berk1, -ki adj. 1. (fiz.) dur, solid.
2. rezistent, durabil.
berk2, -ki s. fulger; trăsnet.
berk3, -ki s. (poetic) frunză.
berkemal adj. complet, perfect.
berkinmek vt. a căpăta forŃă, a
se întări, a se consolida.
berkitme s. întărire, consolidare.
berkitmek vt. a întări, a con-
solida.
berklik, -ği s. 1. rezistenŃă, dura-
bilitate. 2. (fiz.) soliditate, duri-
tate.
bermuda s. (d. pantaloni) ber-
mude.
bermutat adv. ca de obicei, ca
întotdeauna.
berrak, -ki adj. limpede, clar.
berraklaşmak vi. a se clarifica;
a se limpezi (şi fig.).
berraklaştırmak vt. a clarifica, a
limpezi.
beraklık, -ği s. claritate, limpe-
zime; explicitate.
bertaraf adv. separat de, pe de o
parte // ~ etmek a înlătura;
~ olmak a fi înlăturat.
berzah s. 1. (geog.) istm.
2. (rel.) dascăl, preceptor
besbedava adj. foarte ieftin,
aproape pe gratis.
85
besbelli I. adj. clar, evident.
II. adv. probabil; se vede
treaba că, se vede că.
besbeter adj. rău de tot; cum nu
se poate de rău/prost.
besi s. v. besin; în expr.: ~ ye
almak / çekmek/koymak a
hrăni/dopa un animal.
besibilim s. dietetică.
besibilimci s. dietician.
besibilimsel adj. dietetic.
besidüzen s. dietă; regim alimen-
tar; hrană; ~ bilgisi dietetică.
besidüzensel adj. dietetic.
bes(i)li adj. (bine) hrănit; gras.
besin s. aliment, hrană.
besinsizlik, -ği s. subnutriŃie,
lipsă de hrană.
besisuyu, -nu s. sevă.
besleme s. 1. hrănire, alimentare.
2. creşterea, îngrăşarea (unui
animal). 3. fată în casă, un
membru al familiei.
beslemek vt. 1. a hrăni, a
alimenta. 2. a îngriji, a întreŃine
(şi fig.). 3. a creşte, a îngrăşa
(păsări, animale). 4. (fig.) a
nutri, a purta; a arăta; kin ~ a
nutri ură; sevgi ~ a purta dra-
goste; ümit ~ a nutri speranŃe.
beslenilmek vi. 1. a fi hrănit.
2. (d. animale) a fi crescut, a fi
pus la îngrăşat.
besmele s. besmele (cuvânt
pronunŃat de musulmani la în-
ceperea unei activităŃi şi repre-
zintă prescurtarea formulei
arabe bismillahirrahmanirra
86
him ceea ce înseamnă: „în
numele lui Allah Cel Milostiv,
Îndurător”.
beste s. (muz.) compoziŃie //
~ bağlamak (muz.) a compune
muzică.
besteci, bestekâr s. compozitor.
bestelemek vt. (muz.) a com-
pune.
besteli adj. transpus pe muzică;
compus.
bestesiz adj. netranspus pe mu-
zică.
beş num. cinci // ~ te bir (o)
cincime; ~ duyu cele cinci
simŃuri; ~ köşe pentagon; ~ on
kuruş çıkarmak a câştiga bani
puŃini; ~ para etmez nu face
doi bani; ~ para almamak a nu
lua un ban; ~ paralık etmek a
face (pe cineva) de două
parale; ~ parmak bir olmaz
sunt cinci degete la o mână şi
nu seamănă unul cu altul;
~ vakit namaz (rel.) cele cinci
rugăciuni impuse în islam.
beşaret, -ti s. 1. veste bună, bucu-
rie. 2. (fig.) pocitanie, urâŃenie.
beşer1 s. omul, specia umană //
~ şaşar omul e supus greşelii.
beşer2 num. câte cinci.
beşeri adj. uman, omenesc;
~ coğrafya geografia antropo-
logică; ~ ilimler ştiinŃele uma-
niste.
beşeriyet, -ti s. (omenire) uma-
nitate; fiinŃa umană.
beşgen s. (mat.) pentagon.
beste – betim
beşibirlik, beşibiryerde s. mo-
nedă turcească de cinci lire de
aur, beşlic.
beşik s. leagăn (şi fig.) ~ san-
dalye balansoar.
beşikkemer s. (arh.) arcadă.
beşiktonoz s. (arh.) boltă.
beşinci num. al cincilea.
beşiz s. cinci gemeni, cvin-
tupluri.
beşli adj. 1. (muz.) cvintet.
2. (la jocul de cărŃi) (cartea cu
numărul) cinci. 3. piesă de
domino cu numărul cinci.
4. (lit.) strofă de cinci versuri.
beşlik, -ği s. 1. (fin.) bancnotă de
cinci (lire).
beşparmak, beşpençe s. (zool.)
stea de mare.
beştaş s. (joc de copii) cinci
pietre.
beşyüzlük, -ğü s. bancnotă de
cinci sute (lire).
bet1, -ti s. faŃă; ~ beniz culoarea
feŃei; ~i benzi atmak a se
schimba la faŃă; ~ beniz kal-
mamak a avea faŃa foarte
palidă.
bet2, -ti adj. rău, urât; ~ bet
bakmak a se holba cu răutate;
~ ine gitmek a supăra; a intriga;
~ görünmek a arăta rău.
beter adj. mai rău, mai prost.
beti s. 1. figură, formă. 2. repre-
zentare.
betik s. v. kitap.
betikevi, -ni s. librărie.
betim s. descriere.
betimleme – beyinsiz
betimleme s. descriere.
betimlemek vt. a descrie.
betimlenmek vi. a fi descris.
betimsel adj. descriptiv; ~ gra-
mer gramatică descriptivă.
betisiz adj. nonfigurativ; nere-
prezentativ; ~ sanat artă nonfi-
gurativă.
betleşmek vi. a deveni urât /
dezagreabil; a se înrăi.
betlik, -ği s. 1. urâŃenie; răutate.
2. viclenie.
beton s. beton.
betonarme s. beton armat.
betoncu s. betonist.
betonkarar s. v. betonyer.
betonyer s. betonieră.
bevliye s. urologie.
bevliyeci s. urolog.
bey s. 1. (ist.) bei. 2. (termen de
adresare) domnule; Ahmet ~ !
domnule Ahmet! 3. (la jocul de
cărŃi) as // ~ baba tată; ~ gibi
yaşamak a o duce domneşte.
beyan s. declaraŃie; comunicat;
~ etmek a declara; a comunica;
~ yapmak a da o declaraŃie.
beyanat, -tı s. v. beyan: // ~
vermek/ ~ ta bulunmak a face
o declaraŃie.
beyanname s. comunicat; decla-
raŃie.
beyaz adj. alb // ~ a çekmek a trece
pe curat; ~ kitap cartea albă; ~
oy vot pentru; ~ zehir heroină; ~
eşya electrocasnice.
beyazımsı, beyazımtırak adj.
albicios, alburiu.
87
bayazlanmak, beyazlaşmak vi.
a se albi, a deveni alb.
beyazlatmak vt. a albi.
beyazlık, -ğı s. alb, culoare albă.
beyazperde s. ecran.
beyazpeynir s. brânză telemea.
beyefendi s. (formulă de adre-
sare) domnule.
beyerki, -ni s. plutocraŃie.
beygir s. cal (şi în sport) // ~ gibi
mare şi prost, grosolan; yük ~i
cal de tracŃiune; ~ sineği
(zool.) tăun.
beygirgücü, -nü s. (fiz.) cal pu-
tere.
beyhude adj. degeaba, în zadar,
zadarnic, fără nici un rost.
beyin, -yni s. 1. creier, encefal.
2. (fig.) minte, inteligenŃă,
judecată // ~ atmak a-şi ieşi din
minŃi; ~ iltihabı (med.) ence-
falită; ~ i dağnık olmak a avea
mintea împrăştiată; ~ kana-
ması hemoragie cerebrală;
~i karıncalanmak a nu-l mai
duce mintea; ~ sarsılması
comoŃie cerebrală; ~i sulanmak
a cădea în mintea copiilor; ~
inde şimşekler çakmak a-i trece
deodată (ca un fulger) prin
minte, a străfulgera, ~i vurul-
muşa dönmek a avea un şoc.
beyincik, -ği s. (anat.) cerebel,
creierul mic.
beyinsel adj. cerebral.
beyinsiz adj. prost, fără minte;
lipsit de judecată, greu de cap.
88
beyinsizlik, -ği s. prostie; lipsă
de judecată.
beyinzarı s. (anat.) meninge.
beyit, -ti s. 1. casă, gospodărie.
2. (lit.) distih.
beylerbeyi s. (ist.), beilerbei, gu-
vernator-general.
beylik s. 1. (ist.) beilic, principat;
~ satmak a se da mare. 2. (fig.)
bunăstare, viaŃă prosperă.
3. pătură militară // ~ söz
expresie stereotipă.
beynamaz s. (d. persoane) care
nu săvârşeşte namazul / rugă-
ciunea; om de nimic.
beysbol s. (sport) base-ball.
beysbolcu s. (sport) jucător de
base-ball.
Beytullah s. (rel.) Kaaba.
beynelmilel adj. internaŃional;
~ örgütler organizaŃii interna-
Ńionale.
beyzade s. (ist.) beizadea, prin-
cipe.
beyzbol s. v. beysbol.
beyzî adj. oval; eliptic.
bez1 s. cârpă; kap ~i cârpă de şters
vase, spălător; toz ~i cârpă de
praf // yelken ~i foaie de cort.
bez2 s. 1. (anat.) ganglion.
2. (anat.) glandă; ~ iltihabı
(med.) adenită; ~ uru adenom.
bezdirmek vt. a cicăli, a plictisi.
beze1 s. (culin.) bezea.
beze2 s. 1. (anat.) glandă. 2. umflă-
tură, inflamaŃie.
bezek, -ği s. podoabă, ornament.
bezekçi s. decorator.
beyinsizlik – bıkkınlık
bezelye s. mazăre; mazăre verde.
bezem s. 1. decor. 2. (teatru)
cadru.
bezeme s. decorare, ornamen-
tare.
bezemek vt. a decora, a orna, a
împodobi.
bezemeli adj. decorat.
bezen s. ornament, decoraŃiune.
bezenmek vi. 1. a se decora, a se
împodobi, a se orna. 2. a se
găti, a se aranja.
bezgin adj. plictisit; blazat.
bezginlik s. plictiseală; blazare.
bezir s. ulei de in.
bezirgân s. 1. negustor. 2. (fig.)
afacerist, speculant.
bezmek vi. a se plictisi, a se
sătura.
bıçak, -ğı s. cuŃit; ~ ın ağzı tăişul
cuŃitului; ~ ın sırtı muchea
cuŃitului; mutfak ~ı cuŃit de
bucătătie // tıraş ~ı brici; ~ ~a
gelmek a se încăiera; ~ kemiğe
dayanmak a-i ajunge cuŃitul
la os.
bıçaklamak vt. a răni (pe cineva)
cu cuŃitul; a înjunghia.
bıçaklanmak vi. a fi înjunghiat.
bıçkı s. fierăstrău; ~ tozu rume-
guş.
bıdık adj. (d. persoane) mic şi
gras.
bıkkın adj. plictisit, blazat.
bıkkınlık -ğı s. plictiseală, bla-
zare.
bıkmak – biçimdeşlik
bıkmak vi. a se plictisi, a se să-
tura; bıkıp usanmak a se plic-
tisi la culme
bıktırmak vt. a plictisi, a agasa.
bıldır adv. anul trecut.
bıldırcın (zool.) prepeliŃă.
bırakıt s. (jur.) succesiune.
bırakmak vt. 1. a lăsa, a pune
jos. 2. a pune, a aşeza. 3. a
amâna. 4. a renunŃa (la), a
abandona. 5. a părăsi, a aban-
dona. 6. a da voie, a permite.
7. a divorŃa, a se despărŃi.
8. a da, a încredinŃa //bıyık ~
a-şi lăsa mustaŃă; iz ~ a lăsa
urme; leke ~ a păta; sakal ~
a-şi lăsa barbă; sınıfta ~ a lăsa
repetent; tesadüfe ~ a lăsa în
voia soartei; tütünü ~ a se lăsa
de fumat; yüzüstü ~ a neglija; a
lăsa baltă; bırak ki! lasă!; lasă
că...; serbest ~ a lăsa liber.
bıyık- ğı s. mustaŃă // ~ altından
gülmek a râde pe sub mustaŃă;
~ ını balta kesmemek a nu-i
ajunge (cuiva) cu prăjina la
nas.
bıyıklanmak vi. a-i creşte mus-
taŃa.
bıyıklı adj. mustăcios.
bıyıksız adj. fără mustaŃă.
bızbız s. (muz.) baghetă, beŃişor
(de tobă).
bızdık s. puşti, pici.
biat, -ti s. supunere; credinŃă,
fidalitate; ascultare.
biber s. ardei; kırmızı ~ ardei
roşu // kara ~ piper.
89
biberiye s. (bot.) rozmarin.
biberli adj. ardeiat, piperat, iute.
biberlik, -ği s. piperniŃă.
biberon s. biberon.
bibi s. mătuşă (după tată).
bibliyograf s. bibliograf.
bibliyografik adj. bibliografic.
bibliyografya s. bibliografie.
bibliyoman s. biblioman.
bibliyomani s. bibliomanie.
bibliotek, -ği s. bibliotecă.
bibliotekçi s. bibliotecar.
biblo s. bibelou.
biçare adj. sărman, biet; neaju-
torat.
biçarelik, -ği s. sărăcie, lipsă de
resurse materiale; neajutorare.
biçem s. stil.
biçembilim s. stilistică.
biçemlemek vt. a stiliza.
biçemsel adj. stilistic.
biçerbağlar s. (agr.) seceră-
toare-legătoare.
biçerdöğer s. (agr.) combină.
biçilmek vi. 1. a se tăia. 2. a fi
tăiat. 3. a fi secerat.
biçim s. 1. seceriş. 2. formă,
aspect; ~ vermek a da formă //
~ ine getirmek a găsi momen-
tul potrivit.
biçim bilimi s. (gram.) morfolo-
gie.
biçim birim s. (gram.) morfem.
biçimci s. formalist.
biçimcilik, -ği s. formalism.
biçimdeş s. (mat.) homomorf.
biçimdeşlik, -ği s. (mat.) homo-
morfism.
90
biçimlendirmek vt. a da formă;
a perfecta.
biçimlenmek vi. a căpăta formă,
a lua forma ...; a se preciza.
biçimli adj. (d. persoane) ele-
gant, frumos; bine legat.
biçimsel adj. 1. (mat.) prismatic.
2. formal; formalist.
biçimsiz adj. 1. amorf, fără
formă. 2. diform.
biçki s. croială; ~ dikiş yurdu
şcoală de croitorie.
biçmek vt. 1. a croi. 2. a secera
(şi fig.). 3. (fin.) a evalua //
değer ~ a estima; ölçüp ~ (fig.)
a cântări, a cumpăni.
bidayet, -ti s. debut, început// ~
mahkemesi (jur.) judecătorie
de primă instanŃă.
bide s. bideu.
bidon s. bidon.
bienal, -li I. adj. bienal. II. bie-
nală.
biftek s. biftec.
bigâne adj. 1. indiferent.
2. străin.
bigudi s. bigudiu.
bihakkın adv.1. pe bună drep-
tate. 2. într-adevăr.
bigünah adj. inocent, nevinovat.
bihaber adj. neştiutor, ignorant.
bihuş adj. fără cunoştinŃă, leşi-
nat.
bihuzur adj. incomodat, stinghe-
rit.
bikarbonat, -ti s. bicarbonat.
bikes adj. singuratic.
bikini s. (costum de baie) bikini.
biçimlendirmek – bile
bikir, -kri s. 1. virginitate.
2. fecioară // ~i izale deflorare.
bilâ- (element de compunere)
fără, fără de ...; ne-; bilâfasıla
fără întrerupere; bilâsebep
neîntemeiat.
bilâhare adv. apoi, după aceea;
în cele din urmă.
bilâistisna adv. fără excepŃie.
bilâkis adv. dimpotrivă, din
contra.
bilanço s. bilanŃ (şi fig.); ~ yapmak
a face bilanŃul // ~ defteri (fin.)
balanŃă.
bilârdo s. biliard; ~ masası masă
de biliard; ~ topu bilă de
biliard // ~ istekası tac (la
billiard).
bildik, -ği I. s. cunoştinŃă, per-
soană cunoscută. II. adj.
cunoscut, ştiut.
bildirge s. 1. (pol.) raport; dare
de seamă. 2. (fin.) declaraŃie
fiscală.
bildiri s. comunicat, declaraŃie.
bildirim s. notă (scrisă); anunŃ;
notificare
bildirilmek vi. a se anunŃa, a se
comunica; a fi comunicat.
bildirme s. 1. înştiinŃare, anun-
Ńare. 2. avertizare, avertisment
// ~ kipi (gram.) modul indi-
cativ.
bildirmek vt. 1. a înştiinŃa, a
anunŃa, a comunica. 2. a aver-
tiza, a pune în vedere.
bile conj. 1. chiar, chiar şi, până
şi. 2. chiar dacă.
bileği – bilimsel
bileği s. tocilă; ~ taşı piatră de
tocilă, polizor.
bilek, -ği s. 1. încheietură a
mâinii. 2. (anat.) carp; ayak ~ i
1) încheietură a piciorului,
2) (anat.) tars.
bileşik I. adj. compus; ~ ad nume
compus; ~ fiil verb compus; ~
kelime cuvânt compus; ~ üçlü
kuralı (mat.) regulă de trei
compusă; ~ zaman (gram.) timp
compus. II. s. (chim.) compus.
bileşim s. 1. (chim.) compoziŃie.
2. (log.) sinteză. 3. (gram.)
compunere.
bileşke s. (fiz., mat.) rezultantă,
forŃă medie.
bileşme s. (chim.) asociere; com-
punere.
bileşmek vi. (fiz., chim.) a se
asocia, a se compune; a se
amesteca.
bileştirmek vt. a compune, a
combina; a alătura.
bilet, -ti s. bilet; tichet; tren ~ i
bilet de tren; sinema ~i bilet de
cinema; piyango ~i bilet (la)
loto.
biletçi s. taxator, încasator; vân-
zător de bilete
bileyici s. tocilar.
bilezik, -ği s. brăŃară.
bilfarz adv. să admitem că, să
presupunem că; spre exemplu.
bilfiil adv. de fapt, în fapt;
efectiv, într-adevăr.
bilge s. înŃelept; ştiutor, cunoscă-
tor; erudit.
91
bilgelik, -ği s. înŃelepciune, eru-
diŃie.
bilgi s. 1. cunoaştere; cunoştinŃe;
informaŃii. 2. cunoştinŃă, ştiin-
Ńă; ~ almak/ edinmek a se in-
forma; ~ vermek a da infor-
maŃii // ~ kuramı gnoseologie.
bilgicilik, -ği s. v. bilgiçlik.
bilgiç, -ci s. 1. savant. 2. (fig.)
pedant.
bilgiçlik, -ği s. sofism // ~ tasla-
mak a face pe atotştiutorul.
bilgili adj. instruit, cult.
bilgin s. om de ştiinŃă, savant.
bilgisayar s. calculator, com-
puter; ~ faresi (tehn.) maus;
~ operatörü operator de calcu-
lator; ~ programcısı programa-
tor de calculator; ~ağı (la
calculator) reŃea; ~ı açmak a
deschide calculatorul.
bilgisayarlı adj. computerizat; ~
tomografi (med.) tomografie
computerizată.
bilgisiz adj. ignorant.
bilgisizlik, -ği s. ignoranŃă, ne-
ştiinŃă.
bilhassa adv. în special, mai cu
seamă, cu deosebire.
bili s. ştiinŃă; informaŃie.
bilibili interj. pui, pui!
bilici s. ştiutor; atotştiutor.
bililtizam adv. intenŃionat, îna-
dins, anume.
bilim s. ştiinŃă; ~ adamı om de
ştiinŃă.
bilimsel adj. ştiinŃific; ~ işlem
lucrare ştiinŃifică.
92
bilimsiz adj. 1. neştiinŃific.
2. analfabet; ignorant.
bilimsizlik, -ği s. ignoranŃă;
analfabetism.
bilincaltı s. subconştient.
bilinç, -ci s. cuget, conştiinŃă //
~ ini yitirmek a-şi pierde
cunoştinŃa; ~ ine varmak a
înŃelege, a pricepe, a-şi da
seama.
bilinçdışı adj. inconştient.
bilinçlendirilme s. conştienti-
zare.
bilinçlendirilmek vt. a fi con-
ştientizat.
bilinçlendirlilme s. conştienti-
zare.
bilinçlendirmek vt. a conştien-
tiza, a face să devină conştient.
bilinçlenmek vi. a se conştien-
tiza, a deveni conştient.
bilinçli adj. conştient.
bilinçsiz adj. inconştient.
bilinçsizlik, -ği s. inconştienŃă.
bilindik s. (mat.) cunoscută.
bilinemezci s. agnostic.
bilinemezcilik, -ği s. agnosti-
cism.
bilinen s. v. bilindik.
bilinmedik, -ği s. (mat.) necu-
noscută.
bilinmek vi. 1. a se şti, a se
cunoaşte. 2. a fi recunoscut.
bilinmeyen s. v. bilinmedik.
bilinmez adj. necunoscut,
neştiut.
bilirkişi s. expert; specialist //
~ raporu buletin de expertiză.
bilimsiz– bilmemezlik
billâhi interj. pe legea mea!,
zău!
billür s. cristal; ~ bardak pahar
de cristal // ~ cisim (anat.)
cristalin; ~ ses voce cristalină.
billüri adj. cristalin.
billürlaşma s. cristalizare.
billürlaşmak vi. a se cristaliza.
billürlaşmış adj. cristalizat.
billürlaştırmak vt. a cristaliza.
billürsal adj. v. billüri.
billürsu adj. cristaloid.
bilmece s. 1. ghicitoare. 2. rebus.
bilmeden adv. fără să-şi dea
seama.
bilmek vt. 1. a şti, a avea cunoş-
tinŃa de ... 2. a se cunoaşte, a
şti, a se pricepe. 3. a crede, a
considera. 4. a ghici; a des-
cifra. 5. a presupune // bildi-
ğini okumak a face cum îl taie
capul; bile bile intenŃionat,
înadins; Allah bilir! Dumnezeu
ştie!; bilmedin (iz) ... (în) cel
mult; să zicem; bilerek în
cunoştinŃă de cauză, înadins;
bilmem kaç cine ştie câŃi/câte;
bilmen kim cine ştie cine;
bilmen nasıl cine ştie cum;
bilmem ne cine ştie ce; bildi-
ğinden şaşmamak a şti una şi
bună; kim bilir! cine ştie!
bilmemezlik, bilmezlik s. necu-
noaştere, neştiinŃa, ignoranŃă //
~ ten gelmek a se face că
nu ştie; a se preface că nu pri-
cepe.
bilvasıta– biraz
bilvasıta adv. indirect, prin inter-
mediul ... // ~ vergiler (fin.)
impozite indirecte.
bilya, bilye s. (tehn.) bilă; ~ lı
yatak rulment cu bilă.
bilyon s. bilion.
bin num. mie, una mie // ~ piş-
man olmak a regreta amarnic;
~ yaşa! mulŃam! ~ de bir
extrem de rar.
bina s. 1. clădire; construcŃie.
2. edificiu; stabiliment.
binaenaleyh adv. de aceea; prin
urmare.
binbaşı, -yı s. maior.
bindirilmiş adj. urcat, suit, în-
cărcat; îmbarcat //~ kıta (mil.)
unitate motorizată; ~ kuvvetler
trupe motorizate.
bindirmek vt. 1. a îmbarca, a
sui, a urca. 2. a încărca.
binek, -ği s. (tehn.) montură //
~ atı cal de călărie.
bingörotu, -nu s. (bot) scamo-
nee. bilmemezlik – bir
binici s. călăreŃ.
binicilik s. călărie, echitaŃie;
hipism.
bininci num. al (o) miilea.
binlik, -ği s. bancnotă de o mie
(de lire).
binmek vi. 1. a se urca, a se sui.
2. a încăleca. 3. (d. preŃuri) a
creşte, a se mări // küplere ~
a-şi ieşi din fire; bindiği dalı
kesmek a-şi tăia craca de sub
picioare.
93
biperva I. adj. curajos, neîn-
fricat. II. adv. fără frică.
bir I. num. unu; un. II. art.
nehot. un, o. III. adj. 1. egal, la
fel. 2. comun // ~ ~ unul câte
unul; ~ ağızdan la unison;
ikide ~ des, frecvent; ~ boyda
de aceeaşi statură; ~ başına de
unul singur; ~ daha încă o
dată; ~ seviyede la acelaşi
nivel; ~ zaman(lar) odată,
cândva; ~ olmak 1) a se uni;
2) a fi la fel; ~ an evvel cu o
clipă mai devreme; ~ etmek a
unifica; ~ ara(lık) la un
moment dat; ~ araya gelmek a
se aduna; ~ e bin katmak a
exagera; ~ dediğini iki
etmemek a-i îndeplini toate
dorinŃele; a nu se lăsa rugat;
~ defa 1) o dată; 2) oricum;
~ deri ~ kemik piele şi os;
foarte slab; ~ göreydin! să fi
văzut; ~ günden ~ güne de pe o
zi pe alta; ~ hal olmak a păŃi
(ceva); a se întâmpla (ceva);
~ iyi de-a binelea; ~ nefeste
într-o clipită; ~ paralık etmek a
face (pe cineva) de două
parale.
bira s. bere // ~ mayası drojdie
de bere.
biracı s. 1. berar. 2. consumator
de bere.
birader I. s. frate. II. interj.
amice!, frate!
birahane s. berărie.
biraz adj., adv. puŃin.
94
birazcık adj., adv. puŃintel.
birazdan adv. peste puŃin timp.
birbiri, -ni biribiri, -ni pron.
unul şi altul; ~ ne unul altuia;
~ ardından unul după altul;
~ ne girmek a se lua la bătaie;
~ ni selamlamak a se saluta;
~ nden güzel unul mai frumos
decât altul.
bircilik, -ği s. (filoz.) monism.
bircinsten adj. 1. de acelaşi gen,
de acelaşi fel. 2. (fiz.) omo-
gen.
birçenekliler s. (bot.) monocoti-
ledonate.
birçok, -ğu adj. 1. mulŃi, multe;
o mulŃime de ... 2. mai mulŃi,
mai multe.
birden adv. deodată, dintr-o
dată, brusc.
birdenbire adv. pe neaşteptate,
dintr-o dată, brusc.
birebir adj. perfect, ireproşabil.
birer num. câte unul, câte una;
~ ~ unul câte unul.
bireşim s. 1. (chim.) compoziŃie,
soluŃie. 2. (fiz., filoz.) sinteză.
bireşimsel adj. sintetic.
birey s. individ, ins.
bireyci adj. individualist.
bireycilik, -ği s. individualism.
bireyleştirme s. individualizare.
bireyleştirmek vt. a individua-
liza.
bireylik, -ği s. individualitate.
bireyoluş s. (biol.) ontogenie.
bireysel adj. individual.
birazcık– birleşik
birgözeli, birhücreli adj. uni-
celular.
biri(si), -ni pron. unul, una.
biricik, -ği adj. unic, unul
singur.
birikim s. 1. adunare, strângere.
2. (econ.) acumulare. 3. (fin.)
acumulări, economii. 4. (fig.)
experienŃă. 5. (geol.) depuneri;
aluviuni.
birikinti s. grămadă, morman //
su ~ si băltoacă.
birikme s. 1. comasare. 2. acu-
mulare, strângere.
birikmek vi. 1. a se comasa.
2. a se acumula, a se strânge, a
se aduna.
biriktirim s. economii, acumu-
lări.
biriktirmek vt. 1. a comasa. 2. a
acumula, a strânge, a aduna.
birim s. 1. unitate. 2. subunitate,
secŃie; ~ bölüğü (mat.) clasa
unităŃilor; zaman ~ i unitate de
timp; ölçü ~ i unitate de
măsură // ~ fiatı preŃ unitar.
birinci adj. primul, prima; ~ gel-
mek /çıkmak a fi primul.
birincilik, -ği s. 1. întâietate, pri-
mul loc. 2. (sport) întrecere,
dispută.
birkaç num. câŃiva, câteva.
birleşen adj. (mat.) concurent.
birleşik adj. 1. unit, comun.
2. compus, combinat; complex //
Amerika ~ Dovletleri (ABD) Sta-
tele Unite ale Americii (SUA);
birleşim – bitiştirmek
~ fiiller (gram.) verbe compuse;
~ kaplar (fiz.) vase comunicante.
birleşim s. 1. întrunire, reuniune.
2. (biol.) împerechere, copu-
laŃie. 3. (tehn.) asamblare.
birleşme s. 1. unire, uniune.
2. (chim.) combinare // ~ de-
ğeri (chim.) valenŃă.
birleşmek vi. 1. a se uni, a se alia,
a se coaliza. 2. (chim.) a se com-
bina. 3. a se întruni, a se reuni.
4. a fuziona. 5. a se integra.
birleşmiş adj. unit, coalizat // ~
Milletler Kurulu OrganizaŃia
NaŃiunilor Unite.
birleştirmek vt. 1. a uni, a reuni.
2. (fig.) a combina.
birli s. as (carte de joc).
birlik, -ği s. 1. unitate (şi mil.).
2. unire, asociaŃie. 3. (pol.)
uniune; asociaŃie; ~ olmak a
fi uniŃi.
birlikte adv. împreună cu, împre-
ună // ~ çalışmak a coopera.
birliktelik, -ği s. 1. cooperare,
uniune, alianŃă, asociere.
2. viaŃă în comun, convie-
Ńuire.
birtakım adj. nişte, unii.
birterimli adj. (mat.) monom.
bisiklet, -ti s. bicicletă / ~ yarışı
cursă ciclistă.
bisikletçi s. biciclist; ciclist.
bisikletçilik, -ği s. ciclism.
bisküvi(t), -ti s. biscuit.
bismillah interj. (rel.) bismillah
(în traducere: în numele lui
Allah, pronunŃat de către
95
musulmani la debutul unei
activităŃi) // ~ demek a dori
(din toată inima) ca treaba să
fie cu spor.
bisturi s. bisturiu.
bit, -ti s. păduche / tahta ~i
ploşniŃă; ~ kadar mic de tot.
bitap adj. v. bitkin.
bitaraf adj. neutru; neangajat;
nealineat.
bitaraflık, -ği s. neutralitate; ne-
angajare; nealiniere.
bitek adj. fertil, roditor; mănos.
biteklik, -ği s. fertilitate.
biteksiz adj. arid, steril, nero-
ditor.
bitevi(ye) adv. încontinuu, per-
manent.
bitey s. floră.
bitik adj. sfârşit; epuizat.
bitiklik, -ği s. sfârşeală, epui-
zare.
bitim s. 1. sfârşit, încheiere,
terminare. 2. limită.
bitimli adj. limitat; finit.
bitimsiz adj. infinit; fără sfârşit.
bitirme s. terminare; absolvire;
~ fiili (gram.) aspectul rezul-
tativ.
bitirmek vt. a termina, a sfârşi.
bitişik adj. vecin, alăturat; lipit.
bitişiklik, -ği s. vecinătate.
bitişken adj. (lingv.) aglutinant;
~ diller limbi aglutinante.
bitişmek vi. a se învecina, a fi
alăturat, a se mărgini.
bitiştirmek vt. a alătura, a
învecina; a lipi.
96
bitki s. plantă // ~ bahçesi gră-
dină botanică; ~ bilimi bo-
tanică; ~ evreni regn ve-
getal.
bitkibilimci s. botanist.
bitkin adj. sfârşit, epuizat //
~ düşmek a nu mai avea putere,
a se epuiza.
bitkinlik, -ği s. sfârşeală, lipsă
de vlagă, epuizare.
bitkisel adj. vegetal; vegetativ;
~ hayat / yaşam (med.) viaŃă
vegetativă.
bitmek vi. 1. a se sfârşi, a se
termina. 2. (d. plante) a creşte.
3. a se epuiza, a se istovi, a se
extenua.
bitotu, -nu s. (bot.) păduchelniŃă.
bitpazarı, -nı s. talcioc.
bittabi adv. desigur, fireşte.
bitter s. (d. băutură) bitter.
bitüm s. bitum.
bitümlemek v. a bituma.
bityeniği, -ni s. ceva suspect /
dubios.
bivefa adj. v. vefasız.
biye s. (d. haine) ornare/tivire cu
şiret.
biyel s. (tehn.) bielă.
biyeli adj. (d. haine) ornat/tivit
cu şiret.
biyofizik, -ği s. biofizică.
biyograf s. biograf.
biyografya s. biografie.
biyokatalizatör s. biocatalizator.
biyografi s. v. biyografya.
biyokimya s. biochimie.
biyolog s. biolog.
bitki – blöf
biyoloji s. biologie.
byolojik adj. biologic.
biyonik s. bionic.
biyopsi s. biopsie.
biyosfer s. biosferă.
biyoşimi s. v. biyokimya.
biz1 s. sulă.
biz2 pron. noi; ~i pe noi; ~e
nouă; ~de la noi; ~den de la
noi; ~e doğru către/spre noi.
Bizans s. BizanŃ.
Bizanslı s., adj. bizantin.
bizar adj. blazat, plictisit;
~etmek a plictisi.
bizatihi adj. de la sine, intrinsec.
bizce adv. după noi.
bizim pron., adj. al nostru, a
noastră; ~ evimiz casa noastră;
bu şey ~ dir acesta este al
nostru; ~ile cu noi.
bizmut, -tu s. bismut.
bizon s. (zool.) bizon.
bizzat adj. personal, în persoană.
blastula s. (biol.) blastulă.
blenoraji s. (med.) blenoragie.
blok s. 1. (fiz.) bloc, masă solidă.
2. (fig.) teanc, grămadă.
3. (constr., pol.) bloc.
blokaj s. blocare; blocaj.
bloke adj. blocat; ~ etmek a
bloca; ~ edilmiş hesap (fin.)
cont blocat; ~ etmek 1) (fin.) a
bloca, 2) (sport) a bloca, a
efectua un blocaj.
bloklaşmak vi. (pol.) a forma
blocuri.
bloknot, -tu s. blocnotes.
blöf s. bluf.
blucin – bohçalamak
blucin s. blugi.
blum s. (joc de cărŃi) blum.
bluz s. bluză.
boa s. (zool.) şarpele boa.
bobin s. 1. (fig.) bobină; ~ sar-
mak a bobina. 2. rolă.
bobinaj s. bobinaj, bobinare.
boca, poca s. (mar.) partea sub
vânt a navei.
bocalama s. şovăire, ezitare;
oscilaŃie.
bocalamak vi. a şovăi, a ezita; a
oscila.
bocuk, -ğu s. (rel.) crăciun orto-
dox // ~ domuzuna dönmek a se
îngrăşa foarte mult.
bocurgat, -tı (teh.) cabestan;
vinci.
bodrum s. pivniŃă // ~ katı sub-
sol.
bodur adj. scund, mic (de sta-
tură); ~ kalmak a rămâne pitic.
boğa s. taur, buhai // ~ burcu
(astr.) zodia taurului; ~ dö-
vüşü/güreşi coridă.
boğak s. (med.) amigdalită;
anghină.
boğan otu, -nu s. (bot.) omag.
boğanak, -ğı s. uragan.
boğaz s. 1. (anat.) gât; gâtlej.
2. geogr.) defileu; strâmtoare //
~~ a gelmek a se încăiera;
~ kavgası luptă pentru existenŃă;
~ ına kadar borca girmek a se
îngloda în datorii; ~ tokluğuna
calışmak a munci pentru a-şi
acoperi hrana zilnică, ~ı kuru-
mak a i se usca gura (de sete); ~
97
ına dikkat etmek a fi pretenŃios
la mâncare; ~ ında durmak a-i
rămâne în gât; ~ ında dursun/
kalsın să-Ńi rămână în gât; ~ ola!
poftă bună!; ~ ını yırtmak a Ńipa
foarte tare, a zbiera.
boğazlamak vt. 1. a înjunghia, a
tăia (un animal), a omorî (prin
tăiere) 2. a sugruma.
boğazlaşmak vi. a se încăiera.
boğmaca s. (med.) tuse convul-
sivă.
boğmak1 vt. 1. a astupa, a în-
funda. 2. a sugruma, a stran-
gula. 3. (fig.) a sufoca, a asfi-
xia. 4. (fig.) a copleşi.
boğmak2 s. (anat.) articulaŃie.
boğucu adj. sufocant // ~ sıcak
caniculă.
boğuk adj. (d. voce) răguşit.
boğulmak vi. a se îneca; a se
sufoca.
boğum s. 1. (bot.) nod. 2. (anat.)
articulaŃie. 3. (anat.) ganglion.
boğumlanma s. (lingv.) articu-
lare.
boğumlanmak vt. 1. a se înnoda,
a se face nod. 2. (d. sunete) a
se articula.
boğumlu adj. 1. înnodat. 2. (d.
sunete) articulat.
boğuntu s. 1. sufocare, înăbuşi-
re. 2. (fig.) plictiseală. 3. înşe-
lătorie, trişare.
boğuntucu s. trişor.
boğuşmak vi. a se încăiera.
bohça s. boccea.
bohçalamak vt. a împacheta.
98
bohem s., adj. boem.
bok, -ku s. fecale.
bokluk, -ğu s. bucluc.
boks s. box; ~ eldiveni mănuşă
de box; ~ yapmak a boxa.
boksit, -ti s. bauxită.
boksör s. boxer.
bol adj. 1. abundent, bogat,
îmbelşugat. 2. (d. îmbrăcă-
minte) larg, mare // ~ ~ din
plin, din abundenŃă.
bolca adv. 1. lărguŃ, destul de
larg. 2. îndestulător, destul de
mult.
bolero s. bolero.
bollanmak, bollaşmak vi. a se
lărgi, a deveni larg.
bollatmak, bollaştırmak vt. a
lărgi, a face mai larg.
bolluk, -ğu s. belşug, abundenŃă.
bolometre s. bolometru.
bom s. (o formă de) barbut.
bomba s. bombă // el ~sı gre-
nadă.
bombalama, bombalanma s.
bombardare, bombardament.
bombalamak vt. a bombarda.
bombalanmak vi. a fi bom-
bardat.
bombardıman s. bombarda-
ment, bombardare.
bomboş adj. gol-goluŃ.
bonbon s. bomboană.
boncuk, -ğu s. mărgea, mărgică.
bonfile s. (culin.) muşchi-file.
bonjur interj. bonjur.
bonkör adj. 1. cumsecade, bun
la inimă. 2. generos, darnic.
bohem – boru
bonmarşe s. magazin universal.
bono s. (fin.) obligaŃiune, titlu de
creanŃă; titlu de gaj; cambie,
poliŃă.
bonservis s. referinŃă.
bor s. (chim.) bor.
bora s. furtună, vijelie.
boraks s. (chim.) borax.
boran s. ploaie torenŃială,
aversă.
borat, -tı s. (chim.) borat.
borazan s. 1. gornist. 2. goarnă.
borazancı s. v. borazan (1).
borç1, -cu s. 1. datorie, obligaŃie
(şi fig.). 2. împrumut; ~ etmek
a lua cu împrumut; ~ vermek a
da cu împrumut // ~a batmak a
se îngloda în datorii; ~ bilmek/
saymak a considera o îndato-
rire; ~a almak a lua sub formă
de împrumut; ~unu kapatmak
a-şi achita datoria.
borç2 s. (culin.) borş.
borçlanmak vi. a se împrumuta.
borçlu adj. datornic, dator.
borda s. (mar.) bord.
bordo adj. bordo.
bordro s. borderou.
bordür s. bordură.
borik adj. boric; ~ asid acid
boric.
bornoz, bornuz s. 1. halat de
baie. 2. burnuz.
borsa s. (fin.) bursă; kara ~
bursă neagră.
borsacı s. (fin.) bursier.
boru s. 1. Ńeavă, conductă; tub.
2. trompetă // ~ sunu çalmak
boruçiçeği – boyalamak
a-i cânta (cuiva) în strună;
~su ötmek a avea trecere/
influenŃă.
boruçiçeği s. (bot.) zorele.
bos s. (în expr.): boy ~ statură.
Bosna s. Bosnia.
Bosnalı s., adj. bosniac.
bostan s. 1. bostănărie. 2. pepene
verde. 3. grădină de zarzavat //
~ korkuluğu momâie.
bostancı s. grădinar; bostănar.
boş adj. 1. gol, sec. 2. inutil, fără
rost. 3. liber, neocupat. 4. pus-
tiu, nepopulat // ~ a çıkmak
1) a fi în zadar, 2) a se irosi;
~ta gezmek a hoinări; ~ vermek
a-i da (cuiva) pace, a lăsa (pe
cineva) în pace; ~u ~una în
zadar, degeaba; ~ ~ durmak a
sta degeaba; ~ durmamak a nu
sta degeaba; ~ koymak a lăsa
sărac (pe cineva); ~ oturmak a
sta degeaba; ~ laf vorbă goală;
~ a çıkmak/gitmek a fi în zadar;
~ gezmek a vagabonda; ~ yere
în zadar.
boşalmak vi. 1. a se goli, a se
descărca. 2. a se vărsa. 3. (d.
animale) a se slobozi. 4. (fig.)
a se descărca, a se elibera
sufleteşte.
boşaltım s. (biol.) excreŃie, eli-
minare.
başaltma s. golire, descărcare.
boşaltmak vt. 1. a goli, a deşerta.
2. a descărca, a da jos. 3. a
evacua.
boşamak vt. a divorŃa.
99
boşanma s. 1. golire, descărcare.
2. divorŃ, despărŃire.
boşanmak vi. 1. a divorŃa, a se
despărŃi. 2. a se goli, a se
descărca.
boşboğaz adj. palavragiu, flecar.
boşboğazlık, -ğı s. pălăvrăgeală,
flecăreală.
boşluk, -ğu s. gol, vid.
Boşnak s. bosniac.
Boşnakça s. limba bosniacă.
boşuna adv. degeaba, în zadar.
bot1, -tu s. ambarcaŃiune.
bot2 s. gheată, bocanc.
botanik, -ği I. s. botanică.
II. adj. botanic.
botanikçi s. botanist.
boy s. 1. statură, talie, înălŃime;
~dan ~a pe toată lungimea.
3. dimensiune, mărime; ~ ~ de
diferite mărimi. 4. (fig.) neam,
trib // ~u ~una de-a lungul/ în
lungul; ~aptesti (rel.) îmbăire
(pentru rugăciune); ~ atmak a
creşte în înălŃime; ~ bos ye-
rinde (d. persoane) bine legat;
~ göstermek 1) a se expune cu
ostentaŃie, 2) a face demon-
straŃie de forŃă; ~ ölçüşmek a se
întrece; ~ dan ~a de la un capăt
la celălalt; ~ unun ölçüsünü
almak a înŃelege ce-i poate
pielea.
boya s. 1. vopsea, culoare. 2. fard.
boyacı s. vopsitor.
boyacılık, -ğı s. vopsit.
boyahane s. vopsitorie
boyalamak vt. a vopsi; a colora.
100
boyalanmak vi. a se vopsi; a fi
colorat.
boyalı adj. 1. vopsit, colorat.
2. (fig.) fardat; sulemenit, rujat.
boyama s. vopsire, vopsit, colo-
rare.
boyamak vt. a vopsi; a colora.
boyanmak vi. 1. a se vopsi, a se
colora. 2. (fig.) a se farda, a se
sulemeni; a se ruja.
boyar s. (ist.) boier.
boydaş adj. de acceaşi statură.
boykot, -tu s. boicot; ~ etmek a
boicota.
boylu adj. lung, înalt // uzun ~ de
statură mare; küçük ~ de sta-
tură mică; orta ~ de statură
mijlocie.
boyna s. vâslă scurtă.
boynuz s. (zool.) corn // ~ çekmek
a pune ventuze; ~ takmak/
taktırmak (fig.) a pune coarne.
boynuzlama s. împuns, împun-
gere.
boynuzlamak vt. (d. animale) a
împunge.
boynuzlu adj. 1. cu coarne,
cornut. 2. (fig.) încornorat.
boyun, -ynu s. 1. gât. 2. (geogr.)
pas, trecătoare. 3. (fig.) respon-
sabilitate, obligaŃie // ~u bükük
trist, supărat; ~u eğik supus,
plecat; ~ borcu sarcină, dato-
rie; ~ eğmek a se supune; a se
pleca; ~ olmak a garanta, a
gira; ~ tutmak a se opune, a se
împotrivi; ~ unu vurmak a
decapita.
boyalamak – bozmak
boyuna adv. 1. de-a lungul.
2. încontinuu, fără încetare.
boyunbağı, -nı s. cravată.
boyunca adj. în lung, de-a lungul.
boyunduruk, -ğı s. jug (şi fig.).
boyut, -tu s. dimensiune // yeni ~
kazanmak a câştiga o nouă
dimensiune.
boyutlu adj. dimensional.
boz adj. 1. cenuşiu, gri, de cu-
loare cenuşie/gri. 2. (d. pă-
mânt) nelucrat, necultivat.
boza s. bragă.
bozacı s. bragagiu.
bozbakkal s. (zool.) sturz.
bozdoğan s. (zool.) şoim.
bozdurma s. (d. bani) schimb.
bozdurmak vt. 1. a pune să
strice/să distrugă. 2. (d. bani) a
schimba.
bozgun s. derută, panică; ~a
uğratmak a stârni panică // ~a
uğramak a fi înfrânt.
bozguncu s. (filoz.) defetist.
bozgunculuk, -ğu s. (filoz.)
defetism.
bozgunluk, -ğu s. derută, panică;
dezorganizare.
bozkır s. stepă.
bozmak vt. 1. a strica, a de-
teriora (şi fig.). 2. a distruge, a
dărâma. 3. (d. bani) a schimba.
4. (fig.) a leza, a răni; a umili //
ağzını ~ a aduce injurii; a
înjura; fikri ~ a converti; kız ~
a deflora.
bozuk– bölünebilme
bozuk adj. 1. stricat, deteriorat
(şi fig.). 2. (d. alimente) alterat.
3. (d. bani) schimbaŃi, mărunt.
bozukluk, -ğı s. 1. degradare,
stricăciune. 2. (d. bani) mă-
runŃiş.
bozulmak vi. 1. a se degrada, a
se deteriora, a se strica (şi fig.).
2. (d. bani) a se schimba. 3. (d.
persoane) a slăbi, a se ofili; a
se îmbolnăvi.
bozum s. 1. distrugere, strică-
ciune, degradare. 2. corupŃie //
bağ ~u culesul viei.
bozuntu s. 1. rămăşiŃe, resturi,
ruine, dărâmături. 2. (fig.)
caricatură, denaturare // ~ya
uğramak a se zăpăci, a se
încurca; ~ya vermemek a se
comporta ca şi cum nu s-ar fi
întâmplat nimic.
bozuşmak vi. a se certa, a se
învrăjbi; a-şi strica relaŃiile.
böbrek, -ği s. rinichi.
böbür s. (zool.) leopard.
böbürlenmek vi. a se încrede, a
se fuduli, a se făli, a se în-
gâmfa.
böcek s. 1. insectă, gâză. 2. vier-
me; ipek ~i vierme-de-mătase
// hamam ~i (zool.) şvab,
gândac de bucătărie.
böcekçil adj. insectivor.
böceklenmek vi. a se viermui, a
se umple de viermi.
böcekli adj. viermănos.
böğür, -ğrü s. 1. (anat., geogr.)
coastă. 2. flanc.
101
böğürmek vi. a mugi; a rage.
böğürtlen s. (bot.) mură.
böğürtmek vt. a face să mu-
gească; a face să ragă.
böğürtü s. muget; răget.
bölen s. (mat.) divizor, împăr-
Ńitor.
bölge s. zonă, regiune; raion.
bölgesel adj. regional.
bölme s. 1. divizare, împărŃire (şi
mat.). 2. despărŃitură; încăpere.
3. divizare, compartimentare.
4. paravan.
bölmek vt. a diviza, a împărŃi (şi
mat.).
bölmeli adj. despărŃit, compar-
timentat.
bölü s. 1. (fin.) rată. 2. (mat.)
fracŃie; semnul fracŃiei. 3. sem-
nul împărŃirii.
bölük s. 1. mulŃime, sumedenie.
2. parte, porŃiune. 3. apar-
tament. 4. (mat.) clasă. 5. (mil.)
companie // ~ emiri (mil.)
furier; ~ lü film film serial.
bölüm s. 1. (mat.) cât. 2. (zool.,
bot.) clasificare. 3. capitol.
4. (mil.) dispunere pe poziŃie,
amplasament.
bölümce s. paragraf.
bölümleme s. (bot., zool.) cla-
sificare.
bölümlemek vt. a clasifica.
bölümlendirmek vt. a clasifica.
bölümlenmek vi. a se clasifica; a
se diviza.
bölünebilme s. (mat.) divizibili-
tate.
102
bölünen s. (mat.) deîmpărŃit.
bölünme s. 1. clasificare, împăr-
Ńire, divizare. 2. (biol., d. ce-
lule) reproducere, înmulŃire.
bölunmez adj. indivizibil.
bölüntü s. 1. parte, secŃiune.
2. fracŃiune.
bölüşmek vi. a împărŃi cu; a
împărtăşi cu.
bölüştürmek vt. a împărŃi între.
bön adj. credul, naiv; stupid.
bönleşmek vi. a se prosti, a se
tâmpi.
bönlük, -ğü s. prostie, tâmpenie,
idioŃenie.
börek, -ği s. plăcintă; pateu.
börekçi s. plăcintar.
börk s. căciulă (din blană).
börtmek vt. a opări.
bösmek vi. a exploda.
böyle adj., adv. aşa, astfel; şöyle
~ aşa şi aşa.
böylece adv. astfel, în felul acesta.
böylelikle adv. ca urmare, astfel.
brakisefal, -li adj. brahicefal.
branda s. hamac.
branş s. branşă; domeniu.
bravo interj. bravo!
bre interj. măi! bre!
breş s. breşă.
Brezilya s. Brazilia.
Brezilyalı s., adj. brazilian.
brıçka s. brişcă.
briç, -çi s. bridge.
brifing s. întâlnire, brifing.
brik s. 1. (mar.) bric. 2. brec.
briket s. brichetă.
briyantin s. briantină.
bölünen – budunbetimsel
brizbiz s. brizbiz.
brom s. (chim.) brom.
bromhidrik adj. bromhidric.
bromür s. bromură.
bronş s. (anat.) bronhie.
bronşit, -ti s. bronşită.
bronz s. bronz; ~ madalya
medalie de bronz.
bronzlaşmak vi. a se bronza.
broş s. broşă.
broşür s. broşură.
bröve s. brevet.
brüt adj. brut.
bu, -nu I. adj. acest, această.
II. pron. acesta, aceasta; ~ ki-
tap această carte; ~nu biliyo-
rum eu ştiu aceasta.
bucak, -ğı s. 1. comună. 2. Ńinut
îndepărtat, colŃ.
buçuk, -ğu s. şi jumătate; beş ~
cinci şi jumătate.
budak, -ğı s. creangă, ramură,
ram.
budaklanmak vi. (d. arbori) a se
ramifica.
budala adj. prost, tâmpit, idiot.
budalaca adj. prosteşte, ca un
prost.
budalalık, -ğı s. prostie, tâm-
penie, idioŃenie.
budamak vt. a tunde (arbori), a
curăŃa de crengi.
budanmak vi. (d. copaci) a fi
tuns.
budist, -ti adj., s. budist.
budizm s. budism.
budunbetim s. etnografie.
budunbetimsel adj. etnografic.
budunbilim – Bulgar
budunbilim s. etnologie.
budunsal adj. etnic.
budunsu s. trib, seminŃie.
bugün adv. astăzi, azi; ~ yarın
azi-mâine; ~den yarına de azi
pe mâine; ~kü de azi; ~kü
günde în ziua de azi // ~ kü
tavuk yarınki kazdan iyidir nu
da vrabia din mână pe cioara
de pe gard.
buğday s. grâu.
buğra s. cămilă (masculul).
buğu s. abur, vapori.
buğulamak vt. a aburi.
buğulanmak vi. a se aburi.
buhar s. vapori, abur; ~ makinesi
maşină de aburi.
buharlaşma s. evaporare; va-
porizare; volatizare.
buharlaşmak vi. a se evapora.
buhran s. criză; siyasal ~ criză
politică; mali ~ criză finan-
ciară; iktisadi ~ criză econo-
mică.
buhur s. tămâie.
buhurdan(lık), buhurluk s. că-
delniŃă.
buji s. (mec.) bujie.
bukağı s. 1. (la oameni) lanŃuri,
fiare. 2. (la animale) piedică.
bukağılamak vt. 1. a pune
lanŃuri/fiare. 2. a împiedica, a
pune piedică (la animale).
bukalemun s. (zool.) cameleon.
buket, -ti s. buchet.
bukle s. buclă.
bulada s. pui mare.
bulak, -ğı s. izvor, fântână.
103
bulama s. magiun.
bulamaç, -cı s. terci; caşă.
bulamak vt. 1. a înmuia (în), a
da prin ... 2. a murdări.
bulandırıcı adj. 1. greŃos;
scârbos. 2. dezgustător.
bulanık adj. tulbure.
bulanıklık, -ğı s. tulbureală.
bulanmak vi. 1. a se tulbura, a se
învolbura. 2. a se mânji, a se
murdări. 3. a-i fi greaŃă; a-i fi
scârbă.
bulantı s. 1. greaŃă. 2. buimă-
ceală, zăpăceală.
bulaşıcı adj. molipsitor, conta-
gios; ~ hastalık boală conta-
gioasă; boală infecŃioasă.
bulaşık I. s. veselă murdară. II.
adj. 1. murdar, pătat; jegos. 2.
molipsit, infectat, contaminat.
bulaşıkçı s. spălător de vase.
bulaşkan adj. molipsitor, con-
tagios.
bulaşmak vi. 1. a se murdări, a
se păta. 2. a se molipsi, a se in-
fecta, a se contamina. 3. (fig.) a
se lega, a se agăŃa (de cineva);
a căuta pricină/ ceartă. 4. (fig.)
a se băga, a se implica; a se
amesteca.
bulaştırmak vt. 1. a murdări, a
păta. 2. a molipsi, a contamina;
a infecta. 3. (fig.) a amesteca, a
implica.
buldok, -ğu s. în expr.: ~ köpeği
buldog.
buldozer s. buldozer.
Bulgar s., adj. bulgar.
104
Bulgarca I. adv. bulgăreşte, (în)
limba bulgară. II. s. bulgara,
limba bulgară.
Bulgaristan s. Bulgaria.
Bulgaristanlı s., adj. bulgar.
bulgu s. 1. descoperire; inovaŃie.
2. (med.) simptom.
bulgulamak vt. a descoperi, a
inventa, a inova.
bulgur s. grâu pisat, bulgur.
bulmaca s. rebus, cuvinte
încrucişate.
bulmak vt. 1. a găsi; a întâlni. 2. a
descoperi, a afla. 3. a nimeri, a
da peste... 4. a regăsi. 5. a inova,
a inventa. 6. a considera, a crede.
7. a aminti; a-şi aduce aminte //
son ~ a se sfârşi, a se termina;
şifa ~ a se lecui; vuku ~ a se
întâmpla, a avea loc; vücut ~ 1) a
se construi, 2) a lua fiinŃă.
bulucu s. inovator, inventator;
explorator.
bulunç s. conştiinŃă.
bulunçlu adj. conştiincios.
bulundurmak vt. a dispune (de).
bulunmak vi. a se găsi; a se afla;
a exista.
buluntu s. (arheol.) vestigii,
urme, rămăşiŃe.
bulûğ s. pubertate.
buluş s. 1. descoperire. 2. ino-
vaŃie, invenŃie.
buluşmak vi. 1. a se întâlni, a se
vedea. 2. a se intersecta.
bulut, -tu s. nor // ~ tan nem
kapmak a fi foarte irascibil.
bulutlanmak vi. a se înnora.
Bulgarca – buram buram
bulutlu adj. noros, înnorat.
bulutsu s. nebuloasă.
bulüz s. bluză.
bulvar s. bulevard.
bumerang s. bumerang.
bunak, -ğı adj. senil.
bunaklık, ğı s. senilitate, ramo-
leală.
bunalım s. 1. depresiune ner-
voasă, zbucium sufletesc, de-
primare. 2. (econ., med.) criză.
bunalmak vi. 1. a se deprima, a
înnebuni de; a se chinui.
2. a se sufoca, a i se tăia res-
piraŃia.
bunaltı s. 1. frământare, chin;
disconfort. 2. depresiune; an-
xietate.
bunamak vi. a se ramoli, a de-
veni senil.
bunca adj. de atât(a).
bungalov s. bungalou.
bunlu adj. deprimat, frământat;
chinuit.
bunluk, -ğu s. deprimare, fră-
mântare; chin.
burağan s. vijelie.
Burak s. Burak (numele calului
pe care profetul Muhammed
s-a înălŃat la cer).
buralı, adj., s. localnic
buram buram adv. (d. miros,
fum etc.) cu toată forŃa, intens,
puternic; buluc; ~~ koku
çıkmak a se degaja un miros
puternic; sevgi tadını ~~ duy-
mak a simŃi puternic gustul
dragostei.
burcu – buyur
burcu s. parfum, aromă.
burç, -cu s. 1. bastion. 2. (astr.)
constelaŃie. 3. (astr.) zodie.
burçak, -ğı s. (bot.) borceag,
măzăriche.
burgaç s. anafor, sorb.
burgu s. 1. burghiu, sfredel.
2. tirbuşon. 3. (la foraj) sondă.
burgulamak vt. 1. a sfredeli.
2. a fora.
burjuva s., adj. burghez
burjuvazi s. burghezie.
burkmak vt. 1. a suci, a răsuci, a
torsiona. 2. a luxa, a scrânti
burkulma s. luxaŃie.
burkulmak vi. 1. a se răsuci, a
se torsiona. 2. a se luxa, a se
scrânti.
burmak vt. 1. a răsuci; a stoarce.
2. a castra. 3. a acri, a înăcri.
burs s. bursă (şcolară).
buru s. colică, crampă.
buruk adj. 1. răsucit, sucit.
2. castrat. 3. acrişor, acru.
burulma s. răsucire, torsionare.
burulmak vi a se răsuci, a se
torsiona.
burun, -nu s. 1. nas. 2. (mar.)
proră. 3. (geogr.) cap. 4. vârf.
5. (fig.) orgoliu, mândrie // ~
~a nas în nas; ~ bükmek/
kıvırmak a strâmba din nas; ~
deliği nară; ~ silmek a-şi şterge
nasul; ~ u büyümek a se făli;
~ u havada cu nasul pe sus;
~ unda tütmek a-i fi dor;
~ undan gelmek (fig.) a-i ieşi
pe nas; ~ undan yakalamak a
105
înhăŃa, a pune mâna (pe
cineva); ~ unu kırmak a-i da
(cuiva) peste nas; ~ unu
sokmak a-şi băga nasul,
a fi indiscret; ~ unun ucunu
görmemek a nu-şi vedea
lungul nasului, a fi indiscret;
~ dan solumak a se înfuria;
~ unun direği sızlamak a suferi
mult; ~ unun ötesini/ilerisini
görmemek a fi (un om)
limitat.
burunduruk, -ğu s. (la cai)
cleşte de nas; botniŃă
burunluk, -ğu s. botniŃă pentru
viŃelul sugar.
burunotu, -nu s. tutun pentru
prizat.
burunsak, -ğı, burunsalık, -ğı s.
botniŃă.
buruntu s. colică, crampă.
buruşmak vi. 1. a se încreŃi; a
face cute. 2. a se mototoli, a se
şifona // ağzı ~ a i se face gura
pungă.
buruşturmak vt. 1. a încreŃi; a
face cute. 2. a mototoli, a şifona.
buruşuk adj. 1. încreŃit; în cute.
2. încreŃit; zbârcit, ridat. 3. mo-
totolit, şifonat.
buruşkluk, -ğu s. 1. încreŃitură;
cută. 2. zbârcitură, rid. 3. mo-
totolire, şifonare.
buse s. sărut; ~ almak a fi sărutat.
but, -du s. (anat.) pulpă (şi culin.).
buyruk, -ğu s. ordin, dispoziŃie;
poruncă.
buyur interj. poftim!
106
buyurmak vt. 1. a ordona, a
porunci. 2. a invita, a pofti.
3. a veni, a trece; a pofti.
buz s. gheaŃă; bağlamak a
îngheŃa // ~ kesilmek 1) a se
lăsa ger, 2) a îngheŃa de frig;
saçak ~ u ŃurŃure. ~ kesmek a
face cuie/piroane; ~ lar çözül-
mek a se dezgheŃa; a se topi
gheaŃa (şi fig.); ~ yalağı
(geogr.) eroziune glaciară.
buzağı s. viŃel.
buzdağı, -nı s. aisberg.
buzdolabı s. frigider; răcitor.
buzkıran s. spărgător de gheaŃă.
buzla s. banchiză.
buzlanma s. îngheŃare, îngheŃ.
buzlanmak vi. a îngheŃa, a se
preface în gheaŃă.
buzlu adj. 1. cu gheaŃă; îngheŃat.
2. mat, opac.
buzluk, -ğu s. răcitor.
buzul s. gheŃar; ~ dönemi /çağı/
devri (geol.) epoca / perioada
glaciară.
buzulbilim s. glaciologie.
buzulbilimci s. glaciolog.
buzulbilimsel adj. glaciologic.
buzullaşmak vi. a se acoperi de
gheaŃă.
buzultaş s. morenă.
bücür adj. mic de statură, pitic.
büfe s. bufet.
büfeci s. bufetier.
büğe(lek) s. (zool.) tăun.
büken adj. (anat.) flexor; ~ kas
muşchi flexor.
buyurmak – bütünlemek
büklüm s. 1. buclă, zuluf, cârli-
onŃ. 2. pliu, fald.
bükmek vt. 1. a toarce, a răsuci.
2. a îndoi, a încovoia. 3. a
împături.
bükük adj. 1. răsucit; înfăşurat,
îndoit. 2. împăturit. 3. (d. cap)
înclinat, îndoit; boynu ~ supus.
bükülgen adj. 1. flexibil.
2. (lingv.) flexionar.
bükün s. (lingv.) flexiune.
bükünlü adj. (lingv.) felexionar;
~ dil limbă flexionară.
bülbül s. privighetoare.
bülten s. buletin; revistă.
bünye s. structură; constituŃie.
büro s. 1. birou. 2. secŃie, filială.
bürokrasi s. birocraŃie.
birocrat s. birocrat (şi fig.).
birokratik adj. birocratic.
bürümek vt. a înfăşura, a înveli;
a învălui; a acoperi.
bürünmek vi. a se înfăşura, a se
înveli; a se învălui; a se acoperi.
büsbütün adv. în întregime, cu
totul.
büst, -tü s. bust.
bütan s. (chim.) butan.
bütçe s. buget; ~ yılı an bugetar;
~ açığı deficit bugetar.
bütün s., adj. întreg, tot.
bütüncül adj. totalitar.
bütüncüllük, -ğu s. totalitarism.
bütünleme s. reexaminare.
bütünlemek vt. a completa, a
întregi.
bütünler – cahillik
bütünler adj. complementar; su-
plimentar ~ açı unghiuri su-
plimentare (180°).
büyü s. farmec(e), vrajă, vrăjito-
rie.
büyücek adj. mărişor, măricel.
büyücü s. vrăjitor.
büyücülük, -ğü s. vrăjitorie.
büyük, -ğu s. mare, superior,
considerabil.
büyükana, büyükanne s. mama
mare, bunică.
büyükbaba s. tata mare, bunic.
büyükelçi s. ambasador.
büyükelçilik, -ği s. ambasadă.
büyüklenmek vi. a-şi da impor-
tanŃă.
büyüklük, -ğü s. 1. mărime, di-
mensiune; proporŃie. 2. (fig.)
C
c C a treia literă a alfabetului
limbii turce; sunet notat cu
această literă.
caba adv. 1. degeaba, în zadar,
zadarnic. 2. pe gratis, gratuit.
cabadan adv. pe degeaba, pe
gratis.
cacık, -ğı s. lapte bătut (cu cas-
travete, salată şi usturoi).
cadaloz I. s. în expr.: ~ kadın
zgripŃuroaică, cotoroanŃă. II.
adj. şarlatan; viclean.
cadde s. bulevard, arteră prin-
cipală.
107
somitate, celebritate. 3. (fig.)
generozitate, mărinimie.
büyüksemek vt. a exagera.
büyülemek vt. a fermeca, a vrăji.
büyülenmek vt. a fi fermecat, a
fi vrăjit.
büyüleyici adj. fermecător.
büyültmek vi. 1. a mări (şi foto).
2. a exagera.
büyülü adj. fermecat, vrăjit.
büyümek vi. 1. a se mări, a
creşte. 2. a se face mare, a
creşte în vârstă.
büyüteç. -ci s. lupă.
büyütmek vt. 1. a mări, a dez-
volta. 2. a exagera. 3. a creşte,
a educa.
büzmek vt. a strâmta, a îngusta.
büzülmek vi. 1. a se strâmta, a se
îngusta. 2. a se contracta.
cadı s. 1. vrăjitoare. 2. vampir.
3. baba-cloanŃa.
cadılık, -ğı s. 1. vrăjitorie; magie;
vrajă. 2. (fig.) mahalagism // ~
etmek a se purta ca o hoaşcă.
cağ s. 1. spiŃă. 2. traistă, desagă.
cafcaf s. 1. pompă, fast, splen-
doare. 2. aere, fasoane. 3. gură-
mare, certăreŃ.
cafcaflı adj. pompos; fastuos.
cahil adj. 1. incult, ignorant.
2. novice, ageamiu.
cahillik, -ği s. 1. ignoranŃă, incul-
tură. 2. noviciat, lipsă de expe-
108
rienŃă // ~ ten gelmek 1) a da
dovadă de ignoranŃă, 2) a greşi
faŃă de...
caiz adj. permis, îngăduit.
caka s. paradă, îngâmfare, trufie
// ~ satmak a face pe grozavul,
a se da mare.
cakacı s. fanfaron.
cakacılık, -ğı s. fanfaronadă.
calip, -bi adj. atrăgător, ispititor
// ~ olmak a ispiti.
cam s. geam; sticlă.
camadan s. ilic, jiletcă.
cambaz I. s. 1. acrobat, saltim-
banc. 2. geambaş. II. adj.
viclean, şiret.
cambazlık, -ğı s. 1. acrobaŃie.
2. viclenie, şiretenie.
camcı s. geamgiu // ~ macunu
chit (pentru lipit geamuri).
camekân s. 1. vitrină. 2. geam-
lâc. 3. seră mică.
camgöz I. s. rechin. II. adj. avar,
lacom.
cami, -i s. geamie, moschee.
camia s. obşte, popor; comunitate.
camit adj. 1. neînsufleŃit. 2. în-
gheŃat.
camlamak vt. a pune geam.
camlı adj. cu geam.
camlık, -ğı s. geamlâc, marchiză.
camyünü, -nü, campamuğu, -
nu s. vată de sticlă.
can s. 1. suflet (şi fig.); spirit.
2. viaŃă. 3. forŃă, zel, putere,
vigoare. 4. persoană, individ, ins
// ~ acısı durere, tristeŃe; ~ al-
mak a omorî; ~ atmak a dori
caiz – candarma
foarte mult, a tânji după …;
~ çekişmek a fi în agonie; ~ da-
marı punct nevralgic; ~ dostu
prieten intim; ~ havliyle cu des-
perare; ~ kulağıyle dinlemek a fi
numai ochi şi urechi; ~ paha-
sına cu preŃul vieŃii; ~ sıkıntısı
plictiseală; ~ vermek 1) a muri,
2) a încuraja, a îmbărbăta;
~ yakmak a mâhni, a întrista, a
supăra; ~ a kıymak a ucide; ~ a
yakın sincer, apropiat; ~ dan din
suflet; ~ı çıkmak a fi istovit; ~ı
isterse cum doreşte; ~ı sıkılmak;
1) a se supăra; 2) a se plictisi;
~ la başla cu trup şi suflet; ~ı
acımak a simŃi durere; ~ ını acıt-
mak a provoca durere cuiva; ~
çekişmek a fi în agonie; ~ da-
marı punct vital; ~ını dişine
takmak a depune mari eforturi;
~ havliyle în disperare; ~ düş-
manı duşman de moarte; ~ı is-
terse cum doreşte; ~ pahasına cu
preŃul vieŃii; ~ ın sağ olsun! nu-Ńi
face griji; nu contează; ~ ını yak-
mak a face un mare rău (cuiva);
~ dan yürekten din toată inima.
canan s. 1. iubită; amantă.
2. (rel.) Dumnezeu.
canavar s. 1. fiară, animal sălba-
tic. 2. (fig.) criminal // ~ düdüğü
sirenă.
canavarlık, -ğı s. ferocitate,
bestialitate, cruzime.
canciğer adj. intim; apropiat.
candan adj. din inimă, sincer.
candarma s. v. jandarma.
caneriği – cedit
caneriği, -ni (bot.) prună (verde).
canfes s. (text.) tafta.
canhıraş adj. groaznic, înfri-
coşător, înfiorător.
cani s. asasin, criminal, ucigaş.
cankurtaran s. ambulanŃă, sal-
vare; ~ arabası ambulanŃă, sal-
vare; ~ simidi colac de salvare;
~ sandalı barcă de salvare;
~ yeleği vestă de salvare;
~ kemeri centură de sigu-
ranŃă; ~ düdüğü sirenă de
alarmă.
canlandırma s. 1. animaŃie; rea-
nimare, resuscitare. 2. (cin.)
animaŃie. 3. (lit.) personificare.
canlandırmak vt. a însufleŃi, a
înviora (şi fig.), a anima.
canlanmak vi. a se însufleŃi, a se
înviora (şi fig.), a se anima.
canlı adj. 1. viu, însufleŃit. 2. ani-
mat, înviorat. 3. vioi, vivace.
canlılık, -ğı s. înviorare, însu-
fleŃire; vervă.
cansız adj. 1. neînsufleŃit.
2. slab, anemic. 3. monoton.
cansızlık, -ğı s. moliciune, neîn-
sufleŃire; monotonie
carcar adj. flecar; ~ etmek a
flecări.
cari adj. 1. curgător, fluid. 2. cu-
rent, prezent, actual. 3. în vi-
goare, valid // ~ fiyat preŃ curent;
~ hesap cont curent; ~ yıl anul
curent.
cariye s. sclavă, roabă; con-
cubină.
casus s. spion.
109
casusluk, -ğu s. spionaj; ~ etmek
a spiona.
Cava s. Yava.
cavlak adj. gol, despuiat.
caydırıcı adj. descurajator, de
intimidare; de avertizare.
caydırmak vt. a face (pe cineva)
să renunŃe (la); a descuraja.
caymak vi. a se răzgândi, a
renunŃa; a se retrage.
caz(bant) s. jaz.
cazırdamak vi. a hurdui, a hurui.
cazırtı s. huruitură, huruit.
cazibe s. 1. (fiz.) atracŃie. 2. (fig.)
farmec, încântare.
cazibeli, cazip adj. atrăgător,
încântător, fermecător.
cebbar s. tiran, despot.
Cebelitarık, -ğı s. Gibraltar;
~ boğazı Strâmtoarea Gibraltar.
cebelleşmek vi. 1. a se certa; a
discuta în contradictoriu. 2. a se
bate, a se lupta.
cebin adj. fricos, laş.
cebir, -bri1 s. constrângere, coer-
ciŃie; forŃă; ~ kullanmak a fo-
losi forŃa.
cebir, -bri2 s. algebră.
cebire s. (med.) atelă.
cebirsel adj. algebric.
cebren adv. cu forŃa, cu de-a sila.
cebretmek vt. a sili, a con-
strânge, a obliga; a forŃa.
cebri adj., adv. forŃat, silit, con-
strâns, obligat // ~ yürüyüş marş
forŃat.
cedit adj. nou; modern.
110
cefa s. chin, suferinŃă, durere;
// ~ çekmek a pătimi.
cefakâr adj. 1. crud; chinuitor.
2. care suferă (cu stoicism),
răbdător.
cehalet, -ti s. ignoranŃă, incul-
tură; analfabetism.
cehennem s. iad, infern, Gheena
// ~ azabı chinurile iadului; ~ in
dibine gitsin! să-l ia dracul!;
~ in dibine kadar yolu var să se
ducă dracului; hayatını ~ yap-
mak a-i otrăvi viaŃa; ~ ol! du-te
la naiba!; ~ zebanesi brută,
bestie.
cehennemi adj. infernal.
ceket, -ti s. haină, veston; ja-
chetă.
celâl s. măreŃie, grandoare.
celep s. negustor de vite.
cellât s. călău, gâde.
celp s. 1. chemare, convocare.
2. (jur.) citaŃie. 3. (mil.) ordin
de chemare / încorporare // ~
etmek (jur.) a cita.
celpname s. (jur.) chemare,
citaŃie.
celse s. 1. adunare, şedinŃă.
2. (jur.) instanŃă; audiere.
cem s. 1. adunare (şi mat.).
2. (gram.) plural; ~ etmek a
aduna.
cemaat, -ti s. 1. mulŃime, adu-
nare. 2. obşte, comunitate.
cemal, -li s. (d. oameni) frumu-
seŃe.
cemaziyülâhır s. a şasea lună din
calendarul musulman.
cefa – cengâver
cemaziyülevvel s. a cincea lună
din calendarul musulman.
cemetmek vt. a aduna, a reuni.
cemi, -i s. 1. (mat.) adunare.
2. (gram.) plural.
cemil adj. (d. bărbaŃi) frumos.
cemile s. 1. (d. femei) frumoasă.
2. amabilitate, gentileŃe.
cemiyet, -ti s. 1. adunare, reu-
niune. 2. societate; asociaŃie.
3. ceremonie. 4. petrecere, ban-
chet.
cemre s. 1. cărbune aprins,
jăratic. 2. încălzirea începută în
februarie (în aer, apoi în apă şi,
în sfârşit, în pământ).
cenabet, -ti s. (fără abluŃiune)
nespălat; spurcat.
cenah s. (mil.) flanc, aripă.
cenap, -bı s. excelenŃă, ma-
iestate; elçi ~ ları excelenŃa
sa ambasadorul; ~ı Hak/Allah
Dumnezeu.
cenaze s. 1. mort, corp ne-
însufleŃit. 2. înmormântare // ~
alayı procesiune funerară,
funeralii; ~ arabası catafalc;
~ marşı marş funerar; ~ namazı
rugăciunea de înmormântare;
~ töreni funeralii; slujbă de
înmormântare.
cendere s. 1. (tehn.) presă.
2. (geogr.) defileu. 3. teasc.
Ceneviz s. Genova.
Cenevre s. Geneva.
cengâver adj., s. luptător, răz-
boinic.
cengâverlik – cetvel
cengâverlik, -ği s. vitejie, bra-
vură.
cengel s. junglă.
cenin s. (fiziol.) făt; fetus.
cenk, -gi s. luptă, război; bătălie.
cenkçi s. războinic, luptător.
cennet, -ti s. 1. rai, paradis.
2. loc minunat, paradisul pe
pământ.
cennetkuşu, -nu s. (zool.) pasă-
rea-paradisului.
centilmen s. gentleman.
centilmenlik, -ği s. gentileŃe.
cenubi adj. sudic, de sud.
cenup s. sud, miazăzi.
cep, -bi s. 1. buzunar. 2. (mil.)
breşă, spărtură.
cephane s. (mil.) muniŃii.
cephanelik s. depozit de muniŃii.
cephe s. 1. (anat.) frunte. 2. (ar-
hit.) fronton, faŃadă. 3. (mil.)
front // ~ almak (fig.) a lua
poziŃie/ atitudine.
cepken s.v. çepken.
cerahat, -ti s. (med.) puroi.
cerahatlenmek vi. (med.) a
supura, a colecta puroi.
cerahatli adj. cu puroi.
cereme s. 1. despăgubire. 2. (jur.)
amendă, penalizare. 3. pe-
deapsă.
cereyan s. 1. curs, curent (şi fig.);
hava ~ı curent de aer. 2. (electr.)
curent; almaşık ~ curent alter-
nativ; elektrik ~ curent electric
mütemadi ~ curent continuu //
~ etmek a se desfăşura ~ çar-
pmak a se electrocuta.
111
ceride s. 1. ziar. 2. registru,
catalog.
cerime s. v. cereme.
cerrah s. chirurg, operator.
cerrahi adj. chirurgical; ~ mü-
dahale intervenŃie chirurgi-
cală.
cerrahlık, -ğı s. chirurgie.
cesamet, -ti s. 1. măreŃie, gran-
doare. 2. dimensiune, volum.
cesametli adj. mare, voluminos.
cesaret, -ti s. curaj, îndrăzneală,
cutezanŃă // ~ almak a prinde
curaj; ~ vermek a încuraja; ~ini
kırmak a descuraja; ~ i kırılmak
a se descuraja; ~ göstermek a
arăta curaj.
cesaretlendirmek vt. a încuraja,
a înbărbăta.
cesaretlenmek vi. a îndrăzni, a
prinde curaj.
cesaretli adj. curajos, îndrăzneŃ,
temerar.
cesaretlilik, -ği s. curaj, teme-
ritate, cutezanŃă; bărbăŃie.
cesartsiz adj. 1. fricos. 2. timid.
cesaretsizlik, -ği s. 1. lipsă de
curaj, frică. 2. timiditate.
ceset, -di s. cadavru; corp
neînsufleŃit.
cesur adj. v. cesaretli.
cesurluk, -ğu s. curaj, cutezanŃă,
temeritate.
cet, -ddi s. bunic; străbunic;
~ becet moşi-strămoşi.
cetvel s. 1. listă, tabel. 2. riglă,
linie. 3. canal; viaduct // ~ tah-
tası riglă (de şcoală) .
112
cevaben adv. ca răspuns, drept
răspuns la.
cevahir s. pietre preŃioase.
cevahirci s. bijutier, giuvaergiu.
cevap s. răspuns; replică; ~ al-
mak a primi un răspuns; ~ ver-
mek a răspunde; kati ~ răspuns
categoric.
cevaplama s. formulare de răs-
puns, răspuns dat.
cevaplamak vt. a răspunde.
cavaplı adj. cu răspuns; ~ telgraf
telegrama cu taxă inversă.
cevaplandırmak vt. a da un
răspuns, a răspunde.
cevapsız adj. fără răspuns.
cevdet s. puritate.
cevher s. 1. esenŃă; substanŃă.
2. minereu. 3. piatră preŃioasă.
ceviz s. nucă; Hindistan ~i nucă
de cocos // ~ ağacı nuc
cevizlik, -ği s. plantaŃie de nuci
cevval, -li adj. energic, vioi; ager.
cevvî adj. atmosferic.
ceylân s. gazelă // ~ bakışlı cu
privire înduioşătoare; ~ gibi
graŃios.
ceza s. pedeapsă, sancŃiune //
~ ehliyeti culpabilitate; ~ huku-
ku (jur.) drept penal; ~ kanunu
(jur.) cod penal; ~ müeyyidesi
sancŃiune penală; ~ takibatı ur-
mărire penală; ~ vermek a pe-
depsi, a sancŃiona; ağır ~ mun-
că silnică; beden ~sı pedeapsă
corporală; idam ~sı condam-
nare la moarte; para ~sı
amendă; ~yı ağırlaştırıcı sebe-
cevaben – cezve
pler (jur.) circumstanŃe agra-
vante; ~ giymek a fi con-
damnat; ~yı hafifletici sebepler
(jur.) circumstanŃe atenunate;
~ muhakeme usulü (jur.) proce-
dură penală; ~ sahası (sport)
suprafaŃă de pedeapsă; ~ vu-
ruşu (sport) lovitură de pe-
deapsă; ~ sını bulmak a-şi
primi pedeapsa meritată; ~ ya
çarptırmak a pedepsi; a
penaliza; ~kesmek/ yazmak a
amenda; ~ mahkemesi curte
penală.
cezaevi s. închisoare, penitenciar.
cezai adj. penal.
cezalandırmak vt. a pedepsi, a
sancŃiona; a osândi; a penaliza,
a amenda.
cezalı adj. pedepsit, sancŃionat;
condamnat.
cezasız adj. nepedepsit, nesan-
cŃionat.
Cezayir s. Algeria.
Cezayirli s., adj. algerian.
cezayirmenekşesi, -ni s. (bot.)
brebenoc, saschiu.
cezbe s. extaz.
cezbelenmek vi. a se extazia
cezbetmek vt. a atrage, a implica;
a captiva.
cezir, -zri s. 1. (bot., mat.)
rădăcină. 2. (geogr.) reflux.
cezp, -bi s. 1. atragere, implicare.
2. captivare, fascinare.
cezri adj. radical.
cezve s. ibric.
cıbıl – cihaz
cıbıl adj. 1. gol, despuiat. 2. să-
răntoc.
cıcık, -ğı adj. frumos // ~nı
çıkarmak a extenua, a seca (pe
cineva) de puteri.
cılız adj. 1. debil. 2. slab, plă-
pând, pirpiriu. 3. (d. lumină)
slab, difuz.
cılızlaşmak vi. a slăbi, a se
debilita.
cılızlık, -ğı s. debilitate.
cılk, -kı adj. 1. stricat, alte-
rat. 2. (d. răni) purulent, care
supurează // ~ yumurta ou clo-
cit; ~ çıkmak a se dovedi că
este stricat/cu defect.
cımbız s. 1. pensetă; 2. (la Ńesut
covoare) bătător.
cırcır I. adj. guraliv, flecar.
II. interj. cri-cri.
cırcırböceği, -ni s. greier.
cırıldamak vi. a sfârâi.
cırıltı s. sfârâit.
cırlak, -ğı I. s. v. cırcırböceği.
II. adj. strident.
cırlamak vi. (d. greier) a cânta, a
Ńârâi.
cıva s. mercur.
cıvadra s. (mar.) bompres.
cıvalı adj. cu mercur.
cıvata s. (tehn.) bulon; bolŃ,
şurub (cu piuliŃă).
cıvıldamak vi. (d. păsări) a
ciripi.
cıvık adj. 1. (d. cocă, unt, noroi
etc.) moale, subŃire, apos.
2. (d. teren) umed, reavăn,
113
jilav. 3. (fig.) impertinent,
obraznic.
cıvıltı s. ciripit.
cıyak s. în expr.: ~ ~ bağırmak a
scheuna.
cıyaklamak vi. a scheuna; a
cârâi.
cızbız adj. prăjit (pe grătar).
cızıltı s. v. cızırtı.
cızırdamak vi. a sfârâi.
cızırtı s. sfârâit.
cibilliyet, -ti s. natură, esenŃă;
temperament, caracter.
cibilliyetsiz adj. demn de dispreŃ,
condamnabil.
cibre s. tescovină.
cici adj. drăguŃ, nostim; simpatic.
cidden adv. (în mod) serios, cu
adevărat, în mod real
ciddi adj. 1. serios, grav, im-
portant. 2. real // ~ ye almak a
lua în serios.
ciddileşmek vi. a deveni serios; a
se agrava.
ciddilik, ciddiyet, -ti s. serio-
zitate, gravitate; importanŃă.
cigara s. v. sigara.
ciğer s. în expr.: ak ~ plămâni;
kara ~ ficat.
cihan s. lume, univers // ~ harbi
război mondial.
cihangir adj. cuceritor; cotro-
pitor.
cihat s. (la musulmani) război
sfânt; jihad.
cihaz s. (tehn.) aparat, dispo-
zitiv.
114
cihet, -ti s. 1. parte, direcŃie,
sens. 2. cauză, motiv. 3. aspect;
punct de vedere // ~iyle din
cauza, datorită.
cilâ s. 1. (chim.) lac. 2. luciu,
lustru; poleială.
cilâcı s. poleitor.
cilâlamak vt. a lăcui; a lustrui, a
da luciu; a polei.
cilâlı adj. lustruit; poleit; lăcuit.
cilâsız adj. nelăcuit; nelustruit;
nepoleit.
cilasun s. adj. 1. viteaz, temerar,
curajos. 2. activ; harnic, vred-
nic.
cilbent, -ti s. clasor.
cildiye s. dermatologie.
cildiyeci s. dermatolog.
cilt s. 1. piele, epidermă; ten.
2. copertă (de carte). 3. volum
(carte) // ~ hastalığı boală de
piele.
ciltçi s. 1. (tipogr.) legător.
2. (farm.) dermatolog.
ciltlemek vt. (tipogr.) a lega.
ciltletmek vt. a da la legat (cărŃi
etc.).
ciltli adj. (d. cărŃi) legat.
cilve s. cochetărie, fandoseală // ~
yapmak a cocheta.
cilvelenmek vi. a cocheta.
cilveli adj. cochet.
cimnastik s. v. jimnastik.
cimri adj. zgârcit, avar, calic.
cimrilik, -ği s. zgârcenie, ava-
riŃie.
cin1 s. 1. stafie, djin, spirit (ma-
lefic). 2. (fig.) isteŃ, drac împie-
cihet – cisimcik
liŃat // ~ leri başına çıkmak a fi
plin de draci; ~ leri ayağa
kalkmak a se înfuria; ~ i tutmak
a avea acces de furie; ~ gibi dat
naibi!, teribil!; ~ çarpmak a fi
lovit de un spirit malefic; ~ ler
cirit / top oynamak (d. încă-
peri) a sufla vântul.
cin2 s. gin (băutură).
cinai adj. de crimă, criminal.
cinas s. calambur, joc de cuvinte.
cinayet, -ti s. crimă.
cinci s. prezicător care invocă
spiritele/djnii; spiritist.
cindarısı s. porumb pentru flori-
cele.
cingöz adj. vigilent; isteŃ.
cins s. 1. gen, soi, fel; categorie.
2. rasă, specie, 3. sex. 4. (gram.)
gen.
cinsel adj. sexual.
cinsellik, cinsiyet, -ti s. sexua-
litate, sex.
cinsi adj. v. cinsel.
cinslik, -gi s. sex.
cip s. jeep (maşină).
cips s. cartofi pai, cipsuri.
ciranta s. (com.) girant.
cirim, -rmi s. dimensiune, vo-
lum.
cirit s. suliŃă (şi sport); ~ atmak a
arunca cu suliŃa.
ciro s. 1. (com.) gir, andosare;
~ etmek a gira; a andosa.
2. cifră de afaceri.
cisim, -smi s. corp; materie.
cisimcik s. corpuscul; atom,
particulă.
cisimlenme – cülus
cisimlenme s. întruchipare; ma-
terializare.
cisimlenmek vi. a se materializa,
a se întruchipa.
cismani adj. 1. corporal; mate-
rial. 2. laic.
civa s. v. cıva.
civan s. flăcău, tânăr chipeş.
civanmert adj. generos, mări-
nimos.
civanmertlik, -ği s. generozitate,
mărinimie.
civar s. 1. împrejurime; preajmă.
2. apropiere, vecinătate.
civciv s. puişor (de pasăre).
civelek adj. vivace, plin de
viaŃă.
cizvit, -ti s. 1. iezuit. 2. (fig.)
conspirator.
coğrafi adj. geografic.
coğrafya s. geografie; fiziksel ~
geografie fizică; iktisadi ~ geo-
grafie economică; siyasal ~
geografie politică.
coğrafyacı s. geograf.
cokey s. jocheu.
conta s. (tehn.) garnitură; şaibă;
manşon.
cop, -pu s. baston de cauciuc,
cravaşă.
coplamak vt. a lovi cu bastonul
de cauciuc.
coşku s. entuziasm, exube-
ranŃă.
coşkun adj. entuziasmat; exu-
berant; impetuos.
coşkunluk, -ğu s. entuziasm,
exuberanŃă, impetuozitate.
115
coşmak vi. 1. a se entuziasma, a
se înflăcăra. 2. (d. ape) a se
agita, a se învolbura.
coşturmak vt. a entuziasma, a
înflăcăra.
cömert adj. generos, mărinimos,
darnic.
cömertçe adv. cu dărnicie/ ge-
nerozitate.
cömertlik s. generozitate, dăr-
nicie.
cuma s. vineri; ~ günü (adv.)
vinerea // ~ namazı rugăciunea
de vineri.
cumartesi s. sâmbătă; ~ günü
(adv.) sâmbăta.
cumba s. geamlâc; balcon cu
grilaj/parmaclâc.
cumbadak interj. pleosc!
cumbalak s. rostogolire, răstur-
nare.
cumhurbaşkanı, -nı s. preşe-
dinte de republică.
cumhurbaşkanlığı, -nı s. pre-
şedenŃie.
cumhuriyet, -ti s. republică; ~ in
ilânı proclamarea republicii;
Türkiye ~i Republica Turcia.
cumhuriyetçi s., adj. republican.
cumhurreisi, -ni s. v. cumhur-
başkanı.
cunta s. (pol.) juntă; askeri ~
juntă militară.
cüce s. pitic.
cücelik, ği s. nanism, piticism.
cücük s. 1. (bot.) mugur. 2. (biol.)
embrion. 3. miezul cepei.
cülus s. suire pe tron; încoronare.
116
cümbür cemaat s. în expr.: ~
geldi a venit toată trupa, a venit
cine vrei şi cine nu vrei.
cümbüş s. distracŃie, divertis-
ment; chermeză.
cümle s. 1. (gram.) propoziŃie;
frază. 2. sistem. 3. întreg, tot //
~ miz noi toŃi; ~ âlem întreaga
lume, toată lumea.
cümlecik, -ği s. propoziŃie (în
frază).
cüppe s. robă; pelerină.
cüret, -ti s. îndrăzneală, cute-
zanŃă, curaj.
cüretlenmek vi. a prinde curaj; a
deveni îndrăzneŃ.
cüretli adj. curajos, temerar;
îndrăzneŃ.
cüretkâr adj. îndrăzneŃ, curajos.
cüruf s. zgură; cenuşă vulca-
nică.
cürüm, -rmü s. vină, culpă; de-
lict, infracŃiune; crimă // ~ün
Ç
ç Ç a patra literă a alfabetului
limbii turce; sunet notat cu
această literă.
çaba s. efort, strădanie // büyük ~
zel; ~ sarfetmek/göstermek
a-şi da silinŃa.
çabalama s. zbatere, efort,
sforŃare; strădanie; râvnă, zel.
çabalamak vi. 1. a se strădui, a
depune efort, a se sili, a fi
zelos.
cümbür cemaat – çabuklaştırmak
tekerrürü (jur.) recidivă; ~
eşyası (jur.) corp delict; ~ or-
tağı complice, ~ ü meşhut ha-
linde (jur.) în flagrant delict;
~ ü meşhut yapmak a prinde în
flagrant delict; ~ ispadı (jur.)
acuzare pentru infracŃiune;
~ ünü inkâr etmek a nu recu-
noaşte învinuirile ce i se aduc;
~ünü itîraf etmek a-şi recu-
noaşte acuzaŃia.
cüz, -z’ü s. 1. element compo-
nent, parte, fragment. 2. (rel.)
djuz (o treime din Coran).
cüzam s. (med.) lepră.
cüzamlı adj. lepros.
cüzdan s. 1. portofel. 2. mapă;
servietă. 3. legitimaŃie, carnet //
nüfus ~ı buletin de identitate;
askerlik ~ı livret militar.
cüz’î adj. 1. puŃin, niŃel, insig-
nifiant. 2. incomplet, parŃial,
fragmentar.
çabalanmak vi. a se zbate, a se
strădui.
çabucacık adv. în grabă, la
repezeală, repejor.
çabucak adv. repede; repejor.
çabuk adv. repede, urgent;
prompt // ~ olmak a se grăbi.
çabuklaşmak vi. a prinde/a lua
viteză; a se iuŃi.
çabuklaştırmak vt. a grăbi, a
zori, a iuŃi.
çabukluk – çakırdikeni
çabukluk, -ğu s. rapiditate, iu-
Ńeală // ~ ile la repezeală; el
~u prestidigitaŃie.
çaçaron adj. flecar, vorbăreŃ.
çaçaronluk, -ğu s. flecăreală,
vorbărie.
çadır s. cort; ~ bezi foaie de cort;
~ kurmak a ridica un cort // ~
direği/kazığı Ńăruş.
çadırçiçeği s. (bot.) clopoŃel,
campanulă.
çağ s. 1. timp, vreme. 2. sezon,
anotimp. 3. epocă, perioadă.
4. vârstă // ilk ~lar antichitate;
orta ~ evul mediu; ~ açmak a
deschide o nouă eră în ...
çağanoz s. (zool.) crab.
çağcıl adj. modern; la zi.
çağcıllaşma s. modernizare.
çağcıllaşmak vi. a se moderniza.
çağcılık, -ğı s. modernism.
çağdaş adj. 1. contemporan.
2. modern.
çağdaşlaşmak vi. a deveni con-
temporan/de actualitate.
çağdaşlık, -ğı s. însuşirea de a fi
contemporan.
çağıldamak vi. 1. a susura, a
murmura. 2. a vui, a răsuna.
çagıltı s. susur, murmur; vuiet.
çağırım, çağırma s. apel,
chemare.
çağırmak vt. 1. a chema, a
striga. 2. a invita; a convoca
çağırtı s. chemare.
çagla s. fruct verde/necopt.
çaglamak vi. v. çağıldamak.
çağlanmak vi. a se maturiza.
117
çağlar, çağlayan, çağlıyan s.
cădere de apă, cascadă.
çağlayık, -ğı s. fântână arteziană.
çağrı s. chemare, apel; invitare //
~ hali (gram.) cazul vocativ.
çağrık, çağrılı s. invitat.
çağrılık, -ğı s. invitaŃie.
çağrılmak vi. a fi invitat; a fi
chemat.
çağrışım s. (psih.) asociaŃie (de
idei).
çağrışımcı s. (psih.) asociaŃionist.
çagrışımcılık, -ğı s. (psih.) aso-
ciaŃionism.
çağrışmak vi. 1. a se striga/ a se
chema (reciproc). 2. a face
zarvă.
çağrıştırmak vt. 1. (psih.) a face
o asociere, a asocia. 2. a
aminti de, a sugera.
çakal s. şacal.
çakaloz s. (mil., ist.) catapultă.
çakar s. 1. far mic; baliză.
2. năvod.
çakı s. briceag.
çakıcı s. cuŃitar.
çakıl s. prundiş, pietriş.
çakıldak s. 1. (tehn.) opritor,
piedică, frână. 2. (jucărie)
morişcă; vârtelniŃă.
çakıldamak vi. a hurui.
çakıllık -ğı s. prundiş, prundărie.
çakım, çakın s. 1. fulger.
2. scânteie.
çakır1 adj. albastru deschis.
çakır2 s. vin.
çakırdikeni s. (bot) scaiul-dracu-
lui.
118
çakırdoğan s. (zool.) şoim.
çakırkeyf adj. ameŃit, cherchelit.
çakırpençe adj. rapace, avar.
çakışık adj (mat.) congruent.
çakışmak vi. 1. a se angrena, a se
îmbuca, a se împreuna, a se
uni. 2. a se întrece, a concura.
3. (mat.) a fi congruente.
çakmak1 s. brichetă // ~ taşı
cremene; piatră de brichetă.
çakmak2 vt. 1. a înfige, a băga.
2. a scăpăra, a aprinde. 3. (fig.)
a înŃelege, a pricepe, a se
dumiri.
çakşır s. 1. şalvari (bărbăteşti).
2. (pe piciorul unor păsări)
puf.
Çalap, -bı s. Allah; Dumnezeu
çalapça adv. cu forŃa; obliga-
toriu.
çalar saat s. ceas deşteptător.
çalçene adj. flecar, limbut.
çaldırmak vt. 1. a pune să cânte
la un instrument; a cânta la
un instrument. 2. a fi furat
de.
çalgı s. 1. instrument muzical.
2. melodie, muzică. 3. or-
chestră.
çalgıcı s. muzicant instrumentist.
çalgıcıotu, -nu s. (bot.) brâncuŃă;
frunza voinicului.
çalı s. mărăcine.
çalık adj. 1. strâmb. 2. şters,
spălăcit.
çalıkavak s. (bot.) plop-alb.
çalıkuşu s. (zool.) pitulice.
çalılık s. mărăciniş, tufăriş.
çakırdoğan – çalmak
çalım s. 1. îngâmfare, înfumu-
rare; grozăvire, fiŃe. 2. tăiş (la
sabie). 3. (sport) dribling // ~
satmak a-şi da aere; a face
paradă de...; ~ atmak (sport) a
dribla.
çalımlamak vt. (sport) a dribla.
çalımlı adj. îngâmfat, înfumurat;
orgolios.
çalınmak vi. a fi cântat; a se
cânta la.
çalıntı s., adj. (lucru) de furat.
çalışkan adj. harnic, silitor.
çalışkanlık, -ğı s. hărnicie,
vrednicie.
çalışma s. muncă, treabă; trudă.
çalışmak vt., vi. 1. a munci a
lucra; a trudi. 2. a se strădui,
a depune efort; a căuta să.
çalıştırıcı s. (sport) antrenor.
çalıştırmak vt. a pune (pe
cineva) să lucreze / să mun-
cească.
çalkalamak, çalkamak vt. 1. a
agita, a scutura. 2. a legăna, a
clătina. 3. a clăti.
çalkalanmak, çalkanmak vi.
1. a se agita, a se scutura.
2. a se legăna, a se clătina.
3. (d. ape) a se învolbura, a se
undui, a face valuri.
çalkantı s. (d. ape) învolburare;
unduire.
çalmak I. vt. 1. a fura, a sus-
trage, a şterpeli. 2. a lovi, a
bate. 3. a (mai) pune, a
adăuga; a amesteca. 4. a
unge, a întinde. 5. a vătăma, a
çalpara – çapacı
produce stricăciune. 6. a
cânta (la un instrument).
II. vi. 1. a semăna, a aduce
cu... 2. a suna, a răsuna.
çalpara s. castanietă.
çalyaka adv. de guler, în brânci.
çam s. pin, brad.
çamaşır s. rufe; lenjerie; ~ yıka-
mak a spăla rufe; ~ değiştir-
mek a schimba lenjeria;
~ sermek a întinde rufele;
~ sıkmak a stoarce rufele;
~ teknesi albie de rufe; ~ yı-
kama makinesi maşină de
spălat rufe // ~ dolabı şifonier.
çamaşırcı s. spălătoreasă.
çamaşırhane s. spălătorie.
çamçak, -ğı s. ciubăr, hârdău.
çamfıstığı, -nı s. fistic.
çamgiller s. (bot.) conifere.
çamlık, -ğı s. brădet.
çamsakızı s. răşină.
çamur s. 1. noroi. 2. (fig.)
secătură // ~dan çıkarmak a
scoate (pe cineva) din
încurcătură; lüleci ~u lut,
humă; çömlekçi ~u argilă;
~ atmak a ponegri; ~ banyosu
(med.) băi de nămol.
çamurlamak vt. 1. a murdări cu
noroi. 2. (fig.) a denigra, a
ponegri.
çamurlanmak vi. a se murdări
cu noroi, a se umple de noroi.
çamurlu adj. noroios.
çamurluk, -ğu s. 1. noroi, mo-
cirlă. 2. ghetră, jambieră.
3. (la automobil) aripă, apă-
119
rătoare. 4. răzătoare (pentru
şters pe picioare).
çan s. clopot // ~ çalıyor bate clo-
potul; ~ kulesi clopotniŃă; hay-
van ~ı talangă; ~ına ot tıkamak
a-i astupa (cuiva) gura.
çanak, -ğı s. 1. oală; strachină.
2. (bot.) caliciu // ~ çömlek
veselă; ~ tutmak a cerşi;
~ yalayıcı linguşitor; baş ~ı
Ńeastă; ~ anten antenă
parabolică.
çanakçı s. olar.
çanakçılık, -ğı s. olărit.
çanaklık, -ğı s. (mar.) gabie.
çanakyaprağı, -nı (bot.) sepală.
çancı s. clopotar.
çançiçeği, -ni s, (bot) clopoŃel.
çangırdamak vi. a zornăi, a
zăngăni; a hurui.
çangırtı s. zornăit, zăngănit;
huruit.
çanta s. geantă, servietă // el ~sı
poşetă; arka ~sı rucsac; av
~sı tolbă; asker ~sı raniŃă;
para ~sı portmoneu; evrak
~sı portofel.
çantacı s. marochinier.
çantacılık, -ğı s. confecŃie de
genŃi.
çap, -pı s. 1. diametru. 2. dimen-
siune, mărime. 3. (mil.) cali-
bru.
çapa s. 1. sapă, săpăligă. 2. (mar.)
ancoră. 3. prăşit cu sapa.
çapacı s. prăşitor.
120
çapak, -ğı s. 1. urdoare. 2. scân-
teie (de metal) // ~ balığı
(iht.) plătică.
çapalamak vt. a prăşi.
çapar1 I. s. sol, mesager.
II. 1. adj. vărgat, dungat.
2. albinos.
çapar2 s. barcă (de Marea
Neagră).
çaparız s. încurcătură, obstacol,
dificultate.
çapari s. undiŃă cu mai multe
ace.
çapçak, -ğı s. 1. ciubăr. 2. butoi
(fără capac).
çapkın adj. 1. zurliu, zvăpăiat.
2. afemeiat. 3. hoinar.
çapkınlık, -ğı s. ştrengărie,
poznă.
çaplamak vt. a măsura, a dimen-
siona.
çaplı adj. de dimensiuni mari, de
mare calibru.
çapmak vt. a goni.
çaprak, şaprak s. cioltar.
çapraşık adj. 1. confuz, încurcat,
complicat. 2. în cruce, încru-
cişat.
çapraşıklaşmak vi. a deveni
confuz, a se încurca; a se
complica.
çapraşmak vi. 1. a se încurca, a
se complica. 2. a se inter-
secta; a se încrucişa.
çapraz adj. (mat.) intersectat;
secant.
çaprazlamak vt. a încrucişa.
çapak – çark
çaprazlanmak, çaprazlaşmak
vi. 1. a se încrucişa. 2. (mat.)
a se intersecta.
çapul s. jaf, prădare.
çapulcu s., adj. jefuitor, pră-
dător, tâlhar.
çapulculuk, -ğu s. jaf, jefuire;
tâlhărie.
çapullamak vt. a jefui, a prăda.
çaput s. zdreanŃă, cârpă.
çar s. Ńar.
çarçabuk adv. foarte repede,
imediat, îndată, repejor.
çarçur s. risipă; cheltuială //
~ etmek a risipi; a cheltui bani
fără rost.
çardak s. 1. şopron, umbrar.
2. cerdac; pridvor
çardaş s. (d. dans) ceardaş.
çare s. 1. soluŃie, cale, mijloc.
2. leac, remediu // ~ sini
bulmak a găsi o soluŃie (de
rezolvare).
çaresiz adj. 1. iremediabil, ire-
parabil; fără soluŃie. 2. obli-
gatoriu, necesar // ~ kalmak a
nu mai avea altă soluŃie.
çaresizlik, -ği s. imposibilitate;
neputinŃă.
çarık s. 1. opincă. 2. (tehn.)
frână, piedică.
çarıkçı s. opincar.
çariçe s. Ńarină.
çark, -kı s. 1. roată, volant. 2. (mil.)
ocolire din flanc // dişli ~
roată dinŃată; cömlekçi ~ı
roata olarului // ~ etmek 1) a
devia, 2) a se întoarce înapoi.
çarkıçı – çatalağız
çarkçı s. 1. rotar. 2. (mar.) ma-
şinist.
çarliston s. 1. (d. dans) char-
leston. 2. (bot.) ardei capia.
çarmıh s. răstignire, crucificare
// ~a germek a răstigni, a
crucifica.
çarnaçar adv. vrând-nevrând, de
nevoie.
çarpan s. (mat.) înmulŃitor.
çarpı s.i (mat.) înmulŃire.
çarpıcı adj. izbitor, frapant;
remarcabil.
çarpık adj. 1. încovoiat, curbat.
2. (d. picioare) crăcănat.
çarpılan s. (mat.) deînmulŃit
çarpılmak vi. 1. (mat.) a se
înmulŃi. 2. a se strâmba,
a se curba. 3. (fig.) a încre-
meni, a paraliza. 4. a îndrăgi
(pe neaşteptate), a-i cădea cu
tronc.
çarpım s. (mat.) produs; ~ çizel-
gesi/tablosu tabla înmulŃirii.
çarpınmak vi. a se zbate, a se
zvârcoli.
çarpıntı s. palpitaŃie; kalp ~sı
olmak a avea palpitaŃii.
çarpışma s. 1. ciocnire, coli-
ziune. 2. bătălie, luptă, încă-
ierare.
çarpışmak vi. 1. a se ciocni, a se
tampona. 2. a se lupta; a se
bate, a se încăiera.
çarpıtılmak vi. 1. a fi îndoit,
a fi strâmbat, a fi deformat.
2. (fig.) a fi distorsionat, a fi
121
denaturat, a fi prezentat într-o
lumină falsă.
çarpıtma s. 1. îndoire, strâm-
bare, deformare. 2. (fig.)
denaturare, distorsionare.
çarpıtmak vt. 1. a îndoi, a
strâmba, a deforma. 2 (fig.) a
denatura, a prezenta într-o
lumină falsă.
çarpma s. 1. lovire; ciocnire;
lovitură, izbitură, tamponare.
2. (mat.) înmulŃire. 3. ac de
undiŃă cu cinci colŃuri.
çarpmak vt. 1. a lovi, a bate, a
izbi. 2. a ciocni, a tampona.
3. (mat.) a înmulŃi // göze ~ a
bate la ochi; güneş ~ a
provoca insolaŃie; yere ~ a
izbi de pământ; yumurta ~ a
bate ouă; başa ~ a produce/ a
da dureri de cap; yüreği/ kalbi
~ a-i bate inima.
çarşaf s. 1. cearşaf; yatak ~ı
cearşaf de pat. 2. văl.
çarşamba s. miercuri // ~ günü
miercurea.
çarşı s. piaŃă, bazar.
çasar s. (ist.) cezar.
çaşıt, -tı s. 1. spion. 2. intrigant.
çaşıtlamak vi. a spiona.
çatak, -ğı s. vale.
çatal I. s. 1. furculiŃă. 2. furcă.
3. bifurcaŃie. II. adj. bifurcat;
~ yol drum bifurcat //
~ görmek a vedea dublu;
~ ses voce răguşită; ~ söz
cuvânt cu dublu înŃeles.
çatalağız s. deltă.
122
çatallanmak vi. a se bifurca.
çatallaşmak vi. 1. v. çatallan-
mak. 2. (fig.) a se complica.
çatallı adj. 1. bifurcat. 2. (fig.)
complicat.
çatana s. şalupă.
çatapat s. petardă, pocnitoare.
çatı s. 1. acoperiş. 2. (arhit.)
căprior. 3. (anat.) schelet.
4. (gram.) diateză // ~ katı/
arası mansardă; ~ oluğu bur-
lan; uluc.
çatık adj. încruntat; ~ kaş sprân-
cene încruntate.
çatıklık, -ğı s. încruntare.
çatılmak vi. a se încrunta.
çatır çatır adv. 1. trosnind; san-
danlye ~ ~ kırıldı scaunul s-a
făcut Ńăndări/harcea-parcea;
ev ~ ~ yandı casa a fost mis-
tuită de flăcări. 2. cu forŃa, cu
sila. 3. uşor, cu uşurinŃă, cu
mare uşurinŃă; Türkçeyi ~ ~
konuşuyor vorbeşte cu uşu-
rinŃă turceşte // ~ ~ çatlamak
1) a trosni puternic, 2) a fi
foarte gelos.
çatırdamak vi. a trosni, a pocni.
çatırtı s. trosnet.
çatışık adj. opus, contradictoriu.
çatışkı s. (filoz.) antinomie.
çatışma s. 1. contrazicere, dis-
pută; conflict. 2. (mil.) cioc-
nire, luptă.
çatışmak vi. 1. a se contrazice, a
se certa. 2. (mil.) a se ciocni,
a se bate.
çatallanmak – çaycı
çatıştırmak vt. a învrăjbi, a semă-
na discordie; a face să se bată.
çatkı s. 1. grămadă, morman;
piramidă; silah ~ sı piramidă
de arme. 2. (tehn.) şasiu.
3. cadru, ramă.
çatkın adj. v. çatık.
çatkınlık, -ğı s. încruntare.
çatlak I. s. fisură, crăpătură.
II. adj. 1. fisurat, crăpat.
2. slab de minte, prostuŃ.
çatlaklık, -ğı s. 1. fisură, crăpă-
tură. 2. (fig.) nebunie.
çatlamak vi. a se fisura, a plesni,
a crăpa (şi fig.).
çatmak I. vt. 1. a lovi, a izbi.
2. a înjgheba, a înălŃa, a
ridica. 3. a propti, a sprijini.
4. a tigheli. 5. a păŃi, a da
de necaz. 6. a apostrofa, a
repezi (pe cineva). II. vi. a
sosi, a veni // keyif ~ a
avea chef, a avea poftă (de
ceva); belâya ~ a da de belea/
necaz; çattık! până aici ne-a
fost!
çavalye, çavela s. coş (pentru
peşte).
çavdar s. secară // ~ ekmeği pâine
de secară.
çavlan s. cascadă.
çavuş s. sergent.
çavuşkuşu s. (zool.) pupăză.
çay1 s. ceai; limonlu ~ ceai cu
lămâie; tıbbi ~ ceai medicinal.
çay2 s. râu.
çaycı s. 1. vânzător de ceai.
2. băutor de ceai.
çaydanlık – çekinceli
çaydanlık, -ğı s. ceainic.
çayevi, çayhane s. ceainărie.
çayır s. luncă; păşune.
çayırkuşu, -nu (zool.) s. ciocâr-
lie.
çayırlık, -ğı s. v. çayır.
çayırmantarı, -nı s. (bot.) ciu-
percă de iarbă.
çaylak, -ğı s. uliu.
çeç s. căpiŃă.
çehre s. 1. faŃă, fizionomie,
mină. 2. (fig.) aspect, înfăŃi-
şare // ~ etmek a se bosumfla;
asık ~ bosumflat; ~ züğürdü
hidos; ~si değişmek a se
schimba la faŃă.
çek s. (fin.) cec; ~ karnesi carnet
de cec.
Çek s., adj. ceh.
Çekçe I. s. limba cehă. 2. (adv.)
în limba cehă.
çekçek s. căruş, cărucior.
çekecek, -ğı s. încălŃător.
çekel s. săpăligă.
çekelez s. v. sincap.
çekememek vt. 1. a nu putea
trage. 2. a nu putea suporta.
3. a invidia
çekememezlik, -ği s. 1. invidie.
2. repulsie, silă, dezgust.
çeki s. 1. cântărire. 2. tară/ greu-
tate de 250 kg. 3. (fig.)
ordine, succesiune.
çekici s., adj. atractiv, captivant.
çekicilik, -ği s. atracŃie (şi fig.),
atractivitate.
çekiç s. ciocan.
123
çekiçbalığı, -nı s. (iht.) peşte-
ciocan.
çekiçkemiği s. (anat.) ciocănaş.
çekidüzen s. dichiseală, găteală
// ~ vermek a aranja, a găti, a
dichisi.
çekiliş s. tragere (la loto)
çekilme s. 1. retragere (şi mil.).
2. demisie
çekilmek vi. 1. a se retrage, a da
înapoi. 2. a demisiona, a-şi da
demisia. 3. (d. ape) a seca, a
se retrage.
çekilmez adj. intolerabil, insu-
portabil.
çekim s. 1. tragere, târâre.
2. tragere în sus, ridicare.
3. (fiz.) atracŃie. 4. (gram.)
conjugare // fiil ~i (gram.)
conjugare; isim ~i (gram.)
declinare; ~ yasası (fiz.) legea
atracŃiei gravitaŃionale.
çekimlemek vt. (fiz.) a atrage.
çekimli adj. 1. atrăgător, atrac-
tiv; ispititor. 2. (gram.) de-
clinabil; conjugabil.
çekimsenmek vi. a se abŃine.
çekimser adj. care se abŃine // ~ oy
abŃinere (de la vot); ~ oy kulla-
nmak (d. votare) a se abŃine.
çekimserlik, -ği s. abŃinere.
çekimsiz adj. 1. neatrăgător,
neatractiv. 2. (gram.) nede-
clinabil; neconjugabil.
çekince s. rezervă, îndoială;
obiecŃie.
çekinceli adj. riscant; periculos.
124
çekingen adj. 1. timid, sfios.
2. rezervat, retras.
çekingenlik, -ği s. timiditate,
sfială.
çekinik adj. (biol.) atavic, rece-
siv.
çekinmeden adv. fără jenă, fără
să-i pese; fără a se sinchisi.
çekinmek vi. 1. a se feri, a
evita. 2. a se teme, a se sfii.
3. a se abŃine (de la). 4. a se
jena.
çekirdecik, -ği s. (biol.) nucleu.
çekirdek s. 1. (bot.) sâmbure;
sămânŃă. 2. (fiz.) nucleu
3. (fig.) origine, sursă; bază.
4. seminŃe; ~ fiziği fizică
nucleară.
çekirdeksel adj. nuclear.
çekirdeklenmek vi. (d. plante) a
forma seminŃe; a ajunge la
maturitate.
çekirge s. lăcustă.
çekirgekuşu s. (zool.) graur.
çekişme s. 1. controversă, dis-
pută; conflict. 2. ceartă.
çekişmek vi. a se certa, a disputa
// can ~ a fi în agonie.
çekişmeli adj. disputat; ~ bir
maç un meci disputat.
çekiştirmek vt. 1. a trage, a
întinde. 2. a certa, a muş-
trului. 3. a critica, a bârfi, a
vorbi de rău.
çekme s. 1. tragere, tracŃiune.
2. atracŃie. 3. sertar. 4. cosor.
5. cântărire. 6. inhalare.
çekingen – çekmek
çekmece s. 1. sertar. 2. casetă.
3. (geogr.) radă; golfuleŃ.
çekmek I. vt. 1. a trage, a mişca,
a deplasa. 2. a inhala.
3. a retrage, a rechema. 4. a
lovi, a bate. 5. a ridica, a
trage în sus. 6. a suporta, a
răbda. 7. a trasa, a marca.
8. a cântări. 9. a transpune (în
scris), a transcrie. 10. (gram.)
a conjuga. 11. (gram.) a
declina. 12. a măcina, a râşni.
13. (fig.) a îmbia, a ademeni.
14. a strânge, a aduna. II. vi.
1. a cântări, a fi în greutate
de... 2. a semăna, a aduce
cu... . 3. a se micşora, a se
îngusta // akıntıya kürek ~ a
munci fără rost; bayrak ~ a
aborda drapelul; birinden
para ~ a stoarce (pe cineva)
de bani; çekip çevirmek a
răzbi, a reuşi; diş ~ / çek-
tirmek a extrage un dinte/o
măsea; el ~ a renunŃa (la);
iç ~ a tânji (după), a dori; içi-
ni ~ a ofta; ipe ~ a spânzura;
kulak ~ a atrage atenŃia, a
face atent (pe cineva); kürek
~ a vâsli; sopa/dayak ~ a
bate, a lovi; şüt ~ (sport) a
şuta; para ~ a scoate/a ridica
bani; eziyet/ıstırap ~ a îndura;
a suferi; kur’a ~ a trage la
sorŃi; piyango ~ a trage la
loto; çizgi ~ a linia; a trage o
linie; dikkati ~ a atrage
atenŃia, a pune în vedere; ilgi
çekmen – çeltikkargası
~ a stârni interes; sorguya ~ a
interoga; sözü ~ a interpreta,
a răstălmăci; resim ~ a foto-
grafia; temize ~ a transcrie pe
curat; cezasını ~ a-şi ispăşi
pedeapsa, hastalık ~ a fi bol-
nav, a fi suferind; protesto ~
a protesta; kafayı ~ (fam.) a
trage la măsea.
çekmen s. (biol.) ventuză.
çektirme s. 1. atragere, atracŃie.
2. corabie uşoară (cu două
pânze).
çektirmek vt. 1. a pune să
tragă/să scoată. 2. a face să
sufere. 3. a pune să cântă-
rească. 4. a da la măcinat/la
râşnit. 5. (gram.) a pune să
decline; a pune să conjuge.
çekül s. fir cu plumb.
çekyat s. sofa.
çelebi adj. amabil, politicos,
gentil.
çelebilik, -ği s. amabilitate, po-
liteŃe, gentileŃe.
çelenç s. (sport) întrecere, dis-
pută.
çelenk, -ği s. 1. coroană, cunună.
2. diademă // ~ koymak a
depune o coroană.
çelik1, -ği s. oŃel; ~ gibi tare
ca oŃelul // dövme ~ fier
forjat.
çelik2, -ği s. 1. (bot.) butaş.
2. Ńurcă; ~ çomak oynamak a
juca Ńurca.
çelikleme s. butăşire.
çeliklemek vt. a butăşi.
125
çelim s. 1. statură, talie. 2. (fig.)
manieră, atitudine. 3. forŃă.
çelimli adj. 1. corpolent, voinic.
2. (d. oameni) bine făcut.
çelimsiz adj. 1. (d. oameni)
diform; urât. 2. debil, slab.
çelimsizlik, -ği s. 1. diformitate,
urâŃenie. 2. debilitate, slăbi-
ciune.
çelişik adj. 1. opus, contrar;
contradictoriu. 2. antagonic.
çelişiklik, -ği s. 1. contradicŃie.
2. antagonism.
çelişken adj. v. çelişik.
çelişki s. v. çelişiklik.
çelişme s. (filoz.) contradicŃie // ~
ilkesi (log.) principiul contra-
dicŃiei.
çelişmek vi. a se contrazice.
çalişmeli adj. contradictoriu.
çelişmezlik, -ği s. noncontra-
dicŃie.
çello s. (muz.) violoncel.
çelme s. 1. piedică (la trântă);
~ takmak a pune piedică.
2. decupare, tăiere. 3. înno-
dare; legare. 4. abatere,
deviere.
çelmek vt. 1. a decupa, a tăia.
2. a înnoda; a lega. 3. a abate,
a devia; a respinge (şi în
sport). 4. a contrazice // aklını
~ a face să se răzgândească.
çeltik s. orez nedecorticat // ~
tarlası orezărie.
çeltikçi s. cultivator de orez.
çeltikkargası, -nı (zool.) barză
neagră.
126
çember I. s. cerc. 2. (mat.) cir-
cumferinŃă. 3. basma, batic.
II. adj. rotund.
çemberimsi adj. circular.
çemberleme s. cercuire; încer-
cuire.
çemberlemek vt. 1. a cercui. 2. a
rotunji, a da forma unui cerc.
3. (mil.) a încercui.
çemberlenmek vi. 1. a fi cercuit.
2. a lua forma unui cerc.
3. (mil.) a fi încercuit.
çemberli adj. cercuit.
çemen s. (bot.) chimion.
çemkirmek vi. a se răsti, a se
răŃoi.
çemremek vt. a sufleca.
çemrenmek vi. 1. (d. mâneci,
pantaloni) a-şi sufleca.
2. (fig.) a se pregăti de treabă.
çene s. 1. maxilar, falcă; alt ~ ma-
xilarul inferior; üst ~ maxilarul
superior. 2. bărbie. 3. (fig.)
vorbărie, pălăvrăgeală // ~ at-
mak a fi în agonie; ~ çalmak a
pălăvrăgi; ~ yormak a vorbi în
zadar; ~ si düşük flecar; ~sini
bıçak açmamak a nu scoate o
vorbă de supărare; ~sini
tutmak a-şi Ńine gura.
çenebaz adj. vorbăreŃ, guraliv,
flecar.
çenebazlık, -ği s. vorbărie, pălă-
vrăgeală.
çenek, -ği s. 1. (bot.) cotiledon.
2. (zool.) mandibulă.
çeneli adj. v. çenebaz.
çenet s. (bot.) valvă.
çember – çeri
çengel s. 1. cârlig, cinghel.
2. piedică // ~ takmak a trage
pe cineva pe sfoară.
çenilemek vi (d. câini) a sche-
una, a chelălăi.
çentik, -ği s. crestătură; incizie,
tăietură.
çentiklemek vt. a cresta, a inci-
za, a tăia.
çentilmek vi. 1. (d. cuŃite etc.) a
se ştirbi, a se toci. 2. a fi
tăiat/tocat.
çentmek vt. 1. a cresta, a tăia; a
ciopli. 2. a mărunŃi, a toca.
çepçevre, çepeçevre adv. de jur
împrejur.
çepel I. adj. 1. impur, cu ames-
tec. II. s. impuritate, corp
străin.
çepelli adj. cu impurităŃi, cu corp
străin.
çepken s. veston.
çerçeve s. 1. cercevea, pervaz,
ramă. 2. (constr.) uşor.
3. (fig.) cadru
çerçevelemek vt. 1. a înrăma, a
încadra. 2. (fig.) a încadra, a
situa.
çerçeveli adj. înrămat, încadrat.
çerçi s. negustor ambulant (de
mărunŃişuri).
çerez s. 1. gustare, aperitiv.
2. desert. 3. fructe uscate.
çerezci s. vânzător de fructe
uscate.
çerge, çergi s. 1. cort. 2. şatră.
çeri s. (ist.) ostaş.
çeribaşı – çevirmek
çeribaşı, -nı s. (ist.) 1. coman-
dant de oşti. 2. bulibaşă.
çerkez s., adj. cerchez.
çerkezce I. s. limba cercheză.
2. în limba cercheză.
çermik s. izvor termal.
çerviş s. seu; grăsime. çesit I. s. 1.
fel, sort. 2. (biol.) specie.
3. varietate, sort. 4. diversitate;
multitudine. II. adj. divers,
felurit; variat // aynı ~ten de
acelaşi fel; her ~ de orice fel; ~
türlü diferit, felurit.
çeşitkenar (mat.) scalen; ~ üç-
gen triunghi scalen.
çeşitleme, çeşitlenme s. 1. diver-
sificare. 2. (muz.) variaŃiune.
çeşitlemek vt. a diversifica.
çeşitlenmek vi. a se diversifica.
çeşitli adj. diferit, felurit; variat.
çeşitlilik, -ği s. diversitate; va-
rietate.
çeşme s. cişmea, izvor.
çeşni s. 1. gust. 2. mostră, spe-
cimen // ~sine bakmak a
gusta; a degusta.
çeşnici s. degustător.
çete s. 1. ceată; bandă. 2. grup de
partizani.
çeteci s. 1. partizan. 2. bandit,
gangster.
çetin adj. 1. (d. oameni) dur,
aspru, sever. 2. (d. terenuri)
abrupt. 3. (d. acŃiuni) dificil,
greu, anevoios.
çetinleşme, çetinleştirme s. înăs-
prire, agravare, înrăutăŃire.
127
çetinleşmek vi. a se înăspri; a se
agrava, a se înrăutăŃi.
çetinleştirmek vt. a înăspri; a
agrava, a înrăutăŃi.
çetinlik, -ği s. gravitate; difi-
cultate.
çetrefil adj. 1. confuz. 2. (d. vor-
bire) stricat, stâlcit. 3. com-
plicat.
çevgen s. 1. băŃ; baston. 2. crosă
(de polo) şi la hochei.
çevik adj. agil, sprinten, vioi.
çeviklik, -ği s. agilitate, sprinte-
neală, vioiciune.
çevirgeç s. 1. (electr.) comutator.
2. (tehn.) convertizor.
çevirgi s. mâner (rotitor) de uşă.
çeviri s. (lit.) traducere; ~ yap-
mak a traduce.
çeviribilim s. ştiinŃa (tehnica)
traducerii.
çevirici s. traducător.
çevirim s. (cin.) turnare (a unui
film), filmare.
çevirme s. 1. rotire, răsucire.
2. întoarcere, reîntoarcere.
3. traducere. 4. (mil.) împre-
surare, încercuire.
çevirmek vt. 1. a întoarce, a ră-
suci; a roti. 2. (lit) a traduce.
3. a conduce, a mânui. 4. a
restitui, a returna; a rambursa.
5. (cin.) a turna (un film), a
filma. 6. a schimba, a înlocui.
7. (mil.) a încercui // başını ~
a întoarce capul; arkasını ~ a
întoarce spatele; yüz ~ a
renunŃa (la), a abandona;
128
paraya ~ a schimba în bani;
cezayı ~ (jur.) a comuta
pedeapsa; dolap ~ a unelti;
sayfayı/yaprağı ~ a întoarce
foaia; iş ~ a învârti afaceri;
entrika ~ a umbla cu intrigi.
çevirmen s. v. çevirici.
çevre s. 1. suprafaŃă, perimetru.
2. împrejurime. 3. mediu
(şi social), cerc, sferă. 4. ba-
tistă brodată // seçim ~si
circumscripŃie electorală; dai-
re ~si circumferinŃă; ~ kes-
mek a decupa; siyasal ~ler
cercuri politice; ~kirliliği/
kirlenmesi poluarea mediului
înconjurător; ~ mühendisi in-
giner de mediu; ecologist;
~ Bakanı ministrul mediului;
~ Bakanlığı Ministerul me-
diului.
çevrebilim s. ecologie.
çevrebilimci s. ecolog.
çevreci s. apărător al mediului
înconjurător.
çevrebilimsel adj. ecologic.
çevreleme, çevrelenme s. 1. în-
cercuire, împrejmuire. 2. deli-
mitare.
çevrelemek vt. 1. a încercui, a
împrejmui. 2. a delimita.
çevrelenmek vi. 1. a se încercui,
a fi împrejmuit. 2. a se deli-
mita; a fi delimitat.
çevren s. (astr.) orizont.
çevresel adj. de mediu; ecologic.
çevirmen – çığlık
çevri s. 1. vârtej, vâltoare.
2. (filoz.) interpretare. 3.
denaturare.
çevrilebilir adj. (fin.) converti-
bil.
çevrilebilirlik, -ği s. (fin.) con-
vertibilitate.
çevrilemek vt. 1. (filoz.) a inter-
preta. 2. a denatura.
çevrili adj. 1. încercuit, înconjurat,
împresurat. 2. întors către/spre.
çevrim s. ciclu, perioadă.
çevrimsel adj. ciclic, periodic.
çevrinti s. vârtej, vâltoare.
çevriş s. v. çerviş.
çevriyazı s. (lingv.) transliteraŃie;
transcriere fonetică.
çeyiz s. dotă, zestre, trusou.
çeyizlemek vt. a da ca zestre.
çeyrek s. 1. sfert; bir ~ saat sfert
de oră; ~ ekmek sfert de pâine.
2. (ist.) monedă de cinci
piaştri.
çıban s. (med.) furuncul; abces.
çıdam s. răbdare.
çıdamak vi. a avea răbdare, a
răbda.
çıfıt s. evreu.
çığı s. avalanşă (de zăpadă).
çığıltı s. urlet; vacarm.
çığır s. 1. cărare, potecă; urmă.
2. curs (şi fig.). 3. (filoz.)
curent // ~ından çıkmak a
devia; a ieşi de sub control.
çığırtma s. (muz.) flaut; fluier.
çığlık, -ğı s. strigăt, Ńipăt; ~ ko-
parmak/basmak a Ńipa.
çıkagelmek – çıkmak
çıkagelmek vi. a sosi/a veni pe
neaşteptate.
çıkak s. 1. ieşitură, ieşind.
2. (lingv.) punct de articulaŃie.
çıkar s. 1. (econ.) profit; bene-
ficiu. 2. (fig.) interes, folos //
~ yol mijloc de salvare.
çıkarcı s. profitor.
çıkarılmak vi. 1. a fi scos. 2. a se
scoate; a se extrage. 3. a reieşi,
a rezulta. 4. (mat.) a se scădea.
çıkarma, çıkarılma s. 1. scoa-
tere; extragere. 2. (mat.) scă-
dere. 3. (mil.) debarcare.
çıkarmak vt. 1. a scoate; a ex-
trage; a smulge. 2. a pricepe,
a deduce. 3. a produce; a da.
4. a obŃine, a scoate.
5. (mat.) a scădea. 6. a des-
titui; a elimina. 7. a inventa, a
născoci. 8. a publica, a tipări.
9. a descifra, a dezlega. 10. a
emite, a scoate // acısını ~
a-şi vărsa focul (pe cineva);
baştan ~ a corupe; canını ~
a-i scoate (cuiva) sufletul; dil
~ a ironiza; elinden ~ a pier-
de, a rătăci; gözünü ~ (fig.)
a-i scoate (cuiva) ochii; hudut
dışına ~ a expulza; iş ~ a da
(cuiva) de furcă; işten ~ a
concedia; kanun ~ a legifera;
mana ~ a interpreta; civciv ~
a scoate pui; ses ~ a face
zgomot; suretini ~ a face (o)
copie; tadını ~ a savura.
çıkarsama s. (filoz.) raŃionament.
129
çıkartı s. (fiziol.) excremente,
fecale.
çıkı s. bocceluŃă.
çıkık, -ğı I. adj. 1. (med.) depla-
sat, dislocat; luxat. 2. ieşit în
afară, proeminent. II. s.
(med.) luxaŃie; entorsă.
çıkıklık, -ğı s. luxaŃie; entorsă.
çıkın s. v. çıkı.
çıkıntı s. 1. ieşitură, proeminen-
Ńă; emergenŃă. 2. (d. scrieri)
apendice, adaos, supliment
çıkış s. 1. ieşire. 2. admonestare,
mustrare. 3. (mil.) străpun-
gere. 4. (sport) start // ~ bel-
gesi (d. acte) ieşire; ~ yolu
cale de rezolvare; soluŃie.
çıkışlı s. absolvent.
çıkışmak I. vt. a admonesta, a
mustra; a certa, a face obser-
vaŃie. II. vi. a ajunge, a fi
suficient.
çıkma I. s. 1. ieşire. 2. (arhit.)
ieşind, ieşitură. 3. (d. scrie-
eri) v. çıkıntı (2). 4. prosop.
5. halat de baie. II. adj.
originar, de loc // yeni ~ ştire,
veste, noutate; ~ durumu
(gram.) cazul ablativ.
çıkmak vi. 1. a ieşi. 2. a rezulta, a
reieşi, a se deduce. 3. a se
obŃine; a se extrage. 4. a
apărea, a se ivi. 5. a se
inventa. 6. a se desprinde (de
ceva). 7. a se sui, a se urca. 8.
(d. preŃuri) a creşte, a se
majora. 9. a se adeveri, a se
confirma. 10. a porni, a în-
130
cepe. 11. (d. mărfuri) a costa,
a valora. 12. (d. drumuri) a
duce spre ..., a da în ... 13. a se
decolora. 14. a se deplasa, a se
desprinde. 15. a se tipări, a se
edita. 16. (bot.) a încolŃi, a
germina. 17. (astr.) a răsări, a
apărea. 18. (biol.) a se elimina.
19. a părăsi, a abandona // adı
~ a-i ieşi (cuiva) vorbe, a-i ieşi
(cuiva) nume rău; aradan ~ a
dispărea; aslı ~ a se adeveri;
başa baş ~ a fi egal (cu
cineva); başa ~ a o scoate la
capăt; canı ~ a-şi da duhul, a
muri; elden ~ a pierde; gözden
~ a cădea în dizgraŃie; hatır-
dan ~ a scăpa din vedere, a
omite; karşısına ~ a se opune;
karşıya ~ a se împotrivi; koku-
su ~ 1) a mirosi, 2) (fig.) a ieşi
la suprafaŃă; rüyası ~ a i se
realiza visul; sahip ~ a se face
stăpân (pe ceva); yoldan ~ a
devia; yüze ~ (fig.) a ieşi
basma curată.
çıkmaz I. s. impas; ~a girmek a
fi/a se afla într-un impas.
II. adj. fără ieşire, înfundat //
~ ayın son çarşambası la
paştele cailor.
çıkrık, -ğı s. 1. (tehn.) scripete;
troliu. 2. vârtelniŃă.
çıktı s. 1. (econ.) produs. 2. pro-
ductivitate. 3. rebut; deşeuri.
çıldırasıya adv. nebuneşte, ca un
smintit.
çıkmaz – çınlak
çıldırı s. nebunie, sminteală;
psihoză.
çıldırmak vi. 1. a înnebuni, a-şi
pierde minŃile după (cineva,
ceva).
çıldırtmak vt. a înnebuni (pe
cineva), a scoate din minŃi.
çılgın adj. 1. nebun, smintit,
dement. 2. pătimaş; ahtiat.
çılgınca adv. nebuneşte.
çılgıncasına adv. nebuneşte; cu
sălbăticie.
çılgınlaşmak vi. a ieşi din minŃi,
a o lua razna.
çılgınlık, -ğı s. nebunie, de-
menŃă.
çımkırık, -ğı s. găinaŃ.
çımkırmak vi. (d. păsări) a de-
feca, a găinăŃa.
çın adj. real, adevărat, drept.
çınar s. (bot.) platan.
çınarlık, -ğı s. plantaŃie de pla-
tani.
çınçın interj. zdrang!, bang!
çıngar s. dispută; ceartă // ~ çı-
karmak a se ciondăni.
çıngıl s. ciorchine.
çıngırak, -ğı s. clopoŃel, zurgălăi.
çıngıraklıyılan s. (zool.) şarpe
cu clopoŃei.
çıngırdak, -ğı s. 1. v. çıngırak.
2. jucărie cu clopoŃei.
çıngırdamak vi. a zornăi, a
zăngăni.
çıngırtı s. clinchet.
çınlak adj. reverberant, cu re-
zonanŃă.
çınlama – çıyanlık
çınlama s. 1. zornăit, zăngănit.
2. Ńiuit. 3. ecou, răsunet (şi fig.).
çınlamak vi. 1. a zornăi, a zăn-
găni. 2. (d. urechi) a Ńiui. 3. a
răsuna.
çıpıldak adj. (d. copii mici) gol.
çıplak adj. 1. gol, dezbrăcat.
2. depilat. 3. (d. încăperi) gol,
nemobilat. 4. (fig.) nevoiaş,
sărac // çır/çırıl ~ gol-goluŃ;
~ gözle cu ochiul liber.
çıplaklaşmak vi. a se dezbrăca
(în pielea goală).
çıplaklık, -ğı s. goliciune, nudi-
tate.
çıplanmak vi. a se dezgoli; a se
dezbrăca.
çıra s. 1. sfeşnic. 2. feştilă.
3. răşină (de brad).
çırağ s. candelă. 2. opaiŃ.
çırak, -ğı s. 1. ucenic. 2. argat,
slugă.
çıraklık, -ğı s. 1. ucenicie.
2. slugărie, argăŃie; ~ etmek a
face ucenicie.
çırakma, çırakman s. cande-
labru; lampadar.
çıralı adj. răşinos.
çırçıplak adj. v. çırılçıplak.
çırçır s. 1. (tehn.) maşină de
egrenat. 2. fântână, puŃ.
3. (zool.) greier.
çırılçıplak adj. 1. despuiat, în
pielea goală. 2. (fig.) evident,
cu claritate.
çırpı s. 1. vreasc. 2. liniere (cu o
sfoară vopsită). 3. (fig.)
măsură, grad, nivel // bir ~da
131
într-un suflet; ~ tutmak/ ~ya
gitermek a linia, a nivela.
çırpınış, çırpınma s. zbatere,
zvârcolire.
çırpınmak vi. a se zbate, a se
zvârcoli.
çırpıntı s. 1. palpitaŃie; palpitare.
2. învolburare, bulbuceală.
çırpma s. 1. scuturare. 2. lovire,
batere. 3. scurtare, retezare.
çırpmak vt. 1. a scutura. 2. a
lovi, a bate. 3. a scurta, a
reteza. 4. (fig.) a şterpeli, a
fura.
çırtlak s. v. çırçırböceği.
çıt interj. trosc!; pleosc! // ~ çı-
karmamak a nu scoate o
vorbă; ~ çıkmamak a nu zice
nici pis; a tăcea chitic; ~ yok
a fi linişte mormântală.
çıta s. şipcă; ştachetă.
çıtçıt, -ti s. fermoar.
çıtırçıtır adv. (d. foc) trosnind,
pârâind.
çıtırdama s. trosnire, pârâire.
çıtırdamak vi. (d. foc) a trosni, a
pârâi.
çıtıpıtı adj. mică şi drăgălaşă.
çıtırtı s. pârâit, trosnet.
çıtlamak vi. v. çıtırdamak.
çıtlatmak vt. 1. a pocni, a trosni.
2. (fig.) a da de înŃeles, a lăsa
să se înŃeleagă.
çıtpıt, -tı s. pocnitoare.
çıvgın s. lapoviŃă.
çıyan s. (zool.) urechelniŃă.
çıyanlık, -ğı s. trădare, ~ etmek a
trăda.
132
çiçek, -ğı s. 1. floare. 2. desen,
broderie. 3. (med.) variolă,
vărsat. 4. mucegai. 5. (fig.)
ticălos // ~ açmak a înflori;
~ dürbünü caleidoscop; ~ çı-
karmak a face variolă; ~i
burnunda foarte proaspăt/
fraged; foarte nou; tinerel.
çiçekbozuğu, -nu s. (med.) vari-
celă, vărsat-de-vânt.
çiçekçilik, -ği s. floricultură.
çiçekevi, -ni s. florărie.
çiçekçi s. florar; florăreasă.
çiçeklemek vt. a planta (flori); a
orna (cu flori).
çiçeklenmek vi. a înflori (şi
fig.).
çiçekli adj. 1. înflorit, cu flori.
2. înflorat. 3. decorat (cu
flori).
çiçeklik, -ği s. 1. vază, glastră.
2. florărie; seră (de flori).
3. (bot.) receptacul.
çiçeksime s. (chim.) eflorescenŃă.
çiçeksimek vi. (chim.) 1. a
deveni eflorescent. 2. a fi în
eflorescenŃă. 3. (med.) a
erupe.
çiçeksuyu, -nu s. apă de flori.
çiçektozu s. polen.
çiçekyaprağı s. (bot.) corolă.
çift, -ti I. adj. 1. pereche.
2. (mat.) par; ~sayı număr
par. II. s. 1. cuplu, pereche.
2. pensetă // ~ sürmek a ara.
çiftçi s. agricultor, plugar; fer-
mier.
çiçek – çiğ
çiftçilik, -ğı s. agricultură; plugă-
rit.
çifte I. s. 1. armă de vânătoare.
2. lovitură cu copita, zvâr-
litură // ~ atmak a zvârli, a da
cu copita. II. adj. pereche;
dublu; ~ kur sistemi (fin.)
sistem de rată de schimb
dublu; ~ sigorta asigurare
dublă; ~ standart dublu
standart; ~ vatandaşlık dublă
cetăŃenie; ~ vergilendirme
(fin.) dublă impozitare.
çiftehane s. coteŃ de păsări.
çiftelemek vt. (d. animale) a lovi
cu copita, a zvârli.
çifteleşmek vi (d. animale) a se
lovi cu copitele.
çiftetelli s. un gen de dans
popular.
çiftkanatlılar s. (zool.) diptere
çiftlemek vt. 1. (zool.) a împere-
chea; a încrucişa. 2. a dubla.
çiftleşmek vi. 1. a se împerechea
(şi biol.). 2. a se dubla, a
deveni dublu.
çiftleştirmek vt. 1. a împerechea
(şi biol.). 2. a dubla, a face
dublu.
çiftlik, -ği s. fermă, moşie; gos-
podărie // ~ kâhyası (la mo-
şie) vechil.
çigan s. Ńigan; ~ müziği muzică
Ńigănească.
çiğ I. s. rouă. II. adj. 1. crud,
necopt. 2. (fig.) grosolan;
necuviincios. 3. (d. culori)
strident, Ńipător. 4. (d. oa-
çiğbörek – çini
meni) novice, neexperi-
mentat.
çiğbörek, -ği s. plăcintă cu carne
prăjită în ulei, în formă de
semilună; şiborek.
çiğde s. (bot.) iuiuba.
çiğdem s. (bot.) brânduşă.
çiğindirik s. cobiliŃă.
çiğit s. sămânŃă; sâmbure.
çiğlik s. 1. crudităŃi. 2. (fig.)
grosolănie, lipsă de tact.
çiğnem s. îmbucătură, dumicat.
çiğnemek vt. 1. a mesteca; a
mânca. 2. a strivi, a zdrobi; a
călca în picioare. 3. (fig.) a nu
respecta, a nesocoti, a încălca.
çiğnenmek vi. a se strivi, a se
zdrobi; a fi călcat în picioare.
çiklet s. gumă de mestecat.
çikolata s. ciocolată.
çil1 s. (zool.) găină sălbatică (de
munte), găinuşă // ~ yavrusu
gibi dağılmak a se împrăştia
ca potârnichile.
çil2 I. s. pistrui. II. adj. pistruiat.
2. (d. monede) strălucitor,
lucios.
çile1 s. 1. (la musulmani) asce-
tism. 2. (fig.) chin, suferinŃă //
~ çekmek a suferi, a pătimi ~
den çıkmak a-şi ieşi din
sărite; ~den çıkarmak a
scoate (pe cineva) din sărite.
çile2 s. 1. ghem. 2. (la arc)
coardă.
çilek, -ği s. 1. căpşună. 2. fragă.
çilekeş adj. (d. oameni) chinuit;
necăjit.
133
çilekeşlik, -ği s. chin, suferinŃă.
çileli adj. v. çilekeş.
çilemek vi. (d. privighetoare) a
cânta.
çilingir s. 1. lăcătuş. 2. (fig.)
spărgător.
çilingirlik, -ği s. lăcătuşărie.
çillenmek vi. a se pistruia, a se
acoperi de pistrui.
çilli adj. pistruiat.
çim s. gazon.
çimdik, -ği s. pişcătură, ciupi-
tură.
çimdiklemek vt. a ciupi; a pişca.
çimen s. iarbă; verdeaŃă.
çimenlik, -ği s. pajişte.
çimento s. ciment.
çimentolamak vt. a cimenta.
çimil s. (zool.) ŃânŃar anofel.
çimlendirmek vt. a pune la
germinat/încolŃit.
çimlenmek vi. (bot.) a germi-
na/încolŃi.
çimmek vi. a se scălda, a face
baie.
Çin s. 1. China. 2. chinez.
Çince I. s. limba chineză. II.
adv. în limba chineză, chine-
zeşte.
çingene s. Ńigan.
çingenece I. s. limba Ńigănească.
II. adv. Ńigăneşte.
çingülü, -nü s. (bot.) 1. trandafir
chinezesc. 2. (bot.) camelie.
Çinhindi s. Indochina.
çini s. faianŃă; porŃelan.
134
çinicilik, -ği s. 1. arta de pre-
lucrare a faianŃei. 2. obiecte
de faianŃă.
çinko s. zinc.
çinkograf s. zincograf.
çinkografi s. zincografie.
çinkolu adj. zincat.
Çinli s., adj. chinez.
çir s. fructe uscate; fructe con-
fiate/glasate.
çiriş s. pap; lipici.
çirişlemek vt. a lipi cu pap/cu
lipici.
çirişli adj. lipit cu pap/cu lipici.
çirkef s. 1. cloacă; mocirlă. 2. (fig.)
scârbă, greaŃă // ~e taş atmak
(fig.) a-şi face de lucru.
çirkin adj. urât, neplăcut; respin-
gător.
çirkinleşmek vi. a se urâŃi.
çirkinlik, -ği s. urâŃenie.
çiroz s. 1. scrumbie uscată.
2. (fig.) slăbănog.
çis s. sevă, suc.
çise, çisenti s. burniŃă.
çiselemek, çisemek vi. a burniŃa
çiş s. pipi, piş; ~ etmek a face
pipi/piş.
çişik s. pui de iepure.
çit, -ti s. 1. gard (de nuiele).
2. basma, batic.
çita s. (zool.) ghepard.
çitemek, çitelemek vt. 1. a re-
maia. 2. a stopa.
çitilemek vt. a freca, a spăla
(rufe).
çinicilik – çizgisel
çitmek vt. 1. a uni, a reuni. 2. a
remaia. 3. a stopa. 4. a freca,
a spăla (rufe).
çitmik s. (bot.) ciorchine.
çivdirmek vt. a abate, a devia.
çivi s. cui, piron // ~ ~yi söker
cui pe cui se scoate; ~ kesmek
(fig.) a face cuie.
çividi adj. (d. culori) indigo.
çivilemek vt. a bate în cuie, a
Ńintui.
çivit s. indigo // ~ fidanı (bot.)
indigo.
çiviyazısı s. scriere cuneiformă.
çiy s. v. çiğ (I).
çiysemek vi. v. çiselemek.
çizdirmek vt. a pune (pe cineva)
să linieze.
çizelge s. tabel; listă.
çizge s. grafic, diagramă.
çizgeç s. riglă.
çizgi s. 1. linie; (mat.) dreaptă;
doğru ~ linie dreaptă; eğri ~
linie curbă; kırık ~ linie
frântă; koşut ~ler linii para-
lele; düşey ~ linie verticală;
yatay ~ linie orizontală; dikey
~ linie perpendiculară. 2. rid.
3. cută, pliu. 4. bară. 5. (fig.)
trăsătură, caracteristică // ana
~ trăsătură caracteristică;
~ film film de desene ani-
mate.
çizgil adj. (fiz.) liniar.
çizgili adj. 1. liniat. 2. liniar.
çizgilik s. v. çizgeç.
çizgisel adj. (mat.) liniar.
çizi – çoğunluk
çizi s. 1. linie, dungă. 2. brazdă.
3. crestături; incizie.
çizik s. 1. dungat, vărgat. 2. cres-
tat; cu incizie, incizat.
çizili adj. 1. liniat. 2. subliniat.
3. v. çizik 2.
çizilmek vi. 1. a se linia; a fi
liniat. 2. a se sublinia; a fi
subliniat. 3. a fi crestat; a fi
incizat.
çizim s. (mat.) construcŃie;
desen.
çizinti s. crestătură; incizie;
cicatrice.
çizme1 s. 1. liniere. 2. subliniere.
çizme2 s. cizmă // ~ den yukarıya
çıkmak a-şi băga nasul unde
nu-i fierbe oala.
çizmeci s. cizmar, ciubotar.
çizmek vt. 1. a linia, a trasa o
linie. 2. a sublinia. 3. a desena.
4. a descrie, a relata. 5. a bifa;
a şterge, a radia. 6. a cresta;
a inciza, a face o incizie.
7. (mat.) a construi, a desena //
yan ~ a evita, a ocoli.
çoban s. cioban; păstor // ~ kö-
peği câine ciobănesc.
çobanaldatan s. (zool.) codo-
batură.
çobanlama adj. (lit.) pastoral.
çobanlık, -ğı s. ciobănie, păstorit
çobanyıldızı, -nı s. (astr.) Ve-
nus, Luceafăr.
çocuğumsu adj. copilăresc.
çocuk, -ğu s. 1. copil; ~ bahçesi
grădiniŃă de copii; ~ bakımevi
dispensar pentru copii; ~ tiya-
135
trosu teatru pentru copii; ço-
luk ~ familie cu copii. 2. fiu,
fiică // ~ doğurmak a naşte;
~ düşürmek (med.) a avorta;
~ felci (med.) paralizie infan-
tilă; ~ zammı alocaŃie pentru
copii.
çocukbilim s. pedologie (curent,
orientare în pedagogie).
çocukça adv. copilăreşte; copi-
lăresc, infantil.
çocukluk, -ğu s. copilărie (şi
fig.) .
çocuksu adj. 1. de copil; copi-
lăresc. 2. copilăros.
çoğalma s. înmulŃire; multipli-
care.
coğalmak vi. a se înmulŃi, a
spori.
çoğaltmak vt. a înmulŃi, a spori;
a multiplica.
çoğu, -nu I. s. majoritate. II.
adv. în majoritatea cazurilor,
adesea.
çoğul s.(gram.) plural.
çoğulcu s., adj. pluralist; ~ demo-
krasi democraŃie pluralistă.
çoğulculuk, -ğu s. pluralism.
çoğullaştırmak vt. (gram.) a
forma pluralul.
çoğulluk, -ğu s. formă de plural.
çoğumsamak vt. 1. a considera
a fi prea mult, a considera
ca fiind exagerat. 2. a se
zgârci.
çoğun, çogunca adv. de regulă,
de obicei.
çoğunluk, -ğu s. majoritate.
136
çoğurcuk s. v. sığırcık.
çok, -ğu adv., adj. foarte mult,
intens, tare; ~ iyi foarte bine;
~ büyük foarte mare; ~ güzel
foarte frumos; ~ önemli foarte
important; ~ uzun foarte lung;
~ defa/ kere de multe ori;
~ fazla foarte mult; ~ kalaba-
lık foarte aglomerat; ~ küçük
foarte mic; daha ~ mai mult;
~ az foarte puŃin; ~ akıllı
foarte inteligent // ~ gelmek a
prisosi; ~ görmek a invidia;
az ~ de bine de rău; ~ geç-
meden nu mult după aceea;
~ görmüş păŃit, trecut prin
multe; ~ okumuş învăŃat, cult;
~ olmak a merge prea departe;
a exagera; ~ tan de demult, de
pe timpuri; ~ şükür mulŃu-
mesc lui Dumnezeu!; ~ yaşa!
mulŃam!; ~ yönlü multilateral.
çokanlamlık, -ğı s. polisemie.
çokayaklılar s. (zool.) miria-
pode.
çokbilmiş adj. 1. deştept, isteŃ;
abil. 2. prefăcut, viclean.
çokboyutlu adj. multidimensio-
nal.
çokçu s. (filoz.) pluralist.
çokçuluk, -ğu s. (filoz.) plura-
lism.
çokdüzlemli adj. (mat.) poliedru.
çokerekli adj. (filoz.) politeist.
çokereklilik, -ği s. (fig.) poli-
teism.
çokevli s. poligam.
çokevlilik, -ği s. poligamie.
çoğurcuk – çopra
çokgen s. (mat.) poligon.
çokgözeli adj. (biol.) pluricelu-
lar.
çokhücreli adj. v. çokgözeli.
çokkarılı s. v. çokevli.
çokkarılılık, -ğı s. poligamie.
çokkocalılık, -ğı s. poliandrie.
çoklaşmak vi. a se înmulŃi; a
spori.
çoklu adv. multi-, multiplu; ~ iş-
lemci multifuncŃional
çokluk, -ğu s. 1. multitudine,
pluralitate. 2. (fig.) abunden-
Ńă. 3. majoritate; mutlak/salt ~
majoritate absolută; nisbi ~
majoritate relativă; ~ eki
(gram.) sufixul pluralului.
çokramak vi. a clocoti, a fierbe.
çoksamak vt. a invidia, a pizmui.
çoktanrıcılık, -ğı s. v. çokerek-
lilik.
çoktaraflı adj. multilateral.
çokterimli adj. (mat.) polinom.
çokuluslu adj. multinaŃional.
çokyanlı adj. v. çoktaraflı.
çokyıllık adj. (bot.) peren.
çokyüzlü s. v. çokdüzlemli.
çolak adj. ciung.
çolpa adj. stângaci, neîndemâ-
natic.
çolpalık, -ğı s. stângăcie, neîn-
demânare.
Çolpan, Çulpan s. (astr.) Venus,
Luceafăr.
çomak s. ciomag; ghioagă.
çomar s. câine ciobănesc.
çopra s. 1. os de peşte. 2. mără-
ciniş.
çoprabalığı – çökmek
çoprabalığı, -nı s. (iht.) zvâr-
lugă.
çopur adj. ciupit de vărsat.
çor s. maladie, afecŃiune, boală.
çorak adj. 1. (d. terenuri) sterp,
arid. 2. (d. apă) sălcie.
çoraklaşmak vi. (d. terenuri) a
deveni arid/neroditor.
çoraklık, -ğı s. ariditate, uscă-
ciune.
çorap, -ğı s. ciorap; ipek ~ cio-
rapi de mătase; pamuk ~ cio-
rap de bumbac; yün ~ ciorapi
de lână; kısa konçlu ~ şosete,
ciorapi bărbăteşti // başına ~
örmek a băga intrigi; ~ sö-
küğü gibi gitmek a se face
uşor şi repede.
çorba s. 1. ciorbă, supă; işkem-
be ~sı ciorbă de burtă.
2. supă; şehriye ~sı supă cu
fidea; sebze ~sı supă de
legume; mercimek ~sı supă
de linte. 3. (fig.) matrapazlâc
// ~ da tuzu/maydanozu olmak
a avea o cât de mică contri-
buŃie la ceva; ~ ya döndür-
mek a rasoli o treabă; a o face
fiartă; ~ gibi rasoleală.
çorbacı s. 1. (ist.) ofiŃer de ieni-
ceri, ciorbagiu. 2. stăpân, ju-
pân (apelativ folosit de către
turci faŃă de notabilii creş-
tini). 3. patron/proprietar (de
ambarcaŃiuni).
çotra s. căuş.
çotuk, -ğu s. 1. buturugă, ciot.
2. butuc (de viŃă-de-vie).
137
çotur adj. plat; turtit.
çöğen s. v. çöven.
çöğünmek vi. a se balansa în sus
şi în jos.
çökek s. 1. groapă, hârtop.
2. baltă; stufăriş.
çökel s. 1. depunere, sediment.
2. (chim.) precipitat.
çökelek, -ği s. 1. brânză (dulce)
de vaci. 2. (chim.) precipitat.
çökelmek vi. a se depune, a se
sedimenta; a se precipita.
çökeltmek vt. (chim.) a precipita.
çökelti s. v. çökel.
çökermek, çökertmek vt. 1. a
pune să stea în genunchi.
2. (fig.) a demoraliza. 3. (fig.)
a anihila.
çökertme s. 1. îngenunchere.
2. (mil.) străpungere. 3. ani-
hilare.
çökkün adj. 1. v. çokük. 2. (d.
oameni) slăbit, epuizat.
çökkünlük, -ğü s. aplecare, în-
clinare.
çökme s. 1. lăsare în jos, aple-
care. 2. prăbuşire, prăvălire.
3. (geol.) surpare. 4. (fig.)
declin, decădere.
çökmek vi. 1. a se lăsa în jos; a se
apleca. 2. a se prăbuşi, a se
prăvăli. 3. (geol.) a se surpa.
4. (fig.) a fi în declin, a se
prăbuşi, a decădea // diz ~ a sta
în genunchi, a îngenunchea;
karanlık çöküyor se întunecă;
sis çöküyor se lasă ceaŃa.
138
çökük adj. lăsat (în jos); aplecat,
înclinat.
çökül s. v. çökel.
çöküntü s. 1. sediment, depu-
nere. 2. ruină, dărâmătură.
3. (geol.) surpare. 4. (psih.)
depresiune.
çöküş s. 1. îngenunchere, aşezare
în genunchi. 2. prăbuşire (şi
fig.); declin.
çöl s. deşert, pustiu, ~ e dönmek
a deveni pustiu.
çölleşme s. deşertificare.
çölleşmek vi. a se deşertifica, a
se transforma în deşert.
çölleştirmek vt. a deşertifica, a
lăsa să se transforme în deşert
çöllük adj. (d. terenuri) arid;
pustiu.
çömelmek vi. a se lăsa în jos, a
sta pe vine.
çömeltmek vt. a pune (pe
cineva) să se aplece; a pune
(pe cineva) să stea pe vine.
çömez s. 1. discipol. 2. (ist.)
dascăl, învăŃător.
çömezlik, -ği s. adoraŃie, devo-
Ńiune.
çömlek s. oală (de pământ).
çömlekçi s. olar.
çömlekçilik, -ği s. olărit; olărie.
çöngül s. iaz.
çöp, -pü s. 1. pai. 2. vrej. 3. gunoi;
~ tenekesi ladă de gunoi //
kibrit ~ü băŃ de chibrit; ~ gibi
(d. oameni) slab ca un Ńâr; ~
kebabı frigărui (cu beŃişoare de
lemn).
çökük – çözümleme
çöpçü s. gunoier.
çöplenmek vt. 1. (d. oameni)
a ciuguli, a mânca luând
numai câte puŃin, de ici şi de
acolo. 2. (fig.) a avea mici
învârteli.
çöplük, -ğü s. groapă de gunoi;
loc pentru gunoi.
çörek s. 1. brioşă; cozonac.
2. cerc, roată.
çörekotu, -nu s. (bot.) chimen.
çöven s. (bot.) săpunariŃă.
çözgen s. (chim.) dizolvant.
çözgü s. (text.) urzeală, bătătură.
çözgülemek vt. a urzi.
çözgün adj. 1. descompus.
2. dispersat.
çözme s. 1. dezlegare, dezno-
dare. 2. rezolvare, dezlegare.
çözmek vt. 1. a dezlega, a dez-
noda; a desface. 2. a rezolva.
3. a descifra, a dezlega.
çözük adj. dezlegat, deznodat;
desfăcut.
çözücü adj. (chim.) dizolvant;
solvent.
çözülme s. 1. v. çözme. 2. (mil.)
detaşare, dislocare.
çözülmek vi. 1. a se dezlega, a se
deznoda; a se desface. 2. a se
rezolva. 3. a se descifra. 4. a
se împrăştia, a se dispersa
çözülüm s. 1. împrăştiere,
răspândire. 2. disociere
çözüm s. 1. soluŃie, soluŃionare,
rezolvare. 2. (mat.) rezultat //
~ yolu soluŃia (problemei).
çözümleme s. analiză.
çözümlemek – çüş
çözümlemek vt. a analiza.
çözümleyici I. adj. analitic.
II. 1. analizator. 2. analist //
~ felsefe filozofie analitică;
~ yöntem metodă analitică.
çözümsel adj. analitic.
çözündürmek vt. a dizolva.
çözünmek vi. 1. a se dizolva.
2. a se descompune.
çözüntü s. 1. dezintegrare.
2. dezgheŃ.
çözüşme s. (chim.) disociere.
çözüşmek vi. (chim.) a se diso-
cia.
çubuk, -ğu s. 1. băŃ; nuia. 2. bară
stinghie. 3. lulea, ciubuc.
4. (la stofe) dungă.
çuha s. postav.
çuhacı s. postăvar.
çuhacılık, -ğı s. postăvărie.
çuhaçiçeği, -ni s. (bot.) ciubo-
Ńica-cucului.
çukur s. 1. groapă. 2. scobitură.
3. (fig.) mormânt // bir ayağı
~ da olmak (fig.) a fi cu un
picior în groapă; kendi ~unu
kendisi kazmak a-şi săpa sin-
gur groapa.
çukurlu adj. (d. terenuri) cu
gropi, plin de gropi.
çul s. postav; dimie.
çullanmak vi. (fig.) a se agăŃa
(de cineva) a-i căuta (cuiva)
pricină.
139
çulluk, -ğu (zool.) becaŃă, sitar.
çuşka s. ardei iute, ciuşcă.
çuval s. sac.
çuvaldız s. ac (mare) de cusut.
çuvallamak vt. a umple în sac.
Çuvaş s., adj. ciuvaş.
çuvaşça I. s. limba ciuvaşă.
II. adv. în limba ciuvaşă.
çükündür s. v. pancar.
çünkü conj. pentru că, deoarece.
çürük, -ğü I. adj. 1. putred,
stricat, alterat; (d. dinŃi)
cariat. 2. (fig.) viciat; defec-
tuos; şubred. II. s. vânătaie,
contuzie.
çürüklük, -ğü s. 1. putrezire,
alterare; (d. dinŃi) carie. 2. pu-
tregai. 3. loc pentru depozita-
rea gunoiului. 4. vânătaie,
contuzie.
çürümek vi. 1. a putrezi; a se
altera, a se strica; a se caria.
2. (fig.) a se şubrezi. 3. (med.)
a se învineŃi.
çürütmek vt. 1. a lăsa să se
putrezească/să se altereze/să se
strice. 2. (med.) a se învineŃi, a
contuziona, a provoca o
contuzie. 3. (fig.) a zdruncina; a
submina; a compromite.
çürütücü adj. 1. coroziv. 2. (fig.)
compromiŃător, care submi-
nează, care zdruncină.
çüş interj. ciuş!
140
D
d D a cincea literă a alfabetului
limbii turce; sunet notat cu
această literă.
da, de, I. adv. şi, de asemenea; în
plus; o da geldi a venit şi el;
sizin de görmeniz lâzımdır
trebuie să vedeŃi şi dumnea-
voastră. II. conj. 1. şi. 2. dar,
iar; bu da nedir? dar aceasta
ce este. 3. deşi, cu toate că;
chiar de; kar yağdıysa da
soğuk değil deşi a nins, nu e
frig.
dadacı s. dadaist.
dadacılık, -ğı s. dadaism.
dadaist s. v. dadacı.
dadaizm s. (lit.) dadaism.
dadandırmak vt. a obişnui, a
deprinde (cu ceva).
dâd, -dı s. 1. dar; vocaŃie, talent,
~ Hak/Huda dar divin; talent.
2. dăruire, dar.
dada s. v. dadı.
dadanma s. deprindere, obişnu-
inŃă; obicei.
dadanmak vi. a se obişnui, a se
deprinde, a se învăŃa (cu ceva).
dadaş s. 1. frate. 2. tânăr, june.
3. (ca apelativ) frate!
dadaşlık, -ğı s. frăŃie.
dadı s. doică.
dağ1 s. munte; ~ eteği poalele
munŃilor; ~ doruğu culme, vârf
(de munte); ~ gibi bir adam
(fig.) un munte de om; ~ silsi-
d – dağınık
lesi lanŃ muntos; ~ yamacı ver-
sant al unui munte // ~ da
büyümüş (d. oameni) sălbatic,
trăit în pădure; ~ ~ a kavuşmaz
insan insana kavuşur se întâl-
neşte el munte cu munte,
darmite om cu om!
dağ2 s. 1. marcă, semn; stigmat.
2. (fig.) durere, suferinŃă, în-
durerare.
dağarcık, -ğı s. traistă, desagă.
dağcı s. alpinist.
dağcılık, -ğı s. alpinism.
dağdağalı adj. zgomotos, tumul-
tuos, zbuciumat.
dağılım s. 1. disociere. 2. (chim.)
dispersare. 3. distribuŃie.
dağılış s. 1. repartiŃie, dispunere.
2. dispersare. 3. distribuŃie.
dağılma s. 1. dispersare, împrăş-
tiere. 2. (fig.) dizolvare, des-
compunere. 3. împărŃire, dis-
tribuire.
dağılmak vi. 1. a se dispersa, a
se risipi, a se împrăştia.
2. (fig.) a se dizolva; a se
descompune. 3. a se împărŃi,
a se distribui. 4. a slăbi. 5. a
se destrăma; a se rupe.
dağınık adj. 1. dispersat, îm-
prăştiat, risipit. 2. dezordonat,
răvăşit. 3. (fig.) dizolvat, des-
compus. 4. (fig.) confuz.
5. destrămat.
dağınıklık – daima
dağınıklık, -ğı s. 1. dezordine,
învălmăşeală. 2. împrăştiere,
risipire.
Dagıstan s. Daghestan.
Dagıstanlı s., adj. daghestanez.
dağıtıcı, -ğı s. 1. (d. persoane)
difuzor, distribuitor. 2. (tehn.)
distribuitor. II. adj. distri-
butiv.
dağıtılmak vi. 1. a fi dispersat, a
fi împrăştiat. 2. a fi împărŃit, a
fi distribuit.
dağıtım s. distribuire; repartizare.
dağıtımcı s., adj. v. dağıtıcı.
dağıtımcılık, -ğı s. distribuŃie.
dağıtmak vt. 1. a dispersa, a îm-
prăştia. 2. a împărŃi, a dis-
tribui. 3. (fig.) a risipi. 4. (d.
organizaŃii etc.) a dizolva.
dağkeçisi s. capră-de-munte,
capră sălbatică.
dağlağı s. fier înroşit.
dağlama s. 1. ardere cu fier înroşit.
2. (med.) cauterizare. 3. îndure-
rare // ~ resmi pirogravură.
dağlamak vt. 1. a arde cu fier
înroşit. 2. (med.) a cauteriza.
3. a ustura, a arde. 4. (fig.) a
îndurera, a întrista.
dağlı1 I. s. 1. muntean. 2. (carte
de joc) rigă. II. adj. (fig.)
bădăran, necioplit.
dağlı2 adj. 1. ars cu fier înroşit.
2. pirogravat.
dağlık, -ğı I. s. teren muntos.
II. muntos.
dağoluş s. (geol.) orogeneză.
141
dağoluşsal adj. (geol.) orogene-
tic.
dağotlağı, -nı s. păşune alpină.
daha adj. încă, mai; ~ büyük mai
mare; ~ küçük mai mic; biraz
~ încă puŃin; bir defa ~ încă
odată; ~ gelmedi încă nu a
venit; ~ fena mai rău; ~ iyi
mai bine.
dahi conj. 1. chiar şi; ben ~ gör-
düm chiar şi eu am văzut.
2. nici, nici chiar; bunu ben ~
bilmiyorum nici (chiar) eu nu
ştiu aceasta.
dâhi I. s. geniu. II. adj. genial.
dâhice adv. genial, în mod genial.
dahil I. s. interior, partea inte-
rioară. II. adv. 1. înăuntru, în
interior; în cadrul. 2. inclusiv
// ~ olmak a face parte (din), a
aparŃine
dahilen adv. 1. (med.) pe cale
bucală. 2. intern.
dahili adj. intern, interior.
dahiliye s. 1. (ist.) Ministerul de
Interne. 2. (med.) boli interne
(şi ca secŃie).
dahiliyeci s. (med.) internist.
dahiyane adv. genial, în mod
genial.
dahletmek vi. a se amesteca, a se
băga, a-şi băga nasul.
daim adj. permanent, de durată;
~ etmek a permanentiza, a
statornici; ~ olmak a deveni
permanent, a se statornici.
daima adv. mereu, în perma-
nenŃă.
142
daimi adj. permanent, continuu.
dair prep. despre, referitor la, cu
privire la.
daire s. 1. cerc; roată. 2. apar-
tament. 3. birou, departament,
resort. 4. dairea. 5. (fig.)
cadru, mediu, sferă // seçim
~si circumscripŃie electorală;
~ kesmesi (mat.) sector; ~ par-
çası (mat.) segment; ~ çevresi
circumferinŃă; ~ kavsi (tehn.)
arc de cerc.
dairesel, dairevi adj. circular; în
formă de cerc.
dakik adj. (d. oameni) punctual.
dakika s. minut; yarım ~ o ju-
mătate de minut; bir buçuk
~ un minut şi jumătate;
~ da la minut; ~ sı ~ sına la
timp.
daktilo s. 1. dactilograf(ă). 2. dac-
tilografiere // ~ etmek a dacti-
lografia; ~ makinesi maşină de
scris.
daktiloskopi s. dactiloscopie.
daktilografi s. v. daktilo (2).
dal1 s. 1. creangă, cracă, ramură.
2. (fig.) domeniu, branşă //
bir ~ da durmaz inconstant,
inconsecvent.
dal2 s. spate, dos // ~ına basmak
a călca (pe cineva) pe nervi.
dal3 adj. gol, despuiat; dezvelit.
dalak, -ğı s. 1. (anat.) splină.
2. fagure (de miere).
dalâlet, -ti s. deviere, abatere;
~ e düşmek a devia, a se abate
(de la).
daimi – dalgacı
dalamak vt. 1. (d. câini) a
muşca. 2. (d. insecte, plante)
a pişca, a înŃepa.
dalan s. hol; vestibul, antreu.
dalaş s. încăierare (şi fig.).
dalaşmak vi. a se încăiera, a se
bate (şi fig.) .
dalavere s. intrigă, maşinaŃiune
// ~ çevirmek a unelti, a băga
intrigi.
dalavereci s., adj. intrigant; es-
croc.
dalavereceilik, -ğı s. maşinaŃi-
une; maşinaŃii, intrigi, escro-
cherie.
daldalamak vt. a feri, a proteja.
daldalanmak vi. a se feri, a se
proteja; a fi protejat.
daldırma s. 1. scufundare; cu-
fundare. 2. sădire, plantare.
daldırmak vt. 1. a scufunda; a
cufunda. 2. a sădi, a planta.
dalga s. 1. val; talaz. 2. (fiz.) undă;
kısa ~ unde scurte; orta ~ unde
medii; uzun ~ unde lungi; ~ di-
zisi gamă de unde; ~ uzunluğu
lungime de undă; ses ~ları
unde sonore; ~ bulucu (radiof.)
scală. 3. ondulare, ondulaŃie,
unduire. 4. (fig.) distracŃie; me-
lancolie. 5. (fig.) stupefiante.
6. (fig.) relaŃie trecătoare // ~ ~
ondulat, cu ondulaŃii; 1) ~ geç-
mek a fi distrat, 2) a se distra
pe seama cuiva; ~ ışınçekimi
(med.) electrochimogramă.
dalgacı s., adj. 1. chiulangiu.
2. palavragiu. 3. pungaş, hoŃ;
dalgacık – damaksıl
escroc. 4. distrat // ~ Mahmut
neghiob, nătâng.
dalgacık, -ğı s. vălurel.
dalgacılık, -ğı s. 1. chiul. 2. pălă-
vrăgeală. 3. pungăşie; şme-
cherie; escrocherie. 4. distrac-
Ńie, melancolie.
dalkakıran s. dig.
dalgalandırmak vt. 1. a învol-
bura; a stârni valuri. 2. a
agita, a flutura. 3. a ondula.
4. a undui.
dalgalanmak vi. 1. a se învolbu-
ra, a se forma valuri. 2. a se
agita, a fâlfâi. 3. a se ondula.
4. a se undui.
dalgalı adj. 1. învolburat, cu va-
luri. 2. ondulat. 3. (fiz.) alterna-
tiv; ~ akım curent alternativ.
dalgı s. neatenŃie, absenŃă, dis-
tracŃie.
dalgıç s. scafandru.
dalgın adj. 1. dus pe gânduri, ab-
sent, distrat; preocupat. 2. som-
nolent, toropit (de somn).
3. (fig.) gânditor, melancolic.
dalgınlık, -ğı s. 1. absenŃă, dis-
tracŃie, neatenŃie; preocupare.
2. somnolenŃă, toropeală, mo-
leşeală. 3. meditaŃie, melan-
colie.
dalgınlaşmak vi. a-şi pierde con-
centrarea, a deveni distrat; a
fi dus cu gândul.
dalız s. (anat.) vestibul (în ure-
chea internă).
dalkavuk, -ğu s., adj. linguşitor,
adulator.
143
dalkavukluk, -ğu s. linguşire; fla-
tare, adulare, măgulire; ~ et-
mek a linguşi; a flata, a
măguli.
dalkılıç I. adj. (d. săbii) scoasă
din teacă. II. adv. cu sabia
ridicată.
dalkıran s. 1. (zool.) gărgăriŃă.
dallandırmak vt. a ramifica.
dallanmak vi. a se ramifica (şi
fig.).
dallı adj. 1. rămuros, cu crengi.
2. (fig.) ramificat, cu ramifi-
caŃii.
dalma s. scufundare, cufundare.
dalmak vi. 1. a se scufunda, a se
afunda. 2. (fig.) a fi cufundat,
a fi absorbit. 3. (d. bolnavi)
a-şi pierde cunoştinŃa. 4. a
aŃipi.
daltaban adj. desculŃ (şi fig.).
daltonhastalığı, -nı s. daltonism.
daltonizm s. daltonism.
daluyku s. somn adânc.
dalya s. (bot.) dalie, gherghină.
dalyan s. năvod mare, talian.
dam1 s. 1. acoperiş. 2. grajd. 3. în-
chisoare // papucunu ~ a at-
mak a discredita.
dam2 s. damă (carte de joc).
dama s. joc de dame.
damacana s. damigeană.
damak, -ğı s. (anat.) cerul gurii,
palat // ~ı kurumak a i se usca
gura; ~ ünsüzü (gram.) con-
soană palatală.
damaksıl adj. (lingv.) palatal.
144
damaksıllaşma s. (gram.) pala-
talizare.
damaksıllaşmak vi. a se pala-
taliza.
damalı adj. (d. Ńesături) în
carouri.
damar s. 1. (anat.) venă; kan
~ları vase sangvine. 2. (anat.)
fibră, tendon. 3. (geol, geogr.)
filon. 4. (bot.) nervură. 5. (fig.)
nervi, furie // ~ sertliği arte-
rioscleroză; ~ı tutmak a se
enerva, a se înfuria; ~ına
basmak a irita, a înfuria; ~ ına
çekmek a avea acelaşi
sânge; ~ına girmek a-i face pe
plac.
damardaraltan adj. (farm.) vas-
oconstrictor.
damargenişleten adj. (farm.) va-
sodilatator.
damariçi adj. intravenos; ~ uyu-
şturum (med.) anestezie intra-
venoasă.
damarkatman s. (anat.) coroidă;
~ yangısı (med.) coroidită.
damarlı adj. 1. venos. 2. (anat.)
fibros. 3. (fig.) încăpăŃânat, în-
dărătnic. 4. nervos, irascibil.
damarsal adj. 1. vânos, filonian.
2. fibros. 3. vânjos.
damat s. ginere
damga s. 1. sigiliu, pecete: marcă
aplicată; kurşun ~ sigiliu cu
plumb. 2. ştampilă. 3. am-
prentă. 4. (fig.) pată, stigmat //
~ pulu timbru.
damaksıllaşma – damlama
damgacı s. ştampilator, plumbui-
tor: marcator.
damgalamak vt. 1. a sigila, a
pune sigiliu; a pune o pecete.
2. a marca, a însemna. 3. a
ştampila // kâğıt ~ a timbra.
damgalanmak vi. 1. a se sigila.
2. a se marca, a fi însemnat.
3. a se ştampila // kâğıt ~ a se
timbra.
damgalı adj. 1. sigilat; pecetluit.
2. marcat, însemnat. 3. ştam-
pilat. 4. (fig.) stigmatizat.
damgasız adj. 1. nemarcat, ne-
însemnat. 2. netimbrat.
damıtıcı s. distilator.
damıtık adj. (chim.) distilat; ~ su
apă distilată.
damıtılmak vi. a se distila; a fi
distilat.
damıtım s. v. damıtma.
damıtma s. (chim.) distilare // ~
cihazı distilator.
damıtmak vt. (chim.) a distila.
damızlık, -ğı s. 1. animal de
prăsilă. 2. ferment; maia.
damla s. 1. picătură, strop (şi fig.).
2. (med.) picături. 3. (med.)
apoplexie // bir ~ un pic; ~ ~
picătură cu picătură; ~ yakut
spinel; ~ hastalığı (med.) gută,
podagră; ~ inmek a-l lovi
damblaua.
damlalık, -ğı s. 1. pipetă, picu-
rător. 2. jgheab; burlan // ~
şişe flacon.
damlama s. picurare.
damlamak – darbe
damlamak vi. a picura (şi d.
ploaie).
damlatmak vt. a pune picături; a
picura.
damping s. 1. damping. 2. iefti-
nătate.
dana s. viŃel; mânzat; ~ eti carne
de vită; ~ rostosu friptură de
vită // ~ nın kuyruğu kopmak
a nu scăpa de ceea ce Ńi-e
frică.
danaburnu, -nu s. (zool.) coro-
pişniŃă.
Danca I. s. limba daneză. II.
adv. în limba daneză.
dandini interj. nani.
dane s. v. tane.
dangalak, -ğı adj. neghiob, nătă-
rău, netot.
dangalaklık, -ğı s. neghiobie,
idioŃenie.
dangıldamak, dangırdamak vi.
a urla, a Ńipa.
danış s. consultare; deliberare.
danışık, -ğı s. 1. v. danış.
2. aranjament, înŃelegere ve-
roasă.
danışıklı adj. aranjat; ~ dovüş
(sport) luptă aranjată.
danışım s. v. danış.
danışma s. sfătuire, consultare.
danışmak vi. a se sfătui, a se
consulta.
danışman s. consilier.
danışmanlık, -ğı s. 1. consul-
taŃie. 2. consultanŃă // ~ etmek
1) a consilia, 2) a da consul-
tanŃă.
145
Danıştay s. (în Turcia) Consiliul
de stat.
Danimarka s. Danemarca.
Danimarkalı s., adj. danez.
dans s. dans; ~ etmek a dansa.
dansör s. dansator.
dansöz s. dansatoare.
dantel(a) s. dantelă.
dar1 adj. 1. strâmt; îngust. 2. (fig.)
limitat, restrâns; mărginit //
~a boğmak (fig.) a strânge (pe
cineva) cu uşa; ~a düşürmek
a îngloda (pe cineva) în dato-
rii; ~a gelmek a fi presat /
obligat; ~a getirmek a profita
(de ceva, de cineva); ~da
bulunmak a fi la strâmtoare;
eli ~ zgârcit; ~da kalmak a se
strâmtora.
dar2 adv. v. daradar.
dara s. dara // ~ya atmak/ çı-
karmak a nu lua în seamă.
daraban s. (fiz.) impuls.
daracık, -ğı adj. foarte strâmt,
foarte îngust.
darağacı, -nı s. spânzurătoare.
daralma s. strâmtare, îngustare.
daralmak vi. 1. a se strâmta, a se
îngusta. 2. (fig.) a se micşora, a
se diminua // nefesi ~ a i se
tăia (cuiva) respiraŃia.
daraltmak vt. 1. a strâmta, a
îngusta. 2. (fig.) a micşora, a
diminua.
darbe s. lovitură (şi fig.); lovire //
hükümet ~ si lovitură de
stat.
146
darbelemek vt. 1. a lovi. 2. (fig.) a
distruge. 3. (fig.) a împiedica; a
sabota.
darbımesel s. proverb; zicală.
dargın adj. supărat, amărât.
dargınlık, -ğı s. supărare, amără-
ciune.
darı s. (bot.) mei.
darılgan adj. supărăcios; suscep-
tibil.
darılganlık, -ğı s. susceptibili-
tate; supărare.
darılma s. supărare, iritare.
darılmak vi. a se supăra; a se
necăji.
darıltmak vt. a supăra, a necăji,
a amărî.
darkafalı adj. (d. oameni) tont,
cap-sec.
darlaşmak vi. v. daralmak.
darlatmak vi. v. daraltmak.
darlık s. 1. îngustime. 2. (fig.)
lipsuri, strâmtorare.
darmadağın, darmadağınık adj.
dezordonat, răvăşit.
darp s. 1. lovire; bătaie. 2. (mat.)
înmulŃire. 3. multiplicare.
4. (muz.) măsură.
darphane s. monetărie
darülaceze s. azil; cămin
darülfünun s. (ist.) universitate.
darvincilik, -ği s. darvinism.
dasitan s. v. destan.
dasitani adj. epic.
dativ s. (gram.) (cazul) dativ.
dava s. 1. (jur.) proces, judecată;
hukuk ~ sı proces civil; ceza
~sı proces penal; ~ açmak
darbelemek – dayak
/etmek a intenta un proces;
~masrafları cheltuială de
judecată; ~ sını kazanmak a
câştiga un proces; ~ sını
kaybetmek a pierde un proces.
2. litigiu, conflict. 3. (fig.)
cauză / scop // ~eden (jur.)
reclamant; ~ edilen (jur.)
pârât; ~ vekili avocat; ~ da
haklı çıkmak (jur.) a i se da
câştig de cauză.
davacı s. (jur.) reclamant.
davalı I. adj. litigios, în litigiu.
II. s. (jur.) inculpat.
davar s. 1. ovine. 2. turmă.
davet, -ti s. invitaŃie; chemare;
convocare; ~ etmek a invita, a
convoca // ~ yapmak a da un
banchet.
davetiye s. 1. v. davetname.
2. (jur.) citaŃie.
davetli s. invitat.
davetname s. invitaŃie (scrisă).
davranış s. 1. acŃiune; faptă.
2. comportare; conduită. 3. ati-
tudine; poziŃie.
davranmak vi. 1. a acŃiona; a
întreprinde. 2. a se comporta;
a se purta. 3. a fi gata (să); a
se pregăti (de).
davudi adj. (d. voce) gros.
davul s. (muz.) tobă // ~ çalmak a
bate toba (şi fig.).
davulcu s. toboşar.
davya s. forceps.
dayak s. 1. bătaie; lovire. 2. prop-
tea // ~ atmak a bate; ~ yemek
a mânca bătaie; ~ cennetten
dayaklamak – defa
çıkmış bătaia e ruptă din
rai.
dayaklamak vt. 1. a propti; a
sprijini; a rezema. 2. a zăvorî;
a încuia cu zăvorul.
dayalı adj. 1. proptit; sprijinit;
rezemat. 2. (fig.) întemeiat;
pe baza.
dayamak vt. a rezema; a sprijini.
dayanak s. 1. reazem; sprijin.
2. (fig.) bază; fundament;
temei.
dayanç, -cı s. 1. răbdare. 2. su-
port; reazem.
dayanık, -ğı s. rezistenŃă; supor-
tare.
dayanıklı adj. 1. rezistent (la
ceva). 2. durabil; solid; trai-
nic. 3. răbdător.
dayanıklılık, -ğı s. rezistenŃă;
soliditate; trăinicie.
dayanım s. rezistenŃă.
dayanırlık, -ğı s. putere de rezis-
tenŃă.
dayanıksız adj. 1. (d. oameni)
nerezistent; firav. 2. (d. lu-
cruri) netrainic; nedurabil.
dayanıksızlık, -ğı s. lipsă de
rezistenŃă; fragilitate.
dayanışık adj. solidar.
dayanışma s. solidaritate.
dayanışmak vi. a se solidariza.
dayanmak vi. 1. a se rezema; a
se sprijini. 2. (fig.) a se baza;
a se întemeia. 3. a rezista. 4. a
suporta; a răbda. 5. a sosi; a
ajunge.
147
dayatmak vt. 1. a sprijini; a
rezema. 2. (fig.) a insista; a
impune 3. a se opune.
dayı s. 1. unchi (după mamă).
2. (fig.) protector.
dayızade s. văr, verişoară (după
unchi de mamă).
dazlak, -ğı adj. chel.
dazlaklık, -ğı s. calviŃie, chelie.
debdebe s. pompă, lux.
debdebeli adj. pompos, luxos.
debelenmek vi. a se zbate (şi
fig.).
debi s. (geogr.) debit.
debil adj. debil.
debillik, -ği s. debilitate.
debreyaj s. debreiaj.
debreye s. în expr.: ~ etmek a
debreia.
dede s. 1. bunic 2. strămoş.
dedektif s. detectiv.
dedektör s. detector.
dedüksiyon s. (log.) deducŃie.
dedveyt, -ti s. (mar.) greutate
moartă, dara, dead weight.
def1 s. respingere, alungare.
def2 s. v. tef.
dedikodu s. bârfă, clevetire //
~yapmak a bârfi, a cleveti.
dedikoducu s. bârfitor, cleveti-
tor.
dedikoduculuk, -ğu s. bârfă, bâr-
feală, clevetire.
defa s. oară, dată; bir ~ o dată;
iki ~ de două ori; kaç ~? de
câte ori?; her ~ de fiecare
dată; bu ~ de data aceasta;
çok ~ de multe ori; başka bir
148
~ altă dată; gelecek ~ data
viitoare; bazı ~ uneori; ilk ve
son ~ olarak pentru prima şi
ultima oară; hiç bir ~ nici-
odată.
defans s. (sport) apărare; ~ oyun-
cusu jucător de apărare.
defansif adj. (sport) defensiv;
~ oyun joc defensiv.
defektif adj. defectiv.
defetmek vt. 1. a înlătura, a în-
depărta, a alunga. 2. a res-
pinge.
defi, -fi s. 1. înlăturare, îndepăr-
tare, alungare. 2. (fiz.) respin-
gere.
defile s. paradă a modei.
defin, -fni s. înmormântare.
define s. comoară.
defineci s. căutător de comoară.
deflâsyon s. (econ.) deflaŃie.
deflemek vt. v. defetmek.
defne s. dafin; ~ yaprağı frunză
de dafin.
defnetmek vt. a înmormânta.
defo s. defect, viciu.
defolmak vi. a fi înlăturat, a fi
alungat, a fi gonit // defol !
pleacă! cară-te!
deformasyon s. deformare.
deforme adj. deformat; ~ etmek
a deforma; ~ olmak a se
deforma.
defter s. caiet // cep ~i carneŃel;
hatıra ~i jurnal de zi; tayfa ~i
(mar.) jurnal de bord; muhtıra
~i agendă; ~tutmak a înregis-
tra; a Ńine evidenŃa; ~ini dür-
defans – değil
mek a lichida, a omorî; ~ den
silmek a da uitării; ~i kapamak
a pune capăt definitiv.
defterdar s. trezorier (şi ist.).
defterhane s. trezorerie (şi ist.).
defterikebir s. registru; opis.
degajman s. (sport) degajare.
değdirmek vt. 1. a pune să
atingă (ceva). 2. a pune să
evalueze. 3. a trimite, a
expedia; a face să ajungă.
değer I. s. 1. valoare, preŃ; yak-
laşık ~ valoare aproximativă.
2. merit. II. adj. care merită;
dikkate ~ care merită atenŃie
// ~ biçmek a evalua; ~biçil-
mez inestimabil; bunun ~i
nedir? cât valorează acesta?.
değerlendirme s. valorificare,
estimare.
değerlendirmek vt. a valorifica;
a estima; a aprecia.
değerli adj. 1. valoros, de preŃ.
2. important. 3. merituos.
değersiz adj. 1. fără valoare;
ieftin. 2. lipsit de importanŃă,
neînsemnat.
değersizlik, -ği s. lipsă de va-
loare; inutilitate.
değgin adj. privitor la..., referitor
la.....; bu soruna ~ privitor la
această chestiune.
değil I. adv. nu; böyle ~mi? nu
este aşa? evde ~ nu este
acasă; hasta~ nu este bolnav.
II. conj ci; çocuk kız ~erkek
copilul nu e fată, ci (e)
băiat.
değim – değiştirmek
değim s. merit, virtute.
değimli adj. merituos, virtuos.
değin1 s. v. sincap.
değin2 prep. până, până la; ak-
şama ~ până seara; iş bitin-
ceye ~ până la terminarea
lucrului.
değini, değinme s. referire, ra-
portare.
değinmek vi. a se referi.
değinti, değinim s. referire, ra-
portare.
değirmen s. moară; yel ~i moară
de vânt; su~i moară de apă;
~ çarkı roata morii; ~ taşı
piatră de moară // el ~i
râşniŃă.
değirmenci s. morar.
değirmencilik, -ği s. morărit.
değirmi adj. rotund; circular.
değirmilemek vt. a rotunji, a da
o formă rotundă.
değirmilik, -ği s. rotunjime, for-
mă rotundă.
değiş s. (com.) schimb, troc; ~ et-
mek a face schimb, a schimba.
değişebilir adj. variabil, schim-
bător.
değişebilme s. variabilitate.
değişik I. adj. 1. schimbat, mo-
dificat. 2. diferit, variat; dife-
renŃiat. II. s. (d. lenjerie)
schimb.
değişiklik, -ği s. 1. schimbare,
modificare. 2. variaŃie; dife-
renŃiere.
149
değişim s. 1. schimbare; modi-
ficare, transformare. 2. (mat.)
variaŃie.
değişimcilik, -ği s. (biol.) muta-
Ńie.
değişir adj. variabil.
değişke s. 1. modificare. 2. (biol.)
variaŃie.
değişken adj. 1. schimbător;
variabil. 2. (mat.) variabil.
değişkin adj. schimbat, modificat.
değişmek I. vt. a schimba, a face
schimb. II. vi. 1. a se schimba,
a se modifica; a se transforma.
2. a varia, a diferi; a se dife-
renŃia.
değişmez adj. invariabil, con-
stant; fix.
değişmezlik, -ği s. invariabili-
tate, constanŃă.
değiştirge s. propunere de schim-
bare / modificare.
değiştirgeç s. (fiz.) transforma-
tor, convertizor.
değiştirilebilir adj. 1. care poate
fi schimbat; modificabil
2. (fin.) convertibil.
değiştirilebilirlik, -ği s. (fin.)
convertibilitate.
değiştirim s. modificare, trans-
formare.
değiştirme s. 1. schimbare, înlo-
cuire. 2. (com.) schimb. 3. mo-
dificare, transformare.
değiştirmek vt. 1. a schimba, a
înlocui; adını ~ a-şi schimba
numele. 2. a modifica, a tran-
sforma. 3. (pol.) a remania //
150
kiyafetini ~ a se travesti, a se
deghiza; hava ~ a aerisi.
değme I. s. atingere, contact.
II. adj. oricare, orice; oricine.
değmek I. vt. 1. a atinge; eline
değdi i-a atins mâna. 2. a ni-
meri; a izbi, a lovi. 3. a im-
presiona, a înduioşa, a mişca.
4. a satisface, a mulŃumi.
II. vi. 1. a ajunge, a sosi. 2. a
valora, a costa. 3. a merita, a
fi vrednic (de) // nazar ~ a
deochea; zahmete değmez nu
merită osteneala.
değnek, -ği s. 1. baston. 2. vargă,
vergea; nuia. 3. baghetă.
4. (fig.) protector // koltuk ~i
cârjă.
değri s. (tehn.) disc.
deh interj. di!
deha s. geniu.
dehlemek vt. a mâna, a îndemna,
a îmboldi (un animal de trac-
Ńiune)
dehliz s. vestibul, antreu; cori-
dor.
dehri s. adj. ateu.
dehriye s. ateism.
dehşet, -ti s. groază, spaimă // ~
salmak a teroriza; ~e düşmek
/ kapılmak a fi cuprins de
groază.
dehşetli I. adj. 1. groaznic, în-
grozitor, înfricoşător. 2. uimi-
tor. II. adv. deosebit de, în
ultimul grad.
dejenerasyon s. degenerare.
dejenere adj. degenerat.
değme – delegelik
dejenereleşmek vi. a degenera.
dek1 prep. v. değin; kadar.
dek2, -ki s. cursă, capcană.
dekadan adj. decadent.
dekadanlık, -ğı s. decadentism.
dekagram s. decagram.
dekalitre s. decilitru.
dekametre s. decametru.
dekan s. decan.
dekanlık, -ğı s. decanat.
dekapitasyon s. decapitare.
dekar s. decar.
dekartçılık, -ğı s. cartezianism.
dekaster s. decaster.
dekatlon s. (sport) decatlon.
deklanşör s. declanşator.
deklaarasyon s. declaraŃie.
deklare adj. în expr.: ~ etmek a
declara.
dekolte I. s. decolteu. II. adj.
decoltat.
dekont, -tu s. (fin.) decont.
dekor s. decor (şi la teatru).
dekorasyon s. decor.
dekoratör s. decorator.
dekorcu s. v. dekoratör.
dekovil s. decovil.
dekstrin s. (chim.) dextrină.
dekstroz s. (chim.) dextroză.
dekupaj s. decupaj, decupare.
delâlet, -ti s. 1. indicaŃie, îndru-
mare, lămurire. 2. mijlocire, fa-
cilitare. 3. semnificaŃie // ~ et-
mek 1) a indica, 2) a semnifica.
delegasyon s. delegaŃie.
delege s. delegat; reprezentant.
delegelik, -ği s. delegaŃie, însăr-
cinare.
delgeç – demet
delgeç s. perforator, priboi.
delgi s. sfredel, burghiu.
deli s., adj. nebun, smintit; (med.)
alienat // ~etmek a înnebuni
(pe cineva); ~ olmak a înne-
buni, a-şi pierde minŃile;
~ gömleği cămaşă de forŃă;
~ orman codru; ~saçması di-
vagaŃie.
delice adv. nebuneşte.
delicik, -ği s. v. gözenek.
delidolu adj. nesocotit, nechib-
zuit.
deliduman s., adj. impertinent,
obraznic, insolent.
delifişek s., adj. uşuratic, frivol.
delik, -ği I. s. 1. gaură, orificiu.
2. breşă, spărtură. II. adj.
găurit.
delikanlı s. flăcău, cavaler, tânăr.
delikanlılık, -ğı s. 1. tinereŃe.
2. ardoare tinerească; genti-
leŃe, curtenie; amabilitate.
delikli adj. găurit, perforat.
delil s. 1. argument, probă, dova-
da; ~ getirmek a argumenta; a
proba; a demonstra. 2. indiciu,
semn. 3. (jur.) probă.
delilik, -ği s. nebunie, sminteală //
~i tutmak a-l apuca nebunia.
delim s. (med.) puncŃie, puncŃio-
nare.
delinmek vi. 1. a se găuri, a se
perfora. 2. (fig.) a fi încălcat.
delirme s. nebunie, sminteală.
delirmek vi. 1. a înnebuni, a se
sminti. 2. (fig.) a se înfuria, a
se enerva.
151
delirtmek vt. a înnebuni, a
zăpăci.
delişmen s., adj. nebunatic, zvă-
păiat; excentric.
delişmenlik, -ği s. nebunie, ză-
păceală, buimăceală.
delk. s. 1. fricŃie. 2. (fiz.) frecare.
delme s. 1. perforare; străpun-
gere. 2. (tehn.) forare.
delmek vt. 1. a găuri, a perfora, a
străpunge. 2. (tehn.) a fora.
delta s. (geogr.) deltă.
dem 1 s. sânge // ~dökmek (med.)
a fi la menstruaŃie.
dem2 s. 1. respiraŃie. 2. timp, pe-
rioadă. 3. băutură (alcoolică).
4. infuzie de ceai // ~ çek-
mek 1) (d. păsări) a cânta,
a ciripi, 2) a trage la măsea;
~ vurmak a vorbi vrute şi
nevrute.
demagog s., adj. demagog.
demagoji s. demagogie.
demeç s. declaraŃie; ~ vermek a
face o declaraŃie.
demek1 I. vt. a zice; a spune.
2. a numi, a denumi, a califica.
3. a reprezenta, a semnifica.
II. vi. a însemna // dediği çık-
mak a se adeveri; olmaz ~ a se
opune.
demek2 conj. deci, prin urmare //
~ ki aşadar; deme ! oare?, nu
mai spune! demediğini bırak-
mamak a spune ce-i vine la
gură.
demet, -ti s. 1. buchet. 2. legă-
tură, snop. 3. (fiz.) fascicul.
152
demetlemek vt. a face / a lega
snopi, a înmănunchia.
demin adv. adineauri, puŃin mai
înainte.
deminden adv. cu puŃin (timp)
înainte.
deminki adj. de adineauri.
demir I. s. 1. fier; dövme ~ fier
forjat; ~ çağı /devri epoca de
fier. 2. ancoră. 3. blacheu.
II. adj. de /din fier, metalic;
~ çubuk bară metalică // ~ at-
mak a ancora; ~ boku zgură;
~ haddelemek a lamina; ~ ira-
deli (d. oameni) ferm, hotărât;
~i tavında dövmek a bate
fierul cât e cald.
demirbaş s. inventar.
demirci s. fierar.
demircilik, -ği s. fierărie.
demirhane s. atelier de fierărie;
oŃelărie.
demirkapan s. magnet.
demirkapı s. (geogr.) prag flu-
viatil.
demirkazık, -ğı s. steaua polară.
demirlemek vt. 1. a zăvorî. 2. a
ancora.
demirli adj. cu fier, feros.
demirlibeton s. beton armat.
demiryeri s. (mar) radă.
demiryolcu s. feroviar.
demiryolu, -nu s. cale ferată.
demlemek, demlendirmek vt. a
fierbe ceai; a face infuzie de
ceai.
demli adj. (d. ceai) bine infuzat.
demlik, -ği s. ceainic.
demetlemek – denetim
demode adj. demodat.
demograf s. demograf.
demografi s. demografie.
demografik adj. demografic.
demokrasi s. democraŃie.
demokrat, -tı s., adj. democrat.
demokratik adj. democratic.
demokratikleşme s. democrati-
zare.
demokratikleşmek vi. a se de-
mocratiza.
demokratikleştirmek vt. a de-
mocratiza.
demokratlaşmak vi. a deveni
(mai) democratic.
demokratlaştırmak vt. a demo-
cratiza, a face (mai) demo-
cratic.
demokratlik adj. democratic.
demokratlık, -ğı s. v.
demokrasi.
denden s. idem.
denek, -ği s. subiect de experi-
mentare; cobai.
denektaşı, -nı s. piatră de încer-
care (şi fig.).
deneme s. 1. experienŃă. 2. expe-
rimentare, încercare. 3. studii
de cercetare, analiză.
denemek vt. a experimenta, a
încerca; a proba.
denenmek vi. a se experimenta,
a se încerca, a pune la încer-
care.
denet s. control, verificare.
denetçi s. controlor.
denetim s. 1. v. denet. 2. inspec-
Ńie.
denetimci – denklem
denetimci s. controlor.
denetleme s. 1. control,
verificare. 2. inspecŃie.
denetlemek vt. 1. a controla, a
verifica. 2. a inspecta.
denetleyici s. 1. inspector, revi-
zor. 2. supraveghetor, contro-
lor. 3. cenzor.
deney s. (fiz., chim.) experienŃă
(şi fig.).
deneyci s. 1. experimentalist.
2. empirist.
deneycilik, -ği s. 1. experimen-
talism. 2. empirism.
deneyim s. experienŃă.
deneyimli adj. cu experienŃă,
experimentat.
deneyimsiz adj. lipsit de expe-
rienŃă, neexperimentat.
deneyimsizlik, -ği s. lipsă de
experienŃă.
deneykap, -bı s. eprubetă.
deneysel adj. experimental.
deneyselcilik, -ği s. 1. experi-
mentalism. 2. empirism
deneyüstü adj. 1. transcedental.
2. metafizic.
deneyüstücülük, -ğü s. transce-
dentalism.
denge s. echilibru.
dengelemek vt. a echilibra.
dengeli adj. echilibrat.
dengesiz adj. dezechilibrat.
dengesizlik, -ği s. dezechilibru.
denilmek vi. a se zice, a se spune; a
se numi; bu şeye nasıl denilir?
cum se numeşte acest lucru ?
153
deniz s. 1. (geogr.) mare; Kara ~
Marea Neagră; Ak ~ Marea
Mediterană; ~ seviyesi nivelul
mării. 2. (fig.) întindere, imen-
sitate // ~ kuvvetleri forŃe nava-
le; ~ mili milă marină; ~ nakli-
yatı transport maritim; ~ sevaşı
luptă navală; ~ seyahatı croazi-
eră; ~ sigortası asigurare mari-
timă; ~ uçağı hidroavion; ~ tut-
mak (med.) a avea rău de mare.
denizaltı I. s. submarin; sub-
mersibil. II. adj. submarin.
denizanası, -ni s. meduză.
denizaşırı adj. peste mări.
denizaygırı, -nı s. (zool.) cal-de-
mare.
denizayısı, -nı s. (zool.) focă
(specie din Oceanul Pacific).
denizbilimi, -ni s. oceanografie.
denizbilimsel adj. oceanografic.
denizci s. marinar.
denizcilik, -ği s. marină.
denizel adj. marin; naval.
denizkızı s. (mitol.) sirenă.
denizköpüğü, -nü s. spumă -de-
mare.
denizkulağı, -nı s. lagună.
denizsel adj. maritim; marin.
denk, -gi I. s. 1. balot, legătură.
2. desagă. 3. (fig.) echilibru.
II. adj. egal, echivalent // ~i
~ine după măsură, după mă-
rime; ~ine getirmek a prinde
momentul potrivit; ~ iyle kar-
şılamak a răspunde cu aceeaşi
monedă.
denklem s. (mat.) ecuaŃie.
154
denklemek vt. a echilibra, a
egala.
denkleşmek vi. a se echilibra.
denkleştirmek vt. v.
denklemek.
denklik, -ği s. echilibru; egali-
tate.
denli1 adv. ca; cât, atât de, o ~ iyi
atât de bun.
denli2 adj. 1. cumpătat, sobru.
2. cu tact, politicos.
denlilik, -ği s. 1. cumpătare.
2. tact.
denmek vi. v. denilmek.
densiz adj. 1. necumpătat 2. lip-
sit de tact, nepoliticos.
densizlik, -ği s. 1. necumpărare
2. lipsă de tact, impoliteŃe,
mojicie, bădărănie.
denşirme s. denaturare.
denşirmek vt. a denatura.
deodoran s. deodorant.
deontoloji s. deontologie
depar s. (sport) start; ~ çizgisi
linie de start.
departman s. departament.
deplâsman s. (sport) deplasare.
depo s. depozit; magazie; ~etmek
a depozita; ~ mevcudu stoc.
depolamak vt. a depozita.
depozit, depozito s. (fin.) depo-
zit; depunere, bani depuşi la
bancă.
deprem s. cutremur, seism; ~ or-
tası epicentru (al cutremuru-
lui).
deprembilim s. seismologie.
deprembilimci s. seismolog.
denklemek – derecelendirmek
deprembilimsel adj. seismolo-
gic.
depremçizer s. seismograf.
depremölçer s. seismometru.
depremsel adj. seismic.
depremyazar s. seismograf.
depresif adj. depresiv.
depresyon s. (psih.) depresie.
depreşmek vi. a recidiva, a
reveni.
derbeder s., adj. derbedeu.
derbent, -di s. defileu.
derçetmek vt. a insera.
derdest I. s. arestare; ~etmek a
aresta. II. adj. gata pregătit,
la îndemână.
dere s. 1. pârâu. 2. vale, luncă //
bin ~ den su getirmek a se
scuza în fel şi chip; ~ den
tepeden konuşmak a vorbi
câte-n lună şi-n stele.
derebeyi, -ni s. 1. feudal. 2. (fig.)
despot, tiran.
derebeylik, -ği s. 1. feudalism.
2. feudă.
derece I. s. 1. grad (şi fiz., mat.);
en yüksek ~ în cel mai
înalt grad; son ~ în ultimul
grad. 2. treaptă, nivel. II. adv.
atât de, aşa de; o~ ilgili
bir kitap o carte atât de
interesantă // bir ~ ye kadar
într-o oarecare măsură ~ ~
treptat, gradat; ~ almak a fi
premiat.
derecelendirmek vt. 1. a grada,
a marca gradele. 2. a repar-
dereotu – ders(h)ane
tiza, a eşalona. 3. a cota, a
socoti, a evalua.
dereotu s. mărar.
dergâh s. templul dervişilor.
dergi s. revistă; aylık ~ revistă
lunară; haftalık ~ revistă săp-
tămânală; on beş günlük ~
revista bilunară // cağlık ~ pe-
riodic; yıllık ~ anuar.
derhal adv. imediat, îndată.
deri s. 1. piele, epidermă. 2. (la
fructe) coajă, pieliŃă // ~sini
yüzmek a jupui; diri diri ~sini
yüzmek (fig.) a jupui (pe
cineva) de viu; bir ~bir kemik
numai piele şi os; ~sine sığ-
mamak a nu-şi (mai) încăpea
în piele.
derialtı adj. subcutanat.
derici s. pielar, tăbăcar.
dericik, -ği s. pieliŃă.
dericilik, -ği s. pielărie, tăbăcărie.
derin adj. 1. adânc 2. (fig.) pro-
fund; aprofundat.
derinleşmek vi. 1. a se adânci.
2. (fig.) a se aprofunda.
derinleştirmek, derinletmek vt.
1. a adânci 2. (fig.) a apro-
funda.
derinlik, -ği s. 1. adâncime 2. (fig.)
profunzime.
derinti s. gloată, adunătură.
derisel adj. (anat.) epidermic.
derişik adj. (chim.) concentrat.
derişme s. concentraŃie.
derişmek vi. (chim.) a concentra.
derivasyon s. 1. derivare (şi
lingv.). 2. derivat.
155
derkenar s. notă marginală, ad-
notare.
derlem s. colecŃie.
derlemci s. colecŃionar.
derleme s. adunare, culegere,
strângere.
derlemek vt. a aduna, a culege, a
strânge.
derleyici s. culegător; colecŃio-
nar.
derlitoplu adj. aranjat, ordonat.
derman s. 1. putere, forŃă; re-
zistenŃă. 2. (fig.) remediu,
leac.
dermansız adj. 1. epuizat, sleit
de puteri. 2. (fig.) incurabil;
iremediabil.
dermansızlık, -ğı s. epuizare,
sleire.
dermatolog s. dermatolog.
dermatoloji s. dermatologie.
dermatolojik adj. dermatologic.
derme s. 1. culegere, strângere,
adunare. 2. colecŃionare.
derme çatma adj. la întâmplare,
pus alandala.
dermek vt. 1. v. derlemek. 2. a
colecŃiona.
dernek, -ği s. societate, cerc;
ambianŃă.
derpiş etmek vt. a lua în consi-
deraŃie; a prevedea, a stipula.
ders s. 1. lecŃie, curs. 2. (la
şcoală) temă. 3. (fig.) pildă,
învăŃătură.
ders(h)ane s. clasă, sală de
cursuri.
156
derslik, -ği s. clasă, sală de
cursuri.
dert, -di s. 1. boală, suferinŃă.
2. (fig.) necaz, belea; grijă,
başı ~te olmak a avea neca-
zuri // başı ~e girmek a da de
bucluc; ~ini söylemek / dök-
mek a-şi spune necazul; ~
ortağı tovarăş de suferinŃă.
dertlenmek vi. a se necăji, a se
întrista.
dertleşmek vi. a-şi spune neca-
zul unul altuia.
dertli adj. necăjit, amărât.
dertop adv. în expr.; ~ etmek a
aduna / a strânge laolaltă, a
aduna într-un loc.
dertsiz adj. fără griji, fără neca-
zuri.
dertsizlik, -ği s. lipsă de griji,
nepăsare.
deruhte s. însărcinare, angaja-
ment; ~ etmek a se angaja, a
se însărcina.
derun s. interior.
deruni adj. 1. spiritual, sufletesc.
2. intrinsec.
derviş s. 1. (la musulmani) călu-
găr, derviş. 2. (fig.) om
simplu, modest.
dervişlik, -ği s. (la musulmani)
călugărie.
derya s. 1. (geogr.) mare; ocean.
2. (fig.) somitate.
deryadil adj. tolerant, indulgent.
desen s. (text.) desen, model.
desibel s. decibel.
desigram s. decigram.
derslik – deşifre
desilitre s. decilitru.
desimetre s. decimetru.
desinatör s. desenator.
desise s. intrigă, învrăjbire.
desiseci s., adj. intrigant.
desisecilik s. v. desise.
desister s. decister.
despot s., adj. despot.
despotizm s. despotism.
despotluk, -ğu s. despotism.
dessas s., adj. v. desiseci.
destan s. poem; epopee.
deste s. 1. buchet; legătură. 2. mâ-
ner. 3. grămadă, sumedenie.
destek, -ği s. 1. suport 2. (fig.)
suport sprijin; ~ olmak a
sprijini.
destekdoku s. (biol.) Ńesut con-
junctiv.
destekleme s. ajutoare, ajutor,
sprijin, susŃinere.
desteklemek vt. a ajuta, a spri-
jini; a susŃine.
desekli adj. ajutat, sprijinit; sus-
Ńinut.
destelemek vt. a snopi; a balota; a
împacheta, a aduna la un loc.
destroyer s. (mil.) distrugător.
destur I. s. permisiune, voie.
II. interj. 1. permiteŃi! daŃi
voie!
destursuz adj. fără voie, fără
permisiune.
deşarj s. 1. descărcare. 2. uşu-
rare.
deşifre adj. descifrat; dezlegat;
~ etmek a descifra; ~ olmak a
fi descifrat.
deşik – devir
deşik I. s. gaură, orificiu. II. adj.
găurit, perforat.
deşilmek vi. 1. a se găuri, a
se perfora. 2. (med.) a se
sparge.
deşmek vt. 1. a găuri, a perfora;
a sparge. 2. (med.) a sparge.
detay s. detaliu.
detektif s. detectiv.
detektör s. detector.
deterjan s. detergent.
determinant adj. determinant.
determinasyon s. determinare.
determinist s., adj. determinist.
determinizm s. determinism.
dev s. 1. (mitol.) zmeu, balaur.
2. (fig.) gigant, uriaş.
deva s. doctorie, medicament.
devalüasyon s. devalorizare.
devam s. 1. continuare; continui-
tate. 2. frecventare; partici-
pare. 3. (fig.) perseverenŃă,
asiduitate // ~etmek 1) a con-
tinua, 2) a dura, a se prelungi,
3) a persista, 4) a frecventa; a
participa.
devamlı adj. 1. continuu. 2. per-
sistent; perseverent, asiduu.
devamlılık, -ğı s. 1. continuitate.
2. persistenŃă, perseverenŃă,
asiduitate.
devamsız adj. 1. întrerupt; dis-
continuu; intermitent. 2. tre-
cător, efemer. 3. (d. oameni)
inconstant.
devamsızlık, -ğı s. 1. întrerupere,
discontinuitate; intermitenŃă.
157
2. inconstanŃă. 3. (la şcoală)
absenŃă.
devasa adj. enorm. uriaş, gigan-
tic.
deve s. cămilă// ~ gibi namilă;
~ yapmak a-i mânca (cuiva)
averea; ~ de kulak floare la
ureche, lucru de mică import-
anŃă; pireyi ~ yapmak a face
din ŃânŃar armăsar.
deveboynu, -nu s. (tehn.) cot.
devedikeni, -ni s. (bot.) ciulin,
scaiete.
devekuşu, -nu s. struŃ.
deveran s. 1. circulaŃie; kan ~ı
circulaŃia sângelui. 2. tur,
rotaŃie. 3. (fig.) soartă, destin
~etmek 1) a circula, a se
mişca, 2) a se roti.
devim s. (fiz.) mişcare // ~li
elektrik electrodinamică; ~ siz
elektrik electrostatică.
devimbilim s. (fiz.) dinamică.
devimli adj. în mişcare; circular.
devimsel adj. dinamic, cinetic;
~erke (fiz.) energie cinetică.
devimselcilik, -ğe s. (filoz.) dina-
mism.
devinduyum. s. chinestezie.
devingen adj. 1. mobil; motric.
2. dinamic, activ.
devinim s. mişcare; flux.
devinme s. (fiz.) mişcare.
devinmek vi. (fiz.) a se mişca, a
se roti.
devir, -vri s. 1. epocă, perioadă,
eră; taş~i epoca de piatră;
tunç~i epoca de bronz. 2. ro-
158
tire, rotaŃie, ciclu. 3. tur,
înconjur. 4. transbordare.
5. transmitere, predare, înmâ-
nare. 6. (fig.) stadiu, fază.
devirli adj. periodic; ciclic; ~ ke-
sir (mat.) fracŃie periodică.
devirme s. răsturnare, doborâre.
devirmek vt. a răsturna, a doborî
// çam ~ a face o gafă.
devitken adj. motric // ~ kol
(tehn.) bielă.
devitmek vt. 1. a mişca, a pune
în mişcare. 2. a roti, a învârti.
devlet, -ti s. 1. stat; demokrasi ~i
stat democrat; ~ adamı om de
stat; ~ bakanı ministru de
stat; ~ sekreteri secretar de
stat; ~ sınırı frontieră de
stat ~ memuru funcŃionar.
2. bunăstare, prosperitate,
fericire.
develtçi s., adj. (pol.) etatist.
devletçilik, -gi s. (pol.) etatism.
devletlerarası adj. internaŃional;
~ hukuk drept internaŃional;
~ticaret hukuku drep comer-
cial internaŃional.
devletleştirmek vt. a etatiza.
devletli, devletlü adj. 1. (ist.)
ExcelenŃă. 2. fericit, norocos.
devoniyan adj. în expr.: ~ çağ
(geol.) perioada devoniană.
devran s. v. deveran (3).
devre s. 1. pericadă, stadiu.
2. (sport.) tur, repriză 3. (fiz.)
circuit; kısa ~ (electr.) scurt-
circuit.
devirli – dezenfeksiyon
devren adv. 1. prin transfer
2. (jur.) prin cedarea drep-
tului de folosinŃă.
devretmek vt. 1. a roti, a învârti.
2. a transmite, a înmâna.
3. (jur.) a ceda / a transfera
dreptul de folosinŃă asupra
unui bun.
devriâlem s. tur, circuit, înconjur
(al lumii).
devrik adj. 1. răsfrânt, îndoit,
întors (în afară). 2. inversat,
răsturnat.
devriklik, -ği s. inversiune.
devrilmek vi. 1. a cădea, a se
rostogoli. 2. (fig.) a fi dobo-
rât. a fi răsturnat.
devrim s. revoluŃie.
devrimci s. revoluŃionar.
devriye s. (mil.) patrulă; rond.
devşirim s. cules, strâns; adunat.
devşirimsiz adj. necules, neadu-
nat, nestrâns.
devşirme s. culegere, strângere;
adunare.
devşirmek vt. 1. a culege, a
aduna, a strânge. 2. a împă-
turi, a plia.
deyim s. (lingv.) expresie, locu-
Ńiune.
deyiş s. exprimare, pronunŃare;
expresie.
deyyus s. (d. soŃi) încornorat.
dezavantaj s. dezavantaj.
dezenfektan s., adj. dezinfec-
tant.
dezenfeksiyon s. dezinfectare,
dezinfecŃie.
dezenfekte – dik
dezenfekte adj. dezinfectat // ~
etmek a dezinfecta.
dığdığı adj. (d. oameni) peltic.
dılak, -ğı s. (anat.) clitoris.
dılı s. 1. (mat.) latură. 2. (anat.)
coastă.
dırdır s. trăncăneală, sporovăială;
~ etmek a trăncăni, a sporovăi.
dış I. s. exterior, partea dinafară.
II. adj. extern, exterior, din
afară // ~ açık deficit extern;
~ haberler ştiri externe; ~ las-
tik anvelopă; ~ ticaret comerŃ
exterior; ~ yürek zarı (anat.)
pericard.
dışaçeken adj. (anat.) abductor;
~ kas (anat.) muşchii abductori.
dışadönük adj. (psih.) extraver-
tit.
dışalımcı s. importator.
dışalım s. v. ithalat.
dışarı I. s. 1. exterior, partea din-
afară. 2. provincie. 3. străi-
nătate II. adv. afară.
dışarılı s., adj. provincial.
dışasalak, -ğı s. (zool.) ectopara-
zit.
dışavurum s. expresivitate.
dışavurumcu s., adj. (arte pl.)
expresionist.
dışavurumculuk, -ğu s. (arte
pl.) expresionism.
dışbeslenen adj. (biol.) heterotrof.
dışbeslenme s. (biol.) heterotro-
fie.
dışbükey adj. (fiz.) convex.
dışçizgi s. contur.
dışderi s. (biol.) ectodermă.
159
dışevlilik, -ği s. exogamie.
dışık s. v. curuf.
dışınlı s. (filoz.) extrinsec.
dışişleri în expr.: ~ bakanı mi-
nistru de externe; ~ bakanlığı
Ministerul Afacerilor Externe.
dışkı s. (fiziol.) excremente,
fecale.
dışkılama s. defecaŃie.
dışkulak s. (anat.) ureche ex-
ternă.
dışkutsal adj. profan.
dışlamak vt. a exclude, a eli-
mina; a da afară.
dışlanmak vi. a fi exclus, a fi
eliminat; a fi neglijat.
dışsatım s. v. ihracat.
dışyüz s. exterior, aparenŃă.
dızlak adj. v. dazlak.
diyapozitif s. diapozitiv.
dibek, -ği s. piuă.
didaktik adj. didactic.
didik didik adj. ferfeniŃă; ~ et-
mek a face ferfeniŃă.
didiklemek vt. a sfâşia, a face
fâşii, fâşii.
didinmek vi. a munci din greu, a
trudi.
diferansiyel s. (tehn.) diferenŃial.
difraksiyon s. (fiz.) difracŃie.
difteri s. (med.) difterie.
diftong s. (gram.) diftong.
diğer adj. alt, alta; celălalt, cea-
laltă.
dik adj. 1. abrupt, drept; ~ açı
(mat.) unghi drept. 2. (mat.)
perpendicular // ~ gelmek a se
160
împotrivi; ~ ine împotrivă,
contra, în contra.
dikbaş adj. v. dikkafalı.
dikdörtgen s. (mat.) dreptunghi.
diken s. 1. Ńeapă, spin, ghimpe.
2. (anat.) ac // ~ üstünde
oturmak a sta ca pe ghimpi;
tüyleri ~ ~ olmak a i se face
părul măciucă.
dikenli adj. Ńepos, spinos, cu
ghimpi // ~ tel sârmă ghim-
pată;
dikey adj. (mat.) perpendicular.
dikgen adj. (mat.) ortogonal.
dikici s. 1. cârpaci 2. plantator.
dikili adj. 1. cusut; elle~ göm-
lek cămaşă cusută manual.
2. plantat, sădit.
dikilitaş s. obelisc.
dikilmek vi 1. a se coase; a fi
cusut. 2. a fi plantat, a fi
sădit. 3. a se posta.
dikim s. 1. cusut, coasere.
2. plantare sădire.
dikimevi, dikimhane s. croito-
rie.
dikine adv. 1. vertical. 2. (fig.)
cu dinadinsul, dinadins, în
ciuda; ~ gitmek a face dina-
dins.
dikiş s. 1. cusut; ~ makinesi ma-
şină de cusut. 2. cusătură // ~
kaldı cât pe ce; ~ tutturmak
(fig.) a-i merge bine (cuiva).
dikişçi s. croitor.
dikit s. stalagmită.
dikbaş – dikmen
dikiz s. privire, uitătură // ~
aynası oglindă retrovizoare,
retrovizor.
dikizlemek vt. a pândi, a ob-
serva, a spiona.
dikkat, -ti I. s. 1 atenŃie. 2. grijă,
băgare de seamă. II. interj.
atenŃie! // ~ etmek 1) a fi
atent, 2) a distinge; a observa,
a băga de seamă; ~ kesilmek a
fi numai ochi şi urechi; ~e
almak a lua în consideraŃie;
~e değer care merită atenŃie;
~ e şayan remarcabil; ~ e
lâyık respectabil; ~i çekmek a
atrage atenŃia.
dikkatli adj. atent; grijuliu.
dikkatsiz adj. neatent; neglijent.
dikkatsizlik, -ği s. neatenŃie,
neglijenŃă.
diklenmek, dikleşmek vi 1. a
deveni abrupt 2. (fig.) a de-
veni aspru
diklik, -ği s. 1. verticalitate
2. (fig.) încăpăŃânare, îndărăt-
nicie.
dikme s. 1. puiet. 2. cusut, coa-
sere. 3. (mat.) perpendiculară.
4. plantare, sădire.
dikmek vt. 1. a coase. 2. a
planta, a sădi. 3. a înfige, a
băga. 4. (fig.) a posta, a fixa.
//göz ~ (fig.) a pune ochii (pe
ceva, pe cineva); heykel ~ a
ridica o statuie; nalları ~ a-şi
da duhul.
dikmen s. ridicătură / culme co-
nică.
diksiyon – dilimlemek
diksiyon s. 1. dicŃie. 2. intonaŃie.
dikta s. dictat; dictatură.
diktacı s. partizan al regimului
dictatorial.
diktafon s. dictafon.
diktatör s. dictator.
diktatörlük, -ğü s. dictatură.
dikte s. dictare // ~ etmek a dicta
(şi pol.).
dil s. 1. (anat., tehn.) limbă
2. (lingv.) limbă; grai; vor-
bire; ana ~i limbă maternă;
bitişken/bitişimli ~ler limbi
aglutinante; edebiyat ~i limbă
literară; eski ~ler limbi vechi;
halk ~i limbă populară;
konuşulan ~ limbă vorbită;
kuş ~i limbă păsărească; ölü
~ limbă moartă; resmi ~
limbă oficială, teklifsiz ~
limbă familiară; yazı ~i limbă
scrisă. 3. (geogr.) limbă /
fâşie de pământ. 4. (mil.)
prizonier //~ ağız vermemek a
fi grav bolnav; ~ avcısı spion;
~ çıkarmak a lua (pe cineva)
peste picior; ~ dökmek a
implora; ~ ebesi vorbăreŃ; ~i
tutulmak a-i pieri graiul;
uzatmak a sări peste cal;
~lere düşmek a fi bârfit; ~e
getirmek a pomeni; ~ e ver-
mek a da în vileag; ~i açılmak
a i se dezlega limba; ~i bir
karış dışarı çıkmak a scoate
limba de un cot; ~i dolaşmak
a i se împletici limba; ~i
varmamak a se jena să spună;
161
~i zifir spurcat la gură; ~ine
sağlam olmak a şti ce spune;
~ini tutmak a-şi Ńine gura;
~ini yutmak a rămâne cu gura
căscată; ~inin ucuna gelmek
a-i sta pe limbă; ~ lere destan
olmak a i se duce vestea.
dilatometre s. dilatometru.
dilbasan s. (med.) spatulă.
dilbaz adj. 1. glumeŃ, vorbăreŃ.
2. elocvent.
dilber adj. (d. o fată) frumoasă,
încântătoare; drăguŃă, drăgă-
laşă.
dilbilgisi, -ni s. gramatică.
dilbilim s. lingvistică.
dilbilimci s. lingvist.
dilbilimsel adj. lingvistic.
dilci s. lingvist.
dilcik s. 1. (anat.) omuşor.
2. (bot.) ligulă.
dilek, -ği s. 1. dorinŃă, năzuinŃă.
2. cerinŃă, revendicare // ~şart
kipi (gram.) modul condiŃio-
nal-optativ.
dilekçe s. cerere, petiŃie.
dilekçi s. petiŃionar.
dilemek vt. 1. a cere, a solicita.
2. a dori, a râvni. 3. a ura, a
adresa cuiva o dorinŃă de bine.
dilemma s. dilemă.
dilenci s. cerşetor.
dilencilik, -ği s. cerşetorie, cer-
şit; ~etmek a cerşi.
dilenmek vt. a cerşi (şi fig.).
dilim s. felie; bir ~ ekmek o felie
de pâine.
dilimlemek vt. a tăia în felii.
162
dilinim, dilinme, s. (geol.) cli-
vare.
dillenmek vt. 1. a prinde grai, a
începe să vorbească. 2. a fi
bârfit.
dilleşmek vi. a conversa, a
discuta.
dilli adj. vorbăreŃ, flecar.
dilmaç s. translator, interpret.
dilmek vt. v. dilimlemek.
dilsiz s., adj. mut.
dilsizlik, -ği s. mutism; muŃe-
nie.
dimağ s. 1. creier. 2. (fig.) minte,
inteligenŃă.
dimağçe s. (anat.) creierul mic;
cerebel.
dimdik adj. 1. foarte drept,
abrupt. 2. sănătos, zdravăn.
3. tare, puternic, rezistent.
dimi s. dimie.
din1 s. 1. religie, cult; credinŃă.
2. (fig.) crez.
din2 s. (fiz.) dină.
dinamik I. s. dinamică. II. adj.
dinamic (şi fig.).
dinamikleşmek vi. a se
dinamiza.
dinamit, -ti s. dinamită.
dinamizm s. dinamism.
dinamo s. (fiz.) dinam.
denamometre s. dinamometru.
dinar s. dinar.
dincelmek vi. a se întrema, a
prinde puteri.
dinç adj. viguros; vioi, vivace.
dinçleşmek vi. v. dincelmek.
dilinim – dinleyici
dinçlik, -ği s. vioiciune, vivaci-
tate.
dindar adj. pios, evlavios; cre-
dincios.
dindarlık, -ğı s. pietate, evlavie.
dindaş s. coreligionar.
dindışı adj. laic, secular.
dindirici s., adj. calmant.
dindirmek vt. 1. a calma, a
linişti, a potoli. 2. a opri, a
întrerupe.
dineri s. (la jocul de cărŃi) caro.
dinerkçi s., adj. clerical.
dinerkçilik, -ği s. clericalism.
dinerki s. teocraŃie.
dinerkil adj. teocratic.
dingi s. (mar.) pui.
dingil s. osie; bară.
dingin adj. potolit, liniştit.
dinginlik, -ği s. 1. potolire,
liniştire. 2. repaus. 3. (fiz.)
inerŃie // ~ bilimi (fiz.) statică.
dini adj. v. dinsel.
dinleme s. 1. ascultare, audiere.
2. audiŃie.
dinlemek vt. 1. a asculta; a auzi.
2. a audia.
dinlence s. vacanŃă, concediu.
dinlendirici adj. reconfortant,
odihnitor.
dinlendirmek vt. a odihni, a re-
conforta.
dinlenmek vi. 1. a se odihni. 2. a
fi ascultat.
dinletmek vt. a pune să asculte, a
se face ascultat.
dinleyici s. ascultător, auditor.
dinmek – diri
dinmek vi. a se linişti, a se
potoli, a se calma.
dinozar s. dinozaur.
dinsel adj. religios
dinsellik, -ği s. religiozitate;
evlavie, pietate.
dinsiz adj. 1. ateu. 2. (d. oameni)
crud, nemilos.
dinsizlik, -ği s. 1. ateism. 2. (fig.)
cruzime, atrocitate.
dip, -bi s. 1. fund, partea de jos;
denizin ~i fundul marii; ten-
cerenin ~i fundul cratiŃei.
2. (fig.) bază, rădăcină.
dipçik, -ği s. (mil.) patul puştii.
dipkoçanı, -nı s. cotor (la chi-
tanŃier).
diploma s. diplomă.
diplomalı I. s. absolvent (al unei
instituŃii de învăŃământ supe-
rior), diplomat. II. adj. cu
diplomă, cu atestat.
diplomasi s. diplomaŃie (şi fig.).
diplomat, -ta s. diplomat (şi
fig.).
diplomatik adj. diplomat; ~ iliş-
kiler relaŃii diplomatice
diplomatlık, -ğı s. diplomaŃie.
dipnot s.(tipogr.) subsol (la o
pagină).
dirayet, -ti s. 1. inteligenŃă, ca-
pacitate intelectuală. 2. clar-
viziune, perspicacitate.
dirayetli adj. 1. capabil, inteli-
gent 2. clarvăzător, perspi-
cace.
163
direk, -ği s. 1. stâlp; Ńăruş.
2. (mar.). catarg. 3. (arhit.)
coloană.
direksiyon s. (auto.) 1. bară de
direcŃie. 2. volan.
direct adj., adv. direct.
direktif s. directivă.
direktör s. director.
direktörlük, -ği s. (adm.) direc-
Ńiune.
diremek vt. a rezema, a propti.
diren s. furcă (de lemn).
direnç s. (fiz.) rezistenŃă.
dirençli adj. rezistent.
direngen adj. încăpăŃânat, îndă-
rătnic.
direngenlik, -ği s. încăpăŃânare,
îndărătnicire.
direngi s. rea voinŃă.
direnim s. 1. încăpăŃânare, îndă-
rătnicie. 2. persistenŃă.
direniş s. împotrivire, opoziŃie;
rezistenŃă.
direnişçi s., adj. (cel) care opune
rezistenŃă; oponent, opozant.
direnmek vi. a se împotrivi, a se
opune; a opune rezistenŃă.
direşken adj. perseverent, tenace.
direşmek vi. a persevera (în), a
insista.
diretme s. insistenŃă.
diretmek vi. a insista.
direy s. faună.
dirgen s. v. diren.
dirhem s. dram (şi fig.).
diri adj. 1. viu (şi fig.). 2. crud,
necopt. 3. (d. plante) ne-
ofilit.
164
diriğ s. 1. refuz. 2. părere de rău,
regret; ~ etmek a refuza.
dirikalma s. supravieŃuire.
dirikalmak vi. a supravieŃui.
diriksel, diril adj. 1. natural.
2. animal, proprie animalelor;
~ısı căldură animală.
dirilmek vi. a învia; a reînvia.
diriltmek vt. a învia, a reanima.
dirim s. viaŃă, existenŃă.
dirimbilim s. biologie.
dirimbilimci s. biolog.
dirimbilimcilik, -ği s. biologism.
dirimbilimsel adj. biologic.
dirimkıran s. (med.) antibiotic.
dirimkurgu s. bionic.
dirimkurgusal adj. de bionică,
bionic.
dirimli adj. viu, care trăieşte.
dirimlik adj. vital.
dirimlilik, -ği s. vitalitate.
dirimölçü s. biometrie.
dirimsel adj. 1. vital. 2. bio-
logic.
dirimselcilik s. vitalism.
dirlik, -ği s. 1. înŃelegere, armo-
nie. 2. prosperitate, bunăstare.
3. viaŃă.
dirsek, -ği s. (anat., geogr., tehn.)
cot // ~ çevirmek (fig.) a în-
toarce spatele; ~ çürütmek
(fig.) a-şi toci coatele
dirseklemek vt. a împinge, a lovi
cu cotul.
dirseklik, -ği s. cotieră, mânecă
de protecŃie.
disimilâsyon s. disimulare.
diriğ – dişçilik
disiplin s. disciplină; ~ kurulu
comisie de disciplină.
disk, -ki s. disc (şi sport); ~ at-
mak a arunca discul.
diskalifiye s. descalificare //~ et-
mek a descalifica; ~ olmak a
fi descalificat.
disko, diskotek s. discotecă.
diskur s. discurs.
dispanser s. dispensar.
dispaşör s. dispecer.
dispepsi s. dispepsie.
distilasiyon s. distilare.
distribütör s. distribuitor.
diş s. 1. dinte; çürük ~ dinte ca-
riat; köpek ~ leri dinŃi canini;
kesici ~ler dinŃi incisivi; süt
~leri dinŃi de lapte; ~ doldur-
mak a plomba (un dinte);
~ ağrısı durere de dinŃi.
2. (teh.) zimŃ. 3. căŃel de ustu-
roi // ~ bilemek a ameninŃa;
~ çevresi coroană dentară; ~
çukuru alveolă dentară; ~
geçirememek a nu fi în stare
de...; ~ gıcırdatmak a scrâşni
din dinŃi; ~ göstermek (fig.)
a-ş arăta colŃii; ~ hekimi
stomatolog; ~ kamaşmak
(d. dinŃi) a se strepezi; ~ini
sıkmak a răbda, a strânge din
dinŃi; ~ten arttırmak a-şi lua
de la gură; akıl ~i măsea de
minte; takma ~ler proteză
dentară.
dişbudak, -ğı s. (bot.) frasin.
dişçi s. dentist; stomatolog.
dişçilik, -ği s. stomatologie.
dişeti – diyar
dişeti, -ni s. gingie // ~ yangısı /
iltihabı (med.) gingivită.
dişi I. adj. feminin, femeiesc. II.
s. (la cheotori) babă.
dişil adj. v. dişi (I).
dişilik, -ği s. feminitate.
dişillik, -ği s. (gram.) gen femi-
nin.
dişiorgan s. (bot.) pistil.
dişlemek vt. a muşca, a rupe cu
dinŃii.
dişli adj. 1. dinŃat, zimŃat. 2. (fig.)
(d. oameni) influent, de vază.
dişlik, -ği s. (la box) proteză den-
tară.
dişözü, -nü s. (anat.) pulpă den-
tară.
dişsel adj. 1. dentar. 2. (lingv.)
dental.
dişsiz adj. ştirb.
diştacı, -nı s. coroană dentară.
ditiramp, -bı s. ditiramb.
ditmek vt. 1. (text.) a carda.
2. (d. păsări) a ciuguli.
divan1 s. 1. (ist.) divan; consiliu.
2. culegere de poezii, divan //
~ durmak a face plecăciuni
(în faŃa cuiva); ~ şairi poet
clasic turc (otoman); ~ ede-
biyatı literatura clasică turcă
între sec. XIII-XIX; ~ dur-
mak a sta într-o poziŃie plină
de respect, având mâinile pe
piept; ~ dur! (mil.) la picior,
arm!
divan2 s. canapea, divan.
165
divane adj. smintit, nebun // ~
olmak a se sminti; (bir şeyin)
~si olmak a adora (ceva).
divanelik, -ği s. sminteală, nebu-
nie.
divanhane s. cameră de primire;
hol.
divanıâli s. tribunal militar.
divanıharp s. curtea marŃială.
divanımuhasebat s. (ist.) curtea
de conturi.
divani adj. (ist.) divani (scriere
folosită la redactarea firma-
nelor emise de sultan).
divik, -ği s. (zool.) termită.
divit s. călimară şi toc.
diyabet, -ti s. (med.) diabet.
diyafram s. diafragmă.
diyagnostik s. diagnostic.
diyagonal s. 1. (mat.) diagonală.
2. (d. Ńesături) diagonal; Ńesă-
tură diagonală.
diyagram s. diagramă.
diyakoz s. (bis.) diacon.
diyalekt s. dialect.
diyalektik, -ği I. s. dialectică.
II. adj. 1. dialectic. 2. dialectal.
diyalektoloji s. dialectologie.
diyalel s. (filoz.) dialelă.
diyaliz s. (med.) dializă.
diyalog s. dialog.
diyanet, -ti s. 1. pietate, evlavie
2. religie, cult.
diyanetli adj. pios, evlavios.
diyapazon s. (muz.) diapazon.
diyapozitiv s. diapozitiv.
diyar s. Ńară, Ńinut.
166
diyastaz s. (med.) diastază, en-
zimă.
diyatome s. (bot.) diatomee.
diyecek s. vorbă, spusă, zisă.
diyet, -ti s. 1. regim (alimentar),
dietă. 2. (jur.) cauŃiune, răs-
cumpărare. 3. (ist.) dietă.
diyetetik adj. dietetic.
diyetisyen s. dietetician.
diyez s. (muz.) diez.
diyoptri s. dioptrie.
diyorit s. (geol.) diorit.
diyürez s. (med.) diureză.
diz s. genunchi; ~ ağırşağı rotulă
(a genunchiului) // ~ çökmek
a îngenunchia; ~e gelmek /
varmak (fig.) a cădea în ge-
nunchi; ~ini dövmek a se văi-
cări; ~leri kesilmek a i se
muia picioarele.
dizanteri s. (med.) dizenterie.
dizayn s. design.
dizayncı s. designer.
dizbağı s. jartieră.
dizdar s. (ist.) comandant de
fortăreaŃă.
dize s. (lit.) vers.
dizel s. diesel.
dizelge s. listă, tabel.
dizge s. sistem; normă.
dizgi s. 1. ordine, orânduire, sis-
tem. 2. (tipogr.) cules, cule-
gere.
dizgici s. (tipogr.) culegător,
zeŃar.
dizgin s. hăŃuri, frâu // (birinin)
~ lerini kısmak a Ńine (pe ci-
diyastaz – doğacı
neva) în frâu; ~ leri salıver-
mek a da frâu liber.
dizginlemek vt. 1. a pune hăŃu-
rile (la cai). 2. (la cai) a Ńine
de hăŃuri. 3. (fig.) a struni.
dizginsiz adj. lăsat liber, slobod.
dizi s. 1. şir, rând. 2. şirag.
3. (mil.) coloană, formaŃie.
4. (mat., în expr.) artimetik
~ progresie aritmetică; geo-
metrik ~ progresie geome-
trică. 4. (muz.) gamă.
dizici s. v. dizgici.
dizili. adj. rânduit, înşiruit.
dizilme s. înşiruire, rânduire;
aranjare.
dizilmek vi. a se înşirui, a se
înşira; a se aranja (în rând).
dizim s. aranjare, rânduire.
dizin s. listă, tabel.
dizlik, -ği s. genunchieră.
dizmek vt. 1. a înşirui, a înşira; a
aşeza în rând. 2. (tipogr.) a
culege.
do s. (muz.) do.
Dobruca s. Dobrogea.
Dobrucalı s. dobrogean, dobro-
geană.
doçent, -ti s. docent; conferenŃiar.
dogma s. dogmă.
dogmacılık, -ğı s. dogmatism.
dogmatik adj. dogmatic.
dogmatizm s. dogmatism.
doğa s. natură; ~ bilimleri ştiin-
Ńele naturale.
doğacı s. 1. (filoz.) naturalist.
2. naturist.
doğacılık – doğum
doğacılık, -ğı s. 1. naturalism.
2. naturism.
doğaç s. improvizaŃie.
doğadışı adj. nenatural, contrar
naturii.
doğal adj. natural; ~ bilimler ştiin-
Ńe naturale; ~ güzellik frumu-
seŃe naturală; ~ seçim (biol.)
selecŃie naturală.
doğalcı s. naturalist.
doğalcılık, -ğı s. (filoz.) naturalism.
doğalgaz s. gaz natural.
doğallık, -ğı s. naturaleŃe.
doğan s. (zool.) şoim.
doğaötesi s. metafizică.
doğarlık, -ğı s. natalitate.
doğaüstü adj. supranatural.
doğay s. faună.
doğma I. s. 1. naştere. 2. (d.
aştri) răsărit. 3. (fig.) apariŃie,
ivire. II. adj. din naştere,
nativ.
doğmak vi. 1. a se naşte. 2. (d.
aştri) a răsări. 3. (fig.) a
apărea, a se ivi.
doğrama s. tocare, mărunŃire.
doğramacı s. tâmplar, dulgher.
doğramacılık, -ğı s. tâmplărie,
dulgherie.
doğramak vt. a toca, a mărunŃi.
doğru I. adj. 1. adevărat, veridic.
2. (d. oameni) corect, cinstit.
II. adv. 1. exact, întocmai.
2. direct; drept; ~ eve gitti a
plecat direct acasă. III. prep.
spre, către; akşama ~ către
seară. IV. s. (mat.) dreaptă.
doğruca adv. direct, de-a dreptul.
167
doğrucu adj. 1. adevărat, veri-
dic. 2. (d. oameni) sincer.
doğruculuk, -ğu s. 1. veridici-
tate, adevăr, veracitate. 2. sin-
ceritate.
doğrulama s. 1. îndreptare, co-
rectare, corijare. 2. confir-
mare, adeverire.
doğrulamak vt. 1. a îndrepta, a
corecta, a corija. 2. a confir-
ma, a adeveri.
doğrulanmak vi. a se adeveri, a
se confirma.
doğrulmak vi. 1. a se îndrepta
către, a merge spre. 2. a se
corecta, a se corija, a se
îndrepta. 3. a se redresa, a se
îmbunătăŃi.
doğrultmaç s. (fiz.) redresor.
doğrultmak vt. v. doğrulamak.
doğrultman adj. (mat., fiz.)
director.
doğrultu s. (mat., fiz.) direcŃie.
doğrulu adj. rectiliniu.
doğruluk, -ğu s. 1. dreptate, jus-
teŃe, echitate; adevăr. 2. exac-
titate, autenticitate.
doğrusal adj. v. doğrulu.
doğrulum s. (biol.) tropism.
doğrusu adv. în realitate, de fapt.
doğu s. (geogr.) răsărit, est;
Orient // Yakın ~ Orientul
Apropiat; Orta ~ Orientul
Mijlociu; Uzak ~ Orientul
Îndepărtat.
doğulu s. oriental.
doğum s. naştere; ~ günü zi de
naştere; ~ belgesi certificat de
168
naştere; ~ yıldönümü aniver-
sarea zilei de naştere; ~ yap-
mak a naşte; ~ kontrolü con-
trolul natalităŃii.
doğumevi s. maternitate, casă de
naşteri.
doğumlu adj. născut; 1977 (bin
dokuz yüz yetmiş yedi) ~ ço-
cuk copil născut în 1977.
doğumsal adj. nativ, din naştere;
congenital.
doğurgan adj. fecund.
doğurganlık, -ğı s. fecunditate.
doğurmak vt. 1. a naşte, a da
naştere (şi fig.). 2. (fig.) a
naşte, a genera.
doğusal adj. oriental.
doğuş s. v. doğum // ~tan din
naştere, nativ; congenital.
dok, -ku s. (mar.) doc.
doksan num. nouăzeci.
doksanar num. câte nouăzeci.
doksanıncı num. al nouăzecilea,
a nouăzecea.
doksanlık, -ğı s. nonagenar.
doktor s. doctor, medic.
doktora, doktorluk, -ğu s. doc-
torat.
doktoralı adj. cu doctorat; doc-
tor.
doktrin s. doctrină.
doktrinci s. adj. doctrinar.
doku s. (biol.) Ńesut; kas ~su
Ńesut muscular; sinir ~su Ńesut
nervos // ~ aşısı transplant de
piele.
dokubilim s. histologie.
dokubilimsel adj. histologic.
doğumevi – dokümantasyon
dokum s. textură, Ńesătură.
dokuma s. Ńesătură, textile.
dokumacı s. Ńesător, textilist.
dokumacılık, -ğı s. Ńesătorie
(meserie).
dokumak vt. 1. a Ńese 2. a scutura
(un pom) // ince eleyip sık ~ a
cerceta cu atenŃie; mekik ~ a se
fâŃâi (de colo până colo).
dokunaç, -cı s. tentacul.
dokunak, -ğı s. impresionare.
dokunaklı adj. 1. impresionant,
emoŃionant. 2. (d. băuturi,
tutun etc.) tare.
dokunma s. atingere; pipăit.
dokunmak I. vt. 1. a atinge, a
pipăi. 2. a impresiona, a emo-
Ńiona; a înduioşa. 3. a dăuna,
a face rău. 4. a se referi la....,
a privi pe.... II. vi. a se atinge
de...; sobaya dokunmayın nu
vă atingeŃi de sobă!
dokunsal adj. tactil.
dokunulmaz adj. 1. inviolabil.
2. (pol.) imun.
dokunulmazlık, -ğı, s. 1. invio-
labilitate 2. imunitate; diplo-
matik ~ imunitate diploma-
tică.
dokunum s. (biol.) simŃul tactil.
dokuz num. nouă // ~ babalı bas-
tard.
dokuztaş s. (joc de copii) nouă-
pietre.
dokuzuncu num. al nouălea, a
noua.
doküman s. document, act.
dokümantasyon s. documentare.
dokümanter – doldurmak
dokümanter adj. documentar.
dolak, -ğı s. moletieră.
dolamak vt. 1. a înfăşura; (tehn.)
a bobina. 2. (fig.) a împovăra,
a încărca.
dolambaç s. cotitură.
dolambaçlı adj. cotit, întorto-
cheat, sinuos // ~ yol serpen-
tină.
dolan s. v. dolandırıcılık.
dolandırıcı s., adj. escroc.
dolandırıcılık, -ğı s. escrocherie.
dolandırma s. păcălire, escro-
cherie.
dolandırmak vt. a escroca, a
păcăli.
dolanım s. (fin.) circulaŃie.
dolanmak vi. 1. a se înfăşura, a
se bobina. 2. a se învârti, a se
roti.
dolap, -bı, s. 1. dulap 2. scrân-
ciob. 3. (fig.) şiretlic, vicleşug
//~ çevirmek a băga intrigi; a
trage sforile; ~a girmek a fi
păcălit; elbise ~ı şifonier;
kitap ~ı bibliotecă (mobilă);
buz ~ı răcitor; frigider.
dolapçı s., adj. intrigant.
dolar s. dolar.
dolaşık adj. 1. (d. drumuri) oco-
lit, abătut. 2. (fig.) încurcat,
dificil. 3. (fig.) indirect, pe
ocolite.
dolaşıksız adj. direct, fără ocol.
dolaşım s. circulaŃie (şi anat.);
kan ~ı circulaŃia sângelui // ~
aygıtı (anat.) aparat circula-
tor.
169
dolaşmak I. vt. 1. a vizita. 2. a
cutreiera, a colinda. 3. a ocoli
II. vi. 1. a umbla, a se plimba.
2. (d. păr) a se încurca, a se
răvăşi // baştan başa ~ a
cutreiera de la un cap la
altul; dili ~ a i se împletici
limba; işsiz /aylâk ~ a vaga-
bonda.
dolaştırmak vt. 1. a face să
ocolească, a pune să meargă
pe ocolite. 2. a plimba.
dolay s. 1. împrejurime. 2. mar-
gine; contur.
dolayı I. s. v. dolay. II. prep. din
cauza, datorită; ca urmare;
bundan ~ din această cauză.
dolayım s. (filoz.) meditare, medi-
taŃie.
dolayısıyla, dolayısıyle I. adv. 1.
cu ocazia..., ocazionat de.....;
bayram ~ cu ocazia
sărbătorii. 2. prin urmare, de
aceea. II. prep. datorită.
dolaylı adj. indirect (şi gram.);
~tümleç (gram.) complement
indirect.
dolaysız adj. direct (şi gram.);
~tümleç (gram.) complement
direct; ~vergi impunere directă.
doldurma s. 1. umplere; tıka
basa ~ umplere peste măsură,
înfundare. 2. încărcare (şi
mil.).
doldurmak vt. 1. a umple; tıka
basa ~ a umple peste măsură;
a înfunda. 2. a încărca (şi
mil.). 3. a adăuga, a com-
170
pleta. 4. (d. vârstă) a împlini
// (birini) ~ (fig.) a umple
capul cuiva cu prostii; çukur
~ (fam.) a-şi da duhul, a
muri.
dolgu s. 1. umplutură. 2. (med.)
plombare; plombă.
dolgun adj. 1. plin, umplut. 2. (d.
oameni) gras, plin; robust.
3. (fig.) ticsit, îndesat, burdu-
şit. 4. (d. oameni) plin de
nervi, tensionat, iritat.
dolgunlaşmak vi. (d. oameni) a
se îngrăşa, a se împlini.
dolma s. 1. umplere. 2. umplu-
tură; biber ~sı ardei umpluŃi;
hindi ~sı curcan umplut // ~
duvar tencuială; ~ yutmak
(fig.) a se păcăli, a se lăsa dus
de nas.
dolmabiber s. ardei gras.
dolmak vi. 1. a se umple. 2. a se
adăuga, a se completa. 3. a se
aglomera. 4. (fig.) a se irita
foarte tare // gözleri ~ a-i veni
(cuiva) să plângă.
dolmakalem s. stilou.
dolu1 s. grindină, piatră.
dolu2 adj. 1. plin, umplut. 2. (d.
arme) încărcat. 3. (fig.) iritat.
4. (fig.) bogat, abundent.
doludizgin adv. 1. (d. cai) în ga-
lop. 2. (fig.) cu elan, cu avânt.
dolunay s. lună plină.
doluşmak vi. a se înghesui, a se
îmbulzi.
domalmak vi. a se cocoşa, a se
gheboşa.
dolgu – donatılmak
domates s. (pătlăgea) roşie.
dombay s. bivol.
Dominik Cumhuriyeti, -ni s.
Republica Dominicană.
dominant adj. dominant.
domino s. 1. (d. joc) domino (şi
îmbrăcăminte).
dominyon s. dominion.
domuz s. porc (şi fig.); dişi ~
scroafă; evcil ~ porc domes-
tic; yaban ~u porc mistreŃ // ~
yağı untură.
domuzbalığı s. (zool.) porc de
mare.
domuzgiller s. pl. porcine.
domuzluk, -ğu s. ticăloşie; mur-
dărie; porcărie.
don1 s. (d. îmbrăcăminte) indis-
pensabili.
don2 s. îngheŃ.
donakalmak vi. (fig.) a încre-
meni de uimire, a rămâne
surprins.
donanım s. 1. (mar.) echipament
de pânze, frânghii şi catarge.
2. dotare; echipament.
donanma s. 1. echipare; înzes-
trare, utilare. 2. pavoazare,
ornare. 3. (mar.) flotă; ticaret
~sı flotă comercială.
donanmak vi. 1. a se echipa, a se
înzestra, a se utila. 2. a se
pavoaza, a se orna. 3. a se
găti, a-şi pune podoabe.
donatan s. (mar.) armator.
donatılmak vi. 1. a fi echipat
cu..., a fi înzestrat /utilat cu...
2. a fi pavazat, a fi ornat / îm-
donatı – doyurucu
podobit. 3. a fi gătit. 4. (fig.)
a fi blamat.
donatı s. echipament; accesorii.
donatım s. 1. echipament, utilaj.
2. ornament; găteală.
donatmak vt. 1. a echipa; a
înzestra, a utila, a dota. 2. a
pavoaza, a orna, a decora.
3. (fig.) a blama, a repudia.
donduraç s. congelator.
dondurma I. s. 1. îngheŃată.
2. îngheŃare. II. adj. îngheŃat.
dondurmacı s. vânzător de în-
gheŃată.
dondurmak vt. a îngheŃa (ceva);
a congela. 2. a face gheaŃă.
donmak vi. 1. a îngheŃa. 2. a
degera. 3. (d. sol, ciment)
a se întări, a se învârtoşa.
4. a-i fi frig, a îngheŃa de
frig. 5. (fig.) a încremeni, a
înlemni.
donuk adj. 1. mat, opac. 2. (fig.)
rece, indiferent. 3. (d. ochi)
fără strălucire, stinşi.
donuklaşmak vi. 1. a deveni
mat, a fi fără transparenŃă, a
fi fără luciu.
donukluk, -ğu s. însuşirea de a fi
mat, lipsă de transparenŃă.
donyağı, -nı s. seu.
dopdolu adj. plin ochi, plin până
la refuz.
doping s. doping.
doru adj. 1. cafeniu; (d. păr)
castaniu. 2. (d. cai) murg.
doruk, -ğu s. (geogr.) culme,
creastă, vârf.
171
doruklamak vt. a umple până la
refuz; a ticsi.
dosdoğru I. adj. just, foarte ade-
vărat. II. adv. drept înainte.
dost s. 1. prieten, amic. 2. iubit;
amant // ~ kara günde belli olur
prietenul la nevoie se cunoaşte;
~ un attığı taş baş yarmaz prie-
tenul chiar dacă te cearta îŃi do-
reşte binele; ~başa, duşman
ayağa bakar prietenul Ńi se uită
în faŃă, iar duşmanul la picioare.
dostane, dostça adv. prieteneşte,
amical.
dostluk, -ğu s. prietenie, amiciŃie.
dosya s. dosar.
dosyalamak vt. a îndosaria.
doyasıya adv. pe săturate.
doygu s. pâinea de toate zilele,
aliment.
doygun adj. sătul.
doygunluk, -ğu s. 1. săturare
2. (fig.) saturaŃie.
doyma s. 1. săturare. 2. (fiz.) sa-
turaŃie.
doymak vi. 1. a se sătura. 2. (fig.)
a fi satisfăcut. 3. a ajunge la
saturaŃie.
doymaz adj. lacom, avid, nesă-
Ńios.
doymazlık, -ğı s. lăcomie; ava-
riŃie.
doyum s. 1. săturare, saŃ. 2. sa-
tisfacere, potolire.
doyurmak vt. 1. a sătura. 2. (fig.) a
satisface. 3. (fiz.) a satura.
doyurucu adj. 1. săŃios, care
satură, care Ńine de foame;
172
hrănitor. 2. satisfăcător, îndes-
tulător; suficient de conclu-
dent.
doyurulmak vi. 1. a fi săturat.
2. (fig.) a fi satisfăcut.
doz s. doză // ~u kaçırmak a în-
trece măsura.
dozaj s. dozaj, dozare.
döğme s. v. dövme.
döğmek vt. v. dövmek.
döğüş s. v. dövüş.
döğüşmek vi. v. dövüşmek.
dökme I. s. 1. vărsare, deşertare.
2. (tehn.) turnare. II. adj.
1. vărsat; deşertat 2. (tehn.)
turnat // ~ demir fontă.
dökmeci s. (tehn.) turnător, ma-
triŃer.
dökmecilik, -ği s. (tehn.) turnă-
torie (meserie).
dökmek vt. 1. (d. lichide) a vărsa,
a turna. 2. (tehn.) a turna 3. (fig.)
a împrăştia, a risipi 4. a lepăda
5. a răsturna, a vărsa // ayağına
sıcak su dökmek a întâmpina
(pe cineva) cu bucurie; dil ~ a
flecări, a trăncăni; göz yaşı ~ a
plânge; su ~ a urina; yüz suyu ~
a se umili.
dökülmek vi. 1. a se vărsa; a se
turna. 2. a se împrăştia, a se
risipi. 3. (d. frunze) a cădea.
4. a se mula. 5. (fig.) a in-
vada, a năpădi.
dökümcü s. v. dökmeci.
dökümevi, -ni s., dökümhane s.
(tehn.) turnătorie (hală, secŃie).
doyurulmak – dönme
döküntü s. 1. rest, rămăşiŃă.
2. (med.) erupŃie. 3.(chim.)
reziduu.
döl s. 1. (biol.) făt, fetus. 2. (fig.)
descendent, vlăstar; generaŃie
// ~ döş copii şi nepoŃi; ~ ver-
mek a făta; a se înmulŃi.
dölek adj. serios, aşezat.
döleşi, -ni, s. placentă.
dölleme s. fecundare; fecundaŃie.
döllemek vt. a fecunda; a însă-
mânŃa; a fertiliza.
dölüt s. (biol.) făt, fetus.
dölyatağı s. (anat.) uter, mitră.
dölyolu s. (anat.) vagin.
döndürmek vt. 1. a întoarce (din
drum); a trimite (pe cineva)
înapoi. 2. a restitui, a returna;
a rambursa. 3. a lăsa repe-
tent.
döneç s. (fiz.) rotor.
dönek adj. (d. oameni) nestator-
nic, inconstant, schimbător.
döneklik, -ği s. inconstanŃă, ne-
statornicie.
dönel adj. circular, rotativ.
dönem s. pericardă, interval de
timp. 2. (pol.) tur, sesiune.
3. semestru. 4. (sport) rundă.
dönemeç, -ci s. turnantă, viraj;
cotitură.
dönence s. (astr.) tropic.
dönencel adj. (astr.) tropical.
döner I. adj. rotativ; circular.
II. s. carne la rotisor, doner.
dönme I. s. 1. rotire; tur. 2. (mat.,
fiz.) rotaŃie. II. adj. (rel.) con-
vertit, renegat.
dönmek – dörtlü
dönmek I. vi. 1. a se învârti, a se
roti. 2. a se întoarce, a se
reîntoarce, a se înapoia. 3. a
se schimba în..., a se trans-
forma în..... 4. (d. elevi) a
rămâne repetent. 5. (rel.) a se
converti. II. vt. 1. a întoarce;
arkasını ~ a-şi întoarce spa-
tele. 2. (d. colŃ etc.) a face;
köşeyi ~ 1) a face colŃul, a
coti, 2) a se face om, a se îm-
bogăŃi // başı ~ a avea ameŃeli,
a ameŃi; cennete ~ a prospera;
midesi ~ a-i fi (cuiva) greaŃă, a
i se face rău de la stomac.
dönük adj. întors, răsucit.
dönüm1 s. dönüm (unitate de
măsură egală cu 1000 m2) //
yeni ~ hectar.
dönüm2 s. 1. rotire, învârtire.
2. întoarcere, reîntoarcere.
3. dată, oră. // ~ noktası mo-
ment crucial.
dönüş s. întoarcere, reîntoarcere.
dönüşlü adj. 1. cu întoarcere; cu
rotire, rotitor. 2. (gram.) re-
flexiv ~ zamir pronume refle-
xiv; ~ çatı diateză reflexivă;
~ fiil verb reflexiv.
dönüşlülük, -ğü s. (gram.) refle-
xivitate.
dönüşme s. 1. transformare; me-
tamorfoză. 2. (lingv.) asimi-
lare regresivă.
dönüşmek vi. a se schimba în...,
a se transforma în...; a se me-
tamorfoza.
173
dönüştürmek vt. a schimba în...,
a transforma în (şi mat.).
dönüştürücü s. (tehn.) transfor-
mator.
dönüştürüm, dönüşüm s. (mat.)
transformare.
dönüşüm s. 1. schimbare, trans-
formare. 2. (biol.) evoluŃie.
dönüşümcü I. adj. care schimbă,
care transformă, transforma-
tor. II. s. (biol.) transformist.
dönüşümcülük, -ğü s. (biol.)
transformism.
dönüşümlü adj. alternativ, ~ ola-
rak în alternanŃă.
dönüşün adv. la întoarcere.
dopiyes s. deux-pieces, fustă şi
jachetă.
dörder num. câte patru.
dördül s. pătrat.
dördüncü num. al patrulea, a
patra.
dördüz s. patru gemeni.
dört1, -dü num. patru // ~ ayak üs-
tü düşmek (fig.) a cădea în pi-
cioare; ~ başı mamur bir hayat
sürmek a prospera, a trăi în
belşug; ~ elle sarılmak a munci
cu zel; ~ gözle beklemek a
aştepta (pe cineva) cu nerăb-
dare; ~yol ağzı intersecŃie.
dört2 în expr.: ~ kaşlı; 1) ado-
lescent, 2) sprâncenat.
dört3 în expr.: ~ kenar v. dört-
gen.
dörtgen s. patrulater.
dörtlü s. 1. (la jocul de cărŃi etc.)
pătrar. 2. (muz.) cvartet.
174
dörtlük, -ğü s. 1. (muz.) pătrime.
2. (lit.) catren. 3. (astr.) pătrar.
dörtnal s. galop; ~ a gitmek a
merge în galop.
döşek, -ği s. 1. saltea. 2. aşternut.
döşeli adj. 1. pardosit 2. mobilat.
döşeme s. duşumea, podea; par-
doseală.
döşemeci s. tapiŃer.
döşemecilik, -ği s. meseria de
tapiŃer, lucru de tapiŃerie.
döşemeli adj. mobilat.
döşemesiz adj. nemobilat.
döşemek vt. 1. a pardosi. 2. a
pava. 3. a mobila.
döşeyici s. instalator.
dövdürmek, dövdürtmek vt. a
pune să bată.
döveç, -ci s. piuă.
döviz s. devize, valută.
dövme s. 1. batere, lovire. 2. ta-
tuaj, tatuare.
dövmek vt. 1. a bate, a lovi. 2. a
râşni, a măcina. 3. (mil.) a
lovi, a bombarda.
dövülgen adj. (fiz.) maleabil.
dövülgenlik, -ği, s. (fiz.) malea-
bilitate.
dövülmek vi. 1. a fi bătut, a fi
lovit. 2. a fi râşnit, a fi
măcinat.
dövünmek vi. 1. a se bate, a se
lovi. 2. (fig.) a se lamenta, a
se văicări.
dövüş s. 1. lovire, batere. 2. bă-
taie.
dövüşken s., adj. bătăios; bătăuş.
dörtlük – dudak
dövüşmek vi. 1. a se bate, a se
încăiera. 2. (mil.) a se lupta.
dövüştürmek vt. a pune să se
bată, a aŃâŃa la bătaie.
dram s. (lit.) dramă (şi fig.).
dramatik adj. dramatic (şi
fig.).
dragon s. dragon.
drahoma s. (la creştini) dotă.
draje s. drajeu.
dramatize etmek vt. a dramatiza
(şi fig.).
dramaturg s. dramaturg.
dren s. 1. şanŃ, groapă. 2. (med.)
dren.
drenaj s. drenaj (şi med.).
drezin s. drezină.
dripling s. (sport) dribling.
dua s. rugăciune, rugă // ~ etmek
a se ruga; ~ sı tutmak a i se
îndeplini ruga; ~ sını al-
mak a primi binecuvântarea
cuiva.
duba s. 1. (mar.) şlep, şaland.
2. (mar.) ponton.
dubara s. 1. (la table) dublă.
2. (fig.) şmecherie, farsă.
dubaracı s., adj. şmecher, farsor.
dublâj s. dublaj.
duble s. 1. dublă. 2. (la îmbrăcă-
minte) dublură.
dubleks s. (d. locuinŃe) duplex.
dublör s. dublură (d. actori).
duçar adj. supus, expus, păŃit,
încercat, ajuns victimă.
dudak, -ğı s. buză; ~ boyası ruj
(de buze); tavşan ~ı (med.)
buză de iepure // ~ larını
dudaksıl – durulmak
ısırmak a-şi muşca buzele; ~
sarkıtmak a se bosumfla.
dudaksıl adj. (lingv.) labial.
dudaksıllaşma s. (lingv.) labiali-
zare.
duetto s. (muz.) duet.
duhuliye s. permis de intrare.
dukalık, -ğı s. (ist.) ducat.
dul s. văduv, văduvă; ~ kalmak a
rămâne văduv(ă).
dulda s. tranşee; refugiu.
dulluk, -ğu s. văduvie.
dumağı s. guturai.
duman I. s. 1. fum 2. ceaŃă,
pâclă, negură. 3. (argo.) drog.
II. adj. rău; mizerabil.
dumanlanmak vi. 1. a fumega.
2. a se înceŃoşa (şi fig.).
dumanlı adj. 1. fumigen 2. (fig.)
înceŃoşat, întunecat.
dumdum s. (d. gloanŃe) dum-dum.
dumur s. (med.) atrofie; ~a
uğramak a se atrofia.
durağanlaşmak vi. a se fixa,
a se stabiliza, a deveni
stabil.
durağanlık, -ğı s. stabilitate.
durak, -ğı s. 1. oprire, staŃie.
2. (lit., muz.) pauză.
duraklama s. 1. oprire, întreru-
pere. 2. staŃionare, oprire.
duraklamak vi. 1. a se opri, a se
întrerupe; a înceta. 2. a sta-
Ńiona.
duraklı adj. (fiz.) staŃionar.
duraksama s. ezitare; şovăire.
duraksamak vi. a ezita, a şovăi.
dural adj. static.
175
durdurmak vt. a opri, a între-
rupe; a stagna; a împiedica
să....
durgu s. repaus, pauză.
durgun adj. 1. inert, imobil.
2. (d. ape) stătător; lin. 3. (fig.)
apatic, amorŃit, staŃionar.
durgunluk, -ğu s. 1. inerŃie,
repaus. 2. calm; lâncezeală,
stagnare. 3. moliciune, indo-
lenŃă.
durma s. 1. oprire, întrerupere,
încetare. 2. aşteptare; staŃio-
nare.
durmak vi. 1. a se opri, a se
întrerupe, a înceta. 2. a sta, a
aştepta, a staŃiona. 3. a dura, a
dăinui // boş ~ a sta degeaba;
karşı ~ a se împotrivi; selam
~ (mil.) a prezenta arma;
sözünde ~ a se Ńine de cuvânt;
sakin ~ a fi calm; uslu ~ a fi
cuminte.
duru adj. 1. clar, limpede.
2. transparent, străveziu. 3. (d.
limbă) pur.
duruk, -ğu s. (fiz.) stator.
duruksamak vi. v. duraksa-
mak.
durulamak vt. a limpezi (rufe).
durulanmak vi. (d. rufe) a se
limpezi.
durulaşmak vi. a se limpezi, a se
clarifica.
durulmak vi. 1. (d. lichide) a se
limpezi. 2. (fig.) a se linişti, a
se potoli.
176
duruluk, -ğu s. limpezime, clari-
tate.
durum s. 1. situaŃie, stare. 2. (fig.)
poziŃie, atitudine. 3. (gram.)
caz.
durumsamak vi. v. duraksa-
mak.
duruş s. comportare, Ńinută.
duruşma s. 1. dezbatere; discu-
tare, deliberare. 2. (jur.)
audiere.
duş. s. duş; ~ almak / yapmak a
face duş.
dut s. dud // ~ yemiş bülbüle dön-
mek a tăcea mâlc; a tăcea chitic.
duvak, -ğı s. voal, văl.
duvar s. perete, zid; taş ~zid de
piatră; toprak ~ zid de pământ
// ~ ilânı afiş; ~ kâğıdı tapi-
Ńerie; ~ saati pendulă; ~ şam-
danı aplică.
duvarcı s. zidar.
duvrcılık, -ğı s. zidărie; zidărit.
duy s. (electr.) dulie, fasung.
duyar adj. sensibil.
duyarga s. (la insecte) antenă.
duyarlı adj. sensibil, receptiv.
duyarlık, -ğı s. sensibilitate.
duyarsız adj. insensibil, nesim-
Ńitor.
duyarsızlık, -ğ s. insensibilitate,
lipsă de receptivitate, nesim-
Ńire.
duyarsızlaşmak vi. a deveni ne-
simŃitor; a nu mai avea
receptivitate.
duygu s. 1. sentiment. 2. sensi-
bilitate. 3. impresie.
duruluk – duyu
duygudaş s., adj. simpatizant.
duygudaşlık s. simpatie.
duygulandırma s. impresionare,
emoŃionare; afectare; sensibi-
lizare.
duygulandırmak vt. 1. a sensi-
biliza. 2. a impresiona, a
emoŃiona. 3. a afecta.
duygulanım s. 1. senzaŃie. 2. sen-
timent, afecŃiune.
duygulamak vt. a impresiona; a
emoŃiona.
duygulanma s. impresionare,
emoŃionare, afectare.
duygulanmak vi. a fi impresio-
nat, a se emoŃiona; a fi
afectat.
duygulu adj. sensibil, simŃitor;
emotiv; afectiv.
duygululuk, -ğu s. v. duyarlık.
duygun adj. v. duygulu.
duygusal adj. v. duygulu.
duygusallık, -ğı s. sensibilitate;
emotivitate; afectare.
duygusuz adj. insensibil, indi-
ferent, nesimŃit.
duygusuzluk, -ğu s. insensibi-
litate, indiferenŃă; nesimŃire.
duymak vt. 1. a simŃi, a percepe.
2. a auzi, a afla. 3. a recep-
Ńiona, a înŃelege, a desluşi, a
pricepe.
duymazlık, -ğı s. duymamazlık,
-ğı s. insensibilitate, indife-
renŃă // ~ tan gelmek a se pre-
face că nu aude.
duyu s. simŃ; beş~ cele cinci
simŃuri.
duyum – dünya
duyum s. 1. senzaŃie, percepere //
~yitimi amnezie 2. auzit, auz.
duyumsal adj. (biol.) senzorial;
senzitiv.
duyurmak vt. 1. a anunŃa. 2. a
declara. 3. a face să simtă.
duyuru s. anunŃ; circulară.
düalist s., adj. dualist.
düalizm s. dualizm.
dübeş s. (la zar) dublu cinci.
düdük s. fluier; sirenă.
düello s. duel.
düetto s. (muz.) duet.
düğme s. 1. nasture. 2. (tehn.)
întrerupător, buton.
düğmelemek vt. a încheia cu
nasturi.
düğüm s. nod.
düğümlemek vt. a înnoda, a face
nod.
düğümlenmek vi. a se înnoda, a
se prinde cu nod.
düğün s. nuntă; altın ~ü nuntă
de aur; gümüş ~ü nuntă de
argint; köy ~ü nuntă Ńără-
nească; ~ halkı nuntaşi; ~ he-
diyesi cadou de nuntă ~ yap-
mak a face nuntă.
düğüncü s. nuntaş.
dük, -kü s. duce.
düklük, -ğü s. ducat.
dükkân s. prăvălie, magazin; du-
gheană.
dükkâncı s. negustor; proprietar
de prăvălie.
düldül s. 1. (rel.) catârul cel alb
al profetului Muhammed dă-
177
ruit califului Ali. 2. (fig.)
gloabă. 3. (d. maşini) rablă.
dülger s. dulgher.
dülgerlik, -ği s. dulgherie.
dümbelek, -ği s. (muz.) tambu-
rină.
dümdüz adj. 1. neted, plat.
2. (fig.) (d. oameni) mărginit,
limitat.
dümen s. cârmă, timonă // ~ çe-
virmek a umbla cu şmecherii.
dümenci s. (mar.) 1. cârmaci,
timonier. 2. (fig.) şmecher,
viclean, farsor, escroc.
dün adv. ieri; ~ akşam ieri seară;
~ sabah ieri dimineaŃă; ~e
kadar până ieri ~ den beri de
ieri încoace, de ieri ~ den
itibaren începând de ieri.
dünkü adj. 1. de ieri; ~ gün ziua
de ieri; ~ gazete ziarul de ieri.
2. recent.
dünür s. cuscru; cuscră // ~ düş-
mek a peŃi; ~ gitmek a merge
la peŃit.
dünürcü s. peŃitor.
dünürleşmek vi. a se încuscri.
dünürlük, -ğü s. încuscrire.
dünya s. 1. pământ, globul pă-
mântesc. 2. lume, univers // ~
evine girmek a intra în rândul
lumii, a se căsători; ~ kadar
cât lumea!; ~ nın ucunda la
capătul lumii; ~ ya gelmek a
se naşte, a veni pe lume; ~ ya
getirmek a naşte, a aduce pe
lume; ~ ya gözlerini kapamak
a muri, a închide ochii; ~ da
178
niciodată; ~ dan haberi olma-
mak a nu avea habar pe ce
lume trăieşte; ~ nın kaç bucak
olduğunu göstermek a arăta
cuiva câte-n lună şi-n stele; ~
varmış altă viaŃă; ~ yı zindan
(zehir) etmek / ~ yayı başına
dar etmek a face cuiva viaŃa
imposibilă, a otrăvi viaŃa
cuiva; ~ evi căsnicie.
dünyevi adj. pământean, lumesc,
pământesc.
düpedüz I. adj. v. dümdüz.
II. adv. pur şi simplu, de-a
dreptul.
dürbün s. binoclu.
dürmek vt. a face sul; a răsuci.
dürtmek vt. 1. a împunge, a
înŃepa. 2. (fig.) a excita. 3. a
incita, a instiga.
dürtü s. impuls, imbold.
dürtüşmek vi. a se îmboldi, a se
înghionti.
dürüst, -tü, adj. 1. corect, drept,
cinstit. 2. sincer, deschis.
dürüstlük, -ğü s. corectitudine,
cinste; sinceritate.
dürüşt s. jignitor.
dürzü s. ticălos, om de nimic.
düstur s. 1. regulă, normă.
2. (jur.) cod. 3. (chim.) for-
mulă.
düş s. vis; ~ görmek a visa; ~ kı-
rıklığı decepŃie; ~ kurmak a-şi
face vise.
düşes s. ducesă.
düşeş s. (la zar) şase cu şase,
şase dublu.
dünyevi – düşsel
düşey adj. vertical.
düşeylik, -ği s. verticalitate.
düşkü. s. hobby.
düşkün adj. 1. decăzut, declasat.
2. sărac, sărman, biet. 3. ah-
tiat, pasionat. 4. neajutorat.
düşkünler evi, -ni s. azil pentru
săraci/ bătrâni/bolnavi.
düşkünlük, -ğü s. 1. decădere,
declasare. 2. sărăcie, mizerie.
3. pasiune, ahtiere. 4. neaju-
torare.
düşlemek vt. a visa, a râvni, a
dori.
düşman s. 1. duşman, adversar.
2. (mil.) duşman, inamic.
düşmanca adv. cu duşmănie, cu
vrăjmăşie, în mod ostil.
düşmanlık, -ğı s. duşmănie,
vrăjmăşie, ostilitate; ~ etmek
a duşmăni.
düşmek vi. 1. a cădea, a se pră-
văli. 2. a scădea, a descreşte,
a se diminua. 3. (fig.) a
decădea, a apune. 4. (fig.) a
se nimeri, a se potrivi. 5. a-i
reveni, a i se repartiza. 6. a
apărea, a se ivi // kar düşüyor
ninge; yağmur düşüyor plouă;
ele ayağa ~ a implora; etten ~
a slăbi, a pierde din greutate;
gözden ~ a pierde încrederea
(cuiva); şupheye ~ a suspec-
ta; tereddüte ~ a ezita; üstüne
~ a insista.
düşsel adj. 1. de vis, privitor la
vise. 2. imaginar, ireal.
düşük – düzenli
düşük I. adj. 1. căzut, prăvălit,
lăsat în jos. 2. scăzut, micşo-
rat, diminuat. 3. (d. cuvinte)
incorect, greşit. II. s. v.
düşüt.
düşüklük, -ğü s. 1. cădere, pră-
vălire; coborâre. 2. scădere,
micşorare, diminuare. 3. (d.
cuvinte) greşeală, necorectitu-
dine. 4. (geogr.) depresiune.
düşün s. gândire, idee.
düşünce s. 1. gândire, cugetare,
meditare. 2. idee, opinie.
3. intenŃie, gând; scop.
düşünceli adj. 1. gânditor, în-
gândurat, meditativ. 2. pru-
dent, circumspect. 3. cumpă-
tat, rezervat, chibzuit.
düşüncesiz adj. 1. imprudent.
2. necumpătat, nechibzuit.
düşüncesizlik, -ği s. 1. impru-
denŃă, lipsă de precauŃie.
2. necumpătare, nechibzu-
inŃă.
düşündürmek vt. 1. a pune (pe
cineva) să se gândească. 2. a
pune (pe cineva) pe gânduri,
a îngrijora.
düşündürücü adj. care te pune
pe gânduri.
düşünme s. gândire, cugetare,
reflecŃie.
düşünmek vt., vi., vr. 1. a (se)
gândi; a cugeta, a medita, a
reflecta. 2. (fig.) a plănui, a
intenŃiona, a proiecta.
düşünü s. gândire, reflecŃie.
179
düşünücü I. s. gânditor, cugetă-
tor. II. adj. meditativ, gândi-
tor.
düşünür adj. v. düşünücü.
düşürmek vt. 1. a scăpa (din
mână); a rostogoli, a prăvăli.
2. a doborî. 3. a scădea, a re-
duce, a micşora // çocuk ~
(med.) a avorta; küçük ~ a
umili.
düşüt s. avorton.
düz adj. (de terenuri, suprafeŃe)
neted, plat, drept; întins.
düzeç, -ci s. nivelă, boloboc.
düzelmek vi. 1. a se îndrepta, a
se corecta, a se corija. 2. a se
întrema.
düzeltmek vt. a îndrepta, a
corecta, a corija.
düzem s. (chim.) doză.
düzemek vt. (chim.) a doza.
düzen s. 1. ordine, organizare;
sistem. 2. dispunere, aranjare.
3. (mil.) dispozitiv // ~ vermek
/ ~e koymak a face ordine.
düzenbaz s., adj. şmecher, şiret;
escroc, intrigant.
düzence s. disciplină, ordine.
düzenci s., adj. v. düzenbaz.
düzenek, -ği s. mecanism.
düzengeç s. (tehn.) regulator.
düzenlemek vt. 1. a pune în
ordine, a aranja, a ordona.
2. a organiza, a pregăti.
düzenleyici s., adj. organizator.
düzenli adj. 1. ordonat, aranjat,
organizat. 2. armonios.
180
düzensiz adj. 1. dezordonat; dez-
organizat. 2. (muz.) dezacor-
dat.
düzensizlik, -ği 1. dezordine; de-
zorganizare. 2. (muz.) deza-
cordare.
düzenteker s. (fiz.) volantă.
düzey s. nivel, grad.
düzgü s. normă, regulă.
düzgün I. adj. 1. neted, plat,
drept. 2. (d. scriere, d. cu-
vinte) corect. 3. aranjat, ordo-
nat. 4. (mat.) regulat. II. s.
fard.
düzgüsel adj. normativ; de nor-
mare; ~ vesika (adm.) act nor-
mativ.
düzine s. duzină.
e E a şasea literă a alfabetului
limbii turce; sunet notat cu
această literă.
e interj. e !, ei !, hei !; măi !
ebabil s. (zool.) păpăludă, mul-
ge-capre.
ebat s. 1. dimensiune. 2. mărime,
măsură.
ebe s. moaşă // ~ hekim (medic)
mamoş.
ebedi adj. veşnic, etern, nepieritor.
ebedileşmek vi. a intra în eterni-
tate, a se imortaliza.
ebedileştirmek vt. a eterniza, a
imortaliza.
düzensiz – ece
düzlem s. (mat.) plan; ~ geo-
metri (mat.) geometrie plană.
düzlemsel adj. (mat.) plan.
düzlemek vt. a nivela, a netezi.
düzlemküre s. planisferă.
düzlük, -ğü s. 1. netezime. 2. su-
prafaŃă netedă, neteziş.
düzme I. s. 1. ordonare, aranjare.
II. adj. fals, artificial; nereal.
düzmeci s. falsificator.
düzmecilik, -ği s. falsificare,
contrafacere.
düzmek vt. 1. a aranja, a
orândui. 2. (fig.) a crea, a
face. 3. (fig.) a ticlui, a pune
la cale. 4. (lit.) a compune, a
scrie.
düzüne s. v. düzine.
düzyazı s. proză.
ebedilik, -ği s. veşnicie, eterni-
tate.
ebediyen adv. 1. pe veci, pe
vecie, pentru totdeauna. 2. (în
propoziŃii negative) niciodată,
nicicând.
ebediyet, -ti s. v. ebedilik.
ebelik, -ği s. obstretică.
ebeveyn s. părinŃi.
ebleh adj. prost, prostovan.
eblehleşmek vi. a se prosti.
ebonit, -ti s. ebonită.
ebru s. pictură murală.
ecdat s. strămoşi, străbuni.
ece s. femeie frumoasă; regină.
ecel – edilgen
ecel s. sfârşitul vieŃii, ceasul
morŃii; fatalitate // ~i gelmek
a i se împlini (cuiva) sorocul;
~terleri dökmek a se speria de
moarte; ~iyle ölmek a muri de
moarte naturală; ~iyle pen-
çeleşmek a se zbate între viaŃă
şi moarte; ~ine susamak a da
mâna cu moartea, a vedea
moartea cu ochii.
ecinni s. v. cin // ~ler top
oynuyor (fig.) bate vântul.
ecir, -cri s. 1. bine, binefacere.
2. răsplată, recompensă // ~
sabır dilemek a exprima con-
doleanŃe.
ecnebi s., adj. străin; ~ kadın stră-
ină; ~ parası moneda străină //
~ memleketler străinătate.
ecza s. 1. medicament, doctorie.
2. bucăŃi, părŃi, componente.
3. (tipogr.) broşare.
eczacı s. farmacist; ~ kalfası
ajutor de farmacist.
eczacılık, -ğı s. farmacologie.
eczalı adj. medicamentos.
eczane s. farmacie.
eda s. 1. manieră, comportament.
2. înfăŃişare, aspect, mină.
3. expresie; exprimare.
edalı adj. 1. manierat, cuviincios.
2. graŃios, cochet. 3. îngâm-
fat, înfumurat, arogant.
edat, -tı s. (gram.) prepoziŃie,
postpoziŃie.
ede s. frate mai mare.
edebi adj. literar; ~ cemiyet so-
cietate literară; ~ dergi/ me-
181
cmua revistă literară; ~ eleş-
tirici/tenkitçi critic literar.
edebiyat, -tı s. literatură, Türk ~ı
literatură turcă; ~ dersi curs
de literatură; ~ yapmak a bate
câmpii.
edebiyatçı s. specialist în ştiinŃa
literaturii; literat.
edememek vi. a nu putea să se
lipsească de …, a nu putea să
se dispenseze de…, a nu
putea face ceva fără…
edep, -bi s. 1. politeŃe, bună
cuviinŃă, amabilitate. 2. mo-
destie // ~ yeri (la om) organe
genitale.
edepli adj. 1. politicos, cu-
viincios, respectuos, educat.
2. modest.
edepsiz adj. impertinent, necu-
viincios, obraznic; neruşinat.
edepsizce adv. cu neruşinare, în
mod obraznic; în mod gro-
solan.
edepsizlenmek vi. a se obrăznici,
a deveni impertinent.
edepsizlik, -ği s. obrăznicie,
impertinenŃă; neruşinare; ~
etmek a fi obraznic, a fi
impertinent.
eder s. preŃ, valoare.
edevat, -ti s. v. alet // alât ve ~
unelte, instrumente; ~ isim
(gram.) nume de agent.
edik, -ği s. cizmă (scurtă).
edilgen adj. (gram.) pasiv; ~ çatı
diateza pasivă; ~ fiil verb
pasiv.
182
edilgenlik, -ği s. (gram.) pasiv;
diateză pasivă; pasivitate.
edilmek vi. a se face, a se efec-
tua, a se executa, a se realiza.
edinme s. procurare, achiziŃio-
nare; mal ~ achiziŃionare de
bunuri // evlât ~ înfiere,
adopŃiune.
edim s. 1. acŃiune, activitate.
2. realizare, înfăptuire. 3. ran-
dament, performanŃă. 4. plată,
răsplată.
edimsel adj. actual, efectiv.
edinç, -ci s. achiziŃie, dobândire,
achiziŃionare.
edinim s. achiziŃie, lucru dobân-
dit, câştig (şi fig.).
edinmek vt. 1. a procura, a achi-
ziŃiona. 2. a căpăta, a obŃine //
adet ~ a se obişnui, a se
deprinde; fikir ~ a se informa,
a se edifica.
edip I. s. scriitor, om de litere.
II. adj. educat, bine crescut,
cuviincios.
edisyon s. ediŃie.
editör s. editor.
edna adj. 1. cel mai mic, cel mai
de jos; inferior. 2. cel mai
rău, cel mai prost.
efdal, -li adj. superior, preferabil.
efe I. s. 1. frate (mai mare).
2. flăcău. II. adj. curajos,
viteaz.
efekt s. efect, impresie.
efektif adj. efectiv, real.
efendi s. 1. efendi, domn. 2. om
cult, învăŃat. 3. (fig.) stăpân.
edilgenlik – Ege Denizi
4. soŃ, bărbat // ~den
bir adam un om bine
crescut.
efendim interj. poftim!; te
ascult!
efkâr s. 1. gând, idee. 2. opinie,
părere; teatii ~ schimb de
opinii. 3. grijă, îngrijorare //
umumi ~ opinia publică.
efkârıumumiye s. opinia publi-
că.
efkârlanmak vi. 1. a se îngrijora.
2. a se întrista.
efkârlı adj. 1. îngrijorat, neli-
niştit. 2. trist, supărat.
Eflak s. (ist) Valahia.
eflâk, -ki s. 1. cer, bolta ce-
rească. 2. (astr.) orbită.
eflatuni adj. mov deschis.
efor s. efort.
efrat, -dı s. 1. persoană, individ.
2. soldat, ostaş.
efsane s. 1. legendă, mit; ~ ol-
mak a intra în legendă, a
deveni legendă. 2. (fig.) vorbe
goale, poveşti, fabulaŃii.
efsaneleşmek vi. a se mitiza/ mi-
tifica.
efsaneleştirmek vt. a mitiza, a
mitifica.
efsanevi adj. 1. legendar. 2. (fig.)
fabulos, faimos.
efsun s. vrajă, vrăjitorie; farmece.
efsunlamak vt. a vrăji; a fer-
meca.
ege s. tutore, epitrop.
Ege Denizi s. Marea Egee.
egemen – eğitsel
egemen adj. 1. dominanat, pre-
dominant. 2. suveran.
egemenlik, -ği s. 1. dominaŃie,
stăpânire. 2. preponderenŃă,
precumpănire. 3. suverani-
tate, ulusal ~ suveranitate na-
Ńională.
eglog s. (lit.) eglogă.
egoist adj. egoist.
egoistlik, -ği s. egoism.
egoizm s. egoism.
egosantrizm s. egocentrism.
egotizm s. egotism.
egzama s. (med.) eczemă.
egzersiz s. exerciŃiu.
egzistansialist, -ti s. adj. (filoz.)
existenŃialist.
egzistansializm s. (filoz.) exis-
tenŃialism.
egzogami s. exogamie.
egzomorfism s. exomorfism.
egzotik adj. exotic.
egzotizm s. exsotism.
egzos s. eşapament; ~ borusu
Ńeavă de eşapament; ~ supabı
supapă de eşapament.
eğe s. 1. pilă (de ascuŃit).
2. (anat.) coastă.
eğelemek vt. a pili; a ascuŃi.
eğer conj. dacă, in cazul că…,
de….
eğik adj. 1. înclinat, aplecat.
2. încovoiat, cabrat. 3. (mat.)
oblic.
eğiklik, -ği s. 1. înclinare, aple-
care. 2. încovoiere, cabrare,
curbare.
eğilebilme s. flexibilitate.
183
eğilim s. 1. înclinaŃie, vocaŃie,
aptitudine. 2. tendinŃă.
eğilimli adj. cu înclinaŃie (şi
fig.).
eğilme s. 1. înclinare, aplecare.
2. încovoiere, curbare; ca-
brare. 3. (mat.) înclinaŃie.
eğilmek vi. 1. a se înclina, a se
apleca. 2. a se îndoi, a se
încovoia, a se curba. 3. (fig.)
a se supune.
eğim s. (geogr., fiz.) înclinaŃie.
eğin, -ğni s. 1. spate. 2. (geogr.)
pantă, povârniş.
eğinim s. (fiz.) înclinaŃie.
eğinmek vi. a se înclina, a se
apleca.
eğinti s. pilitură.
eğirmek vt. (text.) a toarce; yün
~ a toarce lână.
eğirmen s. (text.) fus.
eğitbilim s. pedagogie.
eğitbilimci s. educator, pedagog.
eğitbilimsel s. pedagogic; educa-
Ńional; educativ.
eğitici s. educator, pedagog.
eğitim s. educaŃie; Milli ~ Ba-
kanlığı Ministerul educaŃiei
naŃionale.
eğitimli adj. 1. educativ. 2. edu-
cat.
eğitimsel adj. v. eğitimli (1).
eğitme s. educare, instruire.
eğitmek vt. a educa; a instrui.
eğitmen s. v. eğitici.
eğitsel adj. educaŃional.
184
eğlek, -ği s. 1. loc pentru dis-
tracŃii; han. 2. umbrar (pentru
oi).
eğlemek vt. a reŃine, a opri; a
sustrage.
eğlence s. 1. distracŃie, amuza-
ment, divertisment. 2. petre-
cere.
eğlenceli adj. amuzant, distrac-
tiv.
eğlendiri s. umor.
eğlendirmek vt. 1. a distra, a
amuza; a recrea, a înveseli.
2. v. eğlemek.
eğlenmek I. vt. 1. a se distra, a se
amuza; a se înveseli. 2. a
zăbovi, a întârzia. II. vt. a iro-
niza, a lua în zeflemea, a lua
în derâdere.
eğlenti s. petrecere, banchet.
eğleşmek vi. 1. a zăbovi, a întâr-
zia. 2. a locui, a domicilia.
eğmek vt. 1. a îndoi, a încovoia,
a curba. 2. a înclina, a apleca.
3. (fig.) a îndupleca, a con-
vinge.
eğreltiotu s. (bot.) ferigă.
eğreti adj. 1. artificial, imitat,
neautentic. 2. neîntemeiat,
nefondat. 3. provizoriu,
temporar. 4. împrumutat.
5. (d. nestemate) fals, contra-
făcut.
eğri I. adj. 1. strâmb, curbat. 2.
arcuit, îndoit. 3. (mat.) oblic.
4. înclinat, aplecat. 5. (fig.)
injust, nedrept, incorect. II. s.
nivel, treaptă // ~ bakmak a
eğlek – ehliyetsiz
privi cu ochi răi (pe cineva);
~ büğrü întortocheat, sinuos.
eğrili adj. (mat.) curbiliniu.
eğrilik, -ği s. 1. curbură, îndoi-
tură; sinuozitate. 2. (med.)
deviaŃie de sept. 3. (fig.) ne-
cinste, lipsă de onestitate,
incorectitudine.
eğrilmek vi. a se îndoi, a se
curba, a se încovoia.
eğriltmek vt. v. eğmek (1).
eğrim s. v. burgaç (anafor).
eh interj. 1. eh!. 2. he!, bine!, bun!.
ehemmiyet, -ti s. importanŃă, în-
semnătate; ~ hasbetmek a că-
păta importanŃă; ~ vermek a
acorda importanŃă.
ehemmiyetli adj. important,
însemnat.
ehemmiyetsiz adj. neimportant,
neînsemnat.
ehil, -hli s. 1. comunitate (de
oameni). 2. pricepere, înde-
mânare, iscusinŃă. 3. proprie-
tar, stăpân. 4. soŃ, soŃie.
ehli adj. domestic.
ehlibeyt s. denumirea familiei
profetului Muhammed (fiică,
ginere şi nepoŃi).
ehliyet, -ti s. 1. capacitate, com-
petenŃă. 2. (jur.) capacitate.
3. permis; şoför ~i permis de
conducere auto.
ehliyetli adj. capabil, competent.
ehliyetname s. acte; permis, ate-
stat.
ehliyetsiz adj. incapabil, necom-
petent.
ehram – ekmek
ehram s. piramidă (şi mat.).
ehven adj. 1. ieftin. 2. preferabil,
convenabil // ~ kurtulmak a
scăpa ieftin.
ehvenişer s. răul mai mic.
ejder, ejderha s. balaur, dragon.
ejektör s. ejector.
ek, -ki s. 1. adaos, supliment.
2. anexă, apendice. 3. (gram.)
sufix; afix; ön ~ prefix; son ~
sufix.
ekalliyet s. v. akalliyet.
ekbağırsak, -ğı s. (anat.) apen-
dice.
ekenek, -ği s. teren arabil.
ekeylem s. (gram.) verb copu-
lativ „a fi” care în limba turcă
este un sufix predicativ per-
sonal.
ekili adj. însămânŃat.
ekilmek vi. a se însămânŃa; a fi
însămânŃat.
ekim s. 1. însămânŃare, semănat.
2. octombrie; ~ ayı luna
octombrie; ~ ayında în luna
octombrie // ~ makinası
semănătoare.
ekin s. 1. sămânŃă. 2. semănătură
// ~ biçmek a secera.
ekinci s. semănător; agricultor.
ekincilik, -ği s. semănat, însă-
mânŃat.
ekinç s. v. ekin (2).
ekinokok s. echinococ.
ekinoks s. echinocŃiu; ilkbahar
~u echinocŃiu de primăvară;
sonbahar ~u echinocŃiu de
toamnă.
185
ekip, -bi s. echipă (de muncă),
brigadă; ~ şefi şef de echipă.
ekipaj s. echipaj.
ekipman s. echipament (şi
sport).
ekivok adj. echivoc.
eklektik adj. eclectic.
eklem s. (anat.) articulaŃie;
încheietură.
ekleme s. I. adăugare, alăturare,
ataşare; prelungire. II. adj.
ataşat, prelungit.
eklemek vt. 1. a adăuga, a
alătura, a ataşa. 2. a prelungi,
a lungi. 3. a uni, a comasa.
eklemeli adj. (gram.) aglutinant.
eklemleme s. alipire; adăugare,
aglutinare.
eklemlemek vt. a lipi, a adăuga,
a aglutina.
eklemlenmek vi. (anat.) a se
articula.
eklenmek vi. 1. a se adăuga, a se
alătura, a se ataşa. 2. a se
prelungi, a se lungi. 3. a se
uni, a se comasa.
eklenti s. adaos, supliment,
anexă.
ekli adj. 1. adăugat, alăturat,
ataşat. 2. prelungit.
eklüz s. ecluză.
ekmek1, -ği s. 1. pâine; beyaz ∼
pâine albă; bayat ∼ pâine
uscată; çavdar ∼ği pâine de
secară; taze ∼ pâine proas-
pătă. 2. hrană; existenŃă.
3. (fig.) agoniseală // ∼ğinden
etmek a scoate pe cineva din
186
pâine; ∼ğini almak a-i lua
(cuiva) pâinea de la gură;
∼ğini kazanmak a-şi câştiga
pâinea; (birinin) ∼ğine yağ
sürmek a da (cuiva) apă la
moară; ∼ğini taştan çıkarmak
a scoate apă din piatră
(seacă).
ekmek2 vt. 1. a semăna, a însă-
mânŃa. 2. a împrăştia, a pre-
săra. 3. (fig.) a părăsi, a aban-
dona.
ekmekağacı, -nı s. arbore-de-
pâine.
ekmekçi s. brutar.
ekmekçilik, -ği s. panificaŃie.
ekol, -lü s. curent, mişcare,
şcoală.
ekoloji s. ecologie.
ekolojik adj. ecologic.
ekolojist s. ecologist.
ekonometri s. econometrie.
ekonomi s. 1. economie. 2. chib-
zuinŃă // ∼ yapmak a face eco-
nomie.
ekonomik adj. 1. economic, de
economie. 2. convenabil,
ieftin.
ekonomist s. economist.
ekonomizör s. (tehn.) economi-
zor.
ekopraksi s. (med.) ecopraxie.
ekran s. ecran.
eksantrik adj. 1. (mat.) excen-
tric. 2. ciudat, excentric,
extravagant.
ekselâns s. excelenŃă.
ekmek – eksiliş
eksen s. 1. osie. 2. (mat., tehn.,
astr.) axă.
ekser s. v. enser.
ekseri(ya) adv. 1. adesea,
deseori; de obicei, de multe
ori. 2. în mare parte.
ekseriyet, -ti s. majoritate; mut-
lak ∼ majoritate absolută;
nispi ∼ majoritate relativă;
∼le în majoritatea cazurilor.
eksi I. s. (mat.) minus, semnul
„minus”. II. adv. fără, minus;
altı ∼ dört şase minus/fără
patru. III. adj. negativ.
eksibe s. dună de nisip.
eksik, -ği I. s. lipsă, lacună,
deficienŃă, neajuns. II. adj.
1. absent. 2. incomplet, ne-
complet; deficitar. 3. nedeter-
minat // ∼ bulunmak a lipsi;
∼ doldurmak a completa;
∼ kutup (fiz.) polul negativ;
∼ olma! să trăieşti!, ∼ çocuk
avorton; ∼ olsun! mai bine
lipsă!; ∼ etmemek a nu scăpa
din vedere; ∼ çıkmak a ieşi
lipsă.
eksiklik, -ği s. 1. lacună, cusur,
defect. 2. lipsă, absenŃă. 3. ne-
ajuns, deficienŃă.
eksiksiz adj. 1. fără cusur, fără
defect. 2. complet, deplin,
întreg.
eksilen s. (mat.) descăzut.
eksiliş, eksilme s. 1. împuŃinare,
diminuare, micşorare. 2. (mat.)
descreştere.
eksilmek – el1
eksilmek vi. 1. a lipsi, a absenta.
2. a se împuŃina, a se dimi-
nua, a se micşora. 3. (mat.) a
descreşte.
eksiltme s. 1. diminuare, micşo-
rare. 2. (jur.) adjudecare //
~ye çıkarılmak a fi scos la
licitaŃie.
eksiltmek vt. 1. a împuŃina, a
diminua, a micşora. 2. (mat.)
a scădea.
eksin s. (chim.) anion.
eksiuç, -cu s. (electr.) pol nega-
tiv, catod.
ekskavatör s. excavator.
ekskürsiyon s. excursie.
ekspansiyon s. expansiune.
ekspedisiyon s. expediŃie.
eksper s. expert, specialist.
ekspertiz s. expertiză.
ekspres s. (tren) expres.
ekspresyonist s. expresionist.
ekspresyonizm s. expresionism.
ekstra adj. 1. de calitate superi-
oară, extra. 2. în plus, supli-
mentar.
ekstrafor s. extrafor.
ekstrasistol s. extrasistolă.
ekstrem adj. 1. extrem, exagerat.
2. extraordinar, extrem.
ekşi I. adj. 1. acru; amar. 2. (fig.)
ursuz, urâcios. II. s. v. ekşilik.
ekşili adj. înăcrit.
ekşilik, -ği s. acreală (şi fig.);
amăreală.
ekşimek vi. 1. a se înăcri, a
deveni acru. 2. a se altera, a
se strica.
187
ekşimik, -ği s. caş.
ekşimsi adj. acrişor; amărui.
ekşimtırak adj. v. ekşimsi.
ekşitmek vt. a înăcri.
ekti s. 1. parazit. 2. (om) pof-
ticios.
ektilik, -ği s. 1. parazitism.
2. poftă; patimă.
ektoderm s. (anat.) ectoderm.
ekvator s. ecuator.
ekvatoral s., adj. ecuatorial.
ekzotermik s. (chim.) exotermic.
el1 s. 1. mână. 2. (fig.) inter-
mediere, mijlocire. 3. (fig.)
putere, forŃă. 4. (la jocul de
cărŃi) rând // ~ açmak a cerşi;
~ altında la îndemână; ~ al-
tından pe sub mână; în taină;
~ arabası roabă; cărucior;
~ ayası (anat.) palmă; ~ ça-
bukluğu 1) dexteritate, abili-
tate, 2) scamatorie; ~ çekmek
a renunŃa; ~ çırpmak a aplau-
da; ~ ~e mână în mână; ~ ~e
vermek (fig.) a-şi uni efor-
turile; ~e almak 1) a lua în
mână, 2) a aborda (o ches-
tiune); ~de etmek a obŃine, a
căpăta; ~e geçirmek a aca-
para; ~den gelmek a se pri-
cepe; ~e vermek a denunŃa; ~i
açık darnic, generos; ~i çabuk
abil; ~ etmek a face cu mâna;
~le tutulur (fig.) palpabil;
(birine) ~ kaldırmak a ridica
mâna asupra (cuiva); ~ koy-
mak (fig.) a pune mâna (pe
ceva); ~ sıkmak a-i strânge
188
(cuiva) mâna; ~ ulağı ucenic;
~ uzluğu îndemânare, price-
pere; ~ üstünde tutmak a Ńine
(pe cineva) ca pe palmă;
~ vermek 1) a ajuta, 2) a cola-
bora; ~ yatkınlığı îndemâ-
nare; ~ yıkamak (fig.) a se
spăla pe mâini; ~de olmamak
a nu fi în stare; ~den dü-
şürmemek (fig.) a nu lăsa/a nu
scăpa din mână; ~i ayağı
bağlı olmak (fig.) a fi legat de
mâini şi de picioare; ~i boş
dönmek a se întoarce cu
mâinile goale; ~i hafif olmak
(fig.) a avea mână uşoară; ~i
sıkı olmak a fi zgârcit; ~i
uzun olmak (fig.) a avea mână
lungă; ~i varmamak a cruŃa, a
se îndura de…; ~ler yukarı!
sus mâinile!; ~ sıkışma strân-
gere de mână; ~ şakası glumă
proastă; ~ tutmak a fi ane-
voios; ~ yazısı manuscris;
~de (mat.) la mână; ~den ~e
dolaşmak a umbla/a se trece
mână de la mână; ~den bir
iş/şey gelmemek a nu fi în
stare de nimic; ~ine/~inize
sağlık mulŃumesc pentru…,
sărut mâna pentru…; ~ini
çabuk tutmak a acŃiona
repede/rapid; ~ini eteğini
çekmek a înceta de a mai
veni; a se face nevăzut; ~iyle
koymuş gibi cu ochii închişi;
~lerin dert görmesin! să fii
binecuvântat!.
el2 – elektrik
el2 s. 1. neam; popor. 2. Ńinut,
Ńară.
elâ adj. (d. ochi) albastru-des-
chis.
elâlem s. lume; ~ ne der? ce va
spune lumea?.
elan adv. încă; ~ konuşuyor încă
vorbeşte.
elastik, elastiki adj. elastic.
elastikiyet, -ti s. elasticitate.
elbet(te) adv. desigur, fără îndo-
ială; precis.
elbezi s. cârpă (de şters).
elbirliği s. unitate; acord, înŃe-
legere.
elbise s. îmbrăcăminte, veşminte,
haine; costum.
elçi s. 1. ambasador. 2. sol, emi-
sar; trimis. 3. (rel.) proroc.
elçilik, -ği s. ambasadă; ~ uzmanı
ataşat.
eldeci s. posesor.
eldiven s. mănuşă.
elebaşı, -yı s. şef, căpetenie.
eleğimsağma s. curcubeu.
eleji s. (lit.) elegie.
elek, -ği s. sită, ciur // ~ten ge-
çirmek 1) a cerne, 2) a alege,
a selecŃiona.
elektrifikasyon s. electrificare.
elektrik, -ği I. s. electricitate.
II. adj. electric; ~ akımı curent
electric; ~ yayı arc electric;
~ devresi circuit electric;
~ enerjisi energie electrică;
~ hattı linie electrică; ~ ışığı
lumină electrică; ~ motoru
electromotor; ~ sayacı contor
elektrikçi – element
electric; ~le tedavi electro-
terapie.
elektrikçi s. electrician.
elektrikle(n)me s. electrizare (şi
fig.).
elektriklemek vt. a electriza (şi
fig.).
elektriklendirmek vt. a elec-
trifica.
elektriklenmek vi. a fi electrizat
(şi fig.).
elektrikleştirme s. electrificare.
elektrikleştirmek vt. a electri-
fica.
elektrikli adj. 1. electric; ~ tren
tren electric. 2. (fig.) încărcat,
încordat.
elektrikölçer s. electrometru.
elektriksel adj. electric; ~ direnç
rezistenŃă electrică.
elektro adj. electro, electric.
elektroansefalografi s. electro-
encefalografie.
elektroanselogram s. electro-
encefalogramă.
elektrobiyoloji s. electrobiolo-
gie.
elektrodinamik s. electrodina-
mică.
elektrodinamometre s. electro-
dinamometru.
elektrodiyaliz s. electrodializă.
elektrofizyoloji s. electrofiziolo-
gie.
elektrofon s. (muz.) electrofon.
elektrogitar s. chitară electro-
nică.
189
elektrokardiyografi s. electro-
cardiografie.
elektrokardiyogram s. electro-
cardiogramă.
elektrokimyasal adj. electrochi-
mic.
elektrolit, -ti s. electrolit.
elektroliz s. electroliză.
elektromanyetik adj. electro-
magnetic; ~ dalga undă elec-
tromagnetică.
elektromanyetizma s. electro-
magnetism.
elektrometalürji s. electrometa-
lurgie.
elektrometre s. electrometru.
elektromıknatıs s. electromagnet.
elektromotor s. electromotor.
elektron s. electron.
elektronegatif adj. electronega-
tiv.
elektronik adj. electronic.
elektropozitif adj. electropozitiv.
elektrot s. electrod.
elektroterapi s. electroterapie.
elem s. amărăciune, necaz, supă-
rare.
eleman s. 1. element. 2. cadru,
personal.
elemansal adj. elementar.
eleme I. s. 1. cernere. 2. (fig.)
alegere, selecŃie. 3. (sport)
eliminare. II. adj. cernut.
elemek vt.1. a cerne, a ciurui.
2. (fig.) a alege, a selecŃiona.
3. (sport) a elimina.
element s. (chim.) element.
190
elemge s. (text.) depănătoare;
vârtelniŃă.
elemli adj. supărat, necăjit.
elenme s. 1. cernire, cernit.
2. (sport) eliminare.
elenmek vi. 1. a se cerni. 2. (sport)
a fi eliminat.
elerki, -ni s. democraŃie.
elerkil adj. democratic.
eleştirel adj. critic.
eleştiri s. critică.
eleştirici s. critic.
eleştirimci s. criticist.
eleştirimcilik, -ği s. (filoz.) criti-
cism.
eleştirimsel adj. critic.
eleştirme s. v. eleştiri.
eleştirmek vt. a critica.
eleştirmen s. v. eleştirici.
elezer s. sadic.
elezerlik, -ği s. sadism.
elgin adj. străin, înstrăinat, aflat
între străini.
elgün s. alŃii, lumea.
elhak adv. într-adevăr, în reali-
tate, de fapt.
elhamdülillah interj. mulŃumesc
lui Dumnezeu!, slavă lui
Allah!.
elhasıl adv. în sfârşit, în cele din
urmă, în fine.
eliaçık adj. darnic, generos.
elif s. alif (prima literă a alfa-
betului arab) // ~i ~ine până
în cele mai mici amănunte; cu
exactitate.
elifba s. alfabetul arab.
elim adj. trist, jalnic.
elemge – elverişli
elindelik, -ği s. (filoz.) liber-arbi-
tru.
elips s. (mat.) elipsă.
elipsoit s. (mat.) elipsoid.
eliptik adj. (mat.) eliptic.
elisıkı adj. zgârcit, avar.
elişi s. lucru manual.
elit s. elită.
ellemek vt. 1. a atinge, a pune
mâna. 2. a amesteca (cu
mâna). 3. (fig.) a goni, a
alunga.
elleşmek vi. 1. a se hârjoni; a se
îmbrânci, a se împinge. 2. a
se tachina. 3. a bate palma, a
face un târg, a cădea la
învoială.
elli num. cincizeci.
ellinci num. (al) cincizecilea, (a)
cincizecea.
elma s. măr (fructul); ~ ağacı
măr (pomul) // ~ şarabı cidru.
elmacık, -ğı s. (anat.) pomeŃi.
elmalık, -ğı s. livadă de meri.
elmas s. 1. diamant (şi tehn.).
2. (fig.) giuvaer.
elmasiye s. peltea.
elti s. cumnată (soŃiile fraŃilor
între ele).
eltopu, -nu s. handbal.
elvan I. s. culori. II. adj. multi-
color // ~ şekeri bomboane
multicolore.
elveda interj. adio!.
elverişli adj. 1. potrivit, nimerit,
corespunzător. 2. convenabil,
avantajos. 3. util, folositor.
elverişsiz – emmeç
elverişsiz adj. nepotrivit, neco-
respunzător.
elvermek vt. 1. a satisface, a
mulŃumi; a fi în cantitate
mulŃumitoare. 2. a permite, a
îngădui.
elvermemek vt. a nu permite, a
împiedica; a fi un impedi-
ment.
elyaf s. v. lif.
elzem adj. absolut necesar, indis-
pensabil.
em s. medicament, leac; remediu.
emanet, -ti s. 1. amanet, gaj,
zălog. 2. încredinŃare (spre
păstrare) // ~ etmek 1) a
amaneta, 2) a încredinŃa spre
păstrare; ~e hıyanet olmaz
(prov.) nu abuza de încre-
derea care Ńi-a fost acordată.
emaneten adv. în amanet, în gaj.
emansipasyon s. emancipare.
emare s. semn, indiciu, simptom.
emaret, -ti s. emirat.
emay s. email.
emaye adj. emailat.
emaylamak vt. a emaila.
embilim s. farmacologie.
emboli s. (med.) embolie.
embriyoloji s. embriologie.
embriyon s. embrion.
emcik s. (anat.) mamelon.
emdirmek vt. v. emzirmek.
emeç s. (bot.) cârcel, crampon.
emek, -ği s. 1. muncă, trudă.
2. efort, străduinŃă // ~ ver-
mek a depune efort; ~i geç-
mek a avea contribuŃie.
191
ekmekçi s. om al muncii; lucră-
tor; muncitor; salariat.
emeklemek vi. 1. (d. copii) a
merge de-a buşilea. 2. (fig.) a
se sili, a se strădui, a-şi da
osteneala.
emekli s. pensionar // ~ maaşı
pensie; ~ olmak a se pensiona;
~ye ayrılmak a se pensiona.
emeklilik, -ği s. pensionare.
emektar s., adj. veteran; (om) cu
un stagiu îndelungat.
emektaş s. coleg (de serviciu).
emel s. 1. speranŃă, nădejde.
2. dorinŃă, aspiraŃie, năzuinŃă
// ~ etmek a dori, a aspira.
emici s., adj. (chim.) absorbant.
emin adj. 1. devotat, fidel. 2. ho-
tărât, ferm. 3. cert, neîndo-
ielnic. 4. convins, sigur.
emir1 s. (la arabi) emir.
emir2, -mri s. ordin, dispoziŃie,
poruncă // ~ vermek a ordona;
a porunci; ~ kipi (gram.)
modul imperativ.
emirber s. (mil.) ordonanŃă.
emirname s. directivă, ordin
(scris).
emisyon s. (fin., radiof.) emisie,
emisiune.
emlak, -kı s. proprietate, patri-
moniu; domeniu; bunuri
(proprietăŃi) imobiliare.
emme s. 1. sugere, supt. 2. (fiz.)
absorbire, absorbŃie.
emmeç, -çi s. 1. (chim.) aspira-
tor. 2. (tehn.) trompă, ventila-
tor hidraulic.
192
emmek vt. 1. a suge. 2. a ab-
sorbi, a captiva. 3. a aspira, a
trage.
emmi s. unchi (după tată).
emniyet, -ti s.1. siguranŃă, secu-
ritate. 2. încredere // ~ etmek
1) a avea încredere (în
cineva), 2) a încredinŃa (spre
păstrare); a amaneta; ~i
suiistimal etmek a comite
(un) abuz de încredere; ~ mü-
dürlüğü direcŃia de poliŃie.
emniyetli adj. 1. sigur, demn de
încredere. 2. ferit, ocrotit,
apărat.
emniyetsiz adj. 1. nesigur,
incert. 2. îndoielnic, dubios.
3. neîncrezător, bănuitor,
suspicios.
emniyetsizlik, -ği s. 1. nesiguran-
Ńă, lipsă de securitate. 2. ne-
încredere, lipsă de încredere.
emoglobin s. v. hemoglobin.
emoraji s. hemoragie.
emoroit s. hemoroizi, trânji.
empermeabl adj. impermiabil.
emperyalist s., adj. imperialist.
emperyalizm s. imperialism.
empoze s. impunere, constrân-
gere; ~ etmek a impune, a
constrânge.
empresyonizm s. impresionism.
emprezaryo s. impresar.
emprime s. (text.) imprimeu.
emretme s. poruncă, ordin, dis-
poziŃie.
emretmek vt. a porunci, a or-
dona, a dispune; a comanda.
emmek – endam
emrihak, -kkı s. deces, moarte;
~ vaki olmak a răposa.
emrivaki s. fapt împlinit.
emsal, -li s. 1. egal, pereche.
2. exemplu, pildă. 3. (mat.)
coeficient.
emsalsiz adj. fără egal, fără
seamăn.
emtia s. mărfuri.
emval, -li s. avuŃie, bogăŃie;
bunuri; gayrimenkul ~ bunuri
imobiliare; menkul ~ bunuri
mobiliare.
emzik, -ği s. 1. biberon, tetină.
2. Ńigaret.
emzirmek vt. a alăpta, a da să
sugă.
en1 s. lăŃime; lărgime; ~ine în lă-
Ńime // ~inde sonunda la urma
urmei, în cele din urmă; ~ine
de-a latul, de-a curmezişul.
en2 s. (la animale) damga, semn
făcut cu fierul înroşit.
en3 adv. cel mai; ~ büyük cel mai
mare; ~ güzel cel mai frumos;
~ küçük cel mai mic; ~ yeni cel
mai nou; ~ aşağı cel puŃin.
enayi s., adj. nătărău, tont.
enayilik, -ği s. prostie, neghio-
bie; tâmpenie.
enbiya s. profeŃi.
encam s. sfârşit, final.
encik, encek s. v. enik
encümen s. comisie; comitet;
consiliu.
endam s. 1. statură, talie. 2. pro-
porŃie // ~ aynası oglindă (la
o mobilă).
endamlı – eneze
endamlı adj. (d. oameni) bine
clădit, trupeş; cor-
polent.
endaze s. 1. (ist.) endaze (unitate
de măsură de 65 cm). 2. mă-
sură, proporŃie.
endeks s. index.
endeksleme s. indexare.
endeksli adj. indexat.
endemik adj. (biol., med.) ende-
mic.
ender adj., adv. rar, puŃin frec-
vent.
enderun s. (ist.) 1. apartamentele
doamnelor din serai (palat).
2. şcoală în cadrul seraiului //
~u Hümayun apartamentul
privat al sultanului; ~ mektebi
şcoală la palat.
endikasyon s. indicaŃie, îndru-
mare.
endişe s. nelinişte, grijă, îngri-
jorare; ~ etmek a se nelinişti,
a fi îngrijorat.
endişesiz adj. nepăsător, indife-
rent.
endişesizlik, -ği s. nepăsare, in-
diferenŃă.
endişelenmek vi. a se nelinişti, a
se îngrijora, a se alarma.
endoderm s. endoderm.
endogami s. endogamie.
endokrin adj. (anat.) endocrin;
~ bez glandă endocrină.
endokrinoloji s. endocrinologie.
Endonezya s. Indonezia.
Endonezyalı s. indonezian, indo-
neziană.
193
endüksiyon s. (filoz., fiz.) induc-
Ńie; ~ katsayısı (mat.) coefi-
cient de inducŃie.
endüstri s. industrie; ağır ~ in-
dustrie grea; hafif ~ industrie
uşoară; devlet ~si industrie
de stat; dokuma ~si indus-
trie textilă; tarım ~si indus-
trie agricolă // ~ bölgesi
zonă industrială; ~ dalı
ramură industrială; ~ işlet-
mesi întreprindere indus-
trială; ~ merkezi centru
industrial; ~ ürünü produs
industrial.
endüstrileş(tir)me s. industria-
lizare.
endüstrileşmek vi. a se indus-
trializa.
endüstrileştirmek vt. a indus-
trializa.
endütrilizasyon s. v. endüstri-
leş(tir)me
endüstriyel adj. industrial.
enek1 s. bărbie // ~ kemiği maxi-
lar inferior.
enek2 adj. castrat; jugănit.
enemek vt. a castra; a jugăni.
enenmek vi. a fi castrat; a fi
jugănit.
enerji s. 1. forŃă, vigoare, tărie.
2. (fiz., chim.) energie; ~ kay-
nağı sursă de energie; ~ sar-
fiyatı consum de energie.
enerjik adj. energic; ferm, hotă-
rât.
eneze adj. slab, lipsit de vlagă;
debil.
194
enezeleşmek vi. a se istovi, a se
vlăgui, a se epuiza.
enfarktüs s. (med.) infarct.
enfeksiyon s. infecŃie.
enfeksiyone adj. infectat.
enfeksiyöz adj. infecŃios.
enfes adj. foarte frumos, încân-
tător, superb.
enfiltrasiyon s. (med.) infiltraŃie.
enfiye s. priză (de tutun).
enflamasyon s. inflamaŃie.
enflasyon s. (fin.) inflaŃie.
enformasyon s. informaŃie.
enfüzyon s. (chim.) infuzie.
engebe s. (geogr.) accident,
neregularitate a solului.
engebeli adj. (d. terenuri) acci-
dentat.
engebelik, -ği s. relief.
engel s. 1. piedică, obstacol, impe-
diment. 2. barieră // ~ olmak 1)
a împiedica, 2) a se împotrivi;
~ çıkarmak a crea dificultăŃi.
engelleme s. 1. împiedicare,
obstrucŃionare; obstrucŃie.
2. frustrare.
engellemek vt. 1. a împiedica, a
obstrucŃiona; a inhiba; a
frustra. 2. (la lupte) a pune
piedică.
engelleyim s. embargo.
engelli adj. 1. cu piedici; blocat.
2. (med.) handicapat. 3. (sport)
cu obstacole; ~ koşu alergare
cu obstacole.
engerek, -ği s. viperă.
engin I. s. larg, largul mării.
II. adj. 1. vast, întins. 2. (d.
enezeleşmek – enstitü
terenuri) jos, lăsat // ~e çık-
mak (mar.) a ieşi în larg.
enginar s. (bot.) anghinare.
enginlik, -ği s. vastitate, imensi-
tate.
enginsel adj. (d. plante) marin,
pelagic.
engizisyon s. inchiziŃie.
enik, -ği s. 1. căŃel, pui de câine.
2. pui de lup. 3. pui de vulpe.
eniklemek vt. (d. căŃele) a făta, a
face pui.
enikonu adv. de-a binelea, de
tot, cu totul.
enin s. oftat, suspin, gemet.
enis s. prieten, amic.
enişte s. cumnat (soŃul surorii).
enjeksiyon s. (med.) injecŃie.
enjektör s. injector.
enkaz s. ruină, dărâmătură.
enkübasyon s. (med.) incubaŃie.
enlem s. (geogr.) latitudine.
enli adj. lat; larg.
ense s. ceafă // ~ kemiği vertebră
cervicală; ~si kalın persoană
influentă.
ensefalit s. (med.) encefalită.
enselemek vt. a prinde, a înhăŃa,
a înşfăca.
enser s. piron, cui (mare).
ensiz adj. îngust.
ensizlik, -ği s. îngustime.
ensolasyon s. insolaŃie.
ensomni s. insomnie.
enspektör s. inspector.
enstalâsyon s. instalaŃie.
enstantane s. (foto.) instantaneu.
enstitü s. institut.
enstrüksiyon – er
enstrüksiyon s. instrucŃiune, in-
dicaŃie.
enstrüman s. (muz.) instrument.
enstrümantal adj. instrumental;
~ müzik muzică instrumen-
tală.
ensülin s. insulină.
entari s. rochie // gecelik ~ că-
maşă de noapte.
entegrasyon s. integrare.
entegre adj. integrat.
entelekt s. intelect, minte, gân-
dire, raŃiune.
entelektüalizm s. intelectualism.
entelektüel s. intelectual.
enterit s. (med.) enterită.
enteresan adj. interesant.
entermitan adj. intermitent.
enternasyonal adj. internaŃional.
enterrüptör s. (fiz.) întrerupător.
entoksikasyon s. intoxicaŃie, in-
toxicare.
entramüsküler adj. intramuscu-
lar.
entravenöz adj. (med.) intrave-
nos.
entrensek adj. intrinsec.
entrigan s. v. entrikacı.
entrika s. intrigă, uneltire // ~
çevirmek a unelti, a com-
plota.
entrikacı s. intrigant, uneltitor.
entrikacılık, -ğı s. intrigă, unel-
tire.
enüstünlük, -ğü s. (gram.) su-
perlativ, gradul superlativ.
enva s. fel, varietate // ~i türlü
felurit, diferit, variat.
195
envanter s. inventar // ~ yapmak
a inventaria; a face inven-
tarul; ~ yapma inventariere.
envestisman s. (econ.) investiŃie;
investire.
enzim s. (chim.) enzimă.
epe s. (sport) sabie.
epey(ce) adv. 1. destul, suficient.
2. destul de mult. 3. destul de
bine.
epidemi s. epidemie.
epidemioloji s. epidemiologie.
epiderm s. epidermă.
epigastr s. (anat.) epigastru.
epigrafi s. epigrafie.
epik adj. (lit.) epic.
epikerem s. (log.) silogism.
epikürcülük, -ğü s. (filoz.) epi-
curism.
epilasyon s. epilaŃie.
epilepsi s. (med.) epilepsie.
epileptik adj. epileptic.
epilog s. epilog.
episantr s. epicentru.
epistemoloji s. (filoz.) epistemo-
logie.
epitel, epitelyum s. (anat.) epite-
liu.
epizot, -du s. (lit.) episod.
epope s. (lit.) epopee.
eprimek vi. 1. a se strica, a se
altera. 2. (d. fructe) a se
coace.
er I. s. 1. bărbat; soŃ. 2. soldat,
ostaş. 3. om viteaz, bărbat
curajos. 4. proprietar, stăpân.
II. adj. priceput, capabil,
competent.
196
erat, -ti s. (mil.) ostaşi; trupă.
erbap, -bı s., adj. cunoscător,
specialist; expert.
erbaş s. (mil.) gradat.
erbezi, -ni s. (anat.) testicul // ~
yokluğu (anat.) anorhidie.
erbin s. (chim.) erbiu.
erdem s. virtute.
erdemli adj. virtuos.
erdemlik, -ği s. v. erdem.
erdemsiz adj. fără virtute, de-
căzut moraliceşte; corupt.
erden adj. 1. fecioară, virgină;
neprihănită. 2. (d. locuri) vir-
gin, neexplorat.
erdenlik, -ği s. virginitate, fecio-
rie; neprihănire.
erdişi adj. (d. plante şi animale)
hermafrodit, androgin, bi-
sexual.
erdişilik, -ğı s. (d. plante şi ani-
male) hermafroditism, bise-
xualitate, androginie.
erek s. scop, Ńel.
erekbilim s. (filoz.) teleologie.
erekçilik, -ği s. (filoz.) finalism.
ereklik, -ği s. (filoz. ) finalitate.
ereksel adj. final; ~ neden cauză
finală.
eren s. (om) sfânt.
Erendiz s. (astr.) Jupiter.
erg s. 1. (geogr.) deşert. 2. (fiz.) erg.
erganun s. (muz.) orgă.
ergeç1 adv. până la urmă, în cele
din urmă.
ergeç2 s. Ńap.
ergen adj. 1. nubil; major. 2. ce-
libatar, burlac.
erat – erinlik
ergenlik, -ği s. 1. majorat. 2. ce-
libat 3. (med.) acnee.
ergi s. reuşită, izbândă, realizare.
ergime s. (fiz.) topire, fuziune;
~ noktası punct de topire/de
fuziune.
ergimek vi. (fiz.) a se topi.
ergin adj. 1. (d. fructe, cereale)
copt. 2. (d. fiinŃe) matur.
erginleşmek vi. a se maturiza, a
deveni major.
erginlik, -ği s. maturitate; majo-
rat.
ergitme s. (fiz.) topire; fuziune.
ergitmek vt. (fiz.) a topi; a
realiza o fuziune.
ergonomi s. ergonomie.
ergonomik adj. ergonomic.
erguvan s. (bot.) muşcată (creaŃă).
erguvani adj. purpuriu.
erik, -ği s. prună; ~ ağacı prun.
eril adj. (gram.) masculin.
erillik, -ği s. (gram.) genul mas-
culin.
erim1 s. rază, distanŃă.
erim2 s. auspiciu, bun augur.
erime s. 1. (chim.) dizolvare.
2. (fiz.) topire; fuziune.
erimek vi. 1. (chim.) a se dizol-
va.2. (fiz.) a se topi. 3. (fig.) a
slăbi, a se vlăgui.
erimez adj. 1. insolubil. 2. (fiz.)
infuzibil.
erin adj. puber; matur; major.
erincek adj. leneş, trândav.
erinç, -ci s. linişte, tihnă.
erinlik, -ği s. pubertate; matu-
ritate.
erinmek – erselik
erinmek vi. a se lenevi, a se
trândăvi, a-i fi lene.
erir adj. (chim.) solubil.
erirlik, -ği s. (chim.) solubilitate.
eristik, -ği s. eristică.
erişkin adj. matur; major; adult.
erişkinlik, -ği s. maturitate;
majorat.
erişmek I. vt. 1. a atinge, a
ajunge (la) 2. a reuşi; a
realiza, a dobândi. II. vi. a se
maturiza.
erişte s. tăiŃei.
eriten s. (chim.) solvent, dizol-
vant.
eritme s. topire, topit; ~ peynir
brânză topită.
eritmek vt. 1. (chim.) a dizolva.
2. (fiz.) a topi. 2. (d. bani) a
cheltui, a risipi.
eritrosit s. (anat.) eritrocit,
hematie.
eriyik, -ği s. (chim., fiz.) soluŃie.
erk, -ki s. 1. putere, forŃă.
2. influenŃă.
erkân s. 1. demnitar, înalt fun-
cŃionar. 2. militant, activist.
3. ofiŃer superior. 4. (fig.)
cale, mijloc // ~ı harbiyeyi
umumiye marele stat-major;
~ zabiti ofiŃer de stat-major.
erkânıharp, -bi s. (mil.) stat
major.
erke s. (fiz.) energie; mekanik ~
energie mecanică.
erkeç s. v. ergeç2
erkek, -ği I. s. 1. bărbat. 2. soŃ.
3. (d. copci) moş. 4. (biol.)
197
mascul. II. adj. 1. bărbătesc;
masculin. 2. (fig.) curajos,
brav, viteaz.
erkekçe adv. bărbăteşte; vite-
jeşte, în mod curajos.
erkeklik, -ği s. 1. bărbăŃie.
2. (fig.) virilitate // ~ organı
organ genital, penis.
erken adv. devreme.
erkin adj. liber, independent.
erkinci s., adj. liberal.
erkincilik, -ği s. liberalism.
erkli adj. 1. puternic. 2. influent.
erksizlik, -ği s. anarhism.
erktekelci s., adj. totalitar.
erleşme s. virilism.
erlik, -ği s. 1. v. erkeklik. 2. curaj,
bravură. 3. gradul de soldat.
ermek vt., vi. v. erişmek.
Ermeni s. armean.
Ermenice I. s. limba armeană.
II. adv. în limba armeană.
Ermenistan s. Armenia.
ermin s. (zool.) hermină.
ermiş s. (rel.) om cucernic, om
evlavios, sfânt.
ermişlik, -ği s. cucernicie, evla-
vie, sfinŃenie.
eroin s. heroină.
eroinci, eroinman s. opioman.
eros s. eros.
erosal adj. erotic.
erosallık, -ğı s. erotism.
erotik adj. erotic.
erotizm s. erotism.
erozyon s. eroziune.
erselik, -ği s. hermafroditism,
bisexualitate, androginie.
198
ersıvı, ersuyu, -nu s. (biol.)
spermă.
ersiz s., adj. 1. (femeie) nemă-
ritată. 2. văduvă.
erte adj. următor.
ertelemek vt. a amâna.
ertelenmek vi. a fi amânat.
ertem s. bună creştere, politeŃe;
amabilitate.
ertesi adj. următor; ~ gün ziua
următoare, a doua zi; ~ yıl
anul următor; bayram ~ după
sărbătoare.
erzak, -kı s. alimente, provizii;
~ ambarı depozit de alimente.
es s. (muz.) pauză.
esami s. pl. nume.
esans s. esenŃă (extrasă din
plante), extract.
esaret s. 1. robie, sclavie. 2. asu-
prire, opresiune.
esas I. s. 1. temelie, fundament.
2. (fig.) temei, bază. II. adj.
fundamental, de bază, prin-
cipal // ~ olarak în principal,
mai cu seamă; ~ itibarile în
principiu; în fond; ~ yönler
puncte cardinale; ~ı yok nu-i
adevărat; ~ duruş/vaziyet
(mil.) (poziŃia de) drepŃi.
esasen adv. în realitate, de fapt,
în fond.
esasi adj. v. esas (II).
esaslandırmak vt. 1. a fun-
damenta, a consolida. 2. (fig.)
a confirma, a adeveri.
esaslı adj. fundamentat, înteme-
iat.
ersıvı – esirgeyici
esassız adj. 1. nefondat, neînte-
meiat. 2. lipsit de consistenŃă.
esatir s. mitologie.
esbap, -bı s. pl. cauze, pricini.
esef s. regret; tristeŃe; ~ etmek a
regreta; ~le cu regret.
eseflenmek vi. a se întrista, a se
amărî.
esen adj. sănătos, teafăr.
esenlemek vt. a saluta, a da
bineŃe.
esenleşmek vi. a se saluta, a-şi
da bineŃe.
esenlik, -ği s. sănătate; bineŃe.
eser s. 1. operă, creaŃie. 2. faptă,
fapt. 3. urmă; semn, indiciu //
~ kalmamak a nu rămâne nici
o urmă de….
esericedit, -di s. în expr.: ~ kağı-
dı coală de scris format mare.
esermek vt. a avea grijă, a creşte.
esim s. adiere (de vânt).
esin s. 1. (d. vânt) zefir. 2. (fig.)
inspiraŃie // ~ almak a se
inspira.
esindirmek, esinlemek vt. a in-
spira, a insufla; a da inspiraŃie.
esinlenmek vi. a se inspira.
esinti s. boare, adiere (de vânt).
esir s. 1. prizonier. 2. sclav, rob
(şi fig.).
esîr s. (fiz.) eter.
esirgemek vt. 1. a feri, a proteja;
a menaja. 2. a ierta, a cruŃa, a
se îndura de….
esirgeyici s., adj. 1. (d. per-
soane) protector, apărător.
2. (rel.) iertător, îndurător.
esirlik – esri(k)
esirlik, -ği s. 1. prizonierat.
2. sclavie, robie (şi fig.).
esirme s. extaz.
esirmek vi. 1. a se îmbăta, a se
turmenta. 2. a înnebuni, a-şi
pierde minŃile. 3. a se extazia;
a intra în extaz.
esiş s. adiere de vânt, boare;
briză.
eski adj. 1. vechi, învechit, pe-
rimat. 2. antic. 3. (d. oameni)
fost; ~ müdür fostul director.
4. (lingv.) arhaic // ~ çağ anti-
chitate; ~ püskü ponosit;
~ şeklinde onarım restaurare;
~ şeklini resmetmek a restitui;
~ hamam ~ tas a rămas aşa
cum a fost; ~ defterleri karış-
tırmak a răscoli trecutul; ~
kafalı cu idei/vederi înve-
chite; ~ler cei dinainte; ~si
gibi ca înainte.
eskici s. 1. negustor de haine
vechi. 2. pantofar, cizmar.
eskiden adv. înainte (vreme), în
trecut.
eskileşmek vi. v. eskimek
eskilik, -ği s. 1. vechime. 2. (d.
lucruri) uzură.
eskimek vi. a se învechi; a se
uza, a se deteriora; a se toci.
Eskimo s. eschimos, eschimoasă.
Eskimoca I. s. limba eschi-
moasă. II. adv. în limba
eschimoasă.
eskitmek vt. a uza, a deteriora, a
jerpeli; a toci.
eskivarlıkbilim s. paleontologie.
199
eskiz s. schiŃă.
eskort s. escortă.
eskrim s. scrimă; ~yapmak a
face scrimă.
eskrimci s. scrimer.
eslek adj. supus, ascultător.
eslemek vt. a aprecia, a acorda
importanŃă.
esma s. pl. nume.
esme s. suflare, adiere de vânt.
esmek vi. 1. (d. vânt) a sufla, a
bate. 2. (fig.) a-i veni în
minte, a i se năzări.
esmer a., adj. brun; (d. oameni)
brunet, oacheş.
esmerleşmek vi. a deveni brun; a
se închide la culoare.
esmerlik, -ği s. culoarea brună.
esna s. moment, timp; o ~da în
acel moment; iş ~sında în
timpul lucrului.
esnaf s. 1. mesteşugar, meseriaş.
2. mic comerciant.
esnek adj. (fiz.) elastic.
esnekleşmek vi. a deveni elastic;
a se flexibiliza.
esnekleştirmek vt. a face mai
elastic; a flexibiliza.
esneklik, -ği s. (fiz.) elasticitate.
esneme s. 1. căscat. 2. (fiz.)
elasticitate.
esnemek vi. 1. a căsca. 2. (fiz.) a
se îndoi, a se încovoia.
esrar s. 1. haşiş. 2. mister, taină.
esrarengiz adj. misterios, tainic.
esrarkeş s. fumător de haşiş.
esri(k) adj. 1. beat, turmentat.
2. (fig.) exaltat.
200
esriklik s. 1. beŃie, (stare de)
ebrietate. 2. (fig.) exaltare.
esrimek vi. 1. a se îmbăta, a se
ameŃi (de băutură). 2. (fig.) a
se exalta.
esritmek vt. a îmbăta.
essah s. adevăr, realitate.
estağfurullah interj. n-aveŃi de
ce!; nu face nimic!; Doamne
fereşte!.
estamp s. stampă.
estampaj s. stampare.
ester s. (chim.) ester.
estet s. estet; estetizant.
estetik, -ği I. s. estetică. II. adj.
estetic.
estetikçi s. estetician, esteticiană.
estetikçilik, -ği s. (filoz.) estetism.
estomp s. (arte pl.) estompă.
estomplamak vt. (arte pl.) a
estompa.
esvap, -bı s. v. elbise.
eş s. 1. pereche. 2. seamăn.
3. pereche; soŃ (şi) soŃie // ~
dost cunoştinŃe; prieteni,
amici; döl ~ (biol.) placentă;
~i yok fără seamăn; ~ tutmak
a se Ńine cu (la formarea
rândului).
eşanlam s. (lingv.) sinonim.
eşanlamlı adj. (lingv.) sinonim,
sinonimic.
eşanlamlılık, -ğı s. sinonimie.
eşantiyon s. eşantion.
eşarp s. eşarfă.
eşbaşkan s. copreşedinte.
eşbiçim s. (chim., geol.) izomor-
fie.
esriklik – eşitsizlik
eşbiçimli adj. (chim., geol.) izo-
morf.
eşbiçimlilik, -ği s. (chim., geol.)
izomorfism.
eşcinsel s. homosexual.
eşcinsellik, -ği s. homosexuali-
tate.
eşdeğer s. echivalent.
eşdeğerli adj. echivalent.
eşdeğerlik, -ği s. echivalenŃă.
eşek, -ği s. măgar (şi fig.) // ~
arısı viespe.
eşekdavası, -nı s. (mat.) teorema
lui Pitagora.
eşeklik, -ği s. măgărie.
eşelemek vt. 1. a scormoni, a
răsoli. 2. (fig.) a zgândări.
eşey s. 1. sex. 2. gen.
eşeysel adj. sexual, privitor la
sex.
eşgüdüm s. coordonare.
eşgüdümcü s. coordonator.
eşgüdümlemek vt. a coordona.
eşik, -ği s. 1. (la uşă, la instru-
mente muzicale) prag. 2. (fig.)
început, debut.
eşilme s. surpare, prăvălire.
eşilmek vi. a se surpa, a se
prăvăli.
eşinmek vi. (d. păsări) a scurma.
eşit adj. egal (şi mat., sport).
eşitlemek vt. a egaliza; a egala
(şi sport).
eşitlenmek vi. a se egala (şi
sport); a se egaliza.
eşitlik, -ği s. egalitate (şi sport).
eşitsiz adj. inegal.
eşitsizlik, -ği s. inegalitate.
eşkâl – et
eşkâl, -li s. figură, formă; ima-
gine; aspect, înfăŃişare; apa-
renŃă.
eşkenar adj. (mat.) echilateral;
~ dörtgen (mat.) pătrat; ~ pa-
ralelyüz (mat.) romb; ~ üçgen
(mat.) triunghi echilateral.
eşkıya s. 1. haiduc. 2. bandit,
tâlhar.
eşkıyalık, -ğı s. haiducie; tâl-
hărie.
eşkin I. s. buiestraş. II. adj.
buiestru; ~ yürümek a merge
în buiestru.
eşkoşmak vi (rel., d. Allah) a
pune pe acelaşi plan cu alte
divinităŃi.
eşleme s. (cinem.) sincronizare.
eşlemek vt. 1. a împerechea, a
face perechi; a aranja doi câte
doi. 2. (cinem.) a sincroniza.
eşleşmek vi. 1. a se face perechi,
a se aranja doi câte doi; a se
împerechea. 2. (d. animale) a
se împerechea.
eşleştirmek vt. 1. a uni pentru a
forma o pereche, a împe-
rechea. 2. (d. animale) a
împerechea, a potrivi pere-
chile de animale în vederea
montei.
eşlik s. asemănare, similitudine.
eşme s. 1. săpare, scormonire,
răscolire. 2. surpare.
eşmek1 vt. 1. a săpa, a scormoni,
a răscoli. 2. a surpa, a prăvăli.
3. (fig.) a investiga, a cer-
ceta.
201
eşmek2 vi. (d. cai) a goni, a
alerga.
eşofman s. 1. trening. 2. (sport)
încălzire; ~ yapmak a face
încălzire.
eşraf s. personalităŃi de seamă,
persoane importante, notabi-
lităŃi.
eşref adj. distins, onorabil, nobil,
foarte stimat.
eşsesli s., adj. (lingv.) omonim.
eşsiz adj. 1. impar. 2. incompa-
rabil, fără pereche.
eşya s. 1. obiect, lucru. 2. bagaj.
3. mobilier.
eşyalı adj. mobilat; cu mobilier.
eşzaman s. sincron, sincronic;
simultan.
eşzamanlama s. sincronizare.
eşzamanlamak vt. a sincroniza.
eşzamanlı adj. sincronic; simul-
tan.
eşzamanlılık, -ğı s. sincronism;
simultaneitate.
et, -ti s. 1. carne; dana ~i (carne
de) mânzat; domuz ~i carne
de porc; koyun ~i carne de
oaie; kuş ~i carne de pasăre;
sığır ~i carne de vită; ~ suyu
zeamă de carne. 2. (la fructe)
miez // ~ bağlamak a se cica-
triza; ~ kafalı (fig.) greu de
cap; ~ tırnak olmak a se uni
strâns; a face zid; ~i ne budu
ne? ce-i poate pielea?; ~le
tırnak gibi ca un monolit; ca
un zid; ~ tırnaktan ayrılmaz
(prov.) sângele apă nu se
202
face; ~ yemeği mâncare cu
carne.
etajer s. etajeră.
etalon s. etalon.
etamin s. etamină.
etap, -bı s. 1. fază. 2. (sport)
etapă.
etçi s. măcelar; măcelărie.
etçil s., adj. carnivor.
etek, -ği s. 1. (la îmbrăcăminte)
poală. 2. fustă. 3. (geogr.)
poale // ~ öpmek a se linguşi;
~ine yapışmak/sarılmak a
implora; ~leri zil çalmak a nu
mai putea de bucurie; ~leri
tutuşmak a da de necaz; elini
~ini çekmek a se retrage; a
abandona.
eteklik, -ği s. fustă.
etene s. (anat.) placentă.
eter s. (chim.) eter.
eterlemek vt. a eteriza; a anes-
tezia cu eter.
eterleşmek vi. a se eteriza; a se
transforma în eter.
eternit s. (constr.) eternit, azbo-
ciment.
Eti s. hitit.
etik I. s. etică. II. adj. etic.
etiket, -ti s. etichetă (şi fig.).
etiketlemek vt. a eticheta.
etiketli adj. etichetat, cu etichetă.
etil s. (chim.) etil; ~ alkol alcool
etilic.
etilen s. (chim.) etilenă.
etimoloji s. etimologie.
etioloji s. etiologie.
Etiyopya s. Etiopia.
etajer – etmek
Etiyopyalı s., adj. etiopian.
etken I. s. (chim.) agent. II. adj.
(gram.) activ; ~ fiil diateza
activă.
etki s. influenŃă; efect.
etkilemek vt. a influenŃa, a
înrăuri, a afecta.
etkilenme s. influenŃare, înră-
urire, afectare.
etkilenmek vi. a fi influenŃat; a fi
afectat.
etkileşim s. interacŃiune; condi-
Ńionare reciprocă.
etkileşmek vi. a interacŃiona; a
se condiŃiona reciproc.
etkileyici adj. eficace, eficient.
etkili adj. eficace, eficient.
etkililik, -ği s. eficacitate, efi-
cienŃă.
etkin adj. (chim.) activ.
etkinleştirmek vt. (chim.) a
activa.
etkisiz s. (chim.) inactiv.
etkisizleştirmek vt. a neutraliza,
a anihila; a contracara, a
paraliza.
etli adj. 1. cărnos; musculos.
2. (culin.) cu carne. 3. (d.
fructe) cărnos.
etmek vt. 1. a face; a efectua, a
săvârşi. 2. a valora, a preŃui; a
costa; kaç para eder? cât
costă? // akıl ~ a proceda, a
face; alt ~ a învinge, a birui;
altüst ~ 1) a răscoli (şi fig.),
2) a cotrobăi, a scotoci; ateş ~
(d. armă) a se descărca; ayıp
~ a face de râs; baş ~ a o
etmen – evirgen
scoate la capăt; baş göz ~ a
mărita; fena ~ a face rău;
fenalık ~ a face un rău; hayır
~ a face (cuiva) un bine; göz
~ a face cu ochiul; pazarlık ~
a târgui; söz ~ a vorbi; yok ~
a nimici, a zdrobi.
etmen s. factor.
etnik adj. etnic.
etnograf s. etnograf.
etnografik adj. etnografic.
etnografya s. etnografie.
etnolog s. etnolog.
etnoloji s. etnologie.
etnolojik adj. etnologic.
etobur s. (zool.) carnivor.
etoburlar s. (zool.) carnivore.
etol, -lü s. etolă.
etraf s. împrejurime, preajmă,
jur // ~ sıcaklığı temperatură
ambiantă; ~ını almak a încon-
jura, a încercui.
etraflı adj. detaliat, amănunŃit;
minuŃios.
etraflıca adv. în detaliu, cu de-
amănuntul; minuŃios.
ettirgen adj. (gram.) cauzativ,
factitiv; ~ fiil verb factitiv/
cauzativ; ~ çatı (gram.) dia-
teza factitivă.
etüt s. studiu, cercetare; ~ etmek
a cerceta; a studia.
etüv s. (chim.) etuvă.
etyaran s. (med.) panariŃiu.
ev s. 1. casă, gospodărie. 2. do-
miciliu. 3. (fig.) familie; ~
açmak a întemeia o familie;
~ halkı membrii familiei;
203
~ reisi capul familiei // ~
eşyası mobilier; ~ kadını
gospodină (a casei); ~deki
pazar/hesap çarşıya uymaz
(prov.) socoteala de acasă
nu se potriveşte cu cea din
târg; ~de kalmak a rămâne
nemăritată; ~ alma komşu
al (prov.) nu lua casă, ia
vecini; ~ tutmak a închiria o
casă.
evbark s. cămin, familie.
evce adv. cu toată casa, cu toată
familia.
evcik, evceğiz s. căsuŃă.
evcil adj. domestic; ~ hayvan
animal domestic.
evcilleşmek vi. a se domestici.
evcilleştirilmek vi. a fi domes-
ticit.
evcilleştirmek vt. a domestici.
evcimen s., adj. gospodar.
evç s. (astr.) apogeu (şi fig.).
evdemonizm s. eudemonism.
evdeş s. colocatar.
evecen adj. grăbit, pripit.
evecenlik, -ği s. grabă, pripeală.
eveğen adj. 1. acut, arzător.
2. urgent, acut.
evermek vt. v. evlendirmek.
evet, -ti adv. da, aşa este // ~
efendimci linguşitor, persoană
care spune „da” la toate.
evham s. suspiciune, bănuială;
îndoială.
evhamlı adj. suspicios, bănuitor.
evirgen adj. (d. oameni) descur-
căreŃ, practic.
204
evirme s. 1. învârtire, rotire.
2. (fil.) conversiune. 3. schim-
bare; transformare.
evirmek vt. a schimba, a trans-
forma, a modifica // evire
çevire cu de-amănuntul, cu
minuŃiozitate; evire çevire
dövmek a da o mamă de bătaie.
evirtim s. (chim., mat.) inver-
siune.
evkaf s. pl. fundaŃii; fundaŃie.
evla adv. mai bine, mai nimerit.
evlât, -dı s. 1. fiu, fiică, copil.
2. (fig.) descendent, urmaş //
~ım! odorul meu!; ~ edinmek
a înfia, a adopta.
evlâtlık, -ğı s. copil adoptiv,
copil înfiat.
evlek, -ği s. 1. brazdă. 2. hat,
răzor. 3. canal de irigaŃie.
evlendirme s. căsătorie; însură-
toare; măritiş; ~ dairesi ofi-
ciul de căsătorii.
evlendirmek vt. a căsători; a
însura, a mărita.
evlenme s. căsătorie; însurătoare,
măritiş; ~ kâğıdı certificat de
căsătorie; ~ töreni ceremonie
de căsătorie.
evlenmek vi. a se căsători; a se
însura, a se mărita.
evli adj. căsătorit, însurat,
măritată.
evlilik, -ği s. căsnicie; căsătorie.
evliya s., adj. sfânt, venerat;
cucernic, evlavios.
evliyalık, -ğı s. sfinŃenie, pio-
şenie, cucernicie.
evirme – evvel
evolüsyon s. evoluŃie.
evrak, -ki s. act, document;
resmi ~ document/act oficial;
siyasi ~ document politic.
evrat, -dı s. pl. (rel.) rugăciuni şi
versete din Coran citite în
anumite zile speciale.
evre s. fază (şi astr.).
evren s. univers, cosmos // ~
bilimi cosmologie.
evrendeğer s. parametru.
evrendoğum s. cosmogonie.
evrendoğumsal adj. cosmogo-
nic.
evrenpulu, -nu s. (mineral.)
mică.
evrensel adj. universal.
evrenselleşmek vi. a se univer-
saliza.
evrenselleştirmek vt. a universa-
liza.
evrensellik, -ği s. universalitate.
evrik adj. (mat.) invers.
evrilim s. (mat.) inversiune.
evrim s. evoluŃie // ~ teorisi
teoria evoluŃionistă.
evrimci s., adj. evoluŃionist.
evrimcilik, -ği s. evoluŃionism.
evrişik adj. (log.) convers.
evropiyum s. (chim.) europiu.
evsaf s. pl. însuşiri, caracteristici.
evsemek vi. a-i fi dor de casă.
evsenme s. nostalgie, dor (de
casă, de patrie).
evsıçanı, -nı s. şoarece de casă.
evsineği, -ni s. muscă.
evvel adv. înainte, mai înainte;
mai devreme; güneş bat-
evvelâ – ezgili
madan ~ înainte de apusul
soarelui; iki saat ~ cu două
ore înainte.
evvelâ adv. în primul rând,
înainte de toate, mai întâi.
evvelden adv. înainte, mai
înainte; în trecut.
evveli adv. înainte, în trecut.
evvelki, evvelsi adj. anterior,
premergător, precedent //
evvelki yıl acum doi ani;
evvelsi gün alaltăieri.
ey interj. 1. hei!, ei!. 2. o!.
eyalet, -ti s. provincie, district.
eyer s. şa; ~ kaşı oblâncul şeii;
~ vurmak a pune şaua, a
înşeua.
eyerci s. şelar.
eyerlemek vt. a înşeua.
eylem s. 1. acŃiune, proces.
2. operaŃie, lucrare. 3. (gram.)
verb // ~de bulunmak a
acŃiona; ~e geçmek a trece la
acŃiune; ~ kökü rădăcină ver-
bală; ~den türeme ad (gram.)
nume derivat de la verb.
eylemci s. activist.
eylemek vt. v. etmek.
eylemlik, -ği s. (gram.) infinitiv;
nume verbal.
eylemsel adj. real; actual.
eylemsi s. (gram.) formă verbală
nominală.
eyleşmek vi. a întârzia, a zăbovi.
eylül, -lü s. septembrie; ~ ayı
luna septembrie.
eytam s. pl. orfani.
eytişim s. dialectică.
205
eytişimsel adj. dialectic; ~ öz-
dekçilik materialism dialectic.
eyvah interj. vai!, păcat!, vai de
mine!.
eyvallah interj. 1. la revedere!,
cu bine!. 2. mulŃumesc!.
3. bine!, bun!, fie! // ~ demek
a accepta, a fi de acord;
~ etmemek a nu se ploconi, a
nu se umili.
eyyam s. pl. zile.
ezan s. (la musulmani) chemare
la rugăciune, ezan.
ezber s. 1. memorare, memo-
rizare. 2. recitare, declamare
// ~den pe de rost, pe din
afară; ~e bilmek a şti pe de
rost, a şti pe din afară; ~ et-
mek a memora; ~e konuşmak
a vorbi fără să ştie.
ezberci s. (d. elevi) tocilar,
bucher.
ezberden, ezbere adv. pe de
rost.
ezberlemek vt. a memora, a
memoriza; a învăŃa pe de
rost.
ezcümle adv. în esenŃă, în prin-
cipal.
ezel s. eternitate.
ezeli adj. etern.
ezeliyet s. v. ezel
ezgi s. 1. (muz.) ton, timbru.
2. melodie. 3. (fig.) mod,
chip, manieră. 4. (fig.) necaz,
amărăciune.
ezgil s. (bot.) moşmon.
ezgili adj. melodios.
206
ezgin adj. 1. strivit, zdrobit.
2. (fig.) nimicit, distrus.
ezginlik, -ği s. 1. strivire, zdro-
bire. 2. (fig.) nimicire, dis-
trugere.
ezgisel adj. melodic.
ezici adj. zdrobitor, covârşitor,
copleşitor; ~ çoğunluk majo-
ritate zdrobitoare.
ezik, -ği adj. v. ezgin (1)
eziklik, -ği s. 1. v. ezginlik (1).
2. (fig.) apăsare, greutate.
ezilgen adj. sfărâmicios; friabil.
ezilmek vi. 1. a se sfărâma, a se
fărâmiŃa; a se zdrobi. 2. (fig.)
a fi nimicit, a fi distrus. 3. a fi
oprimat.
ezimevi s. fabrică de ulei.
ezinç s. suferinŃă, supliciu.
ezinti s. apăsare, greutate (la
stomac).
f F a şaptea literă a alfabetului
limbii turce; sunet notat cu
această literă.
fa s. (muz.) fa.
faal, -li adj. 1. activ; energic,
ocupat. 2. funcŃionare // ~üye
membru activ.
faaliyet, -ti s. 1. activitate, înde-
letnicire; sârguinŃă. 2. funcŃie,
funcŃionare; ~ alanı domeniu
de activitate // ~ e geçmek a
începe să funcŃioneze, a
începe activitatea, a începe să
ezgin – fabrikacı
eziyet-ti s. 1. chin, suferinŃă, su-
pliciu. 2. oprimare, asuprire,
impilare //~ çekmek a suferi;
~ vermek a chinui, a tortura;
~ etmek a chinui.
eziyetli adj. chinuitor; istovitor,
epuizant.
ezkaza adv. accidental; din gre-
şeală.
ezme s. 1. zdrobire, fărâmiŃare; pi-
sare. 2. (fig.) chinuire; oprima-
re, asuprire. 3. (culin.) pastă;
domates ~si pastă de tomate;
yemiş ~si pastă de fructe.
ezmek vt. 1. a zdrobi, a fărâmiŃa;
a pisa. 2. (fig.) a obosi, a
istovi, a epuiza. 3. (fig.) a
chinui; a oprima, a asupri, a
împila.
ezoterik adj. ezoteric.
Ezrail s. v. Azrail.
opereze; ~ göstermek a fi
activ, a fi în funcŃie; a fi
operabil; ~te olmak a se afla
în funcŃiune, a funcŃiona; a fi
în activitate.
faaliyetsiz adj. inactiv.
faanahtarı, -ni s. (muz.) cheia
fa.
fabl s. fabulă.
fabrika s. fabrică.
fabrikacı s. fabricant, proprietar
de fabrică; industriaş.
fabrikasyon – fal
fabrikasyon s. 1. confecŃionare;
producŃie; fabricaŃie. 2. pro-
dus; fabricat.
fabrikator, fabrikatör s. v. fa-
brikacı.
facia s. 1. dramă, tragedie; neno-
rocire; calamitate. 2. (teatr.)
dramă, tragedie.
façeta s. faŃetă (la o piatră
preŃioasă).
fagot, -tu s. (muz.) fagot.
fağfur s. porŃelan (de China).
fahiş adj. 1. imoral, obscen.
2. exorbitant, excesiv; ~ fiyat
preŃ exorbitant.
fahişe s. prostituată.
fahrenhayt, -tı s. (tehn.) scara
Fahrenheit.
fahri adj. 1. (d. titluri) onorific.
2. voluntar.
fahriye s. (lit.) în literatura cla-
sică turcă poem în care poetul
se laudă pe sine (auto-
laudativ).
faide s. avantaj, folos; profıt.
faidelenmek vi. a se folosi (de),
a profita (de).
faik, -ki adj. superior; excelent.
fail s. 1. autor, făptaş. 2. (gram.)
subiect. 3. (jur.) autor, făptaş,
făptuitor.
faiz s. (fin.) dobândă // ~ almak a
lua dobândă; ~getirmek a aduce
dobândă; ~i işlemek a primi
dobândă; ~le işlemek a fi (o
depunere) cu dobândă; ~ oranı
rata dobânzii; ~ e vermek a
împrumuta (bani) cu dobândă.
207
faizci s. cămătar.
faizli adj. care produce dobândă,
aducător de dobândă.
faizsiz adj. fără dobândă.
fak, -kı s. cursă, capcană // ~a
basmak a cădea în cursă, a fi
înşelat, a fi păcălit.
fakat, -tı conj. dar, însă.
fakfon s. nichel.
fakih s. (rel.) jurist islamic, spe-
cialist în jurisprudenŃă isla-
mică; fakih.
fakir adj. 1. nevoiaş, pauper,
sărac. 2. biet, sărman. 3. ne-
fericit, umil. 4. fachir (indian)
~düşmek a deveni sărac; ~ fu-
kara sărăcime.
fakirleşmek vi. a sărăci, a deveni
sărac.
fakirleştirmek vt. a pauperiza, a
sărăci.
fakirlik, -ği s. 1. lipsuri, sărăcie.
2. ariditate. 3. insuficienŃă.
fakirhane s. 1. azil pentru săraci.
2. (în semn de modestie)
umila noastră casă.
faks s. fax; ~ çekmek / gönder-
mek a trimite un fax.
faksimile s. facsimil.
fakslamak vt. (fam.) a trimite
un/ prin fax.
faktör s. factor, agent.
faktitif s., adj. (gram.) factitiv,
cauzativ.
fakülte s. facultate, colegiu; tıp ~
si facultatea de medicină.
fal s. 1. (bun) augur, noroc.
2. destin, soartă. 3. ghicire,
208
ghicit, prezicere // ~ açmak /
bakmak a ghici, a prezice;
~ına bakmak a prezice; ~taşı
ghioc; gözleri ~ taşı gibi
açılmak a se holba.
falaka s. falaka, unealtă folosită
pentru pedeapsa corporală;
calul bălan.
falan pron., adj. cutare; ~ filân
cutare cutare, unul... altul;
acesta – acela.
falanca adj., pron. cutare.
falcı s. ghicitor, prezicător.
falcılık, -ğı s. ghicit, prezicere.
falçete s. cuŃit (cu vârf) de cizmar.
falso s. 1. (muz.) notă falsă, dis-
tonantă. 2. (fig.) gafă; ~ yap-
mak 1) (muz.) a cânta fals, a
atinge o nota greşită, 2) (fig.)
a gafa.
familya s. 1. familie (şi bot.,
zool.). 2. (fam.) nevastă, soŃie.
fanatik adj. fanatic.
fanatiklik, -ği, fanatism s. fana-
tism.
fanfan adj., s. fonfăit.
fanfar s. fanfară.
fanfin s. în expr.: ~etmek a vorbi
într-o limbă necunoscută.
fani adj. muritor, efemer, tre-
cător; ~ dünya lumea murito-
rilor; lumea trecătoare.
fanila, fanile s. 1. flanelă. 2. he-
lancă.
fantasma s. fantasmă, himeră.
fantastik adj. fantastic; fabulos.
fantezi I. s. 1. fantezie, imagi-
naŃie; plăsmuire, născocire.
falaka – farımak
2. capriciu. 3. (muz.) fantezie
(în formă liberă). II. adj.
ornat; împopoŃonat.
fanti s. (la jocul de cărŃi) valet.
fanus s. 1. lampă (decorativă).
2. corpul de sticlă al unor
obiecte. 3. glob (la bec).
4. sticlă (de lampă). 5. (fiz.)
clopot. 6. lanternă.
far1 s. fard (de ochi).
far2 s. (auto) far.
faraş s. făraş; ~ gibi / kadar gură
mare.
faraza adv. admiŃând că, presu-
punând că.
farazi adj. ipotetic; prezumtiv,
presupus.
faraziye s. ipoteză, presupunere,
supoziŃıe.
farbala s. volan (la rochie),
volănaş, încreŃitură.
fare s. 1. şoarece de casa. 2. şo-
bolan. 3. (comp.) maus // ~
ler cirit atmak / oynamak (d.
un loc) a fi părăsit; a fi în
paragină; ~ deliği gaură de
şoarece; ascunzătoare; ~ ka-
panı cursa de şoareci; ~ zehiri
otravă de şobolani.
farenjit, -ti s. (med.) faringită.
farfara, farfaracı s. 1. flecar,
gură-spartă; vorbăreŃ, moară-
stricată, limbut. 2. lăudăros,
fanfaron.
farfaralık, -ğı s. flecăreală; lău-
dăroşenie, fanfaronadă.
farımak vi. 1. a se epuiza, a se
istovi; a se extenua. 2. a se
fariğ – fasilo
uza, a se degrada, a se
învechi. 3. a renunŃa la, a se
lăsa de. 4. (fig.) a îmbătrâni.
fariğ s. 1. renunŃat; părăsit,
cedat; lăsat. 2. (jur.) cedat,
cesionat.
farika s. caracter distinctiv;
caracteristică.
farinks s. (anat.) faringe.
Farisi I. s. limba persană.
II. adj. persan. III. adv. în
(limba) persană.
fark, -kı s. deosebire, diferenŃă,
distincŃie; discernere // ~ gö-
zetmek a discrimina, a deo-
sebi; ~ına varmak a-şi da
seama, a observa; ~ ında
olmak a băga de seamă;
~ında olmamak a nu-şi da
seama, a nu observa.
farkedilmek vr. 1. a se deosebi,
a se diferenŃia. 2. a se evi-
denŃia, a se deosebi, a se
remarca.
farketmek vi. 1. a distinge, a ob-
serva. 2. a înŃelege, a realiza,
a-şi da seama. 3. a face
diferenŃă, a conta // farketmez
mi-e indiferent; nu contează.
farklı adj. deosebit, diferit, dis-
tinct.
farklılık, -ğı s. diferenŃă.
farkolunmak vi. v. farkedil-
mek.
farksız adj. fără diferenŃă, indi-
ferent.
farmakoloji s. farmacologie.
209
farmason s. 1. francmason, ma-
son. 2. (fig.) necredincios, ateu.
farmasonluk, -ğu s. 1. francma-
sonerie, masonerie. 2. (fig.)
necredinŃă, ateism.
Fars1 s. adj. persan.
fars2 s. (teatr.) farsă.
Farsça I. limba persană. II. adv.
în (limba) persană.
fart furt adv. în expr.: ~ ~ etmek
a vorbi aiurea.
farz s. (la musulmani) 1. farz,
serviciu religios obligatoriu.
2. farz, datorie obligatorie;
namazın ~lari obligaŃiile
rugăciunii (namazului).
farzetmek vt. a presupune, a
face supoziŃii.
Fas. 1. Maroc; Fes. 2. (locuitor)
din Fes.
fasa fiso s. balivernă, fleac, pros-
tie.
fasıl, -slı s. 1. capitol, secŃiune
(de carte etc.). 2. (muz.)
pauză. 3. (fig.) bârfă, cleve-
tire. 4. (fam.) afacere // ~he-
yeti orchestra de muzică
clasică turcă.
fâsıla 1. pauză, întrerupere.
2. distanŃă, interval // ~ver-
mek a face o pauză; a
întrerupe.
fasılazıs adj. continuu, neîntre-
rupt, fără pauză.
fasih adj. (d. vorbire) clar, curat,
fluent; elocvent.
fasikül s. fasciculă.
fasilo s. (bot.) familie.
210
fasit adj. stricat, alterat (şi fig.).
Faslı s., adj. marocan.
fason s. croială, fason.
fasulye s. fasole // ~gibi kendini
nimetten saymak a se da
mare; ~sırığı gibi (d. per-
soane) deşirat.
faşing, -gi s. carnaval (înainte de
începutul postului mare).
faşist, -ti s., adj. fascist.
faşizm s. fascism.
fatalist s., adj. fatalist.
fatalite s. fatalitate.
fatalizm s. fatalism.
fâtih adj. biruitor, cuceritor,
învingător.
Fatiha s. Fatiha (prima sură din
Coran) // ~okumak 1) a recita
sura Fatiha, 2) a-şi pierde
speranŃa într-o chestiune.
fatura s. factură // ~kesmek a
face o factură, a factura; ~sını
(birine) çıkarmak a scoate (pe
cineva) Ńap ispăşitor.
faturalamak vt. a factura.
faul s. (sport) fault.
fauna s. (zool.) faună.
fava s. (culin.) terci de fasole.
favori I. s. 1. favoriŃi, perciuni.
2. (la cursele de cai, sport)
favorit II. adj. preferat,
favorit, ~takım (sport) echipa
favorită.
fay s. (geol.) falie.
fayans s. 1. faianŃă. 2. ceramică.
fayda s. 1. întrebuinŃare, utilitate.
2. avantaj, folos; câştig // ~sı
dokunmak a fı de folos;
fasit – fazla
~ etmemek a fi de nici un
folos; ~sı olmak a fi folositor;
~vermemek a fi inutil, ~yok
degeaba.
faydacıl s., adj. utilitarist.
faydacıllık, -ğı s. utilitarism.
faydalanmak vi. 1. a se folosi
(de), a utiliza. 2. a profita
(de).
faydalı adj. avantajos, folositor,
util; profitabil.
faydasız adj., adv. nefolositor,
inutil; neprofitabil.
fayrap interj. (nav.) dă-i foc!;
bagă cărbuni !
fayton s. caleaşcă, faeton,
trăsură.
faytoncu s. birjar.
faz s. (fiz., elect.) faza // ~kalemi
şurubelniŃă-tester electrică.
fâzıl adj. virtuos.
fazilet, -ti s. virtute.
faziletli adj. virtuos.
fazla I. s. excedent, surplus, rest;
~gelmek a fi în plus. II. adj.,
adv. mult, mai/prea mult, în
plus, extra // ~dan în plus, pe
deasupra, mai mult; ~sıyla
mai mult decât trebuie; ~ka-
çırmak a bea peste măsură;
~kaçmak a fi mai mult decât
necesar; ~mal göz çıkarmaz
(prov.) poate îŃi prisoseşte
acum, dar cu siguranŃă că îŃi
va folosi mai târziu; ~olmak
(d. persoane) a merge prea
departe, a întrece măsura, a
sări peste cal.
fazlalaşmak – Felemenkçe
fazlalaşmak vt. 1. a creşte, a
spori. 2. (fig.) a întrece
măsura, a exagera.
fazlalık, -ği s. exces, supra-
abundenŃă, surplus; ~etmek
(d. persoane) a fi în plus.
feci, -ii s. I. adj. catastrofal; dra-
matic, tragic. II. adv. (fam.)
extrem de, foarte.
fecir, -cri s. 1. zori, revărsatul
zorilor. 2. auroră; ~i şimalî
aurora boreală.
feda s. jertfă, sacrificiu; ~etmek a
jertfi, a sacrifica; ~olmak a fi
jertfit, a fi sacrificat // ~olsun!
merită tot sacrificiul!
fedai s. 1. luptător pentru o
cauză, combatant, militant.
2. (fig.) lăudăros. 3. (fam.)
bodyguard.
fedailik, -ği s. jertfire de sine,
spirit de sacrificiu.
fedakâr adj. plin de spirit de
sacrificiu.
fedakârlık, -ğı s. spirit de sacri-
ficiu, sacrificiu de sine // ~ta
bulunmak, ~etmek/ yapmak a
se sacrifica (pentru o cauză);
~a katlanmak a-şi asuma
orice risc în numele unei
cauze; hiç bir ~tan kaçın-
mamak a nu precupeŃi nimic
în numele unei cauze.
federal adj. federal.
federalizm s. federalism
federasyon s. federaŃie.
federatif adj. federativ.
federe s. v. federasyon.
211
fekül s. (chim) feculă.
felâket, -ti s. I. calamitate, catas-
trofă, dezastru; nenorocire.
II. adj., adv. groaznic, oribil,
teribil // (ne) felâket! (ce) de-
zastru/ nenorocire! ~e uğra-
mak a avea o mare nenorocire.
felâketzede adj. 1. calamitat, lo-
vit de dezastru. 2. (d. oameni)
sinistrat.
felç, -ci s. (med.) 1. paralizie.
2. hemiplegie; çocuk ~i para-
lizie infantilă // ~e uğramak a
paraliza (şi d. activităŃi);
~gelmek/olmak (d. persoane)
a paraliza; ~e uğratmak (d. o
activitate/un proces) a pro-
voca situaŃia de impas; a
bloca, a paraliza.
felçli s., adj. paralitic.
felek, -ği s. 1. boltă cerească, cer.
2. lume, univers. 3. destin,
providenŃă, soartă // ~e küs-
mek a fi bătut de soartă; ~in
sillesini yemek a pătimi mult;
~ten bir gün/gece çalmak a
avea o zi/ seară plăcută; ~in
çemberinden geçmiş (cineva)
care a fost trecut prin multe
în viaŃă; ~in sillesine uğra-
mak a fi lovit de o nenorocire.
Felemenk I. s. Flandra; Olanda.
II. s. adj. olandez, flamand.
Felemenkçe I. limba olandeză,
olandeza; limba flamandă,
flamanda; II. adv. în (limba)
olandeză, în (limba) fla-
mandă.
212
Felemenkli s. adj. olandez, fla-
mand.
fellah s. 1. Ńăran egiptean.
2. (pop.) arap, negru.
fellek fellek, fellik fellik adv. în
expr.: ~aramak a căuta în
lung şi-n lat.
felsefe s. filosofie; ~yapmak a
filosofa.
felsefeci s. filosof.
felsefi adj. filosofic.
feminist, -ti s. adj. feminist.
feminizm s. feminism.
fen, -nni 1. tehnică, tehnologie;
ştiinŃe aplicate. 2. ştiinŃă.
fena1 s. dispariŃie, moarte; ~bul-
mak a muri, a se sfârşi.
fena2 adj., adv. 1. defectuos, cu
defecte, rău. 2. (fig.) răutăcios
3. (d. situaŃii, locuri) peri-
culos, primejdios; 4. bolnav.
5. groaznic, mizerabil //
~bakmak a privi cu răutate;
~ya çekmek a interpreta
greşit; ~değil / sayılmaz nu-i
rău!; ~etmek a face rău, a pe-
depsi; ~gitmek a merge/
decurge prost; ~sına gitmek a
supăra, a afecta, a irita;
~gözle bakmak a se uita cu
ochi răi; ~halde zdravăn, din
plin; grozav; ~kalpli câinos,
hain; ~yakalanmak a fi prins
cu a ocaua mică; ~yapmak a
face rău (şi d. alimente, eve-
nimente); ~ya yormak 1) a
interpreta (ceva) ca nefavo-
rabil, 2) a cobi.
Felemenkli – ferahi
fenalaşmak vi. 1. a se agrava, a
se înrăutăŃi, a se deteriora.
2. a i se face rău.
fenalaştırmak vt. a agrava, a
înrăutăŃi.
fenalık, -ğı s. 1. rău, răutate.
2. leşin; ~etmek a face rău//
~geçirmek a i se face rău;
~gelmek a-i veni rău, a leşina.
fener s. I. 1. lanternă. 2. (mar.)
far. 3. felinar. II. (în cafenele)
suport / tavă cu mâner.
fenik s. (d. bani) pfennig.
fennî adj. 1. ştiinŃific. 2. tehno-
logic, tehnic.
fenomen s. fenomen.
fent s. 1. şiretlic, şmecherie, truc.
2. (sport) fentă.
feodal, -li adj. feudal.
feodalite s. feudalism.
fer s. 1. sclipire, strălucire.
2. (fig.) înviorare, vioiciune.
ferace s. feregea.
feragat, -ti s. abandon, aban-
donare; renunŃare; abdicare;
~etmek 1) a abandona, a
renunŃa la, a ceda, 2) a
abdica.
ferağ s. donare.
ferah1 adj. linişte sufletească,
uşurare; bucurie.
ferah2 adv. 1. spaŃios şi bine
luminat, aerisit. 2. mulŃumit,
uşurat, în largul său.
ferahi s. 1. placă de metal (la
poliŃişti), rozetă. 2. abun-
denŃă, belşug. 3. preŃ scăzut,
ieftinătate.
ferahla(n)mak – fevkalâde
ferahla(n)mak vi. 1. a se linişti,
a se uşura; a se bucura. 2. a
deveni spaŃios/ aerisit.
ferahla(n)mak vi. a se linişti, a
se uşura, a se bucura.
ferahlık -ği s. linişte sufletească,
uşurare, bucurie.
ferç, -cı s. (anat.) vulvă.
ferda s. mâine, ziua de mâine.
ferde s. legătură, balot; snop.
ferdi adj. individual, personal.
ferdiyet s. individualitate.
ferdiyetçi s. adj. individualist.
ferdiyetçilik, -ği s. individualism.
feri, -r’i s. ramură, branşă, sub-
diviziune.
feribot s. feribot.
ferih adj. v. ferah.
ferli adj. luminos, strălucitor.
ferma s. loc de pândă (pentru)
câinele de vânătoare.
ferman s. (ist.) firman.
fermantasyon s. fermentaŃie.
fermejüp s. (la îmbrăcăminte)
capsă.
ferment s. (biol.) ferment.
fermiyum s. (chim.) fermiu.
fermuar s. fermoar.
fersah s. 1. leghe. 2. (fig.) dis-
tanŃă mare; ~ ~ la distanŃă
mare.
fersiz adj. stins, fără strălucire.
fersizleşmek vi. a se stinge, a-şi
pierde strălucirea.
fersude adj. învechit, perimat.
fert, -di s. individ, persoană.
feryat s. strigăt, Ńipăt // ~basmak
a începe să Ńipe.
213
ferz s. (la şah) regină, damă; ~ çık-
mak a transforma pionul în re-
gină; ~i sürmek a muta regina.
fes s. fes.
fesahat s. elocvenŃă; claritate (în
vorbire).
fesat s. 1. corupŃie, depravare.
2. conspiraŃie, uneltire, intri-
gă // ~ karıştırmak a învrăjbi,
a unelti.
fesatçı s. adj. intrigant, instiga-
tor.
fesatçılık, -ğı s. intrigă; uneltire,
conspiraŃie.
feshetmek vt. 1. a anula, a aboli.
2. a rezilia.
fesih s. 1. anulare, abolire. 2. re-
ziliere.
fesleğen s. (bot.) busuioc.
festival, -li s. festival; carnaval.
feston s. feston.
fethetmek vi. a cuceri, a birui.
fetih, -thi s. cucerire, biruinŃă.
fetiş s. 1. fetiş. 2. talisman, amu-
letă.
fetişizm s. fetişism.
fetret s. 1. (ist., rel.) interregn.
2. (in islam) interval de timp
între Đsus Cristos şi Mu-
hammed când omenirea a fost
lipsită de un profet.
fetva s. (rel., în islam) fetva
(decizia muftiului privind
unele chestiuni importante,
conform cu jurisprudenŃa
islamică (şeriat/ şariat).
fevkalâde adj. extraordinar, ex-
cepŃional; neobişnuit.
214
feylesof s. v. felsefeci.
feza s. univers, cosmos.
fıçı s. butoi // ~gibi burtos, mic şi
gras.
fıçıcı s. dogar.
fıçıcılık, -ği s. dogărie.
fıçılamak vt. a pune/a aranja în
butoi.
fıkara adj. 1. sărac, nevoiaş.
2. sărman, biet.
fıkaralık, -ğı s. sărăcie; lipsuri.
fıkdan s. neajuns, lipsuri.
fıkıh, -khı s. (în islam) drept
canonic islamic.
fıkırdak adj. (d. femei) uşura-
tică, frivolă; cochetă.
fıkır fıkır adv. în expr.: ~ ~kay-
namak a fierbe în clocote, a
clocoti.
fıkırdamak vi. a fierbe în
clocote, a clocoti.
fıkırtı s. clocot.
fıkra s. 1. anecdotă, istorioară.
2. cronică; articol. 3. paragraf,
pasaj. 4. (anat.) vertebră.
fındık, -ğı s. alună, arahidă // ~
ağacı alun.
fındıkkıran s. spărgător de alune.
fındıklık, -ğı s. aluniş.
fırça s. perie; elbise ~sı perie de
haine; saç ~sı perie de cap //
diş ~sı periuŃă de dinŃi; tırnak
~sı periuŃă de unghii; boyacı
~sı bidinea; resim ~sı
pensulă.
fırçalama s. periat.
fırçalamak vt. 1. a peria. 2. (fig.)
a certa rău.
feylesof – fırsat
fırçalanmak vi. 1. a se peria.
2. (fig.) a fi certat rău.
fırdolayı adv. de jur împrejur.
fırfır s. volan, volănaş.
fırıldak, -ği s. 1. morişcă de
vânt. 2. (la sobe) aerisire,
ventilaŃie. 3. ventilator. 4. (fig.)
intrigă; ~ çevirmek a băga
intrigi.
fırıldanmak vi. a se învârti ca o
morişcă.
fırıldatmak vt. a învârti ca o
morişcă.
fırın s. 1. cuptor. 2. brutărie.
fırıncı s. brutar.
fırka s. 1. (pol.) partid, grupare.
2. (mil.) divizie.
fırlama s. 1. trăsnire, izbucnire.
2. (d. preŃuri) creştere, ma-
jorare.
fırlamak vi. 1. a Ńâşni, a izbucni.
2. (d. preŃuri) a se ridica, a
creşte.
fırlatma s. 1. aruncare, aruncat;
catapultare. 2. lansare (de
rachete).
fırlatmak vt. 1. a azvârli, a
arunca; a catapulta. 2. a lansa;
roket ~ a lansa o rachetă.
fırlayış s. v. fırlama.
fırsat, -tı s. 1. ocazie, prilej;
~bulmak a prinde ocazia;
~kaçırmak a pierde ocazia;
~kollamak a urmări o ocazie,
a urmări un moment potrivit.
2. oportunitate, moment priel-
nic; ~bilmek a găsi oportun, a
considera că e momentul
fırısatçı – filârmonik
potrivit; ~bu! cel mai potrivit
moment; ~vermek a da
(cuiva) ocazie; ~tan istifade
etmek a profita de ocazie.
fırısatçı s., adj. profitor.
fırtına s. 1. furtună. 2. (fig.)
scandal // ~kopmak a se porni
furtună.
fıs fıs adv. în şoaptă.
fısfıs s. pulverizator.
fısfıslamak vt. a pulveriza.
fısıldamak vt., vi. a şopti.
fısıldaşmak vi. a discuta în
şoaptă, a şuşoti.
fısıltı s. şuşoteală.
fıskıye, fıskiye s. jet de apă.
fıstık, -ğı fistic // ~çamı (bot.)
pin; ~gibi durduliu, rotunjor.
fıstıki adj. fistichiu; verde găl-
bui.
fışırdamak vi. 1. a foşni; a fre-
măta. 2. (d. ape) a susura.
fışırtı s. 1. foşnet, freamăt. 2. (d.
ape) susur, murmur.
fışkı s. bălegar (de cal).
fışkın s. (bot.) lăstar, mugur.
fışkırmak vi. 1. (d. lichide) a
Ńâsni. 2. (bot.) a germina.
fıtık, -ğı s. (med.) hernie, bel ~ı
(med.) hernie de disc; mide ~ı
(med.) hernie hiatală.
fiat s. v. fiyat.
fidan s. (bot.) puiete.
fidanlık, -ğı s. pepinieră.
fidye, fidyeinecat, -ti s. răs-
cumpărare, preŃ de răscum-
părare; recompensă.
figan s. gemet; suspin; plânset.
215
figür s. figură.
figüran s. figurant.
fihrist, -ti s. tablă de materii;
listă; indice. 2. catalog;
registru.
fiil s. 1. acŃiune, faptă. 2. (gram.)
verb; bileşik ~ verb compus;
geçişli ~ verb tranzitiv; geçiş-
siz ~ verb intranzitiv; yeterlik
~ i verb posibilitativ // ~i bo-
zuk (d. oameni) decăzut, imo-
ral; corupt; ~çekimi conjugare.
fiilen adv. în mod real, de fapt.
fiili adj. real, adevărat, faptic.
fiilimsi s. (gram.) formă verbală
nominală.
fik, fiğ s. borceag, măzăriche.
fikir, -kri s. 1. idee, gând. 2. opi-
nie, părere. 3. minte, jude-
cată, raŃiune. 4. memorie // ~
de tutmak a Ńine minte; ~ et-
mek a reflecta, a medita;
~ yormak a-şi frământa min-
tea; ~ yürütmek a-şi exprima
părerea; ~ nden geçirmek a-i
trece prin minte; ~ini almak a
cere părerea (cuiva).
fikirsiz, -ği adj. lipsit de idei/ de
opinie.
fikirsizlik, -ği s. lipsă de idei / de
opinie.
fikri adj. mental, mintal.
fil s. 1. elefant. 2. (la şah) nebun.
filâman s. (electr.) filament.
filân s. v. falan.
filarmoni s. filarmonie.
filârmonik adj. filarmonic; ~ or-
kestra orchestră filarmonică.
216
fildişi s. fildeş, ivoriu.
Fildişi Kıyısı s. Coasta de Fildeş.
file s. plasă, fileu.
fileto s. (culin.) muşchi filé.
filhakika adv. într-adevăr.
filigran s. filigran.
filika s. (mar.) barcă de pe bord,
barcă de salvare.
filim, -lmi s. v. film.
filimci s. v. filmci.
filimcilik s. v. filmcilik.
filinta s. (ist.) flintă, puşcă.
Filipin s. Filipine.
Filipinli s., adj. filipinez.
Filistin s. Palestina.
Filistinli s., adj. palestinian.
filiz s. 1. vlăstar, mlădiŃă. 2. (geol.)
minereu; demir ~i minereu de
fier.
filizlenmek vi. 1. a înmuguri.
2. (fig.) a apărea, a se naşte.
film s. film; ~ e almak a filma;
renkli ~ film în culori; belge-
sel ~ film documentar; ~ çek-
mek 1) a filma, 2) a face ra-
diografie; ~ çevirmek a turna
un film.
filmci s. cineast.
filmcilik, -ği s. cinematografie.
filo s. (mar.) flotă.
filoksera s. filoxeră.
filolog s. filolog.
filoloji s. filologie.
filotilia s. (mil.) flotilă.
filozof s. filosof.
filozofluk, -ğu s. filosofie.
filtre s. filtru.
filtreli adj. cu filtru.
fildişi – firuze
filtresiz adj. fără fıltru.
Fin s. finlandez.
final, -li s. 1. (sport) finală.
2. (muz.) final.
finalist s. finalist.
finansal adj. financiar.
finanse adj. finanŃat; ~ etmek a
finanŃa.
finansman s. finanŃare.
fincan s. ceaşcă.
fingirdeme s. flirt.
fingirdemek vi. a flirta; a co-
cheta.
fingirdeşmek vi. a flirta unii cu
alŃii.
finiş s. 1. finiş, sfârşit. 2. finiş,
linia de sosire.
fink s. (în expr.): ~ atmak a hoi-
nări.
Finlandiya s. Finlanda.
Finlandiyalı s., adj., finlandez.
Fin -Ugor I. s. fino-ugrică (limbă).
II. adj. fino-ugric.
firar s. fugă; dezertare, evadare
~ etmek a evada.
firari s. fugar; dezertor, evadat.
firavun 1. s. (ist.) faraon. 2. (fig.)
tiran, despot.
fire s. (com.) pierdere, pagubă,
daună; ~ vermek (com.) a
avea pierderi.
firfirî adj. roşu aprins, purpu-
riu.
firkat, -ti s. despărŃire, separare.
firkateyn s. (mar.) fregată.
firma s. firmă, societate comer-
cială.
firuze s. turcoază, peruzea.
fiske – flüt
fiske s. 1. bobârnac. 2. (med.)
băşicuŃă; pustulă. 3. pic, vârf
de cuŃit.
fiskelemek vt. a da un bobârnac.
fiskos s. şuşoteala; ~ etmek a
şuşoti.
fistan s. 1. rochie; ipek ~ rochie
de mătase. 2. fustă.
fiş s. 1. fişă (şi tehn.). 2. fisă,
jeton (la jocuri de noroc).
3. cartelă cu cod de bare.
fişek, -ği s. 1. cartuş 2. (mil.) pro-
iectil, rachetă // kestane ~i
petardă; tenvir ~ i (mil.) trasor.
fişeklik, -ği s. cartuşieră.
fişlemek vt. 1. a fişa (o carte).
2. (d. poliŃie) a întocmi dosar.
fit1 s. intrigă, zâzanie, vrajbă.
fit2 adj. chit. ~ olmak a fi chit.
fitil s. 1. fitil 2. cută (la rochie
etc.) // ~ i almak a se înfuria.
fitne s. v. fit.
fitneci s., adj. instigator, intri-
gant.
fitre s. (rel.) pomană dată în luna
Ramazan; danie.
fiyaka s. fanfaronadă, lăudăro-
şenie.
fıyakacı s. fanfaron, lăudăros.
fiyasko s. (fin.) faliment, fiasco.
fiyat, -tı s. preŃ; valoare; cari ~
preŃ curent; ~ maktu preŃ fıx;
~ arttırmak a majora preŃul;
~kırmak a reduce preŃul.
fiyort s. (geogr.) fiord.
fizibilite s. fezabilitate.
fizik, -ği s. fizică.
fizikçi s. fizician.
217
fizikötesi, -ni s. metafizică.
fizyolog s. fiziolog.
fizyoloji s. fiziologie.
fizyolojik adj. fiziologic.
fizyonomi s. fizionomie.
fizyoterapi s. fizioterapie.
fizyoterapist s. fizioterapeut.
flama s. 1. steguleŃ; fanion.
2. (topogr.) miră, stadie.
Flaman s. adj. flamand.
flamingo s. (zool.) flamingo.
Flandra s. Flandra.
flaş s. (foto.) blitz.
flâvta s. v. flüt.
flâbit s. (med.) flebită.
flegmon s. (med.) flegmon.
fler s. v. flüor.
flit s. 1. insecticid. 2. spray de
insecticid, atomizator, atomi-
zor.
flitleme s. pulverizare cu ato-
mizator.
flitlemek vt. a pulveriza cu ato-
mizator.
flok s. (mar.) floc, trâncă.
flora s. floră.
floresan adj. fluorescent.
floresans s. fluorescenŃă.
floş1 s. mătase brută.
floş2 s. culoare (la pocher).
flöre s. floretă.
flört, -tü s. flirt; ~ yapmak a flirta.
flûrcun s. (zool.) botgros.
flüor s. (chim.) fluor.
flüorışı s. fluorescenŃă.
flüorışıl adj. fluorescent.
flüorur s. (chim.) fluorură.
flüt, -tü s. flaut.
218
flütçü s. flautist.
fobs s. (com.) franco-bord.
fobi, fobya s. fobie.
fodra s. căptuşeală, dublură (la
haine etc.).
fodul adj. îngâmfat, înfumurat,
fudul.
fodulluk, -ğu s. îngâmfare, înfu-
murare, fudulie.
fok s. (zool.) focă.
fokstrot s. foxtrot.
fokur în expr.: ~ ~clocotind.
fokurdamak vi. a clocoti, a
fierbe în clocot; a gâlgâi, a
bolborosi.
fol s. ou pus în cuibar.
folk s. (muz.) folk.
folklor s. folklor.
folklorcu s. folclorist.
folklorik adj. folcloric.
folluk, -ğu s. cuibar.
fon s. (fin.) fond (cin., teatr.).
fonda s. (mar.) loc de ancorare.
fondan s. bomboană fondantă.
fondöten s. (cosm.) fond de ten.
fonem s. (lingv.) fonem.
fonetik, -ği I. s. fonetică. II. adj.
fonetic.
fonetikçi s. fonetician.
fonksiyon s. (mat.) funcŃie.
fonksiyonel adj. funcŃional.
fonograf s. fonograf.
fonolog s. fonolog.
fonoloji s. fonologie.
font s. fontă.
form s. formă (sportivă); ~ da
olmak a fi în formă; ~dan
düşmek a ieşi din formă.
flütçü – fosurdamak
forma s. 1. formă, model. 2. uni-
formă; okul ~ sı uniformă
şcolară. 3. fasciculă; coală de
autor.
formalite s. formalitate.
formasyon s. formare, formaŃie,
pregătire.
formen s. maistru, şef de echipă.
formika s. pal melaminat.
formol, -lü s. (chim.) formol.
formüle adj. formulat; ~etmek a
formula.
formül s. formulă.
formüler s. formular.
fors s. 1. fanion, steag. 2. (fig.)
putere.
forseps s. (med.) forceps.
forslu adj. influent.
forsmajör s. forŃă majoră.
forte adv. (muz.) forte.
fortissimo adv. (muz.) fortissi-
mo.
forum s. forum (şi ist.).
forvet s. (sport) înaintaş.
fos adj. găunos, sec // ~ çıkmak a
rămâne fără rezultat.
fosfat s. fosfat.
fosfatlamak vt. a fosfata.
fosfatlı adj. cu fosfat.
fosfor s. fosfor.
fosforışı s. fosforescenŃă.
fosforışıl adj. fosforescent.
fosforlu adj. fosforic.
fosgen s. (chim.) fosgen.
fosil s. fosilă.
fosilleşme s. fosilizare.
fosilleşmek vi. a se fosiliza.
fosurdamak vi. a pufăi, a horcăi.
fosur fosur – futbolcu
fosur fosur adv. în expr.: ~ ~
içmek a pufăi (o Ńigară).
fosurtu s. pufăit.
fota s. butoi de vin.
fotin s. v. potin.
foto s. foto.
fotofiniş s. fotofiniş.
fotoğraf(ya) s. fotografie // ~ ma-
kinesi aparat de fotografiat.
fotoğrafçı s. fotograf.
fotoğrafhane, fotoğrafevi s. ate-
lier fotografic.
fotojenik adj. fotogenic.
fotokimya s. fotochimie.
fotokinezis s. fotochineză.
fotokopi s. fotocopie.
fotometre s. fotometru.
fotomodel s. fotomodel.
fotomontaj s. fotomontaj.
fotosentez s. fotosinteză.
fotosfer s. fotosferă.
fotoşimi s. fotochimie.
fototaksi s. fototaxie.
fototerapi s. fototerapie.
foya s. foiŃă de metal.
fötr s. fetru.
frak, -kı s. frac.
fraksiyon s. fracŃiune.
francala s. franzelă.
frank, -ğı s. franc (monedă).
Fransa s. FranŃa.
Fransız s., adj. francez.
Fransızca s., adv. franŃuzeşte,
(în) limba franceză.
fren s. (tehn.) frână; ~ yapmak a
frâna; ayak ~i frână de picior;
el ~i frână de mână.
frengi s. (med.) sifilis.
219
frengili adj. (med.) sifilitic.
Frenk, -ği s. 1. european. 2. (ist.)
francez.
frenkarpası, -nı s. (bot.) arpa-
caş.
frenkgömleği s. cămaşă (cu guler).
frenküzümü, -nü (bot.) coacăză.
frenlemek vt. a frână (şi fig.).
fresk s. frescă.
freze s. (tehn.) freză.
frezeci s. frezor.
frigorific s. frigorific.
frijder s. frigider.
frikik, -ği s. (sport) lovitură de
pedeapsă, lovitură liberă.
friksiyon s. frecŃie, masaj.
fritöz s. fripteuză, aparat electric
de prăjit.
früktoz s. fructoză.
fuar s. târg (de mostre), expoziŃie.
fuaye s. foaier.
fuhuş- hşu s. prostituŃie.
fukara s. adj. v. fıkara.
ful, -lü s. 1. (bot.) bob. 2. (la
jocul de cărŃi) ful.
fular s. fular.
fule s. fuleu.
fultaim s. normă întreagă.
fulya s. (bot.) stânjenel galben.
fundalık, -ğı s. 1. boschet, tufiş.
2. mărăciniş.
funya s. (mil.) amorsă.
furya s. prisosinŃă, belşug.
futa s. fotă.
futbol, -lü s. fotbal, ~maçı meci
de fotbal; ~ oynamak a juca
fotbal; ~ topu minge de fotbal.
futbolcu s. fotbalist.
220
füme s. carne afumată.
fuzuli adj. inutil, de prisos.
füg s. (muz.) fugă.
fünye s. v. funya.
G
g G a opta literă a alfabetului
limbii turce; sunet notat cu
această literă.
gabardin s. gabardină.
gabavet s. stupiditate; mărginire.
gabi adj. mărginit, stupid; încet
la minte.
gabilik, -ği s. mărginire; stupidi-
tate; prostie.
gabin s. înşelare la socoteală;
lipsă la cântar; înşelătorie,
excrocherie.
Gabon s. Gabon.
Gabonlu s., adj. gabonez.
gabari s. (la vehicule) gabarit.
gabro s. (mineral) gabro.
gabya s. (mar.) gabie.
gaco s. gagică; iubită.
gaddar adj. crud, nemilos, neo-
menos.
gaddarane, gaddarca adv. fără
milă, cu cruzime, necruŃător.
gadarlık, -ğı s. cruzime, sălbăti-
cie, ferocitate.
gadir, -dri, gadirlik, -ği s. 1. per-
secuŃie; oprimare. 2. nedrep-
tate; injustiŃie.
Gaelce s., adv. (în) limba ga-
lică/celtă.
füme – gaileli
fütür s. plictiseală, lâncezeală.
fütürizm s. (lit.) futurism.
füze s. rachetă, proiectil.
füzyon s. fuziune.
gaf s. gafă; ~ yapmak a face o
gafă.
gafil adj. 1. neatent, distrat. 2. ne-
păsător, indolent; neglijent //
~ avlamak a lua (pe cineva)
prin surprindere; a lua (pe
cineva) pe nepregătite; ~ avlan-
mak a fi luat prin surprindere.
gafillik, -ği, gaflet, -ti s. 1. nea-
tenŃie, distracŃie, neluare-a-
minte. 2. nepăsare, indolenŃă;
neglijenŃă.
gaga s. cioc, plisc // ~ burun nas
coroiat; ~dan yakalamak a
prinde (pe cineva) de nas.
gagalama s. 1. ciuguleală. 2. ciu-
peală,ciupit.
gagalamak vt. (d. păsări) 1. a
ciuguli. 2. a da cu ciocul, a
ciupi.
Gagavuz s. găgăuz.
Gagavuzca s., adv. (în) limba gă-
găuză.
gâh adv. v. kâh.
gaile s. neplăcere, necaz, supă-
rare, belea.
gaileli adj. 1. neplăcut; anevoios,
greu. 2. necăjit, supărat, amă-
rât.
gaip – gamet
gaip, -ybi I. adj. absent; pierdut.
II. s. neant, lumea invizibilă
// ~ten haber vermek a ghici;
a proroci; a primi mesaje din
lumea spiritelor.
gaiplik, -ği s. 1. absenŃă, lipsă;
necunoscut. 2. (jur.) dispari-
Ńie; ~ kararı (jur.) hotărâre
judecătorească care stabileşte
moartea unuia dat dispărut.
gala s. gală (şi sport).
galaksi s. galaxie.
galalit s. galalit.
galat s. greşeală, eroare.
galatıhis s. iluzie.
galatımeşhur s. enormitate,
perlă, greşeală (gramaticală)
grosolană.
galebe s. 1. victorie, biruinŃă; ~
çalmak a repurta o victorie; ~
etmek a învinge, a birui. 2. su-
perioritate.
galen s. (geol.) galenă.
galenit s. (geol.) galenită.
galeri s. 1. (min., arte pl., teatr.)
galerie. 2. sală de expoziŃie
pentru automobile (cu vân-
zare).
galeta s. 1. covrig. 2. pesmet;
pâine uscată; ~ unu pesmet
pisat/măcinat.
galeyan s. 1. fierbere, clocotire.
2. (fig.) agitaŃie; efervescenŃă
// ~a gelmek a se înfierbânta;
a se aprinde de mânie.
galiba adv. probabil, după cât se
pare, după toate probabilităŃile.
221
galibiyet s. victorie, biruinŃă;
triumf.
galip adj. învingător, victorios,
biruitor; triumfător; ~ gelmek
a învinge, a birui.
galiz adj. scabros, scârbos.
galon s. galon (unitate de mă-
sură).
galop s. galop.
galoş s. galoş.
galsame s. (anat.) branhie.
galvaniz s. galvanizare.
galvanize, galvanizli adj. galva-
nizat.
galvanizleme s. galvanizare.
galvanizlemek vt. a galvaniza.
galvanizm s. galvanism.
galvanometre s. galvanometru.
galvanoplâsti s. (fiz.) galvano-
plastie.
galvanoskop s. galvanoscop.
galyot- tu s. (mar.) galiotă.
gam1 s. tristeŃe, amărăciune,
mâhnire; ~ yemek a se întrista
// ~ çekmek a suferi.
gam2 s. (muz.) gamă.
gama s. a treia literă a alfabe-
tului grecesc (γ); ~ ışınları
(fiz.) raze (sau radiaŃii) gama.
gamaglobülin s. (biol.) gama-
globulină.
gamalı adj. în expr.: ~ haç
zvastică.
Gambiya s. Gambia.
Gambiyalı s., adj. gambian.
gambot, -tu s. (mar.) canonieră.
gamet, -ti s. (anat.) gamet.
222
gamlanmak vi. a se întrista, a se
amărî, a se mâhni.
gamlı adj. trist, mâhnit; abătut.
gamma s. v. gama.
gammaz adj. 1. turnător, delator,
denunŃător. 2. calomniator,
bârfitor.
gammazlamak vt. 1. a denunŃa,
a turna. 2. a calomnia, a bârfi,
a defăima.
gammazlık, -ğı s. 1. denunŃ. 2. ca-
lomnie, bârfă, defăimare.
gamsele s. impermeabil, manta
de ploaie.
gamsız adj. 1. senin, liniştit, lip-
sit de griji. 2. nepăsător, indi-
ferent.
gamsızlık, -ğı s. 1. calm, tihnă,
linişte. 2. nepăsare, indife-
renŃă.
gamze s. gropiŃă (pe bărbie, pe
obraji).
Gana s. Ghana.
Ganalı s. adj. ganez.
gang, -ğı s. (mineral.) ganga,
roca mama.
gangliyon s. ganglion.
gangster s. gangster.
gangsterlik, -ği s. gangsterism.
gani adj. abundent, îmbelşugat.
2. bogat // ~ ~ din abundenŃă;
~ gönüllü darnic, generos.
ganilik, -ği 1. abundenŃă, îmbel-
şugare. 2. bogăŃie.
ganimet, -ti s. pradă, captură,
trofeu (de război).
ganyan s. 1. (d. curse de cai)
calul câştigător. 2. biletul câş-
gamlanmak – gardiyan
tigător.
gar s. gară; ~ şefi şef de gară.
garabet, -ti s. ciudăŃenie, excen-
tricitate, extravaganŃă.
garaip s., pl. ciudăŃenii, excen-
tricităŃi.
garaj s. 1. garaj. 2. staŃie de re-
parare a autoturismelor, ser-
vice. 3. autogară.
garanti I. s. garanŃie. II. adv. si-
gur, desigur, garantat. // ~ et-
mek a garanta; ~ süresi ter-
men de garanŃie; ~ vermek a
da garanŃii.
garantilemek I. vt. a garanta.
II. vi. a se asigura, a-şi lua
toate măsurile de precauŃie.
garantili adj. garantat, sigur.
garaz, garez s. 1. obiectiv, Ńintă,
Ńel. 2. (fig.) ranchiună, ură,
pică // ~ beslemek a purta pică.
garazkâr adj. răzbunător, ran-
chiunos.
garazkârlık, -ği s. ranchiună, pi-
că, ură.
garazlı adj. răzbunător, ranchiunos.
garazsız adj. tolerant, pacifist //
~ivasız paşnic, cu inima des-
chisă.
garbi adj. occidental, apusean.
gard s. (la box) gardă.
gardenparti s. petrecere în aer
liber, petrecere în grădină.
gardıfren s. frânar.
gardırop, -bu s. 1. (ca dulap)
garderob. 2. (la teatru şi) gar-
derobă (şi d. îmbrăcăminte).
gardiyan s. gardian.
gargara – gauss
gargara s. gargară // ~ yampak a
face gargară.
gariban adj. sărac, amărât, defa-
vorizat.
garibe s. ciudăŃenie, curiozitate.
garip, -bi adj. 1. curios, ciudat,
straniu, bizar. 2. străin, în-
străinat, pribeag. 3. (fig.) săr-
man, biet // ~ fikir idee ciuda-
tă/ curioasă/ bizară.
garipleşmek vi. 1. a se înstrăina.
2. a deveni ciudat, straniu.
3. a se izola.
gariplik, -ği s. 1. ciudăŃenie, cu-
riozitate, bizarerie. 2. înstrăi-
nare, pribegie.
garipsemek vi. 1. a se simŃi
străin. 2. a-i fi dor, a trăi nos-
talgic, a duce dorul.
gark, -kı s. 1. afundare, scufun-
dare, imersiune. 2. (fig.) co-
pleşire, năpădire.
garketmek vt. 1. a inunda, a
umple. 2. a copleşi, a năpădi,
a umple de, a da din belşug.
garkolmak vi. 1. a se scufunda,
a se îneca. 2. a fi copleşit, a fi
năpădit, a fi plin de...
garnitür s. garnitură (la mân-
care, îmbrăcăminte, mobilă).
garnizon s. garnizoană; ~ komu-
tanı comandantul garnizoa-
nei.
Garp, -bı s. Occident.
garp, -bı s. vest, apus.
garpçı s. adj. occidentalist.
Garplı s. adj. occidental.
garplı adj. vestic, occidental.
223
garplılaşma s. occidentalizare.
garplılaşmak vt. a se occidenta-
liza.
garson s. chelner, ospătar.
garsoniye s. servire (d. restau-
rante).
garsoniyer s. garsonieră; locuin-
Ńă pentru întâlniri amoroase
secrete.
garsonluk, -ğu s. ospătărie.
gaseyan s. 1. greaŃă, rău. 2. vo-
mitat, vomă, vărsătură; ~ et-
mek a vomita, a vărsa.
gasıp s. adj. uzurpator.
gasil, -sli s. (la musulmani) spă-
larea mortului.
gasletmek vt. (la musulmani) a
spăla mortul.
gasp- bı s. uzurpare.
gaspetmek vt. a uzurpa, a lua cu
forŃa.
gassal, -li s. (la musulmani) cel
care spală mortul.
gastrit, -ti s. (med.) gastrită.
gastroenterolog s. (med.) gastro-
enterolog.
gastroenteroloji s. (med.) gastro-
enterologie.
gastronom s. gastronom.
gastronomi s. gastronomie.
gastroskop, -pu s. gastroscop.
gastroskopi s. gastroscopie.
gastrula s. (biol.) gastrulă.
gaşiy, -şyi s. extaz.
gaşyetmek vt. a extazia.
gaşyolmak vi. a se extazia.
gato s. cozonac.
gauss s. (fiz.) gauss.
224
gâvur s. 1. ghiaur, necredincios;
creştin. 2. (fig.) crud, nemilos
// ~ inadı încăpăŃânare pros-
tească; ~ a kızıp oruç yemek/
bozmak a se supăra ca văcarul
pe sat; ~olmak a se face
creştin; ~ orucu gibi uzamak
a nu se mai termina odată.
gâvurca I. s. limba ghiaurilor/
necredincioşilor, limba euro-
peană. II. fără milă, cu cru-
zime.
gâvurcasına adv. fără milă, cu
cruzime.
gayakol s. (med.) gaiacol.
gaybubet, -ti s. absenŃă// ~ inde
în absenŃă; ~ etmek a se face
nevăzut.
gayda s. (muz.) cimpoi.
gaydacı s. cimpoiar, cimpoiaş.
gaye s. Ńintă, Ńel, scop, obiectiv //
~sine varmak a-şi atinge sco-
pul; ~ siyle având drept scop;
cu scopul.
gayeli adj. motivat, cu un anumit
scop.
gayesiz adj. nemotivat, fără un
anumit scop.
gayet, -ti adv. foarte, peste mă-
sură de..., extrem de....
gayr, -i pron. altcineva, altul //
~e muhtaç olmak a fi depen-
dent de ajutorul altcuiva.
gayret, -ti s. 1. sârguinŃă, efort,
zel. 2. perseverenŃă, râvnă // ~
almak a fi încurajat, a prinde
curaj; ~ etmek a depune efort,
a se strădui; ~ göstermek a-şi
gâvur – gayrikabilikıyas
da toată silinŃa; ~ kesilmek a
se descuraja.
gayretkeş adj. perseverent, ze-
los, sârguincios.
gayretkeşlik, -ği s. perseverenŃă,
sârg, râvnă.
gayretlenmek vi. a se strădui, a
se sili.
gayretli adj. sârguincios, perse-
verent.
gayretsiz adj. 1. comod, nepă-
sător. 2. apatic, moale, indi-
ferent.
gayretsizlik -ği s. 1. comoditate,
nepăsare 2. apatie, moliciune,
indiferenŃă.
gayrı adv. de acum înainte, de
acum încolo // yeter gayrı
ajunge!.
gayri prep. 1. împotrivă, contra,
anti. 2. fără. 3. cu excepŃia,
afară de. 4. măcar // gayrika-
bil imposibil; gayrikanuni ile-
gal; gayri ilimi neştiinŃific.
gayriahlaki adj. imoral.
gayricaiz adj. ilicit, ilegal.
gayriciddi adj. neserios.
gayridini adj. ateu, necredincios.
gayrifaal adj. inactiv, pasiv.
gayriihtiyari adj. involuntar, in-
stinctiv.
gayriiktisadi adj. neeconomic.
gayrikabil adj. imposibil.
gayrikabilidevir s. adj. (jur) ina-
lienabil.
gayrikabiliitiraz adj (jur.) in-
contestabil.
gayrikabilikıyas adj. incompara-
gayrikabilirücü – gayrivazıh
bil.
gayrikabilirücu, -uu adj. (jur).
irevocabil.
gayrikabilişifa adj. incurabil.
gayrikabilitahammül adj. insu-
portabil.
gayrikabilitahmin adj. imprevi-
zibil.
gayrikabilitelafi adj. irecuperabil.
gayrikanuni adj. ilegal, nelegal.
gayrikanunilik, -ği s. ilegalitate.
gayrimahdut adj. nelimitat.
gayrimahsus adj. imperceptibil.
gayrimakbul adj. inadmisibil,
inacceptabil.
gayrimâkul adj. iraŃional.
gayrimalum adj. necunoscut.
gayrimamur adj. neprosper, lip-
sit de bunăstare.
gayrimantıki adj. ilogic.
gayrimatbu adj. netipărit, nepu-
blicat.
gayrimemnun adj. nemulŃumit,
nesatisfăcut.
gayrimenkul, -lü adj. imobil;
imobiliar; ~ mallar bunuri imo-
biliare.
gayrimeskûn adj. nelocuit, nepo-
pulat.
gayrimesûl, -lü adj. iresponsa-
bil, fara responsabilitate.
gayrimeşru, -uu adj. 1. ilegal.
2. nelegitim; ~ çocuk copil
nelegitim.
gayrimevkuf adj. nereŃinut, liber.
gayrimuhik adj. injust, nedrept.
gayrimuharip adj. necombatant.
gayrimuhtemel adj. improbabil;
225
puŃin probabil.
gayrimuktedir adj. incapabil,
neputincios.
gayrimunis adj. nesociabil, ne-
prietenos.
gayrimuntazam adj. neregulat,
dezordonat.
gayrimutabık adj. neconvenit.
gayrimuteber adj. fără trecere,
fără căutare.
gayrimünasip adj. nepotrivit, ne-
adecvat.
gayrimünbit adj. nefertil, nero-
ditor, arid.
gayrimümkün adj. imposibil, ire-
alizabil.
gayrimüsait adj. neprielnic, ne-
favorabil.
gayrimüsavi adj. inegal, neechi-
librat.
gayrimüslim adj. nemusulman.
gayrimütecanis adj. eterogen.
gayrinafi adj. nefolositor, inu-
tilizabil.
gayriresmi adj. neoficial; ~ bir
ziyaret o vizită neoficială.
gayrisafi adj (com.) brut; ~ ha-
sılat venit brut; ~ milli hasılat
venit naŃional brut.
gayrişahsi adj. impersonal.
gayrişuuri adj. inconştient, in-
voluntar.
gayritabii adj. nenatural, artifi-
cial, fals.
gayrivaki, -ii adj. nerealizat, ne-
îndeplinit.
gayrivazıh adj. neclar, necon-
cludent.
226
gayur adj. silitor, harnic.
Gayya s. (în islam) în expr.:
~kuyusu fântâna din iad.
gayzer s. gheizer.
gaz s. tul; ~ bezi tifon.
gaz s. 1. gaz, gaze; ~ maskesi mască
de gaze; göz yaşartıcı ~ gaz
lacrimogen. 2. petrol lampant //
~ a basmak a apăsa pe acce-
leraŃie; ~ sayacı contor de gaze;
~ ocağı aragaz, maşină de gătit.
gaza s. (în islam) război sfânt.
gazal s. (zool.) gazelă.
gazap, -bı s. mânie, furie; ~ a gel-
mek a se înfuria, a se mânia.
gazaplandırmak vt. a mânia, a
înfuria.
gazaplanmak vi. a se mânia, a se
înfuria.
gazaplı adj. furios, mâniat; foarte
speriat.
gazel1 s. (lit.) gazel (şi muz.).
gazel2 s. frunze de toamnă.
gazete s. ziar // ~ fıkrası cronică
de ziar; ~ ilânı inserare; in-
formaŃie, anunŃ; ~ muhabiri
reporter, corespondent.
gazeteci s. 1. ziarist 2. vânzător
de ziare.
gazetecilik, -ği s. ziaristică.
gazışı s. (fiz.) luminescenŃă.
gazışıl adj. (fiz.) luminiscent.
gazi s. adj. 1. (la musulmani) apă-
rător al religiei. 2. victorios,
triumfător. 3. erou.
gazino s. cazinou.
gazinocu s. patron de cazinou.
gazlamak vt. 1. a unge cu gaz.
gayur – gecebaskını
2. (d. auto) a accelera, a apă-
sa pe acceleraŃie.
gazlaştırmak vt. a lichefia (gazele).
gazlı adj. gazos.
gazojen s. gazogen.
gazolin s. gazolină.
gazometre s. gazometru.
gazoz s. apă gazoasă, sifon.
gazölçer s. v. gazometre.
gaztaşı, -nı s. gresie, cute; tocilă,
piatră de ascuŃit.
gazup, -bu s. furios.
gazve s. (rel.) război sfânt.
gazyağı, -ni s. petrol lampant.
gazyuvarı, -nı s. atmosferă.
gebe adj. (d. femei) gravidă, în-
sărcinată // ~kalmak a rămâne
însărcinată; ~olmak a fi însăr-
cinată.
gebelik, -ği s. (med.) graviditate,
sarcină.
gebermek vt. (peior.) a muri, a
crăpa.
gebertmek vt. (peior.) a omorî.
gebeş adj. 1. (d. oameni) gras, în-
desat. 2. (fig.) prost, imbecil.
gebre s. (bot.) caper (e).
gece I. s. noapte; iyi ~ler noapte
bună!; ~ leri nopŃile, în fie-
care noapte; ~ gündüz zi(ua)
şi noapte(a); ~ yarısı miezul
nopŃii. II. adv. noaptea // iyi ~
ler noapte bună!; ~ bekçisi
paznic de noapte; mehtaplı ~
noapte cu lună; ~ olmak a se
face noapte, a se întuneca.
gecebaskını s. (mil.) atac/incursi-
une de noapte.
gecebekçisi – geçirgen
gecebekçisi s. paznic de noapte.
gecekondu s. 1. casă (construită
clandestin, peste noapte). 2.
(fig.) cocioabă, chiŃimie.
gecelemek vi. a înnopta, a ră-
mâne peste noapte.
geceleri adv. nopŃile.
geceleyin adv. noaptea, în timpul
nopŃii.
gecelik, -ği I. s. cămaşă de noap-
te. II. adj. de noapte, nocturn
// ~ kıyafet Ńinută de seară.
gecesefası, -nı s. (bot.) noptiŃă,
barba împăratului.
gecikme s. întârziere; trenin ~si
întârziere a trenului.
gecikmek vi. a întârzia.
gecikmeli adj. cu întârziere.
gecikmeksizin adv. fără întâr-
ziere, numaidecât, imediat.
geciktirilmek vi. a se întârzia, a
fi întârziat.
geciktirme s. 1. întârziere 2. tă-
răgănare, amânare.
geciktirmek vt. 1. a întârzia, a
face să întârzie. 2. a tărăgăna,
a amâna.
geç adj. adv. târziu; en ~ cel mai
târziu; daha~ mai târziu; ~va-
kit oră târzie; ~kalmak a veni
târziu, a întârzia, a zăbovi.
geçe conj. (se foloseste pentru
exprımarea orei) şi; saat onu
yirmi ~ tren geldi trenul a so-
sit la ora zece şi douăzeci.
geçek, -ği s. pasarelă.
geçende, geçenlerde adv. deună-
zi, nu demult; acum câteva
227
zile.
geçenek s. coridor.
geçer adj. 1. (fin.) curent, în
curs; ~ para moneda în curs.
2. (econ.) căutat, cerut. 3. uzual,
obişnuit.
geçerli adj. curent, efectiv; valid;
în circulaŃie.
geçerlik, -ği 1. (fin.) circulaŃie,
curs. 2. (econ.) căutare, cerere.
geçersiz adj. (d. legi, dispoziŃii)
fără valabilitate, ieşit din
vigoare, expirat, nul.
geçersizlik, -ği s. (jur.) nulitate.
geçici adj. 1. trecător, de scurtă
durată, efemer. 2. temporar,
provizoriu. 3. (med.) molipsi-
tor, contagios.
geçim s. 1. trai, existenŃă, viaŃă.
2. bună convieŃuire, bună în-
Ńelegere, armonie.
geçimli adj. sociabil, prietenos,
comunicativ.
geçimlik, -ği s. alocaŃie (pentru
hrană).
geçimsiz adj. nesociabil, neprie-
tenos; irascibil, dificil.
geçimsizlik, -ği s. neînŃelegere,
discordie.
geçindirmek vt. a întreŃine, a hră-
ni; a susŃine, a avea grijă.
geçinecek s. hrană, subzistenŃă.
geçinmek vi. 1. a se întreŃine, a-şi
câştiga existenŃa. 2. a se înŃe-
lege, a se împăca, a trăi în
bună înŃelegere.
geçirgen, geçirimli adj. permea-
bil.
228
geçirgenlik, -ği, geçirimlilik, -ği
s. permeabilitate.
geçirimli adj. permeabil.
geçirimsiz adj. impermeabil.
geçirimsizlik, -ği s. impermea-
bilitate.
geçirme s. 1. punere, introduce-
re. 2. (d. schiŃe, desene) calc;
~ kâğıdı hârtie de calc.
geçirmek vt. 1. a trece, a trans-
mite, a pasa. 2. a pune, a in-
troduce, a baga. 3. a conduce,
a petrece (oaspeŃii). 4. a pe-
trece, a trăi (o perioadă de
timp) // gözden ~ a examina;
a revizui; hesaba ~ a trece la
socoteală, a trece în cont;
kılıçtan ~ a trece prin foc şi
sabie; ele ~ a-şi însuşi ceva, a
acapara.
geçirmez adj. impermiabil.
geçirmezlik, -ği s. impermeabili-
tate.
geçiş s. trecere, tranziŃie; ~ döne-
mi perioadă de tranziŃie.
geçişli adj. (gram.) tranzitiv; ~fiil
verb tranzitiv.
geçişme s. (fiz.) osmoză.
geçişmek vi. a se întrepătrunde.
geçişmel adj. (fiz.) osmotic.
geçişsiz adj. (gram.) intranzitiv;
~fiil verb intranzitiv.
geciştirici adj. paliativ, alinător.
geçiştirmek vt. a ocoli, a evita, a
se eschiva.
geçit s. 1. trecere, culoar, pasaj.
2. (geogr.) trecătoare, pas // ~
toreni / resmi ~ paradă; cere-
geçirgenlik – geçmek
monie; ~ parmaklığı barieră;
dar ~ defileu; ~ vermek a avea
vad, a avea loc de trecere.
geçkin adj. 1. (d. oameni) trecut,
îmbătrânit. 2. (d. plante) ofi-
lit, veştejit, trecut.
geçme s. 1. trecere, traversare.
2. depăşire, întrecere. 3. pătrun-
dere, penetraŃie. 4. îmbinare,
împreunare, asamblare, între-
pătrundere.
geçmek I. vt. 1. a trece; a sări
(peste ceva). 2. a traversa, a
parcurge, a străbate. 3. a în-
trece, a depăşi. 4. a pătrunde,
a penetra, a răzbate. 5. a o-
mite, a uita, a trece cu vede-
rea. 6. a lăsa, a abandona, a
renunŃa (la). 7. a molipsi, a
contamina. II. vi. 1. a trece, a
merge; a circula. 2. a se abate
(oprindu-se undeva), a trece
(pe la). 3. (d. mărfuri) a avea
trecere, a avea căutare . 4. a fi
pomenit, a fi menŃionat. 5. a
se termina, a lua sfârşit, a se
sfârşi. 6. (la şcoală) a pro-
mova, a trece.7. (d. timp) a se
scurge, a trece. 8. (d. oameni)
a îmbătrâni. 9. (d. plante) a se
veşteji, a se ofili, a se usca.
10. (d. fructe) a fi prea copt, a
fi trecut. 11. a fi considerat, a
fi luat drept ... 12. a pătrunde,
a se penetra. // başından ~ a
păŃi multe, a fi trecut prin
multe; ileri ~ a avansa, a
înainta; iş işten ~ a fi prea
geçmelik – gelir
târziu, a fi în zadar; kendin-
den ~ a-şi pierde cunoştinŃa, a
leşina; yerin dibine ~ a-i veni
(cuiva) să intre în pământ (de
ruşine); gün geçtikçe pe zi ce
trece, geç ~! lasă! nu acorda
atenŃie!
geçmelik s. taxă de trecere.
geçmiş I. 1. trecut; ~ zaman (gram.)
trecutul, timpul trecut; bu
adamın ~ i trecutul acestui
om. II. adj. 1. din trecut, de
altădată, trecut, vechi. 2. (d.
unităŃi de timp) precedent, an-
terior, trecut // ~ olsun 1) în-
sănătoşire grabnică!, 2) bine
că a trecut.
gedik, -ği s. gaură, orificiu, des-
chidere; crăpătură. 2. (geogr.)
trecătoare, pas. 3. (mil.) breşă.
4. (fig.) greutate, dificultate,
neajuns. 5. (econ.) concesiune
// ~ açmak (mil.) a deschide o
breşă; ~ kapamak a acoperi
unele (mici) neajunsuri.
gedikli I. adj. 1. găurit, crăpat.
2. (d. clienŃi) permanent, obiş-
nuit. 3. (fig.) insuficient, defi-
citar. II. s. (mil.) subofiŃer.
geğirme, geğiriş, geğirti s. eruc-
taŃie, râgâială, râgâitură.
geğirmek vi. a râgâi.
geğrek, -ği s. (anat.) hipocondru.
gelberi s. 1. vătrai, 2. greblă.
geldiri s. (jur.) citaŃie.
gelecek, -ği s., adj. viitor (şi
gram.); ~hafta săptămâna
viitoare; ~zaman (gram.) tim-
229
pul viitor; ~ sene anul viitor //
~ i varsa göreceği var atât îi
trebuie; să încerce.
gelecekbilim s. futurologie, viito-
rologie.
gelecekbilimci s. futurolog, viito-
rolog.
gelecekçi s. (arte, lit.) futurist.
gelecekçilik, -ği s. (arte, lit.) fu-
turism.
geleğen s. (geogr.) afluent.
gelembe s. stână/ târlă de oi.
geleme s. pârloagă (de doi ani).
gelen adj. (fiz.) incident; ~ışın ra-
ză incidentă.
gelenek, -ği s. tradiŃie, obicei,
datină
gelenekçi s. tradiŃionalist.
gelenekçilik s. tradiŃionalism.
gelenekleşmek vi. a deveni tra-
diŃie, a se transforma în da-
tină.
gelenekleştirmek vt. a face (ca
ceva să fie) tradiŃional.
geleneksel adj. tradiŃional.
gelgit, -ti s. 1. agitaŃie, forfotă,
du-te-vino. 2. (geogr.) maree.
gelim s. (geogr.) flux.
gelin s. 1. mireasă, 2. noră // ~kir-
piği (bot.) crizantemă ~olmak
a se face mireasă.
gelincik 1. (zool.) nevăstuică. 2.
(bot.) mac // ~balığı (zool.)
pisică de mare.
gelinlik, -ği s. rochie de mireasă
gelir s. (econ.) venit; ~kaynağı
sursă de venit ~vergisi impo-
zit pe venit// ~kabiliyeti ren-
230
tabilitate; ~dağılımı repartiŃia
venitului (pe cap de locuitor)
~gider venituri şi cheltuieli
geliş s. venire, sosire.
gelişigüzel adv. la întâmplare, la
nimereală, alandala.
gelişim s. avânt, dezvoltare,
progres.
gelişme s. evoluŃie, dezvoltare,
progres.
gelişmek vi. 1. a evolua, a se
dezvolta, a progresa.
gelişmezlik s. (med.) aplazie.
gelişmiş adj. dezvoltat, evoluat.
geliştirmek vt. a dezvolta.
gelme s. 1. v. geliş. 2. (fiz.) inci-
denŃă.
gelmek vi. 1. a veni, a sosi; çıka
~ a veni (pe neaşteptate), a se
ivi; hoş geldin! bine-ai venit!;
hoş geldiniz bine aŃi venit!
2. a se reîntoarce, a reveni.
3. a parveni, a ajunge (la des-
tinaŃie). 4. a proveni, a se
trage (din). 5. a proveni, a
rezulta. 6. a-i părea, a avea
impresia; bana öyle geliyor
mi se pare. 7. a se potrivi, a
corespunde. 8. a ajunge, a
atinge. 9. a apărea, a se ivi.
10. a se situa, a se afla. 11.
a(-i) reveni (cuiva), a i se
cuveni. 12. (gram.) a se alipi,
a se alătura, a se ataşa. 13. a
nimeri, a coincide. // arkadan
~ a urma, a succeda; aşağı ~
a coborî; başa ~ a suferi, a
îndura; a păŃi; bir araya ~a se
geliş – gemlemek
reuni, a se aduna; burnundan
~ (fig.) a-i ieşi pe nas; dik ~ a
se opune; dile ~ 1) a fi discu-
tat/ comentat; a fi pomenit,
2) a prinde grai, a începe să
vorbească; dolaba ~ a cădea
în cursă, a fi păcălit; elden ~ a
fi capabil; hakkından ~ a-i
veni (cuiva, la ceva) de hac;
hesaba ~ 1) a-i conveni, a-i fi
pe plac, 2) (d. oameni) a se
îndrepta, a se corija; ileri
gelenler notabilităŃi, fruntaşi;
işe ~ a satisface, a mulŃumi;
karşı ~a se opune, a se îm-
potrivi; kendine ~ a-şi reveni,
a-şi veni în fire; lazım ~ a fi
necesar; vakti ~ a sosi (mo-
mentul, timpul); vücuda ~ a
se realiza, yerine ~ a se înde-
plini; yola ~ a se ameliora, a
se îmbunătăŃi; gel keyfim gel
aşa viaŃă, da!; ce mai viaŃă!
gem s. 1. zăbală. 2. (fig.) frâu;
~ini kısmak a Ńine în frâu //
~vurmak a stăvili, a înfrâna; a
stăpâni.
gemi s. vas, vapor, navă; corabie;
harp/ savaş ~si navă de
război; talim ~si navă-şcoală;
ticaret ~ si navă comercială //
uzay ~si navă cosmică.
gemici s. marinar; navigator.
gemicilik, -ği s. navigaŃie.
gemilik, -ği s. şantier naval.
gemlemek vt. 1. a pune frâu; a
pune zăbală. 2. a înfrâna, a
potoli; a îmblânzi.
gen1 – genizleşme
gen¹ adj. 1. larg; amplu; lat. 2. (d.
locuri) neexploatat; neexplo-
rat; virgin.
gen² s. (biol.) genă.
gen³ s. pârloagă.
gencecik adj. tinerel
gencelmek vi. v. gençleşmek.
genç s. adj. tânăr.
gençleşme s. întinerire.
gençleşmek vi. a întineri.
gençleştirmek vt. a întineri, a
insufla tinereŃe.
gençlik, -ği s. 1. tinereŃe. 2. ti-
neret, oameni tineri.
gene I. adv. iar, iarăşi, din nou. o
~geldi (el) a venit din nou.
genel adj. 1. general, total; ~bi-
bliografya bibliografie genera-
lă; ~delibilim lingvistică ge-
nerală; ~düşünceler considera-
Ńii generale; ~kurul (jur.) adu-
nare generală; ~ olarak în ge-
neral; ~ sekreter secretar gene-
ral; ~kapasite capacitate totală.
2. general, public // ~ görünüş
vedere de ansamblu; ~ hukuk
(jur.) drept comun; ~ müdür
director general; ~ emniyet sigu-
ranŃa publică; ~ merkez centrală.
geneleme s. tautologie; pleonasm.
genelev s. bordel, casă de tole-
ranŃă.
genelge s. circulară; dispoziŃie.
genelkurmay s. (mil.) stat-major.
genelleme, genelleştirme s. ge-
neralizare.
genellemek, genelleştirmek vt. a
generaliza.
231
genelleşmek vi. a se generaliza.
genellik, -ği s. generalitate, ca-
racter general.
genellikle adv. în general, în linii
mari.
genelmek vi. a se lărgi, a se lăŃi.
general, -li s. (mil.) general
generallik, -ği s. gradul de gene-
ral.
genetik, -ği I. s. genetică; II. adj.
genetic; ~kod (biol.) cod ge-
netic; ~kopyalma (biol.) co-
piere genetică.
geniş adj. 1. larg, amplu; vast, în-
tins. 2. lat. 3. încăpător, spaŃios;
cuprinzător. 4. (fig.) indife-
rent, nepăsător; fără griji //
~açı (mat.) unghi obtuz.;
~geçmişlik (gram.) preterit;
~zaman (gram.) aorist.
genişleme s. 1. lărgire; mărire,
extindere. 2. lăŃire.
genişle(n)mek vi. 1. a se lărgi; a
se mări, a se extinde. 2. a se
lăŃi.
genişletmek vt. 1. a lărgi; a mări,
a extinde. 2. a lăŃi.
genişlik, -ği s. 1. lărgime, mă-
rime, amplitudine. 2. lăŃime
extindere. 3. (fig.) bunăstare,
prosperitate.
genitif s. (gram.) genitiv, cazul
genitiv.
geniz s. (anat.) fosă nazală // ~
ünsüzü (lingv.) consoană naza-
lă; ~ den söylemek a fonfăi.
genizsi adj. (lingv.) nazal.
genizleşme s. (lingv.) nazalizare.
232
genleşme s. (fiz.) dilatare, dilata-
Ńie; ~ emsali/ katsayısı coefi-
cient de dilataŃie.
genleşmek vi. (fiz.) a se dilata.
genlik, -ği s. 1. bunăstare, pros-
peritate. 2. (fiz.) amplitudine.
genörgüt, -tü s. birocraŃie.
genörgütçü s. birocrat.
genosit s. genocit.
gensoru s. (jur.) interpelare; ~ ö-
nergesi vermek a propune o
interpelare.
genzek s. fonfăit.
geodezi s. geodezie.
geodezik adj. geodezic.
geoit s. geoid.
geometri s. geometrie; düzlem ~
geometrie plană; uzay ~
geometrie în spaŃiu; tasarı ~
geometrie descriptivă.
geometrik adj. geometric //~ dizi
progresie geometrică
gerçek, -ği s. I. adevăr, veridici-
tate, realitate. II. adj. adevă-
rat, real, veridic // ~ kişi (jur.)
persoană fizică; ~ leri görmek
a vedea realitatea / adevărul;
~ leri kabul etmek a accepta
realitatea; ~ maliyet costul
real.
gerçekçi s., adj. realist.
gerçekçilik, -ği s. realism.
gerçekdışı s. nereal; imaginar,
închipuit.
gerçekdışılık, -ğı s. absenŃă a
relităŃii, himeră, fantazie.
gerçekleme s. (mat.) probă, veri-
ficare.
genleşme – gerek
gerçeklemek vt. 1. a adeveri, a
confirma, a întări. 2. a proba (şi
mat.), a verifica, a controla.
gerçeklenmek, gerçekleşmek vi.
1. a se realiza, a se îndeplini.
2. a se adeveri, a se confirma,
a se materializa.
gerçekleştirme s. 1. realizare, în-
deplinire, materializare. 2. con-
firmare, adeverire.
gerçekleştirmek vi. a realiza, a
îndeplini, a împlini, a ma-
terializa.
gerçekli adj. real, adevărat.
gerçeklik, -ği s. realitate, adevăr.
gerçekten adv. într-adevăr, în
realitate, de fapt.
gerçeküstü adj. suprarealist.
gerçeküstücü s. suprarealist.
gerçeküstücülük, -ğü s. supra-
realism.
gerçi adv. de fapt, în realitate.
gerdan s. 1. gât, gâtlej. 2. guşă.
gerdanlık, -ğı s. colier.
gerdek, -ği s. cameră nupŃială;
~e girmek (d. tinerii căsători-
Ńi) a intra în camera nupŃială.
gerdel s. ciubăr.
gereç s. materiale, bunuri; mij-
loace; echipament; rechizite.
gerek I. s. necesitate, nevoie,
trebuinŃă. II. adj. necesar,
trebuincios; indispensabil.
III. conj. fie... fie; atât... cât
şi...; bu sorun ~bizi, ~onları
çok ilgilendiriyor această
problemă interesează foarte
gerekçe – gerilim
mult atât pe noi cât şi
pe ei.
gerekçe s. 1. motiv, pricină,
temei, cauză; 2. justificare, ar-
gumentare, argument. 3. (mat.)
corolar.
gerekçeli adj. justificat, motivat.
gerekçesiz adj. nejustificat.
gerekircilik, -ği s. (filoz.) deter-
minism.
gerekli adj. v. gerek (II).
gereklik, -ği s. v. gerek (I) // ~kipi
(gram.) modul necesitativ.
gereklilik s. necesitate, nevoie.
gerekmek vi. a trebui, a fi ne-
voie, a fi necesar; bizim de
gitmemiz gerekiyor trebuie să
mergem şi noi.
gerekseme, gereksinim, gerek-
sinme s. necesitate, trebuinŃă,
nevoie.
gereksiz adj. inutil, netrebuin-
cios, de prisos, nefolositor.
gereksizlik, -ği s. lipsă de nevo-
ie, inutilitate.
gerektirim s. 1. implicare, atra-
gere după sine, includere. 2.
determinare.
gerektirmek vt. 1. a face nece-
sar. 2. a determina, a implica.
gerelti s. barieră, obstacol.
gergedan s. (zool.) rinocer.
gergef s. (text.) gherghef; ~ işle-
mek a broda la gherghef.
gergin adj. încordat (şi fig.).
gerginleşmek vi. a se încorda (şi
fig.).
233
gerginleştirmek vt. a încorda (şi
fig.).
gerginlik, -ği s. încordare (şi fig.).
geri I. s. 1. partea din spate, dos.
2. sfârşit, final. 3. rest, ră-
măşiŃă. 4. urmare, continuare.
II. adj. 1. posterior, din spate,
de dinapoi. 2. (fig.) înapoiat,
retrograd. III. adv. înapoi, în
spate, îndărăt // ~ almak a lua
înapoi; ~ dönmek/gelmek a se
reîntoarce, a reveni; ~ durmak
a se abŃine; ~ göndermek a
trimite retur, a returna; ~is-
temek a revendica; ~ kalmak a
rămâne în urmă; ~ vermek a
restitui; ~ çekilmek a se
retrage; ~ kafalı înapoiat,
retrograd; ~ kalmamak a nu se
da în lături, a nu ezita să; ~
kalmışlık înapoiere; ~ zekâlı
înapoiat mintal; ~ den ~ ye pe
ascuns; ~ye yürümek (jur.) a fi
retroactiv.
gerici s., adj. (pol.) reacŃionar.
gericilik, -ği s. (pol.) reacŃiona-
rism; reacŃiune.
gerileme s. 1. retragere, dare îna-
poi. 2. (fig.) regres, decădere.
gerilemek vi. 1. a se retrage, a da
înapoi. 2. (fig.) a regresa, a da
înapoi; a decădea.
gerili adj. încordat.
gerilik, -ği s. înapoiere (şi fig.).
gerilim s. 1. încordare. 2. (med.,
lingv.) tensiune. 3. (cin.,
teatr., lingv.) suspans,
234
aşteptare încordată. 4. (fiz.)
tensiune, voltaj, intensitate.
gerilimölçer s. (fiz.) voltmetru,
tensiometru.
gerillâ s. gherilă, război de par-
tizani.
gerilmek vi. a se încorda.
gerinmek vi. a se întinde (pentru
relaxare).
gerisingeri, gerisingeriye adv.
înapoi, îndărăt.
geriz s. canal colector, canali-
zare.
germanist s. germanist.
germanistik, -ği s. germanistică.
germanyum s. (chim.) germaniu.
germek vt. 1. a întinde, a ex-
tinde. 2. a încorda.
germen1 s.(biol.) germen.
germen2 s. cetate.
gerundium s. (gram.) gerunziu.
gerzek adj. înapoiat mintal.
getir s. ghetră.
getiriş (fin.) beneficiu, profit.
getirilmek vi. a fi adus.
getirmek vt. 1. a aduce; fayda ~
a aduce foloase. 2. a crea, a
produce. 3. a produce, a prici-
nui, a cauza // akla ~ a-şi
aminti; bir yere ~ a reuni; a
aduna; dünyaya ~ a aduce pe
lume; a naşte; imana ~ a
converti; meydana ~ a crea, a
realiza; yerine ~ a înde-
plini; yola ~ a redresa, a
ameliora.
gerilimölçer – geyşe
gevelemek vi. 1. (d. animale) a
rumega. 2. (fig.) a bolborosi,
a mormăi.
geveze adj. 1. flecar, palavragiu.
2. gură-spartă; indiscret.
gevezelik, -ği s. 1. flecăreală, pă-
lăvrăgeală. 2. indiscreŃie.
geviş s. rumegare; ~ getirmek a
rumega.
gevişgetirenler s. (zool.) rume-
gătoare.
gevrek I. adj. sfărâmicios, cro-
cant. II. s. (culin.) crochete.
gevremek vi. 1. a se usca, a de-
veni sfărâmicios. 2. (d. cul-
turi) a se coace, a da în pârgă.
gevşek adj. 1. slăbit, destins,
relaxat. 2. flexibil, maleabil
3. (d. oameni) moale, inactiv,
apatic.
gevşeklik, -ği s. 1. slăbiciune,
moliciune, sfârşeală; apatie.
2. (fig.) flexibilitate, maleabi-
litate.
gevşeme s. 1. slăbire (şi fig.). 2.
(biol.) diastolă.
gevşemek vi. 1. (d. obiecte) a
slăbi, a se lăsa. 2. (d. oameni)
a se destinde, a se relaxa. 3.
(fig.) a se moleşi, a slăbi; a
deveni apatic. 4. a se dimi-
nua, a pierde din intensitate.
gevşetmek vt. a slăbi, a slobozi;
a destinde, a diminua.
geyik, -ği s. (zool.) cerb.
geyşe s. gheişă.
gez – göğüs
gez s. 1. încrustaŃie, crestătură.
2. înălŃător (la armă); ~e al-
mak a ochi.
gez s. fir cu plumb; bulă cu aer,
boloboc.
gezdirmek vt. a plimba.
gezegen s. (astr.) planetă.
gezenek s. coridor.
gezer adj. 1. călător, ambulant.
2. ambulatoriu; ~ hasta bol-
nav ambulatoriu.
gezgin s. călător, turist.
gezi s. călătorie, voiaj; ~ye çık-
mak a pleca în voiaj.
gezi s. (text.) moar.
gezici s., adj. ambulant; ~ esnaf
negustor ambulant // ~ sine-
ma caravană cinematografică.
gezicilik, -ği s. călătorie, voiaj.
gonore s. (med.) gonoree, bleno-
ragie.
gonyometre s. (tehn.) gonome-
tru.
goril s. (zool.) gorilă.
gotik adj. gotic; ~ yazı/harfler
litere gotice.
Gotlar s. (ist.) goŃi.
gozgucu s. cerşetor.
göbek, -ği s. 1. (anat.) ombilic,
buric. 2. pântece, abdomen,
burtă. 3. (la fructe, legume)
miez, pulpă. 4. (fig.) mijloc,
centru. 5. (fig.) generaŃie // ~
adı nume de botez; ~ bağı
cordon ombilical; ~ bağla-
mak a se îngrăşa ~i çatlamak
a se zbate, a depune eforturi
235
foarte mari; ~i düşmek a avea
hernie ombilicală.
göbekli adj. pântecos, burtos.
göç s. 1. mutare, mutat. 2. emi-
grare. 3. migrare // ~ etmek 1)
a se muta, 2) a emigra, 3) a
migra.
göçebe s., adj. nomad, migrator.
göçebelik s. viaŃă nomadă.
göçer s. v. göçebe.
göçermek vt. 1. a transmite, a
trimite; 2. v. götürmek.
göçmek vi. 1. a se muta. 2. a
emigra. 3. a se surpa, a se
prăbuşi. 4. (fig.) a muri. 5. a
migra.
göçmen s. emigrant.
göçmelik s. emigraŃie.
göçü s. (geol.) alunecare de te-
ren, surpare.
göçücü adj. migrator.
göçük, -ğü s. 1. surpătură. 2. dă-
râmătură, ruină.
göçüm s. (biol.) tropism.
göçürmek vt. 1. a muta, a
strămuta. 2. v. göçermek
3. (fig.) a înfuleca. 4. a trans-
planta; a răsădi.
göçüşme s. (lingv.) metateză.
göden s. (anat.) colon.
göğüs, -ğsü s. 1. (anat.) piept.
2. torace, capul pieptului. 3.
(fig.) sân // ~ darlığı astmă; ~
geçirmek a suspina ~ germek
a rezista, a Ńine piept; ~ ~e
corp la corp; ~ kabartmak a se
mândri; ~ kemiği (anat.) stern;
~ kovuğu cavitate toracică ~
236
zırhı (mil.) cuirasă, platoşă; ~
ünü gere gere plin de mân-
drie.
göğüslemek vi. a se opune, a Ńine
piept.
göğüslük s. 1. pieptar. 2. bărbiŃă
(pentru sugari). 3. (la eleve)
şorŃ.
gök I. s. 1. cer, albastrul cerului.
2. aer, văzduh. 3. atmosferă.
II. adj. albastru, azuriu // ~
lere çıkarmak a ridica în slă-
vi; ~ gürlemek a tuna; ~ gür-
lüyor tună; ~ gürleme tunet; ~
kandil beat criŃă ~ gözlü cu
ochii albaştri.
gökada s. (astr.) galaxie.
gökbilim s. astronomie.
gökbilimci s. astronom.
gökbilimsel adj. astronomic.
gökcismi, -ni s. (astr.) astru, corp
ceresc.
gökçe I. adj. ceresc, celest. 2. azu-
riu, albăstrui. 3. (fig.) minunat,
fermecător. II. înger.
gökçeağaç, -cı s. salcie.
gökçebalığı, -nı (iht.) albişoară,
obleŃ.
gökçegüvercin s. (zool.) porum-
bel sălbatic/ de câmp.
gökçek adj. (d. oameni) plăcut,
frumos.
gökçeyazın s. literatură.
gökçül adj. albăstrui.
gökdelen s. (arhit.) zgârie-nori.
gökdoğan s. (zool.) uliu-şoricar.
gökekseni s. (astr.) axa lumii.
gökeşleği s. (astr.) ecuator ceresc.
göğüslemek – gömeç
gokevi s. planetarium.
gökfiziği, -ni s. astrofizică.
gökgüvercin s. v. gökçegüvercin.
Gökhan s. (astr.) Uranus.
gökkuşağı, -nı s. curcubeu.
gökkutubu, -nu s. (astr.) pol ce-
resc.
gökküresi s. (astr.) sferă cerească.
gökmen s., adj. (d. oameni) blond
şi cu ochi albaştri.
göksel adj. ceresc, celest.gökada –
göktaşı,-nı s. (astr.) meteorit.
gömülmek
Göktürk s. (ist.) Gök-Turk, Tur-
cii albaştri.
gökyolu, -nu s. v. samanyolu.
gökyüzü, -nü s. cer, bolta
cerească.
göl s. lac, ghiol.
gölalası, -nı s. păstrăv de lac.
gölbaşı s. (geogr.) pârâu.
gölcük,-ğü s. lac mic, heleşteu,
iaz.
gölek s. băltoacă.
gölge s. 1. umbră; ~ vermek a
umbri. 2. (fig.) protecŃie, aus-
picii // alaca ~ penumbră; ~
sinden korkmak a se teme şi
de umbra sa; ~de bırakmak a
lăsa (pe cineva) în umbră, a
eclipsa.
gölgelemek vt. a umbri (şi fig.).
gölgeli adj. umbros.
gölgelik,-ği s. umbrar; loc um-
bros, umbră.
gölsel adj. lacustru.
gölük,-ğü s. animal de călărit şi
de tracŃiune.
gömeç s. v. gümeç.
gömlek – göre
gömlek, -ği s. 1. cămaşă; kolalı ~
cămaşă apretată. 2. înveliş;
învelitoare // iş ~i halat (de
lucru).
gömme s. 1. îngropare, îngropat.
2. înmormântare, înhumare.
gömmek vt. 1. a îngropa. 2. a
înmormânta, a înhuma.
gömü s. comoară.
gömülmek vi. 1. a se îngropa. 2. a
fi îngropat, a fi înmormân-
tat.
gömülü adj. 1. îngropat. 2. în-
mormântat, înhumat.
gömüt,-tü s. mormânt.
gömütlük s. cimitir.
gön s. piele tăbăcită.
gönder s. catarg.
gönderilmek vi. 1. a se trans-
mite, a fi trimis/ expediat. 2. a
fi concediat.
göndermek vt. 1. a trimite, a ex-
pedia. 2. (fig.) a concedia.
gönen s. umiditate.
gönenç s. bunăstare, prosperitate.
gönençli adj. prosper.
gönendirmek vt. a ferici (pe ci-
neva), a face (pe cineva) feri-
cit.
gönenmek vi a se bucura de
viaŃă, a fi fericit.
gönül, -nlü s. 1. inimă. 2. voinŃă.
3. dorinŃă, poftă. 4. dragoste,
afecŃiune, ataşament. 5.
consimŃământ, asentiment. 6.
mândrie, orgoliu, vanitate //
~den din inimă; ~nü etmek/
yapmak a-i face (cuiva) pe
237
plac; ~ü olmak a avea tragere
de inimă; ~ü açılmak a se
înveseli; ~ü bulanmak (fig.)
a-i fi greaŃă; ~ almak 1) a
mulŃumi, a satisface, 2) a
consola; ~ kırmak a jigni;
~den çıkarmak a da uitării;
~ü gani okşamak a consola, a
mângâia; ~ü bol cu inima
largă; ~ü çökmek a se
descuraja, a se demoraliza; ~
vermek a se ataşa; a se în-
drăgosti; ~ü ile oynamak a se
juca cu sentimentele cuiva;
~ü kırılmak a se supăra, a se
ofensa; ~ ünce după pofta ini-
mii; ~ ünü çelmek a fura (cui-
va) inima; ~ ünü kaptırmak a
se îndrăgosti; ~ ünü serin tut-
mak a fi cu sânge rece.
gönüllü s., adj. voluntar // alçak
~ modest.
gönüllülük, -ğü s. voluntarism.
gönülsüz I. adj. modest. II. adv.
fără tragere de inimă, fără
chef, în silă.
gönülsüzce adv. v. gönülsüz II.
gönülsüzlük, -ğü s. lipsă de do-
rinŃă, lehamite.
gönye s. (mat.) echer.
gönyelemek vt. a măsura cu
echerul.
göre prep. potrivit cu...; în con-
formitate cu...; după cum...,
având în vedere; bana ~ după
mine, după părerea mea;
işittiğime ~ după cum am
auzit.
238
görece adj. relativ.
görececi s. v. göreci.
görececilik s. görecilik.
göreci s., adj. relativist
görecilik, -ği s. relativism.
göreli adj. relativ.
görelilik, -ği s. relativitate.
görenek s. rutină.
görev s. 1. obligaŃie, îndatorire;
sarcină, atribuŃie. 2. funcŃie;
serviciu // ~ vermek a da o sar-
cină, a însărcina; ~ başında în
exerciŃiul funcŃiunii; ~in yerine
getirilmesi îndeplinirea sarci-
nilor de serviciu; ~ inden al-
mak a destitui din funcŃie; ~ al-
mak a lua o sarcină, a se însăr-
cina; ~ den ayırılmak a renunŃa
la funcŃie; ~ inden uzaklaştır-
mak a îndepărta de la funcŃie.
görevsel adj. funcŃional.
görgü s. 1. experienŃă, 2. prac-
tică. 3. manieră, conduită // ~
tanığı martor ocular; ~ kural-
ları reguli de bună purtare;
codul bunelor maniere.
görgücülük, -ğü s. (filoz.) empi-
rism.
görgül adj. (filoz.) empiric.
görgülenmek vi. a căpăta expe-
rienŃă, a se experimenta.
görgülü adj. 1. experimentat, pri-
ceput, încercat. 2. manierat, bi-
necrescut.
görgüsüz adj. 1. neexperimentat,
nepriceput. 2. necivilizat, ne-
educat.
görece – görücülük
görgüsüzlük s. 1. lipsă de expe-
rienŃă, nepricepere. 2. nepoli-
teŃe, grosolănie.
gör-işit s. audiovizual.
görk, -kü s. 1. aparenŃă. 2. pom-
pă, splendoare.
görkem s. fast, lux, splendoare.
görkemli adj. fastuos, luxos,
somptuos.
görme I. s. vedere, văz. II. adj.
vizual, optic // ~siniri (anat.)
nerv optic.
görmek vt. 1. a vedea. 2. a fi de
faŃă, a asista; a se uita. 3. a
constata, a remarca. 4. a în-
tâlni. 5. a considera, a socoti,
a aprecia; a interpreta // az~ a
minimaliza; ceza ~ a fi pe-
depsit; çok ~ a invidia; gün ~
a-şi trăi traiul; hoş ~ a tolera,
a îngădui; iş~ a se îndeletnici;
rüya ~ a visa; talim ~ a se in-
strui; zarar ~ a fi păgubit.
görmemezlik, -ği ignorare; ~ ten
gelmek a simula că nu vede; a
se face că nu vede.
görmemiş adj. parvenit.
görmemişlik, -ği s. parvenit.
görmez s., adj. nevăzător; orb.
görmezlik, -ği v. gormemzlik.
görmüşlülük, -ğü s. cunoaştere;
~ duygusu (med.) paramnezie.
görsel adj. vizual.
görü s. 1. vedere, văz. 2. prive-
lişte, peisaj, vedere.
görücü s. peŃitor.
görücülük, -ğü s. peŃit.
görülmek – göstermek
görülmek vi. 1. a se vedea; a fi
văzut; 2. a fi rezolvat. 3. a se
întâlni, a se observa.
görülmemiş adj. nemaivăzut, ne-
maiîntâlnit.
görüm s. văz, simŃul văzului.
görümce s. cumnată (soră a so-
Ńului).
görünge s. perspectivă.
görüngen adj. aparent.
görüngü s. 1. aparenŃă. 2. fenomen.
görünmek vi. 1. a se vedea, a se
arăta, a se ivi. 2. a părea, a
arăta (la chip).
görüntü (fiz.) imagine.
görüntüleme s. 1. filmare; tele-
vizare. 2. expunere; etalare.
görüntülemek vt. 1. a filma; a
televiza. 2. a expune, a etala.
görünüm s. 1. vedere, aparenŃă.
2. (gram.) aspect verbal.
görünür adj. aparent.
görünürde adv. în aparenŃă.
görünürlük, -ğü s. vizibilitate.
görünüş s. 1. vedere, înfăŃişare,
aspect. 2. aparenŃă.
görünüşte adv. la prima vedere,
în aparenŃă.
görüş 1. v. görme (I), 2. (fig.)
părere, idee, concenŃie, con-
vingere; punct de vedere.
görüşme s. 1. întâlnire, întreve-
dere, discuŃie. 2. convorbire.
3. interviu.
görüşmeci s. negociator.
görüşmek I. vi. a se vedea, a se
întâlni. II. vt. a discuta, a
dezbate, a delibera, a negocia.
239
görüşü s. interviu.
görüşülme s. negociere.
görüşücü s. reporter.
görüşülmek vi. a se discuta, a se
analiza, a se delibera, a se
negocia.
gösterge s. (fiz.) indicator (şi fig.).
göstergebilim s. (med.) semiolo-
gie.
gösteri s. manifestaŃie, demons-
traŃie.
gösterici s. demonstrant.
gösterim s. 1. (cinem.) proiecŃie.
2. (cinem., teatru.) reprezen-
taŃie, spectacol.
gösteriş s. 1. arătare, indicare.
2. înfăŃişare, aparenŃă, as-
pect. 3. (fig.) ostentaŃie, para-
dă; prefăcătorie.
gösterişli adj. 1. (d. fiinŃe) arătos,
chipeş, frumos. 2. (d. lucruri)
mare, impozant, frumos.
gösterişsiz adj. 1. (d. fiinŃe) urât,
nearătos. 2. (d. lucruri) neim-
punător, neimpozant, modest.
gösterme s. arătare, prezentare;
indicare, revelare; evidenŃiere
// ~ adılı (gram.) pronume de-
monstrativ; ~ sıfatı (gram.) ad-
jectiv demonstrativ; ~ par-
mağı degetul arătător.
göstermeci s. (med.) exhibiŃionist.
göstermecilik, -ği s. (med.) exhi-
biŃionism.
göstermek vt. 1. a arăta, a pre-
zenta. 2. a indica, a semnala.
3. a revela, a evidenŃia. 4. (fig.)
a dovedi, a manifesta, a da
240
dovadă de ... 5. (fig.) a dez-
vălui, a da în vileag // mu-
kavemet ~ a opune rezistenŃă;
itaat ~ a arăta supunere;
Allah göstermesin! Doamne
fereşte!
göstermelik, -ği I. s. mostră, e-
şantion. II. adj. de paradă, de
formă, de ochii lumii.
götürmek vt. 1. a duce, a con-
duce, a însoŃi. 2. a transporta,
a căra. 3. (d. ape) a lua, a
duce.
götürü adv. cu ridicata, cu top-
tanul.
götürülmek vi. a fi dus, a fi
transportat.
götürüm s. răbdare; stăpânire de
sine; îngăduinŃă, indulgenŃă.
götürümlü adj. răbdător, îngă-
duitor, indulgent.
götürümsüz adj. nerăbdător.
gövde s. 1. (anat.) corp. 2. (bot.)
trunchi; tulpină. 3. (tehn.)
corp, carcasă, caroserie; //
isim ~si temă nominală; fiil
~si temă verbală; ~ ünlüsü
vocală tematică.
gövdebilim s. anatomie.
gövdebilimci s. anatomist.
gövdebilimsel adj. anatomic.
gövdelenmek vi. 1. (d. oameni) a
se împlini, a se dezvolta, a se
îngrăşa. 2. (fig.) a se întru-
chipa, a se realiza.
gövdeli adj. corpolent, trupeş.
gövdesel adj. corporal.
göstermelik – göz
gövermek vi. 1. a înverzi, a se
înverzi. 2. a se învineŃi.
göverti s. verdeŃuri, zarzavat.
göydergi s. (med.) furuncul, ab-
ces.
göynük adj. 1. ars. 2. (d. oa-
meni) bronzat. 3. (d. fructe)
copt. 4. (fig.) îndurerat, trist,
amărât.
göynümek vi. 1. a se necăji, a se
întrista. 2. (d. fructe) a coace,
a da în pârg.
göz s. 1. ochi. 2. vedere, văz.
3. gaură, orificiu; iğne ~ü ure-
chea acului. 4. izvor, sursă.
5. încăpere, cameră. 6. com-
partiment, despărŃitură. 7.
(bot.) mugur // ~ açamamak a
nu avea răgaz; ~ açıklığı vigi-
lenŃă; ~ açmak 1) a se naşte;
2) a avea răgaz; ~ açtırmamak
a nu-i da (cuiva) răgaz;
~ alanı câmp vizual; ~ alda-
nımı/aldanması iluzie optică;
~ alıcı atractiv; ~ almak a
orbi, a lua ochii; ~ boyamak a
induce în eroare; ~ dikmek a
râvni, a dori; ~ etmek a face cu
ochiul; ~ gezdirmek a cerceta
cu privirea; ~e gelmek a da cu
ochii de cineva; ~ komaştırıcı
orbitor; ~ kapağı pleoapă; ~
kararı evaluare, estimare; ~
karası (anat.) pupilă; ~ kır-
pmak a clipi; ~ koymak a pune
ochii (pe ceva, pe cineva); ~
kulak olmak a fi numai ochi şi
urechi; ~ kuyuruğu coada
gözaltı– gözetmek
ochiului; ~ önünde tutmak/
bulundurmak a avea în vedere,
a lua în considerare, a Ńine
cont de..., ~ önünne getirmek
a-şi imagina, a-şi închipui; ~
süzmek a-şi da ochii peste cap,
a cocheta; ~ ucuyla bakmak a
privi cu coada ochiului; ~ yu-
mmak a trece cu vederea; a
tolera; ~den düşmek a cădea în
dizgraŃie; ~den geçirmek a
verifica, a examina; ~den kay-
bolmak a se face invizibil; ~e
batmak a bate la ochi, a-i
atrage atenŃia; ~e çarpmak a-i
sări în ochi, a-i atrage atenŃia;
~e görünmek a se vedea; ~le
yemek a sorbi din ochi; ~e ~
dişe diş ochi pentru ochi; dinte
pentru dinte; ~ leri dönmek a
fi în agonie; ~ leri fal taşı gibi
açılmak a se holba; ~e almak
1) a îndrăzni, a se încumeta,
2) a lua (pe cineva) la ochi;
~ü korkmak/ yılmak a se
speria; ~ ünde olmamak a nu
intenŃiona, a nu avea de gând;
~ üne girmek a intra în graŃiile
cuiva; ~ ünü çıkarmak a-i
scoate (cuiva) ochii (pentru
ceva); ~ ünü kapamak a muri;
~ü almamak a nu îndrăzni, a
nu cuteza; ~ ün aydın!
felicitări! ~ ünde tütmek a-i fi
dor.
gözaltı, -nı s. supraveghere; ~ et-
mek / ~ na ~ almak a supra-
veghea, a păzi.
241
gözbağı, -nı s. magie.
gözbağcısı, -nı s. magician.
gözbebeği, -nı s. (anat.) pupilă //
~gibi sevmek a iubi (pe ci-
neva) ca ochii din cap.
gözbilim s. oftalmologie.
gözcü s. 1. (d. persoane) ob-
servator (şi mil.) 2. oculist,
oftalmolog.
gözdağı, -nı s. ameninŃare; ~ ver-
mek a ameninŃa; a intimida.
gözde adj. (d. oameni) preferat,
favorit.
gözdengeçiricilik s. revizionism.
göze s. 1. (biol., bot.) celulă. 2. iz-
vor.
gözebilim s. sitologie.
gözelerarası adj. (biol.) interce-
lular.
gözeme s. (d. Ńesături) stopare.
gözemek vt. a stopa, a Ńese.
gözenek s. 1. (biol.) por. 2. (bot.)
stomată. 3. fereastră. 4. (tex.)
ajur. 5. (apicultură) mască.
gözetici s. (d. oameni) observa-
tor.
gözetim s. 1. observare; suprave-
ghere; 2. protecŃie, control. 3.
arest la domiciliu. 4. detenŃie;
arest // ~e almak a aresta.
gözetleme s. supraveghere, ob-
servare.
gözetlemek vt. 1. a supraveghea,
a observa. 2. a urmări.
gözetleyici s. (d. oameni) supra-
veghetor, observator.
gözetmek vt. 1. a păzi, a supra-
veghea; a veghea. 2. a pândi,
242
a urmări; a observa. 3. a pre-
supune, a prevedea, a avea în
vedere, a lua în consideraŃie.
gözevi, s. (anat.) orbită.
gözkapağı, -nı s. (anat.) pleoapă.
gözlem s. observare, observaŃie.
gözlemci s. (d. oameni) observa-
tor.
gözlemek vt. 1. a pândi, a aş-
tepta, a urmări. 2. a observa;
a supraveghea, a veghea.
gözelemevi, -ni s. (astr.) obser-
vator.
gözlük, -ğü s. ochelari // tek ~
monoclu.
gözlükçü s. optician; ochelarist.
gözükmek vi. 1. a apărea, a se ivi; a
se vedea, a se zări. 2. a fi vizibil.
gözüpek adj. îndrăzneŃ, curajos,
neîndrăzneŃ.
gözyaşı, -nı s. lacrimă; ~ dökmek
a vărsa lacrimi.
grad s. (mat.) grad.
grafik s. grafic // ~ sanatlar arta
grafică.
grafit, -ti s. (geol.) grafit.
grafoloji s. grafologie.
gram s. gram.
gramatikal adj. gramatical; ~
özne subiect gramatical.
gramer s. gramatică; tarihsel ~
gramatică istorică; ~ kuralı
regulă gramaticală; ~ ulama-
ları categorii gramaticale.
granit,-ti s. granit.
granül s. granulă.
granulasyon s. granulaŃie.
granülit, -ti s. (geol.) granulit.
gözevi – gururlu
gravitasyon s. gravitaŃie.
gravür s. gravură.
grekoromen s. (sport) lupte gre-
co-romane.
grena s. (geol.) granat.
grev s. grevă.
grevci s. grevist.
greypfrut (bot.) grepfrut.
gri adj. (d. culoare) gri.
grip s. gripă.
gripaj s. (tehn.) gripare.
grup s. grup; grupă.
gruplandırma s. grupare // yeni-
den ~ regrupare.
gruplandırmak s. vt. a grupa, a
regrupa.
guatr s. (med.) guşă.
gudde s. (anat.) glandă.
gudubet adj. urât, diform, hidos.
gufran s. (rel.) milă, mărinimie.
guguk s. (zool.) cuc; ~lu saat
ceas cu cuc,
gurbet, -ti s. 1. străinătate, Ńinu-
turi străine. 2. pribegie.
gurbetçi s. pribeag.
gurbetçilik v. gurbet (2).
gurk, -ku s. 1. cloşcă. 2. curcan.
gurlamak, guruldamak vi. (d.
intestine) a chiorăi.
gurup, -bu s. apus, asfinŃit.
gurur s. 1. mândrie. 2. orgoliu,
îngâmfare.
gururlanmak vi. 1. a se mândri,
a se făli. 2. a se îngâmfa; a fi
orgolios.
gururlu adj. 1. mândru. 2. în-
gâmfat, orgolios
gusül – gülmek
gusül, -lü s. (rel.) abluŃiune, spă-
lare rituală (pe tot corpul).
guşa s. v. guatr.
gübre s. (agr.) 1. mraniŃă; gunoi.
2. îngrăşământ.
gübrelemek vt. (d. sol) a gunoi;
a îngrăşa, a fertiliza.
gübreli adj. (d. sol) îngrăşat, fer-
tilizat.
gücendirmek vt. a supăra, a o-
fensa, a necăji.
gücenik adj. supărat, ofensat, ne-
căjit.
güceniklik, -ği s. supărare, o-
fensă, necaz.
gücenmek vi. a se supăra, a se
ofensa, a se necăji.
güç s. 1. putere, forŃă; vigoare.
2. putinŃă, capacitate. 3. capa-
citate, potenŃial; ~ ekonomik
potenŃial economic; 4. supă-
rare, mâhnire // ~ü yetmek a
putea, a fi capabil; ~ üne git-
mek a irita, a enerva, a în-
furia.
güç adj. greu, dificil, anevoios.
güçbela adv. cu greu, cu mare
dificultate, anevoie.
güçlendirmek vt. a întări, a for-
tifica.
güçlenmek vi. a se întări, a se
fortifica.
güçleşmek vi. a se îngreuna, a
deveni mai dificil, a se com-
plica.
güçleştirmek vt. a îngreuna, a
face să devină mai dificil.
güçlü adj. puternic, viguros.
243
güçsüzlük s. neputinŃă, slăbiciune.
güçlük, -ğü s. greutate, dificulta-
te; ~ çekmek a întâmpina difi-
cultăŃi.
güderi s. antilopă (piele).
güdük adj. 1. diform 2. incom-
plet, neterminat. 3. scurt; ~ ay-
lar lunile scurte ale anului.
4. îngust, strâmt; restrâns; ~
kalmak 1) a rămâne nefina-
lizat, 2) a nu creşte, a rămâne
pitic.
güdüm s. 1. mânuire, manipu-
lare, dirijare. 2. management.
güdümlü adj. dirijat, teleghidat
// ~ balon dirijabil, aerostat.
güfte s. (muz.) libret.
güğüm s. bidon.
gül s. trandafir // yabani ~ măceş;
~ pembesi (d. culoare) roz.
güldürmek vt. a face să râdă, a
stârni râsul.
güldürü s. (lit.) farsă, comedie.
güldürücü adj. comic, hazliu
güleç adj. zâmbitor; ~ bir yüz o
faŃă zâmbitoare.
gülle s. 1. (mil.) ghiulea, pro-
iectil. 2. (sport) greutate; ~ at-
mak a arunca greutatea.
gülleci s. (sport) aruncător de
greutate.
gülmek I. vi. 1. a râde. 2. a se
amuza, a face haz, a se distra.
II. vt. a lua în derâdere, a-şi
bate joc (de cineva) // bıyık
altından ~ a râde pe sub mus-
tăŃi; ~ ten kırılmak a se pră-
pădi de râs; kahkaha ile ~ a
244
râde în hohote; kıs kıs ~ a
râde pe înfundate; sakalına ~
a râde în barbă; yüze ~ a-i
râde (cuiva) în faŃă /în obraz;
güle, güle cu bine! la reve-
dere!
gülümseme s. zâmbet, surâs.
gülümsemek vi. a zâmbi, a surâde.
gülünç adj. hazliu, comic, ridi-
col.
gülüş s. râs, ilaritate.
gülüşmek vi. a râde, a face haz.
güm interj. trosc!
gümbürdemek vi. a tuna, a răsuna.
gümbürtü s. tunet, răsunet.
gümeç s. fagure (de miere).
gürbüzlük s. robusteŃe.
Gürcü s. gruzin.
gürel adj. dinamic.
güreş s. trântă; (sport) lupte; bo-
ğa ~i lupte de coridă; greko-
romen ~i lupte greco-romane;
serbest ~ lupte libere.
güreşçi s. (sport) luptător.
güreşçilik,-ği s. lupte.
güreşmek vi. (sport) a se lupta; a
se lua la trântă.
gürgen s. (bot.) carpen.
gürlemek vi. 1. a tuna, a bubui; a
vui, a răsuna; gök gürlüyor
tună. 2. (fig.) a se prăpădi, a
muri (subit).
güruh s. 1. mulŃime, gloată.
2. (fig.) şleahtă, clică, bandă.
gürüldemek vi. a vui, a răsuna, a
tuna.
gürültü s. 1. gălăgie, zgomot.
2. (fig.) ceartă, sfadă.
gülümseme – güzellik
gürültücü adj. gălăgios.
gütmek vt. 1. (d. animale) a paş-
te. 2. a mâna la păscut (vite).
3. a nutri, a cultiva. 4. (fig.) a
îndruma, a dirija, a conduce.
güve s. (zool.) molie.
güveç s. ghiveci (şi culin.).
güven s. încredere // ~ oyu vot de
încredere; ~i kötüye kullanma
abuz de încredere.
güvence s. încredinŃare, asigu-
rare, garanŃie; ~ vermek a da
asigurări; a da garanŃii.
güvenlik, -ği s. securitate; ~ Kon-
seyi Consiliul de Securitate.
güvenmek vi. a se bizui, a se în-
crede, a conta.
güvercin s. porumbel.
güverte s. (mar.) punte.
güvey s. ginere.
güvez adj. violet, de culoare violet.
güya adv. chipurile, cică; vorba
vine.
güz s. toamnă.
güzel I. s. frumos, frumuseŃe. II.
adj. frumos, plăcut, agreabil;
bun. III. adv. bine, frumos; ~
sanatlar arte frumoase; ~ yazı
caligrafie.
güzelce I. adj. frumuşel. II. adv.
de-a binelea, cu totul, pe deplin.
güzelleşmek vi. 1. a se găti, a se
împodobi. 2. a se face fru-
mos.
güzelleştirmek vt. a înfrumuseŃa.
güzellik, -ği s. 1. frumuseŃe. 2. bi-
ne, blândeŃe, vorbă bună //
~le cu binişorul, cu blândeŃe.
güzergâh – hacamat
güzergâh s. 1. traseu, drum, iti-
nerar. 2. pasaj, loc de trecere.
Ğ
ğ Ğ a noua literă a alfabetului
limbii turce. Ea nu apare la
iniŃială de cuvânt, fiind
H
h H a zecea literă a alfabetului
limbii turce; sunet notat cu
această literă.
ha I. interj. 1. ia!, hai!; ~ göreyim
ne yaptın! ia să văd ce-ai
făcut! 2. vai!, ah!; amma güzel
~ ah, ce frumos! 3. ei!; sakın
~! ei, ai grijă! 4. hei!; ~, ne
oluyor? hei, ce este? 5. Iată!,
iaca!, uite!; ~ işte istediğiniz
araba! iată maşina pe care o
doreaŃi! II. conj. sau, ori; ~
içeride ~ dışarıda ori înăuntru,
ori afară.
habanera s. (muz.) habaneră.
habap, -bi s., adj. drag, iubit.
habaset, -ti s. 1. rău, răutate.
2. viciu. 3. mârşăvie, ticălo-
şie, infamie.
habbe s. bob, grăunte // ~si kal-
madı nu a mai rămas nici un
pic; ~yi kubbe yapmak a face
din ŃânŃar armăsar.
haber s. 1. veste, ştire; kara ~
veste tristă. 2. informare,
avizare. 3. informaŃie; lămu-
245
güzün adv. toamna.
folosită doar în poziŃie
medială şi finală.
rire // ~ almak a se informa;
~ göndermek / vermek a tri-
mite veste, a înştiinŃa.; ~ sal-
mak a informa imediat.
haberci s. 1. mesager. 2. infor-
mator, spion. 3. prevestitor,
care semnalează.
haberdar adj. înştiinŃat; informat;
~ etmek a înştiinŃa, a informa;
~ olmak a se informa.
haberleşmek vi. a se informa reci-
proc, a-şi da de ştire unul altuia.
haberli adj. v. haberdar.
habersiz I. adj. neinformat, ne-
înştiinŃat. II. adv. pe neaş-
teptate, inopinat.
Habeş, Habeşi s. v. Etiyopialı.
Habeşistan s. v. Etiyopia.
habis adj. abject, infam, mârşav.
habitat, -ti s. habitat.
hac, -ccı s. pelerinaj (în islam).
hacalet, -ti s. ruşine, sfială, timi-
ditate; ~ gelmek a se ruşina, a
se sfii.
hacamat, -tı s. (med.) sângerare;
hemoragie.
246
haccetmek vi. (d. musulmani) a
face pelerinaj la locurile
sfinte din Meca şi Medina.
hacet, -ti s. necesitate, nevoie,
trebuinŃă // ~ini yapmak a
merge la toaletă.
hacı s. (la musulmani) hagiu.
hacılarkuşağı, -nı s. curcubeu.
hacılaryolu, -nu, hacıyolu, -nu
s. (astr.) Calea Lactee.
hacım, -cmı s. v. hacim.
hacim, -cmi s. (fiz.) volum.
hacir s. interdicŃie.
haciz, czi s. sechestru, poprire //
~ altına almak a pune se-
chestru; ~ kararı (jur.) hotă-
râre de sechestru; ~ koymak a
sechestra.
haç, -çı s. (rel.) cruce, semnul
crucii; ~ çıkarmak a face cruce.
haçımsı adj. cruciş, în cruce.
haçlamak vt. a răstigni, a cru-
cifica.
Haçlılar s. (ist.) cruciaŃi; ~ seferi
cruciadă.
had, -ddi s. 1. grad, limită, mă-
sură; ~inden fazla peste
măsură de…; ~ini aşmak a
întrece măsura (şi fig.); ~ini
bilmek (fig.) a-şi cunoaşte
măsura; ~ini bilmemek a în-
trece măsura; ~i hesabı ol-
mamak a fi într-un număr
deosebit de mare; a fi într-o
cantitate imensă; a fi neîn-
chipuit de mult; ~i mi / ~ine
mi düşmüş este el în stare?;
haccetmek – hafif
poate el să facă asta?. 2. (mat.)
termen.
hadde s. laminor //~den geçir-
mek 1) a lamina, 2) (fig.) a
examina cu atenŃie.
haddeleme s. laminare.
haddelemek vt. a lamina.
hadeka s. (anat.) pupilă.
hademe s. om de serviciu;
servitor.
hadım, hadâmb s. (ist.) eunuc;
~ etmek a castra.
hadımlaştırmak vt. a castra, a
emascula.
hadi interj. v. haydi.
hadis s. (în islam) hadis, tradiŃie
(punctele de vedere expri-
mate de profetul Muhammed
privind unele probleme con-
crete privind islamul şi
comportamentele Sale în
viaŃa de zi cu zi).
hadise s. întâmplare, eveniment;
~ çıkarmak a provoca scan-
dal.
hadnaşinas adj. insolent, imper-
tinent.
hadsiz adj. nelimitat, imens.
hadşinas adj. modest.
hafakan s. palpitaŃie.
hafız s. (la musulmani) cunos-
cător al Coranului, recitator
pe de rost al Coranului.
hafıza s. memorie.
hafif adj. uşor (şi fig.); ~ bir iş
un lucru uşor; ~e almak a nu
lua în serios, a desconsidera.
hafifle(ş)mek – haki
hafifle(ş)mek vi. a deveni mai
uşor; a se uşura (şi fig.).
hafifleştirmek, hafifletmek vt. a
uşura (şi fig.).
hafiflik, -ği s. 1. uşurare. 2. uşu-
rinŃă, facilitate.
hafifmeşrep adj. (d. femei) uşu-
ratică, frivolă.
hafifsemek vt. a nu da impor-
tanŃă, a nesocoti; a descon-
sidera.
hafifsıklet s. (sport) categorie
uşoară.
hafifter adv. încet, uşor; de-abia
perceptibil.
hafit, -di s. nepot.
hafiye s. detectiv.
hafniyum s. (chim.) hafniu.
hafta s. săptămână; ~ arasında /
içinde în cursul săptămânii.
haftalık, -ğı s., adj. săptămânal.
haftaym s. (sport) pauză.
haham s. (rel.) haham; rabin.
hahambaşı, -nı s. (rel.) şef ra-
bin.
hahnyum s. (chim.) hahniu.
hain s., adj. trădător, perfid, tică-
los; hain, sperjur.
haince adv. cu perfidie, cu ipo-
crizie.
hainlik, -ği s. trădare; perfidie,
ticăloşenie.
haiz adj. înzestrat, dotat, prevă-
zut cu…; ~ olmak a se bucura
de, a avea; ehemiyeti ~ bir
mesele o problemă care
presupune importanŃă; ~
247
olduğu vasıflar însuşirile cu
care este dotat.
hak¹, -kkı s. 1. dreptate, echitate.
2. drept, privilegiu; ~ını
yemek a-i lua (cuiva) dreptul
de a…; ~ı olmak a avea
dreptul, a fi îndreptăŃit (să);
hiyar ~ı drept de opŃiune.
3. (fig.) salariu, retribuŃie // ~
kazanmak (jur.) a avea câştig
de cauză; ~ vermek a-i da
(cuiva) dreptate; ~ etmek a
merita, a fi îndreptăŃit; ~
yemek a încălca drepturile
cuiva, a neîndreptăŃi; ~ı var
are dreptate; ~ı yok nu are
dreptate; ~ından gelmek a-i
veni (cuiva) de hac; ~ını
aramak a-şi revendica drep-
turile; ne ~ ile cu ce drept; ~
Taala Domnul Dumnezeu;
Cenabı ~ Dumnezeu Prea-
înaltul; ~ını helâl etmek (rel.)
a ierta pentru tot; a oferi
iertare semenului său; Allah
~ı için pentru numele lui
Dumnezeu.
Hak, -kki s. Dumnezeu.
hak², -kki s. gravare.
hakan s. suveran, monarh.
hakaret, -ti s. insultă, jignire; ~
etmek a insulta, a jigni; ~ gör-
mek a fi insultat, a fi jignit.
hakem s. arbitru (şi sport);
~ heyeti / kurulu colegiu de
arbitri.
haketmek vt. a merita.
haki adj. kaki, kakiu.
248
hakikat, -ti s. 1. adevăr, reali-
tate; veridicitate. 2. fidelitate,
devotament; ~ olmak a deveni
realitate.
hakikaten adv. într-adevăr; în
realitate.
hakikatli adj. fidel, devotat, cre-
dincios.
hakikatsiz adj. infidel, lipsit de
devotament, necredincios.
hakiki adj. 1. adevărat, veridic.
2. real, adevărat. 3. veritabil;
~ elmas diamant veritabil.
hâkim I. adj. dominant, predo-
minant, preponderent; ~ ol-
mak 1) a fi preponderent, 2) a
domina. II. s. magistrat,
judecător.
hâkimiyet, -ti s. suveranitate.
hakir adj. josnic, ordinar; mic,
scăzut; ~ görmek a dispreŃui,
a desconsidera.
hakkâk, -ki s. gravor.
hakkaniyet, -ti s. echitate, jus-
tiŃie.
hakketmek vt. 1. a grava. 2. a
răzui, a şterge.
hakkında prep. despre, în legă-
tură cu…; okul ~ bir makale
un articol despre şcoală.
hakkıyla adv. pe bună dreptate;
cu adevărat; aşa cum trebuie.
haklamak vt. 1. a sparge, a sfă-
râma. 2. (fig.) a-i veni (cuiva)
de hac.
haklaşmak vi. a fi chit (cu
cineva), a deveni chit (cu
cineva).
hakikat – hala
haklı adj. 1. drept, echitabil, just.
2. îndreptăŃit, justificat // ~
bulmak a găsi justificat; ~ ol-
mak a fi îndreptăŃit.
haksız adj. 1. nedrept, ine-
chitabil, injust. 2. care nu are
dreptate // ~ yere pe nedrept.
haksızlık, -ğı s. nedreptate, ine-
chitate, injustiŃie.
hakşinas adj. v. haklı (1).
haktanır adj. v. haklı (1).
hal1, -li s. 1. stare, situaŃie. 2. com-
portare, conduită. 3. (gram.)
caz; -de ~i cazul locativ; -e ~i
cazul dativ; -i ~i cazul acuza-
tiv; yalın ~i cazul nominativ;
-in ~i cazul genitiv. 4. (fig.)
forŃă, putere; ~i kalmamak/
olmamak a nu mai avea
putere, a fi epuizat. 5. (fig.)
dificultate, necaz // ~ini sor-
mak a se interesa de sănătatea
(cuiva); bu ~de în această
situaŃie; güç ~ ile cu greu; ~
böyle iken dată fiind situaŃia;
~i vakti yerinde olmak a fi
într-o situaŃie materială bună;
kendi ~de (d. oameni) liniştit;
modest; inofensiv; ne ~in
varsa gör! fă cum te taie
capul!, treaba ta!; vay ~ine!
vai de tine!.
hal2, -li s. hală.
hal3, -lli s. 1. (chim.) dizolvare;
topire. 2. rezolvare; realizare,
îndeplinire.
hal4 s. detronare.
hala s. mătuşă (după tată).
hâlâ – halkdevinbilim
hâlâ adv. încă, deocamdată; până
acum.
halâ s. vid, gol.
halâs s. eliberare, punere în li-
bertate // ~ bulmak/olmak a se
elibera, a scăpa; ~ etmek a
elibera, a pune în libertate.
halat, -tı s. funie, frânghie;
odgon.
halayık, -ğı s. sclavă.
halazade s. văr, vrişoară (după
sora tatălui).
halbuki conj. pe când, în timp
ce.
hale s. 1. (astr.) halo, nimb (cerc
luminos în jurul lunii sau al
soarelui). 2. (rel., la icoane)
aureolă, nimb (şi fig.).
halef s. urmaş, succesor; ~ selef
olmak a succeda, a urma.
halel s. stricăciune, deranjament;
~ gelmek a se strica, a suferi
stricăciuni.
haleli adj. cu nimb; cu aureolă.
halen adv. încă, până în prezent.
halet, -ti s. stare, situaŃie // ~i
nezi agonie; ~i ruhiye stare
sufletească, stare de spirit.
haletmek vt. a detrona.
halfa s. (bot.) alfa.
halı s. covor; carpetă; ~döşemek
a întinde covorul.
halıcı s. Ńesător sau vânzător de
covoare.
halıcılık, -ğı s. Ńesut de covoare.
hali adj. gol, pustiu.
Haliç s. Cornul de Aur (la Istan-
bul).
249
haliç s. (geogr.) golf.
halife s. calif.
halifelik, -ği s. califat.
halihazır s. prezent, momentul/
timpul prezent; ~da în pre-
zent, în momentul de faŃă.
halik, -kı I. adj. creator, care
creează. II. s. Dumnezeu.
halîm adj. (d. oameni) blând,
paşnic, liniştit; inofensiv.
halis adj. 1. curat, pur. 2. (fig.)
sincer.
halita s. (chim.) aliaj.
halk, -kı s. 1. popor. 2. popu-
laŃie, locuitori. 3. public, mul-
Ńime. 4. masele populare //
~la ilişkiler (jur.) relaŃii pu-
blice; ~ müziği muzică popu-
lară; ~ oyunu dans popular;
~ yazını/edebiyatı literatură
populară.
halka s. 1. verigă, zală. 2. inel;
nişan ~sı inel de logodnă;
verighetă. 3. cerc. 4. cearcăn.
5. covrig. 6. (sport) inele;
~ olmak a se aşeza în formă
de cerc.
halkalamak vt. a încadra în cerc;
a încercui.
halkalanmak vi. a se încadra în
cerc, a se încercui.
halkbilgisi s. folclor.
halkbilim s. folclor (ca ştiinŃă)
halkbilimci s. folclorist.
halkbilimsel adj. folcloric.
halkçı s., adj. populist.
halkçılık, -ğı s. populism.
halkdevinbilim s. demografie.
250
halkevi s. (în Turcia) casă (pu-
blică) de cultură.
halkiyat s. v. halkbilgisi.
halkoylaması, -nı s. referendum.
halkoyu, -nu s. opinie publică.
hallaç s. dărăcitor (de bumbac,
lână).
hallaçlamak vt. (d. cânepă,
bumbac, lână) a scărmăna, a
dărăci.
hallaçlık, -ğı s. dărăcit, scărmă-
nat.
hallenmek vi. 1. a se schimba, a
se transforma; a se primeni, a
se modifica; a se preface.
2. a-şi pierde cunoştinŃa, a i
se face rău; a leşina.
halleşmek vi. a vărsa amarul
(unul altuia), a destănui neca-
zul (unul altuia).
halletmek vt. 1. a rezolva, a
aranja. 2. (chim.) a dizolva.
halojen s. (chim.) halogen.
halsiz adj. (d. oameni) slăbit,
epuizat; fără vlagă; bolnav.
halsizlik, - ği s. slăbire, epuizare;
boală.
halt, -tı s. prostie, nerozie; ~ et-
mek a face o prostie.
halta s. 1. zgardă. 2. (fig.) sub-
jugare, jug.
halter s. (sport) haltere.
halterci s. halterofil.
haluk adj. bine crescut, educat,
manierat.
halvet, -ti s. 1. singurătate.
2. pustietate.
halkevi – hamel
Halveti s. în expr.: ~tarikatı
(rel.) secta dervişilor Halveti.
ham adj. 1. (d. fructe, legume)
crud, necopt. 2. (d. materiale)
brut, neprelucart. 3. (fig., d.
idei) grosolan, bădăran // ~
madde materie primă.
hamail s. 1. bandulieră, diago-
nală. 2. amuletă.
hamak s. hamac.
hamakat, -ti s. prostie, stupidi-
tate.
hamal s. hamal.
hamam s. baie (turcească);
~ yapmak a face baie (tur-
cească).
hamamböceği, -ni s. (zool.)
gândac (negru).
hamamcı s. băieş; proprietar al
unei băi publice (turceşti).
hamarat, -tı adj. (d. femei)
harnică, vrednică, bună gos-
podină.
hamaratlık, -ğı s. hărnicie, vred-
nicie. halsizlik – hamule
hamaset, -ti s. vitejie, eroism.
hamasi s. (lit.) poem de vitejie.
hamaylı s. v. hamail.
Hambelî s. (în islam) Hambeli
(una din cele patru orientări
sunite şi aderent al acestei
orientări).
hamburger s. (cul.) hamburger.
hamdolsun interj (rel.) slavă/
laudă lui Allah!, mulŃumesc
lui Allah!.
hamel s. (astr.) zodia Berbecului.
hamız – hanımefendi
hamız s. (chim.) acid; azot ~ı
acid azotic.
hami adj. apărător, protector.
hamil adj., s. purtător, deŃinător.
hamile adj. (d. femei) gravidă,
însărcinată.
hamilelik, -ği s. sarcină, gravidi-
tate.
hamiş s. post-scriptum.
hamiyet, -ti s. patriotism.
hamiyetli s., adj. patriot.
hamlaç s. (fiz.) suflai.
hamlamak vi. 1. a-şi pierde con-
diŃia fizică; a slăbi. 2. (sport)
a ieşi din formă.
hamle s. 1. salt (şi fig.). 2. nă-
vală, atac. 3. (la şah) mutare;
~ yapmak a face mutare.
hamletmek vt. a atribui, a pune
pe seama (cuiva); a imputa.
hammadde s. materie primă.
hamsi s. hamsie.
hamt, -dı s. (rel.) recunoştinŃă/
gratitudine faŃă de Allah.
hamule s. încărcătură, sarcină,
povară // ~ senedi (com.) co-
nosament; ~ tonası tonaj.
hamur I. s. 1. (chim.) pastă.
2. cocă, aluat; ~ açmak a fră-
mânta aluatul. 3. (fig.) natură,
fire, temperament. II. adj. (d.
produse de patiserie) crud,
necopt // ~ işi produse de pa-
tiserie.
hamursu, hamurumsu adj. (d.
pâine) necopt.
hamut s. ham.
han1 s. (ist.) han.
251
han2 s. han.
hancı s. hangiu.
hançer s. hanger.
hançere s. gâtlej; beregată.
hançerlemek vt. a răni/a omorî
cu hangerul.
handan adj. vesel, binedispus.
hande s. râs, râset.
handikap s. handicap.
handiyse adv. în scurt timp;
numaidecât, fără întârziere.
hane s. 1. casă, gospodărie. 2. (la
tabla de şah) careu. 3. (text.)
pătrăŃel, carou.
hanedan I. s. dinastie. II. adj.
1. generos; ospitalier. 2. no-
bil, generos.
Hanefi s. (în islam) Hanefi (una
din cele patru orientări sunite
şi aderent al acestei orientări).
Hanefilik, -ği s. (rel.) orientarea
sunită Hanefi.
hanende s. cântăreŃ.
hangar s. hangar.
hangi pron. 1. care; ce; ~ çocuk?
care copil? ~ yılda? în ce an?
2. oricare, oricine; orice; ~
adama sorarsanız görürsünüz
ki… pe orice om/pe oricine
aŃi întreba, veŃi vedea că….
hangisi pron. interog. care; ~ so-
ruyu anlamamış? care n-a
înŃeles întrebarea?
hanım s. 1. doamnă. 2. soŃie.
hanımböceği, -ni s. (zool.) bubu-
ruză.
hanımefendi s. (stimată) doam-
nă.
252
hanımeli s. (bot.) caprifoi.
hanımgöbeği, -ni s. plăcintă dul-
ce în formă de inel.
hani I. adv. unde; ~ benim kitap?
unde este cartea mea? II. in-
terj. uite!, iată!; haide!
hânis adj. neparolist, care nu se
Ńine de cuvânt.
hantal adj. 1. (d. obiecte) uriaş;
gros, butucănos, diform. 2. (d.
oameni) mocăit, greoi, încet
la treabă.
hantallaşmak vi. a deveni greoi/
de topor; a se face uriaş şi
neîndemănatic.
hap, -pı s. pastilă, pilulă // ~ı
yutmak (fig.) a înghiŃi hapul.
hapis, -psi s. 1. arestare, reŃinere.
2. arest, închisoare; ağır ~
cezası pedeapsă cu închisoare
cu regim sever; hafif ~ cezası
pedeapsă cu închisoare cu
regim simplu; ~ giymek a fi
condamnat la închisoare; ~
yatmak a sta la închisoare.
hapishane s. închisoare, peniten-
ciar; ~ kaçkını 1) urmărit
(pentru o infracŃiune comisă),
2) (fig.) om periculos, ticălos.
hapsetmek vt. 1. a reŃine, a ares-
ta. 2. a trimite la închisoare, a
întemniŃa. 3. a închide. 4. a
reŃine, a opri.
hapşırık, -ğı s. strănut.
hapşırmak vi. a strănuta.
hapşu interj. hapciu.
har în expr.: ~ ~ din abundenŃă,
din belşug; ~ hur învălmă-
hanımeli – harbiye
şeală, agitaŃie // ~ vurup har-
man savurmak a cheltui cu
nemiluita, a face praf (bunuri,
bani).
harabe s. ruină, dărâmătură.
haraç s. 1. (ist.) bir, tribut, ha-
raci. 2. (fig.) bani daŃi pentru
protecŃie.
harakiri s. harachiri.
haram adj. 1. interzis de religie,
nepermis, tabu; haram. 2. ili-
cit; prohibit // ~ etmek a pri-
va/a lipsi pe cineva de ceva;
a-i scoate (cuiva ceva) pe nas;
~ olmak a nu avea parte de
ceva; a-i ieşi (cuiva ceva) pe
nas; ~ olsun! să nu ai parte!
harami s. haiduc; hoŃ.
haramilik, -ği s. haiducie; hoŃie.
haramzade s. bastard.
harap adj. 1. (d. clădiri) dărâmat,
dărăpănat. 2. (fig., d. oameni)
sfârşit, epuizat; terminat.
haraplık, -ğı s. dărâmare, dără-
pănare.
hararet, -ti s. 1. căldură (şi fiz.).
2. (med.) temperatură. 3. sete;
însetare. 4. (fig.) înflăcărare,
entuziasm.
hararetlenmek vi. 1. a se încăl-
zi. 2. a se înflăcăra, a se
entuziasma; a se exalta.
hararetli adj. înflăcărat, entu-
ziasmat; exaltat.
harb s. v. harp.
harbe s. lance, halebardă.
harbiye s. (ist.) şcoală de război.
harbiyeli – harfendaz
harbiyeli s. (ist.) cursant sau
absolvent al şcolii de război.
harcamak vt. 1. a cheltui (bani).
2. a consuma (materiale etc.).
3. (fig.) a nimici, a zdrobi.
4. (fig.) a sacrifica.
harcanmak vi. 1. (d. bani) a se
cheltui. 2. (d. materiale etc.)
a se consuma. 3. (fig.) a fi
sacrificat.
harcı adj. simplu, inferior.
harcıalem adj. 1. ieftin; accesi-
bil; pe buzunarul tuturor.
2. lipsit de originalitate; co-
mun; ordinar.
harcırah s. diurnă, cheltuieli de
deplasare.
harç1 s. 1. cheltuială. 2. consum
(de materiale, etc.). 3. taxă.
harç2 s. 1. (constr.) mortar.
2. (culin.) condimente, ingre-
diente. 3. (la îmbrăcăminte)
garnitură; fireturi, găitane,
ceaprazuri. 4. (d. pământ) pă-
mânt îngrăşat cu mraniŃă;
pământ de flori.
harçlık, -ğı s. bani de buzunar.
hardal s. (bot) muştar.
hare I. s. (text.) moar. II. adj.
moarat.
harekât, -tı s. 1. comportare,
conduită. 2. (mil.) mişcări de
trupe; manevre; operaŃiune;
campanie.
hareke s. (în alfabetul arab)
semne diacritice (folosite în
locul vocalelor scurte).
253
hareket, -ti s. 1. (fiz.) mişcare.
2. acŃiune; activitate. 3. com-
portare, conduită, atitudine.
4. pornire, plecare; ~ noktası
punct de plecare. 5. cutremur.
6. (mil.) operaŃiune, acŃiune.
7. (în transporturi) mers;
trafic; mişcare; ~ dairesi
birou de mişcare; ~ etmek
1) a demara, a porni la drum,
2) a se mişca; a face mişcări,
3) a acŃiona; a se com-
porta, 4) (fiz.) a se mişca;
a se învârti; a se roti; ~e
geçmek a acŃiona; a declanşa
o acŃiune.
hareketlendirmek vt. a pune în
mişcare, a porni, a pune în
funcŃiune.
hareketlenmek vi. a porni, a se
pune în mişcare/în funcŃiune.
hareketli adj. mobil, în mişcare;
activ.
hareketsiz adj. imobil, în repaos;
inactiv.
hareketsizlik, -ği s. imobilitate;
inactivitate.
harem s. 1. (ist.) harem. 2. soŃie,
nevastă.
haremağası, -nı s. (ist.) eunuc
negru în palatul sultanului.
harf, -fi s. literă; ~i ~ine literă cu
literă; până în cele mai mici
amănunte.
harfendaz adj. (d. oameni) iro-
nic, caustic, muşcător; satiric.
254
harfiyen adv. literă cu literă;
punct cu punct; până în cele
mai mici amănunte.
harılanmak vi. (d. animale) a se
nărăvi.
harıldamak vi. a vui, a mugi; a
dudui; a hurui; a trosni, a
pârâi.
harıl harıl adv. stăruitor, cu asi-
duitate; cu râvnă, cu ardoare.
harın adj. 1. (d. cai) nărăvaş.
2. încăpăŃânat, îndărătnic.
harici adj. 1. extern; exterior.
2. străin, extern.
hariciye s. 1. (ist.) afaceri ex-
terne. 2. (med.) secŃie de chi-
rurgie.
hariç, -çi I. s. 1. exterior, partea
din afară (a unui lucru); evin
~inde în afara casei. 2. stră-
inătate. II. prep. în afară de,
cu excepŃia; ben ~ în afară
de mine; ~ olmak a fi exclus
(de la).
harika I. s. minune, minunăŃie.
II. interj. grozav!, excelent!,
minunat!.
harikulâde adj. extraordinar;
excepŃional, minunat.
harir s. mătase.
haris adj. lacom, avid.
harita s. hartă; ~ dan silinmek a
fi şters de pe hartă.
haritacı s. cartograf.
haritacılık, -ğı s. cartografie.
harlamak vi. 1. (d. foc) a se
înflăcăra, a se aprinde. 2. (fig)
harfiyen – hasbi
a se înflăcăra, a se înfier-
bânta; a se pasiona.
harlatmak vt. 1. (d. foc) a aŃâŃa; a
înflăcăra; a aprinde. 2. (fig.) a
aŃâŃa; a înflăcăra, a înfierbânta.
harman s. 1. treieriş; treierat.
2. (agr.) arie // ~ çorman
învălmăşit, amestecat; ~ döv-
mek a treiera; ~ savurmak a
vântura (de pleavă).
harmancı s. treierător.
harmani s. pelerină.
harmoni s. armonie.
harnup s. (bot.) roşcov; roşcovă.
harp1 s. război; ~ açmak a de-
clara război; istiklâl ~i război
de independenŃă; ~ malûlü
invalid de război; ~ okulu
şcoală de război.
harp2 s. (muz.) harpă.
harrup s. v. harnup.
hars s. cultură; învăŃătură.
hart interj. hap!.
hartuç, cu s. cartuş.
has adj. 1. specific, propriu.
2. autentic. 3. special, ales.
4. (ist.) imperial; regal.
hasar s. pagubă, daună, preju-
diciu; ~ getirmek/vermek/
yapmak a prejudicia; ~ gör-
mek a avea daune; a avea
stricăciuni.
hasat, -dı s. secerat; seceriş; re-
coltat.
hasbıhal, -li s. conversaŃie in-
timă; ~ etmek a conversa.
hasbi adj. voluntar.
hasenat – haşarılaşmak
hasenat s., pl. binefaceri, fapte
bune.
hasep, -bi s. însuşiri personale;
merite.
haset, -di s. invidie; gelozie.
hasetçi s. invidios; gelos.
hâsıl adj. provenit, rezultat; ~ ol-
mak a proveni, a rezulta.
hasılat, -tı s. 1. producŃie; pro-
duse. 2. câştig.
hasım, -smı s. 1. duşman, ina-
mic. 2. adversar.
hasımlık, -ğı s. duşmănie, vrăj-
măşie.
hasır I. s. rogojină. II adj. de/din
paie; ~ şapka pălărie de paie.
hasıraltı, -nı s. muşamalizare;
~ etmek a muşamaliza, a co-
coloşi.
hasırotu, -nu s. (bot.) papură.
hasis adj. 1. avar, zgârcit. 2. (fig.)
ticălos, nemernic.
hasislik, -ği s. 1. avariŃie, zgâr-
cenie. 2. (fig.) ticăloşenie,
nemernicie.
hasiyet, -ti s. 1. particularitate,
caracteristică. 2. utilizare, fo-
losire.
hasiyetli adj. 1. caracteristic,
specific. 2. folositor, util.
haslet, -ti s. trăsătură de caracter;
temperament.
hasmane adv. în duşmănie.
haspa s. 1. ştrengăriŃă. 2. (d.
femei) haimana, puşlama.
hasret, -ti s. 1. dor, nostalgie;
~ çekmek a duce dorul. 2. de-
ziderat, cerinŃă.
255
hasretlik, -ği s. dor; ~ çekmek a-i
fi dor.
hasretmek vt. a consacra, a de-
dica.
hassa s. însuşire, trăsătură, ca-
racteristică; ~ askeri (ist.)
corp de gardă.
hassas adj. 1. sensibil; delicat.
2. sentimental. 3. de precizie.
hassasiyet, -ti s. 1. sensibilitate,
delicateŃe. 2. sentimentalism.
hassaslık, -ğı s. 1. sensibilitate.
2. delicateŃe. 3. precizie.
hasta s., adj. bolnav, suferind //
~ düşmek a cădea la pat, a se
îmbolnăvi; ~ etmek a îmbol-
năvi; ~ olmak a se îmbolnăvi;
~sı olmak a fi bolnav după;
a fi fan, a fi admirator pasio-
nat.
hastabakıcı s. infirmier.
hastalandırmak vt. a îmbolnăvi.
hastalanmak vi. a se îmbolnăvi.
hastalık, -ğı s. boală, maladie;
suferinŃă.
hastalıklı adj. bolnăvicios.
hastane s. spital.
hasut, -du adj. invidios; gelos.
hâşa interj. 1. nicidecum, deloc,
în ruptul capului, da de unde.
2. Doamne fereşte!, ferească
Dumnezeu!.
haşarat, -tı s. insecte, gâze.
haşarı adj. 1. (d. copii) obraznic,
zburdalnic. 2. (d. animale)
nărăvaş.
haşarılaşmak vi. a se zburdăl-
nici; a se obrăznici.
256
haşarılık, ğı s. obrăznicie, zbur-
dălnicie.
haşere s. insectă, gâză.
haşhaş s. (bot.) mac.
haşırdamak vi. a foşni, a fâşâi.
haşin adj. dur, aspru.
haşinleşmek vi. a se înăspri, a se
face mai dur/mai aspru.
haşinlik, -ği s. duritate, asprime.
haşiye s. notă marginală; post-
scriptum; adnotare.
haşlamak vt. 1. a opări; a fierbe.
2. (d. insecte) a înŃepa, a
pişca. 3. (fig.) a repezi, a
certa.
haşmet-ti s. măreŃie, grandoare.
haşmetli adj. 1. măreŃ, grandios,
maiestos. 2. majestatea voas-
tră!
hat, -ttı s. 1. (mat.) linie. 2. scrie-
re, scris. 3. drum, cale; reŃea.
4. contur; profil, linie // ~ı
dest autograf.
hata s. 1. greşeală, vină; ~ya
düşmek a greşi, a comite o
greşeală, a se face vinovat.
2. eroare, greşeală // ~ cetveli
erată; ~ etmek/işlemek a greşi.
hatalı adj. greşit, cu greşeală.
hatasız adj. fără greşeală; corect.
hatır s. 1. memorie, minte. 2. drag,
dragoste, iubire; ~ım için de
dragul meu; ~ın için de
dragul tău; ~ı için de dragul
lui (ei); ~ımız için de dragul
nostru; ~ınız için de dragul
vostru. 3. respect, conside-
raŃie; hatâr, plac // ~dan çı-
haşarılık – hatun
karmak a uita; ~~dan çıkmak
a fi dat uitării; ~da tutmak a
Ńine minte; ~ etmek a proteja;
~ sormak a se interesa de
sănătatea (cuiva), a întreba
(pe cineva) de sănătate; ~ı
kalmak a se necăji; ~ı sayılır
1) important, respectabil,
2) numeros; ~ını kırmak a
jigni, a supăra; ~ı için de
hatârul cuiva.
hatıra s. 1. memorie, Ńinere de
minte. 2. amintire, suvenir;
~ defteri jurnal de zi.
hatırat, -tı s. pl. amintiri.
hatırlamak vt., vi. a-şi aminti,
a-şi aduce aminte.
hatırlatmak vt. a aminti, a aduce
aminte.
hatırlı adj. important, influent;
respectabil.
hatırşinas adj. respectuos, cu-
viincios.
hatim, -tmi s. citirea Coranului
de la început până la sfârşit.
hatip s. 1. orator. 2. (rel., la
musulmani) predicator; hatip.
hatiplik, -ği s. 1. oratorie, eloc-
venŃă. 2. (rel.) predică.
hatmetmek vt. a citi Coranul de
la început până la sfârşit.
hattâ conj. chiar, chiar şi, până
şi; ~ konuştu chiar a vorbit.
hattat, -tı s. caligraf, scrib.
hattatlık, -ğı s. caligrafie.
hatun s. 1. femeie; doamnă.
2. soŃie, nevastă.
hatve – havalimanı
hatve s. pas (la mers); ~ be hatve
pas cu pas.
hava s. 1. aer, atmosferă. 2. (me-
teo.) vreme, timp; dün ~
güzeldi ieri timpul a fost
frumos; bugün ~ yağmurlu-
dur azi vremea este ploioasă.
3. climă, climat; oranın ~sı
serttir acolo clima este aspră.
4. cer, bolta cerească; ~ açık-
tır cerul este senin. 5. vânt;
bugün hiç ~ yok astăzi nu e
nici un pic de vânt. 6. (muz.)
cântec, melodie. 7 (fig) dispo-
ziŃie, chef. 8. (fig.) atmosferă,
ambianŃă // ~ açmak a se în-
senina; ~ almak 1) a se aerisi,
2) a lua aer, ~ bozuyor se
strică vremea; ~ deliği răsu-
flătoare, aerisire; ~ kaçırmak
(d. recipiente) a răsufla; ~ ka-
panmak a se înnora; ~ oyunu
(fin.) joc de bursă, speculaŃie;
~ vermek 1) a umfla, 2) a
aerisi; ~da kalmak a rămâne
suspendat; ~ya gitmek a fi în
zadar; ~ya savurmak a risipi;
a face risipă de…; ~ atmak
a-şi da aere; ~ cereyanı cu-
rent de aer; ~ basıncı pre-
siune atmosferică; ~ boşluğu
gol de aer; ~ durumu starea
vremii; ~ kararmak a se întu-
neca; ~ kirliliği/kirlenmesi
poluarea aerului; ~dan sudan
konuşmak a vorbi câte-n lună
şi-n stele; ~ tahmini timpul
257
probabil; ~ya uçmak a sări în
aer; ~ yapmak a-şi da aere.
havaalanı, -nı s. aeroport.
havabilgisi, -ni s. meteorologie.
havacı s. aviator.
havacılık, -ğı s. aviaŃie.
havadar adj. aerisit.
havadis s. ştire, veste; noutate.
havagazı, -ni s. gaz aerian (de
iluminat).
havai adj. 1. aerian. 2. azuriu.
3. (fig.) uşuratic, fluşturatic //
~ fişek rachetă, trasor.
havailik, -ği s. nesocotinŃă, ires-
ponsabilitate, uşurime.
havaküre s. (fiz.) atmosferă.
havalandırıcı s. ventilator.
havalandırmak vt. 1. a aerisi, a
ventila. 2. a face să zboare, a
ridica în aer.
havalanmak vi. 1. a se aerisi, a
se ventila. 2. a zbura, a pluti
în aer. 3. a-şi lua zborul, a se
înalŃa (în aer); a decola.
havale s. 1. (d. bunuri materiale)
transfer; predare, înmânare.
2. mandat poştal. 3. (com.)
ordin de plată, transfer.
4. (med.) eclampsie //~ etmek
a preda; a încredinŃa; ~ olmak
(fig.) a domina, a predomina.
havalename s. 1. mandat poştal.
2. ordin de plată.
havali s. jur, împrejurime; veci-
nătate.
havalimanı, -nı s. aeroport.
258
havan s. 1. piuă, piuliŃă. 2. (mil.)
obuzier; mortier // ~da su
dövmek a bate apa în piuă.
havaneli, -ni s. pisălog.
havataşı s. (astr.) aerolit.
havayolu, -nu s. linie aeriană.
havayuvarı, -nı s. atmosferă.
hav hav interj. ham ham.
havil, -vli s. frică; can ~yle cu
frică de moarte; în panică.
havlamak vi. a lătra.
havlu s. prosop; ştergar.
havra s. sinagogă, templu, havră.
havsala s. 1. memorie; intelect;
inteligenŃă. 2. (anat.) pelvis;
bazin // ~sı olmamak a nu
pricepe; a nu concepe; ~sı
geniş îneŃelegător; ~ına sığ-
mamak 1) a nu-l duce mintea,
a nu înŃelege, 2) a nu putea
concepe.
havuç, -cu s. morcov.
havuz s. 1. bazin; havuz. 2. (mar.)
doc.
havuzlamak vt. a duce o navă la
doc (pentru reparaŃii).
Havva s. (rel.) Eva.
havya s. ciocan de lipit, letcon.
havyar s. caviar, icre negre.
havza s. (geogr.) bazin; kömür
~sı bazin carbonifer.
hay interj. hai!, haide!.
haya s. (anat.) testicul.
hayal, -li s. 1. imaginaŃie, în-
chipuire. 2. vedenie, nălucă.
3. vis, iluzie. 4. reverie, medi-
taŃie, visare // ~ kırıklığı dezi-
luzie; ~ kırıklığına uğramak a
havan – haydin
fi decepŃionat/dezamăgit/de-
ziluzionat; ~e kapılmak a-şi
imagina, a medita; ~ kurmak
a visa, a-şi imagina; ~ kırı-
klığı deziluzie.
hayalet, -ti s. 1. v. hayal (2).
2. arătare, vedenie. 3. mon-
stru, fantomă, stafie.
hayali adj. imaginar.
hayalmeyal adj. confuz, neclar.
hayalperest adj. 1. himeric.
2. (d. oameni) visător.
hayat1, -tı s. 1. vestibul. 2. curte,
ogradă. 3. balcon.
hayat2, -tı s. 1. viaŃă; existenŃă
(şi fig.). 2. trai, viaŃă. 3. stare,
situaŃie // ~a gözlerini yum-
mak/kapamak a muri, a se
stinge din viaŃă; ~ arkadaşı
tovarăş de viaŃă, soŃ/soŃie;
~ sigortası asigurare de viaŃă;
~ kadını prostituată; ~a küs-
mek a se supăra pe viaŃă; ~ta
olmak a fi în viaŃă; ~ vermek
1) a da viaŃă, a naşte, 2) a
înfiinŃa, a funda, a întemeia;
~ tarzı stil de viaŃă; ~ını
yaşamak a-şi trăi viaŃa.
hayati adj. vital, fundamental, de
bază.
hayda interj. 1. di!. 2. ia uite!.
hayda(la)mak vt. 1. a mâna, a îm-
boldi (animalele). 2. a alunga.
haydi, hadi interj. 1. hai!, hai-
de!. 2. fie!; ~ senin dediğin
olsun! fie cum spui tu !. 3. să
zicem!.
haydin interj. haideŃi!.
haydut – hayret
haydut s. bandit, tâlhar; haiduc.
haydutluk, -ğu s. banditism,
tâlhărie; haiducie.
hayhay adv. da, desigur; de
acord.
hayhuy s. 1. zarvă, zgomot, gă-
lăgie. 2. inutilitate, zădărni-
cie.
hayıf, -yfı I. s. 1. nedreptate, in-
justiŃie. 2. regret, părere de rău.
II. interj. păcat!, ce păcat!.
hayıflanmak vi. a regreta, a-i
părea rău; a se necăji.
hayır1, -yrı s. 1. bine, faptă bună.
2. folos, profit; utilitate // ~ı
kalmamak a nu mai fi de
folos; ~ını görmemek a nu
avea (nici un) folos, a nu avea
parte; ~ etmek a fi util; ~ et-
memek a nu ajuta la nimic; ~
gelmemek a nu fi de folos; ~
işlemek a face un bine/bine-
facere; ~ sahibi binefăcător;
filantrop; ~a yormak a tăl-
măci (un vis etc.) favorabil;
~dır inşallah! dă, Doamne, ca
totul să fie bine!; ~ gör! să ai
parte!.
hayır2 adv. nu; ~ demek a spune
“nu”.
hayırlı adv. 1. bun, util, folo-
sitor. 2. de bun augur // ~
evlât copil ascultător; ~sı
olsun! să dea Domnul ca totul
să fie bine, să fie de bun
augur!; ~sı să sperăm că totul
o să fie bine; ~ olsun!
259
felicitări!, să te bucuri de…,
să ai parte de….
hayırperver, hayırsever adj.
binefăcător, filantrop.
hayırseverlik, -ği s. acŃiune de
binefacere, filantropie.
hayırsız adj.1. de rău augur, ghi-
nionist; nefericit. 2. neco-
respunzător, prost; ~ evlât
copil neascultător.
hayız, -yzı s. menstruaŃie, ciclu.
haykırış s. Ńipăt, strigăt.
haykırmak vi. 1. a Ńipa, a striga.
2. (fig.) a vocifera, a protesta.
haylaz s., adj. 1. vagabond, der-
bedeu, haimana. 2. leneş, pu-
turos.
haylazlanmak vi. a se lenevi, a
trândăvi.
haylazlık, -ğı s. lenevie, putu-
roşenie, trândăvie.
hayli adj. mult, destul de mult;
suficient.
haymana s. 1. păşune, păşunat.
2. (fig.) haimana, vagabond;
leneş.
hayran adj. mirat, uimit; uluit;
~ olmak 1) a se mira, 2) a se
minuna, a fi plin de admi-
raŃie.
hayranlık, -ğı s. 1. mirare, ui-
mire; uluire. 2. admiraŃie.
hayrat, -tı s. 1. binefacere.
2. faptă caritabilă.
hayret, -ti s. mirare; stupefacŃie
// ~te bırakmak a uimi, a ului;
~te kalmak a se zăpăci, a se
ului; ~ bir şey! ciudat!.
260
hayrola interj. ce e?, s-a întâm-
plat ceva?, să nu fie ceva
rău!.
haysiyet, -ti s. 1. respect, consi-
deraŃie. 2. demnitate, onoare.
haysiyetli adj. respectabil, demn;
onorabil.
haysiyetsiz adj. 1. fără respect;
desconsiderat. 2. lipsit de
onoare, fără demnitate.
haysiyetsizlik, -ği s. 1. lipsă de
respect; desconsiderare. 2. de-
zonoare; lipsă de demnitate;
ruşine, ocară.
hayta s. 1. (ist.) (soldat) mer-
cenar. 2. vagabond, pierde-
vară; trândav.
hayvan s. 1. vietate, fiinŃă. 2. ani-
mal. 3. (fig.) prost, nătărău;
tâmpit.
hayvanat, -tı s. pl. animale // ~
bahçesi grădină zoologică;
~ ilmi zoologie.
hayvanbilim s. zoologie.
hayvanbilimci s. zoolog.
hayvanca adv. animalic, bestial,
brutal.
hayvancasına adv. cu bestialitate,
cu brutalitate; cu cruzime.
hayvancılık, -ğı s. zootehnie.
hayvani adj. animalic; animal.
hayvanlaşmak vi. a se îndobi-
toci.
hayvanlık, -ğı s. bestialitate,
brutalitate.
hayvansal adj. de animal, ani-
malic; ~ yağlar grăsimi ani-
male.
hayrola – hazırlıklı
haz, -zzı s. plăcere, satisfacŃie;
~ duymak a simŃi plăcere.
hazan s. toamnă.
Hazar s. hazar (o populaŃie de
origine turcică); ~ Denizi
Marea Caspică.
hazar s. pace.
hazcı s. hedonist.
hazcılık, -ğı s. hedonism.
hazım, -zmı s. digestie; digerare,
mistuire; ~ etmek a digera.
hâzım adj. digestiv; ~ aygıt
(anat.) aparat digestiv.
hazımlı adj. digerabil.
hazımsızlık, -ğı s. indigestie.
hazır adj. 1. gata, pregătit (de).
2. terminat, isprăvit, finit;
~ elbise haine de gata, con-
fecŃii. 3. prezent, actual; ~ bu-
lunmak a fi prezent; ~ ol!
(mil.) drepŃi!; ~ ol vaziyetinde
durmak (mil.) a sta în poziŃie
de drepŃi.
hazırcevap adj. cu prezentŃă de
spirit.
hazırcevaplık, -ğı s. prezenŃă de
spirit; replică promptă.
hazırcı s., adj. trândav, trântor,
parazit.
hazırlamak vt. a pregăti, a
aranja din timp; a prepara.
hazırlanmak vi. 1. a se pregăti, a
se instrui. 2. a se pregăti, a se
prepara.
hazırlık, -ğı s. pregătire, prepa-
rare.
hazırlıklı adj. 1. pregătit. 2. in-
struit, cult, format.
hazırlıksız – helezoni
hazırlıksız adj. 1. nepregătit.
2. neinstruit; neformat.
hazırlop, -pu s. (d. un ou) răs-
copt, fiert tare.
hazin adj. trist; melancolic.
hazine s. 1. (fin.) tezaur. 2. co-
moară. 3. depozit.
hazinedar s. v. haznedar.
haziran s. iunie; ~ ayında în luna
iunie.
hazmetmek vt. 1. a digera, a
mistui. 2. (fig.) a suporta, a
tolera, a îndura.
hazmi adj. digestiv; de digestie.
hazne s. 1. v. hazine. 2. (anat.)
uter; matcă, mitră.
haznedar s. trezorier.
hazret, -ti s. 1. maiestate, ex-
celenŃă. 2. (rel.) sfânt; epitet
pentru Allah şi pentru profeŃi
(şi sfinŃi); ~i Muhammet
sfântul profet Muhammed; ~i
Isa sfântul profet Iisus Hris-
tos; ~i Musa sfântul profet
Moise. 3. (termen de reve-
renŃă în dialog cu un monarh
etc.) maiestate!, majestate.
4. (familiar) stimabile.
hazzetmek vi. a-i plăcea; a fi
amator/iubitor de….
he adv. da // ~ demek a accepta; a
fi de acord.
heba s. gol, vid; lipsă de conŃi-
nut; irosire, pierdere; ~ etmek
a irosi, a pierde; ~ olmak/ya
gitmek a se pierde, a se irosi.
hece s. silabă.
hecelemek vi. a silabisi.
261
heceli adj. silabic // tek ~ mono-
silabic; iki ~ bisilabic.
hecin s. (zool.) dromader.
hedef s. scop, Ńel; Ńintă; obiectiv.
hedeflemek vt. a Ńinti, a râvni la;
a aspira; a năzui; a urmări
ceva.
hediye s. cadou; ~ etmek a face
un cadou.
hedonist s. hedonist.
hedonizm s. hedonism.
hekim s. medic, doctor.
hekimlik, -ği I. s. medicină.
II. adj. medical; medicinal.
hektar s. hectar.
hektolitre s. hectolitru.
hektometre s. hectometru.
helâ s. closet, toaletă, WC.
helâk, -kı s. 1. moarte; omorâre,
ucidere. 2. (fig.) distrugere,
nimicire.
helâl, -li s. (rel.) permis, îngăduit.
helâllaşmak vi. 1. a se tocmi, a
se târgui (şi fig.). 2. a cere
unul altuia iertare pentru tot.
hele adv. 1. în special, îndeosebi,
mai ales. 2. doar să încerce.
helecan s. palpitaŃie; palpit.
helecanlanmak vi. a avea palpi-
taŃii.
Helen s. elen.
helenist s. elenist.
helenistik adj. elenistic.
helenizm s. elenism.
helezon s. 1. spirală, volută.
2. (anat.) helix.
helezoni adj. spiralat, spiral, spi-
roidal.
262
helikopter s. elicopter.
helmintoloji s. helmintologie.
helva s. halva (turcească).
helyodor s. heliodor.
helyograf s. heliograf.
helyosta s. heliostat.
helyoterapi s. helioterapie.
helyotrop, -pu s. heliotrop.
helyotropizm s. heliotropism.
helyum s. heliu.
hem adv. 1. şi; bu oda ~ büyük ~
de aydınlıktır această cameră
este şi mare şi luminoasă.
2. şi încă, ba chiar; burası
soğuk ~ pek soğuk aici este
rece, ba chiar foarte rece.
hematit, -ti s. (geol.) hematit.
hematolog s. hematolog.
hematoloji s. hematologie.
hemcins adj. de acelaşi gen, de
acelaşi fel.
hemen adv. 1. imediat, îndată,
numaidecât; o ~ döndü el s-a
întors îndată. 2. aproximativ,
cam, aproape; o ~ o sıralarda
gelmişti cam atunci a venit
el.
hemencecik adv. v. hemen (1).
hemfikir, -kri s. tovarăş de idei.
hemhudut adj. limitrof.
hemodializ s. (med.) hemodia-
liză; ~ makinesi (med.) he-
modializor.
hemofili s. (med.) hemofilie.
hemoglobin s. hemoglobină.
hemşeri s. 1. consătean. 2. (for-
mă de adresare) amice!, prie-
tene!.
helikopter – hereklemek
hemşire s. 1. soră (mai mare).
2. (med.) asistentă, soră.
hendek s. groapă, şanŃ.
hendese s. geometrie.
hendesi adj. geometric.
hentbol, -lü s. (sport) handbal.
hentbolcu s. handbalist.
henüz adv. 1. încă; o ~ dönmedi
el nu s-a întors încă. 2. deja.
3. doar, numai, abia; ben~
geldim abia am venit.
hep adv. 1. tot; bu işi ~ o yaptı
tot el a făcut aceasta. 2 iarăşi,
din nou. 3. şi acum (încă), tot;
ben~ seni düşünüyorum mă
tot gândesc la tine.
hepatit, -ti s. (med.) hepatită.
hepatoloji s. (med.) hepatologie.
hepçil adj. omnivor.
hepsi pron. 1. tot, totul; o iste-
diğimizin ~ni getirdi el a adus
tot ce am cerut noi. 2. toŃi,
toate; onların ~ geldi ei au
venit toŃi.
hepyek, -ki s. (d. zaruri) unu
dublu.
her pron. fiecare, fiecine; oricare,
orice; ~ insan fiecare om; ~
gün în fiecare zi; ~ halde în
orice caz // ~ hangi oricare, ori-
cine; ~ ne kadar oricât; ~ biri
fiecare; ~ defa de fiecare dată.
hercümerç s. învălmăşeală, de-
zordine, debandadă, neorân-
duială; ~ etmek a învălmăşi, a
amesteca de-a valma.
herek, -ği s. arac.
hereklemek vt. a arăci.
hergele – heybetli
hergele s. 1. grup mare de cai
nedresaŃi; herghelie. 2. (fig.)
canalie, lepădătură.
herif s. 1. individ, tip. 2. ins,
persoană; om.
herkes pron. toŃi, toată lumea;
~ gazete okur toată lumea
citeşte ziarul.
Herkül s. Hercule.
Hersek s. HerŃegovina.
hertz s. (fiz.) hertz.
heryerdelik s. omniprezenŃă.
herze s. nonsens, vorbă fără rost;
~ etmek a face o gafă.
hesabi adj. financiar; contabil.
hesap, -bı s. 1. aritmetică. 2. cal-
cul, socoteală. 3. (fin.) cont.
4. (fig.) calcul, apreciere,
estimare // ~a almak a Ńine
cont de…; a lua în seamă; ~a
çekmek a cere socoteală, a
trage la răspundere; ~ına
gelmek a-i conveni; ~ını bil-
mek a fi cumpătat/ponderat;
~ cetveli riglă de calcul; ~ aç-
mak (fin.) a deschide un cont;
~ tutmak (fin.) a Ńine evidenŃa
contabilă; ~a geçirmek a trece
în cont; ~ını görmek 1) a
plăti, a-i încheia socotelile, 2)
a pedepsi; ~a katmak a Ńine
cont; ~a katmamak a nu Ńine
seamă; ~ı kitabı yok cu ne-
miluita; ~ makinesi maşină de
calcul, calculator; ~ta olma-
mak a nu fi în calcul; ~ sor-
mak a cere socoteală; ~ ver-
mek a da socoteală.
263
hesaplamak vt. a socoti, a calcula.
hesaplaşmak vi. a se socoti
(unul cu altul).
hesaplı adj. 1. măsurat, raŃional,
cumpătat, ponderat; calculat.
2. economic.
hesapsız adj. 1. nemăsurat, fără
măsură, nelimitat. 2. (fig.) im-
prudent, nechibzuit. 3. ira-
Ńional.
hesapsızlık, -ğı s. 1. imprudenŃă,
nechibzuinŃă. 2. uşurime, su-
perficialitate.
heterojen adj. eterogen.
heteropati s. heteropatie.
heteroplasti s. heteroplastie.
heterotrof adj. heterotrof.
heterotrofi s. heterotrofie.
heves s. dorinŃă; pasiune; ~ et-
mek 1) a dori, a arăta dorinŃa
să…, 2) a fi curios să…, a se
interesa.
heveslenmek vi. a dori; a fi pa-
sionat; a-şi exprima curio-
zitatea.
hevesli adj. 1. pasionat. 2. ama-
tor, iubitor de…; pasionat,
entuziast.
hey interj. hei!, ei!.
heyamola I. interj. sus!, ridică!,
apucă!, hei-rup. II. adv. abia-
abia, anevoie; deabia; cu
greu.
heybe s. desagă, traistă.
heybet, -ti s. prestanŃă; demni-
tate.
heybetli adj. cu prestanŃă, im-
punător; demn; grandios.
264
heyecan s. 1. emoŃie, emotivi-
tate. 2. nelinişte, frământare.
3. entuziasm, însufleŃire, în-
flăcărare; ~ duymak a fi
cuprins de emoŃie; ~ vermek a
emoŃiona; ~a gelmek a se
emoŃiona.
heyecanlandırmak vt. 1. a emo-
Ńiona, a mişca, a impresiona.
2. a entuziasma, a înflăcăra, a
însufleŃi.
heyecanlanmak vi. 1. a se emo-
Ńiona; a fi impresionat. 2. a se
entuziasma, a se înflăcăra, a
se însufleŃi. 3. a se agita.
heyecanlı adj. 1. emoŃionat, miş-
cat, impresionat. 2. entuzias-
mat, înflăcărat, însufleŃit.
3. emotiv. 4. agitat.
heyecanlılık, -ğı s. emotivitate;
agitaŃie.
heyelân s. (geol.) alunecare de
teren.
heyet, -ti s. 1. misiune; delegaŃie.
2. astronomie.
heyhat interj. păcat!, mare păcat!.
heyhey s. criză nervoasă, nervo-
zitate; ~i tutmak a-l apuca
pandaliile.
heykel s. statuie; monument.
heykelci s. sculptor.
heykelcilik, -ği s. sculptură.
heykeltıraş s. v. heykelci.
heykeltıraşlık, -ğı s. v. heykel-
cilik.
heyula s. 1. haos. 2. nălucă,
fantomă, vedenie. 3. spaimă,
pericol iminent.
heyecan– hınzırlık
hezaren s. bambus.
hezel s. 1. poem cu conŃinut
vesel; cuplet. 2. parodie.
hezeyan s. 1. delir, aiurare.
2. nonsens, absurditate.
hezimet, -ti s. înfrângere, zdro-
bire, nimicire; ~e uğratmak a
nimici, a zdrobi.
hıçkırık, -ğı s. 1. sughiŃ. 2. hohot.
hıçkırmak vi. a sughiŃa // hıçkıra
hıçkıra ağlamak a plânge cu
sughiŃuri/în hohote.
hıdrellez s. (rel.) prima zi de
vară (6 mai), ziua profeŃilor
Hâdâr şi Đlyas.
hıfız, -fzı s. 1. conservare, păs-
trare. 2. memorie, memorare.
hıfzetmek vt. 1. a conserva, a
păstra. 2. a memora, a Ńine
minte.
hıfzıssıhha s. igienă.
hık s. sughiŃ; ~ mık etmek 1) a
bolborosi, 2) a pretexta, a
invoca diferite motive.
hımbıl adj. neghiob, tont.
hımbıllık, -ğı s. prostie, neghio-
bie.
hımhım s., adj. fornăit, fonf.
hımhımlık, -ğı s. fornăială, for-
năit.
hıncahınç adj. plin până la refuz;
plin ochi.
hınç, -cı s. ură, ciudă; ~ almak/
~ını çıkarmak a se răzbuna.
hınzır s. 1. porc. 2. (fig.) animal.
hınzırlık, -ğı s. 1. ticăloşie, jos-
nicie. 2. viclenie, şiretenie,
şiretlic.
hır – hızlılık
hır s. hărŃuială, harŃă, încăierare;
~ çıkarmak a face scandal.
hırçın adj. arŃăgos; recalcitrant;
irascibil.
hırçınlaşmak vi. a fi arŃăgos; a fi
recalcitrant; a fi irascibil.
hırçınlık, -ğı s. irascibilitate, ar-
Ńag, chef de ceartă.
hırdavat, -tı s. 1. articole de
fierărie. 2. (fig.) bagatelă,
mărunŃişuri, fleacuri.
hırıldamak vi. 1. a sforăi. 2. a
horcăi.
hırıltı s. 1. sforăit. 2. horcăit.
hırızma s. 1. (la animale) bel-
ciug/inel de nas. 2. (ca po-
doabă) inel de nas.
hıristiyan s. (rel.) creştin.
hıristiyanlaşmak vi. a se creş-
tina, a se face creştin.
hıristiyanlaştırmak vt. a creş-
tina.
hıristiyanlık, -ğı s. (rel.) creşti-
nism; creştinătate.
hırka s. veston; sacou.
hırlamak vi. 1. a horcăi. 2. (d.
câini) a mârâi. 3. (fig.) a
mârâi.
hırpalamak vt. 1. a toci, a roade,
a uza. 2. (fig.) a maltrata.
3. (fig.) a hărŃui, a sâcâi.
hırpalanmak vi. 1. a se toci, a se
roade, a se uza. 2. a fi mal-
tratat. 3. a fi hărŃuit, a fi
sâcâit.
hırs s. 1. ambiŃie. 2. ciudă, mâ-
nie, furie.
hırsız s., adj. hoŃ.
265
hırsızlık, -ğı s. hoŃie, furt; ~ et-
mek/yapmak a fura.
hırslandırmak vt. a mânia, a
înfuria.
hırslanmak vi. a se mânia, a se
înfuria.
hırslı adj. 1. mânios, furios.
2. lacom, avar.
hırtı pırtı s. zdrenŃe; vechitură;
vechituri.
Hırvat s. croat.
Hırvatça I. s. limba croată.
II. adv. în limba croată.
hısım s. rudă, neam.
hısımlık, -ğı s. rudenie.
hışıldamak vi. a foşni, a fâşâi.
hışıltı s. foşnet, fâşâit.
hışım, -şmı s. furie, mânie;
ciudă.
hışırdamak vi. v. hışıldamak.
hışırtı s. fâşâit, foşnet.
hıyanet, -ti I. s. trădare; perfidie.
II. adj. trădător; perfid.
hıyar1 s. 1. castravete. 2. (fig.)
imbecil, idiot.
hıyar2 s. opŃiune; ~ hakkı drept
de opŃiune.
hız s. 1. viteză. 2. rapiditate,
iuŃeală.
hızlandırmak vt. a accelera, a
iuŃi.
hızlanmak vi. a se accelera, a
prinde viteză.
hızlı adj. rapid, iute; cu viteză;
~ gitmek a merge repede.
hızlılık, -ğı s. 1. rapiditate, vi-
teză, iuŃime. 2. dexteritate,
abilitate.
266
hibe s. donare ; donaŃie. ~ etmek
a dona.
hicap, -bı s. sfială, timiditate,
pudoare.
hicaz s. (muz.) makam; ton, to-
nalitate.
hiciv, -cvi s. satiră.
hicran s. 1. despărŃire, separare.
2. durere, întristare, mâhnire.
hicret, -ti s. 1. emigrare. 2. (rel.)
hegiră, plecarea lui Moham-
med de la Mecca la Medina
(16 iulie 622); ~ etmek a
emigra.
hicri adj. (rel.) referitor la he-
gira; ~ sene anul după calen-
darul musulman; ~ takvim
calendarul musulman.
hicvetmek vt. a satiriza.
hicviye s. (lit.) satiră.
hiç I. adv. 1. nici, deloc. 2. cândva,
vreodată. II. pron. nimic // ~
değilse/olmazsa cel puŃin,
măcar ; ~ kimse (cu un verb
la forma negativă) nimeni;
~ mi ~ de fel, cu desăvârşire;
~ olur mu ? se poate ?;
~e saymak a desconsidera;
~ yoktan din nimic; ~ yoktan
iyi decât nimic.
hiçbiri pron. nici unul, nici una.
hiççi s. nihilist.
hiçlik s. nimic; nimicnicie.
hidayet, -ti s. drum călăuzitor;
calea cea dreaptă, credinŃa
adevărată; ~e ermek/erişmek
a deveni musulman.
hiddet, -ti s. mânie, furie; năduf.
hibe – hikâyeci
hiddetlendirmek vt. a mânia, a
înfuria.
hiddetlenmek vi. a se mânia, a
se înfuria.
hiddetli adj. mânios, furios.
hidra s. (zool.) hidră.
hidrasit s. (chim.) hidracid.
hidrat, -ti s. hidrat.
hidraviyon s. hidroavion.
hidro- element de compunere cu
sensul „care se referă la apă”.
hidrobiyoloji s. hidrobiologie.
hidrodinamik I. s. hidrodina-
mică. II. adj. hidrodinamic.
hidroelektrik adj. hidroelectric;
~ santral centrală hidroelec-
trică.
hidrofar s. hidrofar.
hidrofil I. s. hidrofilă. II. adj.
hidrofil.
hidrofob adj. (chim., med.) hi-
drofob.
hidrofobi s. (chim., med.) hidro-
fobie.
hidrograf s. hidrograf.
hidrografi s. hidrografie.
hidrojen s. hidrogen.
hidrokarbür s. hidrocarbură.
hidroloji s. hidrologie.
hidrosfer s. hidrosferă.
hidroskopi s. hidroscopie.
hidroterapi s. hidroterapie.
hijyen s. igienă.
hikâye s.1. povestire, naraŃiune; re-
latare; ~ etmek a povesti; a re-
lata. 2. (lit.) povestire, nuvelă.
hikâyeci s. 1. povestitor. 2. nu-
velist.
hikâyecilik – hissetmek
hikâyecilik, -ği s. nuvelistică.
hikâyelemek vt. a povesti, a re-
lata.
hikmet, -ti s. 1. înŃelepciune,
raŃiune, inteligenŃă. 2. (fig.)
cauză, mobil; motiv. 3. pildă,
tâlc; semnificaŃie.
hilâf s. 1. opunere, opoziŃie.
2. minciună. 3. neconcor-
danŃă, nepotrivire.
hilâfet, -ti s. califat.
hilâfsız adj. fără exagerare.
hilâl, -li s. semilună; ~ gibi (d.
sprâncene) arcuite.
hilat, -ti s. (ist.) haină de cere-
monie, robă.
hile s. 1. viclenie, şiretlic. 2. fal-
sificare, fals, contrafacere // ~
yapmak a înşela, a păcăli; a
trişa.
hileci, hilekâr I. s. falsificator.
II. adj. 1. viclean, şiret.
2. trişor, şarlatan.
hilecilik, -ği, hilekârlık, -ğı s.
1. viclenie, şiretenie. 2. şarla-
tanie, escrocherie.
hileli adj. 1. fraudulos, aranjat;
~ iflâs (jur.) faliment fraudu-
los. 2. falsificat, contrafăcut.
hilkat, -ti s. creatură, făptură;
natură.
himaye s. protecŃie, protejare,
ocrotire; susŃinere; ~sine al-
mak a lua sub protecŃie.
himmet, -ti s. 1. sprijin, ajutor.
2. muncă, efort, strădanie.
hindi s. curcă, curcan.
267
hindiba s. (bot.) cicoare de
grădină.
Hindistan s. India.
hindistancevizi s. nucă de cocos.
hintyağı, -nı s. ulei de ricin // ~
otu (bot.) ricin.
hiperbol, -lü s. (mat.) hiperbolă.
hiperbolik adj. (mat.) hiperbolic.
hipertansiyon s. (med.) hiper-
tensiune.
hipnotizma s. hipnotism.
hipnoz s. hipnoză.
hipodrom s. hipodrom.
hipofiz s. hipofiză.
hipoglisemi s. hipoglicemie.
hipokondri s. ipohondrie.
hipopotam s. hipopotam.
hipostaz s. hipostază.
hipotansiyon s. hipotensiune.
hipotetik adj. ipotetic.
hipotez s. ipoteză.
hipotrofi s. hipotrofie.
his, -ssi s. 1. simŃ, senzaŃie.
2. sesizare, observare.
hisar s. (ist.) fort, fortăreaŃă.
hisli adj. duios, sentimental.
hisse s. parte, cotă; participare //
~ senedi (fin.) acŃiune; ~ kap-
mak a profita.
hissedar s. (fin.) acŃionar, asociat.
hissedilmek vi. 1. a se simŃi; a fi
simŃit. 2. a se observa, a se
băga de seamă; a se sesiza.
hisseişayia s. coproprietate.
hisseişayailı s., adj. coproprietar.
hisset, -ti s. avariŃie, zgârcenie.
hissetmek vt. 1. a simŃi; a resimŃi.
2. a sesiza, a-şi da seama.
268
hissi adj. sentimental; emoŃional.
hissikablelvuku, -u s. presenti-
ment, presimŃire, premoniŃie.
hissiyat, -ti s. pl. sentimente;
trăiri.
hissiz adj. 1. insensibili; lipsit de
sensibilitate. 2. nesimŃit.
hissizlik, -ği s. 1. insensibilitate,
lipsă de sensibilitate. 2. ne-
simŃire.
histamin s. histamină.
histeresiz s. (fiz.) histerezis.
histeri s. isterie.
histerik adj. isteric.
histoloji s. histologie.
hişt interj. hei!, măi!, ascultă!.
hitabe s. discurs, alocuŃiune.
hitaben adv. adresându-se,
făcând apel la….
hitabet, -ti s. oratorie, elocvenŃă.
hitabetmek vi. a se adresa
(cuiva); a face apel.
hitam s. sfârşit; ~ bulmak a se
sfârşi, a se termina; ~ vermek
a termina.
hitan s. circumcizie, tăierea pre-
puŃului de jur împrejur.
hitap s. adresare; apel.
Hitit s. (ist.) hitit.
Hititçe I. s. limba hitită. II. adv.
în limba hitită.
hiyerarşi s. ierarhie.
hiyeroglif s. hieroglifă.
hiza s. 1. aliniere, aliniament.
2. cotă, nivel // ~ya getirmek
a nivela, a alinia.
hizalamak vt. a alinia, a aduce
pe aceeaşi linie.
hissi – holigan
hizip, -zbi s. 1. fracŃiune; sci-
ziune, dezbinare. 2. bandă,
clică.
hizipçi s. scizionit, răzvrătit;
dizident.
hizipçilik, -ği s. dizidenŃă.
hizmet, -ti s. 1. serviciu, muncă
prestată. 2. slujbă, funcŃie.
3. îngrijire, grijă; tratament.
4. solicitudine.
hizmetçi s. femeie de serviciu,
servitoare.
hizmetkâr s. servitor, slujitor.
hobi s. hobby.
hoca s. hoge.
hodan s. (bot.) limba-mielului.
hodbehat adv. de unul singur, de
capul său.
hodbin adj. egoist.
hodbinlik, -ği s. egoism.
hohlamak vt. a sufla (în).
hokey s. hochei; ~ maçı meci de
hochei.
hokka s. călimară.
hokkabaz s., adj. 1. scamator,
jongler. 2. (fig.) şarlatan.
hokkabazlık, -ğı s. 1. scamato-
rie, jonglerie. 2. şarlatanie.
hol, -lü s. hol.
holding s. (com.) holding, socie-
tate anonimă care deŃine ma-
joritatea acŃiunilor altor
societăŃi.
holdingleşmek vi. a se trans-
forma într-o societate comer-
cială holding.
holigan s. 1. huligan, derbedeu.
2. (sport) microbist.
Hollanda – hoş
Hollanda s. Olanda.
Hollandaca I. s. limba olandeză,
olandeza. II. adv. în limba
olandeză, în olandeză.
Hollandalı s., adj. olandez.
holmiyum s. (chim.) holmiu
(Ho).
homojen adj. omogen.
homojenlik, -ği s. omogenitate.
homolog adj. omolog.
homonim s., adj. omonim.
homoseksüel s., adj. homo-
sexual.
homoseksüellik, -ği s. homose-
xualitate.
homurdanmak vi. a bolborosi, a
mormăi.
homurtu s. bolboroseală, mor-
măit.
hoplamak vi. a Ńopăi.
hoppa adj. uşuratic, neserios, fri-
vol.
hoppalık, -ğı s. neseriozitate, fri-
volitate.
hor adj. josnic, demn de dispreŃ
// ~ bakmak/görmek a dispre-
Ńui; ~ tutmak a maltrata.
hora s. horă; ~ tepmek a juca
hora.
horan s. v. horon.
horanta s. casă, familie; menaj.
horasan s. mortar.
horda s. hoardă.
horgörü s. dispreŃ, desconside-
rare; nesocotire.
horlamak I. vi. a sforăi. II. vt. a
persecuta; a maltrata.
hormon s. hormon.
269
horon s. dans popular (în zona
estică a litoralului Mării
Negre); ~ tepmek a dansa
horon.
horoz s. cocoş (şi la armă) // ~
akıllı/kafalı zăpăcit; fluştu-
ratic; minte de cocoş; ~ ayağı
tirbuşon; ~lar ötmek (d. co-
coşi) a cânta de ziuă.
horozağırlık, -ğı s. (sport) v. ho-
rozsıklet.
horozayağı, -nı s. (mil.) extrac-
tor.
horozibiği s. 1. creastă de cocoş.
2. (bot.) ştir.
horozlanmak vi. a se răŃoi; a se
răsti la cineva.
horozsıklet, -ti s. (sport) cate-
gorie cocoş (51 şi 54 kg la
boxeri şi 52 şi 57 kg la
luptători).
hortlak, -ğı s. stafie.
hortlamak vi. a se transforma în
nălucă / vedenie/stafie; a de-
veni fantomă.
hortum s. 1. (zool.) trompă. 2.
tulumbă, furtun. 3. ciclon,
sorb.
hortumlamak vt. (fig.) a trage
pe sfoară, a obŃine foloase
ilicite.
horuldamak vi. v. horlamak.
hostes s. stevardesă, însoŃitoare
de bord.
hoş adj. bun, plăcut, agreabil // ~
bulduk! bine v-am găsit!;
~ geldiniz! bine aŃi venit!;
~ görmek a tolera; ~a gitmek
270
a-i plăcea, a agrea; ~una
gitmek a-i plăcea; ~ karşıla-
mak a fi de acord, a saluta.
hoşaf s. compot //eşek ~tan ne
anlar a strica orzul pe gâşte.
hoşbeş s. conversaŃie; ~ etmek a
conversa, a se întreŃine (cu
cineva).
hoşça adv. plăcut, nostim; ~
kal/kalın! rămâi/rămâneŃi cu
bine!, la revedere!.
hoşgörü s. indulgenŃă; toleranŃă.
hoşgörücü, hoşgörülü adj. in-
dulgent, tolerant.
hoşgörüsüz adj. intolerant.
hoşgörüsüzlük, -ğü s. intole-
ranŃă.
hoşlanmak vi. a-i plăcea, a-i fi
pe plac, a-i fi drag; a îndrăgi.
hoşnut adj. satisfăcut, mulŃumit.
hoşnutluk, -ğu s. satisfacŃie,
mulŃumire.
hoşnutsuz adj. nesatisfăcut, ne-
mulŃuimit.
hoşnutsuztluk, -ğu s. nemul-
Ńumire.
hoşt, -tu interj. marş!.
hotoz s. coc (la păr).
hovarda adj. 1. chefliu. 2. afe-
meiat, muieratic, crai. 3. des-
frânat, stricat, dezmăŃat.
hovardalık, -ğı s. 1. viaŃă în
chefuri. 2. desfrâu, dezmăŃ.
hoyrat, -tı adj. grosolan, mojic,
ordinar, necioplit.
hoyratlık, -ğı s. grosolănie, mo-
jicie.
höcre s. v. hücre.
hoşaf – hudut
hödük adj. mojic, bădăran, mito-
can.
hödüklük, -ğü s. mojicie, bădă-
rănie, mitocănie.
höl adj. umed, ud.
höllük, -ğü s. umezeală, umidi-
tate.
höpürdetmek vt. a sorbi.
hörgüç s. (la cămile) cocoaşă.
höst interj. 1. (strigăt cu care
sunt oprite vitele, mai ales
boii) ho!. 2. ho!, mai încet!,
uşurel!.
höt interj. ia vezi!; ~ demek a
ameninŃa.
höykürmek vi. (în diferite secte)
a urla în extaz.
höyük, -ğü s. 1. (ist.) tumul,
tumulus. 2. movilă, gorgan.
hristiyan s. creştin.
hristiyanlaşmak vi. a se creş-
tina.
hristiyanlaştırmak vt. a creştina;
a boteza în religia creştină.
hristiyanlık, -ğı s. creştinătate;
creştinism.
hu interj. 1. hei!, unde eşti!,
ascultă!. 2. o, Doamne!. 3. hu
(cuvânt de adresare între
dervişii Bektaşi).
hububat, -tı s. cereale.
Huda s. Dumnezeu.
hudut s. 1. graniŃă, frontieră.
2. limită, capăt; extremitate //
hem ~ limitrof; ~ alâmeti
bornă de hotar; ~ koymak a
delimita; ~ dışı etmek a
expulza.
hudutlandırmak – huy
hudutlandırmak vt. a delimita, a
mărgini; a limita.
hudutsuz adj. nelimitate, nesfâr-
şit.
hukuk, -ku s. 1. drept, justiŃie; ~
fakültesi facultatea de drept;
anayasa ~u drept constitu-
Ńional; ceza ~u drept penal;
hususî/medenî ~ drept civil;
idare ~u drept administrativ;
milletlerarası ~ drept inter-
naŃional. 2. legislaŃie.
hukukçu s. jurist, legist.
hukuken adv. juridic.
hukuki adj. juridic.
hulâsa I. s. 1. rezumat. 2. (chim.)
extract. II. adv. pe scurt, în
rezumat.
hulya s. imaginaŃie, închipuire;
fantezie; ~ya dalmak a visa.
humma s. febră // kazıklı ~
(med.) tetanos; lekeli ~ tifos
exantematic.
humus1 s. humus.
humus2 s. (culin.) humus (mân-
care cu năut pisat).
hunhar adj. (fig.) setos de sânge,
sângeros; crud.
hunharlık, -ğı s. atrocitate, bes-
tialitate, cruzime; sete de
sânge.
huni s. pâlnie.
hunnak, -kı s. (med.) anghină.
hura interj. ura!.
hurafe s. mit; superstiŃie.
hurda s., adj. 1. hârb, rablă.
2. fleac, mărunŃiş.
hurdacı s. negustor de fier vechi.
271
hurdahaş adj. hârb, rablă.
huri s. (rel.) hurie, frumuseŃe din
paradisul musulman.
hurma s. curmală // ~ ağacı
curmal.
hurra interj. v. hura.
husuf s. eclipsă de lună.
husul, -lü s. 1. apariŃie, naştere.
2. realizare, înfăptuire // ~a
gelmek 1) a apărea, a se
naşte, 2) a se realiza, a se
înfăptui.
husumet, -ti s. duşmănie, vrăj-
măşie; ~ beslemek a nutri
duşmănie.
husus s. 1. problemă, chestiune;
bu ~ta în această problemă.
2. particularitate, caracteris-
tică.
hususi adj. special, particular.
hususiyet, -ti s. caracteristică,
particularitate; specificitate.
hususuyla adv. în special, îndeo-
sebi.
husye s. (anat.) testicul.
huş s. (bot.) mesteacăn.
huşu, -u s. 1. modestie. 2. (rel.)
smerenie, umilinŃă, atitudine
umilă.
huşunet, -ti s. duritate, asprime.
hutbe s. (în islam) predică rostită
de imam în geamie, în ziua de
vineri şi de sărbători; kutbe,
khutba.
huy s. 1. caracter, natură, fire.
2. deprindere, obişnuinŃă, obi-
cei. 3. (fig.) viciu, manie,
nărav.
272
huylanmak vi. 1. a suspecta, a fi
bănuitor. 2. a se enerva, a se
irita, a se înfuria. 3. (d.
animale) a se nărăvi.
huysuz adj. cu caracter urât,
dezgustător; infam; ticălos.
huysuzlanmak, huysuzlaşmak
vi. a se nărăvi, a avea com-
portament neadecvat.
huzur s. 1. prezenŃă; asistenŃă; her-
kesin ~unda în prezenŃa tuturor.
2. huzur. 3. prosperitate.
huzurevi, -ni s. azil de bătrâni.
huzurlu adj. liniştiti, calm,
netulburat.
huzursuzluk, -ğu s. nelinişte,
zbucium, agitaŃie; deranj.
hücre s. 1. (anat.) celulă.
2. (constr.) nişă, firidă.
3. arest, carceră, celulă.
hücrebilim s. sitologie.
hücum s. 1. (mil.) asalt, atac;
~a kalkmak a porni la atac.
2. agresiune, invazie; ~ etmek
a ataca.
hükmetmek vt. 1. a decide, a
hotărî; a dispune. 2. a do-
mina, a guverna.
hüküm, -kmü s. 1. sentinŃă, ver-
dict. 2. guvernare, dominaŃie;
autoritate; ~ sürmek a guverna,
a domina. 3. importanŃă,
valoare. 4. putere, influenŃă //
~ giymek (jur.) a fi condam-
nat.
hükümdar s. suveran, monarh.
hükümdarlık, -ğı s. 1. monarhie.
2. suveranitate; dominaŃie.
huylanmak – hürmet
hükümet, -ti s.1. guvern. 2. stat;
~ darbesi lovitură de stat // ~
merkezi capitală.
hükümlü s., adj. (jur.) condam-
nat.
hükümran adj. suveran.
hükümranlık, -ğı s. suverani-
tate.
hükümsüz adj. nul; anulat.
hükümsüzlük, -ğü s. (jur.) nuli-
tate.
hülle s. (rel., la musulmani) cu-
nunie religioasă de o zi.
hümanist s., adj. umanist.
hümanizm s. umanism.
hümayun adj. imperial, regal.
hüner s. talent; pricepere, dex-
teritate.
hünerli adj. talentat; priceput,
iscusit.
hünersiz adj. lipsit de talent;
nepriceput.
hüngür în expr.: ~ ~ plâns (în
hohote).
hüngürdemek vi. a plânge (în
hohote).
hüngürtü s. hohot (de plâns).
hünkâr s. sultan, padişah; mo-
narh.
hünkarbeğendi s. mâncare de
vinete cu carne tocată şi
bulion.
hünnap, -bı s. (bot.) iuiuba.
hür, -rrü adj. liber, indepen-
dent.
hürmet, -ti s. respect, stimă,
consideraŃie; ~ etmek a res-
pecta, a stima.
hürmetli – ılık
hürmetli adj. 1. respectat, stimat,
onorat. 2. (fig.) mare, colosal.
hürmetsizlik, -ği s. lipsă de res-
pect; impertinenŃă, insolenŃă.
hürya adv. toŃi deodată; buluc.
hürriyet, -ti s. libertate, inde-
pendenŃă; autonomie.
hüsnühal, -li s. bună-purtare;
~ kâğıdı certificat/scrisoare
de bună-purtare; referinŃă; re-
comandare.
hüsnühat, -tı s. caligrafie.
hüsnükabul, -lü s. primire cor-
dială.
hüsnükuruntu s. iluzie; plăs-
muire.
hüsnüniyet, -ti s. intenŃie bună;
bunăvoinŃă, atitudine bună-
voitoare.
ı I a unsprezecea literă a
alfabetului limbii turce; sunet
notat cu această literă.
ığıl adj. (d. ape) lin, domol; ~ ~
akmak a curge lin.
ığrıp, -bı s. năvod.
ıh interj. îndemn pentru a înge-
nunchia cămila.
ıhı interj. iată!
ıhlamak vi. a geme.
ıhlamur s. (bot.) tei.
ıhtırmak vt. a îngenunchia că-
mila.
ıkınmak vi. a se screme (şi fig.).
273
hüsran s. 1. pagubă, daună.
2. decepŃie, deziluzie, deza-
măgire; regret // ~a uğramak
a avea decepŃie; a fi dezi-
luzionat.
hüsün, -snü s. frumuseŃe.
Hüt Dağı, -nı s. munte lângă
oraşul Medina; ~ gibi şiş-
mek/kabarmak a se umfla
exagerat de mult.
hüviyet, -ti s. identitate; ~ cüz-
danı buletin de identitate.
hüzün, -nü s. tristeŃe; melan-
colie.
hüzünlenmek vi. a se întrista, a
se indispune.
hüzünlü adj. trist; melancolic.
hüzzam s. (muz.) o tonalitate în
muzica turcă clasică.
ıkıntı s. scremet.
ıklamak vi. 1. a respira greu.
2. (fig.) a fi la strâmtoare.
ıklım în expr.: ~ tıklım plin până
la refuz, plin ochi.
ılgamak vt. a mâna la trap; a
mâna la galop.
ılgar s. 1. trap, galop. 2. (ist.)
incursiune cu cavaleria.
ılgım s. miraj, fata morgana.
ılıca s. izvor termal.
ılıcak adj. călduŃ.
ılık, -ğı adj. cald; ~ su apă căl-
duŃă.
274
ılım s. cumpătare, moderaŃie.
ılıman adj. (geogr.) temperat.
ılımlamak vt. (fiz.) a modera.
ılımlayıcı s. (fiz.) moderator.
ılımlı adj. cumpătat, moderat.
ılın adj. (fiz.) neutral.
ılıncık s. (fiz.) neutron.
ılındırmak vt. a încălzi.
ılınmak vi. a se încălzi.
ımızganmak vi. 1. a picoti,
a moŃăi. 2. (d. foc) a mocni.
3. (fig.) a şovăi.
ır s. cântec, melodie.
ıra s. (filoz.) caracter, natură.
ırabilim s. caracterologie.
Irak s. Đrak.
ırak adj. (în)depărtat, de departe.
ıraklaşmak vi. a se îndepărta, a
se separa, a se despărŃi.
ıraklaştırmak vt. a îndepărta; a
separa, a despărŃi.
ıraklık, -ğı s. depărtare, distanŃă.
ıraksak adj. (mat., fiz.)
divergent; ~mercek (fiz.)
lentile divergente.
ıraksama s. (mat.) divergenŃă.
ıralamak vt. a caracteriza; a
înfăŃişa.
ıramak vi. a se îndepărta, a se
distanŃa.
ırgalamak vt. a zdruncina, a
zgâlŃâi; a mişca.
ırgalanmak vi. a se zdruncina, a
se zgâlŃâi; a se mişca.
ırgat s. 1. argat. 2. vinci, cabestan.
ırk, -kı s. 1. rasă; beyaz ~ rasă
albă; kara ~ rasă neagră.
ılım – ısıveren
2. (zool.) specie // ~ ayrımı
segregaŃie rasială.
ırkbilim s. etnologie.
ırkçı s., adj. rasist.
ırkçılık, -ğı s. rasism.
ırki, ırksal adj. rasial.
ırktaş adj. de aceeaşi rasă.
ırlamak vt., vi. a cânta.
ırmak s. fluviu, râu.
ırz s. castitate, cinste, neprihă-
nire // ~a geçmek a viola (o
femeie); ~ düşmanı violator;
~a tecavüz viol.
ısı I. s. (fiz.) grad de căldură,
temperatură. II. adj. cald.
ısıcam s. termopan.
ısıdam s. baie turcească.
ısıdenetir s. termostat.
ısıl adj. calorific, termic.
ısın s. (fiz.) calorie.
ısındırmak vt. 1. a încălzi.
2. (fig.) a obişnui, a deprinde.
ısınma s. încălzire; ~ ısısı (fiz.)
căldură specifică; ~ koşusu
(sport) alergare de încălzire.
ısınmak vi. 1. a se încălzi.
2. (fig.) a se obişnui, a se
deprinde.
ısıölçer s. calorimetru.
ısırgan s. (bot.) urzică.
ısırık, -ğı s. muşcătură.
ısırmak vt. a muşca; a apuca cu
dinŃii.
ısıtma s. 1. încălzire. 2. (med.)
malarie, friguri.
ısıtmak vt. v. ısındırmak (1).
ısıveren adj. exotermic.
ıskala – ışıl ışıl
ıskala s. 1. (muz.) gamă, 2. (tehn.)
scală.
ıskalamak vt. a rata (Ńinta).
ıskarmoz s. (mar.) furchet.
ıskarta s. rebut, produs neco-
respunzător, produs cu defect.
ıskonto s. 1. (com.) rabat, redu-
cere. 2. (fin.) scont.
ıskontolu adj. cu reducere; la
preŃ redus.
ıslah s. 1. îmbunătăŃire, amelio-
rare. 2. corectare, îndreptare,
redresare.
ıslahat, -tı s. reformă; schim-
bare, modificare.
ıslahatçı s. reformator, reformist.
ıslak adj. ud, umed.
ıslaklık, -ğı s. umezeală, umidi-
tate.
ıslanmak vi. a se umezi, a se uda.
ıslatmak vt. a uda, a umezi; a
înmuia.
ıslık, -ğı s. fluierat, şuierat. ~ çal-
mak a fluiera, a şuiera.
ıslıklamak vt. a fluiera; a deza-
proba.
ıslıklanmak vi. a fi fluierat.
ıslıklı adj. sibilant, şuierător. ~
ünsüz (lingv.) consoană sibi-
lantă.
ısmarlama s. comandare, co-
mandă.
ısmarlamak vt. 1. a face coman-
dă, a comanda. 2. a însărcina,
a încredinŃa // Allah’a ısmar-
ladık La revedere!
ıspanak, -ğı s. spanac.
ıspatula s. spatulă.
275
ıspavli s. odgon, funie.
ıspazmoz s. spasm.
ısrar s. insistenŃă, persistenŃă;
perseverenŃă; ~ etmek a in-
sista, a persevera.
ısrarlı adj. insistent.
ıssız adj. (d. locuri) pustiu, ne-
locuit.
ıssızlık, -ğı s. (d. locuri) pustie-
tate.
ıstakoz adj. homar.
ıstampa s. 1. marcă, inscripŃie,
desen. 2. stampă. 3. tuşieră.
ıstavroz s. (rel.) cruce, semnul
crucii; ~ çıkarmak a-şi face
cruce.
ıstılah s. v. ifade (2).
ıstırap s. durere, chin, supliciu //
~ çekmek a se chinui; ~ çek-
tirmek a chinui.
ıstıraplı adj. chinuit; suferind.
ıstok s. stoc, depozit.
ışık s. 1. rază, güneş ~ ları raze
solare. 2. rază (d. lumină),
lumină // ~ göstermek/tutmak
a lumina (ceva); ~ yılı (astr.)
an lumină.
ışıkküre s. fotosferă.
ışıklandırmak vt. a lumina, a
ilumina.
ışıklı adj. luminat, plin de lu-
mină.
ışıkölçer s. fotometru.
ışıl ışıl adv. în expr.: ~ ~ par-
lamak a străluci puternic, a
sclipi.
276
ışıldak, -ğı s. 1. luciu, lustru.
2. proiector, reflector.
ışıldamak vt. a luci, a străluci, a
sclipi.
ışıldatmak vt. a lustrui, a face să
lucească.
ışılküf s.(bot.) actinimicoză.
ışıltı s. strălucire, sclipire.
ışıma s. 1. (fiz.) iradiere, emitere.
(de lumină) 2. iluminare.
ışımak vi. 1. (fiz.) a iradia, a
emite (lumină). 2. a ilumina.
ışın s. 1. rază de lumină. 2. (fiz.,
mat.) rază; Beta ~ları raze
beta; Gamma ~ları raze
gama.
ışınbilim s. radiologie.
ışınbilimci s. radiolog.
ışınbilimsel adj. radiologic.
ışınçekim s. radiografie.
ışınetki s. radioactivitate.
Đ
i Đ a douăsprezecea literă a alfa-
betului limbii turce; sunet
notat cu această literă.
iade s. 1. restituire, înapoiere.
2. reluare, restabilire; siyasi
münasebetlerin ~si restabilire
a relaŃiilor diplomatice // ~i
itibar etmek a reabilita; mu-
hakemenin ~si (jur.) recurs.
iadeli adj. (d. scrisori) recoman-
dat; ~taahhütlü mektup scri-
ışıldak – ibadethane
ışınetkin adj. radioactiv.
ışınım s. (fiz.) radiaŃie.
ışınlama s. iradiere.
ışınlamak vt. a iradia.
ışınmak vt. (d. lumină) a se
propaga.
ışınsal adj. radial, radiar.
ışıyan adj. radiant, ~ enerji
energie radiantă.
ıtır, -trı s. parfum, aromă.
ıtırlı adj. parfumat, aromat.
ıtriyat, -tı s. pl. parfumuri.
ıvır zıvır s. fleacuri, nimicuri; tot
felul de mărunŃişuri.
ızgara s. 1. grătar. 2. friptură la
grătar, frigăruie.
ızrar s. pagubă; daună, preju-
diciu; ~ etmek a păgubi (pe
cineva); a provoca daune, a
prejudicia.
ıztırap s. v. ıstırap.
soare cu confirmare de pri-
mire.
iane s. 1. ajutor; asistenŃă.
2. subscripŃie; contribuŃie.
iare s. împrumut.
iaşe s. hrană, provizii; ~ etmek a
se aproviziona cu alimente, a
face provizii.
ibadet, -ti s. (rel.) 1. închinare,
rugăciune. 2. cult.
ibadethane s. loc de rugăciune;
templu, sanctuar.
ibadullah – icra
ibadullah s. 1. (rel.) robii/su-
puşii lui Dumnezeu. 2. (fig.)
abundent, foarte bogat.
ibare s. (lingv.) 1. sintagmă,
expresie. 2. text; formulare.
ibaret, -ti adj. compus, alcătuit;
format; beş kişiden ~ bir grup
un grup format din cinci
persoane // ~ olmak 1) a se
compune, 2) a se constitui, a
se forma.
ibate s. întreŃinere, hrănire, ~ et-
mek a întreŃine, a hrăni.
ibda s. creaŃie, invenŃie; desco-
perire.
ibibik, -ği s. (zool). pupăză.
ibik s. 1. supliment, adaos 2. (la
unele păsări) creastă.
ibis s. (zool.) ibis.
ibiş s. numele servitorului pros-
tăvan; ~ gibi prost, idiot.
iblis s. 1. satană, drac. 2. (fig.)
intrigant. 3. (fig.) diavol.
ibne s. (vulg.) pederast, homo-
sexual (pasiv).
ibra s. (fin., jur.) absolvire; exo-
nerare; descărcare de obliga-
Ńii, achitare; ~etmek a achita,
a absolvi.
ibraname s. descărcare; chitanŃă.
Đbrani s. (ist.) iudeu; evreu.
Đbranice s. limba ebraică.
ibraz s. demonstrare, prezentare;
~ etmek a demonstra, a
prezenta.
ibre s. 1. (tehn.) ac, indicator.
2. (bot.) stil.
277
ibret, -ti I. s. exemplu, pildă.
II. adj. hidos, monstruos // ~
almak a lua pildă; ~ olmak a-i
fi (cuiva) învăŃătură.
ibrik, -ği s. ibiric.
icabet, -ti s. 1. acceptare, răs-
puns favorabil. 2. îngăduinŃă,
acord ~etmek a accepta.
icap s. 1. necesitate, trebuinŃă,
cerinŃă // ~ ında la nevoie, în
caz de nevoie; ~ etmek a fi
necesar; ~ ına bakmak 1) a
face aşa cum se cuvine, 2)
(fig.) a termina, a omorî, a
lichida. 2. (log.) afirmaŃie.
icar s. închiriere, arendare; ~ et-
mek / ~ a vermek a închiria; a
arenda
icare s. 1. chirie, arendă 2. rentă.
icat s. invenŃie, desoperire ~
etmek a inventa, a descoperi.
icatçı s. inventator.
icaz s. concizie; rezumare, pre-
scurtare; ~ etmek a rezuma, a
prescurta // ~ tarikiyle în
rezumat, pe scurt.
icazet s. 1. permisie, autorizare
2. diplomă, certificat.
icazetname s. 1. autorizaŃie scri-
să, permis 2. diplomă, certifi-
cat.
icbar s. coerciŃie, constrângere;
presiune, impunere; ~ etmek
a constrânge, a forŃa (pe
cineva).
icmal, -li s. rezumat, prescurtare.
icra s. executare, îndeplinire;
~ etmek a executa, a îndepli-
278
ni; ~ komitesi comitet exe-
cutiv; ~ kuvveti organ execu-
tiv; ~ memuru (jur.) executor;
~ hukuku (jur.) drept
administrativ; ~ya vermek a
intenta o acŃiune de execuŃie.
iç I. s. 1. interior, partea interi-
oară. 2. (la fructe) miez. 3.
(anat.) stomac. 4. (fig.) inimă,
suflet. II. adj. intern, interior;
~ siyaset politică internă // ~
açmak a mărturisi; a fi sincer;
~i açılmak a se bucura, a se
înveseli, ~i bayılmak a leşina
de foame; ~i bulanmak a avea
greŃuri; ~i dar nerăbdător; ~i
erimek a fi amărât, a fi abătut;
~i gitmek a avea diaree; ~i
kararmak a se descuraja; ~i
sıkılmak a se plictisi; ~ine
batmak a-i părea rău, a re-
greta, ~ine doğmak a avea
presimŃiri, a intui; ~ine kurt
düşmek a avea îndoieli, a se
îndoi; ~i ~ine sığmamak a fi
foarte bucuros; ~inden çık-
mak a reuşi, a izbuti; ~inden
geçmek a-i trece prin minte;
~inden gelmek a avea inspi-
raŃia să...; ~inden okumak 1) a
(-i) citi (cuiva) gândurile, 2) a
înjura în gând; ~ini çekmek a
ofta; ~ini dökmek a-şi spune
amarul, a se destăinui; ~i hop
etmek a-i tresări inima; ~i kan
ağlamak a suferi amarnic;
~lastik (auto) cameră; ~ or-
ganlar (anat.) organe interne;
iç – içgüdüsel
~ pazar (com.) piaŃă internă;
~ savaş război intern; ~i tez
grăbit, impacient, nerăbdător;
~yakımlı motor (tehn.) motor
cu ardere internă.
içalım s. import.
içbükey adj. concav.
iççamaşırı s. lenjerie de corp.
içdeniz s. (geogr.) mare interi-
oară.
içderi s. (fiziol.) endoterm.
içebakış s. introspecŃie.
içecek, -ği I. s. băutură (de orice
fel). II. adj. de băut.
içeçeken adj. (anat.) aductor;
(muşchi) aductor.
içedoğma s. intuiŃie, presimŃire.
içedönük adj. (med.) introvertit.
içedönüklük, -ğü s. (med.) intro-
versiune.
içek, -ği s. (lingv.) infix.
içekapanık adj. (med.) autist.
içeri I. s. partea interioară, inte-
rior. II. adv. înăuntru, în inte-
rior; ~ girmek a intra înăuntru.
içerik, -ği I. s. conŃinut, cuprins
II. adj. (log.) implicit.
içerlek adj. (d. locuri) dosnic,
retras.
içerikli adj. cu conŃinut.
içerlemek vi. a se indigna.
içerme s. includere.
içermek vt. a include.
içevlilik, -ği s. endogamie.
içeyönelik s., adj. (med.) autist.
içgeçit s. tunel.
içgüdü s. instinct.
içgüdüsel adj. instinctiv.
içgüvey – içtenlik
içgüvey, içgüveyi s. ginere care
vine la casa părinŃilor fetei.
içilir adj. băubil, potabil.
içim s. înghiŃitură (dintr-o bău-
tură).
için prep. 1. pentru; benim ~
pentru mine; senin ~ pentru
tine; onun ~ pentru el.
2. pentru că, deoarece; gelme-
diği ~ pentru că nu a venit.
içindekiler s. 1. conŃinut. 2. tablă
de materie, cuprins.
içindeleme s. includere, cuprin-
dere, înglobare.
içindelik, -ği s. spontaneitate.
içiniçin adv. în taină, pe ascuns,
în secret.
içirmek vt. 1. a da (cuiva) să bea.
2. a adăpa.
içiş s. băut, consum de băutură.
içişleri s. afaceri interne; ~ bakanı
ministru de interne; ~ bakanlığı
ministerul de interne.
içiter s. injector.
içitim s.(med.) injecŃie.
içitmek vt. (med.) a injecta.
içkale s. donjon, turn fortificat.
içki s. băutură alcoolică // ~
âlemi petrecere cu băutură;
chef; ~içmek/kullanmak a
consuma băuturi alcoolice; ~
tutkunluğu alcoolism.
içkici s. 1. băutor. 2. beŃiv.
içkili adj. băut, în stare de
ebrietate.
içkin adj. imanent; intrinsec.
içkulak, -ğı s. (anat.) ureche
internă.
279
içlek adj. imaterial; spiritual.
içlem s. comprehensiune; cunoaş-
tere, pătrundere, înŃelegere.
içlemsel adj. comprehensiv; pă-
trunzător, inteligent.
içlendirmek vt. a necăji, a su-
păra, a amărî.
içlenmek vi. a se necăji, a se
amărî.
içli adj. 1. (d. fructe) cărnos, cu
mult miez. 2. (fig.) senti-
mental, tandru.
içlidışlı adj. intim, familiar.
içlik, -ği s. lenjerie; rufărie de
corp.
içlilik, -ği s. sentimentalism.
içmek vt. 1. a bea. 2. a fuma // ant
~ a jura, a depune jurământ.
içmimar s. decorator de interi-
oare.
içörtü s.(anat.) endoteliu.
içparazit, -ti s. v. içasalak.
içplazma s. (biol.) endoplasmă.
içrek adj. (d. ritualuri) izoteric,
ascuns, secret.
içsalgı s. (fiziol.) secreŃie internă;
hormon.
içsalgıbezi s. (fiziol.) glandă en-
docrină.
içsalgıbilim s. endocrinologie.
içsel adj. lăuntric; intern.
içses s. (lingv.) vocală internă /
consoană medială; ~ düşmesi
(lingv.) sincopă.
içsürdürücü adj. laxativ; pur-
gativ.
içten adj. sincer, deschis.
içtenlik, -ği sinceritate.
280
içtensizlik, -ği s. lipsă de sin-
ceritate, făŃărnicie, ipocrizie.
içtepi s. impuls, imbold, îndemn.
içtihat s. opinie; convingere;
interpretare.
içtima s. adunare, reuniune.
içtimai adj. social; ~ ilimler
ştiinŃele sociale.
içtinap, -bı s. abŃinere, reŃinere;
~ etmek a se abŃine.
içtümce s. (gram.) propoziŃie
incidentă.
içtüzük s. regulament (de ordine
interioară).
içyağı s. seu.
içyapı s. structură internă.
içyürekzarı, -nı s. (anat.) endo-
card.
içyüz s. esenŃă, natură, substanŃă.
idam s. 1. (jur.) pedeapsă capi-
tală. 2. execuŃie // ~cezası
condamnare la moarte; ~ et-
mek a condamna la moarte.
idame s. continuare; perpetuare;
~ etmek a continua, a men-
Ńine.
idare s. 1. conducere, guvernare.
2. administrare, dirijare.
3. (econ.) economisire // ~
etmek 1) a conduce, a gu-
verna, 2) a administra, a
dirija; ~ hukuku (jur.) drept
administrativ.
idareci s. administrator, director,
manager.
idarehane s. 1. direcŃie. 2. sediu,
birou.
içtensizlik – idilik
idareimaslahat, -tı s. manage-
ment defectuos / empiric.
idareli adj. 1. conducător, de
conducere. 2. econom; econo-
mic.
idari adj. administrativ; de con-
ducere, conducător; ~ çevre-
ler (pol.) cercuri conducă-
toare.
iddia s. 1. afirmaŃie, susŃinere (a
unei păreri). 2. idee, părere,
convingere. 3. pretenŃie, re-
vendicare. 4. obstinenŃă, încă-
păŃânare // ~ etmek a susŃine;
a pretinde.
iddiacı adj. încăpăŃânat, îndârjit.
iddialı adj. 1. cu pretenŃii; pre-
tenŃios. 2. discutabil, proble-
matic; contestabil.
iddianame s. act de acuzare;
rechizitoriu.
iddiasız adj. fără pretenŃie;
nepretenŃios, modest.
idiasızlık, -ğı s. lipsă de pre-
tenŃie; modestie; simplitate.
ide, idea s. idee, gând; cugetare.
ideal, -li s. ideal.
idealist s., adj. idealist.
idealize s. în expr.: ~ etmek a
idealiza.
idealizm s. idealism.
iddealleştirmek vt. a idealiza.
idefiks s. idee fixă.
identik adj. identic.
ideolog s. ideolog.
ideloji s. ideologie.
idil s. idilă.
idilik adj. idilic.
idman – iğnelemek
idman s. exerciŃiu fizic; antre-
nament; ~ yapmak 1) a face
exerciŃii fizice, 2) (sport) a se
antrena.
idmanlı adj. 1. (sport) antrenat.
2. (fig.) familiarizat; obişnuit.
idrak, -ki s. 1. inteligenŃă; ra-
Ńiune. 2. percepere, cunoaş-
tere; ~ etmek a percepe, a
intui.
idrar s. urină // ~ asidi acid uric.
ifa s. 1. executare, îndeplinire.
2. plată, achitare; ~ etmek 1) a
executa, a îndeplini, 2) a
plăti, a achita.
ifade s. 1. expunere, explicaŃie.
2. exprimare; redare. 3. (jur.)
depoziŃie. ~ vermek (jur.) a
depune mărturie.
iffet, -ti s. 1. cinste, onestitate.
2. castitate, neprihănire, puri-
tate.
iffetli adj. 1. cinstit, onest. 2. ne-
prihănit, pur; cast.
iflâs s. faliment; ~ etmek a da
faliment.
ifna s. distrugere, nimicire; ~
etmek a distruge, a nimici.
ifrat, -tı s. exces, exagerare // ~a
düşmek a exagera; ~a kaçmak
a face exces; ~tan tefrite de la
o extremă la alta.
ifraz s. 1. separare, divizare. 2.
(biol.) secreŃie // ~ etmek 1) a
divide în cotă parte, 2) (fi-
ziol.) a secreta, 3) a separa.
ifrit, -ti s. demon // ~ kesilmek /
~ olmak a se înfuria.
281
ifşa, -ai s. divulgare, deconspi-
rare; ~ etmek a divulga.
iftar s.(rel., în islam)
deschiderea postului seara,
după apusul soarelui, în luna
Ramazan; ~ etmek a mânca
după un post de o zi; a
deschide postul.
iftariye s. calendar cu orele
exacte când se mănâncă după
o zi de post, în luna Rama-
zan.
iftihar s. mândrie, onoare; ~
etmek a se mândri.
iftira s. calomnie; ~ etmek / at-
mak a calomnia.
iftiracı s. calomniator.
iglu s. iglu.
iguana s. (zool.) iguană.
iğ s. fus.
iğde s. (bot.) răchiŃică, măslin
sălbatic.
iğdiş adj. (d. animale) castrat.
iğdişlemek vt. a castra, a emas-
cula, a jugăni.
iğfal, -li s. 1. înşelare, păcălire,
ademenire. 2. seducŃie, sedu-
cere, corupere, pervertire; ~
etmek 1) a înşela, a păcăli, 2) a
corupe, a seduce; a perverti.
iğne s. 1. ac (de cusut); toplu ~
ac cu gămălie. 2. agrafă, ac.
3. ac de siguranŃă. 4. (med.)
injecŃie. 5. (bot.) Ńeapă, ghim-
pe. 6. (zool.) ac, limbă.
iğnelemek vt. 1. a înŃepa. 2. (fig.)
a ironiza.
282
iğneli adj. 1. Ńepos, cu Ńepi.
2. (fig.) ironic, sarcastic.
iğneyapraklılar s. (bot.) conifere.
iğrenç adj. scârbos, dezgustător,
respingător.
iğrençlik, -ği s. silă, scârboşenie;
lucru dezgustător/scârbos; fap-
tă/purtare/vorbă scârboasă.
iğrendirmek vt. a scârbi, a dez-
gusta, a-i repugna.
iğrenilmek vi. a fi scârbit, a fi
dezgustat.
iğrenmek vi. a se scârbi; a se
dezgusta; a-i fi silă.
iğrenti s. dezgust, silă.
iğtinam s. captură; pradă.
iğra s. 1. păcălire, inducere în
eroare. 2. tentaŃie, ispită; se-
ducŃie.
ihale s. licitaŃie; ~ etmek a licita;
~ ye çıkarmak a scoate la
licitaŃie.
ihanet, -ti s. 1. trădare. 2. infi-
delitate; perfidie; ~etmek a
trăda.
ihata s. 1. încercuire, împresu-
rare. 2. înŃelegere, compre-
hensiune, pătrundere; ~ etmek
1) a încercui, a împresura,
2) a înŃelege, a pătrunde.
ihbar s. 1. avizare, notificare; in-
formare; ~ etmek a aviza, a
notifica; a denunŃa; a
informa. 2. a denunŃa.
ihbarcı s. 1. informator. 2. de-
nunŃător.
iğneli – ihtar
ihbarlamak vt. 1. a anunŃa, a
informa. 2. a denunŃa, a face
un denunŃ.
ihbarname s. 1. înştiinŃare, avi-
zare. 2. (jur.) citaŃie.
ihlâl, -li s. violare, încălcare,
nesocotire; ~ etmek a viola, a
încălca, a nesocoti.
ihlâs s. 1. sinceritate, candoare.
2. devotament, ataşament.
3. (rel.) devoŃiune; Sure(y)i ~
Sura devoŃiunii (a 112-a sură
din Coran).
ihmal, -li s. neglijenŃă, delăsare;
trecere cu vederea, omitere; ~
etmek a neglija; a trece cu
vederea, a omite.
ihmalci adj. neglijent, delăsător;
indolent.
ihracat, -tı s. export.
ihmalcilik, -ği s. neglijenŃă, de-
lăsare, indolenŃă.
ihracatçı s. exportator.
ihraç s. 1. scoatere, eliminare. 2.
extragere, extracŃie. 3. export;
~ etmek 1) a exporta, 2) a
exclude.
ihram s. (rel.) bucată de pânză
albă cu care se acoperă pe-
lerinii în timpul pelerinajului
la Mecca // ~ a girmek (d.
pelerinii musulmani) a se
acoperi cu ihram-ul.
ihsan s. 1. favoare. 2. binefacere,
faptă bună. 3. cadou, atenŃie.
ihtar s. 1. avertisment, prevenire.
2. înştiinŃare, citaŃie // ~ et-
ihtarname – ika
mek 1) a avertiza, a preveni,
2) a atrage (cuiva) atenŃia.
ihtarname s. avertisment scris.
ihtilâl, -li s. 1. răscoală, razvră-
tire. 2. revoluŃie. 3. schim-
bare, reformă.
ihtilâlcı s. răsculat; insurgent; re-
voluŃionar.
ihtilâs s. 1. abuz, exces. 2. dela-
pidare.
ihtilat, -tı s. 1. amestec, inter-
venŃie. 2. contact, legătură,
relaŃie.
ihtimal, -li s. posibilitate, pro-
babilitate, eventualitate; her
~e karşı pentru orice even-
tualitate; ~ki posibil; ~ ver-
memek a nu crede posibil.
ihtimali adj. probabil, posibil,
eventual.
ihtimam s. 1. strădanie, efort, si-
linŃă. 2. grijă, interes, îngrijo-
rare; ~ etmek/göstermek a
arăta grijă, interes faŃă de.
ihtira s. invenŃie, inovaŃie; ~ et-
mek a inventa, a inova.
ihtiram s. respect; veneraŃie;
consideraŃie; ~ etmek a res-
pecta, a venera; ~ kıtası gardă
de onoare; ~ duruşu (mil.)
pentru onor!
ihtiras s. pasiune, ambiŃie.
ihtiraslı adj. pasionat, ambiŃios.
ihtiraz s. precauŃie, prudenŃă;
~ kaydı rezervă, condiŃie.
ihtisas s. specializare; speciali-
tate.
283
ihtişam s. fast, pompă, gran-
doare.
ihtiva s. cuprindere, conŃinere,
înglobare; ~ etmek a cuprin-
de, a conŃine, a îngloba.
ihtiyaç, -cı s. necesitate, trebu-
inŃă; ~ ı olmak a-i fi necesar.
ihtiyar1 s., adj. bătrân, vârstnic.
ihtiyar2 s. consimŃământ, asenti-
ment // ~ etmek a alege, a opta.
ihtiyari adj. facultativ; voluntar;
opŃional.
ihtiyarlamak vi. a îmbătrâni.
ihtiyarlık, -ğı s. bătrâneŃe.
ihtiyat, -tı s. 1. prudenŃă, pre-
cauŃie. 2. rezervă, reŃinere // ~
kuvvetleri (mil.) forŃe de
rezervă; ~ zabiti (mil.) ofiŃer
de rezervă.
ihtiyati adj. preventiv; de preca-
uŃiune; ~ haciz (jur.) seches-
tru preventiv.
ihtiyatlı adj. prudent, precaut.
ihtiyatsız adj. imprudent.
ihtiyatsızlık, -ğı s. imprudenŃă;
~ etmek a fi imprudent.
ihtizaz s. trepidaŃie, vibraŃie.
ihvan s. 1. prieten, amic. 2. con-
frate.
ihya s. 1. înviere, readucere la
viaŃă. 2. (fig.) însufleŃire, în-
viorare.
ihzar s. pregătire; preparare.
ihzari adj. pregătitor.
ika, -ı s. execuŃie, executare;
realizare.
284
ikame s. 1. aşezare, stabilire.
2. plasare, plantare // dâva ~
etmek a intenta un proces.
ikamet, -ti s. domiciliu, locuinŃă;
~ etmek a domicilia, a locui;
~ tezkeresi permis de şedere.
ikametgâh s. reşedinŃă, domici-
liu // ~ mühaberi / kâğıdı
permis /adeverinŃă de şedere.
ikaz s. avertizare, atenŃionare; ~
etmek a avertiza, a atenŃiona.
ikbal, -li s. 1. fericire, mulŃumire
(deplină). 2. noroc; şansă,
baftă.
iki num. doi, două; ~ kere de
două ori; ~ nokta două puncte
// ~ de bir frecvent, adesea; ~
yüzlü cu două feŃe (şi fig.).
ikianlamlı adj. ambiguu, echi-
voc, neclar.
ikibaşlı s. (anat.) biceps.
ikibazlı adj. (chim.) bibazic.
ikici s., adj. dualist.
ikicilik, -ği s. dualism.
ikicinsli adj. bisexual.
ikicinslilik, -ği s. bisexualitate.
ikiçenekli adj. (bot.) dicotiledo-
nat.
ikiçenekliler s. (bot.) dicotiledo-
nate.
ikiçenetli adj. (bot., zool.) bival-
vular.
ikideğerli adj. bivalent.
ikieşeyli adj. bisexual.
ikifazlı adj. (fiz.) bifazic.
ikikat adj. dublu.
ikil s. (lingv.) numărul dual.
ikilem s. dilemă.
ikame – ikizli
ikilemek vt. a dubla, a face de
două ori mai mare.
ikileşmek vi. a se dubla, a se
face de două ori mai mare.
ikili I. adj. 1. dublu, compus din
două părŃi/elemente. 2. bila-
teral. 3. binar. II. s. 1. (muz.)
duo, duet. 2. (la jocul de
cărŃi) cartea doi.
ikinci num. al doilea, a doua.
ikincil adj. secundar; de rezervă;
auxiliar.
ikindi s. partea zilei spre seară,
chindie.
ikiodaklı adj. bifocal.
ikircil adj. echivoc.
ikircim s. nehotărâre, ezitare;
instabilitate; suspiciune.
ikircimli adj. nehotărât, şovăitor,
nesigur; suspect.
ikiyüzlü s., adj. ipocrit, făŃarnic.
ikiyüzlülük, -ğü s. ipocrizie, fă-
Ńărnicie.
ikiz s., adj. geamăn; ~ kardeşler
fraŃi gemeni; ~ ler (astr.)
zodia Gemenilor.
ikizanlam s. amfibologie, ambi-
guitate, amfibolie.
ikizanlamlı adj. amfibologic,
ambiguu, obscur.
ikizkenar adj. (mat.) isoscel;
~ üçgen triunghi isoscel.
ikizli adj. 1. (mamă) cu gemeni.
2. dublu, alcătuit din două
părŃi identice. 3. cu dublu
sens, ambiguu.
iklim – ilâçlamak
iklim s. climă // ~şartları condi-
Ńii climatice; ~e alışma acli-
matizare.
iklimbilim s. climatologie.
iklimbilimci s. climatolog.
iklimleme s. aer condiŃionat;
~aygıtı aparat de aer condi-
Ńionat.
iklimsel adj. climatic; climato-
logic.
ikmal, -li s. 1. desăvârşire; între-
gire, completare. 2. termi-
nare, absolvire (a unei şcoli);
~ imtihanı examen de absol-
vire; ~ etmek 1) a completa, a
întregi, 2) a termina. ~e
bırakmak (d. studenŃi) a avea
restanŃă.
ikna, -ı s. convingere, lămurire;
~ etmek a convinge, a lămuri
// ~ edici convingător; ~ ol-
mak a se convinge.
ikona, ikon s. (rel.) icoană.
ikonografi s. iconografie.
ikrah s. aversiune, dezgust; ~ et-
mek a se scârbi, a se dez-
gusta.
ikram s. tratament; tratare, ospă-
tare; primire ospitalieră; ~ et-
mek a trata, a ospăta, a arăta
un tratament bun.
ikramiye s. 1. gratificaŃie, primă;
recompensă. 2. loz (câştigă-
tor), câştig.
ikrar s. afirmaŃie; recunoaştere;
~ etmek a afirma; a recu-
noaşte.
285
ikraz s. împrumut; ~ etmek a
împrumuta, a da cu împru-
mut.
iks s. (literă) x.
iksir s. elixir.
iktibas s. 1. împrumut, luare de
împrumut. 2. (lit.) citare,
reproducere; ~ etmek 1) a
împrumuta, a lua împrumut,
2) a cita, a reproduce.
iktidar s. putere, forŃă; capaci-
tate; ~ a gelmek a veni la
putere.
iktifa s. suficienŃă, îndestulare; ~
etmek a îndestula, a satisface.
iktiran s. apropiere; ~ etmek a se
apropia.
iktisadi adj. economic; ~ mese-
leler probleme economice.
iktisadiyat, -tı, iktisat s. econo-
mie (ştiinŃă economică).
iktisap, -bı s. achiziŃie, achizi-
Ńionare.
iktisatçı s. economist.
ihtiyoloji s. ihtiologie.
iktiza s. necesitate, trebuinŃă;
~ etmek a trebui, a fi necesar;
~ ettirmek 1) a necesita, a
face necesar, 2) a cere, a
reclama.
il s. 1. (adm.) provincie, judeŃ. 2.
Ńară.
ilâ prep. de la … până la; între.
ilâç s. 1. medicament, doctorie.
2. (fig.) remediu, soluŃie.
ilâçbilim s. farmacologie.
ilâçlamak vt. 1. a impregna cu
medicament. 2. a dezinfecta.
286
ilaçlı adj. medicamentos.
ilâh s. divinitate; Dumnezeu.
ilâhi I. adj. 1. divin, dumneze-
iesc. 2. (fig.) cu totul excep-
Ńional, minunat; divin. II. s.
psalm, cântare religioasă, imn
religios.
ilahileştirmek vt. a diviniza; a
adora, a proslăvi.
ilahiyat, -tı s. teologie; ~ fakül-
tesi facultatea de teologie.
ilahiyatçı s. 1. teolog. 2. student
în teologie.
ilâm s. (jur.) sentinŃă, hotărâre
scrisă.
ilân s. 1. declaraŃie, cominicat.
2. afiş // ~ etmek 1) a publica,
a afişa, 2) a declara, a
comunica, 3) a proclama;
~ı aşk declaraŃie de dra-
goste.
ilancılık, -ğı s. activitate comer-
cială în domeniu publicităŃii;
reclamă.
ilâve s. 1. supliment, adaos.
2. anexă // ~ etmek a adăuga,
a anexa.
ilâveten adv. anexat, alăturat; în
anexă.
ilbay s. v. vali.
ilca s. constrângere, obligare // ~
etmek a obliga, a constrânge.
ilçe s. district; raion.
ile I. prep. cu; împreună cu; o
kalem ~ yazıyor el scrie cu
creionul; onun ~ beraber
împreună cu el. II. conj. şi;
köpek ~ kedi câinele şi pisica.
ilaçlı – iletken
ilelebet adv. la nesfârşit; pentru
totdeauna, pe veci.
ilenç, -ci s. blestem.
ilenmek vi. a blestema, a huli; a
ocărî.
ileri I. s. 1. partea de dinainte,
partea din faŃă. II. adj. avansat,
înaintat; progresist; ~ fikirler
idei progresiste. III. adv.
dinainte, din faŃă; înainte // ~
almak a avansa, a o lua înainte;
~ geçmek a trece în frunte; a
trece în faŃă; ~ sürmek 1) a
merge înainte, 2) a susŃine, a
afirma, 3) a proclama.
ilerici adj. progresist
ilerigelmek vi. a rezulta; a fi
cauza; a datora.
ilerlemek vi. a avansa, a înainta,
a progresa.
ilerleyici adj. progresiv; ~ ben-
zeşme (lingv.) asimilare pro-
gresivă; ~felç (med.) paralizie
progresivă.
ileteç s. cablu electric.
ileti s. 1. mesaj 2. comunicat;
anunŃ.
iletici s., adj. transmiŃător; emi-
Ńător.
iletim s. 1. transmitere; transport.
2. (fiz.) conducŃie. 3. (fiz.)
convecŃie (d. căldură).
iletişim s. comunicare, legătură;
comunicaŃie // ~ kurmak a
stabili legătură.
iletken I. s. (fiz.) conductor.
II. adj. (fiz.) bun conducător,
conductibil.
iletkenlik – ilk
iletkenlik, -ği s. (fiz.) conducti-
bilitate.
iletki s. (mat.) raportor.
iletmek vt. a conduce, a duce, a
transporta.
ilga s. abrogare, anulare; supri-
mare; ~ etmek a abroga, a
anula, a suprima.
ilgeç s. 1. (gram.) postpoziŃie;
prepoziŃie 2. (gram.) parti-
culă.
ilgi s. 1. legătură, relaŃie. 2. inte-
res, preocupare; ~ uyandır-
mak a trezi interes // ~ zamiri
(gram.) pronume relativ.
ilgilendirmek vt. a interesa, a(-i)
trezi (cuiva) interesul.
ilgilenmek vi. a se interesa, a se
preocupa.
ilgili s. 1. referitor la, relativ la,
cu privire la. 2. interesat.
3. competent; ~ makamlar
autorităŃile competente.
ilginç adj. interesant.
ilgisiz adj. dezinteresat; nepă-
sător.
ilgisizlik, -ği s. dezinteres; nepă-
sare.
ilhak, -kı s. anexare, alipire; ~
etmek a anexa, a alipi.
ilham s. (fig.) inspiraŃie; ~ etmek
a se inspira din…./ de la .....;
~ vermek a inspira; ~ almak a
se inspira.
ilik1, -ği s. butonieră, cheotoare.
ilik2, -gi s. (anat.) măduvă; bel ~i
măduva spinării // ~ine işle-
mek a pătrunde până în
287
măduva oaselor; ~ine kadar
ıslanmak a se uda până la
piele.
iliklemek vt. a încheia cu nasturi.
ilikli adj. 1. cu nasturi 2. încheiat
cu nasturi.
ilim, -lmi s. ştiinŃă; tabiî ~ler
ştiinŃele naturale; ~ adamı om
de ştiinŃă.
ilinek, -ği s. (filoz.) accident,
însuşire trecătoare, neesen-
Ńială a unui lucru.
ilinti s. relaŃie; raport; conexiune.
ilişik I. s. relaŃie, legătură;
raport. II. adj. anexat; ataşat;
adăugat.
ilişikli adj. v. ilişkin.
ilişiksiz adj. 1. fără legătură.
2. fără impediment, fără pie-
dică/obstacol.
ilişki s. 1. relaŃie, legătură, cone-
xiune. 2. contact, comunicare.
ilişkili I. adj. legat. II. adv. cu
legătură; relativ la, referitor
la.
ilişkin adj. referitor (la), relativ
(la).
ilişkinlik, -ği s. relativitate.
ilişkisiz adj. fără legătură, fără re-
laŃie; fără un contact anume.
ilişmek vt., vi. 1. a atinge (ceva)
a lua contact (cu ceva). 2. a se
atinge de; a amesteca. 3. (fig.)
a menŃiona; a se referi.
iliştirmek vt. a face legătura, a
face conexiune.
ilk adj. 1. primul, cel dintâi;
~ defa prima dată. 2. primar;
288
~ okul şcoală primară; ~ öğ-
retim învăŃământ primar // ~
önce mai întâi.
ilkah s. 1. fecundare, fecundaŃie,
polenizare, însămânŃare; ferti-
lizare. 2. vaccinare, inoculare.
3. (bot.) altoire, altoi; ~ etmek
1) a fecunda, a poleniza; a
însămânŃa; a fertiliza, 2) a
vaccina, a inocula, 3) (bot.) a
altoi.
ilkbahar s. primăvară.
ilkçağ s. epocă primitivă.
ilke s. 1. element. 2. principiu;
concepŃie; opinie, fundament.
ilkel adj. primar; primitiv (şi
fig.).
ilkeleşmek vi. a deveni o ches-
tiune de principiu.
ilkelleşmek vi. a da dovadă de
primitivism.
ilkellik, -ği s. primitivism.
ilkin adv. în primul rând, înainte
de toate; la început.
ilkkânun s. decembrie.
ilklik, -ği s. întâietate.
ilkokul s. şcoală primară.
ilkomur s. (anat.) atlas, prima
vertebră cervicală.
ilköğrenim, ilköğretim s. învă-
Ńământ primar.
ilkörnek, -ği s. prototip; arhetip.
ilksezi s. percepŃie, aprehen-
siune.
ilksizlik, -ği s. eternitate.
ilkteşrin s. octombrie.
ilkyardım s. prim ajutor.
ilkyarı s. (sport) prima repriză.
ilkah – iltifat
ilkyaz s. v. ilkbahar.
illâ, illâki, ille adv. 1. cu orice
preŃ, oricum, pe orice cale.
2. şi, chiar şi. 3. mai ales, cu
deosebire.
illegal adj. ilegal.
illet, -ti s. 1. boală, maladie. 2.
defect, deranjament 3. (fig.)
cauză, motiv.
illi adj. cauzal.
illiyet s. cauzalitate.
illojik adj. ilogic.
illüminasyon s. iluminare; ilu-
minaŃie, luminaŃie.
illüstrasyon s. ilustrare.
illüzyonist s. iluzionist.
illüzyonizm s. iluzionism.
ilmek I. vt. a înnoda. II. s. v.
ilmik.
ilmi adj. ştiinŃific.
ilmihal, -li s. (rel.) lucrare (carte)
care tratează principiile reli-
giei islamice.
ilmik s. nod.
ilmiklemek vt. a înnoda, a face
nod.
ilmikli adj. înnodat.
ilmiye s. (rel.) notabilităŃile isla-
mului, învăŃaŃii de vază ai
religiei islamice.
iltibas s. confuzie, neclaritate.
iltica s. refugiu, refugiere; exil;
~ etmek a se refugia, a pleca
în exil, a se exila.
iltifat, -tı s. 1. atenŃie, bună-
voinŃă. 2. plăcere, mulŃumire.
3. exclamaŃie; ~ et-
mek 1) a face complimente,
iltihak – imkânsızlık
2) a avea căutare, a avea
trecere.
iltihak s. anexare, anexiune.
iltihap s. inflamare, inflamaŃie.
iltihaplanmak vi. a se inflama.
iltimas s. protecŃie, susŃinere;
tratament preferenŃial, favori-
tism; recomandare; ~ etmek a
susŃine, a proteja; a face favo-
ritisme.
iltimasçı s. protector; susŃinător.
iltisak s. contact, unire; aderenŃă;
joncŃiune.
iltiyam s. cicatrizare; ~ bulmak a
se cicatriza.
ilüviyon s. (geogr.) aluviune.
im s. semn, simbol, marcă; ~
koymak a însemna, a marca.
ima s. aluzie; ~ etmek a face (o)
aluzie.
imaj s. imagine.
imal, -li s. producŃie, fabricare,
confecŃionare; ~ etmek a pro-
duce, a fabrica.
imalât, -tı s. pl. produse, fabri-
cate // ~ masrafı cheltuieli de
producŃie.
imam s. (la musulmani) preot,
imam.
imambayıldı s. (cul.) imamba-
iâldî (mâncare de vinete
umplute cu legume/carne).
imame s. (rel.) ciucurele mătă-
niilor.
iman s. religie, credinŃă, cult.
imaniye s. fideism.
imaniyeci s. fideist.
289
imanlı adj. cu credinŃă, credin-
cios.
imansız adj. 1. necredincios,
ateu. 2. (fig.) crud, nemilos.
imansızca adv. cu cruzime, fără
milă.
imar s. ameliorare; înflorire,
prosperitate; dezvoltare.
imbat, -tı s. briză.
imbik s. alambic // ~ten çekmek /
geçirmek a distila.
imbilim s. semiologie; semio-
tică.
imdat I. s. ajutor; asistenŃă.
II. interj. ajutor!, săriŃi! // ~a
koşmak a sări în ajutor.
imece s. întrajutorare, tovărăşie.
imge s. (fiz.) imagine; ficŃiune.
imgelem s. imaginaŃie, închi-
puire.
imgeleme s. imaginare, închi-
puire.
imgelemek vt. a(-şi) imagina,
a(-şi) închipui.
imgesel adj. imaginar, fictiv.
imha s. nimicire, distrugere,
zdrobire; ~ etmek a nimici, a
distruge, a zdrobi; ~ ateşi
(mil.) foc de pregătire / de
anihilare.
imitasyon s. imitare, imitaŃie.
imitatör s. imitator.
imkân s. posibilitate; ~ derece-
sinde pe măsura posibilită-
Ńilor.
imkânsız adj. imposibil.
imkânsızlık, -ğı s. imposibilitate.
290
imlâ s. 1. umplere, completare.
2. ortografiere. 3. dictare //
~ya gelmek a se corija, a se
îndrepta; ~ya getirmek a
corija, a îndrepta; ~ yanlışı
greşeală ortografică.
imleç s. (fiz.) înregistrator.
imlem s. semnificaŃie.
imleme s. însemnare, înregis-
trare; notificare.
imlemek vt. a însemna, a înre-
gistra; a notifica.
immoral adj. imoral.
immoralite s. immoralizm s.
imoralitate.
immünite s. (med.) imunitate.
immünoloji s. imunologie.
imparator s. împărat.
imparatoriçe s. împărăteasă.
imparatorluk, -ğu s. imperiu;
Osmanlı ~u Imperiul otoman.
import s. import.
impresaryo s. impresar.
imren s. invidie, pizmă.
imrenmek vt. a invidia, a piz-
mui.
imsak s. 1. abstinenŃă. 2. (rel., la
musulmani) începerea postu-
lui.
imsakiye s. (rel., la musulmani)
calendarul cu orele exacte
când începe postul, în luna
Ramazan.
imtihan s. examen; probă; ~
etmek a examina; ~ vermek a
da examen.
imtina, -ai s. abŃinere; reŃinere; ~
etmek a se abŃine; a se reŃine.
imlâ – inatçılık
imtiyaz s. privilegiu, înlesnire //
~ sahibi concesionar.
imza s. 1. semnătură; ~ etmek / at-
mak / koymak a-şi pune sem-
nătura, a semna. 2. semnare.
imzalamak vt. a semna, a iscăli.
imzalı adj. semnat, iscălit.
imzasız adj. nesemnat, neiscălit.
in s. vizuină; bârlog; gaură.
inadına adv. în ciuda..., în
pofida.
inak s. dogmă.
inakçılık, -ğı s. dogmatism.
inaksal adj. dogmatic; doctrinal.
inaktif adj. inactiv.
inal s. om de încredere.
inam s. amanet, gaj, zălog.
inan s. credinŃă, crez.
inanca s. garanŃie; asigurare.
inancılık, -ğı s. fideism.
inanç, -çı s. încredere; convin-
gere; credinŃă.
inançlı s., adj. credincios; sta-
tornic; nestrămutat.
inançsızlık, -ğı s. necredinŃă;
incredulitate.
inandırıcı adj. convingător.
inandırmak vt. a convinge; a
îndupleca.
inanmak vi. 1. a avea încredere
(în cineva), a se încrede 2. a
crede (şi rel.).
inat I. s. încăpăŃânare, îndă-
rătnicie II. adj. încăpăŃânat,
îndărătnic; căpos.
inatçı adj. încăpăŃânat, căpos.
inatçılık, -ğı s. încăpăŃânare,
îndărătnicie.
inatlaşmak – indirilmek
inatlaşmak vi. a se încăpăŃâna.
inayet, -ti s. bunătate, bună-
voinŃă, amabilitate, prietenie.
inayetli adj. bun, binevoitor;
amabil; prietenos.
ince adj. 1. subŃire; îngust.
2. mărunt, fin. 3. (fig.)
delicat, fin, sensibil. 4. (fig.)
subtil, inteligent; fin // ~ den
~ye în amănunŃime, detaliat;
~ elemek a verifica amă-
nunŃit; ~ hastalık tuberculoză.
incebağırsak, -ğı s. (anat.) intes-
tinul subŃire.
incecik adj subŃirel.
incehastalık, -ğı s. (med.) tubercu-
loză pulmonară; oftică, ftizie.
inceleme s. analiză; analizare;
studiu.
incelemek vt. a analiza; a exa-
mina; a studia.
incelik, -ği s. fineŃe, rafinament;
delicateŃe.
incelmek vi. 1. a se subŃia.
2. (fig.) a slăbi; a se diminua,
a se micşora.
inceltmek vt. a subŃia; a micşora.
inci s. perlă.
incibalığı, -nı s. (zool.) albişoară,
oblete.
inciçiçeği s. (bot.) mărgăritar, lă-
crămioară.
incik, -ği I. s. (anat.) tibia.
II. adj. luxat, scrântit.
Đncil s. Evanghelie; Noul Testa-
ment; ~yazarı evanghelist.
291
incinmek v. 1. a se luxa, a se
scrânti. 2. (fig.) a se mâhni, a
se amărî, a se necăji.
incir s. (bot.) smochină; ~ ağacı
smochin.
incirkuşu, -nu s. (zool.) fâsă.
incirlik, -ği s. plantaŃie de smo-
chini.
incitmebeni s. (med.) cancer.
incitmek vt. 1. a luxa, a scrânti.
2. (fig.) a mâhni, a amărî, a
necăji.
inç s. Ńol (a 36-a parte dintr-un
iard şi a 12-a parte dintr-un
picior = 2,54 cm).
indeks s. index, indice.
indeterminist, -ti s.(filoz.) in-
determinist.
indeterminizm s. (filoz.) inde-
terminism.
indi adj. subiectiv.
indifa s. erupŃie (a unui vulcan);
~ etmek a erupe.
indifai adj. (d. vulcani) eruptiv,
în erupŃie.
idikatör s. indicator.
indinde prep. lângă; pe lângă,
faŃă de.
indirgemek vt. 1. a reduce; a
micşora, a diminua, a scădea.
2. a simplifica, a face să fie
mult mai simplu. 3. a limita, a
mărgini; a restrânge.
indirgen s. (chim.) reductor.
indirilmek vi. a scădea, a se
reduce, a se micşora.
292
indirim s. (d. preŃuri) reducere;
rabat; ~ yapmak a face re-
duceri (de preŃuri).
indirimli adj. (cu preŃ) redus; ~
satışlar vânzare cu preŃ redus.
indirmek vt. 1. a scădea, a re-
duce, a micşora. 2. a aplica (o
lovitură) 3. a coborî, a da jos.
4. (d. jaluzele) a trage; a lăsa
jos.
individüalizm s. individualism.
indis s. indice (şi mat.).
individualist s. individualist.
indiyum s. (chim.) indiu (Đn).
Đndonezya s. v. Endonezya.
Đndonezyalı s., adj. v. Endo-
nezyalı.
indükleç s. (fiz.) inductor.
indükleme s. (fiz.) inducŃie;
~ akımı curent de inducŃie.
indüklemek vt. (fiz.) a produce
(curent) prin inducŃie.
inek s. vacă.
inekçi s. văcar.
infaz s. executare, execuŃie; în-
deplinire; ~ etmek a executa;
a îndeplini.
infial, -li s. ciudă, necaz; indig-
nare; ~ uyandırmak a indigna,
a produce indignare.
infilâk, -kı s. explozie; ~ etmek a
exploda.
infirat, -dı s. izolare, separare.
infiratçı s., adj. singuratic, pustnic.
infisah s. 1. dezorganizare.
2. împrăştiere, dispersare // ~
etmek 1) a se dezorganiza, 2)
a se împrăştia, a se dispersa.
indirim – iniş
Đngiliz s., adj. englez.
Đngilizce I. s. limba engleză,
englezeşte. II. adv. engle-
zeşte, în limba engleză.
Đngiltere s. Anglia.
ingin I. adj. jos, lăsat jos; în vale.
II. s.(med.) răceală, guturai.
inhidam s. 1. dărâmare, dobo-
râre. 2. distrugere.
inhilâl, -li s. 1. dizolvare (şi pol.)
2. (fig.) descompunere, des-
trămare, desfacere.
inhiraf s. abatere, deviere; ~ et-
mek a (se) abate, a devia.
inhisar s. (econ.) monopol; ~ et-
mek a monopoliza; ~a almak
/ ~ altına almak a pune mo-
nopol asupra cuiva sau a
ceva.
inhisarcı s. monopolist.
inhisarcılık, -ğı s. monopol.
inhitat, -tı s. decădere, declin;
~ etmek a decădea, a fi în
declin.
inik I. s. (la mamifere) pui.
II. adj. lăsat (în jos), coborât;
aplecat.
inikâs s. 1. (fiz.) reflectare; ~ et-
mek a se reflecta. 2. (fiz.)
ecou.
inildemek vi. v. inlemek.
inilmek vi. a se da jos; a se coborî.
inilti s. geamăt.
inim inim adv. în expr.: ~ ~
inlemek 1) a geme, 2) a fi în
necaz mare.
inisiyatif s. iniŃiativă.
iniş s. coborâş; povârniş, pantă.
inkâr – insektaryum
inkâr s. negare; dezaprobare;
refuz; ~ etmek a nega, a
dezaproba; a refuza.
inkıbaz s. (med.) constipaŃie.
inkılap s. revoluŃie.
inkılapçı s., adj. revoluŃionar.
inkılapçılık, -ğı s. revoluŃio-
narism.
inkıraz s. (fig.) ruinare, decă-
dere, apus; ~ bulmak a se
ruina, a decădea; a apune.
inkısam s. 1. împărŃire, partajare.
2. împărŃire, divizare, seg-
mentare // ~ etmek a se
împărŃi, a se diviza.
inkıta s. întrerupere, încetare; ~a
uğramak a se întrerupe, a
înceta.
inkisar s. 1. spargere, sfărâmare.
2. (fig.) indignare. 3. (fig.)
blestem; blestemare.
inkişaf s. dezvoltare (şi biol.); ~
etmek a se dezvolta (şi biol.).
inlemek vi. 1. a geme. 2. a bubui,
a tuna.
inme s. 1. scădere, descreştere.
2. (med.) paralizie. 3. (geogr.)
reflux.
inmek vi. 1. a scădea, a descreşte
(şi fig.). 2. a se da jos, a coborî.
3. (d. preŃuri) a descreşte, a se
micşora. 4. (med.) a paraliza //
yüreğine ~ 1) a muri subit,
2) (fig.) a muri de frică.
inmeli adj. paralitic.
inorganik, -ği adj. anorganic;
~ kimya chimie anorganică.
293
insaf I. s. 1. echitate, nepărtinire,
imparŃialitate; justiŃie. 2. ome-
nie; milă, îndurare. II. interj.
fie-vă milă!, îndurare!.
insaflı adj. echitabil; just; uman.
insafsız adj. injust; inuman.
insafsızlık, -ğı s. inechitate,
nedreptate; necinste.
insan I. s. om; onu ~ sanmıştım
l-am crezut om. II. adj. (fig.)
omenos, uman.
insanbiçimci s. antropomorfist.
insanbiçimcilik, -ği s. antro-
pomorfism.
insanbilim s. antropologie.
insanbilimci s. antropolog.
insanbilimsel adj. antropologic.
insanca adv. omeneşte.
insancıl adj. 1. domestic. 2. uman,
omenesc. 3. uman, omenos,
cumsecade.
insancılık, -ğı s. umanism.
insani adj. uman, omenesc.
insaniyet, -ti s. v. insanlık.
insaniyetli adj. omenesc, uman;
cumsecade, omenos.
insaniyetsiz adj. inuman, ne-
omenos.
insaniyetsizlik, -ği s. lipsă de
omenie; lipsă de îndurare/de
milă; cruzime.
insanlık, -ğı s. 1. omenire, lume.
2. umanitate.
insanoğlu, -nu s. fiinŃă umană,
om.
insanüstü adj. supraomenesc.
insektaryum s. insectar.
294
insicam s. 1. regularitate, con-
secvenŃă. 2. consistenŃă, soli-
ditate.
insicamlı adj. 1. regulat, con-
secvent. 2. consistent, solid.
insicamsız adj.1. neregulat, in-
consecvent. 2. lipsit de con-
sistenŃă, inconsistent.
insiyak, -kı s. instinct.
insiyaki adj. instinctiv.
inşa s. 1. construcŃie; construire; ~
etmek a construi. 2. (lit.) com-
poziŃie, compunere. 3. proză.
inşaat, -tı s. construire; cons-
trucŃie; gemi ~ı construcŃia de
nave; ~ malzemesi materiale
de construcŃie // ~ mühendisi
inginer constructor.
inşaatçı s. constructor.
inşallah interj. să dea Dumne-
zeu! Doamne ajută!
inşat, -dı s. declamare; recitare.
intan s. infecŃie.
intani adj. infecŃios.
intaş s. germinare.
integral, -lı adj. integral; întreg,
complet; ~ denklemi (mat.)
ecuaŃie integrală; ~ hesabı
(mat.) calcul integral.
integrasyon s. (mat.) integrare.
interferon s. (biochim.) interfe-
ron.
interkinez s. (biol.) interchineză.
interkoneksiyon s. intercone-
xiune.
intermezzo s. (muz.) intermezzo.
intiba, -ı s. impresie; opinie,
părere.
insicam – in vivo
intibah s. deşteptare, trezire (şi
fig.).
intibak, -kı s. adaptare; con-
formare; potrivire; ~ etmek a
se adapta; a se conforma; a se
potrivi.
intihal, -li s. plagiat, plagiere; ~
etmek a plagia.
intihap, -bı s. alegere, opŃiune.
intihar s. sinucidere; ~ etmek a
se sinucide.
intikal, -li s. 1. mutare, transfer.
2. perspicacitate; pricepere // ~
etmek 1) a muta, a transfera,
2) a transmite, 3) a pricepe, a
înŃelege.
intikam s. răzbunare; ~ almak a
se răzbuna.
intikamcı s. răzbunător.
intizam s. ordine, rânduială;
organizare.
intizamlı adj. ordonat, rânduit;
organizat.
intizamsız adj. dezordonat; de-
zorganizat.
intizamsızlık, -ğı s. neorânduială,
dezorganizare; dezordine.
intizar s. 1. aşteptare; pândă. 2.
(fig.) blestem; hulă, ocară; ~
etmek 1) a aştepta; a pândi; a
sta în aşteptare, 2) a blestema,
a ocărî.
intoksikasyon s. intoxicare, into-
xicaŃie.
in vitro adv. (med.) in vitro; în
laborator.
in vivo adv. (med.) in vivo; în
interiorul organismului viu.
inzibat – iriyarı
inzibat, -tı s. 1. disciplină, or-
dine. 2. poliŃie militară; poli-
Ńist militar.
inzimam s. alipire, anexare;
adăugare.
inziva s. viaŃă retrasă; pustnicie,
sihăstrie; ~ya çekilmek a se
izola de lume; a duce o viaŃă
de sihastru/pustnic.
ip, -pi s. aŃă; sfoară // ~e çekmek
a spânzura; ~e un sermek a
pretexta; ~ ucu urmă, indiciu.
ipek, -ği I. s. mătase. II. adj.
de/din mătase; ~ çorap ciorap
de mătase // ~ böceği vierme-
de-mătase.
ipeka s. (bot.) ipecacuana.
ipekböceği, -ni s. (zool.) vierme
de mătase.
ipekböcekçiliği, -ni s. sericicul-
tură.
ipekçi s. sericicultor.
ipekçilik, -ği s. sericicultură.
ipekli adj. v. ipek (II).
ipince adj. subŃirel, foarte sub-
Ńire.
iplik, -ği s. aŃă (de cusut).
iplikhane s. filatură.
ipnotize adj. hipnotizat; ~ etmek
a hipnotiza.
ipnotizma s. hipnotism.
ipnotizmacı s. hipnotizator.
ipnotizmalı adj. hipnotizat.
ipnoz s. hipnoză.
ipopotam s. hipopotam.
ipotek s. ipotecă; ~ etmek a
ipoteca.
ipotekli adj. ipotecat.
295
ipotetik adj. ipotetic.
ipotez s. ipoteză.
ipsi adj. aŃos; fibros.
iptal, -li s. anulare; abolire; ~
etmek a anula; a aboli.
iptida I. s. început, începere.
II. adv. la început, mai întâi.
iptidai adj. primitiv; primar.
iptilâ s. pasiune, patimă.
irade s. 1. voinŃă, hotărâre.
2. poruncă, ordin // ~ beyanı
(jur.) declaraŃie de intenŃie; ~
kaybı/yitimi pierderea voinŃei.
iradecilik, -ği s. voluntarism.
iradedışı adj. involuntar.
iradeli adj. 1. voluntar. 2. cu
voinŃă.
Đran s. Iran.
Đranlı s., adj. iranian.
irfan s. 1. inteligenŃă, deştep-
tăciune. 2. cultură; erudiŃie.
iri adj. mare, voluminos.
iribaş s. (zool.) mormoloc.
iridyum s. iridiu.
irileşme s. 1. mărire, creştere,
dezvoltare. 2. (med.) hipertro-
fie.
irileşmek vi. 1. a se mări, a creş-
te, a se dezvolta. 2. (med.) a
se hipertrofia.
irilik -ği s. măreŃie, grandoare.
irin s. (med.) puroi.
irinlenmek vi. a puroia, a colecta
puroi; a se infecta.
irinli adj. cu puroi, puruios,
purulent.
iris s. (anat.) iris.
iriyarı adj. corpolent, robust.
296
irkilmek vi. 1. a se speria, a
tresări. 2. (d. piele) a se irita.
3. (d. ape) a se aduna, a se
strânge.
irkinti s. 1. băltoacă. 2. spe-
rietură; tresărire; teamă.
irkmek vi. 1. a strânge, a
acumula. 2. a-i fi scârbă, a se
scârbi.
Đrlanda s. Đrlanda.
Đrlandaca I. s. limba irlandeză,
irlandeza. II. adv. în irlan-
deză, în limba irlandeză.
Đrlandalı s., adj. irlandez.
irmik s. griş.
ironi s. ironie.
ironik adj. ironic.
irrasyonalizm s. iraŃionalism.
irrasyonel adj. iraŃional.
irredantizm s. iredentism.
irs s. ereditate.
irsal, -li s. expediere, trimitere;
~ etmek a expedia, a trimite.
irsaliye s. scrisoare de trăsură,
fraht.
irsen adv. pe cale ereditară.
irsi adj. ereditar.
irsiyet, -ti s. ereditate.
irşat, -dı s. îndrumare/călăuzire
pe calea cea bună; ~ etmek a
călăuzi; a îndruma pe calea
cea bună.
irtibat, -tı s. legătură, conexiune.
irtica s. (pol.) reacŃiune.
irticai adj. (pol.) reacŃionar.
irtifa, -aı s. (geogr.) altitudine.
irtifak, -ğı s. acces, intrare;
~ hakkı (jur.) servitute.
irkilmek – iskandinav
irtihal, -li s. moarte, deces; ~ et-
mek a trece în lumea cealaltă,
a răposa.
irtişa s. luare de mită.
is s. funingine, negru de fum; ~e
tutmak a afuma (un aliment).
isabet, -ti s. 1. ochire; atingere (a
unei Ńinte). 2. întâmplare, co-
incidenŃă. 3. potrivire, nime-
rire; ~ etmek a se potrivi, a se
nimeri; a atinge Ńinta.
isabetli adj. 1. (d. o Ńintă) ochit,
atins. 2. potrivit, nimerit.
isabetsiz adj. nepotrivit; neadec-
vat.
isberk, -ki s. aisberg.
isevi s., adj. creştin.
isevilik, -ği s. creştinism.
isfendan s. (bot.) paltin.
isfenks s. sfinx.
ishakkuşu, -nu s. (zool.) bufniŃă
de baltă.
ishal, -li s. (med.) diaree.
isim, -smi s. 1. nume; prenume; is-
miniz nedir? care este numele
dumneavoastră? 2. (gram.)
substantiv.
isimli adj. numit, denumit; cu
numele de.
isimsiz adj. fără nume; nenumit,
nedenumit.
iska s. irigare; stropire.
iskambil s. joc de cărŃi // ~
kâğıdı cărŃi de joc.
iskân s. 1. aşezare, stabilire, in-
stalare. 2. stabilire, populare.
iskandil s. (mar.) sondă.
iskandinav s., adj. scandinav.
iskandinavca – ispirtoluk
iskandinavca I. s. limba scan-
dinavă. II. adv. în limba
scandinavă.
Đskandinavya s. Scandinavia.
Đskandinavyalı s., adj. scandinav.
iskarpelâ s. (tehn.) daltă.
iskarpin s. pantof (cu toc).
iskele s. 1. (mar.) debarcader, chei.
2. port (maritim). 3. (constr.)
schelă. 4. (mar.) babord.
iskelekuşu, -nu s. (zool.) pes-
căruş.
iskelet, -ti s. (anat., constr.)
schelet.
iskemle s. scaun; taburet.
iskete s. (zool.) piŃigoi.
Đskit s. (ist.) scit.
Đskitler s. pl. (ist.) sciŃii.
Đskoç s. scoŃian.
Đskoçya s. ScoŃia.
Đskoçyalı s., adj. scoŃian.
iskolâstik I. s. scolastică. II. adj.
scolastic.
iskonto s. 1. (fin.) reducere, ra-
bat. 2. (econ.) scont, disconto.
iskorbüt, -tü s. (med.) scorbut.
islam s. islam, mahomedanism.
islamcılık, -ğı s. islamism.
islami adj. islamic.
islamiyet, -ti s. 1. islam, ma-
homedanism; lumea islamică.
2. mod de viaŃă islamică.
islamlaşmak vi. a se islamiza; a
se converti la islam.
islamlaştırmak vt. a islamiza; a
converti la islam.
Đslav s., adj. slav.
islemek vt. a afuma.
297
isli adj. 1. afumat. 2. acoperit cu
funingine.
Đsloven s., adj. v. sloven.
ismen adv. nominal; pe nume.
ismet, -ti s. 1. cinste, corec-
titudine. 2. puritate, castitate.
isnat s. 1. atribuire. 2. imputare;
reproş // ~ etmek 1) a atribui,
a pune pe seama (cuiva), 2) a
imputa; a reproşa.
Đspanya s. Spania.
ispanya s. praf de cretă.
Đspanyol s., adj. spaniol.
Đspanyolca I. s. limba spaniolă,
spaniola. II. adv. în limba
spaniolă, în spaniolă.
ispanyolet, -ti s. cremonă; zăvor,
ivăr.
ispat, -tı s. demonstraŃie, probă;
~ etmek a demonstra, a
proba.
ispati s. (la cărŃi de joc) treflă.
ispatlamak vt. a demonstra, a
dovedi; a proba.
ispatlanmak vi. a se demonstra,
a se proba; a se dovedi.
ispenç s. (zool.) găină sau cocoş
de Bantam.
ispençiyari s. farmacologie.
ispermeçet, -ti s. spermanŃet;
ceară de balenă.
ispinoz s. (ornit.) cintezoi.
ispir s. grăjdar, îngrijitor de cai,
rândaş.
ispiritizma s. spiritism.
ispirto s. spirt, alcool.
ispirtolu adj. spirtos.
ispirtoluk, -ğu s. spirtieră.
298
ispit s. spiŃă.
ispiyon s. spion, iscoadă.
ispiyonculuk, -ğu s. iscoadă, is-
codeală.
ispiyonlamak vt. a iscodi; a
spiona.
israf s. risipă; cheltuială; ~ etmek
a risipi; a cheltui.
Đsrail s. Đsrael.
Đsrailli s., adj. israelian.
istalagmit, -ti s. stalagmită.
istalaktit, -ti s. stalactită.
istasyon s. staŃie (de cale ferată),
gară.
istatistik s. statistică.
istatikçi s. statistician.
istatüko s. (pol.) statu-quo.
istavrit, -ti s. (iht.) stavrid.
istavroz s. v. ıstavroz.
istek, -ği s. 1. dorinŃă, deziderat.
2. pretenŃie, cerere. 3. voinŃă;
voie // ~ kipi (gram.) modul
conjunctiv; ~ duymak a
dori.
isteklendirmek vt. a îndemna; a
încuraja; a motiva.
istekli adj. 1. dorit. 2. cerut,
solicitat. 3. doritor.
isteksizlik, -ği s. opoziŃie; lipsă
de tragere de inimă; codire.
istemek vt. 1. a voi, a dori. 2. a
cere, a solicita.
istemeyerek adv. 1. involuntar;
accidental. 2. fără tragere de
inimă.
istemli adj. 1. volitiv, voliŃional.
2. voluntar; intenŃionat; ~ ha-
reket act voluntar.
ispit – istif
istemsiz adj. involuntar, neinten-
Ńionat; ~ hareket act involun-
tar.
istenç s. 1. voinŃă. 2. hotărâre,
decizie, voie; ~ yitimi (med.)
abulie.
istençdışı, -nı adj. involuntar.
istenmek vi. 1. a se cere, a se
solicita. 2. a se dori.
istep s. stepă.
ister s. necesitate, nevoie, tre-
buinŃă.
isteri s. (med.) isterie.
isterik adj. isteric.
isteyerek adv. voit; intenŃionat.
istıktap s. (fiz.) polarizare.
istiane s. cerere de ajutor; ~ et-
mek a cere ajutor.
istiap s. volum, capacitate; în-
cărcătură.
istiare s. 1. împrumut; ~ etmek a
împrumuta, a lua cu împru-
mut. 2. (lit.) metaforă.
istibdat s. 1. despotism, tiranie.
2. dictatură.
istical, -li s. grabă; urgenŃă;
~ etmek a se grăbi.
isticar s. închiriere, deŃinere în
chirie, locaŃie.
istida s. cerere, petiŃie; plângere.
istidaname s. cerere (scrisă),
petiŃie.
istidat s. talent, vocaŃie.
istidatlı adj. talentat, capabil; cu
vocaŃie.
istif s. stivă; ~ etmek a stivui //
~ini bozmamak a nu se sin-
chisi.
istifa – istikraz
istifa s. demisie; ~ etmek a demi-
siona.
istifade s. avantaj; beneficiu;
profit; ~ etmek a beneficia; a
profita.
istifadeli adj. avantajos, conve-
nabil; folositor, util.
istifaname s. (scrisoare de) de-
misie.
istifçi s. 1. stivuitor. 2. (fig.) spe-
culant care stochează marfă.
istiflemek vt. a stivui, a stiva.
istifrağ s. vomă; ~ etmek a
voma.
istiğfar s. (rel.) implorare pentru
iertarea păcatelor.
istihale s. 1. schimbare, trans-
formare; variaŃie. 2. alternare,
variaŃie.
istihbar s. informare; ~ etmek a
informa.
istihbarat, -tı s. pl. informaŃii;
~ bürosu birou de informaŃii;
~ dairesi serviciu de infor-
maŃii; ~ şefi editor de ştiri.
istihdam s. folosire, întrebuin-
Ńare; angajare; grad de
ocupabilitate (în muncă); ~
etmek a folosi, a întrebuinŃa;
a angaja.
istihfaf s. minimalizare, subapre-
ciere; ~ etmek 1) a minima-
liza, a subaprecia, 2) a sfida,
a desconsidera, a nesocoti.
istihkak s. merit, virtute.
istihkâm s. 1. (mil.) fortificaŃie;
fortificare. 2. (mil.) geniu,
trupe de geniu.
299
istihkâmcılık s. v. istihkâm (2).
istihkar s. dispreŃ; ~ etmek a
dispreŃui.
istihlâk s. consum; consumare;
~ etmek a consuma.
istihsal, -li s. 1. fabricare, con-
fecŃionare. 2. (econ.) produc-
Ńie; yeniden ~ (econ. pol.)
reproducŃie // ~ etmek a pro-
duce; a obŃine.
istihza s. ironie; ironizare; ~ et-
mek a ironiza.
istikamet, -ti s. 1. direcŃie, sens.
2. (fig.) dreptate, echitate;
~ vermek a îndrepta, a direc-
Ńiona.
istikbal, -li s. viitor; ~de în
viitor.
istiklâl, -li s. independenŃă, ne-
atârnare; ~ Harbi Războiul de
independenŃă naŃională în
Turcia; ~ Marşı Imnul naŃio-
nal turc.
istikra s. (psih.) inducŃie.
istikrah s. aversiune, repulsie,
dezgust.
istikraî adj. (psih.) inductiv.
istikrar s. stabilitate; ~ etmek
1) a se stabili, a se fixa, 2) a
se hotarî.
istikrarlı adj. stabil; constant;
statornic.
istikrarsızlık, -ğı s. instabilitate.
istikraz s. împrumut; ~ etmek a
împrumuta, a lua cu împru-
mut; kısa vadeli ~ împrumut
pe termen scurt; uzun vadeli
~ împrumut pe termen lung.
300
istilâ s. 1. cotropire; invazie;
ocupaŃie; ~ etmek a cotropi; a
invada, a ocupa. 2. epidemie.
3. răspândire, extindere.
istilâcı s., adj. cotropitor; ocu-
pant, invadator.
istim s. aburi.
istimal, -li s. folosire, între-
buinŃare; ~ etmek a folosi, a
întrebuinŃa.
istimator s. expert în evaluări (la
vamă).
istimdat s. cerere de ajutor;
~ etmek a cere ajutor.
istimlâk, -ki s. expropriere; ~ et-
mek a expropria.
istimna s. onanism, masturbaŃie.
istinaden adv. pe/în baza…, pe
bază de….
istinaf s. (jur.) apel; ~ mah-
kemesi (jur.) curte de apel.
istinat s. suport, sprijin, reazem
(şi fig.) // ~ etmek a se baza
(pe).
istintaç s. concluzie; ~ etmek a
trage concluzii, a conclu-
ziona, a conchide.
istintak s. interogatoriu; intero-
gare; ~ etmek a interoga.
istirahat, -ti s. odihnă; ~ etmek
a se odihni; ~ günü zi de
odihnă.
istirdat s. restituire.
istirham s. rugăminte, implo-
rare; ~ etmek a ruga, a
implora; ~da bulunmak a se
ruga.
istiridiye s. (zool.) stridie.
istilâ – iş
istismar s. 1. folosire, între-
buinŃare, utilizare. 2. abuz.
3. (pol.) exploatare; ~ etmek a
exploata.
istismarcı s. 1. profitor. 2. ex-
ploatator.
istisna s. excepŃie; ~ etmek a
face (o) excepŃie; ~sız fără
excepŃie.
istisnai adj. excepŃional, de
excepŃie, cu totul deosebit.
istişare s. consultare, deliberare;
~ etmek a se consulta, a se
sfătui (cu cineva).
istizah s. (pol.) interpelare.
istop interj. stop!.
Đsveç s. Suedia.
Đsveççe I. s. limba suedeză,
suedeza. II. adv. în limba
suedeză, în suedeză.
Đsveçli s., adj. suedez.
Đsviçre s. ElveŃia.
Đsviçreli s., adj. elveŃian.
isyan s. 1. revoltă, rebeliune,
răscoală; ~ etmek a se revolta,
a se răscula. 2. insurecŃie. 3.
(fig.) păcat.
iş s. 1. muncă, lucru. 2. ocupaŃie,
îndeletnicire. 3. serviciu, loc
de muncă. 4. (com.) afacere,
tranzacŃie; ~ adamı om de
afaceri. 5. misiune, însărci-
nare // ~ açmak a da de lucru,
a crea probleme; ~ bilmek a fi
priceput; ~ birliği întraju-
torare; ~i bitirmek a termina
de lucrat; ~ çıkarmak a da de
furcă (cuiva); ~ görmek 1) a
işadamı – işkembe
lucra, a munci, 2) a fi con-
venabil; ~ tutmak a porni la
treabă; ~ vermek a oferi/a da
de lucru (cuiva); ~e yaramak
a fi folositor; ~i başından
aşmak/aşkın olmak a avea de
lucru până peste cap, a fi
ocupat până peste cap; ~i
olmak a avea treabă, a avea
de lucru; ~ini bilmek a şti ce
are de făcut; ~ini bitirmek
(fig.) a ucide; ~ine gelmek a-i
conveni; ~i azıtmak a merge
prea departe; ~ten bile değil!
floare la ureche!; ~i iş olmak
a-i merge totul strună; ~i
tatlıya bağlamak a rezolva
(ceva) pe cale amiabilă; ~ çı-
ğrından çıkmak a lua o altă
întorsătură; ~i ciddiye almak
a lua (ceva) în serios.
işadamı s. om de afaceri.
işar s. informare, înştiinŃare.
işaret, -ti s. 1. semn, indicator.
2. semnal, semn. 3. indiciu,
simptom // ~ etmek a semna-
liza; ~ sıfatı (gram.) adjectiv
demonstrativ; ~ zamiri (gram.)
pronume demonstrativ; ~
parmağı degetul arătător.
işaretlemek vt. a însemna; a
marca.
işaretlenmek vi. a fi însemnat; a
fi marcat.
işaretleşmek vi. a-şi face semne.
işaretli adj. însemnat; marcat.
işba, -ı s. săturare; saturaŃie.
301
işbaşı, -nı s. timpul începerii
lucrului; ~ yapmak a începe
lucrul.
işbırakımcı s. grevist.
işbırakımı, -nı s. grevă.
işbıraktırımı, -nı s. lock-out.
işbilim s. ergonomie.
işbirliği, -ni s. cooperare, cola-
borare.
işbirlikçi s. colaboraŃionist.
işbirlikçilik, -ği s. colaboraŃio-
nism.
işbölümü, -nü s. diviziune a
muncii.
işbu adj. prezent, de faŃă; ~ tu-
tanak prezentul proces-
verbal.
işçi s. muncitor, lucrător.
işemek vi. a urina.
işetici adj. diuretic.
işevi, -ni s. oficiu de muncă.
işgal, -li s. 1. sustragere; reŃinere.
2. (mil.) ocupare, invadare.
işgalci s., adj. ocupant; ocupator.
işgücü, -nü s. forŃă de muncă.
işgüder s. însărcinat cu afaceri.
işgünü, -nü s. zi de muncă.
işgüzar adj. 1. băgăcios. 2. pri-
ceput; cunoscător.
işitim s. auz.
işitmek vt., vi. a auzi.
işitmemezlik, -ği, işitmezlik, -ği
adj., s. în expr.: ~ten gelmek
a se face/a se preface că nu
aude; a pretinde că nu aude.
işitsel adj. auditiv.
işkembe s. (la animale) burtă;
~ çorbası ciorbă de burtă //
302
~den atmak/söylemek a năs-
coci, a scorni.
işkence s. tortură, chin, supliciu;
~ etmek a tortura, a chinui.
işkil s. bănuială, suspiciune; su-
poziŃie.
işkillenmek vt. a bănui, a sus-
pecta.
işkilli adj. suspectat, bănuit (de).
işlek adj. 1. frecventat, animat.
2. (d. drumuri) circulat // ~ ek-
ler (lingv.) sufixe productive.
işlem s. 1. (mat.) operaŃie; dört ~
cele patru operaŃii. 2. lucrare,
scriere. 3. formalitate, cerinŃă,
condiŃie.
işlemci s. (calc.) procesor.
işleme s. (calc.) procesare.
işlemecelik, -ği s. broderie.
işlemeci s. brodeză.
işlemek I. vt. 1. a munci, a lucra.
2. a lucra, a prelucra. 3. (d.
lichide) a pătrunde. II. vi. (d.
mecanisme) a funcŃiona, a fi
în stare de funcŃionare //
nakış ~ a broda.
işlemeli adj. 1. lucrat, prelucrat.
2. brodat.
işletme s. (econ.) 1. exploatare;
administrare; management;
folosinŃă. 2. întreprindere;
obiectiv; endüstriel ~ler
obiective industriale.
işletmeci s. 1. manager, adminis-
trator. 2. (cinem.) distribuitor
de filme.
işkence – iştigal
işletmecilik, -ği s. 1. manageriat,
administrare. 2. întreprindere
de stat cu buget propriu.
işletmen s. operator (de maşini).
işlik, -ği s. 1. atelier. 2. halat (de
lucru).
işsiz s., adj. şomer.
işsizlik, -ği s. şomaj; inactivitate.
iştah s. 1. poftă (de mâncare),
apetit; ~ açmak a face poftă
de mâncare; ~ kapamak/ kes-
mek a tăia pofta de mâncare.
2. (fig.) poftă, dorinŃă; ~ım
yok nu am poftă.
iştahlandırmak vt. a trezi
(cuiva) pofta/apetitul.
iştahlanmak vi. a pofti; a jindui;
a râvni.
iştahlı adj. 1. pofticios; care are
poftă. 2. (fig.) ahtiat, însetat.
iştahsız adj. fără poftă; fără
dorinŃă; fără tragere de inimă.
iştahsızlık, -ğı s. lipsă de poftă/
apetit (şi fig.).
işte interj. iată!, uite!; vezi!;
poftim!.
işteş adj. reciproc; ~ çatı (gram.)
diateza reciprocă/reciproci-
tăŃii; ~ fiil/eylem (gram.) verb
reciproc.
işteşlik, -ği s. 1. asociaŃie; aso-
ciere; cooperare. 2. recipro-
citate.
iştigal, -li s. ocupaŃie, preocu-
pare; activitate; ~ etmek a se
ocupa, a se preocupa; a avea
ca domeniu de activitate.
iştirak – itibari
iştirak, -kı s. participare; par-
ticipaŃie; ~ etmek a participa.
iştirakçı s. participant.
iştiyak, -kı s. 1. dorinŃă, năzu-
inŃă, aspiraŃie. 2. dor; ~ duy-
mak a-i fi dor.
işve s. cochetărie; flirt; fan-
doseală.
işveli s., adj. (d. femei) cochetă.
işveren s. patron; stăpân; antre-
prenor.
işyar s. funcŃionar, salariat.
işyeri, -ni s. loc de muncă, ser-
viciu, slujbă.
it, -ti s. 1. câine. 2. (fig.) canalie
// ~ ürür, kervan yürür câinii
latră, caravana trece!; ~in
kuyruğunda cât vrei, din
belşug.
ita s. dat, dare; plată, achitare.
itaat, -ti s. supunere, ascultare;
obedienŃă; ~ etmek a se su-
pune, a asculta (de).
itaatli adj. supus, ascultător;
obedient.
itaatsizlik, -ği s. nesupunere,
neascultare.
italik, -ği adj. (d. caractere
tipografice) italic; cursiv.
Đtalya s. Đtalia.
Đtalyan s., adj. italian.
Đtalyanca I. s. limba italiană,
italiana. II. adv. (în) limba
italiană, italieneşte.
itburun, -nu s. (bot.) măceş.
itdirseği, -ni s. (med.) urcior.
iteklemek vt. a împinge; a
brusca.
303
itelemek vt. 1. a împinge.
2. (fig.) a respinge.
itenek s. (tehn.) piston.
iterbiu s. (chim.) iterbiu (Yb).
itfa s. 1. stingere (a unui foc).
2. (fin.) stingere, amortizare //
~ etmek 1) a stinge (un foc),
2) (fin.) a amortiza.
itfaiye s. pl. pompieri.
itfaiyeci s. pompier.
ithaf s. 1. dedicaŃie. 2. donaŃie;
prinos, ofrandă // ~ etmek 1) a
dedica, 2) a dona.
ithal, -li s. importare; import; ~
etmek a importa; ~ malı
marfă de import.
ithalat, -tı s. import; ~ izni
licenŃă de import; ~ kotası
cotă de import; ~ vergisi taxă
de import.
ithalatçı s. importator.
itham s. imputare; acuzare;
reproş; ~ etmek a imputa; a
acuza; a reproşa.
ithamname s. act de acuzare.
itibar s. 1. consideraŃie, respect.
2. stimă, onoare. 3. (com.)
credit // ~ etmek a respecta; a
stima; ~a almak a lua în
consideraŃie; nazarı ~a almak
a Ńine cont de...; ~dan düşmek
a cădea în dizgraŃie; ~ gör-
mek 1) a se bucura de respect,
2) a avea căutare.
itibaren adv. începând de..., cu
începere de la....
itibari adj. convenŃional; ~ de-
ğer/kıymet valoare nominală.
304
itibarlı adj. 1. respectat, stimat.
2. autoritar, cu autoritate, cu
credit.
itibarsız adj. nerespectat, fără
credit.
itici adj. 1. propulsiv; de propulsie.
2. (fig.) respingător; antipatic.
itidal,-li s. cumpătare, moderaŃie;
stăpânire de sine.
itidalli adj. 1. moderat, calm.
2. temperat.
itikat s. 1. convingere. 2. cre-
dinŃă, crez // batıl ~ super-
stiŃie.
itikatlı s., adj. credincios.
itikatsız s., adj. necredincios.
itilaf s. înŃelegere; acord; ~ Dev-
letler (ist.) Antanta, Tripla
ÎnŃelegere (în primul război
mondial); ~ etmek a se înŃe-
lege, a cădea de acord.
itimat s. încredere; ~ etmek a
avea încredere (în cineva).
itimatlı adj. de încredere.
itimatname s. scrisoare de acre-
ditare; ~lerini sunmak a pre-
zenta scrisorile de acreditare.
itimatsızlık, -ğı s. neîncredere,
lipsă de încredere; suspi-
ciune.
itina s. 1. grijă, atenŃie. 2. grijă;
scrupulozitate, minuŃiozitate,
meticulozitate // ~ etmek a
avea grijă (de cineva, ceva); a
se îngriji (de).
itinalı adj. scrupulos, meticulos.
itiraf s. mărturisire, confesiune; ~
etmek a mărturisi, a se confesa.
itibarlı – ivedi(lik)
itiraz s. 1. obiecŃie, observaŃie;
opoziŃie. 2. (jur.) recurs // ~
edilmez incontestabil; ~ et-
mek a se opune; a contesta.
itiş s. înghiontire, înghionteală;
~ kakış înghionteală mare.
itişmek vi. a se împinge, a se
înghionti.
itiyat, -dı s. obişnuinŃă, obicei;
~ etmek a se obişnui (cu).
itizar s. scuză; ~ etmek a cere
scuze.
itlaf s. distrugere; exterminare;
~ etmek a extermina, a omorî.
itlik, -ği s. câinie, câinoşenie;
cruzime, răutate.
itmek vt. a împinge, a înghionti.
ittifak, -kı s. alianŃă, coaliŃie;
~ etmek a se alia, a se coaliza;
~ı Müsellesi/Üçlü ~ (ist.)
Tripla AlianŃă.
ittihat s. unire; uniune; ~ ve
Terraki Fırkası (ist., 1889-
1918) Partidul Uniune şi
Progres.
ivaz s. respect, consideraŃie.
ivdireç s. (fiz.) accelerator.
ivdirici adj. (la motor) accelera-
tor.
ivdirmek vt. 1. a grăbi, a ur-
genta. 2. (fiz.) a accelera.
ivecen adj. nerăbdător, impa-
cient.
ivecenlik, -ği s. nerăbdare, impa-
cienŃă.
ivedi(lik) s. grabă; urgenŃă.
iveğen – izafi
iveğen adj. acut; ~ böbrek yet-
mezliği (med.) insuficienŃă
renală acută.
ivmek vi. a se grăbi.
iye s. posesor; proprietar.
iyelik, -ği s. posesiune; pro-
prietate // ~ zamiri (gram.)
pronume posesiv.
iyi I. adj. 1. bun; fără defecte; de
calitate superioară. 2. avan-
tajos, convenabil. 3. de bun
augur. II. adv. bine; ~ çalış-
mak a munci bine. III. interj.
bine!, bun! // ~ etmek a face
bine, a vindeca, a însănătoşi;
~ gelmek 1) a-i conveni, 2) a i
se potrivi; ~ gitmek (fig.) 1)
a(-i) merge bine, 2) a fi pe
calea cea bună; ~ olmak 1) a
se face bine, a se însănătoşi,
2) a fi convenabil; a se
potrivi; 3) a fi util/folositor, a
folosi (la ceva); ~ hal belgesi
certificat de bună purtare;
~ ki bine că; ~ kötü (de) bine
(de) rău; ~ niyet bunăvoinŃă;
~den ~ye de-a binelea; ~ göz-
le bakmamak a nu avea
părere bună; ~ gün dostu
prieten la greu.
iyice adj. 1. binişor. 2. (aşa) cum
trebuie, cum se cuvine.
iyileşmek vi. 1. a se îmbunătăŃi,
a se ameliora. 2. a se însă-
nătoşi, a se vindeca.
iyileştirmek vt. 1. a îmbunătăŃi, a
ameliora. 2. a vindeca, a
însănătoşi.
305
iyilik, -ği s. 1. bine. 2. bunătate,
binefacere. 3. bine, avantaj;
beneficiu.
iyilikbilir s., adj. recunoscător.
iyilikbilirlik, -ği s. recunoştinŃă.
iyilikçi s., adj. 1. binevoitor.
2. binefăcător; filantrop.
iyilikçilik, -ği s. binefacere;
filantropie.
iyilikle adv. cu binele, cu fru-
mosul.
iyiliksever s., adj. v. iyilikçi.
iyilikseverlik, -ği s. v. iyilikçilik.
iyimser adj. optimist.
iyimserlik, -ği s. optimism.
iyon s. (fiz.) ion.
iyonlanma s. (fiz.) ionizare.
iyonlaşmak vi. (fiz., chim.) a se
ioniza.
iyonlaştırmak vt. (fiz., chim.) a
ioniza.
iyonyuvarı, -nı s. (astr.) ionos-
feră.
iyot, -du s. iod.
iz s. 1. urmă; dâră. 2. amprentă;
parmak ~i amprentă digitală.
3. indiciu, semn, urmă.
izabe s. topire.
izaç s. deranj, deranjare.
izafe s. atribuire, acordare.
izafet, -ti s. 1. relaŃie, raport.
2. (gram.) izafet (îmbinare
atributivă dintre două sub-
stantive).
izafeten adv. raportat la...; având
în vedere...; în semn de….
izafi adj. relativ (la); privitor (la)
// ~ sıklet densitate.
306
izafilik, -ği, izafiyet, -ti s. rela-
tivitate.
izah s. explicaŃie, lămurire; elu-
cidare; ~ etmek a explica, a
lămuri; a elucida; ~ vermek a
da explicaŃii (în legătură cu…).
izahat s. pl. explicaŃii, lămuriri.
izahname s. notă explicativă.
izale s. suprimare, îndepărtare;
dărâmare, distrugere, lichi-
dare; ~ etmek a îndepărta, a
elimina; a lichida; ~i şüyu
(jur.) partaj.
izam s. 1. expediere, trimitere.
2. exagerare; ~ etmek a exa-
gera.
izan s. înŃelegere, comprehensi-
une; inteligenŃă, perspicaci-
tate.
izanlı adj. perspicace; inteligent.
izbe s. izbă.
izci s. 1. urmăritor; detectiv.
2. cercetaş.
izdeş s. discipol, cirac; ucenic.
izdiham s. 1. mulŃime, gloată.
2. îmbulzeală, îngrămădeală.
izdivaç, -cı s. căsătorie, mariaj.
izdüşüm s. (fiz., mat.) proiecŃie.
izdüşürmek vt. (fiz., mat.) a
proiecta.
izhar s. demonstrare, dovedire; ar-
gumentare; ~ etmek a demon-
stra, a dovedi; a argumenta.
izin, -zni s. 1. permisiune, voie,
încuviinŃare. 2. concediu; ~
almak a avea permisiunea
(cuiva); ~ vermek a permite, a
încuviinŃa.
izafilik – izomorf
izinli adj. 1. învoit. 2. încu-
viinŃat, permis.
izinname s. permis, bilet de voie.
izinsiz I. adj. nepermis, interzis.
II. s. condamnare, oprire prin
consemn.
Đzlanda s. Đslanda.
Đzlandaca I. s. limba islandeză,
islandeza. II. adv. în limba
islandeză, în islandeză.
Đzlandalı s., adj. islandez.
izlek s. cărare, potecă.
izlem s. urmărire; supraveghere.
izlemek vt. 1. a urmări, a supra-
veghea. 2. a vedea, a viziona. 3.
a urma, a însoŃi. 4. (d. un drum)
a apuca, a urma. 5. (d. indicaŃii)
a urma, a se conforma. 6. (d.
timp) a urma, a succeda.
izlendirmek vt. a pune sub ur-
mărire/sub observaŃie.
izlenim s. impresie; părere; apre-
ciere.
izlenimcilik, -ği s. impresionism.
izlenmek vi. 1. a fi impresionat.
2. a fi urmărit.
izleyici s. 1. spectator; urmăritor.
2. trasor.
izmarit, -ti s. muc de Ńigară,
chiştoc.
izobar s., adj. (geogr.) izobar.
izogami s. izogamie.
izolasyon s. (fiz.) izolaŃie.
izolatör s., adj. izolator.
izole adj. (fiz.) izolat.
izomer s. izomer.
izomeri s. izomerie.
izomorf adj. izomorf.
izomorfism – jinekolog
izomorfism s. izomorfism.
izoterm s., adj. izoterm.
izotipi s. izotipie.
izotop s. (fiz.) izotop.
j J a treisprezecea literă a alfa-
betului limbii turce; sunet
redat cu această literă.
jagar, jaguar s. (zool.) jaguar.
jaketatay s. redingotă.
jale s. rouă.
jaluzi s. jaluzea; persiană.
Jamayka s. Jamaica.
Jamaykalı s., adj. jamaican.
jambon s. jambon.
jandarma s. 1. jandarmerie.
2. jandarm.
janjan s. reflex, nuanŃă; sclipire.
janjanlı adj. cu reflexe, cu scli-
piri; cu reflexe aurii.
jant, -tı s. jantă.
Japon s., adj. japonez // ~ güreşi
jiu-jitsu.
Japonca I. s. limba japoneză,
japoneza. II. adv. în limba
japoneză, în japoneză.
japongülü, -nü s. (bot.) camelie.
Japonya s. Japonia.
jarse s. jerseu.
jartiyer s. jartieră.
jelatin s. gelatină.
jelatinli adj. gelatinos.
jeneratör s. (fiz.) generator.
jenerik s. (cin.) generic.
307
izzet s. glorie, onoare; demnitate
// ~ etmek a onora, a cinsti.
izzetinefis, -fsi s. mândrie; amor
propriu; ambiŃie.
jenosit, -ti s. genocid.
jeodezi s. geodezie.
jeodezik adj. geodezic.
jeodinamik s., adj. geodinamic.
jeofizik s., adj. geofizic.
jeofizikçi s. geofizician.
jeokimya s. geochimie.
jeolog s. geolog.
jeoloji s. geologie.
jeomorfolog s. geomorfolog.
jeomorfoloji s. geomorfologie.
jeopolitik s. geopolitică.
jeosantrik adj. geocentric.
jeosfer s. geosferă.
jeotermal s. geotermal.
jeotermik adj. geotermik.
jeotropizma s. geotropizm.
jest, -ti s. gest.
jet, -ti s. avion cu reacŃie.
jeton s. jeton.
jigle, jikle s. (la motor) jiclor.
jigolo s. gigolo.
jiklet, -ti s. gumă de mestecat.
jile s. jiletcă; vestă.
jilet, -ti s. lamă de ras.
jiletmek vt. a tăia cu lama.
jimnastik s. gimnastică.
jimnastikçi s. gimnast(ă).
jinekolog s. ginecolog.
308
jinekoloji s. ginecologie.
jips s. (geol.) ghips.
jiroscop s. giroscop.
jiujitsu s. (sport) jiu-jitsu.
jogging, -gi s. jogging.
joker s. (la jocul de cărŃi) joker.
jokey s. jocheu.
jöle s. (culin.) jeleu (şi peltea).
jön s., adj. tânăr; june.
jönprömiye s. june prim.
judo s. (sport) judo.
k K a paisprezecea literă a alfa-
betului limbii turce; sunet
redat cu aceasta literă.
kaba adj. 1. mare, voluminos.
2. (d. oameni) grosolan, vul-
gar. 3. (d. materiale) brut, ne-
cizelat, grosolan.
kabaca adv. cu grosolănie, în
mod grosolan.
kabadayı I. s. 1. fanfaron, lău-
dăros. 2. zurbagiu, scandalagiu.
II. adj. (fig.) curajos, îndrăzneŃ.
kabadayılık, -ğı s. 1. fanfaro-
nadă, lăudăroşenie; bravadă.
2. (fig.) curaj, îndrăzneală;
bravură.
kabahat, -ti s. 1. vină, vinovăŃie;
greşeală, abatere. 2. (jur.)
culpă, vinovăŃie; delict.
kabahatlı adj. vinovat, culpabil.
kabahatsiz adj. 1. nevinovat.
2. (fig.) inocent, candid.
jinekoloji – kabarcıklanmak
judocu s. judocan.
jul s. (fiz.) joule.
jurnal, -li s. 1. denunŃ; infor-
mare. 2. (d. însemnări zilnice)
jurnal.
jurnalcı s. informator.
jübile s. jubileu.
Jüpiter s. (astr.) Jupiter.
jüpon s. jupon.
jüri s. juriu.
jüte s. iută.
kabak, -ğı I. s. dovleac, bostan.
II. adj. 1. (fig.) chel, pleşuv.
2. (fig.) fără minte, prost. 3. (d.
pepeni) crud, necopt // ~ tadı
vermek a sâcâi, a plictisi.
kabaklamak vt. a tunde; a curăŃa
de crengi (copaci etc.).
kabakulak, -ğı s. (med.) oreion.
kabalak, -ğı (mil.) coif.
kabalaşmak vi. a se vulgariza, a
se brutaliza, a deveni brutal.
kabalaştırmak vt. a vulgariza.
kabalık, -ğı s. grosolănie, obrăz-
nicie; brutalitate.
kaban s. (d. îmbrăcăminte) scurtă.
kabara s. Ńintă de talpă; cui cu
floare.
kabarcık, -ğı s. 1. băşică, bulă
(de aer, gaz). 2. (anat.) pa-
pilă.
kabarcıklanmak vi. a face
băşici.
kabare – kabuklanmak
kabare s. cabaret.
kabarık adj. 1. umflat, înfoiat.
2. crescut, ridicat, mărit.
kabarma s. 1. umflare, ridicare,
mărire. 2. (geogr.) flux.
kabarmak vi. 1. a se umfla, a se
ridica, a se mări. 2. a se umfla,
a se înfoia. 3. (d. ape, preŃuri)
a creşte, a se umfla. 4. a se
coşcovi, a se scoroji. 5. (fig.) a
se răŃoi, a se grozăvi.
kabartı s. 1. umflătură, ridică-
tură, proeminenŃă. 2. (med.)
inflamaŃie.
kabartma s. 1. umflare, ridicare;
reliefare, bombare. 2. (în
sculptură) relief înalt, alto-
relief // ~ harita hartă în
relief; yarım yassı ~ baso-
relief.
kabartmak vt. 1. a umfla; a se
înfoia. 2. a umfla, a spori, a
mări. 3. (fig.) a măguli, a fla-
ta. 4. (fig.) a întărâta, a incita,
a instiga (la) // koltuk ~ a se
umfla în pene, a se grozăvi.
kabayonca s. (bot.) trifoi.
Kâbe s. (în islam) Kaaba (~i mu-
azzama).
kabız, -bzı s. constipaŃie; ~ ol-
mak a se constipa.
kabızlık, -ğı s. constipaŃie.
kabil1 adj. posibil; ~ olanı
yapmak a face tot posibilul //
~i sevk balon dirijabil, balon;
~i tahvil para (fin.) monedă
convertibilă; ~i telif olmak
(jur.) a fi compatibil.
309
kabil2 adj. asemănător, similar;
analog.
kabile1 s. trib; clan.
kabile2 s. moaşă.
kabiliyet, -ti s. capacitate; pu-
tere; putinŃă; alım ~i (econ.)
putere de cumpărare.
kabiliyetli adj. capabil, înzestrat.
kabiliyetsiz adj. incapabil, nepri-
ceput.
kabiliyetsizlik, -ği s. incapaci-
tate, nepricepere.
kabin s. (mar. şi) cabină.
kabine s. 1. (pol.) cabinet, con-
siliu de miniştri. 2. încăpere,
cămăruŃă. 3. cabinet medical
// ~ de değişiklik remaniere
ministerială.
kabineto s. 1. cabinet, consiliu
de miniştri. 2. (mar.) cabină.
kabir, -ri s. mormânt, groapă // ~
azabı çekmek a se chinui; a
îndura; ~suali sormak a agasa
cu întrebări.
kablelmilat s. înainte de Cristos.
kablo s. cablu; conductă; ~lu
televizyon televiziune prin
cablu.
kabotaj s. (mar.) cabotaj.
Kabo Verde s. Capul Verde.
kabristan s. cimitir (musulman).
kabuk, -ğu s. 1. (bot.) coajă,
scorŃă. 2. (geol.) înveliş,
scoarŃă. 3. (la răni) crustă,
coajă. 4. (zool.) cochilie.
kabuklanmak vi. 1. a prinde
coajă. 2. (d. răni) a se cica-
triza.
310
kabuksal adj. (bot.) cortical.
kabuksu adj. corticoid.
kabul, -lü s. 1. acceptare, primire,
admitere; adoptare; ~ etmek a
accepta, a primi, a adopta (o
rezoluŃie etc.). 2. recepŃionare,
luare în primire. 3. (fig.)
asentiment, consimŃământ // ~
olunamaz inacceptabil, inad-
misibil; ~ etmek a primi, a
accepta; ~ ettirmek a impune;
~ günü zi de audienŃă; ~ ve
tasdik etmek a ratifica.
kabullenmek vt. a accepta, a
primi.
kaburga s. 1. (anat.) torace.
2. (anat.) coastă. 3. (la nave)
schelet, coastă.
kâbus s. coşmar; ~ basmak/çök-
mek a avea coşmar.
kabza s. mâner, toartă.
kabzımal s. comisionar (de
fructe şi legume).
kaç num. cât; câŃi; câte; ~ vakit?
cât timp?; ~ kişi? câŃi oa-
meni?; ~ gün? câte zile?
kaçak, -ğı I. s., adj. fugar; dezer-
tor; evadat. II. adj. de contra-
bandă // ~ olarak avlanma
braconaj; ~ mal marfă de
contrabandă.
kaçakçı s. contrabandist.
kaçakçılık, -ğı s. contrabandă;
~ yapmak a face contrabandă.
kaçamak1 s. 1. sustragere, eschi-
vare. 2. (fig.) subterfugiu, şi-
retlic. 3. adăpost (pentru oi).
kaçamak2 s. mămăligă cu unt.
kabuksal – kaçma
kaçamaklı adj. evaziv; vag,
ocolit.
kaçar num. câte cât?
kaçarula s. caserolă.
kaçık, -ğı adj. 1. alunecat; depla-
sat. 2. (fig.) nebun, dement;
maniac.
kaçıklık, -ğı s. nebunie, demen-
Ńă; extravaganŃă.
kaçımsamak vi. a se eschiva, a
se sustrage.
kaçımsar adj. evaziv.
kaçıngan adj. neîncrezător, bă-
nuitor, suspicios.
kaçınık adj. (d. oameni) retras,
izolat, singuratic.
kaçınılmak vi. a fi evitat; a se
evita.
kaçınılmaz adj. inevitabil.
kaçınma s. evitare; ocolire.
kaçınmak vt. a evita; a ocoli.
kaçırmak vt. 1. a scăpa, a lăsa să
fugă. 2. a pierde, a scăpa
(trenul, autobuzul etc.) 3. a
răpi, a fura (oameni). 4. a rata,
a pierde, a scăpa (o ocazie).
5. (fig.) a omite, a scăpa din
vedere // fırsatı ~ a pierde
ocazia; aklını ~ a înnebuni,
a-şi pierde minŃile; göz önün-
den ~ a pierde din vedere.
kaçış s. fugă.
kaçışmak vi. a se împrăştia; a
fugi care încotro.
kaçkın s. fugar, dezertor, evadat
// tımarhane ~ı nebun.
kaçma s. fugă, dezertare, eva-
dare.
kaçmak – kadirbilir
kaçmak vi. 1. a fugi, a o şterge, a
o zbughi. 2. a evada; a
dezerta. 3. a se ascunde; a se
furişa. 4. (fig.) a se eschiva, a
se sustrage.
kadana s. cal (masiv).
kadar I. adv. 1. cât, în ce grad,
în ce măsură; ne ~ yalvardım!
cât l-am rugat! 2. cam, apro-
ximativ; bir ay ~ aproximativ
o lună. 3. atât, atât de…; o ~
çalışkan bir adam un om atât
de harnic. II. prep. până;
până la, până în; akşama ~
până seara; iş bitinceye ~
până la terminarea lucrului.
kadastro s. cadastru.
kadavra s. cadavru.
kadayif s. cataif.
kadeh s. pahar; ~ tokuşturmak a
ciocni paharele, a închina
(pentru) // ~ kaldırmak a
toasta.
kadem s. 1. picior (şi ca unitate
de măsură). 2. (fig.) bun
augur; noroc.
kademe s. 1. treaptă. 2. (fig.)
grad, nivel; etapă, fază.
kademelendirmek vt. a grada, a
eşalona în raport cu o scară/
un etalon; a împărŃi; a repar-
tiza.
kademelenme s. gradare; eşalo-
nare.
kademeli adj. 1. gradat, în scară.
2. (mil.) dispus în eşaloane.
kademli adj. de bun augur;
norocos.
311
kademsiz adj. de rău augur; fără
noroc, ghinionist.
kader s. soartă, destin; scrisă;
ursită.
kadercilik, -ği s. fatalism.
kadı s. (ist.) cadiu, judecător mu-
sulman.
kadıköytaşı, -nı s. (geol.) calce-
donie.
kadılık, -ğı s. titlu/funcŃia cadiu-
lui.
kadın s. femeie // ev ~ı gospo-
dină; ~ hastalıkları uzmanı
ginecolog; ~ terzi croitoreasă.
kadıncıl adj. afemeiat.
kadınlık, -ğı s. 1. feminitate.
2. maternitate, calitate de
mamă; instinct matern.
kadıntuzluğu, -nu s. (bot.) dră-
cilă.
kadırga s. (mar.) galeră.
kadırgabalığı, -nı s. v. balina.
kadife s. catifea; velur.
kadifeçiçeği, -ni s. (bot.) gălbe-
nele, filimică.
kadim adj. vechi, antic.
kadir, -dri s. 1. valoare, preŃ.
2. valoare, importanŃă. 3. pu-
tere, forŃă. 4. (astr.) magni-
tudine, mărime stelară // ~ ge-
cesi (rel.) a 27-a zi a lunii
Ramazanului, noptea relevării
Coranului; ~ gecesi doğmuş
(d. oameni) norocos, norocit;
~ini bilmek a aprecia, a
preŃui.
kadirbilir adj. recunoscător, care
recunoaşte meritele cuiva.
312
kadirbilirlik, -ği s. recunoaşte-
rea meritelor cuiva; recunoş-
tinŃă.
kadirşinas adj. v. kadirbilir.
kadirşinaslık, -ği s. v. kadirbi-
lirlik.
kadmiyum s. (chim.) cadmiu (Cd).
kadran s. cadran.
kadril s. cadril.
kadro s. 1. cadre; personal.
2. post. 3. (la bicicletă) cadru,
ramă.
kadük adj. caduc, fără putere de
lege.
kafa s. 1. (anat.) cap. 2. (fig.)
minte, intelect, raŃiune. 3. (fig.)
mentalitate; spirit // kalın ~
cap sec; prost; ~ (nüfus)
kâğıdı certificat de naştere;
~ patlatmak/yormak a-şi bate
capul, a-şi frământa mintea;
~ tutmak a se încăpăŃâna; ~sı
almamak a nu înŃelege, a nu
pricepe; ~sı dönmek a se
zăpăci; ~sı kızmak a se
mânia; ~yı tütsülemek a se
îmbăta, a se turmenta; ~sı
bozulmak a se înfuria; ~sı
çalışmak a-i merge mintea;
~sı durmak a-i sta (cuiva)
mintea în loc; ~sı şişmek a i
se umfla (cuiva) capul; ~ı
yerinde olmamak a nu fi în
toate minŃile; ~sı yerine
gelmek a-i veni (cuiva)
mintea la cap; ~sına koymak
a-şi pune în minte; ~sında
tutmak a Ńine în minte;
kadirbilirlik – kafeslenmek
~sından çıkarmak a scoate
din cap, a da uitării; ~sından
geçirmek a-i trece (cuiva)
prin minte; ~sını kurcalamak
a-i frământa mintea (ceva);
~sını toplamak a-şi aduna
minŃile; ~sının bir tahtası
eksik olmak a-i lipsi (cuiva) o
doagă; a fi într-o doagă;
~yı bulmak a se pili, a se
îmbăta; ~yı çekmek a trage la
măsea.
kafadar s. amic, prieten bun.
kafalı adj. (fig.) inteligent, deş-
tept; cu cap; care are ceva în
cap.
kafasız adj. (fig.) mărginit,
nătâng, greoi la minte.
kafasızlık, -ğı s. stupiditate,
prostie; mărginire.
kafatasçı s. rasist.
kafatasçılık, -ğı s. rasism.
kafatası, -nı s. (anat.) craniu,
Ńeastă.
Kafdağı, -nı s. 1. muntele mito-
logic Kaf. 2. (arh.) Caucaz //
~nın ardında/arkasında (în
basme) loc periculos şi
inaccesibil.
kafe s. café-bar.
kafein s. cofeină.
kafes s. 1. cuşcă; aslan ~si cuşcă
de leu. 2. colivie. 3. grilaj,
grilă.
kafeslemek vt. (fig.) a înşela, a
păcăli.
kafeslenmek vi. (fig.) a fi înşelat,
a fi păcălit.
kafeterya – kahramanlık
kafeterya s. cantină-restaurant
(cu autoservire); bufet cu
autoservire.
kâfi adj. suficient, destul.
kafile s. convoi.
kâfir adj. 1. necredincios; ateu.
2. (fig.) netrebnic, păcătos.
3. nemusulman, ghiaur.
kafiye s. (lit.) rimă.
kafiyeli adj. (lit.) rimat.
kafiyesiz adj. (lit.) fără rimă.
Kafkas s. Caucaz; ~ Dağaları
MunŃii Caucaz.
kaftan s. caftan.
kâfur(u) s. (chim.) camfor.
kâfuri, kâfurlu adj. camforat;
~ ruhu ulei camforat.
kağan s. suveran, monarh; han.
kağanlık, -ğı s. hanat.
kâğıt I. s. 1. hârtie. 2. scrisoare.
3. act, document. 4. carte de
joc. 5. bancnotă. II. adj. de
hârtie; ~ para bani de hârtie //
~ üzerinde pe hârtie; consem-
nat, specificat.
kâğıthane s. fabrică de hârtie.
kâğıtlık, -ğı s. clasor.
kağnı s. car (cu două roŃi),
şaretă.
kağşak adj. (d. lucruri) şubred,
lipsit de rezistenŃă.
kağşamak vi. 1. (d. lucruri) a se
şubrezi, a-şi pierde rezistenŃa/
trăinicia. 2. (d. oameni) a
slăbi, a se şubrezi, a-şi pierde
vigoarea.
kâh conj. (în expr.): kâh… kâh…
când…, când…; câteodată…,
313
altă dată…; uneori…, alte-
ori… .
kahır, -hrı s. 1. supărare, tristeŃe,
mâhnire; necaz. 2. împilare,
oprimare // ~ını çekmek a în-
dura ofensele/jignirile cuiva;
~ı çekilmez insuportabil;
~ından ölmek 1) a nu mai
putea suporta jigniri, 2) a
muri de ciudă.
kahırlanmak vi. a se întrista, a
se mâhni; a se supăra, a se
necăji.
kahırlı adj. supărat, trist, necăjit;
îndurerat; înciudat.
kâhil adj. matur.
kâhillik, -ği s. maturitate.
kâhin s. prezicător, ghicitor; ora-
col.
kâhinlik, -ği s. prezicere, profe-
Ńie, prorocire, prevestire.
kahkaha s. hohot de râs // ~yı
basmak/koparmak a râde în
hohote.
kahkahaçiçeği, -ni s. (bot.) vol-
bură, rochiŃa-rândunicii.
kahpe s. 1. prostituată. 2. (fig.)
nemernic, ticălos.
kahpelik, -ği s. 1. prostituŃie.
2. (fig.) nemernicie, ticăloşie;
prefidie.
kahraman s. 1. erou, viteaz.
2. (lit.) erou, personaj princi-
pal.
kahramanca adv. eroic, vitejeşte.
kahramanlık, -ğı s. eroism, vite-
jie; ~ göstermek a arăta vite-
jie.
314
kahretmek I. vt. 1. a birui; a
răpune, a nimici. 2. a pedepsi;
a reprima. 3. a jigni, a insulta.
II. vi. a se întrista, a se
mâhni, a se amărî.
kahrolmak vi. a se îndurera, a se
întrista, a se mâhni.
kahvaltı, -yı s. 1. gustare. 2. mi-
cul dejun // ~ etmek a lua mi-
cul dejun.
kahve s. 1. cafea; ~ ağacı arbore
de cafea; ~ fincanı ceaşcă de
cafea. 2. cafenea.
kahveci s. cafegiu.
kahvehane s. v. kahve (2).
kahverengi, -yi, -ni adj. cafeniu.
kâhya s. intendent // köy ~sı vă-
taf; logofăt.
kaide s. 1. regulă, normă; pres-
cripŃie, formulă; precept.
2. bază, fundament. 3. (geom.)
bază.
kail adj. 1. vorbitor, orator;
narator; cuvântător. 2. con-
venit; de acord, acceptat.
kailolmak vi. a fi de acord, a
accepta.
kaim adj. 1. drept, vertical, în
picioare. 2. (d. divinitate)
preaînalt. 3. (geom.) drept,
perpendicular.
kaime s. 1. document oficial, act.
2. (fin.) notă de plată; factură.
3. bancnotă, hârtie-monedă.
kâin adj. aflat, existent; situat.
kâinat, -tı s. 1. lume, univers;
cosmos. 2. (fig.) toŃi, toată
lumea.
kahretmek – kakmak
kak1, -kı s. băltoacă.
kak2, -kı I. s. fructe uscate.
II. adj. slab, uscăŃiv.
kaka adj. (în limbajul copiilor)
caca.
kakaç, -cı s. 1. produs conservat
prin uscare. 2. pastramă de
bivol.
kakalaşmak vi. (d. relaŃii) a se
deteriora, a se strica.
kakao s. cacao; ~ ağacı arbore
de cacao.
kakavan s., adj. prostănac, ton-
tălău.
kakavanlık, -ğı s. prostie, ne-
ghiobie, stupiditate; ~ etmek a
face o prostie.
kakıç, -cı s. ostie, harpon.
kakım s. (zool.) hermină.
kakımak vt. 1. a reproşa; a do-
jeni. 2. a cicăli.
kakınç s. cicăleală; mustrare.
kakırdak, -ğı s. jumară, jumări
(de seu).
kakırdamak vi. 1. a pârâi, a trosni.
2. (fig.) a muri. 3. a se usca.
kakırtı s. pârâit, trosnet.
kakışma s. (lingv.) cacofonie.
kakışmak vi. a se îmbrânci, a se
înghionti.
kakıştırmak vt. a îmbrânci, a
înghionti.
kaklık, -ğı s. băltoacă, bulhac.
kakma s. 1. înfingere, împlân-
tare. 2. încrustare; incrustaŃie.
kakmak vt. 1. a înfinge, a îm-
plânta, a vârî. 2. a incrusta; a
căptuşi.
kakmalı – kaleci
kakmalı adj. incrustat; acoperit
cu incrustaŃii/mozaic.
kaknem s. 1. (d. femei) urâtă şi
cu gura mare. 2. slab, slă-
bănog, uscat.
kakofoni s. cacofonie.
kaktüs s. (bot.) cactus.
kakule s. (bot.) nucşoară.
kâkül s. breton.
kâküllü adj. cu breton.
kal1, -lı s. cuvânt, vorbă; ~e al-
mamak a nu lua în seamă.
kal2 s. rafinare prin topire (a
metalelor).
kala adv. 1. (cu sens temporal)
fără; tren saat ona beş ~ geldi
trenul a sosit la ora zece fără
cinci. 2. (cu sens spaŃial)
cu… înainte de…; şehre beş
kilometre ~ cu cinci kilometri
înainte de a ajunge în oraş.
kalabalık, -ğı I. s. 1. aglo-
meraŃie, mulŃime; gloată.
2. îngrămădeală, îmbulzeală.
II. adj. 1. aglomerat. 2. îngră-
mădit, înghesuit, ticsit. 3. (d.
aşezări) suprapopulat; ~ et-
mek a îngrămădi, a supra-
încărca.
kalabalıklaşmak vi. 1. a se
aglomera, a se îngrămădi. 2. a
deveni suprapopulat.
kalafat, -tı s. (mar.) călăfătuire.
kalafatlamak vt. a călăfătui.
kalak, -ğı s. 1. bot. 2. diademă.
3. stivă cu tizic.
kalan s. (mat.) rest.
kalantor adj. generos; galant.
315
kalas s. 1. scândură (groasă).
2. dulap // ~ gibi namilă.
kalay s. 1. (chim.) cositor, staniu
(Sn). 2. (fig.) înjurătură, im-
precaŃie.
kalaycı s. 1. spoitor. 2. (fig.)
meseriaş prost, cârpaci.
kalaylamak vt. 1. a cositori, a
spoi. 2. a înjura, a sudui; a
săpuni.
kalaylı adj. cositorit, spoit.
kalben adv. din inimă, sincer.
kalbî adj. sincer, cordial.
kalbur s. dârmon.
kalburkemiği s. (anat.) etmoid.
kalburlamak vt. a ciurui, a trece
prin ciur/ dârmon.
kalça s. coapsă, şold.
kalçakemiği, -ni s. (anat.) osi-
liac; capul femurului.
kaldıraç s. (fiz.) levier, pârghie.
kaldırım s. 1. pavaj, caldarâm.
2. trotuar.
kaldırımcı s. pavator; calda-
râmgiu.
kaldırımlı adj. pavat.
kaldırma s. 1. ridicare, săltare.
2. (fig.) suprimare, anulare;
revocare.
kaldırmak vt. 1. a ridica, a sălta.
2. a scula (în picioare). 3. a
înlătura; a suprima. 4. a
anula; a suprima. 5. a purta, a
duce // baş ~ a se răzvrăti, a
se răscula.
kale s. 1. cetate. 2. (sport)
poartă.
kaleci s. (sport) portar.
316
kalem s. 1. creion. 2. (fig.) birou;
cancelarie. 3. daltă. 4. (econ.)
sort, fel, gen. 5. (fig.) scriere,
scris // ~e almak a compune;
a redacta; ~e gelmemek a fi
de nedescris; ~ çekmek a
şterge, a radia.
kalemaşısı, -nı s. (bot.) altoi;
altoire.
kalemlik s. penar.
kalemşor s. (lit.) polemist; pam-
fletar, pamfletist.
kalemtıraş s. ascuŃitoare (de
creion).
kalender s. 1. ascet, sihastru,
pustnic. 2. modest.
kalenderlik, -ği s. 1. ascetism,
sihăstrie. 2. modestie.
kaleska s. caleaşcă.
kalevî adj. (chim.) alcalin.
kalevileşmek vi. a se alcaliniza.
kaleydoskop s. caleidoscop.
kalfa s. 1. calfă. 2. (ist.) repe-
titor, pedagog, supraveghetor.
3. arhitect.
kalgımak vi. a tresări, a tresălta.
kalhane s. topitorie, turnătorie.
kalıcı adj. permanent, statornic,
durabil, peren.
kalıcılık, -ğı s. permanenŃă, stator-
nicie, durabilitate, perenitate.
kalıç, -cı s. seceră.
kalım s. supravieŃuire // ölüm ~
savaşı luptă pe viaŃa şi pe
moarte.
kalımlı adj. veşnic, etern.
kalımsız adj. pieritor, muritor;
trecător, efemer.
kalem – kalifiye
kalın adj. 1. gros. 2. voluminos.
3. (fig.) grosolan, vulgar //
~ kafa imbecil, prost.
kalınbağırsak, -ğı s. (anat.) in-
testinul gros.
kalınlaşmak vi. a se îngroşa; a
deveni mai voluminos.
kalınlaştırmak, kalınlatmak vt.
a îngroşa, a face să devină
mai voluminos.
kalınlık, -ğı s. grosime.
kalıntı s. 1. rămăşiŃă, rest. 2. ru-
ină, dărâmătură. 3. (fig.) re-
miniscenŃă, urmă. 4. vestigiu.
kalınyağ s. ulei mineral; lubri-
fiant.
kalıp, -bı s. 1. calapod (şi fig.).
2. şablon, tipar, matriŃă, for-
mă. 3. calup, bucată. 4. (fig.)
înfăŃişare, aspect // ~ dökmek
(tehn.) a mula; a turna în
tipar; ~ gibi yatmak a dormi
dus; ~ kesilmek a încremeni, a
înmărmuri; ~ kıyafet (d. oa-
meni) înfăŃişare, exterior;
~tan ~a girmek a se da peste
cap.
kalıpçı s. (fig.) şiret, viclean.
kalıt s. moştenire, succesiune;
trăsătură moştenită.
kalıtım s. 1. (biol.) ereditate.
2. succesiune, moştenire // ~
iplikçikleri (biol.) cromozomi.
kalıtsal adj. ereditar.
kalibre s. (mil.) calibru.
kalibrasyon s. calibrare, calibraj.
kalifiye adj. calificat; ~ olmak a
se califica.
kaliforniyum – kalorimetre
kaliforniyum s. (chim.) califor-
niu.
kaligraf s. caligraf.
kaligrafi s. caligrafie.
kaligrafik adj. caligrafic.
kalinis s. (ornit.) cârstei, cristei.
kalinos s. (iht.) biban, costrăş.
kalite s. calitate; însuşire; düşük
~ calitate inferioară; fena ~
calitate proastă; iyi ~ calitate
bună; yüksek ~ calitate supe-
rioară.
kaliteli adj. de calitate, de bună
calitate.
kalitesiz adj. de calitate inferi-
oară.
kalkan s. 1. (mil.) scut, pavăză.
2. (iht.) calcan.
kalkanbezi s. (anat.) glandă
tiroidă.
kalker s. calcar, piatră-de-var.
kalkerli adj. calcaros.
kalkerleşmek vi. a se calcifica, a
se calcifia.
kalkık adj. 1. ridicat, înălŃat;
săltat. 2. ridicat, elevat.
kalkındırma, kalkınma s. 1. re-
dresare, ameliorare. 2. avânt,
dezvoltare; creştere, progres.
kalkındırmak vt. 1. a redresa, a
ameliora. 2. a ridica, a
dezvolta; a creşte.
kalkınmak vi. 1. a se redresa, a
se ameliora. 2. a se ridica, a
se dezvolta; a creşte, a pro-
gresa.
kalkışmak vi. a întreprinde, a
încerca; a avea tentativa.
317
kalkmak vi. 1. a se scula, a se
ridica; ayağa ~ a se ridica în
picioare. 2. (d. vehicule) a
pleca, a porni. 3. a se vin-
deca, a se însănătoşi. 4. (d.
obiceiuri, datini) a dispărea, a
se stinge. 5. (d. legi, hotărâri)
a se anula, a se abroga.
kalleş s., adj. pungaş, escroc;
potlogar, şarlatan.
kalleşlik, -ği s. pungăşie, escro-
cherie, potlogărie, şarlatanie.
kalma I. s. 1. rămânere, rămas.
2. rest; excedent, surplus.
II. adj. rămas // geri ~ rămâ-
nere în urmă (şi fig.); ~ durumu
(gram.) cazul locativ.
kalmak vi. 1. a rămâne, a sta pe
loc; sınıfta ~ a rămâne repe-
tent. 2. a se opri, a staŃiona. 3.
a întârzia, a rămâne în urmă.
4. a dura, a continua. 5. a sta,
a locui. 6. a prisosi, a rămâne.
7. a se amâna // az
kaldı/kalsın cât pe ce, aproa-
pe că; aç ~ a flămânzi; bana
kalsa/kalırsa după mine,
după părerea mea; gözü ~ a
râvni; hatırı ~ a se supăra;
kala kala doar, numai; doar
atât; kaldı ki în plus, peste
toate, pe lângă acestea, mai
mult decât atât.
kalori s. calorie.
kalorifer s. calorifer.
kaloriferci s. caloriferist.
kalorik adj. caloric.
kalorimetre s. calorimetru.
318
kalorimetri s. calorimetrie.
kaloş s. galoş.
kalp1, -bi s. 1. (anat.) inimă,
cord. 2. (fig.) milă, compă-
timire. 3. (fig.) mijloc, centru.
4. (fig.) simŃ, sentiment.
5. (fig.) dragoste, iubire // ~
çarpıntısı (med.) palpitaŃie;
~ kırmak a mâhni, a supăra;
~ yetersizliği (med.) insufi-
cienŃă cardiacă; ~i olmamak a
fi nemilos; ~ine doğmak a
presimŃi; ~i ağzına gelmek a-i
veni (cuiva) sufletul la gură;
~i çarpmak 1) a-i bate inima;
2) a avea emoŃii; ~i yerinden
oynamak a avea mari emoŃii;
~ine girmek a intra în graŃiile
cuiva; ~ini açmak a-şi des-
chide inima; ~ini çalmak a
fura inima cuiva; Allah ~ine
göre versin! Allah să te
răsplătească după inimă!
kalp2 s. transformare, prefacere.
kalp3 adj. falsificat, fals; contra-
făcut; ~ para bani falsificaŃi;
~ para yapma falsificare de
bani.
kalpak, -ğı s. căciulă.
kalpazan s. 1. falsificator. 2. (fig.)
escroc, şarlatan, pungaş.
kalpazanlık, -ğı s. 1. falsificare.
2. (fig.) escrocherie, şarlata-
nie, pungăşie.
kalpsiz adj. nemilos, fără inimă;
crud.
kalpsizlik, -ği s. neîndurare, cru-
zime.
kalorimetri – kambur
kalsit s. (chim.) calcit.
kalsiyum s. calciu.
kaltaban s. 1. şarlatan, escroc.
2. neruşinat.
kaltabanlık, -ğı s. 1. şarlatanie,
escrocherie. 2. neruşinare.
kaltak, -ğı s. 1. (la şa) oblânc.
2. (fig.) prostituată, târfă.
kalubelâ în expr.: ~dan beri de
când lumea.
kalya s. mâncare de vinete sau
dovlecei cu ulei.
kalyon s. (mar.) galion.
kam s. v. şaman
kâm s. dorinŃă, doleanŃă; ~ al-
mak a-şi îndeplini dorinŃa.
kama s. 1. pumnal. 2. (tehn.)
pană. 3. (mil.) închizător.
kamalamak vt. a răni cu pum-
nalul.
kamanço s. în expr.: ~ etmek a
transmite, a remite, a deferi.
kamara s. 1. (mar.) cabină.
2. (pol.) Cameră; Avam ~sı
Camera Comunelor; Lortlar
~sı Camera Lorzilor.
kamarilla s. camarilă.
kamarot, -tu s. steward; ospătar
(pe un vas).
kamaşmak vi. 1. (d. dinŃi) a se
strepezi. 2. a orbi, a lua ochii.
kambiyo s. (fin.) schimb; ~ bü-
rosu birou de schimb.
kambur I. s. cocoaşă; ~u çıkmak
a se cocoşa. II. adj. cocoşat,
gârbovit // ~ felek soartă
nenorocită; ~ üstüne ~
greutăŃi, dificultăŃi.
kamburlaşmak – kamyon
kamburlaşmak vi. a se cocoşa, a
se gârbovi.
kamburlaştırmak vt. a cocoşa.
kamburluk, -ğu s. 1. cocoaşă.
2. ieşitură, proeminenŃă.
kamçı s. bici (şi fig.).
kamçılamak vt. 1. a biciui; a
lovi cu biciul. 2. (fig.) a
stimula, a încuraja.
kamelya s. (bot.) camelie.
kamer s. (astr.) lună.
kamera s. cameră de luat vederi;
aparat de filmat.
kameraman s. cameraman; ope-
rator de imagine.
kameri adj. lunar; ~ yıl an lunar;
~ takvim calendar lunar; ~ ay
lună după calendarul lunar.
kameriye s. chioşc (în parcuri).
Kamerun s. Camerun.
Kamerunlu s., adj. camerunez.
kamet, -ti s. 1. statură, înălŃime.
2. (rel.) ezan/chemare la ru-
găciune înainte de săvârşirea
rugăciunii la musulmani //
~ getirmek a se striga pentru
rugăciune; ~i artırmak a
ridica tonul.
kamga s. aşchie.
kamış s. 1. (bot.) trestie; şeker ~ı
trestie-de-zahăr. 2. (anat.) penis.
kamışlık, -ğı s. stufăriş.
kamikaze s. kamikaze.
kâmil adj. 1. complet, total; de-
săvârşit. 2. matur, experimen-
tat.
kamineto s. lampă de spirt, spir-
tieră.
319
kamp, -pı s. 1. tabără, campa-
ment. 2. (sport) cantonament;
~a girmek a intra în canto-
nament. 3. lagăr; toplama ~ı
lagăr de concentrare.
kampana s. clopot, campanulă.
kampanya s. (agr., pol.) cam-
panie.
kamping s. camping.
kamplaşmak vi. a se organiza în
cete.
kampus s. campus, complex uni-
versitar.
kamu adj. 1. tot, întreg; toŃi; ~ in-
sanlar toŃi oamenii. 2. public //
~ düzeni ordine publică; ~ gü-
veni siguranŃă publică; ~ kuru-
luşu (jur.) instituŃie publică; ~
yararı (jur.) utilitate publică; ~
yönetimi administraŃie publică;
~ hakları drepturi civile; ~
davası (jur.) acŃiune civilă; ~
hukuku (jur.) cod civil.
kamuflaj s. camuflaj, camuflare.
kamufle adj. camuflat; ~ etmek a
camufla.
kamulaştırma s. expropriere;
naŃionalizare.
kamulaştırmak vt. a expropria;
a naŃionaliza.
kamuoyu, -nu s. opinie publică;
~ yoklaması sondaj de opinie.
kamus s. v. sözlük
kamusal adj. public.
kamutanrıcılık, -ğı s. (filoz.)
panteism.
kamyon s. camion, autocamion; rö-
morklu ~ camion cu remorcă.
320
kamyonet, -ti s. camionetă,
autocamionetă.
kan s. 1. sânge. 2. (fig.) familie,
neam, rasă // ~ ağlamak a
suferi, a fi îndurerat; ~ aktar-
mak (med.) a face transfuzie
(de sânge); ~ almak (med.) a
lua sânge; ~ basıncı/baskısı
(med.) tensiune; ~ başına sı-
çramak a i se urca (cuiva)
sângele la cap, a se înfuria;
~ dökmek 1) a vărsa sânge, a
omorî, 2) a-şi da viaŃa, a muri;
~ dâvası vendetă, răzbunare; ~
gelmek a sângera; ~ grubu
grupă sangvină; ~ kardeşi frate
de sânge; ~ kusturmak a îm-
pila, a oprima; ~ vermek a da
sânge; ~ı donmak a-i îngheŃa
(cuiva) sângele în vine; ~ı
sıcak amabil, simpatic; ~ına
dokunmak a înfuria, a enerva; ~
ter içinde kalmak a năduşi, a
asuda; ~ bağı legătură de
sânge; ~ı bozuk corupt.
kana s. (mar.) linie de plutire.
kanaat, -ti s. 1. mulŃumire, satis-
facŃie; ~ etmek a fi mulŃumit,
a se mulŃumi (cu), a fi satis-
făcut. 2. convingere; părere;
opinie; ~ getirmek a se con-
vinge, a fi convins (de) // ~
sahibi (om) modest.
Kanada s. Canada.
kanadageyiği, -ni s. (zool.) elan.
Kanadalı s., adj. canadian.
kanatkâr adj. (d. oameni) nepre-
tenŃios, modest.
kamyonet – kanca
kanağan adj. credul.
kanağanlık s. credulitate.
kanal s. 1. canal. 2. (anat.) tub;
vas; canal; koledok ~ı canal
coledoc.
kanalizasyon s. canalizare.
kanama s. sângerare; hemoragie.
kanamak vi. a sângera.
kanara s. abator.
kanarya s. (zool.) canar.
Kanarya Adaları, -nı s. Insulele
Canare.
kanaryaçiçeği, -ni s. (bot.)
călŃunaş, călŃunul-doamnei.
kanat, -dı s. 1. aripă (şi tehn.,
arhit.). 2. (mil.) flanc, aripă.
3. (fig.) ocrotire, protecŃie //
~ı altına almak a ocroti, a
proteja;
~ germek a lua sub pro-
tecŃie.
kanatlandırmak vt. a înaripa; a
da avânt; a face să zboare.
kanatlanmak vi. a se înaripa, a
prinde aripi.
kanatlı adj. cu aripi, înaripat (şi
fig.) // ~ at (mitol.) Pegas.
kanatmak vt. a însângera; a face
să sângereze; a provoca he-
moragie.
kanava, kanaviçe s. (text.) ca-
nava.
kanbilim s. hematologie.
kanbilimci s. hematolog.
kanca s. cange // ~yı takmak/
atmak a se lega de cineva; a
şicana.
kancalamak – kanlı
kancalamak vt. a agăŃa/a prinde
cu cangele.
kancık, -ğı s. 1. (la carnivore)
femelă. 2. căŃea. 3. (fig.) om
perfid; trădător, vânzător.
kancıklık, -ğı s. perfidie; trădare,
vânzare.
kançılar s. (adm.) cancelar.
kançılarlık, kançılarya s. (adm.)
cancelarie.
kandaş adj. consanguin, con-
sângean; cu acelaşi tată.
kandela s. (unitate de măsură)
candelă (cd).
kandırıcı adj. 1. convingător, lă-
muritor. 2. mulŃumitor, satis-
făcător. 3. înşelător, derutant.
4. care potoleşte setea.
kandırılmak vi. 1. a fi convins,
a fi lămurit. 2. a fi păcălit, a fi
înşelat.
kandırmak vt. 1. a mulŃumi, a
satisface. 2. a lămuri, a con-
vinge. 3. a ademeni, a ispiti.
4. a potoli setea.
kandil s. 1. candelă // kör ~ beat
criŃă. 2. ~ gecesi una din nop-
Ńile sfinte în Islam (Mevlit,
Regaip, Miraç, Berat, Kadir).
kandoku s. (anat.) Ńesut sangvin.
kanepe s. 1. canapea. 2. chiflă.
kangal s. 1. ghem. 2. nod.
3. (bot.) scai, ciulin, sca-
iete. 4. (câinele ciobănesc)
kangal.
kangallamak vt. a face ghem.
kangren s. (med.) cangrenă.
321
kangrenleşmek vi. a se can-
grena.
kangrenli adj. cangrenat.
kanguru s. (zool.) cangur.
kanı s. convingere // ~ma göre
după convingerea mea; ~sın-
da olmak a avea convingerea
că.
kanık adj. mulŃumit, satisfăcut;
nepretenŃios, neexigent, mo-
dest.
kanıklanmak vi. a se mulŃumi, a
fi satisfăcut.
kanıklık, -ğı s. 1. mulŃumire,
satisfacŃie. 2. modestie.
kanıkmak vi. a se mulŃumi, a fi
satisfăcut.
kanırmak vt. a smulge, a răsuci.
kanış s. v. kanaat.
kanıt s. 1. argument. 2. dovadă,
probă. 3. (log.) premisă.
kanıtlamak vt. 1. a argumenta.
2. a dovedi, a proba.
kanıtlı adj. argumentat; dovedit,
probat.
kanıtsamak vt. a accepta drept
dovadă/probă.
kaniş s. caniş.
kankan s. (dans) cancan.
kani, -i adj. convins // ~ olmak a
se convinge.
kanlamak vt. a însângera, a
umple de sânge, a mânji de
sânge; a fi convins.
kanlanmak vi. a se păta/a se
mânji de sânge.
kanlı adj. 1. însângerat; pătat de
sânge. 2. sângeros. 3. (culin.)
322
în sânge // ~ basur (med.) di-
zenterie; ~ canlı plin de forŃă,
puternic; ~ katil criminal.
kanmak vi. 1. a se convinge. 2. a
se mulŃumi, a fi satisfăcut.
3. a se lăsa ademenit; a fi
păcălit. 4. a-şi potoli setea // ~
kana pe săturate.
kano s. (mar.) canoe.
kanon s. (filoz.) canon.
kanonsal adj. (filoz.) canonic.
kansa s. v. konsa.
kanser s. (med.) cancer // ~ ol-
mak a se îmbolnăvi de cancer;
~ yapıcılar (substanŃă/factor)
cancerigen.
kansız adj. 1. anemic (şi fig.).
2. (fig.) fără vărsare de sânge.
kansızlaşmak vi. a se anemia.
kansızlık, -ğı s. anemie (şi fig.).
kantar s. cântar; basculă // ~a
çekmek/vurmak (fig.) a cân-
tări, a cumpăni.
kantarcı s. cantaragiu.
kantariye s. (în piaŃă) taxă.
kantarma s. zăbală.
kantaron s. 1. (bot.) Ńintaură.
2. sunătoare, pojarniŃă.
kantası, -nı s. (mineral.) hematit.
kantat, -tı s. (muz.) cantată.
kantin s. cantină.
kantitatif adj. cantitativ.
kantite s. cantitate.
kanto s. cântec.
kanton s. (adm.) canton.
kanun1 s. 1. (jur., fiz.) lege;
~ dışı etmek a scoate în afara
legii; ~ koymak a legifera; ~u
kanmak – kanunsuzluk
zorlamak a viola o lege; ~un
lâfzı litera legii; ~un ruhu
spiritul legii; ~un uygulan-
ması aplicare a legii. 2. (jur.)
cod; statut; ceza ~u cod
penal; medeni ~ cod civil //
~ hükmü dispoziŃie legală;
~ koyucu legislator, legiuitor;
~ yolu ile pe cale legală; ~a
haykırı hareket eden contra-
venient; ~a haykırı hareket
etmek (jur.) a contraveni;
~ hükmünde kararname (pol.,
jur.) ordonanŃă cu putere de
lege.
kanun2 s. (muz.) liră; Ńiteră.
kanunen adv. legal, pe cale
legală.
kanuni1 adj. legal, legitim.
kanuni2 s. cel care cântă la Ńiteră.
kanunilik, kanuniyet, -ti s. le-
galitate // ~ kesbetmek (jur.) a
căpăta putere de lege.
kanunlaşmak vi. a se legaliza, a
căpăta caracter legal; a se
legifera.
kanunlaştırmak vt. a legaliza, a
da un caracter legal, a legi-
fera.
kanunlu adj. legal, cu caracter
legal.
kanunluluk, -ğu s. (filoz.) legi-
tate; legalitate.
kanunname s. (jur.) cod.
kanunsuz adj. (jur.) ilegal, nele-
gal.
kanunsuzluk, -ğu s. (jur.) ilega-
litate.
kanunişinas – kaparozlamak
kanunişinas s. legist, jurist.
kanunuesasi s. constituŃie.
kânunuevvel s. decembrie.
kânunusani s. ianuarie.
kanyak, -ğı s. coniac.
kanyon s. (geogr.) canion.
kaolin s. (chim.) caolină.
kaos s. 1. (filoz.) haos. 2. (fig.)
confuzie; dezordine, haos.
kap1, -bı s. 1. vas, recipient.
2. învelitoare, husă. 3. toc;
teacă. 4. copertă // ~ kacak
veselă; ~ına sığmamak a fi
nerăbdător, a nu mai avea
răbdare.
kap2, -pı s. capă, pelerină.
kapacık, -ğı s. 1. (anat.) valvulă.
2. (bot., zool.) valvă. 3. (tehn.)
căpăcel, valvă.
kapak, -ğı s. 1. capac. 2. copertă.
3. (mat.) calotă. 4. (zool.)
opercul // ~ı atmak a se pune
la adăpost; a se refugia.
kapaklanmak vi. a cădea (cu
faŃa în jos).
kapalı adj. 1. închis; încuiat.
2. acoperit, învelit. 3. (fig.)
voalat, mascat // ~ çevre
(mat.) contur; ~ deniz mare
închisă; ~ devre (fiz.) circuit
închis; ~ kutu (fig.) misterios;
~ yer korkusu (med.) claus-
trofobie; ~ oturum (pol.) se-
siune cu uşile închise; ~ hece
(gram.) silabă închisă; ~ gişe
oynamak a juca/a rula cu casa
închisă.
323
kapama s. 1. închidere; încuiere.
2. acoperire, învelire. 3. în-
fundare, astupare. 4. amantă,
metresă, ibovnică. 5. mâncare
cu carne de miel şi ceapă
verde.
kapamak vt. 1. a închide; a în-
cuia. 2. a acoperi, a înveli.
3. a astupa, a înfunda. 4. (fig.)
a pune capăt, a termina. 5. a
bara, a închide. 6. a întrerupe.
7. a acoperi; a satisface.
kapan s. capcană, cursă (şi fig.);
~a düşmek a cădea în cursă;
~a düşürmek a atrage (pe
cineva) în cursă; ~ kurmak a
întinde o cursă.
kapanca s. capcană mică.
kapanduygu s. (med.) idiopatie.
kapanık adj. 1. închis; încuiat.
2. (fig.) obscur, neclar.
kapanış s. 1. închidere; ~ saati
ora închiderii. 2. (lit.) înche-
iere.
kapanmak vi. 1. a se închide; a
se încuia. 2. a fi acoperit, a fi
învelit. 3. a fi înfundat, a fi
astupat. 4. a se apleca peste.
5. a intra în vacanŃă. 6. (d.
răni) a se închide; a se
cicatriza.
kapantı s. (lingv.) ocluziune.
kaparo s. (fin.) avans, arvună,
acont; ~ vermek a da un
acont/avans.
kaparoz s. (jur.) bun ilicit.
kaparozlamak vt. (jur.) a uzur-
pa, a însuşi în mod fraudulos.
324
kapasite s. capacitate.
kapatmak vt. 1. v. kapamak.
2. a interzice.
kapı s. 1. uşă (şi fig.). 2. poartă;
portiŃă. 3. (fig.) serviciu,
slujbă. 4. (la jocul de table)
poartă // baş ~ (arhit.) portal;
~ dışarı etmek a da afară; ~ ~
dolaşmak (fig.) a bate (pe) la
toate uşile; ~ya çalmak a suna
la uşă; ~sı açık olmak a fi
ospitalier; ~ gibi namilă.
kapıcı s. 1. portar. 2. om de
serviciu la bloc; măturător.
kapılmak vi. 1. a fi înhăŃat, a fi
înşfăcat. 2. (fig.) a fi captivat,
a fi absorbit.
kapışmak I. vt. a înhăŃa, a apuca
(toŃi deodată). II. 1. vi. a se
lua la ceartă; a se încăiera.
2. a se lua la luptă.
kapik s. (fin.) copeică.
kapital s. capital.
kapitalist s. capitalist.
kapitalizm s. capitalism.
kapitonaj s. capitonare.
kapitone adj. capitonat.
kapitülasyon s. capitulaŃie.
kapkaç, -çı s. hoŃie la drumul
mare, tâlhărie.
kapkaççı s. hoŃ la drumul mare,
tâlhar.
kapkara adj. foarte negru, negru
intens.
kapkaranlık, -ğı s. întuneric
beznă.
kaplam s. extensiune, extindere.
kapasite – kapsalak
kaplama I. s. 1. acoperire, înve-
lire; învăluire. 2. căptuşire;
capitonare. II. 1. căptuşit;
capitonat. 2. învelit; placat.
3. poleit. 4. învăluit.
kaplamak vt. 1. a acoperi, a
înveli; a învălui. 2. a căptuşi;
a capitona. 3. a placa; a polei;
a îmbrăca; a fereca.
kaplamalı adj. 1. extensiv.
2. îmbrăcat; ferecat.
kaplan s. (zool.) tigru.
kaplı adj. 1. acoperit, învelit.
2. căptuşit, capitonat. 3. (d.
cărŃi) copertat. 4. îmbrăcat;
placat.
kaplıca1 s. izvor termal // ~ yeri
staŃiune balneoclimaterică.
kaplıca2 s. (bot.) alac.
kaplumbağa s. broască Ńestoasă.
kapma s. 1. înşfăcare, înhăŃare.
2. (fig.) înŃelegere, pricepere;
însuşire. 3. (med.) contractare
(a unei boli).
kapmaca s. 1. înşfăcare, înhă-
Ńare. 2. (joc de copii) de-a
prinselea.
kapmak vt. 1. a înşfăca, a înhăŃa,
a prinde. 2. (fig.) a înŃelege, a
pricepe; a-şi însuşi; a reŃine.
3. (med.) a contracta (o
boală).
kaporta s. (tehn.) capotă.
kapriçyo s. (muz.) capriccio.
kapris s. capriciu.
kaprisli adj. capricios.
kapsalak adj. imbecil.
kapsam – karaborsacı
kapsam s. cuprins, întindere;
dimensiune; conŃinut.
kapsamak vt. a cuprinde, a
conŃine; a include.
kapsalama s. (lit.) sinecdocă.
kapsamlı adj. cuprinzător; am-
plu; extensiv; coprehensiv.
kapsol s. (mil.) capsă.
kapsül s. capsulă (şi bot.).
kapşon s. capişon.
kaptan s. căpitan (şi sport).
kaptanlık, -ğı s. căpitănie.
kaput, -tu s. 1. (mil.) manta.
2. (farm.) prezervativ. 3. ca-
potă.
kaputbezi, -ni s. canava, cane-
fas, pânză groasă; pânză de
vele.
kar s. zăpadă; ~ topu bulgăre de
zăpadă // ~ yağmak a ninge;
~ yağıyor ninge; ~ yağışı
ninsoare; ~ fırtınası viscol.
kâr s. 1. folos, avantaj. 2. câştig,
profit; beneficiu // ~ etmek
1) a avea profit, 2) a fi de
folos, ~ payı (com.) 1) marjă
de profit, 2) dividend.
kara1 s. uscat, pământ, continent
// ~ suları ape teritoriale;
~iklimi climă continentală;
~ya oturmak (mar.) a eşua;
~ kuvvetleri (mil.) forŃele te-
restre; ~ya vurmak a ieşi la
mal; ~ya ayak basmak a
ajunge la mal; ~dan de pe
uscat.
kara2 adj. 1. negru. 2. (d. oa-
meni) brunet, oacheş. 3. (fig.)
325
sumbru, întunecat. 4. (fig.)
trist, amărât, mâhnit // ~ cahil
incult, ignorant, încuiat; ~
sürmek/çalmak a calomnia; ~
tahta tablă (de şcoală); ~lar
giymek a fi îndoliat; ~ gün
dostu prieten la nevoie; ~ ha-
ber veste tristă; ~ ~ düşünmek
a-şi face gânduri negre; ~
sakız smoală; ~ sığır bivol; ~
taş piatră neagră (piatra
sfântă de la Kaaba); ~ ce-
hennem (d. oameni) sumbru,
posac, întunecat; ~ gün zi
nefastă; ~ kutu (av.) cutie
neagră; ~ kuru uscăŃiv; ~ ku-
vvet forŃe reacŃionare; ~ liste
listă neagră; ~ mizah umor
negru; ~ para (fin.) bani
negri; ~ toprak 1) cernoziom,
2) Ńărână, pământ.
karaağaç s. (bot.) ulm.
karaardıç, -cı s. (bot.) sabină.
karabalık, -ğı s. (iht.) lin.
karabasan s. coşmar.
karabaş s. 1. călugăr. 2. (fig.)
celibatar.
karabatak, -ğı s. (ornit.) cor-
moran.
karabet, -ti s. apropiere, rudenie,
înrudire.
karabiber s. piper (negru).
karabina s. carabină.
karabiniyer s. carabinier.
karaborsa s. bursa neagră.
karaborsacı s. speculant (la
bursa neagră).
326
karaborsacılık, -ğı s. bursa
neagră.
karaboya s. (chim.) acid sul-
furic, vitriol.
karabuğday s. (bot.) hrişcă.
karabulut, -tu s. (astr.) nimbus.
karaburçak, -ğı s. (bot.) bor-
geac; măzăriche.
karaca1 s. căprioară.
karaca2 adj. negricios.
karacı1 s. militar din trupele de
uscat.
karacı2 adj. calomniator, defăi-
mător.
karacılık, -ğı s. calomnie.
karaciğer s. ficat (şi culin.) // ~
iltihabı/yangısı (med.) hepa-
tită; ~le ilgili hepatic; ~
sirozu (med.) ciroză.
karaçalı s. (bot.) mărăcine.
karaçayır s. (bot.) zizanie, săl-
băŃie.
karaçaylak, -ğı s. (zool.) gaie.
Karadağ s. Muntenegru.
Karadağlı s., adj. muntenegrean.
Karadeniz s. Marea Neagră.
karadut s. (bot.) dud negru.
karaduygu s. melancolie.
karaduygulu adj. melancolic.
karafa s. carafă.
karafatma s. (zool.) cărăbuş.
Karagöz s. Karagöz (personaj în
teatrul de umbre turcesc).
karagözlük, -ğü s. caraghioslâc;
comicărie; ~ etmek a stârni
râsul, a face comicării.
karagül s. (zool.) caracul.
karağı1 s. vătrai.
karaborsacılık – karakulak
karağı2 s. orbul găinii.
karahindiba s. (bot.) păpădie.
karahumma s. (med.) febră
tifoidă, tifos.
karakabarcık, -ğı s. (med.) an-
trax, dalac.
karakafes s. (bot.) tatăneasă.
karakalem s. creion negru, căr-
bune.
karakarga s. (zool.) cioară.
karakavak, -ğı s. (bot.) plop-
negru.
karakavza s. (bot.) păstârnac.
karakeçi s. (zool.) capră neagră.
karakış s. toiul iernii.
karakol s. 1. post; patrulă, san-
tinelă; strajă. 2. (mil.) corp de
gardă // polis ~u post de poli-
Ńie; sınır ~u pichet de grăni-
ceri; ~ gemisi vas de patru-
lare.
karakolluk adj. de post de poli-
Ńie; ~ olmak a ajunge în mâi-
nile poliŃiei.
karakoncolos s. vampir; baubau.
karakter s. caracter (şi tipogr.,
lit.).
karakteristik adj. caracteristic.
karakterize adj. caracterizat;
~ etmek a caracteriza.
karakteroloji s. caracterologie.
karaktersiz adj. fără caracter,
lipsit de caracter.
karakucak s. (sport) trântă.
karakul s. v. karagül.
karakulak s. (zool.) râs.
karalama – kararmak
karalama s. 1. înnegrire. 2. şter-
sătură, mâzgălitură. 3. ciornă.
4. (fig.) calomnie
karalamak vt. 1. a înnegri. 2. a
mâzgăli. 3. a face o ciornă.
4. (fig.) a ponegri, a calom-
nia.
karalık, -ğı s. negreală.
karaltı s. 1. umbră, siluetă.
2. negreală, pată.
karamak vt. 1. a privi, a se uita
(la). 2. a înnegri; a ponegri.
karaman s. (zool.) o specie de
oaie cu coada groasă (din
Asia Mică).
karambol s. 1. (la biliard)
carambol. 2. (fig.) ciocnire.
karamela s. caramelă.
karamsar adj. pesimist; depri-
mat.
karamsarlık, -ğı s. pesimism;
deprimare.
karamuk, -ğu s. (bot.) neghină.
karanfil s. (bot.) 1. garoafă.
2. cuişoare.
karanlık, -ğı I. s. 1. întuneric,
beznă. 2. obscuritate. II. adj.
întunecos, obscur (şi fig.) // ~
oda (fiz.) cameră obscură;
~ basmak/çökmek a se lăsa
întunericul, a se întuneca;
~ etmek a face umbră; ~a
gömülmek a se cufunda în
întuneric; ~ta kalmak a
rămâne în întuneric; ~ olmak
a se întuneca.
327
karantina s. carantină // ~ya al-
mak a pune în/sub carantină;
~da yatmak a fi în carantină.
karar s. 1. hotărâre, decizie (şi
jur.) 2. hotărâre, dispoziŃie;
~ kabul etmek a adopta o
hotărâre. 3. (jur.) sentinŃă,
verdict; ~ vermek a pronunŃa
o sentinŃă; ~ın infazı execu-
tare a sentinŃei. 4. stabilitate,
echilibru; măsură; ~ bulmak a
stabiliza, a se echilibra.
5. estimare, evaluare, apre-
ciere; ~ almak a hotărî, a
decide; ~larında în jur de…,
aproximativ; ~ı temyiz etmek
(jur.) a casa.
karargâh s. (mil.) cartier gene-
ral.
kararlama I. s. apreciere, eva-
luare, estimare. II. adj.
estimativ, aproximativ.
kararlamak vt. a aprecia, a
evalua, a estima.
kararlaşmak vi. a se hotărî, a se
decide; a se stabili, a se fixa.
kararlaştırmak vt. a hotărî, a
decide; a stabili, a fixa.
kararlı adj. 1. stabil, constant.
2. stabilit, fixat; hotărât. 3. (d.
oameni) hotărât, decis, ferm.
kararlılık, -ğı s. 1. stabilitate;
durabilitate; trăinicie. 2. hotă-
râre, fermitate; determinare.
kararmak vi. 1. a se înnegri; a
se întuneca. 2. (d. oameni) a
se bronza.
328
kararname s. (jur.) decret; ordo-
nanŃă; ~ ile tâiyn numire prin
decret; acil hükümet ~si
ordonanŃă de urgenŃă guver-
namentală.
kararsız adj. 1. instabil, variabil.
2. (d. oameni) schimbător;
nestatornic; nehotărât, şovăi-
tor.
kararsızlık, -ğı s. instabilitate,
inconstanŃă, nestatornicie;
nehotărâre; lipsă de fermitate.
karartı s. v. karaltı.
karartma s. 1. înnegrire; întu-
necare. 2. (mil.) camuflaj.
karartmak vt. 1. a înnegri; a
întuneca. 2. (mil.) a camufla.
karasaban, karasapan s. plug
(primitiv).
karasal adj. continental, terestru;
de uscat.
karasakız s. (chim.) bitum.
karasevda s. melancolie.
karasevdalı adj. melancolic.
karasinek s. muscă (de casă).
karasu s. 1. apă lină. 2. (med.)
oftalmie.
karaşın adj. brunet.
karatavuk, -ğı s. (zool.) mierlă.
karate s. (sport) karate.
karateci s. luptător de karate.
karaturp, -bu s. (bot.) ridiche
neagră.
karavan s. rulotă.
karavana s. 1. (mil.) gamelă.
2. mâncare de popotă / de
cantină. 3. (fig.) greş, lovitură
kararname – kardeş
greşită (la tragere). 4. dia-
mant.
karavela s. (mar.) 1. caravelă.
2. încălcare a regulilor de
navigaŃie.
karavide s. (zool.) rac.
karayanık, -ğı s. (med.) antrax,
dalac.
karayazı s. soartă amară, destin
nefericit.
karayel s. vânt de nord-est; vânt
de uscat.
karayolu, -nu s. cale rutieră.
karayosunları, -nı s. (bot.)
muşchi.
karbit s. carbid.
karboksil s. (chim.) carboxil.
karbon s. (chim.) carbon; ~ kâ-
ğıdı hârtie-carbon.
karbonado s. carbonado.
karbonat, -tı s. carbonat.
karbonifer adj. carbonifer.
karbonik adj. carbonic; ~ asit
acid carbonic.
karbonlaşma s. carbonizare.
karbonlaştırmak vt. a carbo-
niza.
karbür s. (chim.) carbură.
karbürasyon s. (tehn.) carbura-
Ńie.
karbürator s. (tehn.) carburator.
kardaş s. v. kardeş
kardelen s. ghiocel.
kardeş s. frate; kız~ soră; üvey~
frate vitreg; ~ çocuğu nepot
(de frate, de soră); ~ kaatili
(d. persoane) fratricid; ~ öl-
dürme (d. acŃiuni) fratricid;
kardeşçe(sine) – karındaş
~ payı în părŃi egale, pe jumă-
tate, frăŃeşte.
kardeşçe(sine) adv. frăŃeşte.
kardeşlik, -ği s. frăŃie, fraterni-
tate.
kardinal, -li s. cardinal.
kardinalkuşu, -nu s. (zool.)
pasărea-cardinal.
kardiyograf s. cardiograf.
kardiyografi s. cardiografie.
kardiyogram s. cardiogramă.
kardiyolog s. cardiolog.
kardiyoloji s. cardiologie.
kardiyopati s. cardiopatie.
kardiyoscop, -pu s. cardioscop.
kardiyoscopi s. cardioscopie.
kardiyovascüler adj. cardiovas-
cular.
kare s. pătrat; ~ye yükseltmek
(mat.) a ridica la pătrat //
kilometre ~ kilometru pătrat;
metre ~ metru pătrat; ~ kök
alma (mat.) extragere a
rădăcinii pătrate.
karekök s. (mat.) rădăcină
pătrată.
kareli adj. 1. cadrilat, în pătră-
Ńele. 2. pătrat.
karga1 s. cioară; corb.
karga2 s. 1. răsturnare (cu capul
în jos). 2. strângerea velei.
kargaburun s. nas acvilin, nas
coroiat.
kargaşa(lık) s. răzvrătire, re-
voltă, tulburări.
kargı s. lance, suliŃă.
kargılık s. (mil.) cartuşieră.
kargımak vt. a blestema.
329
kargış s. blestem; ~ etmek /
vermek a blestema.
kargışlamak vt. v. kargımak.
kargışlı adj. blestemat.
kargo s. 1. (mar.) cargou, car-
gobot. 2. încărcătură, caric.
karha s. (med.) ulcer.
karı s. 1. soŃie, nevastă. 2. (peior.)
femeie, muiere // ~ koca soŃi;
~ koca gibi yaşama (jur.)
concubinaj.
karımak vi. (d. femei) a îmbă-
trâni.
karın, -rnı s. 1. stomac; ~ ağrısı
crampe la stomac. 2. abdo-
men, pântece, burtă. 3. (anat.)
uter. 4. (la recipiente) partea
bombată, pântece // ~ı
acıkmak a i se face foame; ~ı
tok olmak a fi sătul (şi fig.);
aç ~ına pe stomacul gol; ~
boşluğu (anat.) cavitatea
abdominală; ~ çatlağı (med.)
hernie hiatală; ~nı doyurmak
a-şi potoli foamea, a se
sătura; ~ı zil çalmak a-i chio-
răi maŃele de foame; ~ toklu-
ğuna çalışmak a munci pe
mâncare.
karınca s. furnică // ~ asidi acid
formic; ~ gibi kaynamak a
mişuna, a forfoti.
karıncalanma s. furnicare.
karıncalanmak vi. a furnica.
karıncık, -ğı s. (anat.) ventricul.
karınçatlağı s. (med.) hernie.
karındaş s. v. kardeş.
330
karınlı adj. 1. (d. oameni) pân-
tecos, burtos. 2. (d. obiecte)
umflat, bombat; pântecos.
karınzarı, -nı s. (anat.) perito-
neu; ~ yangısı / iltihabı (med.)
peritonită.
karış s. palmă (ca unitate de
măsură) // ~ ~ în detaliu, în
amănunte; pas cu pas.
karışık adj. 1. amestecat, ete-
rogen. 2. încâlcit, încurcat;
confuz. 3. impur. 4. dezor-
ganizat.
karışıklık, -ğı s. 1. amestecătură,
amestec. 2. încurcătură; con-
fuzie. 3. v. kargaşa(lık).
4. dezorganizare.
karışım s. (chim.) amestec.
karışma s. amestec, intervenŃie;
ingerinŃă.
karışmak vi. 1. a se amesteca.
2. a se amesteca, a interveni.
3. a se încurca, a se încâlci.
4. (fig.) a răspunde, a fi res-
ponsabil / răspunzător (de).
karışmazlık, -ğı s. neamestec,
neintervenŃie.
karıştırılmak vi. 1. a fi ames-
tecat. 2. a fi răsfoit. 3. a fi
implicat.
karıştırmak vt. 1. a amesteca, a
forma un amestec. 2. a încurca,
a încâlci. 3. a confunda. 4. a
răsfoi (o carte, un ziar).
5. (fig.) a implica, a amesteca.
kari, -i s. cititor.
karibu s. (zool.) caribu.
karides s. (zool.) caridă.
karınlı – karmaşık
kariha s. inteligenŃă creatoare.
karikatür s. caricatură (şi fig.).
karikatürücü, karikaturist s.
caricaturist.
karikatürize adj. caricaturizat;
~ etmek a caricaturiza.
karikatürleştirmek vt. a carica-
turiza.
karina s. (mar.) carenă.
karine s. 1. (jur.) prezumŃie;
(psih.) inducŃie; presupunere.
2. indiciu, semn.
karkara s. (zool.) stârc, bâtlan.
karkas s. (constr.) carcasă.
karlı adj. 1. cu ninsoare; ~ hava
vreme cu ninsoare. 2. înzăpe-
zit, (acoperit) cu zăpadă.
kârlı adj. avantajos, rentabil.
karma adj. mixt, eterogen; com-
binat; ~ okul şcoală mixtă.
karmaç s. (tehn.) mixer, ames-
tecător.
karmak vt. 1. (d. materiale
granulare) a amesteca (cu
apă). 2. a uni; a amesteca, a
mixa.
karmakarışık adj. încâlcit,
învălmăşit; dezordonat.
karman çorman adj. învălmăşit,
în dezordine, alandala; ~ et-
mek a învălmăşi, a face
alandala; a face harababură.
karmanyola s. jaf, tâlhărie.
karmanyolacı s. tâlhar.
karmaşa s. 1. încurcătură,
confuzie. 2. (med.) complex.
karmaşık adj. compus; complex;
~ fiil (gram.) verb complex /
karmaşmak – karşılıklı
compus; ~ sayı (mat.) număr
complex.
karmaşmak vi. a se amesteca.
karmuk, -ğu s. cange (mare).
karnabahar, karnabit, -ti s. co-
nopidă.
karnaval s. carnaval.
karne s. 1. carnet (de elev).
2. tichet // tren ~si abonament
de tren.
karni s. (chim.) retortă.
karo s. 1. (la jocul de cărŃi) caro.
2. piatră de pavaj (pătrată).
karoser(i) s. (tehn.) caroserie.
karot s. (tehn.) carotă // ~ alma
(tehn.) carotaj.
karpit, -ti s. (chim.) carbid.
karpuz s. pepene verde.
karsak, -ğı s. (zool.) corsac.
karşı I. s. partea din faŃă. II. adj.
1. opus; din faŃă, de vizavi.
2. contrar, opus; potrivnic, de
opziŃie. III. adv. faŃă de…, în
raport cu…; bana ~ 1) faŃă de
mine, 2) împotriva mea.
IV. prep. 1. contra, împo-
triva. 2. spre, către, înspre // ~
açı (mat.) unghiuri opuse;
~ durmak / gelmek a se împo-
trivi; ~ ~ya faŃă în faŃă;
~ koymak a se opune; ~ ~ya
gelmek a veni faŃa în faŃă;
~ olmak a fi împotriva; ~ çık-
mak a se opune; ~ya geçmek
a traversa; ~sında olmak a se
opune; ~ oy vot împotrivă;
~ taarruz contraofensivă;
~ takım (sport) adversar.
331
karşıcasusluk, -ğu s. contra-
spinaj.
karşıdevrim s. contrarevoluŃie.
karşıdevrimci s. contrarevolu-
Ńionar.
karşıdöngü s. anticiclon.
karşıgelim s. antagonism.
karşılamak vt. 1. a întâmpina; a
primi. 2. a asigura, a satis-
face. 3. a preveni, a pre-
întâmpina.
karşılanmak vi. 1. a fi preîn-
tâmpinat, a fi primit. 2. a se
asigura, a se garanta. 3. a se
preveni, a se preîntâmpina.
karşılaşma s. 1. (sport) întâlnire,
meci. 2. întrevedere, întâlnire.
karşılaşmak vi. a se întâlni (şi
sport); a se vedea.
karşılaştırılmak vi. a se con-
frunta; a se compara; a fi
comparat.
karşılaştırma s. confruntare; com-
parare; ~ derecesi (gram.)
gradul comparativ.
karşılaştırmak vt. 1. a con-
frunta; a compara. 2. (chim.)
a trata.
karşılaştırmalı adj. comparativ;
comparat; ~ dilbilim grama-
tică comparată.
karşılık, -ğı s. 1. răspuns. 2. re-
plică, ripostă. 3. echivalent,
contravaloare // ~ vermek 1) a
răspunde, a da un răspuns,
2) a replica.
karşılıklı adj. reciproc; ~ yardım
ajutor reciproc; ~ saygı res-
332
pect reciproc // ~ fiil (gram.)
diateza reciprocităŃii.
karşılıksız adj. 1. fără răspuns.
2. fără replică, fără ripostă.
3. fără acoperiş, descoperit.
4. (fig.) dezinteresat, neinte-
resat.
karşılılık, -ğı s. reciprocitate,
mutualitate.
karşıma s. (astr.) opoziŃie.
karşın adv. în opoziŃie cu…, în
contrast cu…, contrar….
karşınlı adj. (gram.) adversativ.
karşısav s. (filoz.) antiteză.
karşıt, -tı adj. contrar, opus;
antagonic // ~ anlamlı (gram.)
antonim.
karşıtağı s. antidot.
karşıtçı s. oponent; opozant.
karşıtçılık s. opoziŃie.
karşıtdeğerli adj. ambivalent.
karşıtdeğerlilik, -ği s. ambiva-
lenŃă.
karşıtduygu s. antipatie.
karşıtduygulu adj. antipatic.
karşıtetkinlik, -ği s. (med.) anta-
gonism.
karşıtlamak vt. a dezminŃi; a re-
futa; a combate ca netemeinic.
karşıtlı adj. v. karşınlı // ~ cüm-
lecik (gram.) propoziŃie ad-
versativă.
karşıtlık, -ğı s. 1. contrast.
2. contradicŃie. 3. antago-
nism.
kart1, -tı adj. 1. bătrân. 2. vechi.
kart2, -tı s. 1. carte. 2. carte de
vizită. 3. permis // posta ~ı
karşılıksız – kasa
carte poştală; resimli ~ ilus-
trată, vedere.
kartal s. vultur // ~ burun nas
acvilin; ~ gözlü cu ochi de
vultur.
kartalmak, kartlaşmak vi. 1. a
îmbătrâni. 2. a se învechi.
kartel1 s. (econ.) cartel.
kartel2 s. (mar.) butoiaş pentru
apă de băut.
kartela s. cartelă.
karter s. (tehn.) carter.
kartezyen s., adj. (filoz.) cartezian.
kartlaşmak vi. 1. a îmbătrâni.
2. a se învechi.
kartlık, -ğı s. 1. bătrâneŃe. 2. ve-
chime.
kartograf s. cartograf.
kartografi, kartografya s. car-
tografie.
kartografik adj. cartografic.
karton s. carton.
kartonlama s. cartonare; cartonaj.
kartonlamak vt. a cartona.
kartonpiyer s. carton presat.
kartopu, -nu s. 1. (bot.) călin.
2. bulgăre de zăpadă.
kartotek s. cartotecă.
kartpostal s. carte poştală.
kartuk s. grapă, boroană.
kartvizit, -ti s. carte de vizită.
karyola s. pat.
kas s. (anat.) muşchi // ~ ağrısı
durere musculară; ~ kopması
ruptură musculară; ~ tutu-
kluğu crampă musculară.
kasa s. 1. (fin.) casă; casierie.
2. ladă; navetă. 3. cofraj.
kasaba – kasko
4. caroserie (la vagoane).
5. (tipogr.) casă de litere // ~
açığı deficit; ~ mevcudu
numerar; bani peşin.
kasaba s. orăşel, târg.
kasabalı s. orăşean, citadin.
kasadar s. casier.
kasap s. măcelar.
kasaphane s. v. kanara.
kasaplık I. s. meseria de
măcelar. II. adj. (d. animale)
de tăiat, de sacrificat.
kasara s. (mar.) teugă.
kasatura s. baionetă.
kasavet, -ti s. tristeŃe, amără-
ciune; necaz; ~ çekmek a fi
trist, a fi amărât; a fi necăjit.
kasavetlenmek vi. a se întrista, a
se amărî; a se necăji.
kasavetli adj. trist, amărât; necă-
jit.
kasbilim s. mitologie, sarcologie.
kasd s. v. kast.
kasden adv. v. kasten.
kasdoku s. (anat.) Ńesut mus-
cular.
kâse s. castron.
kasem s. jurământ; legământ.
kaset s. casetă.
kasetalar s. casetofon.
kasık, -ğı s. pântece, burtă // ~
çatlağı (med.) hernie; ~ fıtığı
(med.) hernie inghinală; ~ bezi
(anat.) glandă inghinală; ~ ya-
rığı (med.) hernie inghinală.
kasıkbağı, -nı s. (med.) bandaj
herniar.
kasıksal adj. inghinal.
333
kasıl adj. muscular.
kasılım s. 1. (fiziol.) contracŃie.
2. spasm.
kasılımlı adj. spastic; spasmodic.
kasılmak vi. 1. (d. dimensiuni) a
se micşora, a se reduce.
2. (fiziol.) a se contracta, a se
strânge.
kasım1 s. noiembrie; ~ ayında în
luna noiembrie.
kasım2 s. (fiziol.) sistolă.
kasımlı adj. (fiziol.) sistolic.
kasımpatı, -nı s. (bot.) crizan-
temă.
kasınç s. (med.) crampă, spasm.
kasınma s. (med.) contracŃie,
spasm, convulsie; crampă.
kasınmak vi. a se contracta, a se
convulsiona.
kasıntı s. 1. tiv. 2. (fig.) fudulie;
fanfaronadă, lăudăroşenie.
kasır, -srı s. v. köşk.
kasırga s. vârtej; uragan, tor-
nadă, ciclon.
kasıt, -tı s. 1. intenŃie, dorinŃă,
scop. 2. intenŃie; premeditare;
precugetare.
kasıtlı adj. intenŃionat, preme-
ditat; deliberat, voit.
kasiçi, -ni adj. intramuscular.
kaside s. (lit.) odă; kasida.
kasis s. denivelare (a unui teren
etc.).
kasiyer s. cazier.
kaskatı adj. foarte tare, dur.
kasket, -ti s. caschetă; şapcă.
kasko s. (asigurare) casco.
334
kasmak vt. a reteza, a scurta //
kasıp kavurmak 1) a bru-
taliza, a teroriza, a tiraniza,
a oprima, 2) a distruge, a
ruina.
kasnak, -ğı s. 1. cerc de lemn.
2. cadru (de sită, gherghef).
3. (tehn.) roată de transmisie.
kasnaklamak vt. 1. a lega cu
cercuri (un butoi); a bate
cercurile (la butoi). 2. a încer-
cui, a înconjura.
kast1, -tı s. castă.
kast2 s. v. kasit.
kastanyet, -ti s. castanietă.
kastanyola s. 1. (tehn.) clichet;
declic; închizător. 2. (mar.)
castanetă.
kastar s. (d. bumbac) spălare,
albire, înălbire.
kastarhane s. (text.) albitorie;
spălătorie.
kastarlamak vt. (d. bumbac) a
albi, a înălbi; a curăŃa, a
spăla.
kasten adv. intenŃionat, dinadins;
deliberat.
kastetmek vt. 1. a intenŃiona, a
dori; a proiecta. 2. a pune la
cale; a atenta.
kasti adv. v. kasten.
kastor s. (zool.) castor.
kasvet, -ti s. v. kasavet.
kasvetli adv. v. kasavetli.
kaş s. sprânceană; keman ~
sprâncene arcuite // çatık ~
încruntat; ~larını çatmak a se
încrunta; ~la göz arasında
kasmak – kat
într-o clipită, cât ai clipi din
ochi.
kaşağı s. 1. Ńesală. 2. perie de
scărpinat pe spate.
kaşağılamak, kaşamak vt. 1. a
Ńesăla. 2. a scărpina cu peria.
kaşalot, -tu s. (zool.) caşalot.
kaşar s. caşcaval.
kaşarlı adj. cu caşcaval.
kaşe s. 1. ştampilă, sigiliu,
pecete. 2. (farm.) caşetă;
capsulă.
kaşık, -ğı s. lingură // küçük ~
linguriŃă.
kaşıkçıkuşu s. (zool.) pelican.
kaşıkçın s. (zool.) raŃă-lingurar.
kaşıkotu, -nu s. (bot.) lingurea.
kaşıkgaga s. (zool.) v. kaşıkçın.
kaşımak vt. a scărpina.
kaşındırmak vt. a provoca mân-
cărime.
kaşınma s. scărpinare, scărpinat.
kaşınmak vi. a se scărpina.
kaşıntı s. mâncărime.
kaşif s. 1. explorator, descope-
ritor. 2. inventator, inovator.
kaşkaval1 s. v. kaşar.
kaşkaval2 s. (mar.) caşcaval.
kaşkol, -lu s. eşarfă; fular.
kaşmir, kazmir s. (text.) caşmir.
kat, -tı s. 1. strat; fâşie; ~ ~ în
straturi. 2. etaj, cat; üst ~
etajul superior; yer ~ı parter.
3. rând (de haine); iki ~ elbise
două rânduri de haine. 4. (pre-
cedat de un numerar) oară,
dată. 5. apartament. 6. pre-
zenŃă în preajma unei oficia-
katafalk – kâtibe
lităŃi importante; audienŃă; iki
~ de două ori // zemin ~ı
parter.
katafalk, -kı s. catafalc.
katakomp s. catacombă.
katalepsi s. (med.) catalepsie.
kataleptik adj. cataleptic.
katalitik adk. (chim.) catalitic.
kataliz s. (chim.) cataliză.
katalizör s. (chim.) catalizator.
katalog s. catalog.
katalpa s. (bot.) catalpă.
Katar s. Qatar.
katar s. 1. convoi, şir. 2. garni-
tură de tren, tren; sürat ~ı
(tren) expres; yük ~ı tren de
marfă.
katarakt, -ı s. (med.) cataractă.
katarlamak vt. a aşeza în şir / la
rând; a înşirui.
katedral, -li s. catedrală.
kategori s. categorie; grup;
clasă; ordine.
kategorik adj. categoric.
katetme s. traversare; străbatere.
katetmek vt. a traversa; a stră-
bate.
katev s. apartament.
katgüt s. (med.) catgut.
katı1 adj. 1. dur, tare. 2. (fiz.) solid;
~ cisim corp solid. 3. (fig.)
aspru, sever; rigid; ~ tedbirler
măsuri severe // ~ sessiz
(gram.) consoană sonoră.
katı2 s. v. konsa.
katık s. 1. ingredient (la pâine).
2. iaurt.
335
katıla adv. în expr.: ~ ~ gülmek a
se prăpădi de râs.
katılaşma s. întărire, solidifi-
care; închegare; înăsprire.
katılaşmak vi. a se întări, a se
solidifica; a se închega; a se
înăspri.
katılaştırmak vt. a întări, a soli-
difica; a închega; a înăspri.
katılgandoku s. (anat.) Ńesut
conjunctiv.
katılık, -ğı s. duritate; soliditate;
asprime.
katılım, katılma s. participare;
alăturare; aderare.
katılmak1 vi. 1. a se adăuga, a se
amesteca. 2. a participa (la), a
lua parte (la). 3. a adera; a se
angaja.
katılmak2 vi. a se tăvăli / prăpădi
de râs.
katım s. 1. adăugare, adaos;
amestecare. 2. perioadă de
împerechere (la animale).
katır s. catâr.
katır kutur interj. hârşti hârşti;
scârŃa scârŃ.
katırtırnağı, -nı s. (bot.) grozamă.
katışık adj. 1. amestecat, etero-
gen. 2. compus; complex.
katışıksız adj. neamestecat; pur;
curat.
katışmaç s. (biol.) colonie.
katışmak vi. a se uni (în grup).
katıyağ s. lubrifiant, unsoare.
kati adj. v. kesin.
kâtibiadil, -di s. v. noter.
kâtibe s. secretară.
336
katil s. criminal, asasin.
katil, -tli s. crimă, asasinat.
katileşme s. definitivare.
katileşmek vi. a se definitiva; a
deveni definitiv.
katillik, -ği s. asasinat, asasinare;
crimă.
kâtip s. secretar.
kâtiplik s. secretariat; funcŃia de
secretar.
katiyen adv. 1. niciodată, nici-
când. 2. categoric; absolut.
katiyet, -ti s. 1. fermitate, tărie.
2. siguranŃă, certitudine; ire-
vocabilitate.
katkı s. 1. supliment, adaos.
2. (fig.) contribuŃie. 3. ajutor,
asistenŃă // ~da bulunmak a
contribui.
katkılı adj. amestecat, aditiv.
katkısız adj. neamestecat, neadi-
tiv; pur.
katlamak vt. a împături, a strânge.
katlanır adj. care poate fi împă-
turit / îndoit; pliant; ~ iskemle
scaun pliant; ~ kapı uşă pliantă
/ uşă cu două canaturi; ~ masa
masă pliantă; ~ metre metru
pliant; ~ yatak pat pliant.
katlanmak I. vi. a se împături, a se
strânge. II. vt. (fig.) a suporta, a
îndura; a tolera; a admite.
katledilmek vi. a fi omorât, a fi
ucis, a fi asasinat.
katletmek vt. a omorî, a ucide, a
asasina.
katliam s. măcel, masacru.
katil – katre
katmak vt. a adăuga, a ataşa; a
anexa; a cupla // birbirine ~ a
semăna discordie; geceyi
gündüze ~ a munci zi şi
noapte.
katman s. (geol.) strat.
katmanbulut, -tu s. (meteor.)
(nor) stratus.
katmanlaşma s. (geol.) stratifi-
care.
katmanlaşmak vi. (geol.) a se
stratifica.
katmer s. 1. strat, rând. 2. pliu,
pliseu. 3. foaie (de aluat).
katmerleşmek vi. a se stratifica;
a se plia; a se dubla.
katmerli adj. 1. în straturi,
stratiform. 2. dublu; compus;
complex; ~ bileşik zaman
(gram.) timp compus; ~ iyelik
(gram.) dublu sufix posesiv
(bir+i+si, ayakkab+ı+sı); ~
yalan minciună sfruntată.
katolik s., adj. catolic.
katoliklik, -ği s. catolicism.
katot, -du s. (fiz.) catod.
katra s. v. katre
katran s. catran; gudron; ~ gibi
negru; întunecat; întuneric.
katrancı s. găzar; păcurar.
katranlamak vt. a gudrona.
katranlı adj. cătrănit, gudronat.
katranruhu, -nu s. (med.) creo-
zot.
katrantaşı, -nı s. (geol.) rocă bi-
tuminoasă.
katrat, -ti s. (tipogr.) cvadrat.
katre s. strop, picătură.
katrilyon – kavrak
katrilyon s. cvadrilion.
katsayı s. (mat.) coeficient.
katyuvarı, -nı s. (astr.) stratos-
feră.
kauçuk s. cauciuc; vülkanize ~
cauciuc vulcanizat.
kauçuklu adj. cauciucat.
kav1 s. iască // ~ gibi foarte
uscat, ca iasca.
kav2 s. cramă.
kavaf s. pantofar.
kavak, -ğı s. plop; beyaz ~ plop-
alb; kara ~ plop-negru.
kavaklık, -ğı s. plantaŃie de plopi.
kaval s. caval; fluier ciobănesc;
~ tüfek (mil.) Ńeavă lisă /
neghintuită.
kavalkemiği, -ni s. (anat.) tibie.
kavalye s. cavaler, partener la
dans.
kavanço s. (mar.) legarea / prinde-
rea velei de cele două borduri.
kavanoz s. borcan; reçel ~u
borcan de gem; turşu ~u
borcan de murături.
kavara1 s. 1. gaze. 2. zgomot,
gălăgie. 3. izbucnire, acces
(de furie).
kavara2 s. 1. fagure (fără miere).
2. miere lăsată pentru consu-
mul albinelor.
kavga s. 1. ceartă; gâlceavă;
ciorovăială; ~ etmek a se
certa. 2. (fig.) luptă; ~ etmek a
se lupta; ~ ~sı lupta pentru
existenŃă // ~ aramak a căuta
ceartă; ~ çıkarmak a scoate /
a provoca scandal; ~ya
337
tutuşmak a se apuca de
ceartă.
kavgacı s., adj. certăreŃ, scanda-
lagiu.
kavgalaşmak vi. a se certa; a se
ciondăni, a se ciorovăi.
kavgalı adj. certat, supărat,
învrăjbit.
kavi adj. v. kuvvetli.
kavil, -vli s. 1. înŃelegere, în-
voială, acord; convenŃie.
2. vorbă; spuse.
kavileşmek vi. a se întări, a se
consolida (şi fig.).
kavileştirmek vt. a întări, a
consolida.
kavilleşmek vi. a se înŃelege, a
se învoi, a conveni.
kavim, -vmi s. popor; grup etnic;
naŃiune.
kavis, -vsi s. arc (şi mat.).
kavkı s. (zool.) cochilie.
kavlak adj. decojit, decorticat.
kavlamak vi. a se decoji, a se
decortica.
kavlatmak vt. a decoji, a de-
cortica; a curăŃa de coajă.
kavlıç, -cı s. hernie.
kavmantarı, -nı s. (bot.) bobiŃă,
burete de iască.
kavmi adj. etnic.
kavmiyat, -ti s. etnografie.
kavmiyet, -ti s. etnicitate.
kavraç, -cı s. (tehn.) gheară (de
ridicat).
kavrak, -ğı s. frunze uscate
pentru aprins focul.
338
kavram s. 1. noŃiune, concept.
2. (anat.) peritoneu. 3. (ca
măsură) o mână (de).
kavramak vt. 1. a apuca, a
prinde; a pune mâna (pe).
2. (fig.) a înŃelege, a pricepe.
3. a asimila, a-şi însuşi
(noŃiuni, idei).
kavramcılık, -ğı s. (filoz.) con-
ceptualism.
kavramsal adj. conceptual.
kavranılır adj. inteligibil; com-
prehensibil.
kavranılmaz adj. neinteligibil, de
neînŃeles; incomprehensibil.
kavrayıcı adj. pătrunzător, inte-
ligent.
kavrayış s. 1. (filoz.) compre-
hensiune. 2. pricepere, înŃele-
gere, pătrundere.
kavrayışlı adj. ager, isteŃ, per-
spicace; pătrunzător.
kavruk adj. 1. prăjit; fript.
2. ofilit, veştejit, uscat. 3. (d.
oameni) plăpând, firav, slăbuŃ.
kavrulmak vi. 1. (d. alimente) a fi
prăjit. 2. a se ofili, a se veşteji;
a se pârjoli. 3. (d. oameni) a se
prăji la soare, a se bronza.
kavşak, -ğı s. 1. intersecŃie (de
drumuri); răspântie, răscruce.
2. (geogr.) confluenŃă.
kavuk, -ğu s. 1. (anat.) vezică
urinară. 2. cauc, potcap; tur-
ban // ~ sallamak a se linguşi.
kavun s. pepene galben.
kavunağacı, -nı s. (bot.) papaia.
kavram – kayağan
kavuniçi, -ni I. s. culoarea
galben-roz. II. adj. de culoare
galben-roz; roziu, trandafiriu.
kavurma I. s. 1. (d. alimente)
prăjire; frigere. 2. friptură
înăbuşită. II. adj. prăjit; fript.
kavurmak vt. 1. a prăji, a frige.
2. (d. soare, vânt) a usca, a
ofili, a pârjoli. 3. (fig.) a
supăra, a indigna.
kavuşma s. 1. obŃinere, dobân-
dire. 2. revedere, reîntâlnire,
regăsire. 3. (bot.) fecundare.
4. (d. soare) apus, asfinŃit.
kavuşmak I. vt. a obŃine, a
dobândi, a căpăta. II. vi. 1. a
se reîntâlni, a se revedea, a se
regăsi. 2. a se uni, a se îm-
preuna. 3. (d. soare) a apune,
a asfinŃi. 4. a ajunge, a sosi.
kavuşturmak vt. a uni, a îm-
preuna; a îmbina; a face să se
întâlnească.
kavuşum s. (astr.) conjuncŃie.
kavuşumdevri, -ni s. (astr.) pe-
rioadă sinodică.
kavut s. făină de porumb prăjit
cu zahăr.
kavuz s. (bot.) pleavă; coajă;
cămaşă; înveliş (al bobului,
seminŃei, grăuntelui).
kay1, -yyı s. vomare, vomă; ~ et-
mek a vomita, a voma, a vărsa.
kay2 s. ploaie de vară.
kaya s. 1. stâncă. 2. (geol.) rocă.
kayabalığı s. (iht.) guvid.
kayağan adj. 1. lunecos, alune-
cos. 2. glisant.
kayağantaş – kayırılmak
kayağantaş s. (geol.) gresie; şist;
ardezie.
kayak s. schi; ~ yapmak a schia.
kayakçı s. schior.
kayakçılık, -ğı s. schi; schiere.
kayakeleri s. v. bukalemun
kayalık, -ğı I. s. loc stâncos.
II. adj. stâncos.
kayalifi, -ni s. azbest.
kayan s. torent, şuvoi.
kaybetme s. pierdere.
kaybetmek vt. a pierde // aklını
~ a-şi pierde minŃile, a înne-
buni; kendini ~ a-şi pirde
cunoştinŃa, a leşina; gözden ~
a pierde din vedere; kıyme-
tinden ~ a pierde din valoare,
a se deprecia.
kaybolma s. dispariŃie.
kaybolmak vi. 1. a se pierde.
2. a pieri, a dispărea.
kaydetme s. 1. notare; înregis-
trare. 2. menŃionare, specifi-
care; subliniere. 3. (sport)
marcare, înscriere.
kaydetmek vt. 1. a nota; a înre-
gistra. 2. a menŃiona, a spe-
cifica; a sublinia. 3. a obŃine.
4. (sport) a înscrie, a marca.
5. (fiz.) a măsura.
kaydiye s. taxă de înregistrare.
kaydolma s. înscriere; înregis-
trare.
kaydolmak vi. a se înscrie; a se
înregistra.
kaygan adj. alunecos.
kaygana s. 1. omletă. 2. clătită.
339
kaygı s. nelinişte; îngrijorare,
grijă // ~ çekmek a fi îngri-
jorat.
kaygılandırmak vt. a nelinişti, a
îngrijora.
kaygılanma s. nelinişte, îngrijo-
rare.
kaygılanmak vi. a se nelinişti, a
se îngrijora, a-şi face griji.
kaygılı adj. neliniştit, îngrijorat.
kaygın adj. alunecos.
kaygısız adj. nepăsător, indife-
rent.
kaygısızlık, -ğı s. nepăsare, indi-
ferenŃă.
kayık, -ğı I. s. barcă, luntre.
II. adj. plat, turtit // ~ tabak
platou, tavă.
kayıkçı s. barcagiu, luntraş.
kayın1 s. (bot.) fag // ~ kozalağı
ghindă.
kayın2 s. cumnat (fratele soŃului
/ soŃiei).
kaınpeder s. v. kaynata.
kaınvalide s. v. kaynana.
kayıp, -ybı I. s. 1. pierdere.
2. pierdere, pagubă, prejudi-
ciu. II. adj. pierdut, dispărut;
rătăcit; ~lara karışmak a
dispărea.
kayırıcı s., adj. protector, ocro-
titor.
kayırıcılık, -ğı s. 1. protecŃie,
sprijin. 2. favoritism, trata-
ment prefenŃial.
kayırılmak vi. a fi favorizat; a se
bucura de un tratament
preferenŃial.
340
kayırmak vt. 1. a sprijini, a
ocroti, a proteja. 2. a favoriza,
a acorda un tratament prefe-
renŃial.
kayısı s. caisă // ~ ağacı cais.
kayış1 s. alunecare.
kayış2 s. curea; centură, cingă-
toare; cordon.
kayıt, -ydı s. 1. înregistrare; în-
matricilare; înscriere; ~ etmek
a înregistra, a înmatricula, a
înscrie. 2. limitare, restrân-
gere, îngrădire. 3. (fig.) im-
portanŃă, însemnătate, consi-
deraŃie // ~ kütüğü registru;
matriculă; ~ sureti (jur.) copie.
kayıtım s. recrudescenŃă.
kayıtlamak vt. a înregistra, a
înmatricula; a înscrie.
kayıtlı adj. înregistrat, înma-
triculat; înscris.
kayıtmak vt. 1. a renunŃa, a
abandona, a se lăsa (de). 2. a
revoca, a anula.
kayıtsız adj. 1. neînregistrat,
neînmatriculat. 2. nepasător,
indiferent; ~ kalmak a rămâne
nepăsător // ~ şartsız fără re-
zervă, necondiŃionat.
kayıtsızlık, -ğı s. nepăsare, indi-
ferenŃă.
kaymak1 s. 1. caimac; smântână.
2. (fig.) caimac, cremă.
kaymak2 vi. 1. a aluneca. 2. a se
scurge, a se prelinge.
kaymakam s. 1. (în Turcia) şef
de plasă, caimacam. 2. (ist.)
locotenent-colonel.
kayırmak – kaynarca
kaymakkâğıdı, -nı s. hârtie ve-
lină.
kaymaklanmak vi. a prinde
smântână.
kaymaklı adj. cu caimac; cu
smântână; ca smântâna.
kaymakoluşumsal s. (geol.) tec-
tonic.
kaymaktaşı s. (geol.) alabastru.
kaymaoluşum s. (geol.) tecto-
nică.
kayme s. bancnotă, hârtie-mo-
nedă.
kaynak I. s. 1. izvor. 2. (fig.)
sursă; resursă. 3. (fig.) origine,
obârşie. 4. (tehn.) sudare; su-
dură. II. adj. 1. fiert, clocotit.
2. (fig.) vioi, sprinten // ~ yap-
mak a face o sudură, a suda.
kaynakça s. bibliografie.
kaynakçasal adj. bibliografic.
kaynakçı s. sudor.
kaynakçılık, -ğı s. (tehn.) su-
dură.
kaynama s. 1. fierbere. 2. fer-
mentare. 3. învolburare.
4. mişuneală; forfotă // ~ nok-
tası punct de firbere.
kaynamak vi. 1. a fierbe, a
clocoti (şi fig.) 2. (d. băuturi)
a fermenta, a fierbe. 3. (d.
ape) a se agita, a se învol-
bura. 4. (tehn.) a se suda, a se
lipi. 5. a mişuna, a forfoti, a
roi, a furnica.
kaynana s. soacră.
kaynarca s. izvor termal.
kaynaşma – kazanç
kaynaşma s. 1. (tehn.) sudare,
lipire. 2. agitaŃie, eferves-
cenŃă. 3. rumoare. 4. (fig.)
înfrăŃire, unire; fraternizare.
5. forfotă, forfoteală.
kaynaşmak vi. 1. (tehn.) a se
suda, a se lipi. 2. a mişuna, a
forfoti. 3. (fig.) a se înfrăŃi, a
se uni; a frateniza. 4. (chim.)
a se combina; a se alia.
kaynaştırmak vt. 1. (tehn.) a
suda, a lipi. 2. a înfrăŃi, a uni.
kaynata s. socru.
kaynatmak vt. 1. a fierbe.
2. (fig.) a suda, a uni.
kaypak adj. 1. v. kayağan.
2. inconstant, nestatornic, in-
stabil.
kaypaklık, -ğı s. inconstanŃă,
nestatornicie; instabilitate.
kayra s. binefacere, bine; faptă
bună.
kayrak s. 1. pistă (pentru spor-
turi de iarnă). 2. (geol.)
ardezie, gresie.
kayran s. poiană, luminiş.
kayrılmak vi. a fi favorizat, a
beneficia de un tratament pre-
ferenŃial.
kayser s. cezar; kaizer; împărat.
kayşa s. alunecare de teren.
kayşamak vi. (d. terenuri) a
aluneca, a se surpa.
kaytan s. găitan.
kaytarcı adj. chiulangiu.
kaytarmak I. vt. 1. a înapoia, a
restitui. 2. a respinge, a re-
fuza. II. vi. a chiuli.
341
kayyum, kayyım s. 1. om de
serviciu la geamie. 2. (jur.)
curator, administrator; man-
dator, epitrop.
kaz s. gâscă; ~ palazı boboc de
gâscă // ~ kafalı / beyinli
prost, prostănac; ~ı koz anla-
mak a înŃelege greşit.
kaza1 s. 1. accident; catastrofă.
2. (în islam) săvârşirea unor
obligaŃii (rugăciune sau post)
neîmplinite în timp util // ~ya
uğramak a suferi un accident;
~ sigortası asigurare de acci-
dent; ~ yeri locul accidentului;
~ etmek a săvârşi o obligaŃie
neîndeplinită în timp util; ~
geçirmek a suferi un accident;
~ yapmak a face un accident.
kaza2 s. 1. (jur.) judecată, pro-
ces. 2. (adm.) plasă; district.
kazaen adv. 1. accidental. 2. în-
tâmplător.
kazak1 s. cazacă (bluză); pulover.
kazak2 s. cazac.
kazak3 s. kazah.
Kazakça I. s. limba kazahă.
II. adv. în limba kazahă.
Kazakistan s. Kazahstan.
kazalı adj. periculos, primejdios.
kazamat, -tı, kazemat, -tı s.
cazemată.
kazan s. cazan (şi tehn.).
kazancı s. cazangiu (şi tehn.).
kazanç, -cı s. câştig, profit; be-
neficiu; gairisafî ~ câştig
brut; safî ~ câştig net.
342
kazançlı adj. profitabil; avan-
tajos.
kazandırmak vt. a cauza câştig /
profit.
kazanım s. (d. drepturi etc.)
cuceriri; câştig; reuşită.
kazanmak vt. 1. a câştiga; a
obŃine. 2. a cuceri, a dobândi.
kazara adv. întâmplător, acci-
dental.
kazayağı, -nı s. (bot.) spanacul-
ciobanilor.
kazazede adj. accidentat; nau-
fragiat; victima unei situaŃii
nefericite.
kazein s. (chim.) cazeină.
kazı s. 1. săpătură; săpat. 2. gra-
vare; gravură // ~ sanatkârı
gravor; ~ yapmak a săpa; a
excava.
kazıbilim s. arheologie.
kazıbilimci s. arheolog.
kazabilimsel adj. arheologic.
kazıcı s., adj. săpător.
kazık, -ğı s. 1. par, Ńăruş; Ńeapă.
2. (fig.) şiretlic, tertip // ~a
oturtmak (ist.) a trage în
Ńeapă; ~ kesilmak a încre-
meni; ~ yutmuş (d. oameni)
Ńeapăn, drept; ~ atmak a
înşela, a păcăli.
kazıklamak vt. 1. a bate un Ńăruş /
un par. 2. (ist.) a trage în Ńeapă.
3. (fig.) a înşela, a păcăli.
kazıklanmak vi. 1. (ist.) a fi tras
în Ńeapă. 2. (fig.) a fi înşelat, a
se păcăli.
kazıklıhumma s. (med.) tetanos.
kazançlı – keder
kazım s. săpare, excavare.
kazıma s. 1. răzuire, radere.
2. (med.) chiuretaj; chiure-
tare.
kazımak vt. 1. a răzui, a rade.
2. (med.) a chiureta. 3. a rade.
4. a grava.
kaziye s. (log.) premisă; teză.
kazma s. 1. săpat, săpare;
excavare. 2. cazma, hârleŃ.
kazmak vt. 1. a săpa; a excava.
2. a grava.
kazulet, -ti adj. enorm, imens.
kazurat, -tı s. fecale; excrement.
kebap, -bı s. chebap // şiş ~ı
frigăruie; tencere ~ı friptură
la tavă.
kebe s. (text.) serj.
kebere s. (bot.) caper.
kebir adj. 1. mare, măreŃ;
sublim. 2. bătrân, în vârstă;
vârstnic.
kebze s. omoplat.
keçe s. pâslă; fetru.
keçeleşmek vi. 1. a se îndesi, a
se face ca pâsla. 2. a amorŃi.
keçi s. 1. capră; dağ ~si capră-
neagră. 2. (fig.) om
încăpăŃânat, om îndărătnic //
~ mantarı (bot.) zbârciog.
keçiboynuzu, -nu s. (bot.) roş-
cov; roşcovă.
keçileşmek vi. (fig.) a se încă-
păŃâna, a fi îndărătnic.
keçisedefi s. (bot.) ciumărea.
keder s. tristeŃe, amărăciune, su-
părare.
kederlenmek – kelepçelemek
kederlenmek vi. a se întrista, a
se amărî.
kederli adj. trist, amărât, mâhnit,
supărat.
kedersiz adj. liniştit, fără griji.
kedi s. pisică; yaban ~si pisică
sălbatică // erkek ~ motan;
~ ile köpek gibi olmak a trăi
preacum câinele cu pisica;
~ bulunmayan yerde, fareler
baş kaldırır când pisica
nu-i acasă, joacă şoarecii pe
masă.
kediayağ, -nı s. (bot.) untişor,
grâuşor.
kedibalı, -nı s. răşină.
kedibalığı s. (zool.) câine-de-
mare.
kedigözü, -nü s. 1. (auto) lampă
(din spate). 2. ochi-de-pisică.
kedili, -ni s. (bot.) vătămătoare.
kediotu, -nu s. (bot.) valeriană.
kefal, -li s. (iht.) chefal.
kefalet, -ti s. v. kefilik
kefaletname s. act de garanŃie.
kefaret, -ti s. (rel.) căinŃă, po-
căinŃă // ~ini ödemek a
suporta consecinŃele; a plăti
(pentru).
kefe s. (la balanŃă) taler.
kefen s. (la musulmani) giulgiu //
~i yırtmak a supravieŃui.
kefil s. (jur.) garant; ~ olmak a
garanta.
kefillik, -ği s. garanŃie; chezăşie;
cauŃiune; gaj; siguranŃă; asi-
gurare.
kefir s. (culin.) chefir.
343
kefiye s. kaffiyeh (broboadă fo-
losită de bărbaŃii arabi).
kehanet, -ti s. v. kâhinlik
kehle s. păduche.
kehlibar, kehribar s. chih-
limbar.
kek, -ki s. chec.
keke s., adj. bâlbâit.
kekelemek I. vt. a bâlbâi. II. vi.
a se bâlbâi.
kekelik, -ği s. bâlbâială.
kekik, -ği s. (bot.) cimbru.
kekikyağı, -nı s. ulei de cimbu /
lămâioară.
keklik s. (zool.) potârniche.
kekre adj. acru.
kekrelik, -ği s. acreală.
kekremsi adj. 1. acrişor. 2. (fig.)
morocănos, ursuz.
kekresi adj. 1. acrişor. 2. astrin-
gent.
kel s., adj. chel.
kelâm s. cuvânt; vorbă // ~ı ka-
dim Coran; ~ı kibar aforism,
cugetare.
kelbiye s. v. kinizm.
kele s. tăuraş.
kelebek, -ği s. 1. fluture. 2. (tehn.)
paletă; fluture. 3. (zool.)
gâlbează. 4. registru de fum.
kelek, -ği s. 1. pepene galben
necopt. 2. plută (de râu).
3. (om) prost.
kelem s. v. lahana.
kelepçe s. 1. cătuşe; ~ takmak a
pune cătuşe. 2. (tehn.) inel.
kelepçelemek vt. a pune cătuşe,
a încătuşa.
344
kelepir s. chilipir.
kelime s. cuvânt; ~si ~sine
cuvânt cu cuvânt; textual;
~ oyunu joc de cuvinte; ~nin
bütün / tam manasiyle / an-
lamıyla în adevăratul înŃeles
al cuvântului // ~ ikilemesi
(gram.) reduplicare.
kelle s. 1. căpăŃână. 2. spic.
kellik, -ği s. chelie; calviŃie.
kem adj. defectuos, prost, rău; de
rău augur // ~ göz privire rea;
privire care deoache.
kemal, -li s. 1. maturitate; ~e gel-
mek / ~ bulmak a se maturiza.
2. perfecŃiune, desăvârşire.
keman s. 1. vioară; ~ çalmak a
cânta la vioară. 2. arc (cu
săgeŃi) // ~ gibi arcuit.
kemancı s. violonist.
kemane s. arcuş.
kemankeş s. arcaş.
keme s. 1. (zool.) şobolan.
2. (bot.) trufă.
kemençe s. (muz.) kemence; un
violoncel de dimensiuni mai
mici.
kement, -di s. laŃ; lasou.
kemer s. 1. curea, cingătoare,
centură. 2. (anat., arhit.)
arcadă. 3. apeduct.
kemik, -ği s. os // bir deri, bir ~
olmak a fi numai piele şi os;
~ yalayıcı linguşitor; ~
erimesi (med.) osteoporoză; ~
iltihabı (med.) osteită; ~ine
kadar işlmek a pătrunde până
în măduva oaselor; ~leri
kelepir – kenar
sayılmak slab de-i poŃi
număra coastele; ~ veremi
(med.) tuberculoză osoasă; ~
iliği măduvă osoasă.
kemikbilim s. osteologie.
kemikçik, -ği s. (anat.) oscior.
kemikdoku s. (anat.) Ńesutul osos.
kemikleşme s. osificare.
kemikleşmek vi. a se osifica.
kemikli adj. osos, ciolănos.
kemiksel adj. de / din oase; osos.
kemiksi adj. osteoid.
kemiksiz adj. fără os.
kemircik s. 1. (anat.) vomer.
2. cartilaj.
kemirdek s. (anat.) coccis, noadă.
kemirgen, kemirici s., adj.
rozător.
kemirgenler s. (zool.) rozătoare.
kemirici adj. v. kemirgen
kemirmek vt. 1. a roade (şi fig.).
2. a chinui, a tortura; a con-
suma.
kemiyet s. v. nicelik.
kem küm adv. (în expr.): ~ ~
etmek a bolborosi, a vorbi
nedesluşit.
kemleyici adj. peiorativ.
kemlik s. răutate; ~ etmek a face
rău.
kemre s. bălegar; tizic.
kenar I. s. 1. margine, extremi-
tate. 2. mal, Ńărm. 3. chenar,
bordură. 4. (fig.) limită, capăt.
II. adj. mărginaş, periferic //
~a çekilmek a se da la o parte,
a se retrage (şi fig.); ~ notlar
(tipogr.) note marginale.
kenarortay – kepazelik
kenarortay s. (mat.) mediană.
kenarsuyu, -nu s. broderie de
margine.
kendi pron. 1. el însuşi, ea însăşi;
~m eu însumi / însămi; ~n tu
însuŃi / însăŃi; ~miz noi înşine /
însene; ~niz voi înşivă / în-
sevă; ~leri ei înşişi, ele însele.
2. propriu, personal; ~ kitabım
cartea mea personală; ~ fik-
riniz părerea dumneavoastră
proprie // ~ ağazıyle tutulmak
a se da de gol; ~ başına de
capul său; ~ göbeğini ~ kes-
mek a se descurca de unul
singur; ~ ~ne în sinea sa; ~ ~ni
yemek (fig.) a se consuma;
~nde olmamak (fig.) a nu fi în
apele sale; ~nden geçmek a-şi
pierde cunoştinŃa; ~ne gel!
vino-Ńi în fire! ~ne gelmek a-şi
reveni, a se dezmetici; ~ni
beğenmek a fi încrezut; ~ni
bilmek a fi conştient, a-şi da
seama; ~ni göstermek a se
afirma; ~ni kaptırmak a se de-
dica; ~i keybetmek 1) a leşina,
2) a-şi pierde cumpătul; ~ni
savunmak a se apăra, a se jus-
tifica; ~ni tanıtmak a se
prezenta, a se face cunoscut;
~ni zorlamak a se abŃine.
kendiliğinden adv. de la sine.
kendiliğindenlik, -ği s. (filoz.)
spontaneitate.
kendilik, -ği s. (filoz.) entitate.
kendince adv. după părerea /
opinia sa; în mod subiectiv.
345
kendincelik s. subiectivism.
kendir s. v. kenevir.
kene s. (zool.) căpuşă // ~ gibi
yapışmak a se Ńine scai (de
cineva).
kenef s. closet; latrină, privată.
keneotu, -nu s. (bot.) ricin.
kenet s. scoabă, clemă.
kenetlemek vt. a fixa, a prinde
cu scoabe / cu cleme.
kenetlenmek vi. a se fixa, a fi
prins cu scoabe / cu cleme.
kenetli adj. fixat, prins cu scoabe
/ cu cleme.
kenevir s. cânepă.
kengel, kenger s. (bot.) turtă.
kent, -ti s. oraş; ~ planlaması
planificare urbană.
kental, -li s. chintal.
kentbilim s. urbanistică; urba-
nism.
kentleşmek vi. a se urbaniza.
kentleştirmek vt. a urbaniza.
kentli s. orăşean, citadin.
kentsel adj. urban; orăşenesc.
kentsoylu s. burghez; ~ sınıfı
burghezie.
Kenya s. Kenya.
Kenyalı s., adj. kenyan.
kep, -pi s. bonetă; scufie, beretă;
tichie.
kepaze adj. 1. fără valoare, banal,
comun. 2. nemernic, ticălos;
neruşinat, mârşav, josnic.
kepazelik, -ği s. nemernicie, ti-
căloşie; neruşinare, mârşăvie,
josnicie.
346
kepçe s. 1. polonic; căuş. 2. (tehn.)
cupă. 3. minciog.
kepçekulak adj. (d. oameni) cu
urechi blegite / clăpăug.
kepek, -ği s. 1. tărâŃe. 2. (med.)
mătreaŃă.
kepeklenmek vi. a face mătreaŃă.
kepekli adj. 1. cu tărâŃe; din
tărâŃe. 2. (med.) cu mătreaŃă.
kepenek, -ği s. 1. suman, Ńundră;
zeghe. 2. elice.
kepenk, -gi s. chepeng, oblon //
~leri indirmek a lăsa obloa-
nele.
keramet, -ti s. 1. minune, mira-
col. 2. (fig.) înŃelepciune.
kerametli adj. miraculos; uimi-
tor; extraordinar.
kerata s. 1. încornorat, înşelat de
soŃie. 2. încălŃător, limbă de
pantofi.
keratin s. (fiziol.) cheratină.
keratoz s. (chim.) cheratoză.
Kerbela s. Kerbala (oraş în Irak
unde se află un mausoleu
islamic).
kere s. dată, oară; kaç ~ de câte
ori; bazı ~ uneori; çok ~ de
multe ori; iki ~ iki dört eder
doi ori doi fac patru.
kerem s. mărinimie, nobleŃe, ge-
nerozitate.
kereste s. 1. cherstea. 2. (fig.)
namilă.
keresteci s. cherestegiu.
kerevet, -ti s. canapea.
kerevit, kerevides s. (zool.) cre-
vetă.
kepçe – Kervanyıldızı
kereviz s. (bot.) Ńelină.
kerh s. dezgust, repulsie, silă.
kerhane adv. bordel, casă de
toleranŃă.
kerhen adv. în silă.
kerih adj. detestabil, abominabil.
kerim adj. 1. nobil, ales. 2. ge-
neros, mărinimos, darnic.
kerime s. fiică; fată.
keriz s. 1. canal colector, canal
de scurgere. 2. lături, spălă-
turi; zoaie. 3. (fig.) barbugiu.
kermes s. chermeză.
kerpeten s. cleşte.
kerpiç s. chirpici.
kerrat, -tı s. v. kere // ~ cetveli
(mat.) tabla înmulŃirii.
kerte s. 1. crestătură, tăietură.
2. grad, punct, măsură.
3. (mar.) cart de compas //
~sine getirmek a găsi mo-
mentul potrivit; ~sini geçmek
a depăşi măsura; tam ~sinde
la timp, la momentul oportun.
kerteleme s. gradare.
kerteli adj. gradat.
kertenkele s. şopârlă.
kerteriz s. (mar.) relevment.
kertik I. s. crestătură, tăietură.
II. adj. crestat, tăiat.
kertiklemek vt. a cresta; a tăia.
kertikli adj. crestat; tăiat.
kertmek vt. a încrusta; a cresta.
kervan s. caravană.
kervançulluğu, -nu s. (zool.)
carlă.
kervansaray s. caravanserai.
Kervanyıldızı, -nı s. Venus.
kes – kesintisiz
kes1 s. paie de foc.
kes2 s. (d. încălŃăminte) bascheŃi.
kesafet, -ti s. densitate.
kese s. 1. pungă, săculeŃ. 2. (med.)
chist. 3. (zool.) marsupiu. 4.
mănuşă de baie; burete de baie.
kesek, -ği s. 1. bolovan (de
pământ). 2. tizic.
kesekâğıdı s. pungă (de hârtie).
keselemek vt. a freca cu mănuşa
/ buretele de baie.
keseli adj. 1. cu pungă. 2. mar-
supial, care are marsupiu.
keseliayı s. (zool.) koala.
keseliler s. (zool.) marsupiale.
kesen s. (mat.) secantă.
kesene s. contract.
kesenek, -ği s. 1. arendare; arendă;
~e almak a lua în arendă.
2. (fin.) deducere; impozit pe
salariu.
kesenekçi s. arendaş.
kesenkes adv. sigur, în mod
precis.
keser s. teslă.
kesici I. adj. tăios, ascuŃit; inci-
siv. II. s. 1. cuŃit de aşchiat.
2. măcelar.
kesicidiş s. (anat.) (dinte) incisiv.
kesif adj. 1. dens. 2. des.
kesik adj. 1. tăiat; mutilat.
2. întrerupt; intermitent. 3. (d.
lapte) tăiat; brânzit. 4. lapte
bătut. 5. scurtat; redus // ~
koni (mat.) trunchi de con;
~ piramit (mat.) trunchi de
piramidă; ~ prizma (mat.)
trunchi de prismă; ~ kelime /
347
söz (gram.) cuvânt cu apo-
copă; cuvânt apocopat.
kesiksiz adj. neîntrerupt, neîn-
cetat.
kesilmek vi. 1. a fi tăiat. 2. a se
întrerupe, a înceta. 3. (fig.) a
se epuiza, a obosi. 4. (d.
lapte) a se tăia; a se brânzi.
kesim s. 1. tăiere. 2. întrerupere,
încetare; pauză. 3. arendare,
arendă. 4. porŃiune, secŃiune
// aşağı ~ (geogr.) curs
inferior; yukarı ~ (geogr.)
curs superior.
kesimci s. v. kesenekçi.
kesimevi, -ni s. abator.
kesimlemek vt. a secŃiona; a
segmenta.
kesimlik adj. (animal) de tăiat,
bun de tăiat.
kesin adj. categoric, cert; ferm,
hotărât; definitiv; ~ olarak în
mod categoric / ferm.
kesinleşmek vi. a se definitiva; a
se fixa, a se stabili.
kesinlik, -ği s. certitudine, fer-
mitate; hotărâre; irevocabili-
tate.
kesinti s. 1. bucată, fragment.
2. întrerupere; răgaz; pauză.
3. (fin.) reŃinere; deducere.
kesintili adj. 1. îmbucăŃit, frac-
Ńionat; fragmentat. 2. între-
rupt; rupt, tăiat. 3. inter-
mitent, discontinuu. 4. reŃi-
nut; dedus.
kesintisiz adj. 1. fără întrerupere,
neîntrerupt; continuu. 2. ne-
348
fracŃionat, nefragmentat.
3. (fin.) fără reŃinere, fără
deducere.
kesir, -sri s. 1. (med.) fractură.
2. (mat.) fracŃie; bayağı ~
fracŃie ordinară; ondalık ~
fracŃie zecimală // ~ birimi
(mat.) unitate fracŃionară.
kesirli adj. (mat.) fracŃionar;
~ sayı număr fracŃionar.
kesiş s. tăiere, întretăiere; inter-
sectare.
kesişen adj. (mat.) concurent;
~ çizgiler / doğrular drepte
concurente.
kesişmek vi. a se întretăia, a se
intersecta.
kesit, -ti s. secŃiune; enine
~ secŃiune transversală; uzun-
luğuna ~ secŃiune longitudi-
nală.
keski s. 1. toporişcă; secure.
2. daltă; cuŃit.
keskin adj. 1. ascuŃit, tăios.
2. (d. privire) ascuŃită, pă-
trunzătoare. 3. (d. ger, vânt)
pătrunzător, tăios, aspru, vio-
lent. 4. (fig.) caustic, ustu-
rător. 5. (d. minte) ager, pă-
trunzător.
keskinlik, -ği s. 1. ascuŃime.
2. (fig.) putere de pătrundere,
perspicacitate. 3. tărie.
kesme I. s. 1. tăiere. 2. tăiere,
decupare. 3. (med.) extirpare.
4. (mat.) sector. II. adj.
cubic; ~ şeker zahăr cubic.
kesir – kestirme
kesmece adv. 1. (d. pepeni) pe
tăiate, pe încercate. 2. (d.
vânzări) la acelaşi preŃ;
buluc.
kesmek vt. 1. a tăia. 2. a ciunti, a
mutila. 3. a amputa. 4. (tehn.)
a debita, a tăia. 5. a înjunghia,
a ucide. 6. (fig.) a opri, a pune
capăt. 7. (fig.) a întrerupe; a
suspenda. 8. a străbate, a
traversa. 9. a bate monedă, a
fabrica bani // kesip atmak a
tranşa; a rezolva; ardını /
arkasını ~ a întrerupe; aya-
ğını ~ a nu mai călca (pe
undeva); önünü ~ a(-i) tăia
(cuiva) calea; ~ işareti
apostrof.
kesmelik s. carieră de piatră.
kesmik s. 1. pleavă. 2. lapte
bătut.
kesbetmek vt. a dobândi, a
căpăta, a câştiga // ehemiyet ~
a căpăta importanŃă.
kesre s. kesre (semn diacritic
folosit în alfabetul arab
pentru a marca sunetul i).
kestane s. castană // ~ ağacı
castan; ~ rengi castaniu.
kestanecik, -ği s. (anat.) pros-
tată.
kestanelik, -ği s. plantaŃie de
castani.
kestirim s. 1. tăiere; extirpare.
2. prezicere, anticipaŃie.
kestirme I. s. 1. tăiere; scurtare.
2. (med.) extirpare. II. adj.
1. scurtat, tăiat. 2. definitiv,
kestirmek – kezzap
tranşant, categoric. // ~ yol
scurtătură; ~ cevap răspuns
tranşant.
kestirmek vt. 1. a pune să taie.
2. (fig.) a stabili, a hotărî, a
fixa; a tranşa // kestirip atmak
a reteza (pe cineva) scurt.
keş s. caş.
keşen s. căpăstru (din lanŃ).
keşfedilmek vi. a se descoperi; a
fi explorat.
keşfetmek vt. 1. a afla; a
descoperi. 2. a explora.
keşif, -şfi s. 1. descoperire, ex-
plorare. 2. (mil.) recunoaş-
tere. 3. (jur.) expertiză.
keşik s. rând; gardă.
keşiş s. călugăr.
keşişhane s. mănăstire.
keşişleme s. (meteor.) vânt (care
bate dinspre) sud-est.
keşişlik, -ği s. călugărie.
keşke, keşki conj. dacă, de;
~ bilseydim dacă aş fi stiut;
~ gelse dacă ar veni.
keşkül s. prăjitură cu lapte şi cu
fistic măcinat.
keşmekeş s. dezordine, deban-
dadă.
keşmir s. v. kaşmir.
ket1 s. amidon.
ket2 s. obstacol, piedică; ~ vur-
mak a împiedica; a stăvili.
ketçap s. ketchup.
keten s. in.
ketenkuşu s. (zool.) cânepar.
keton s. (chim.) cetonă.
349
ketum adj. (d. oameni) discret;
secretos.
ketumiyet, -ti s. discreŃie.
ketumluk, -ğu s. v. ketumiyet.
kevgir s. strecurătoare; polonic
perforat.
Kevser s. (rel.) apa sfântă din
Paradis.
keyfetmek vi. a chefui, a petrece.
keyfî adj. arbitrar, samavolnic;
~ karar hotărâre arbitrară.
keyfiyet, -ti s. 1. calitate, însu-
şire. 2. chestiune, problemă.
3. condiŃie, natură; stare.
keyif, -yfi s. 1. bună dispoziŃie,
voie bună, chef. 2. petrecere,
distracŃie, chef. 3. poftă, do-
rinŃă; capriciu // birini ~ini
bozmak a indispune (pe
cineva); ~ini bozmak a se
îmbolnăvi; ~ çatmak a pe-
trece, a chefui; ~ sormak a se
interesa de sănătatea (cuiva);
~i gelmek a se dispune, a se
înveseli.
keyiflenmek vi. a se dispune, a
se înveseli.
kayifli adj. 1. vesel, (bine) dis-
pus. 2. distractiv, plăcut,
amuzant.
keyifsizlenmek vi. 1. a se indispune;
a se întrista. 2. a se îmbolnăvi.
keyifsizlik, -ği s. indispoziŃie,
boală (uşoară).
kez s. v. defa
keza(lik) adv. de asemenea; tot
aşa, la fel.
kezzap s. (chim.) acid azotic.
350
kıble s. 1. (la musulmani) direc-
Ńia spre care se face rugă-
ciunea. 2. vânt de sud, băl-
tăreŃ. 3. sud, miazăzi.
Kıbrıs s. Cipru.
Kıbrıslı s., adj. cipriot.
kıblenüma s. busolă indicând
direcŃia spre Kaaba, indife-
rent de locul în care se află
cineva.
kıç s. 1. (anat.) şezut, dos.
2. (mar.) pupă.
kıçın kıçın adv. (în expr.): ~ ~
gitmek a da înapoi.
kıdem s. vechime, stagiu (într-o
activitate) .
kıdemli s., adj. cu vechime, cu
stagiu.
kıdemsiz s., adj. fără vechime;
începător, stagiar.
kığ s. baligă.
kığılamak vi. a băliga.
kıh interj. (în limbajul copiilor)
câh!
kıkırdak s. 1. (anat.) cartilaj. 2.
jumări (din seu).
kıkırdakdoku s. (anat.) Ńesut
cartilaginos.
kıkırdaklı, kıkırdaksı adj.
(anat.) cartilaginos.
kıkırdamak vi. a chicoti; a râde
pe înfundate.
kıl s. 1. păr; at ~ı păr de cal;
domuz ~ı păr de porc. 2. păr
de capră // ~ gibi (subŃire) ca
un fir de păr; ~ı kırk yarmak a
despica firul în patru; ~dan
nem kapmak a se supăra din
kıble – kılmak
te miri ce; ~ına dokunmamak
a nu se atinge nici de un fir
de păr; ~ ını kıpırdatmamak /
oynatmamak a nu mişca nici
un deget.
kılağı s. 1. ascuŃiş. 2. (tehn.) ba-
vură, pilitură.
kılağılamak vt. a ascuŃi.
kılağılı adj. ascuŃit, pilit; ajustat.
kılavuz s. 1. ghid, îndreptar; imlâ
~u îndreptar ortografic. 2. pe-
Ńitor, peŃitoare. 3. (mar.) câr-
maci, timonier.
kılavuzluk, -ğu s. 1. ghid; orien-
tare. 2. călăuză // ~ etmek a
face pe ghidul; a călăuzi.
kılcal adj. (fiz., anat.) capilar; ~
damarlar (anat.) vase capilare.
kılcallık, -ğı s. (fiz.) capilaritate.
kılçık, -ğı s. 1. (la peşti) os.
2. (bot.) cârcel; mustaŃă.
kılgı s. 1. practică, experienŃă.
2. experienŃă, experiment.
kılgılı adj. aplicat; experimentat.
kılıbık s. (d. bărbaŃi) Ńinut sub
papuc, supus soŃiei.
kılıç, -cı s. sabie; spadă.
kılıçbalığı s. peşte-spadă.
kılıf s. 1. toc, teacă. 2. înveli-
toare, apărătoare, husă.
kılık, -ği s. port, veşmânt. 2. în-
făŃişare.
kılıklandırmak vt. a-şi închipui,
a-şi imagina.
kıllı adj. păros; flocos.
kılmak vt. a face, a executa //
namaz ~ (în islam) a săvârşi o
rugăciune.
kımılda(n)mak – Kırgızca
kımılda(n)mak vi. a se mişca; a
se deplasa.
kımıldatmak vt. a mişca; a de-
plasa.
kımıl kımıl adv. (în expr.): ~ ~
kımıldamak a se mişca fără
încetare, a se mişca întruna.
kımıltı s. mişcare.
kımız s. cumâs, lapte de iapă
fermentat / covăsit.
kın s. 1. teacă, toc. 2. (bot.) păs-
taie.
kına s. henne (pentru vopsit
părul).
kınama s. dezaprobare, condam-
nare; blam.
kınamak vt. a dezaproba, a re-
proba, a condamna; a blama.
kınanma s. condamnare, bla-
mare.
kınanmak vi. a fi blamat, a fi
dezaprobat, a fi condamnat.
kınnap s. sfoară; coardă; şnur.
Kıpçak s. Kâpceac.
Kıpçakça I. s. limba kâpceacă.
II. adv. în limba kâpceacă.
kıpı s. moment, clipă.
kıpır kıpır adv. în expr.: ~ ~ kı-
pırdamak a se mişca con-
tinuu, a se foi.
kıpırdak adj. sprinten, vioi, iute.
kıpırda(n)mak vi. v. kımıl-
da(n)mak.
kıpırdatmak vt. v. kımıldat-
mak.
kıpırtı s. neastâmpăr; foială.
kır1 adj. cenuşiu; sur; gri.
351
kır2 s. câmp; câmpie; şes // ~
romanı (lit.) roman pastoral.
kıraç s. pământ nefertil; pâr-
loagă.
kıraat, -tı s. 1. citire, lectură.
2. carte de citire. 3. manual.
4. recitarea Coranului.
kırağı s. brumă // ~ çalmak a
bruma; a se acoperi de
brumă; a îngheŃa de brumă; ~
düşmek / yağmak a cădea
brumă.
kıran1 I. adj. spărgător, care
sparge, care sfărâmă. II. s.
epidemie, molimă // ~ girmek
a da molima peste.
kıran2 s. 1. margine; mal. 2. lanŃ
de munŃi.
kıranta I. s. 1. bărbat între două
vârste; bărbat cu părul cărunt.
II. adj. (d. bărbaŃii în vârstă)
pus la punct, îngrijit, pedant.
2. (d. păr) cărunt, încărunŃit.
kırat, -tı s. 1. carat (unitate de
măsură). 2. (fig.) valoare,
însemnătate, importanŃă.
kırbaç, -cı s. bici; cravaşă.
kırbaçlamak vt. a biciu, a lovi
cu biciul.
kırcın s. epidemie (la animale).
kırç s. chiciură.
kırçıl adj. cărunt; încărunŃit.
kırçıllaşmak vi. a încărunŃi.
kırgın adj. supărat, necăjit.
kırgınlık, -ğı s. supărare, necaz.
Kırgız s. kirgkiz.
Kırgızca I. s. limba kirghiză. II.
adj. în limba kirghiză.
352
Kırgızistan s. Kârgâstan.
kırıcı I. adj. 1. spărgător, care
sparge, care sfărâmă; care
zdrobeşte. 2. (fig.) jignitor,
insultător, ofensator. II. s.
1. spărgător (de grevă).
2. (tipogr.) fălŃuitor. 3. spăr-
gător (de gheaŃă). 4. (fiz.)
refractor
kırıcılık, -ğı s. 1. jignire, ofensă,
insultă. 2. (fig.) refracŃie.
kırık1 I. s. 1. frântură, bucată;
fragment. 2. spărtură. 3. frac-
tură. II. adj. 1. rupt, frânt; ~
çizgi linie frântă. 2. rupt,
spart // cam ~ı ciob de sticlă.
kırık2, -ğı s. amant, ibovnic.
kırık3, -ğı s. (geol.) falie; frac-
tură.
kırıkçı s. vraci, tămăduitor.
kırıklık, -ğı s. 1. fractură; rup-
tură. 2. sfârşeală, senzaŃie de
slăbiciune. 3. decepŃie, dezi-
luzie; dezamăgire.
kırılgan adj. 1. fragil. 2. (fig.)
iritabil, irascibil.
kırılganlık, -ğı s. 1. fragilitate.
2. (fig.) iritabilitate, iras-
cibilitate.
kırılmak vi. 1. a se sparge; a se
rupe; a se frânge. 2. (med.) a
se fractura. 3. (fiz.) a se
refracta.
Kırım s. Crimeea.
kırım s. masacru, măcel.
kırınım s. (fiz.) difracŃie.
kırıntı s. 1. fărâmă, firimitură.
2. ramăşiŃă, rest (şi fig.).
Kırgızistan – kırlangıçkuyruğu
kırışık I. s. zbârcitură, rid.
II. adj. 1. zbârcit; ridat. 2. şi-
fonat, mototolit.
kırışıklı adj. v. kırışık (II).
kırışıklık, -ğı s. v. kırışık (I).
kırışmak vi. 1. a se zbârci, a se
încreŃi. 2. a se şifona, a se
mototoli.
kırıştırmak vt. 1. a zbârci, a
încreŃi. 2. a şifona, a mototoli.
3. (fig.) a face curte, a
cocheta cu….
kırıtkan adj. (d. oameni) cochet.
kırıtkanlık, -ğı s. cochetărie;
preŃiozitate; fandoseală.
kırıtmak vi. 1. a cocheta; a se
fandosi; a face fasoane, a face
mofturi. 2. a fi plin de
preŃiozitate.
kırk, -kı num. patruzeci // ~ bin
dereden su getirmek a motiva
în fel şi chip; ~ kapının ipini
çalmak a bate pe la uşile
oamenilor.
kırkayak s. (zool.) scolopendră,
cârcâiac.
kırkbayır s. (la rumegătoare)
foios.
kırkım s. tuns, tundere (a oilor).
kırkıncı adj. al patruzecilea; a
patruzecea.
kırkmak vt. a tunde (păr, lână).
kırlangıç, -cı s. 1. rândunică.
2. (mar.) goeletă.
kırlangıçkuyruğu, -nu s. (tehn.)
îmbinare în coadă de rându-
nică.
kırlangıçotu – kısılmak
kırlangıçotu, -nu s. (bot.) rosto-
pască.
kırlaşmak vi. a încărunŃi.
kırma s. 1. spargere; sfărâmare.
2. (la îmbrăcăminte) pliu,
cută. 3. urluială (pentru ani-
male).
kırmak vt. 1. a sparge; a sfă-
râma. 2. (med.) a fractura.
3. a urlui, a măcina (boabe).
4. (tehn.) a concasa. 5. a
reduce, a micşora (preŃurile).
6. (fig.) a spulbera, a risipi.
7. (fig.) a anihila. 8. a jigni, a
ofensa. 9. (fig.) a omorî, a
ucide // burnunu ~ (fig.) a-i
da (cuiva) peste nas; gönlünü
~ a jigni, a ofensa; pot ~ a
face o gafă.
kırmız s. (bot.) kârmâz.
kırmızböceği s. (zool.) coşenilă.
kırmızı adj. roşu.
kırmızılaşmak vi. a se înroşi, a
se colora în roşu.
kırmızılık, -ğı s. roşeaŃă.
kırmızımsı adj. roşiatic.
kırmızımtırak adj. v. kırmı-
zımsı.
kırmızıturup, -pu s. (bot.)
ridiche roşie.
kırpıntı s. bucată mică, bucăŃică;
fărâmă; părticică.
kırpıştırmak vi. a clipi (des).
kırpmak I. vt. a tunde. II. vi. a
clipi.
kırsansarı, -nı s. (zool.) dihor.
kırsıçanı, -nı s. (zool.) şoarece
de câmp.
353
kırtasiye s. rechizite şcolare,
obiecte de papetărie.
kırtasiyeci s. birocrat.
kırtasiyecilik, -ği s. birocratism,
birocraŃie.
kırtıpil adj. neisprăvit.
kısa adj. 1. scurt. 2. scurt, de
mică durată // ~ boyulu de
statură mică, scund; sözün ~sı
în concluzie, pe scurt; ~ kes-
mek a spune pe scurt; ~ vadeli
kredi credit pe termen scurt;
~ zamanda în scurt timp.
kısaca adv. pe scurt, în rezumat
// ~sı într-un cuvânt.
kısacık adj. scurtuŃ, scurticel.
kısalık, -ğı s. scurtime.
kısalma s. scurtare.
kısalmak vi. a se scurta, a se
micşora.
kısaltma s. 1. scurtare, micşo-
rare. 2. scurtare, prescurtare.
kısaltmak vt. 1. a scurta, a mic-
şora. 2. a scurta, a prescurta.
kısas s. (ist.) talion; ~ kanunu
legea talionului // ~a ~ ochi
pentru ochi, dinte pentru
dinte.
kısık adj. 1. strâns, comprimat.
2. gâtuit, sugrumat; înăbuşit.
3. (d. ochi) mijit, întredes-
chis.
kısılma s. 1. strângere, com-
primare. 2. gâtuire, sugru-
mare. 3. (med.) sistolă.
kısılmak vi. 1. a se strânge, a se
comprima. 2. a se strânge, a
354
se contracta (şi med.). 3. a se
gâtui, a se sugruma.
kısım, -smı s. 1. parte, porŃiune.
2. parte, sector. 3. (fig.) fel,
sort, soi.
kısınmak vi. a se abŃine, a se reŃine.
kısıntı s. 1. abŃinere, reŃinere.
2. abstinenŃă.
kısır1 adj. 1. sterp; steril. 2. (d.
pământ) sterp, nefertil // ~
döngü cerc vicios.
kısır2 s. mâncare de arpacaş cu
ceapă verde, pătrunjel şi
condimente.
kısırganmak vi. a se zgârci.
kısırlık, -ğı s. 1. sterilitate. 2. ne-
fertilitate.
kısıtlama s. interdicŃie; interzi-
cere.
kısıtlamak vt. a restricŃiona; a
pune sub interdicŃie.
kısıt, -tı s. 1. restricŃie. 2. (jur.)
tutelă.
kısıtlı adj. interzis; pus sub
interdicŃie; aflat sub tutelă.
kıskaç s. 1. cleşte; clemă.
2. scară pliantă. 3. cârlig de
rufe.
kıskançlık, -ğı s. 1. gelozie.
2. invidie.
kıskanmak I. vt. 1. a fi gelos, a
gelozi. 2. a fi invidios, a
invidia. II. vi. a se zgârci.
kıskı s. (tehn.) pană.
kıs kıs adv. (în expr.): ~ ~ gülmek
a chicoti, a râde pe înfundate.
kıskıvrak adv. vârtos; tare; zdra-
văn.
kısım – kışkırtıcılık
kısmak vt. 1. a comprima, a
strânge. 2. a micşora, a re-
duce; masrafları ~ a reduce
cheltuielile. 3. (fig.) a limita;
a restrânge.
kısmen adv. parŃial, în parte.
kısmet, -ti s. 1. noroc, şansă.
2. soartă, destin // ~i ayağına
gelmek a-i veni (cuiva) no-
rocul la picioare; ~i ayağıyla
tepmek a da cu piciorul la
noroc.
kısmetli adj. norocos.
kısmî adv. parŃial; ~ seçimler
alegeri parŃiale.
kısrak, -ğı s. iapă.
kıssa s. istorioară, anecdotă //
~dan hisse morala poves-
tioarei; ~dan hisse almak /
çıkarmak a trage învăŃăminte
din cele întâmplate.
kıstak s. (geogr.) istm.
kıstas s. criteriu.
kış1 s. iarnă; ~ mevsimi anotim-
pul iernii // ~ uykusy / uyu-
şukluğu hibernare; ~ uyku-
suna yatmak a hiberna.
kış2 interj. câş!
kışın adv. iarna, în timpul iernii,
pe timp de iarnă.
kışır, -şrı s. coajă; scorŃă.
kışkırtı s. incitare, instigare, aŃâ-
Ńare.
kışkırtıcı s., adj. aŃâŃător; insti-
gator.
kışkırtıcılık, -ğı s. incitare, insti-
gare; aŃâŃare.
kışkırtılmak – kıvrımlanmak
kışkırtılmak vi. a fi incitat, a fi
instigat, a fi aŃâŃat.
kışkırtış s. instigare, aŃâŃare;
incitare.
kışkırtmak vt. a incita, a instiga,
a aŃâŃa.
kışla s. 1. cazarmă. 2. stână.
kışlak s. loc de / pentru iernat.
kışlamak vi. a ierna.
kışlık, -ğı adj. de iarnă; ~ giysi
haine de iarnă.
kıt, -tı adj. insuficinet, neîndes-
tulător // ~ kanaat geçinmek a
trage targa pe uscat.
kıta s. 1. continent. 2. (mil.) uni-
tate. 3. (lit.) stanŃă. 4. dimen-
siune, volum // ~ sahanlığı
(geogr.) platformă continen-
tală.
kıtal, -li s. masacru.
kıtık, -ğı s. câlŃi.
kıtır s. floricele de porumb // ~
atmak a minŃi, a spune min-
ciuni; ~a almak a-şi bate
joc.
kıtırdamak vi. a pârâi, a trosni.
kıtlık, -ğı s. 1. insuficineŃă, lipsă.
2. lipsuri, sărăcie. 3. foamete.
kıvam s. 1. consistenŃă. 2. punct
culminant, toi. 3. grad /
treaptă / măsură corespunză-
toare.
kıvanç s. bucurie; satisfacŃie,
mulŃumire.
kıvanmak vi. 1. a se bucura. 2. a
se mândri, a fi mândru; a se
făli.
kıvılcım s. scânteie.
355
kıvılcımlanmak vi. a scânteia.
kıvırcık I. adj. creŃ; cârlionŃat; ~
saç păr creŃ. II. s. 1. (d. rasă
de oi) Ńurcan. 2. (bot.) salată
verde creaŃă.
kıvırcıklaşmak vi. 1. a se
încreŃi; a face creŃuri. 2. a se
ondula, a se cârlionŃa. 3. a se
zbârci, a se rida.
kıvırmak I. vt. 1. a răsuci, a
încreŃi. 2. a sufleca; a îndoi.
3. (fig.) a reuşi, a izbuti. 4. a
scorni, a născoci, a ticlui. 5. a
legăna, a clătina, a mişca.
II. vi. 1. a coti, a vira. 2. a
chiuli.
kıvrak adj. 1. vioi, sprinten, iute.
2. (d. muzică, dans) săltăreŃ.
3. (d. Ńinută) aranjat, îngrijit.
kıvraklık, -ğı s. vioiciune, sprin-
teneală, agerime.
kıvranmak vi. 1. a se zvârcoli.
2. a se ghemui, a se chirci.
3. (fig.) a se zbate, a se chinui.
kıvrık adj. 1. răsucit. 2. ondulat,
cârlionŃat.
kıvrılma s. 1. răsucire, încreŃire,
ondulare. 2. (geol.) startifi-
care; încreŃitură.
kıvrılmak vi. 1. a se răsuci, a se
încreŃi, a se ondula. 2. a se
chirci, a se ghemui.
kıvrım s. 1. încreŃitură, cută,
creŃ. 2. (geol.) ondulaŃie,
încreŃitură; cută. 3. cută, pliu,
fald.
kıvrımlanmak vi. 1. a se încreŃi;
a face creŃuri. 2. a se ondula,
356
a se cârlionŃa. 3. a deveni
creŃ. 4. a face cută/pliu.
kıvrımlı adj. încreŃit, cutat, on-
dulat.
kıvrıntı s. 1. v. kıvrım. 2. (la
drumuri) buclă, curbă.
kıya s. crimă, asasinat.
kıyacı s. criminal, asasin, ucigaş.
kıyafet, -ti s. port, veşmânt, cos-
tum; Ńinută // ~ balosu bal
mascat.
kıyak adj. frumos, drăguŃ, nos-
tim; plăcut // ~ düşmek a fi
tocmai bine.
kıyamet s. 1. (la musulmani)
învierea morŃilor, sfârşitul
lumii. 2. (fig.) gâlâgie, zarvă,
tărăboi; ~ kopmak a se face
zarvă mare // ~e kadar la
infinit; ~i / ~leri koparmak a
face scandal.
kıyas s. 1. comparaŃie. 2. ana-
logie. 3. (log.) silogism // ~
kabul etmez incomparabil.
kıyasal adj. criminal; rău; dău-
nător.
kıyasen adv. 1. prin comparaŃie.
2. prin analogie.
kıyasıya adv. fără milă, cu
cruzime // ~ dövüşmek a se
bate pe viaŃă şi pe moarte.
kıyası adv. 1. comparativ. 2. ana-
logic.
kıyaslamak vt. a compara.
kıyaslanmaz adj. incomparabil.
kıygı s. 1. injustiŃie, nedreptate.
2. tiranie, opresiune.
kıvrımlı – kıymet
kıyı s. mal, Ńărm; coastă; litoral //
~ gölü lagună; ~ boyu gemi-
ciliğı (mar.) cabotaj; ~ ku-
mluğu dună marină.
kıyıcı I. s., adj. tocător. II. adj.
nemilos, crud; neîndurător.
kıyıcılık, -ğı s. cruzime, fero-
citate; neîndurare.
kıyık adj. tocat, mărunŃit.
kıyılgı s. (jur.) hotărâre, verdict,
sentinŃă.
kıyım s. 1. tocare, mărunŃire.
2. masacru, măcel, omor (în
masă).
kıyımlı adj. tocat, mărunŃit.
kıyın s. 1. tiranie, opresiune.
2. (jur.) sentinŃă; condam-
nare.
kıyıncı s. tiran; opresor.
kıyınç s. tortură.
kıyısal adj. de Ńărm, de coastă,
de litoral.
kıyma s. 1. tocare, mărunŃire.
2. carne tocată // ~ kütüğü
butuc (la măcelărie); ~ tah-
tası tocător (pentru carne).
kıymak vt. 1. a toca, a mărunŃi;
et ~ a toca carne. 2. (fig.) a nu
cruŃa, a nu ierta // nikâh ~ a
cununa. 3. a omorî, a ucide.
4. a nu cruŃa, a nu avea milă,
a nu se îndura de….
kıymet, -ti s. 1. valoare, preŃ;
hakikî ~ (econ.) valoare reală.
2. importanŃă, însemnătate;
~ vermek a acorda importanŃă
// ~ fazlalığı (econ.) plus-
valoare; ~inden düşmek a se
kıymetlendirmek – kızılkök
devaloriza; ~inden kaybetmek
a se deprecia, a se devaloriza;
~ koymak a evalua; ~ takdir
etmek a estima, a aprecia; ~
biçmek a evalua; ~ini bilmek
a aprecia la justa valoare; ~
vermek a acorda importanŃa
cuvenită.
kıymetlendirmek vt. 1. a preŃui,
a evalua. 2. a valorifica; a
ridica preŃul.
kıymetli adj. 1. valoros, preŃios.
2. important, însemnat.
kıymetsiz adj. 1. fără valoare,
nevaloros. 2. neimportant,
neînsemnat.
kıymettar adj. v. kıymetli.
kıymık, -ğı s. aşchie, fragment,
bucată; frântură; ciob.
kız s. 1. fată. 2. fiică. 3. fecioară;
virgină. 4. damă (carte de joc)
// ~ çocuk fetiŃă; ~kardeş
soră; ~kardeş çocuğu nepot /
nepoată de soră; ~ kaçırmak a
răpi o fată.
kızak, -ğı s. 1. sanie. 2. cală (la
un şantier naval) // ~ yapmak
a derapa.
kızaklamak vi. (d. vehicule) a
derapa; a aluneca.
kızamık, -ğı s. (med.) rujeolă,
pojar.
kızamıkçık s. (med.) rubeolă.
kızarmak vi. 1. a se înroşi, a se
colora în roşu. 2. (d. ali-
mente) a se rumeni. 3. (d.
fructe, legume) a se coace.
4. a se îmbujora (la faŃă) //
357
kızarıp bozarmak a roşi; a
face feŃe-feŃe.
kızartma s. 1. prăjire, prăjeală.
2. friptură la tavă.
kızartmak vt. a prăji; a frige.
kızböceği s. libelulă.
kızdırmak vt. 1. a enerva, a irita;
a înfuria. 2. a încinge, a
încălzi tare.
kızgın adj. 1. încins, înfierbântat.
2. (fig.) enervat, iritat; furios.
kızgınlık, -ğı s. 1. încingere,
înfierbântare. 2. (fig.) ener-
vare, iritare; furie. 3. căldură,
rut (la animale).
kızıl I. adj. 1. roşu. 2. roşcat,
roşcovan. 3. (fig.) exagerat,
extrem (de). II. s. (med.)
scarlatină // ~ cahil ignorant;
incult.
kızılağaç s. (bot.) arin.
kızılaltı, -nı s. (fiz.) infraroşu;
~ iblis afurisit, blestemat.
kızılay s. semiluna roşie.
kızılca adj. roşiatic // ~ kıyamet
koparmak a face mare tără-
boi; a face scandal monstru.
kızılcık, -ğı s. (bot.) coarnă.
Kızıldeniz s. Marea Roşie.
kızılderili s. pieile-roşii.
kızılgerdan s. (zool.) măcă-
leandru, prigor.
kızılgöz s. (iht.) ocheană, ba-
buşcă.
kızılhaç s. crucea roşie.
kızılkök, -kü s. (bot.) garanŃă,
roibă.
358
kızıllaşmak vi. a se înroşi, a de-
veni roşu; a se rumeni.
kızıllık, -ğı s. 1. roşeaŃă, culoare
roşie. 2. auroră; crepuscul,
amurg.
kızıllıkotu, -nu s. (bot.) tatăneasă.
kızılötesi s., adj. (fiz.) infraroşu.
Kızılyıldız s. Marte.
kızışmak vi. 1. a se încălzi, a se
înfierbânta, a se încinge. 2. a
se înverşuna, a se îndârji.
3. (d. cereale, făină etc.) a se
încinge.
kızıştırmak vt. 1. a încălzi, a
înfierbânta, a încinge. 2. a
înverşuna, a îndârji. 3. a în-
demna, a îmboldi; a impul-
siona.
kızkuşu s. (zool.) nagâŃ.
kızlık, -ği s. feciorie, virginitate;
castitate // ~ zarı (anat.)
himen.
kızmak vi. 1. a se încălzi, a se
încinge, a se înfierbânta.
2. (fig.) a se enerva, a se irita,
a se înfuria.
kızmemesi, -ni s. 1. grepfrut.
2. caisă.
ki I. conj. 1. că, încât. 2. ca să,
pentru a…. 3. care; bir adam
~ söz dinlemez un om care nu
înŃelege de vorbă bună.
4. dar, însă. 5. pentru că,
deoarece, întrucât. II. adv.
atât de…, încât…; atât de…,
că….
kızıllaşmak – kik
kibar adj. 1. distins, nobil; de
seamă. 2. elegant, distins;
rafinat. 3. decent, cuviincios.
kibarca adv. cu eleganŃă, cu
distincŃie, cu nobleŃe, dând
dovadă de eleganŃă.
kibarlık, -ğı s. 1. distincŃie, nob-
leŃe. 2. eleganŃă, distincŃie;
rafinament. 3. decenŃă, cuvi-
inŃă; ~ etmek a da dovadă de
eleganŃă / distincŃie.
kibir, -bri s. orgoliu, vanitate.
kibirlenmek vi. a se îngâmfa, a
fi orgolios / vanitos.
kibirli adj. orgolios, vanitos, trufaş.
kibirlilik, -ği s. orgoliu, vanitate,
trufie.
kibirsiz adj. lipsit de orgoliu,
nevanitos; modest.
kibrit s. chibrit; ~ çakmak a
scăpăra/ a aprinde un chibrit;
~ çöpü băŃ de chibrit; ~
kutusu cutie de chibrituri.
kibutz s. kibbutz.
kifaflanmak vi. (d. sursă de exis-
tenŃă) a se mulŃumi cu puŃin.
kifayet, -ti s. 1. suficienŃă, îndes-
tulare. 2. capacitate, putere,
posibilitate // ~ etmek a
ajunge, a fi suficinent, a fi
îndestulător.
kifayetli adj. îndestulător; sufi-
cient.
kifayetsiz adj. neîndestulător;
insuficient.
kifayetsizlik, -ği s. insuficienŃă;
neîndestulare, lipsuri.
kik, -ki s. (mar.) iolă.
kikrik – kimyadoğrulumu
kikrik adj. (d. oameni) slab şi
înalt; Ńâr.
kiklon s. ciclon.
kiklotron s. (fiz.) ciclotron.
kil s. argilă; lut; ateş ~i argilă
refractară.
kile s. baniŃă, dublă.
kiler s. cămară.
kilermeni s. argilă roşie.
kilim s. chilim, covor (turcesc).
kilimci s. Ńesător sau vânzător de
chilimuri.
kilimcilik, -ği s. Ńesut de chili-
muri.
kilise s. biserică.
kilit, kilid s. lacăt // gömme ~
broască (la uşă); încuietoare.
kilitçi s. lăcătuş.
kilitlemek vt. 1. a închide; a
încuia. 2. a uni, a îmbina.
kilitlenmek vi. 1. a se închide; a
se încuia. 2. a se încheia, a se
uni, a se îmbina.
kilitli adj. închis; încuiat; pus
lacătul.
kilittaşı, -nı s. (arhit.) cheie de
arc, boltă.
kiliz s. v. kamış.
kilizbalığı, -nı s. (iht.) lin.
kilizman s. stufăriş; păpuriş,
păpurişte.
killi adj. argilos.
kilo s.kilogram, chilă // ~ almak
a se îngrăşa; ~ vermek a slăbi.
kiloamper s. (fiz.) kiloamper.
kilogram s. kilogram.
kilogramkuvvet s. kilogram-forŃă.
kilogrammetre s. kilogrammetru.
359
kilohertz s. kilohertz.
kilojul, -lü s. (fiz.) kilojoule.
kilokalori s. kilocalorie.
kilometre s. kilometru // ~ saati
vitezometru; ~ taşı bornă
kilometrică; ~ kare kilometru
pătrat.
kilovat, -tı s. kilowatt; ~ saati
kilowatt-oră.
kilovolt, -tu s. kilovolt.
kils s. var; var nestins; calcar.
kilsi adj. calcaros.
kilüs s. (fiziol.) chil.
kim I. pron. 1. (interog.) cine?;
~ geldi? cine a venit?
2. (relativ) cine, care; cel
care; ~ çalışırsa kazanır cine
munceşte câştigă. 3. (nehot.)
oricine, fiecare, oricare; ~i
görse sorar întreabă pe ori-
cine. II. conj. v. ki (3).
kimi(si) pron. unii, unele; alŃii,
altele.
kimlik, -ği s. identitate; ~ belgesi
/ kartı buletin de identitate.
kimono s. chimonou, chimono.
kimse pron. 1. cineva (cu un
verb la forma afirmativă). 2.
nimeni (cu un verb la forma
negativă).
kimsesiz adj. singur, singuratic.
kimsesizlik, -ği s. singurătate.
kimya s. chimie; tatbikî ~ chimie
aplicată; ~ tedavisi (med.)
chemoterapie. kilohertz – kip
kimyacı, kimyager s. chimist.
kimyadoğrulumu, -nu s. (bot.)
chemoterapism.
360
kimyagöçümü, -nü s. (biol.) chi-
miotaxie.
kimyasal, kimyevi s. chimic;
~ ayrılma descompunere
chimică; ~ bağlantı compoziŃie
chimică; ~ gübre îngrăşământ
chimic; ~ madde produs chimic;
~ müstahzar preparat chimic;
~ tepkime reacŃie chimică.
kimyon s. chimion.
kin s. ură, duşmănie, ranchiună //
~ beslemek / bağlamak /
gütmek a urî.
kinaye s. 1. aluzie; ~ ile söylemek
a face aluzie la…. 2. (lit.)
metonimie; metaforă.
kinayeli adj. aluziv, cu aluzii.
kinci adj. ranchiunos; pedep-
sitor; răzbunător.
kincilik, -ği s. ranchiună, răz-
bunare.
kindar adj. v. kinci.
kindarlık, -ğı s. v. kincilik.
kinematik I. s. (fiz.) cinematică.
II. adj. cinematic.
kinetik I. s. (fiz.) cinetic. II. adj.
cinetic; ~ enerji energie cinetică.
kinin s. chinină; ~ sülfatı sulfat
de chinină.
kiniş s. canelură, uluc.
kinizm s. cinism.
kinli s., adj. duşmănos; plin de
resentimente; ranchiunos.
kip, -pi s. 1. model, formă, tipar.
2. (gram.) mod; şart ~i modul
condiŃional.
kiplik, -ği s. modalitate.
kimyagöçümü – kireçsever
kir s. 1. murdărie, jeg. 2. (fig.)
dezonoare, ruşine; ~ götür-
mek a Ńine la jeg, a fi antijeg.
kira s. 1. locaŃie, închiriere.
2. chirie; ~ ile tutmak a lua cu
chirie, a închiria; ~ ile vermek
a da cu chirie, a închiria; ~da
oturmak a sta în chirie; ~ söz-
leşmesi contract de închiriere.
kiracı s. 1. chiriaş. 2. chirigiu,
cărăuş.
kiralama s. închiriere.
kiralamak vt. a închiria.
kiralanmak vi. a fi închiriat; a se
închiria.
kiralı adj. închiriat.
kiralık adj. de închiriat; ~ ev
casă de închiriat; ~ katil
asasin năimit.
kiraz s. cireaşă // ~ ağacı cireş.
kirazlık, -gı s. livadă de cireşi.
kirde s. pâinică din mălai.
kireç s. var; sönmüş ~ var stins // ~
taşı calcar ; ~ suyu apă de var.
kireççil s. (bot.) calcicol.
kireçkaymağı, -nı s. clorură de
var.
kireçlemek vt. 1. a vărui. 2. a
trata cu var.
kireçlenmek vi. 1. a se vărui; a fi
văruit. 2. a fi tratat cu var.
kireçleşme s. calcificare; calci-
fiere.
kireçleşmek vi. a se calcifica; a
se calcifia.
kireçli adj. cu var, amestecat cu
var.
kireçsever adj. (bot.) calcicol.
kireçsevmez – kişioğlu
kireçsevmez adj. (bot., d. plante)
calcifug.
kireçsizlemek vi. a se calcina.
kireçsizleşmek vi. a se decalci-
fia.
kireçsizleştirmek vt. a decalci-
fia.
kireçsütü, -nü s. lapte de var.
kireçtaşı, -nı s. piatră de var,
calcar.
kireçyeren adj. calcifug.
kiremit s. Ńiglă; ~ rengi cărămi-
ziu, roşiatic.
kiriş s. 1. coardă (şi mat.).
2. (anat.) tendon. 3. (constr.)
grindă, consolă // ~ kırmak a
o lua la sănătoasa; a spăla
putina.
kirişlemek vt. a încorda (un arc).
kirizma s. întoarcerea solului cu
plugul; arat; ~ etmek a în-
toarce (solul) cu plugul.
kirizmalamak vt. (d. sol) a în-
toarce (cu plugul).
kirlenmek vi. 1. a se murdări; a
se păta, a se mânji; a se
umple de jeg. 2. (d. femei) a
fi batjocorită. 3. a se polua; a
fi poluat.
kirletmek vt. 1. a murdări; a
păta, a mânji. 2. (fig.) a dezo-
nora; a defăima. 3. a batjo-
cori, a necinsti (o femeie), a
viola. 4. a polua.
kirli adj. 1. murdar, jegos.
2. poluat.
kirlikan s. (anat.) sânge venos.
361
kirlilik, -ği s. 1. murdărie (şi fig.)
1. poluare; çevre ~i poluarea
mediului.
kirloş, kirloz adj. murdar, ne-
spălat; întinat.
kirman, kirmen s. fus.
kirpi s. arici.
kirpibalığı, -nı s. (iht.) porc spi-
nos.
kirpik, -ği s. 1. (anat.) geană.
2. (bot.) cil.
kirve s. persoana care Ńine mâna
copilului în timpul circum-
ciziei; naş de botez.
kispet s. (sport, la luptele tur-
ceşti) pantaloni de piele
purtaŃi de luptători.
kist s. (med.) chist.
kisve s. 1. port; îmbrăcăminte.
2. cămaşă albă şi lungă pur-
tată de pelerinii musulmani.
kişi s. 1. persoană, individ.
2. om. 3. (lit.) personaj, erou.
kişilcik, -ği s. personalism, su-
biectivism.
kişileştirme s. personificare.
kişileştirmek vt. a personifica.
kişilik, -ği s. 1. personalitate,
individualitate. 2. omenie,
umanitate; bunătatate, uma-
nism.
kişilikdışı adj. (gram.) imper-
sonal.
kişilikli adj. cu persoanalitate.
kişiliksiz adj. fără personalitate,
lipsit de pesonalitate.
kişioğlu s. om, fiinŃă umană.
362
kişisel adj. persoanal // ~ dokun-
mazlık (jur.) imunitate a per-
soanei.
kişiselci s., adj. personalist; subi-
ectivist.
kişiselcilik, -ğı s. personalism;
subiectivism.
kişisiz adj. (gram.) impersonal;
~ kip mod impersoanl.
kişizade s. v. kişioğlu.
kişmiş s. soi de struguri cu boabe
mici şi fără sâmburi.
kişneme s. nechezat.
kişnemek vi. a necheza.
kişniş s. (bot.) coriandru.
kitabe s. inscripŃie // mezar ~si
epitaf.
kitabevi, -ni s. librărie.
kitap s. 1. carte, manual. 2. carte
sfântă, Coran; ~a el basmak a
jura (cu mâna pe Coran).
kitapçı s. librar.
kitaphane s. v. kitabevi.
kitaplık, -ğı s. bibliotecă (mo-
bilă).
kitapsever s. bibliofil.
kitapsız s., adj. 1. cel care nu
crede în cărŃile sfinte (Tora,
Biblie, Coran). 2. (fig.) om
rău la suflet, crud.
kitara s. v. gitar.
kitle, kütle s. 1. teanc, grămadă. 2.
(fiz.) masă. 3. mulŃime, masă;
~ler masele, mulŃimea, popo-
rul; ~ hareketi acŃiune popu-
lară; ~ iletişimi mass-media.
kitlemek vt. v. kilitlemek.
kişisel – klik
kitre s. clei vegetal; răşină na-
turală.
kivi s. 1. (bot.) kiwi. 2. (zool.)
kiwi.
kiyanus s. (chim.) cianogen,
cian.
kiyaset, -ti s. deşteptăciune, iste-
Ńime; perspicacitate, agerime.
kizir s. 1. ajutor de primar comu-
nal. 2. paznic comunal.
klakson s. claxon.
klan s. clan.
klapa s. rever; (la cizme) îndoi-
tură.
klape s. clapă, supapă.
klarnet, -ti s. clarinet; ~ çalmak
a cânta la clarinet.
klarnetçi s. clarinetist.
klas I. s. clasă; categorie. II. adj.
de clasă, de prima calitate, de
(mare) valoare.
klasik s., adj. clasic; ~ usul
metodă clasică; türk ~leri
(lit.) clasicii turci.
klasikleşmek vi. (d. scriitori,
opere etc.) a deveni clasic.
klasisizm s. clasicism.
klasman s. (sport) clasament.
klasör s. clasor.
klavikord s. (muz.) clavicord.
klavsen s. clavecin.
klavsenci s. clavecinist.
klavye s. (muz.) claviatură.
kleptoman s. cleptoman.
kleptomani s. cleptomanie.
klerikalizm s. claricalism.
klik, -ği s. clică.
klima – koğuş
klima s. aparat de aer condiŃio-
nat.
klimatolog s. climatolog.
klimatoloji s. climatologic.
klinik I. s. clinică. II. adj. clinic.
klips s. clips.
kliring s. (com.) cliring.
klişe s. clişeu (şi fig.).
klişeleşmek s. a deveni clişeu.
klor s. (chim.) clor // ~ kalsiyu-
mu clorură de calciu; ~ so-
dyumu clorură de sodiu.
klorat s. (chim.) clorat.
klorik adj. (chim.) cloric.
klorofil s. clorofilă // ~ özüm-
lemesi asimilaŃie clorofiliană.
kloroform s. cloroform.
kloroplast, -ti s. (bot.) cloro-
plast.
kloroz s. (fiziol.) cloroză.
klorür s. (chim.) clorură.
klostrofobi s. (med.) claustrofo-
bie.
kloş s. (croială) cloş.
klüp, -bü s. v. kulüp.
klüz s. (geogr.) pas; defileu;
trecătoare.
koalisyon s. coaliŃie; ~ hükümeti
guvern de coaliŃie.
kobalt, -tı s. (chim.) cobalt.
kobay s. cobai.
kobra s. cobră, şarpe-cu-oche-
lari.
koca1 s. soŃ; bărbat // ~ya varmak
a se mărita; ~ya vermek a
mărita.
363
koca2 adj. 1. mare; uriaş, imens.
2. bătrân; ~ karı femeie
bătrână.
kocal(aş)mak, kocamak vi. a
îmbătrâni.
kocaltmak vt. a îmbătrâni (pe
cineva).
kocaman adj. foarte mare, coş-
cogea.
kocuk s. v. gocuk.
koç, -çu s. 1. berbec. 2. (astr.)
Berbecul // ~ burunlu nas
acvilin.
koçak adj. 1. curajos, temerar;
neînfricat. 2. darnic.
koçan s. 1. cocean. 2. cotor (la
registru, chitanŃier).
koçar s. berbec de lupte.
koçyumurtası s. fudulie (la ber-
bec).
kod s. cod; posta ~u cod poştal.
kodein s. (farm.) codeină.
kodeks s. (med.) codex.
kodes s. (peior.) puşcărie.
kodlamak vt. a codifica.
kodoş s. codoş, proxenet.
kof adj. găunos, sec (şi fig.) // ~
kafalı fără minte, prostănac.
kofa s. (bot.) papură.
koğ s. v. kov.
koğalamak vt. v. kovalamak.
koğcu s., adj. v. kovcu.
koğmak vt. v. kovmak.
koğulmak vi. v. kovulmak.
koğuş s. salon (de spital); dor-
mitor (de internat); celulă (de
închisoare).
364
koğuşturmak vt. a urmări, a Ńine
sub observaŃie, a suprave-
ghea.
kok, -ku s. (geol.) cocs.
kokain s. cocaină.
kokainoman s. cocainoman.
kokak adj. fetid; infect.
kokarca s. 1. dihor. 2. sconcs.
kokart, -tı s. cocardă.
koket, -ti adj. cochet.
koketlik, -ği s. cochetărie.
koklam s. miros, simŃul olfactiv.
koklamak vt. a mirosi; adul-
meca.
koklaşmak vi. 1. a se adulmeca.
2. (fig.) a se înŃelege, a se
împăca.
kokmak vi. 1. a mirosi (urât).
2. a putrezi, a se descompune;
a se altera. 3. a mirosi a… (şi
fig.).
kokmuş adj. putred, descompus;
alterat.
kokona s. cucoană.
kokoreç s. intestin de miel cu
cimbru înfipt în frigare şi
fript deasupra jăraticului.
kokoroz s. 1. cucuruz, porumb.
2. (fig.) urâŃenie.
kokot, -tu s. cocotă; prostituată.
kokoz s. falit.
kokteyl s. cocteil.
koku s. 1. miros, simŃul miro-
sului, simŃul olfactiv. 2. par-
fum, mireasmă. 3. (fig.) semn,
indiciu; urmă // ~ almak a
adulmeca; ~su çıkmak a ieşi
la iveală, a răsufla.
koğuşturmak – kolan
kokuduyusu s. (anat.) simŃul
olfacitv.
kokulu adj. 1. mirositor. 2. par-
fumat; aromat, înmiresmat;
~ çayırtou (bot.) timoftică.
kokusal adj. olfactiv.
kokusuz adj. fără miros, inodor.
kokuşmak vi. a se altera, a se
strica; a se împuŃi.
kol s. 1. braŃ, mână; ~ ~a braŃ la
braŃ; birinin ~una girmek a
lua (pe cineva) de braŃ.
2. (bot.) ramură, cracă.
3. mânecă. 4. (tehn.) mani-
velă, mâner. 5. (mil.) aripă,
flanc. 6. ramificaŃie, rami-
ficare. 7. (mil.) patrulă; ~ gez-
mek a patrula, a face rondul.
8. (geogr.) afluent // birine ~
kanat olmak a proteja, a
favoriza; ~ nizamı (mil.) şir
indian; ~larını açmak a primi
cu braŃele deschise; ~larını
sallaya sallaya gelmek a veni
cu mâna goală; ~u kanadı
kırılmak a se demoraliza; ~u
uzun (d. oameni) influent.
kola1 s. 1. apret, amidon. 2. clei,
lipici.
kola2 s. (bot.) cola.
kolaçan s. hoinăreală, haimana-
lâc.
kolalamak vt. a apreta.
kolalanmak vi. a fi apretat; a se
apreta.
kolalı adj. apretat.
kolan s. şnur, firet; colan.
kolay – koltukçu
kolay adj. uşor, nedificil // ~ gele!
/ gelsin! spor la treabă!; ~ iş!
muncă uşoară! serviciu uşor!
kolaylamak vt. a uşura; a da
aproape gata.
kolaylaşmak vi. a se uşura, a
deveni mai uşor (şi fig.).
kolaylaştırmak, kolaylatmak vt.
a uşura, a reduce din greutate.
kolaylık, -ğı s. uşurinŃă, facili-
tate; ~ göstermek a veni în
ajutorul cuiva; a ajuta.
kolaylıkla adv. cu uşurinŃă, fără
dificultate.
kolcu s. paznic; păzitor; gardian;
supraveghetor.
kolçak s. 1. mănuşă (cu un sin-
gur deget). 2. brasardă, ban-
derolă.
kolektör s. (electr.) colector.
koledok (în expr.): ~ kanalı
(anat.) canal coledoc.
kolej s. colegiu.
koleksiyon s. colecŃie.
kolecsiyoncu s. colecŃionar.
kolektif adj. colectiv, comun.
kolektivist s., adj. colectivist.
kolektivizm s. (filoz.) colectivism.
kolera s. (med.) holeră.
koleralı adj. bolnav de holeră.
kolesistit s. (med.) colecistită.
kolesterin s. (chim.) colesterină.
kolesterol, -lü s. (med.) coles-
terol.
koli s. colet (poştal).
kolibasil s. colibacil.
kolibri s. (zool.) colibri.
kolit, -ti s. (med.) colită.
365
kollamak vt. 1. a aştepta, a pândi;
fırsat ~ a aştepta ocazia; uy-
gun bir zaman ~ a aştepta
momentul potrivit. 2. a pro-
teja, a ocroti. 3. a supra-
veghea, a observa // etrafı ~ a
scruta împrejurimile.
kollaps s. (med.) colaps.
kollu adj. 1. ramificat, divizat.
2. cu mânecă; uzun ~ cu
mânecă scurtă.
kolluk1, -ğu s. manşetă.
kolluk2, -ğu s. forŃele de sigu-
ranŃă; poliŃie, jandarmerie.
kolodyum s. (chim.) colodiu.
koloidal adj. (chim.) coloidal.
kolofonyum s. colofoniu.
koloit s. (chim.) coloid.
kolokyum s. colocviu.
Kolombiya s. Columbia.
Kolombiyalı s., adj. columbian.
kolon s. (tipogr., arhit.) coloană.
koloni s. (pol., zool.) colonie.
kolonya s. apă de colonie.
kolordu s. corp de armată.
kalorimetre s. calorimetru.
kalorimetri s. calorimetrie.
koltuk, -ğu s. 1. (anat.) sub-
suoară, axilă. 2. fotoliu.
3. colŃişor, ungher. 4. (fig.)
linguşire; măgulire. 5. (fig.)
protecŃie, sprijin // ~ değeneği
cârjă; ~una girmek a lua de
braŃ; ~ vermek a flata, a
măguli; ~(ları) kabartmak
(fig.) a se umfla în pene.
koltukçu s. (fig.) linguşitor.
366
koltukçuluk, -ğu s. (fig.) lingu-
şire.
koltuklama s. linguşire; măgu-
lire; flatare.
koltuklamak vt. 1. a lua de
subsuoară; a lua de braŃ.
2. (fig.) a flata, a măguli; a
linguşi.
kolye s. colier.
kolza s. (bot.) nap.
koma1 s. (med.) comă; ~ya gir-
mek a intra în comă.
koma2 s. (muz.) comă.
komak vt. v. koymak.
komalık, -ğı adj., adv. de comă.
komandit s. (econ.) comandită;
~ ortaklık / şirket societate de
comandită.
komar s. (bot.) smirdan, tran-
dafir-de-munte.
komando s. comando.
kombina s. (econ.) combinat.
kombinezon s. 1. combinaŃie,
aranjare. 2. combinezon,
furou.
komedi s. 1. comedie. 2. (fig.)
prefăcătorie, ipocrizie.
komedya s. v. komedi (2).
komedyacı s., adj. 1. comedian.
2. (fig.) prefăcut, ipocrit,
făŃarnic.
komedyen s. v. komedyacı.
komi s. picolo.
komik adj. comic, hazliu; ridicol.
komikleşmek vi. a deveni comic
/ hazliu.
komiklik, -ği s. comicărie, cara-
ghioslâc.
koltukçuluk – kompozisyon
komiser s. comisar; polis ~i co-
misar de poliŃie.
komiserlik, -ği s. comisariat.
komisyon s. (jur., econ.) comi-
sion.
komisyoncu s. comisionar.
komite s. comitet; icra ~si co-
mitet executiv.
komodin s. noptieră, măsuŃă de
noapte.
Komor Adaları s. Insulele Co-
more.
komot s. comodă (mobilă).
kompakt disk, -ki s. compact disc.
kompartıman s. compartiment
(d. tren); ikinci mevki ~ı
compartiment de clasa a
doua; kapatılmış / tutulmuş ~
compartiment rezervat.
kompas s. compas.
kompasasiyon s. compensaŃie.
kompetan adj. competent.
komple adj. complet; întreg;
deplin.
kompleks s. (psih.) complex.
kompleksli adj. coplexat, stă-
pânit de complexe.
komplikasyon s. complicaŃie.
komplike adj. complicat.
kompliman s. compliment.
komplo s. complot; ~ yapmak /
kurmak a complota.
komplocu s. complotist.
kompost s. (d. îngrăşământ)
compost.
komposto s. compot.
kompozisyon s. compoziŃie,
compunere (la şcoală).
kompozitör – koni
kompozitör s. compozitor.
kompres s. compresă.
kompresör s. compresor.
komprime s. comprimat, tabletă.
kompüter s. computer.
komşu s., adj. vecin // ~açı
(mat.) unghi adiacent; ~ ka-
pısı învecinat.
komşuluk, -ğu s. vecinătate.
komut, -tu s. (mil.) comandă,
ordin; ~ vermek a da co-
mandă.
komuta s. comandă; control;
autoritate; ~ etmek a coman-
da, a avea comanda….
komutanlık, -ğı s. (mil.) coman-
dament.
komünikasyon s. comunicaŃie,
comunicaŃiune.
komünist, -ti s. comunist.
komünizm s. comunism.
komütatör s. comutator.
konak, -ğı s. 1. han, loc de
popas. 2. reşedinŃă; vilă.
konaklama s. 1. oprire; popas
peste noapte, găzduire peste
noapte. 2. (mil.) amplasare,
dislocare; campament.
konaklamak vi. a poposi, a face
popas (de noapte); a campa.
konalga s. (mil.) poziŃie; am-
plasare; dislocare.
konca s. mugur; boboc.
konç s. carâmb; çizme ~u carâm-
bul cizmei.
konçerto, konserto s. concert;
piyano ~su concert pentru
pian.
367
kondansasyon, kondensasyon s.
(chim.) condensare.
kondansatör s. condensator.
kondansör s. condensor.
kondisyon s. 1. condiŃie. 2. con-
diŃie fizică.
kondöktör, kondüktör s. con-
ductor (de tren).
kondüvit, -ti s. (teatr.) băiat care
anunŃă intrarea actorilor pe
scenă.
konfederasyon s. confederaŃie.
konfeksyon s. confecŃie; ~ bölü-
mü raion de confecŃii.
konfeksyoncu s. 1. confecŃioner.
2. om care se ocupă de
producŃia şi / sau vânzarea de
îmbrăcăminte.
konferans s. conferinŃă; ~ ver-
mek a conferenŃia; barış ~ı
conferinŃă de pace; zirve ~ı
conferinŃă la nivel înalt;
~ salonu sală de conferinŃe.
konferansçı s. conferenŃiar.
konfeti s. confeti.
konfigürasyon s. configuraŃie;
înfăŃişare.
konfor s. confort.
konforlu adj. confortabil.
konformist, -ti s. conformist.
konglomera s. (geol.) conglomerat.
Kongo s. Congo.
Kongolu s., adj. congolez.
kongövde s. conic, de formă
conică.
kongre s. congres.
koni s. (mat.) con; kesik ~ trunchi
de con.
368
konik s., adj. conic.
konjelasyon s. congelare.
konjenital adj. congenital.
konjonktür s. conjunctură.
konjonktürel adj. conjunctural,
de conjunctură.
konka s. (anat.) conchie, pavi-
lion al urechii.
konkasör s. (tehn.) concasor.
konkav adj. concav.
konkur s. concurs; competiŃie;
întrecere.
konkurhipik, -ği s. concurs hipic.
konmak vi. 1. a înnopta, a ră-
mâne peste noapte (undeva).
2. (d. păsări) a se aşeza //
hazıra ~ a primi totul de-a
gata; mirasa ~ a moşteni.
konsa s. pipotă.
konsantrasyon s. (chim.) con-
centraŃie.
konsantre I. s. (chim.) con-
centrat. II. adj. concentrat;
concis; ~ etmek a concentra.
konsantrik adj. concentric.
konsept, -ti s. concept.
konseptualizm s. (filoz.) concep-
tualism.
konser s. concert; ~ vermek a
concerta; ~ salonu sală de
concerte.
konservatuvar s. (muz.) conser-
vator.
konserve s. conservă; balık ~si
conservă de peşte; et ~si
conservă de carne; sebze ~si
conservă de legume.
konsey s. consiliu.
konik – kontra
konsinyasyon s. consignaŃie.
konsinye s. (com.) consemna-
Ńiune.
konsistans s. consistenŃă.
konsol s. consolă.
konsolidasyon s. consolidare.
konsolide adj. consolidat; ~ et-
mek a consolida.
konsolos s. consul // ~ muavini
viceconsul.
konsolosluk, -ğu s. consulat // ~
anlaşması acord consular;
~ dokunmazlığı imunitate
consulară.
konsomasyon s. consumaŃie
(într-un local de alimentaŃie
publică).
konsomatris s. damă de consu-
maŃie.
konsorsiyum s. (econ.) consorŃiu.
Konstantiniye s. Constantino-
pol.
Kosta Rika s. Costa Rica.
Kosta Rikalı s., adj. costarican.
konsül s. (ist.) consul.
konsültasyon s. (med.) consul-
taŃie.
konşimento s. (com.) conosa-
ment.
kont, -tu s. conte.
kontak s. 1. (fiz.) contact.
2. (fig.) nebun, dement.
kontakt lens s. lentile de con-
tact.
kontenjan s. (econ.) contingent.
kontes s. contesă.
kontra adv. contra, împotrivă;
~ gitmek a fi împotrivă.
kontralto – konvoy
kontralto s. (muz.) contralto.
kontrapunto s. (muz.) contra-
punct.
kontrast, -tı s. contrast.
kontrat, -tı, kontrato s. con-
tract.
kontratak s. (sport) contraatac.
kontrbas s. (muz.) contrabas.
kontrbasçı s. contrabasist.
kontrendikasyon s. contraindi-
caŃie.
kontrol, -lü s. control, verificare;
~ etmek a controla, a verifica;
~ kulesi turn de control;
~ lâmbası lampă de control //
~ tablosu (tehn.) tablou de
comandă; ~ altına almak a
lua sub control.
kontrolcü, kontrolör s. contro-
lor, inspector.
kontrplâk s. placaj.
kontur s. contur.
konu s. 1. subiect, temă.
2. obiect, materie (de studiu).
konuk, -ğu s. oaspete, musafir.
konukevi, -ni s. casă de oaspeŃi.
konuklamak vt. a găzdui.
konukluk, -ğu s. ospeŃie; ospăŃ.
konukomşu s. vecinii.
konuksever adj. ospitalier.
konukseverlik, -ği s. ospitalitate.
konulmak vi. a se pune; a se
adăuga.
konum s. (geogr.) aşezare, si-
tuare; poziŃie.
konuş s. poziŃie; dispoziŃie, am-
plasare; amplasament.
369
konuşkan adj. vorbăreŃ, guraliv,
limbut.
konuşlandırma s. (mil.) poziŃio-
nare; aşezare în dispozitiv.
konuşlandırmak vt. (mil.) a po-
ziŃiona; a aşeza în dispozitiv.
konuşkanlık, -ğı s. limbuŃie.
konuşma s. 1. vorbire. 2. discu-
Ńie, conversaŃie; convorbire.
konuşmacı s. vorbitor; confe-
renŃiar.
konuşmak I. vi. 1. a vorbi. 2. a
discuta, a conversa. II. vt.
a analiza, a dezbate, a dis-
cuta.
konuşturmak vt. a pune să
vorbească; a determina / a
obliga să vorbească.
konuşulmak vi. a se discuta, a se
dezbate; a fi examinat.
konut, -tu s. 1. locuinŃă, domi-
ciliu; ~ dokunmazlığı inviola-
bilitatea domiciliului. 2. (fil.)
postulat.
konvansiyon s. convenŃie.
konvansiyonel adj. convenŃio-
nal; ~ silahlar arme conven-
Ńionale.
konveks adj. convex.
konveksiyon s. (fiz.) convecŃie.
konvektör s. convector.
konvertibilite s. (fin.) conver-
tibilitate.
konvertibl adj. (fin.) converti-
bil.
konvertisör s. convertizor.
konveyör s. (fiz.) conveier.
konvoy s. convoi.
370
konyak, -ğı s. coniac.
kooperatif s. cooperativă.
kooperatifçi s. cooperator
kooperatifçilik, -ği s. economie
cooperatistă.
kooperatifleşmek vi. a se coo-
perativiza.
koordinasyon s. coordonare.
koordinat s. (mat.) coordonată.
koparma s. 1. smulgere, rupere.
2. separare, detaşare, desprin-
dere. 3. (la haltere) smuls.
koparmak vt. 1. a rupe, a
smulge. 2. a separa, a des-
prinde, a detaşa. 3. (fig.) a
obŃinu (cu greu), a stoarce.
kopartmak vt. 1. a pune să rupă/
să smulgă. 2. (fig.) a stoarce,
a smulge.
kopça s. copcă, capsă (la îmbră-
căminte).
kopçalamak vt. a încheia în
copci (o haină).
kopil s. 1. copil vagabond.
2. bastard.
kopmak vi. 1. a se rupe; a se
frânge. 2. a se desprinde, a se
detaşa. 3. (fig.) a izucni, a se
declanşa, a se dezlănŃui //
kıyamet ~ a se face zarvă
mare; ödü ~ a se speria de
moarte.
kopoy s. copoi.
kopuk adj. 1. rupt, detaşat,
desprins. 2. haimana, vaga-
bond.
kopuz s. cobză.
kopuzcu s. cobzar.
konyak – korkaklık
kopya s. 1. copie (şi adm.). 2. (la
şcoală) copiere; ~ yapmak /
çekmek a copia.
kopyalamak vt. 1. copia.
2. (biol.) a clona.
kor1 s. jar.
kor2 s. v. kolordu.
koral, -li s. coral.
koram s. ierarhie.
koramiral, -li s. viceamiral.
kordele s. panglică, cordeluŃă.
kordine adj. în expr.: ~ etmek a
coordona.
kordiplomatik s. corp diplo-
matic.
kordon s. 1. cordon, cingătoare.
2. (mil., geogr.) cordon.
Kore s. Coreea.
Korece I. s. limba coreeană,
coreeana. II. în limba co-
reeană, în coreeană.
Kore Cumhuriyeti, -ni s. Repu-
blica Coreeană., Coreea de Sud.
Kore Demokratik Halk Cum-
huriyeti, -ni s. Republica
Populară Democrată Core-
eană.
koregraf s. coregraf.
koregrafi s. coregrafie.
korelasyon s. corelare.
Koreli s., adj. coreean.
korgeneral, -li s. general-colo-
nel.
koridor s. coridor.
korkak, -ğı adj. fricos, sperios;
temător.
korkaklık, -ğı s. frică, teamă;
temere.
korkmak – korunmak
korkmak vi. 1. a-i fi frică, a se
teme. 2. a fi îngrijorat, a-şi
face griji.
korku s. 1. frică, teamă. 2. grijă,
îngrijorare // ~ dağaları bek-
ler frica pazeşte bostănăria.
korkulu adj. 1. de temut, înspăi-
mântător. 2. periculos, pri-
mejdios.
korkuluk, -ğu s. 1. momâie,
sperietoare. 2. balustradă, pa-
rapet.
korkunç adj. înfricoşător, în-
spăimântător, îngrozitor.
korkunçayı s. (zool.) grizzly.
korkuntu s. (med.) fobie.
korkusuz adj. 1. neînfricat, te-
merar, curajos. 2. neperi-
culos, inofensiv.
korkusuzluk, -ğu s. neînfricare,
curaj; vitejie; îndrăzneală.
korkutmak vt. 1. a speria, a
înspăimânta. 2. a îngrijora, a
nelinişti. 3. a ameninŃa.
korlanmak s. a se face jar.
korna s. 1. (muz.) corn.
2. claxon.
kornea s. (anat.) cornee.
korner s. (sport) corner, lovitură
de colŃ.
kornet, -ti s. 1. (muz.) trâmbiŃă.
2. (la îngheŃată) cornet.
korniş s. 1. (arhit.) cornişă.
2. galerie (pentru perdele).
kornişon s. (d. castraveŃi) cor-
nişon.
koro s. (muz.) cor; ~ halinde în
cor.
371
koroner s., adj. coronar; ~ atar-
damarı / arter arteră corona-
riană; ~ damarlar vase coro-
nariene; ~ toplardamar / ven
venă coronariană.
korporasyon s. corporaŃie.
korsa s. corset.
korsan s. pirat, corsar.
korsanlık, -ğı s. piraterie.
korse s. v. korsa.
Korsika s. Corsica.
Korsikalı s., adj. corsican.
kort, -tu s. teren de tenis.
kortej s. cortegiu.
korteks s. (anat.) cortex.
kortizon s. cortizon.
koru s. pădurice.
korucu s. paznic de câmp.
koruk s. strugure necopt.
koruluk s. v. koru.
koruma s. 1. pază, supraveghere.
2. protecŃie, ocrotire.
korumacı s., adj. protector;
protecŃionist.
korumacılık, -ğı s. protecŃie;
protecŃionism.
korumak vt. 1. a păzi, a su-
praveghea. 2. a feri, a proteja;
a ocroti.
korun s. (anat.) epidermă.
korunak s. adăpost; refugiu.
korundokusu, -nu s. (anat.)
Ńesut epidermic.
korunga s. (bot.) trifoi.
korunma s. fereală; pază; pre-
cauŃie; băgare de seamă.
korunmak vi. a se păzi, a se feri;
a se proteja, a se menaja.
372
korunuk s., adj. protector // ~
devlet protectorat.
koruyucu adj. 1. protector, apă-
rător. 2. preventiv, profilac-
tic; ~ hekimlik medicină
preventivă.
korvet, -ti s. (mar.) corvetă.
korza s. (mar.) încâlcirea lan-
Ńurilor de ancoră.
kosinüs s. (mat.) cosinus.
koskoca adj. coşcogea, ditamai.
kosmos s. v. kozmoz.
kostüm s. costum; ~ tayyör
costum-taior.
koşaç s. (gram.) copulă; sufixul
predicativ (în limba turcă).
koşalık s. 1. simultaneitate.
2. paralelism.
koşam s. cantitate cuprinsă în
căuşele împreunate ale celor
două mâini.
koşma s. 1. alergare, fugă.
2. adăugare, alipire, anexare.
3. înhămare; înjugare. 4. poem
popular. 5. (mar.) start,
manevră fixă.
koşmak I. vi. a alerga, a fugi.
II. vt. 1. a alipi, a anexa. 2. a
înhăma; a înjuga (şi fig.) //
koşar adımla în pas alergător.
koşnil s. (zool.) cârmâz.
koşturma s. alergătură.
koşturmak I. vt. a face să alerge.
II. vi. a alerga, a umbla după
treburi; a se strădui.
koşu s. alergare, cursă; at ~su
cursă de cai; ~ atı cal de
curse.
korunuk – kova
koşucu s. (sport) alergător.
koşuk, -ğu s. vers; poezie.
koşul s. condiŃie; ~ koşmak /
koymak a pune condiŃie //
özel ~ (jur.) stipulaŃie.
koşullandırma s. condiŃionare.
koşullandırmak vt. a condiŃiona.
koşullanmak vi. a se condiŃiona.
koşullu adj. condiŃionat.
koşulluluk, -ğu s. condiŃionare.
koşulmak vi. 1. a fi înhămat. 2. a
se alerga.
koşulsuz adj. necondiŃionat.
koşum s. harnaşament // ~ hay-
vanı animal de tracŃiune.
koşun s. 1. militar. 2. rând, şir;
~ bağlamak a forma un rând.
koşuntu s. 1. suită, alai. 2. com-
plice.
koşuşmak vi. a se foi, a se fâŃâi.
koşuşturmak vi. a umbla după
treburi; a alerga după treburi.
koşut adj. paralel.
koşutluk, -ğu s. paralelism.
kot1, -tu s. cotă, înălŃime.
kot2 s. (text.) dril, denim.
kota s. (econ.) cotă.
kotarmak vt. 1. a goli, a
descărca. 2. (fig.) a efectua, a
realiza; a executa.
kotlamak vt. a cota, a aprecia, a
evalua.
kotlet, -ti s. cotlet, antricot.
kotletpane s. cotlet pane.
kotra s. (mar.) cuter.
kov s. învrăjbire.
kova s. 1. căldare, găleată.
2. (astr.) Vărsător.
kovalamaca – koyun1
kovalamaca s. jocul de-a leapşa.
kovalamak vt. 1. a fugări; a goni.
2. (fig.) a urmari, a tinde
(spre).
kovan s. 1. stup. 2. (tehn.) man-
şon.
kovanlık, -ğı s. stupină, prisacă.
kovcu s. învrăjbitor.
kovculuk, -ğu s. învrăjbire, vrajbă.
kovdurmak vt. a pune să alunge,
a face să gonească.
kovlamak vt. a învrăjbi, a
semăna vrajbă.
kovmak vt. a goni, a izgoni, a
alunga.
kovucu s. v. kovcu.
kovuculuk, -ğu s. v. kovculuk.
kovuk, -ğu s. 1. scorbură.
2. cavitate, scobitură.
kovulmak vi. a fi izgonit, a fi
alungat.
kovuş s. izgonire, alungare.
kovuşturma s. (jur.) urmărire //
~ yapmak a urmări pe cale
judiciară; ~ ya uğramak a fi
urmărit pe cale judiciară;
~ açmak a începe o urmărire
judiciară.
kovuşturmak vt. 1. a fugări, a
goni. 2. (jur.) a urmări; a
investiga.
kovuşturmazlık, -ğı s. (gram.)
anacolut.
koy s. (geor.) golf mic, liman.
koyacak, -ğı s. container.
koyak s. (geogr.) defileu.
koyar s. (geogr.) confluenŃă.
373
ko(y)mak vt. 1. a pune, a aşeza.
2. a plasa, a instala. 3. a
aranja, a rândui. 4. a adăuga,
a mai pune. 5. a lăsa, a
abandona. 6. a nota, a scrie, a
trece (o dată, o adresă etc.).
7. (fig.) a permite, a îngădui;
a tolera // ad ~ a da un nume,
a boteza; ateş ~ a incendia;
bahis ~ a paria; nişan ~ a
însemna, a marca; ortaya ~ a
da în vileag; a divulga; rehin
~ a depune garanŃie, a ga-
ranta; yola ~ a expedia;
yoluna ~ a aranja, a potrivi.
koyu adj. 1. dens, concentrat;
vâscos. 2. (d. culori) închis;
intens; ~ yeşil verde-închis.
3. (fig.) exagerat, extrem
de…, ultra-.
koyulanmak, koyulaşmak vi. (d.
lichide) a se îngroşa, a deveni
mai dens; a deveni vâscos.
koyulaştırmak vt. a îngroşa, a
face mai dens (un lichid).
koyulmak vi. 1. a se pune; a fi
pus. 2. (d. culori) a se
închide, a deveni mai închis.
3. a se apuca de; a întreprinde
ceva. 4. a porni; a se îndrepta;
yola ~ a porni la drum.
koyuluk, -ğu s. densitate, con-
centraŃie; vâscozitate.
koyun1 s. oaie // ~ kaval dinler
gibi dinlemek a se uita ca
mâŃa-n calendar.
374
koyun2, -ynu s. sân, piept; ~nda
taşımak a purta în sân; ~na
koymak a pune în sân.
koyungözü, -nü s. (bot.) mar-
garetă.
koyunkenesi, -ni s. (zool.) că-
puşă de oaie, chicheriŃă,
mielăriŃă.
koy(u)vermek vt. a elibera, a da
drumul; a slobozi.
koz s. 1. nucă. 2. as (carte de
joc). 3. (fig.) atu, şansă; sorŃi
de izbândă; ~u kaybetmek a
pierde atuul, a pierde toate
şansele // biriyle ~unu pay-
laşmak a cădea la învoială.
koza s. (în sericicultură) go-
goaşă, cocon; ipek ~sı go-
goaşă de mătase.
kozak, kozalak s. 1. (bot.) con.
2. v. koza.
kozalaklılar s. (bot.) conifere.
kozhelva, kozhelvası, -nı s.
nuga.
kozmetik I. s. cosmetică. II. adj.
cosmetic.
kozmik adj. cosmic; ~ışınlar
raze cosmice.
kozmogoni s. cosmogonie.
kozmogonik adj. cosmogonic.
kozmografya s. cosmografie.
kozmoloji s. cosmologie.
kozmolojik adj. cosmologic.
kozmonot, -tu s. cosmonaut.
kozmopolit, -ti s., adj. cosmo-
polit.
kozmos s. cosmos.
koyun2 – kökenbilimsel
köçek, -ği s. 1. pui de cămilă.
2. dansator erotic în straie de
femeie. 3. (fig.) persoană fri-
volă / uşuratică.
köfte s. chiftea, chifteluŃă.
köftehor adj. aşa şi pe dincolo;
(fam.) vezi cine-mi eşti,
pungaşule!, vezi cum eşti,
lăudărosule!
köhne adj. 1. vechi, uzat.
2. perimat, învechit, demodat.
köknelik, -ği s. învechire, peri-
mare; demodare; uzură.
köhneleşmek vi. 1. a se învechi,
a se uza. 2. a se perima, a se
învechi, a se demoda.
kök, -kü s. 1. rădăcină. 2. (fig.)
bază, temelie. 3. (fig.) ori-
gine, izvor, sursă. 4. (chim.)
radical // ~ işareti (mat.)
semnul radicalului; ~ üne
kibrit suyu dökmek/ ~ünü
kurutmak a extermina; ~ün-
den koparmak a dezrădăcina;
~ünü kazımak a eradica; a
extirpa; ~ salmak a pune
rădăcini; ~den kesip atmak a
tăia / stârpi din rădăcină.
kökboyası, -nı s. 1. (bot.) roibă,
garanŃă. 2. (chim.) alizarină.
köken s. 1. tulpină, lujer (la
dovleac, pepene). 2. origine,
început. 3. origine, obârşie;
provenienŃă; ~ belgesi (com.)
certificat de origine.
kökenbilim s. etimologie.
kökenbilimci s. etimologist.
kökenbilimsel adj. etimologic.
kökertmek – kör
kökertmek vt. a transplanta, a
răsădi.
köklemek vt. 1. a dezrădăcina, a
smulge din rădăcină; a
defrişa. 2. a însăila.
köklenmek vi. a se înrădăcina, a
prinde rădăcini (şi fig.).
kökleşmek vi. a se înrădăcina.
kökleştirmek vt. a înrădăcina.
köklü adj. 1. cu rădăcină; care
are rădăcină. 2. radical, fun-
damental. 3. originar, neaoş.
köknar s. (bot.) molid.
köksap, -pı s. (bot.) rizom.
köksel adj. radical.
köksu s. (bot.) cârcel, mustaŃă;
lujer.
köktenci s., adj. radicalist, extre-
mist.
köktencilik s. radicalism; extre-
mism.
köle s. sclav, rob.
koleleşmek vi. a trăi în sclavie /
în robie, a fi rob.
köleleştirmek vt. a aduce în stare
de sclavie, a robi; a exploata.
kölemen s. 1. (ist.) armată for-
mată din sclavi. 2. mameluc.
kölelik, -ği s. sclavie, robie.
kömeç, -çi s. (bot.) capitul.
kömür s. cărbune // maden / taş
~ü huilă; ~ ocağı mină de
cărbuni.
kömürcü s. cărbunar.
kömürkalem s. cărbune
(creion).
kömürleş(tir)me s. carbonizare.
kömürleşmek vi. a se carboniza.
375
kömürleştirmek vt. a carboniza.
köpek, -ği s. câine (şi fig.); av ~i
câine de vânătoare; çoban ~i
câine ciobănesc // ~ gibi
linguşitor.
köpekbalığı, -nı s. rechin.
köpekdişi, -ni s. (anat.) canin.
köpeklenmek vi. a se linguşi; a
se înjosi; a se gudura (ca un
câine).
köpeklik, -ği s. linguşire, umilire
fără demnitate.
köpoğlu, -nu s. canalie, ticălos.
köprü s. pod; asma ~ pod sus-
pendat; ahşap ~ pod de lemn;
demir ~ pod de fier; döner ~
pod rulant; taş ~ pod de piatră
// ~ başı (mil.) cap de pod.
köprücük, -ğü s. 1. podeŃ, po-
duleŃ. 2. (anat.) claviculă.
köpük, -ğü s. spumă, clăbuc //
deniz ~ü spumă-de-mare.
köpüklenmek vi. v. köpürmek
(1).
köpüklü adj. spumos, înspumat;
~ şarap vin spumos.
köpüleme s. capitonare; tapi-
serie.
köpülemek vt. a capitona; a
tapisa.
köpürmek vi. 1. a face spume, a
spumega. 2. (fig.) a se mânia,
a se înfuria, a spumega de
mânie.
köpürtmek vt. a face să spu-
mege, a face clăbuci.
kör adj. 1. orb; chior. 2. (d.
tăişuri) bont; tocit. 3. (fig.)
376
întunecat, obscur; întunecos.
4. (fig.) lăturlanic, dosnic;
~ sokak stradă dosnică // ~
kandil ameŃit (de băutură),
turmentat; ~ kütük beat criŃă;
~ sıçan cârtiŃă; ~ü ~üne
orbeşte.
körbağırsak s. (anat.) apendice.
kördüğüm s. 1. nod strâns /
încurcat. 2. (fig.) nod gordian.
körelme s. atrofiere.
körelmek vi. a se atrofia.
körelmiş adj. 1. atrofiat. 2. re-
zidual, remanent; ~ organ
(anat.) organ rudimentar.
körfez s. (geogr.) golf.
körleşmek vi. (d. tăişuri) a se
toci.
körletmek vt. (d. tăişuri) a toci.
körlenmek, körleştirmek vt.
1. a orbi. 2. a toci (un tăiş).
körlük, -ğü s. orbire (şi fig.);
orbeală.
körpe adj. 1. proaspăt, fraged.
2. (d. oameni) tânăr, tinerel.
körsıçan s. (zool.) s. köstebek.
körük, -ğü s. 1. foale. 2. (tehn.)
burduf.
körüklemek vt. a aŃâŃa (şi fig.).
köryılan s. (zool.) şarpe de casă.
köse s., adj. spân.
kösele s. pingea.
köseletaşı, -nı s. tocilă, paitră de
ascuŃit.
kösemen s. (la oi) capul turmei,
oaia / capra cu talanagă.
kösnel adj. erotic.
kösnü s. senzualitate, voluptate.
körbağırsak – kötücül
kösnül adj. senzual, voluptos;
libidinos.
köstebek s. cârtiŃă, sobol.
köstek s. 1. lănŃişor. 2. piedică
(la animale).
kösteklemek vt. a împiedica (un
animal) (şi fig.).
köşe s. colŃ; unghi // ~yi dönmek
a da lovitura; ~ taşı piatră
unghiulară; ~ yazarı autor de
editoriale; foiletonist.
köşegen s. (mat.) diagonală.
köşeklemek vt. (d. cămile) a făta.
köşeli adj. cu colŃuri; ~ ayraç
paranteză dreaptă.
köşk, -kü s. vilă; reşedinŃă.
kötek s. bătaie.
kötü adj. 1. rău, răutacios; ~ bir
adam un om rău; ~ niyet
intenŃie rea. 2. neplăcut, urât.
3. rău, nefast // ~ bir iş o
treabă defectuoaşă; ~ hayat
sürmek a duce o viaŃă dezor-
donată; ~ kadın prostituată; ~
~ düşünmek a vedea totul în
negru; ~ söylemek a vorbi (pe
cineva) de rău; ~ sanı bănu-
ială, suspiciune; ~ yola
sapmak a se prostitua; ~ye
kullanma (jur.) abuz; ~ye
kullanmak (jur.) a abuza.
kötücü s., adj. rău, răutăcios;
răzbunător.
kötücül adj. nefavorabil, nepriel-
nic; dăunător; păgubitor // ~
kansızlık anemie pernicioasă;
~ur tumoare malignă; ~ur
yapan cancerigen.
kötülemek – kreten
kötülemek vt. a ponegri, a
defăima; a bârfi (pe cineva).
kötüleşmek vi. 1. a se înrăi. 2. a
se înrăutăŃi, a se agrava.
kötüleştirmek vt. a înrăutăŃi, a
agrava.
kötülük, -ğü s. rău, răutate.
kötülükçü s., adj. răutăcios,
răuvoitor, cu rea-voinŃă; răz-
bunător.
kötümsemek vt. a vedea (totul)
în negru, a fi pesimist.
kötümser s., adj. pesimist.
kötümserlik, -ği s. pesimism.
kötürüm s., adj. invalid, infirm;
paralitic.
kötürümleşmek vi. a deveni in-
firm; a paraliza.
kötürümlük, -ğü s. invaliditate,
infirmitate; paralizie.
köy s. sat // ~ evi casă Ńără-
nească; ~ kütüphanesi biblio-
tecă sătească; ~ muhtarı
primar (în mediu rural); ~ ro-
manı roman pastoral.
köydeş s. consătean.
köylü s. 1. Ńăran, sătean. 2. con-
sătean.
köz s. jar; jăratic.
közleme s. carne friptă pe jăratic.
közlemek vt. (d. mâncare,
carne) a frige pe jar.
kral s. rege (şi fig.).
kralcı adj. regalist.
kralcılık, -ğı s. regalism.
kraliçe s. regină (şi fig.).
kraliyet, krallık s. regat,
monarhie; regalitate.
377
kralpengueni, -ni s. (zool.)
pinguin-imperial.
kramp, -pı s. (med.) crampă.
krampon s. crampon.
kraniyoloji s. (anat.) caniologie.
krank, -kı s. (tehn.) arbore cotit.
krater s. (geol.) crater.
kravat, -tı s. cravată.
krasyon s. creaŃie.
kreatin s. (biochim.) creatină.
kreatinin s. (biochim.) creati-
nină.
kreatör s. creator.
kredi s. 1. (econ.) credit; ~ aç-
mak a deschide (cuiva) un
credit; ~ almak a lua un
credit; kısa vadeli ~ credit pe
termen scurt; uzun vadeli ~
credit pe termen lung. 2. (fig.)
consideraŃie, stimă; influenŃă,
tercere.
krem I. s. cremă (de faŃă).
II. adj. (d. culoare) crem,
alb-gălbui.
krema s. (culin.) cremă.
kremalı adj. cu cremă.
krematoryum s. crematoriu.
kremkaramel s. caramelă cu
cremă.
kremlemek vt. a unge cu cremă.
kremşantiyi s. frişcă.
kreozot, -tu s. (chim.) creozot.
krep, -pi s. (text.) crep; ~ döşin
crep deşin.
krepon s. (text.) crepon.
kreş s. creşă.
kreşendo adv. crescendo.
kreten s., adj. cretin, idiot.
378
kretenizm s. cretinism, idioŃie.
kreton s. (text.) creton.
krezol, -lü s. (chim.) crezol.
kriket, -ti s. (sport) crichet.
kriko s. (tehn.) cric; ~ya almak a
ridica cu cricul.
kriminolog s. criminolog.
kriminoloji s. criminologie.
kriptolog s. criptograf.
kriptologie s. criptogramă.
kripton s. (chim.) kripton.
kristal, -li s. cristal.
kristalizasyon, kristalleşme s.
cristalizare.
kristalize, kristalleşmiş adj.
cristalizat; ~ etmek a crista-
liza.
kristalleşmek vi. a se cristaliza.
kristalleştirmek vt. a cristaliza.
kristalografi s. cristalografie.
kristaloit adj. cristaloid.
kriter s. criteriu.
kritik I. s. critică. II. adj. critic;
~ altitüt (av.) altitudine
critică; ~ nokta punct critic;
~ sıcaklık temperatură critică.
kritisizm s. criticism.
kriyoskopi s. crioscopie.
kriz s. criză; ~ geçirmek a avea
criză.
krizantem s. (bot.) crizantemă.
kroket, -ti s. (sport) crochet.
kroki s. crochiu, schiŃă.
krokodil s. v. timsah.
krom s. (chim.) crom; ~ kapla-
mak a croma; ~ kaplama cro-
mare // ~ sarısı cromatic.
kretenizm – kucak
kromatik adj. cromatic (şi
muz.).
kromatin s. (biol.) cromatină.
kromatit, -ti s. (biol.) cromatită.
kromatofor s. (biol.) cromato-
for.
kromlu adj. cromat; ~ çelik oŃel
cromat.
kromoplast, -tı s. (biol.) cromo-
plast.
kromosfer s. (astr.) cromosferă.
kromozom s. (biol.) cromozom.
kronaksi s. (fiziol.) cronaxie.
kronik s., adj. cronic.
kronograf s. cronograf.
kronoloji s. cronologie.
kronolojik adj. cronologic.
kronometre s. cronometru.
kronometrik adj. cronometric.
kros s. (sport) cros.
krosçu s. (sport) alergător la cros.
kroşe s. (sport) croşeu, croşet.
krupiye s. crupier.
kruvaze adj. (d. haine) la două
rânduri.
kruvazör s. (mar.) crucişător.
ksenon s. (chim.) xenon.
ksilofon s. (muz.) xilofon.
kuaför s. coafor.
kuartet, -ti s. (muz.) cvartet.
kuaterner adj .cuatrenar.
kubaşmak vi. a se întrajutora.
kubat, -tı s., adj. grosolan, brut;
necizelat.
kubbe s. (arhit.) cupolă, boltă.
kucak, -ğı s. braŃ; ~ına almak a
lua în braŃe; bir ~ ot un braŃ
de fân; ~ açmak a primi cu
kucaklamak – kulak
braŃele deschise; ~ ~a unul în
braŃele celuilalt.
kucaklamak vt. 1. a îmbrăŃişa.
2. (fig.) a înconjura, a îm-
prejmui.
kucaklaşmak vi. a se îmbrăŃişa.
kuçukuçu s. (în limbajul copii-
lor) cuŃu, câine; căŃel.
kuçu kuçu interj. cuŃu cuŃu!
kudas s. (la creştini) împăr-
tăşanie, cuminecătură.
kudret, -ti s. putere, forŃă, vi-
goare // ~ hamamı izvor
termal; ~ helvası 1) (bot.)
mojdrean, frăsiniŃă, 2) mană
cerească.
kudretli adj. puternic, viguros.
kudretsiz adj. fără putere, nepu-
tincios, slab.
kudretsizlik, -ği s. lipsă de
putere, neputinŃă, slăbiciune.
kudurgan adj. (d. persoane)
turbat; furios, violent.
kudurganlık, -ğı s. (d. persoane)
turbare; furie, violenŃă.
kudurmak vi. 1. a turba. 2. (fig.)
a se mânia, a se înfuria.
kuduruk adj. 1. turbat. 2. (fig.)
agresiv, violent; rău.
kuduz I. s. turbare. II. adj.
turbat; ~ köpek câine turbat.
kuduzböceği, -ni s. (zool.) can-
taridă.
kuduzotu, -nu s. (bot.) lipicioasă.
Kudüs s. Ierusalim.
kuğu s. (ornit.) lebădă.
kuğurmak vi. (d. porumbei) a
ugui, a gânguri.
379
kuintet, -ti s. (muz.) cvintet.
kukla s. păpuşă; marionetă (şi
fig.); ~ tiyatrosu teatru de
păpuşi; ~ hükümeti guvern
marionetă.
kuklacı s. păpuşar.
kuku s. v. guguk.
kukuç s. sâmbure (la fructe).
kukuleta s. glugă, capişon.
kukumav s. cucuvea // ~ gibi
izolat, singuratic; singur cuc;
~ gibi düşünüp durmak a fi
măcinat de gânduri.
kul s. sclav, rob (şi rel.).
kula adj. (d. cai) roib.
kulaç s. stânjen (unitate de mă-
sură).
kulaçlamak vt. a măsura cu stân-
jenul.
kulağakaçan s. (zool.) urechel-
niŃă.
kulak s. 1. (anat.) ureche; ~ me-
mesi lobul urechii. 2. (anat.)
auriculă. 3. (iht.) branhie.
4. (fig.) auz, simŃul auzului.
5. (muz.) cordar // ~ asmamak
a nu acorda importanŃă;
~ davulu (anat.) timpan;
~ kabartmak a ciuli urechile;
~ kesilmek a fi numai urechi;
~ tutmak a asculta; ~ı ağır
işitmek a fi fudul de-o ureche;
~ına çalınmak a-i trece
(cuiva) pe la ureche; ~ına kar
suyu kaçmak a fi în încurcă-
tură; ~ına küpe olmak a-i fi
(cuiva) învăŃatură de minte;
~ını bükmek a face (pe cine-
380
va) atent; a-i atrage (cuiva)
atenŃia; ~ını çekmek 1) a trage
(pe cineva) de ureche, 2) a
admonesta; ~ vermek a trage
cu urechea; (birinin) ~ını
doldurmak a(-i) face (cuiva)
capul calendar; ~larına kadar
kızarmak a se înroşi până-n
vârful urechilor; ~ kepçesi
(anat.) urechea externă.
kulakçık, -ğı s. (anat.) auricul.
kulakdemiri, -ni s. (agr.) brăz-
dar, fier lat.
kulakkiri s. cerumen.
kulaklık, -ğı s. (tehn.) 1. cască.
2. (med.) aparat de auz.
kulakmemesi, -ni s. lobul ure-
chii.
kulaktozu, -nu, kulaktözü, -nü
s. (anat.) mastoidă.
kulakzarı, -nı s. (anat.) timpan.
kule s. turn, foişor; yangın ~si
foişor de foc.
kulis s. culisă (şi fig.).
kullanılan adj. folosit, întrebuin-
Ńat, utilizat.
kullanılmak vi. a se folosi, a se
întrebuinŃa, a se utiliza.
kullanım s. folosinŃă, uz.
kullanış s. întrebuinŃare, folosire,
utilizare.
kullanışlı adj. utilizabil.
kullanışsız adj. inutilizabil.
kullanma s. v. kullanış.
kullanmak I. vt. 1. a folosi, a
întrebuinŃa, a utiliza. 2. a
conduce, a mânui, a dirija
(mecanisme, maşini etc.). 3. a
kulakçık – kumotu
purta, a folosi (ochelari). 4. a
consuma, a folosi (băuturi
etc.). II. vi. a se folosi (de), a
profita (de).
kulluk, -ğu s. robie, sclavie.
kulp, -pu s. 1. toartă; mâner;
kadehin ~u toarta cănii.
2. (fig.) pretext.
kuluçka s. cloşcă // ~ devri incu-
baŃie (şi d. microbi); ~ maki-
nesi incubator; ~ ya oturmak/
yatmak a cloci.
kulun s. mânz (nou-născut).
kulunç s. colică, colici.
kulunlamak vt. (d. cai, măgari)
a făta, a naşte.
kulübe s. 1. colibă, căsuŃă.
2. gheretă. 3. cabină (de
telefon).
kulüp, -bü s. club; spor ~ü club
sportiv.
kulvar s. (sport) culoar.
kum s. 1. nisip. 2. (med.) calcul.
kuma s. soŃiile unui bărbat în
relaŃie cu ele însele.
kumandan s. v. komutan.
kumandanlık s. v. komutanlık.
kumar s. joc de noroc; barbut.
kumarbaz, kumarcı s. cartofor.
kumaş s. stofă.
kumbara s. puşculiŃă (pentru
bani).
kumlu adj. nisipos.
kumluk, -ğu I. s. v. kumsal.
II. adj. nisipos, ca nisipul; ~
toprak pământ nisipos.
kumotu, -nu s. (bot.) ruginit.
kumpanya – kuramsal
kumpanya s. 1. (econ.) com-
panie, societate. 2. societate,
cerc.
kumpas s. 1. (tipogr.) matriŃă.
2. (fig.) complot; ~ kurmak a
complota.
kumral adj. (d. păr) şaten.
kumru s. turturea.
kumsal s. nisip; plajă.
kumtaşı, -nı s. (geol.) gresie.
Kumuk s. cumâc.
Kumukça I. s. limba cumâcă.
II. adj. în limba cumâcă.
kumul s. dună (de nisip).
kumulus s. (astr.) cumulus.
kundak s. 1. faşă (pentru
sugari). 2. patul puştii. 3. afet
(de tun). 4. şomoiog de câlŃi
(pentru aprins focul). 5. sa-
botaj. 6. provocare, instigare;
// ~ sokmak a băga intrigi.
kundakçı s. 1. intrigant; con-
spirator. 2. piroman; incen-
diator. 3. instigator; provo-
cator.
kundakçılık, -ğı s. 1. incendiere.
2. sabotaj; provocare, insti-
gare. 3. intrigă, uneltire.
kundaklamak vt. 1. a înfăşa (un
sugar). 2. (fig.) a incendia, a
da foc. 3. a semăna discordie.
kundura s. încălŃăminte; gheată.
kunduracı s. cizmar.
kunduz s. (zool.) castor.
kunt adj.(d. materiale) rezistent,
solid.
381
kupa1 s. 1. cupă (şi sport);
~ maçı meci de cupă. 2. cupă
(carte de joc).
kupa2 s. cupeu.
kupon s. (fin., text.) cupon.
kupür s. tăietură de ziar.
kur1 s. curte, curtare (a unei
femei) // ~ yapmak a face
curte (unei femei).
kur2 s. (fin.) curs.
kur’a, kura s. sorŃ; ~ çekmek a
trage la sorŃi; ~ yoluyla prin
tragere la sorŃi.
kurabiye s. pişcot.
kurak I. s. v. kuraklık. II. adj.
secetos, uscat.
kurakçıl adj. (bot.) xerofil.
kuraklık, -ğı s. secetă.
kural s. regulă, percept, normă //
üçlü ~ı (mat.) regula de trei
simplu.
kuralcı adj. formalist.
kuralcılık, -ğı s. formalism.
kuraldışı, -nı adj. care iese din
comun; deosebit, excepŃional.
kurallaşmak vi. a deveni regulă
/ normă.
kurallaştırmak vt. a supune
unor reguli / norme.
kurallı adj. regulat; firesc, obiş-
nuit, normal.
kuralsız adj. care nu este con-
form unor reguli / norme;
nefiresc, neobişnuit, anormal.
kuram s. (filoz.) teorie.
kuramcı s. teoretician.
kuramsal adj. teoretic.
382
Kuran s. Coran; ~ı Kerim Co-
ranul cel Sfânt / Sacru.
kurbağa s. broască-râioasă.
kurban s. 1. (rel.) jertfă; ofran-
dă, prinos; ~ bayramı (la
musulmani) sărbătoare reli-
gioasă la care sunt sacrificate
diferite animale. 2. (fig.) sa-
crificiu, jertfă. 3. (fig.) vic-
timă // ~ etmek a sacrifica; ~
olmak / gitmek a fi victimă.
kurcalamak vt. 1. a zgândări, a
irita (o rană). 2. (fig.) a zgân-
dări, a răscoli; a scormoni.
kurdayağı, -nı s. (bot.) pedicuŃă.
kurdele s. v. kordele.
kurdeşen s. (med.) urticarie.
kurgan s. 1. fortificaŃie. 2. (ist.)
movilă.
kurgu s. 1. încordare (a unui
arc). 2. montare; montaj (şi
cinem.); ~ filmi film de
montaj. 3. (fig.) iluzie,
închipuire. 4. (filoz.)
speculaŃie. 5. închipuire,
ficŃiune.
kurgusal adj. teoretic, specu-
lativ.
kurk, -ku s. v. kuluçka.
kurlağan s. (med.) panariŃiu.
kurmak vt. 1. a înfiinŃa, a insti-
tui, a întemeia; a forma; hü-
kümet ~ a forma un guvern.
2. a monta; a aranja, a ame-
naja. 3. a întoarce (ceasul).
4. (fig.) a aŃâŃa, a monta //
plan ~ a face planuri / pro-
iecte; sofra ~ a întinde / a
Kuran – kurtayağı
pune masa; turşu ~ a pune
murături; tuzak ~ a întinde o
cursă.
kurmay s. (mil.) stat-major;
~ subay ofiŃer de stat major.
kurna s. (la baia turcească) un
jgheab / chiuvetă de marmură
sub robinet.
kurnaz adj. viclean, şiret, şme-
cher.
kurnazca adv. cu viclenie, cu
şiretenie, cu şmecherie.
kurnazlık, -ğı s. viclenie, şire-
tenie, şmecherie.
kurs s. 1. disc (şi astr.). 2. (în
învăŃământ) curs.
kursak, -ğı s. 1. (la păsări) guşă.
2. (fig.) stomac.
kurşun s. 1. plumb; ~ kaplamak
a plumbui. 2. (mil.) glonŃ // ~
atmak a trage cu puşca; ~a
dizmek a omorî (prin împuş-
care), a împuşca.
kurşunkalem s. creion; creion
chimic.
kurşunlamak vt. a plumbui.
kurşunsuz adj. fără plumb;
~ benzin benzină fără plumb.
kurt, -du s. 1. lup. 2. vierme;
ipek ~u vierme de mătase. 3.
(fig.) viclean, şiret. 4. (fig.)
dibaci, priceput.
kurtarıcı s., adj. salvator, eli-
berator.
kurtarmak vt. a salva, a scăpa
(pe cineva); a elibera.
kurtayağı, -nı s. (bot.) pedicuŃă,
brădişor.
kurtbağrı – kuruluş
kurtbağrı, -nı s. (bot.) lemn-
câinesc, mălin negru.
kurtboğan s. (bot.) omag.
kurtçuk s. (zool.) larvă.
kurtlanmak vi. a face viermi, a
se umple de viermi.
kurtlu adj. 1. cu viermi, viermă-
nos; stricat. 2. (fig.) neastâm-
părat, zburdalnic.
kurtmantarı, -nı s. (bot.) gogoaşă.
kurtmasalı, -nı s. (fig.) bali-
vernă, palavră // ~ okumak a
spune verzi şi uscate.
kurtköpeği, -ni s. câine lup.
kurtulmak vi. 1. a scăpa, a se
salva; a se elibera. 2. a se
debarasa, a se descotorosi.
3. a se desprinde, a se detaşa.
kurtulmalık, -ğı s. răscumpă-
rare, preŃ de răscumpărare.
kurtuluş s. salvare; eliberare;
millî ~ savaşı război de elibe-
rare naŃională.
kuru adj. 1. uscat; zvântat.
2. arid, neroditor. 3. deshi-
dratat, uscat; ~ yemiş fructe
uscate (prin deshidratare).
4. slab, uscăŃiv. 5. (d. tuse)
sec, uscat. 6. (d. plante etc.)
veşted, ofilit. 7. (d. încăperi,
pereŃi) gol, neacoperit. 8. (d.
alimente) simplu, gol; ~ ek-
mek pâine goală. 9. (fig.)
şters, mediocru // ~ başına
kalmak a rămâne de unul
singur; ~ ~ya în zadar; ~ laf
vorbă goală.
383
kurucu s., adj. întemeietor, fon-
dator; ~ üye membru fonda-
tor.
kuruköprü s. viaduct.
kurul s. reuniune; consiliu; orga-
nizaŃie; bakanlar ~u Consiliul
de Miniştri; Birleşmiş Millet-
ler ~u OrganizaŃia NaŃiunilor
Unite.
kurulamak vt. a usca; saçını ~
a-şi usca părul.
kurulma s. 1. înfiinŃare, înte-
meiere, fondare, instaurare.
2. (d. ceas) întors. 3. (fig.) îm-
păunare, fudulie; îngâmfare.
kurulmak vi. 1. a se înfiinŃa, a
lua fiinŃă, a se întemeia; a se
fonda; a se institui; a se
instaura. 2. (d. ceas) a fi
întors. 3. a se aşeza comod, a
se tolăni. 4. (fig.) a se mândri,
a se făli; a se împăuna.
kurultay s. congres.
kurulu adj. 1. înfiinŃat, înteme-
iat, fondat; instaurat. 2. bazat
pe, întemeiat pe. 3. (d. ceas)
întors. 4. (d. arme de foc)
încărcat, gata de foc.
kuruluk s. uscăciune.
kuruluma s. uscare, uscat.
kuruluş s. 1. înfiinŃare, înteme-
iere, fondare; instituire; instau-
rare; cumhuriyetin ~u instau-
rarea republicii. 2. întreprin-
dere, instituŃie. 3. structură,
constituŃie. 4. dispunere, dis-
poziŃie.
384
kurum1 s. 1. societate, asociaŃie;
Türk Dil ~u Societatea de
limbă turcă. 2. îngâmfare,
trufie, orgoliu.
kurum2 s. funingine, negru de
fum.
kurumlanmak vi. a se mândri, a
se îngâmfa, a se fuduli; a fi
încrezut / arogant.
kurumlaşma s. instituŃionali-
zare.
kurumlaşmak vi. a se institu-
Ńionaliza; a se oficializa.
kurumak vi. 1. a se usca, a se
zvânta. 2. (d. plante) a se
veşteji, a se ofili, a se usca.
3. a se atrofia.
kurumsal adj. instituŃional; orga-
nizat oficial.
kurunma s. uscare.
kurunmak vi. a se usca.
kuruntu s. 1. închipuire, ima-
ginaŃie, fantezie. 2. bănuială,
suspiciune, neîncredere.
kuruntucu s. 1. visător, fante-
zist. 2. bănuitor, suspicios.
kuruntulu adj. bănuitor, suspi-
cios, neîncrezător.
kuruş s. kuruş (monedă tur-
cească).
kurut s. produs de lactate uscate,
kurut.
kurutaç, -cı s. (tehn.) uscător.
kurutmaç, -cı s. hârtie sugativă;
tampon.
kurutmak vt. 1. a usca, a zvânta.
2. a seca.
kurum1 – kuşam
kurutulmak vi. a fi uscat; a fi
zvântat.
kuruyemiş s. fructe uscate
(alune, fistic, năut).
kurye s. curier.
kuskun s. (la harnaşament) pofil.
kuskus s. paste făinoase în formă
de bobiŃe mici şi rotunde
făcute din făină, lapte şi ou;
kuskus.
kusma s. vomitare, vomă.
kusmak vt. a vomita, a voma, a
vărsa.
kusmuk s. vărsătură, vărsat,
vomitat.
kusturucu adj. vomitiv.
kusuntu s. v. kusmuk.
kusur s. 1. lipsă, neajuns, cusur.
2. defect, viciu, deficienŃă.
3. rest; rămăşiŃă; paranın ~u
restul (la bani). 4. vină,
vinovăŃie // ~a bakma!
scuzaŃi! iartă-mă! pardon!; ~
etmek a greşi; ~ etmemek a se
comporta cu grijă; a fi atent.
kusurlu adj. 1. vinovat. 2. cu
defecŃiune; cu viciu.
kusursuz adj. fără cusur.
kuş s. pasăre // ~ beyinli prost,
netot; ~ uçurmamak a fi vigi-
lent.
kuşak, -ğı s. 1. curea, centură.
2. (arhit.) întăritură. 3. (fig.)
generaŃie. 4. (geogr.) zonă.
kuşaklamak vt. (arhit.) a întări,
a consolida.
kuşam s. îmbrăcăminte.
kuşanmak – kutuplanmak
kuşanmak vi. a se îmbrăca; a se
găti.
kuşatılmak vi. a fi împresurat, a
fi încercuit.
kuşatma s. împresurare, încer-
cuire.
kuşatmak vt. a împresura, a
încercui.
kuşbaşı, -nı s. carne tăiată în
bucăŃele.
kuşbaz s. păsărar.
kuşbilim s. ornitologie.
kuşbilimci s. ornitolog.
kuşburnu, -nu s. măceş; măceaşă.
kuşçu s. păsărar.
kuşdili, -ni s. limbă păsărească.
kuşet s. cuşetă.
kuşkemiğı, -ni s. (bot.) pun-
guliŃă, iarbă-roşie.
kuşkonmaz s. sparanghel.
kuşku s. nelinişte, îngrijorare,
temere.
kuşkulandırmak vt. a nelinişti, a
îngrijora; a alarma.
kuşkulanma s. nelinişte, îngrijo-
rare; alarmare; suspiciune.
kuşkulanmak vi. a se nelinişti, a
se îngrijora; a se alarma.
kuşkulu adj. neliniştit, îngrijorat,
alarmat; suspicios.
kuşlak, -ğı s. loc cu multe păsări
de vânat.
kuşluk, -ğü s. perioadă de timp
între dimineaŃă şi amiază
(prânz).
kuşpalazı, -nı s. (med.) difterie.
kuşsütü, -nü s. (culin.) lapte de
pasăre.
385
kuştüyü, -nü s. puf.
kuşüzümü, -nü s. (bot.) coacăz.
kut, -tu s. 1. noroc, şansă.
2. fericire.
kutan s. plug mare.
kutlama s. 1. felicitare. 2. săr-
bătorire, celebrare.
kutlamak vt. 1. a felicita. 2. a
sărbători, a celebra.
kutlanmak vi. 1. a fi felicitat.
2. a se sărbători, a se celebra.
kutlu adj. fericit; norocos // ~
olsun! 1) să fie cu noroc!,
2) felicitări!
kutlulamak vt. v. kutlamak.
kutsal, kutsî adj. sfânt, divin.
kutsallaşmak vi. a se sfinŃi, a se
sanctifica; a se bucura de
veneraŃie.
kutsallaştırmak vt. a sfinŃi; a
sanctifica; a venera.
kutsallık, kutsiyet s. sfinŃenie.
kutsama s. sanctificare, sfinŃire.
kutsamak vt. a sanctifica, a sfinŃi.
kutsi adj. sacru; sfânt.
kutsiyet, -ti s. sfinŃenie.
kutu s. cutie; lădiŃă.
kutup, -tbu s. (geogr., fiz., mat.)
pol; güney ~u polul sud;
kuzey ~u polul nord; menfi ~
pol negativ; müspet ~ pol
pozitiv; mıknatıs ~u pol
magnetic // ~ ayısı urs polar;
~ çemberi cerc polar.
kutupengel s. (lectr.) depolari-
zator.
kutuplanma s. polarizare.
kutuplanmak vi. a se polariza.
386
kutupsal adj. polar.
kutuptilkisi, -ni s. (zool.) vulpe
polară.
kutupyıldızı, -nı s. steaua po-
lară.
kutupyoklar s. (fiz.) polarizor.
kutur, -tru s. (mat.) diagonală //
nısıf ~ (mat.) rază.
kuvaför s. v. kuaför.
kuvantum s. cuantum.
kuvars s. (geol.) cuarŃ.
kuvartet s. v. kuartet.
kuvertür s. cuvertură.
kuvve s. 1. forŃă, putere; ~i teş-
riye putere legislativă. 2. in-
tenŃie, proiect; ~de în proiect
// ~den file getirmek (jur.) a
se aplica.
kuvvet, -ti s. 1. putere, forŃă (şi
jur., fiz.); vigoare; çekme ~i
forŃă de atracŃie; icra ~i pu-
tere executivă; teşri ~ putere
legislativă; ~ birimi unitate de
forŃă; ~ emsali coeficient de
forŃă. 2. proprietate, calitate.
3. intensitate. 4. impetu-
ozitate, vehemenŃă // ~ almak
a se fortifica; ~ vermek a for-
tifica, a întări; ~ten düşmek a
slăbi, a se epuiza; ~ten dü-
şürmek a slăbi, a epuiza.
kuvvetlendirmek vt. 1. a for-
tifica, a întări. 2. a înteŃi, a
intensifica.
kuvvetlenmek vi. 1. a se întări, a
se fortifica. 2. a se înteŃi, a se
intensifica.
kutupsal – Kuzey Denizi
kuvvetli adj. puternic, plin de
forŃă, viguros.
kuvvetölçer s. (fiz.) dinamo-
metru.
kuvvetsiz adj. fără putere, slab,
neputincios.
kuvvetsizlik, -ği s. lipsă de forŃă,
slăbiciune, neputinŃă.
Kuveyt s. Kuweit.
Kuveytli s., adj. kuweitian.
kuyruk s. 1. (anat.) coadă.
2. (fig.) supliment, apendice.
3. şir de oameni, rând; coadă
// ~ sallamak a da din coadă
(şi fig.) ~una basmak a călca
(pe cineva) pe coadă; ~una
teneke bağlamak a lua (pe
cineva) peste picior.
kuyrukluyıldız s. (astr.) cometă.
kuyruksallayan s. (ornit.) codo-
batură.
kuyruksokumu, -nu s. (anat)
sacrum.
kuytu adj. (d. locuri) retras,
izolat; dosnic; ~ bir sokak
stradă dosnică / lăturalnică.
kuyu s. fântână, puŃ; arteziyen
~su fântână arteziană // ~ gibi
foarte adânc.
kuyumcu s. bijutier.
kuz s. umbră.
kuzen s. văr.
kuzey s. nord; ~ kutbu polul nord
// ~ kutup yıldızı steaua
polară; ~ yarımyuvarı emis-
fera nordică.
Kuzey Denizi, -ni s. Marea Nor-
dului.
Kuzey Đrlanda – küfürbaz
Kuzey Đrlanda s. Irlanda de
Nord.
Kuzey Kore s. Coreea de Nord.
kuzeyli s. nordic.
kuzeysel adj. nordic.
kuzgun s. corb.
kuzgunkılıcı s. (bot.) gladiolă.
kuzin s. verişoară.
kuzine s. 1. sobă mare. 2. (mar.)
bucătărie.
kuzu s. miel // ~ gibi (d. oameni)
blând, blajin; ~um! dragul
meu!
kuzudişi, -ni s. (anat.) dinte de
lapte.
kuzugöbeği, -ni s. (bot.) ciu-
percă lamelară.
kuzukulağı, -nı s. (bot.) măcriş.
kuzulamak vt. (d. oi) a făta, a
naşte.
kuzumantarı, -nı s. (bot.) zgâr-
ciob, ciuciulete.
Küba s. Cuba.
Kübalı s., adj. cubanez.
kübik adj. cubic.
kübism s. cubism.
küçücük adj. micuŃ, mititel;
minuscul.
küçük I. adj. 1. mic; mărunt; ~
parmak degetul mic. 2. redus,
limitat. 3. scund, mic de sta-
tură. 4. scurt; mic. 5. mes-
chin, josnic; urât; ~ bir dav-
ranış o comportare urâtă. II.
s. copil // ~ ad prenume;
~ çanta poşetă; ~ çubuk
baghetă; ~ dil (anat.) omuşor;
~ düşmek a se face de râs;
387
~ görmek a dispreŃui; ~ hey-
kel statuetă.
küçükayı s. (astr.) Carul mic.
küçüklemek vt. a înjosi, a
dispreŃui; a umili.
küçüklük, -ğü s. micime (şi
fig.).
küçüksemek vt. a minimaliza; a
neglija, a nu acorda impor-
tanŃă; a dispreŃui.
küçülmek vi. 1. a se micşora, a
se reduce. 2. (fig.) a se înjosi,
a se dezonora; a se umili.
küçültmek vt. 1. a micşora, a
diminua, a reduce. 2. (fig.) a
înjosi, a umili.
küçültücü adj. înjositor, umi-
litor, degradant.
küçümsemek vt. v. küçükse-
mek.
küf s. mucegai; ~ bağlamak a
(se) mucegăi.
küfe s. paner, coş.
küffar s., pl. 1. nemusulmani.
2. necredincioşi, politeişti.
küflenmek vi. 1. a mucegăi.
2. (fig.) a se învechi, a se
perima.
küflü adj. 1. mucegăit. 2. (fig.)
învechit, perimat.
küfran s. nerecunoştinŃă, ingra-
titudine.
küfretmek vt. a insulta, a aduce
injurii; a înjura.
küfür, -frü s. 1. înjurătură;
insultă. 2. blasfemie, hulă,
ocară; blestem; imprecaŃie.
küfürbaz s. spurcat la gură.
388
küheylan s. cal arab.
kükre s. strigăt, răget, urlet (la
animale).
kükremek vi. 1. (d. animale) a
rage. 2. a urla, a Ńipa.
kükürt s. sulf, pucioasă.
kükürtatar s. (geol.) solfatară.
kükürtlemek vt. a da cu sulf.
kükürtlü adj. sulfuros; ~su apă
sulfuroasă.
kül1 s. cenuşă; scrum // ~ etmek a
face (pe cineva) praf; ~ gibi
palid, galben la faŃă; benzi ~
kesilmek a se îngălbeni la
faŃă; ~ olmak (fig.) a se face
praf; ~ yutmak (jig.) a cădea
în cursă.
kül2, -llü adj. întreg; tot, com-
plet.
külâh s. 1. căciulă. 2. pungă (de
hârtie). 3. (fig.) glumă, farsă
// ~ giyidirmek a(-i) juca
(cuiva) o festă; ~ını havaya
atmak a nu mai putea de
bucurie; ~ını ters giydirmek a
intimida, a speria; ~ları de-
ğişmek / değiştirmek a întoar-
ce foaia.
külâhçı s. (fig.) şiret, viclean;
farsor.
külbastı s. friptură (la grătar).
külçe s. 1. lingou. 2. grămadă.
külfet, -ti s. 1. trudă, muncă
grea. 2. oboseală, osteneală.
3. nelinişte, îngrijorare. 4. ce-
remonie, solemnitate. 5. chel-
tuială mare.
küheylan – kültive
külfetli adj. 1. greu, dificil, ane-
voios. 2. ceremonios; afectat.
3. scump, cu cheltuială mare.
külhan s. (la baia turcească)
sobă.
külhanbeyi, -ni s. derbedeu, hu-
ligan; pierde-vară, haimana.
külkedisi, -ni s. 1. (d. fiinŃe)
friguros. 2. (fig.) leneş, putu-
ros, trândav. 3. (fig.)
cenuşăreasă.
küllemek vt. a pune cenuşă, a
acoperi cu cenuşă.
küllî adj. complet, întreg, deplin,
tot.
külliyat, -tı s. opere complete.
külliye s. (ist.) complex de
clădiri în jurul unor moschei
mari.
külliyen adv. în întregime, în
totalitate, complet.
külliyet, -ti s. 1. totalitate, total.
2. abundenŃă.
küllük, -ğü s. 1. cenuşar. 2. scru-
mieră.
külot, -tu s. 1. pantaloni bufanŃi.
2. chiloŃi.
külotlu adj. cu chiloŃi; ~ çorap
ciorapi cu chiloŃi.
külrengi adj. cenuşiu, gri.
kült, -tü s. 1. cult, veneraŃie.
2. confesiune, religie, cult.
külte s. 1. v. külçe. 2. snop,
legătură. 3. (geol.) rocă.
kültivator s. cultivator (maşină
agricolă).
kültive adj. (d. plante) de cul-
tură.
kültür – küskütük
kültür s. 1. cultură. 2. ştiinŃă,
pricepere. 3. (d. plante) cul-
tură, creştere.
kültürfizik, -ği s. cultură fizică.
kültürel adj. cultural.
kültürlü adj. cult, instruit.
kültürsüz adj. incult, neinstruit.
külünk, -gü s. târnăcop.
külüstür adj. uzat; demodat;
ordinar.
kümbet s. 1. (arhit.) cupolă.
2. ieşitură, proeminenŃă.
küme s. 1. grămadă, morman;
vraf, teanc. 2. (d. oameni) mul-
Ńime, droaie; gloată. 3. (sport)
ligă; ~den düşme (d. o echi-
pă) a retrogada.
kümebulut, -tu s. v. kumulus.
kümelenmek vi. a se îngrămădi,
a se aduna grămadă.
kümeç s. (biol.) colonie.
kümes s. coteŃ; cotineaŃă // ~
hayvanları păsări de curte.
kümülatif adj. cumulativ.
kümültü s. colibă.
kümülüs s. cumulus.
künde s. 1. (ist.) lanŃuri, fiare;
cătuşe. 2. (sport, la lupte)
prins în cleşte.
künh s. esenŃă, natură, caracter.
künk, -gü s. conductă (de apă).
küp1, -pü s. ulcior; chiup // ~lere
binmek a-şi ieşi din fire.
küp2 s. (mat.) cub; metre ~ metru
cub // ~ kapasitesi cubaj;
~ şeker zahăr cubic.
küpe s. cercel.
küpeçiçeği, -ni s. (bot.) cerceluş.
389
küpeşte s. (mar.) parapet.
küpkök, -kü s. (mat.) rădăcină
cubică.
küpleme s. (med.) hidropizie.
kür s. (med.) cură.
kürar s. curara.
küraso s. curaçao.
küratif adj. curativ.
kürdan s. scobitoare.
küre1 s. sferă // yarım ~ emisferă.
küre2 s. furnal.
kürek, -ği s. 1. lopată. 2. vâslă,
ramă; ~ çekmek a vâsli; ~ ke-
miği (anat.) omoplat; ~ cezası
(jur.) muncă silnică (la galeră).
kürekçi s. vâslaş.
küre(le)mek vt. a da cu lopata.
küresel, kürevi adj. (mat.) sferic.
küreselleşme s. globalizare.
küreselleşmek vi. a se globaliza.
küriyum s. (chim.) curiu.
kürk, -ku s. blană; ~ manto
haină de blană.
kürkçü s. blănar.
kürkçülük, -ğü s. blănărie.
kürsü s. 1. tribună; catedră; es-
tradă. 2. catedră (în învăŃă-
mânt).
Kürt s. curd.
kürtaj s. (med.) chiuretaj.
kürümek vt. v. küre(le)mek.
küs adj. supărat, certat.
küskü s. daltă.
küskün adj. v. küs.
küskünlük, -ğü s. supărare, ceartă.
küskütük adv. ca un buştean,
buştean // ~ sarhoş beat criŃă.
390
küsmek vi. a se supăra, a se
certa; a fi supărat (pe cineva).
küstah adj. obraznic, impertinent.
küstahlık s. obrăznicie, imper-
tinenŃă; neruşinare, insolenŃă.
küstahça adv. cu obrăznicie, cu
impertinenŃă, cu neruşinare,
cu insolenŃă.
küstahlaşmak vi. a se obrăznici;
a deveni impertinent; a-şi lua
nasul la purtare.
küsur s. 1. rest, rămăşiŃă. 2. (mat.)
fracŃie. 3. şi ceva; bin ~ lira o
mie de şi ceva de lire.
küsüf s. eclipsă de soare.
küsü s. v. küskünlük.
küsülü adj. supărat; certat.
küsüşmek vi. a se supăra, a se
certa.
küt I. adj. bont, scurt şi gros;
~ parmak deget bont. II. in-
l L a cincisprezecea literă a alfa-
betului limbii turce; sunet no-
tat cu această literă.
la s. (muz.) la.
labada s. ştevie.
lâbirent, -ti s. labirint.
lâboratuvar s. laborator.
labrador s. (geol.) labrador.
lacivert adj. albastru-închis, bleu-
marin // ~ taşı lapis lazuli.
laçın s. (ornit.) şoim.
küsmek – laf
terj. trosc!; ~ ~ etmek (d.
inimă) a bate cu putere.
kütikul s. (bot.) cuticulă.
kütle s. 1. grămadă, maldăr;
bloc; taş ~si bloc de piatră.
2. (fiz.) masă.
kütük, -ğü s. 1. buştean, butuc.
2. registru.
kütüphane s. bibliotecă.
kütüphaneci s. bibliotecar.
kütür interj. pâr!; ~ ~ etmek a
pârâi.
kütürdemek vi. a trosni, a pârâi.
kütürdetmek vt. a face să pârâie
/ să trosnească.
kütürtü s. trosnet, pârâit.
küvet, -vi s. cadă.
küvoz s. incubator (pentru pre-
maturi).
laçka s. 1. (mar.) slăbire.
2. (tehn.) luft, interstiŃiu; joc.
laden s. (bot.) laden.
lades s. iadeş; prinsoare, rămăşag.
ladinağacı s. (bot.) molid.
laf s. 1. vorbă, cuvânt. 2. vor-
bărie; vorbe goale // ~ etmek
1) a vorbi, a discuta, 2) a pă-
lăvrăgi; ~ aramızda fie vorba
între noi; ~ atmak a se lega de
cineva, a căuta cearta cu lu-
lafazan – laklaka
mânarea; ~ı çevirmek a în-
toarce vorba; ~ ını ölçmek a-
şi măsura vorba; ~ işitmek a fi
dojenit; a fi săpunit; ~ı mı
olur? nici vorbă; negreşit;
~ olsun diye vorbă să fie!;
uzun ~ ın kısası pe scurt.
lafazan s., adj. palavragiu, lim-
but, vorbăreŃ.
lafız, -fzı s. exprimare, cuvânt;
limbaj.
laflamak vi. a sta de vorbă; a
sporovăi; a sta la şuetă.
lagün s. (geogr.) lagună.
lağap, -bı s. poreclă.
lağımcı s. 1. lucrător de canali-
zări. 2. (mil.) pionier. 3. (vulg.)
pederast.
lağıv, -ğvı s. anulare; suprimare,
abrogare; desfiinŃare.
lağvetmek vt. a anula, a suprima;
a abroga; a declara nul; a des-
fiinŃa.
lağım s. 1. canal; şanŃ. 2. cana-
lizare.
lahana s. varză.
lahavle interj. o, Doamne! O,
Doamne Dumnezeule!
lahika s. 1. (gram.) sufix. 2. adaos;
apendice; completare.
lahit, -hdi s. (arheol.) 1. mormânt;
monument funerar. 2. sarcofag.
lahmacun s. un gen de pizza
turcească; lahmagiun.
391
lâhza, lâhze s. moment, clipă;
clipită.
laik adj. laic, mirenesc, lumesc.
laikleştirmek vt. a laiciza.
laiklik, -ği s. laicism, caracter laic.
lailaheillallah s. (în islam) nu
există o altă divinitate în
afară de Allah.
lak, laka s. (chim.) lac.
lakap s. v. lağap.
lakayt adj. indiferent, impasibil,
dezinteresat; ~kalmak a fi im-
pasibil.
lakayıtlık, -ğı s. indiferenŃă, ne-
păsare, impasibilitate.
lake adj. lăcuit, lustruit, dat cu lac.
lakırdı s. 1. cuvânt, vorbă. 2. con-
versaŃie, discuŃie. 3. flecăreală,
pălăvrăgeală // ~ ağzından dö-
külmek a scăpa o vorbă, a-l lua
gura pe dinainte; ~ altında
kalmamak a replica, a răs-
punde; ~ etmek 1) a vorbi, a
discuta, 2) a bârfi; ~ taşımak a
duce vorba de colo până colo;
~ ya boğmak a sporovăi; a
trăncăni; ~yı ağızına tıkamak
a-i lua (cuiva) vorba din gură;
a întrerupe (pe cineva); ~ yı
ezip büzmek a se bâlbâi.
lakin conj. dar, însă.
laklaka s. 1. (d. berze) clănŃănit.
2. (fig.) flecăreală, pălăvră-
geală; sporovăială.
392
lakonik adj. laconic.
lakrimal adj. lacrimal.
laksatif s. adj. laxativ.
laktaz s. (biochim.) lactază.
laktik adj. lactic; ~ asit acid lactic.
laktoz s. lactoză.
lal, -li s. 1. rubin. 2. cerneală ro-
şie. 3. carmin.
lala s. 1. guvernant; guvernantă.
2. (ist.) guvernantul fiilor pa-
dişahului. 3. apelativ folosit
de sultan faŃă de vizirii lui.
lale s. (bot.) lalea.
lalettayin adv. la întâmplare,
alandala.
lalezar s. grădină de trandafiri.
lam s. lamă; lamelă.
lama s. (zool.) lamă.
lamba1 s. 1. lampă (cu petrol);
felinar. 2. (fiz.) lampă.
lamba2 s. lambă.
lambri s. lambriu.
lame s. lamé.
lamel s. lamelă.
lamine adj. laminat.
lamise s. 1. pipăit, simŃul pi-
păitului. 2. (zool.) antenă.
lando s. landou.
lanet, -ti. I. s. blestem ; ~etmek /
okumak a blestema. II. adj.
afurisit, rău // lanet olsun! fie
blestemat!
lanetleme s. blestemare, blestem.
lanetlemek vt. a blestema.
lakonik – laterit
lanetli adj. blestemat.
langust, -tu s. (zool.) langustă.
lanolin s. lanolină.
lanse adj. lansat; ~ etmek a lansa.
lantan s. (chim.) lantan.
Laos s. Laos.
Laoslu s., adj. laoŃian.
lapa s. terci // ~ ~ kar yağmak a
fulgui.
laparaskop, -pu s. (med.) lapa-
roscop.
laparaskopi s. (med.) laparos-
copie.
lapçın s. pl. botine.
lapilli s. (geol.) lapili.
Lapon s., adj. lapon.
Laponca I. limba laponă. II. adv.
în limba laponă.
Laponya s. Laponia.
Laponyalı s., adj. lapon.
lappadak interj. pleosc!; bum!
larva s. (zool.) larvă.
laser s. laser.
laso s. laŃ, lasou.
lasta s. (mar.) tonaj.
lasteks s. latex.
lastik s. 1. cauciuc. 2. elastic. 3. ga-
loş; cizme de cauciuc. 4. gumă,
radieră. 5. anvelopă, pneu.
lastikli adj. de/din cauciuc.
lata s. şipcă; scândurică.
latarna s. flaşnetă, caterincă.
latent adj. latent.
laterit, -ti s. (geol.) laterit.
laterna – leh
laterna s. v. latarna.
latif adj. plăcut; gingaş; graŃios.
latife s. glumă, snoavă.
latin s., adj. latin // ~ çiçeği (bot.)
condurul doamnei, colŃunaş.
latince I. s. limba latină. II. adv.
în limba latină, latineşte.
laubali adj. 1. necuviincios, prea
familiar, impertinent, neobră-
zat. 2. indiferent, nepăsător.
3. intim.
laübalilik, -ği s. 1. impertinenŃă,
necuviinŃă, neobrăzare, fami-
liaritate exagerată. 2. indife-
renŃă, nepăsare.
lav s. lavă.
lavabo s. 1. lavabou 2. chiuvetă.
lavanta s. lavandă, apă de lavan-
dă // ~ çiçeği (bot.) levănŃică.
lavdanom s. laudanum.
lavman s. (med.) clismă, clistir.
lavrensiyum s. (chim.) lawrenŃiu.
lavta s. 1. (muz.) lăută. 2. forceps.
lavtacı s. lăutar.
layemut, -tu adj. nemuritor, ne-
pieritor.
layiha s. 1. memorandum; notă.
2. proiect.
layık, -kı adj. 1. potrivit, cores-
punzător. 2. convenabil // ~
olmak 1) a se potrivi, 2) a
merita; ~ bulmak a considera
că este potrivit / demn.
layik adj. laic.
393
layikleştirmek vt. a laiciza.
layiklik,-ğı s. laicism.
layter s. şlep, şalandă.
laytmotif s. laitmotiv.
Laz s. laz.
Lazca I. s. limba lază. II. adv. în
limba lază.
lazer s. laser.
lâzım adj. necesar, trebuincios //
~ gelmek a trebui; ~ olmak a
fi necesar.
lâzımlık, -ğı s. 1. nevoie, necesi-
tate. 2. oliŃă, oală de noapte.
lebalep adj., adv. plin ochi.
leblebi s. năut prăjit.
ledün, -nnü s. cunoştinŃe despre
Dumnezeu; ~ ilmi teologie.
lef, -ffi s. îndoire, pliere.
leffetmek vt. a îndoi, a plia.
legal, -li adj. legal; licit.
legalleşme s. legalizare; caracter
legal.
legalleşmek vi. a se legaliza; a
căpăta un caracter legal / oficial.
legalleştirmek vt. 1. a legaliza, a
autentifica. 2. a-i da un carac-
ter legal; a oficializa.
legato adv. legato.
leğen s. 1. lighean. 2. (anat.) bazin.
Leh s. polonez.
leh prep. pentru, de partea …,
cu, în favoarea; ~ inde olmak
a fi pentru …; a fi de partea
…
394
lehçe1 s. dialect.
Lehçe2 I. s. limba poloneză.
II. adv. în limba poloneză.
lehim s. (fiz.) sudură; sudare.
lehimlemek vt. (fiz.) a suda.
lehimli adj. (fiz.) sudat.
leke s. 1. pată. 2. (fig.) ruşine,
stigmat.
lekelemek vt. a păta (şi fig.).
lekelenmek vt. a se păta (şi fig.).
lekeli adj. pătat (şi fig.).
lekesiz adj. 1. curat, fără pete.
2. (fig.) nepătat, cinstit.
leksikograf s. lexicograf.
leksikografi s. lexicografie.
leksikolog s. lexicolog.
leksikoloji s. lexicologie.
lektör s. lector (la universitate).
lenf(a) s. (biol.) limfă.
lenfatik adj. limfatic.
lenfosit, –ti s. (biol.) limfocit.
lenger s. platou, tavă.
lengüist s. lingvist.
lengüistik s. lingvistică.
lens s. lentilă, lentilă de contact.
lento adv. (muz.) lento.
leş s. stârv, leş.
letafet, -ti s. 1. plăcere, bucurie.
2. frumuseŃe, graŃie, eleganŃă.
letarji s. letargie.
letarjik adj. letargic.
Letonya s. Letonia.
Letonyalı s., adj. letonian.
Levanter s. levantin.
lehçe – libretto
levazım, levazımat, -tı s. obiecte
de strictă necesitate // ~ sınıfı
(mil.) intendenŃă.
levazımcı s., adj. (mil.) intendent.
levent, -di s. 1. (ist.) marinar. 2.
om chipeş / trupeş; om bine
făcut.
levha s. tablou, tăbliŃă, placă.
levrek s. (iht.) şalău.
ley s. leu (monedă).
leylak s. (bot.) liliac.
leylakî adj. liliachiu, violaceu.
leylek s. barză.
leyli adj. v. yatılı.
lezbiyen s. lesbiană.
leziz adj. v. lezzetli.
lezzet, -ti s. v. tat.
lezzetlendirmek vt. a da gust; a
face gustos.
lezzetlenmek vi. a se face gus-
tos, a deveni gustos.
lezzetli adj. gustos, cu un gust plăcut.
lezzetsiz adj. fără gust, fad.
lığ s. (geol.) aluviune.
lığırdamak vi. a gâlgâi.
lıkır lıkır interj. gâl-gâl.
liberal, -li adj. liberal.
liberalizm s. liberalism.
liberalleşmek vi. a se liberaliza.
Liberya s. Liberia.
Liberyalı s., adj. liberian.
libido s. libido.
libre s. livră.
libretto s. (muz.) libret.
Libya – Litvanyalı
Libya s. Libia.
Libyalı s. adj. libian.
lider s. 1. lider, conducător.
2. (sport.) lider, fruntaş.
liderlik, -ği s. conducere; poziŃie
de lider; poziŃie de fruntaş.
lif s. (biol) fibră.
lifli adj. fibros.
lig s. (sport.) ligă // ~ den duşmek
a retrograda.
ligadura s. ligatură.
Lihtenştayn s. Liechtenstein.
lika s. borangic.
liken s. (bot.) lichen.
likidasyon s. (econ.) lichidare.
likide adj. în expr.: ~ etmek a
lichida.
likidite s. (com.) lichiditate.
likit I. s. lichid. II. adj. (d. bani)
lichid.
likör s. lichior.
lila adj. lila, violet.
liman s. (mar.) port; ~ idaresi /
reisliği căpitănia portului;
~ masrafları speze portuare.
limanlamak vi. 1. a intra / a sta
în port. 2. (d. vânt pe mare) a
se linişti.
lime s. bucată; ~ ~ rupt în bucăŃele.
limit, -ti limită (şi mat.).
limited, limitet v. şirket s. (com.)
societate cu răspundere limi-
tată.
limon s. lămâie // ~ ağacı lămâi.
395
limonata s. limonadă.
limontozu, -nu, limontuzu, -nu
s.sare de lămâie.
limuzin s. limuzină.
linç, -çı s.linşaj; ~ etmek a linşa.
linolyum s. linoleum.
linotip, -pi s. linotip.
linyit, -ti s. (geol.) lignit.
lipit s. (biochim.) lipide.
lipom s. (med.) lipom.
lir (muz.) liră.
lira s. liră (monedă).
liralık s. monedă/bancnotă de o liră.
lirik adj. liric.
lirizm s. lirism.
lisan s. (lingv.) limbă; vorbire.
lisans s. licenŃă.
lisanslı s. adj. licenŃiat.
lisansüstü, -nü adj. postuniver-
sitar.
lise s. liceu.
liseli s. elev de liceu, licean.
liste s. listă.
literatür s. 1. literatură. 2. bi-
bliografie.
litografya, litografi s. litografie.
litografyacı s. litograf.
litosfer s. litosferă.
litre s. litru.
litrelik s. vas de un litru // iki ~
vas de doi litri.
liturya, litürji s. liturghie.
Litvanya s. Lituania.
Litvanyalı s., adj. lituanian.
396
lityum s. (geol.) litiu.
liva s. 1. drapel. 2. (mil.) brigadă;
~ komutanı comandant de bri-
gadă.
livar s. heleşteu, bazin pentru
peşti.
liyakat, -tı s. 1. folos, avantaj.
2. merit.
liyakatli s. 1. folositor, avanta-
jos, convenabil. 2. merituos.
liyakatsiz s. 1. nefolositor; deza-
vantajos, neconvenabil. 2. fără
merit, nemerituos.
lobi s. 1. hol, foaier. 2. lobby.
lobut, -tu s. măciucă; ghioagă,
bâtă.
loca s. lojă.
lodos s. 1. vânt miază-zi, din sud,
austru. 2. sud, miază-zi.
logaritma s. logaritm; ~ tablosu
tabelă de logaritmi.
logofet s. (ist.) logofăt.
loğ s. tăvălug.
loğusa, lohusa s. lehuză.
loğusalık s. lehuzie.
lojistik s. logistică.
lojman s. locuinŃă de serviciu
lokal, -li I. s. local, restaurant,
club de noapte. II. adj. local,
dintr-un anumit loc.
lokanta s. restaurant, local.
lokatif s. (gram.) locativ.
lokavt s. lock-out, locaut.
lityum – lökün
lokma s. îmbucătură, înghiŃitură
// ~ sını dökmek (rel.) a
împărŃi/ a da de pomană.
lokmanruhu, -nu s. eter.
lokomotif s. locomotivă.
lokum s. rahat-lokum.
lomboz s.(mar.) hublou.
lop, -pu s. I. (anat.) lob. II. (în
expr.) ~ et carne macră // ~
yumurta ou fiert moale.
lopçuk s. (anat.) lobul.
lorentiyum s. (chim.) lawrenŃiu.
lort s. 1. lord; ~ lar Kamarası
Camera lorzilor. 2. (fig.) (d.
oameni) bogat, înstărit.
lostra s.lustragerie.
lostracı s. lustragiu.
losyon s. loŃiune.
loş adj (d. locuri) întunecos;
obscur.
loşluk, -ğu s. loc întunecos; întu-
neric; obscuritate.
lota s.(iht.) mihalŃ.
lotarya s. loterie.
loto s. loto.
lotus s. (bot.) lotus.
Lozan s. Laussane.
lök I. s. cămilă (masculul). II. mare,
uriaş; ditamai, coşcogea.
lökoplast, -ti s. leucoplast.
lökosit, -ti s. (biolog.) leucocită.
lökün s. chit, mastic.
löpür – maaile
löpür s. plescăit, pleoscăit; ~ ~
yemek a mânca cu zgomot /
cu plescăit.
lös s. (geol.) loess.
lösemi s. (med.) leucemie.
lösemili adj. bolnav de leucemie.
lubun s. pederast, homosexual
(pasiv).
lumbagos s. (med.) lumbago.
lunapark, -kı s. lunaparc.
lutr s. (zool.) vidră, lutră.
Lübnan s. Liban.
Lübnanlı adj. libanez.
lübnansediri, -ni s. (bot.) cedru
de Liban.
lüfer s. (iht.) lufar.
lügat, -ti s. 1. cuvânt, vorbă.
2. dicŃionar // ~ bilgini lexico-
log; ~ bilimi lexicologie.
lüks s. 1. (fiz.) lux. 2. lux, bogă-
Ńie, somptuozitate.
Lüksemburg s. Luxemburg.
Lüksemburglu s. luxemburghez.
lüle s. 1. lulea. 2. buclă, cârlionŃ.
lületaşı, -nı s.(geol.) magnezit.
lümen s. (fiz.) lumen.
M
m M a şaisprezecea literă a
alfabetului limbii turce; sunet
notat cu această literă
397
lümpenproletarya s. lumpen-
proletariat.
lüp, -pü I. s. chilipir. II. interj.
hap!
lüpçü s. chilipirgiu; parazit.
lüterci s., adj. luteran.
lütercilik, -ğı s. luteranism.
lüteriyen s. adj. luteran.
lütfen adv. fii, te rog, amabil!, fii
bun, te rog; fiŃi amabil, vă
rog!
lütfetmek vt. a binevoi, a găsi de
cuviinŃă; a catadicsi, a socoti de
demnitatea sa (să facă ceva).
lütüf, -tfu s. amabilitate, politeŃe,
curtenie; bunăvoinŃă.
lütüfkâr adj. amabil; binevoitor;
politicos, curtenitor.
lüzüm s. 1. necesitate, nevoie.
2. utilitate; ~ görmek a consi-
dera necesar.
lüzumlu adj. 1. necesar. 2. util,
trebuincios.
lüzumsuz adj. inutil, de prisos;
superfluu.
lüzumsuzluk, -ğu s. inutilitate,
zădărnicie.
maada prep. afară de ..., în afară
de ...; cu excepŃia ...; bundan
~ în afară de aceasta.
maaile adv. cu întreaga familie.
398
maalesef adv. cu părere de rău,
cu regret; din păcate.
maarif s. 1. instrucŃie, educaŃie.
2. învăŃământ.
maaş s. salariu; retribuŃie.
maaşlı s., adj. salariat; om al
muncii.
maatteessüf adv. v. maalesef.
mabet s. templu.
mabut s. 1. divinitate, dumne-
zeu. 2. idol.
Macar I. s. maghiar, ungur. II.
adj. maghiar, ungar, unguresc.
Macarca I. s. limba maghiară,
ungureşte. II. în limba ma-
ghiară, ungureşte.
Macaristan s. Ungaria.
macera s. aventură.
maceracı, maceraperest, -ti s.,
adj. aventurier; aventurist.
maceralı adj. cu aventură, cu
peripeŃii.
macun s. pastă (şi culin.); diş ~u
pastă de dinŃi // camcı ~u
chit.
macunlamak vt. a chitui.
maç, -çı s. meci; futbol ~ı meci
de fotbal; boks ~ı meci de
box; ~yapmak a face meci.
maça s. pică (la carte de joc).
maçuna s. macara.
Madagaskar s. Madagascar.
madalya s. medalie; altın ~ me-
dalia de aur; gümüş ~ medalie
de argint; bronz ~ medalie de
bronz; ~nın ters tarafı re-
versul medaliei.
madalyon s. medalion.
maalesef – maestoso
madam s. doamnă (formulă de
adresare pentru nemusul-
mance).
madde s. 1. (fiz.) materie, sub-
stanŃă. 2. element component;
material. 3. (jur.) articol.
4. subiect, chestiune.
maddeci adj. (fil.) materialist.
maddecilik, -ği s. (fil.) materia-
lism.
maddeleştirmek vt. a materia-
liza.
maddesel, maddi adj. material.
maddileşmek vi. a se materializa.
maddiyat, -tı s. materialitate.
madem (ki) conj. deoarece,
fiindcă, de vreme ce.
maden I. s. 1. metal. 2. minereu.
3. mină; altın ~i mină de aur.
II. adj. 1. mineral; ~ suyu apă
minerală. 2. de/din metal.
madenci s. minier.
madencilik, -ği s. minerit.
madeni adj. v. maden (II).
madenkömürü, -nü s. huilă.
madensel adj. 1. metalic. 2. mi-
neral.
madensi I. adj. metalic. 2. s. me-
taloid, neferos.
maderşahi adj. matriarhal.
maderşahilik, -ği s. matriarhat.
madik s. joc cu bile (de copii).
madrabaz s., adj. înşelător; pun-
gaş, escroc.
madrabazlık, -ğı s. matrapazlâc;
pungăşie.
madrigal, -li s. madrigal.
maestoso adv. maiestoso.
maestro – mahfil
maestro s. (muz.) maestru.
mafsal s. (anat.) articulaŃie, în-
cheietură.
mafya s. mafie.
maganda s. golan, derbedeu.
magazin s. (d. publicaŃii, perio-
dice) magazin.
magma s. (geol.) magmă.
magnetik adj. magnetic; ~alan
câmp magnetic.
magnetizma s. magnetism.
magneto s. (fiz.) magnetou.
magnezyum s. magneziu.
Magosa s. Famagusta.
mağara s. peşteră.
mağarabilim s. speologie.
mağarabilimci s. speolog.
mağaza s. 1. magazin. 2. maga-
zie.
mağdur adj. 1. neîndreptăŃit, ne-
justificat. 2. injust, nedrept.
3. situaŃie precară, neajuns,
neplăcere, necaz.
mağduriyet, mağdurluk, -ğu s.
1. neîndreptăŃire, nejustifi-
care. 2. nedreptate, injustiŃie.
mağlubiyet, -ti s. înfrângere; ~e
uğramak a suferi o înfrân-
gere.
mağlup adj. înfrânt, învins; ~ et-
mek a învinge; ~ olmak a fi
învins/înfrânt.
Mağrip s. Maghreb, Mahrip (Al-
geria, Tunisia, Maroc).
mağrur adj. mândru, orgolios.
mahal, -lli s. loc; teritoriu.
399
mahalle s. cartier; zonă; ~ okulu
şcoală de cartier; dış ~ peri-
ferie; ~ karısı mahalagioaică.
mahallebi s. v. muhallebi.
mahalleli s. locuitor al unui car-
tier.
mahalli adj. local; ~ adetler obi-
ceiuri locale; ~ idare admi-
nistraŃie locală.
mahallileşmek vi. a se localiza.
maharet, -ti s. pricepere, iscu-
sinŃă, îndemânare.
maharetli adj. priceput, iscusit,
îndemânatic.
maharetsiz adj. nepriceput, ne-
îndemânatic.
mahcubiyet, -ti s. jenă; sfială,
stânjeneală.
mahcup adj. jenat, ruşinat; ~ ol-
mak a se jena, a se ruşina;
~ etmek a jena., a stânjeni.
mahcupluk s. v. mahcubiyet.
mahcur adj. (d. persoane) limi-
tat.
mahcuz adj. (jur.) sechestrat.
mahdum s. fiu, odraslă.
mahdut adj. 1. delimitat; limitat.
2. restrâns, redus, limitat.
mahfaza s. toc, teacă; husă.
mahfe s. coş pus pe spatele
cămilei.
mahfi adj. secret, ascuns.
mahfil s. 1. loc de întâlnire; club.
2. auditoriu. 3. mahfil (loc
mai ridicat în incinta unei
moschei rezervat pentru să-
vârşirea rugăciunii de către
unele personalităŃi); altar.
400
mahfuz adj. 1. ascuns, dosit.
2. păstrat; (bine) păzit; rezer-
vat.
mahfuzen adv. sub escortă.
mahir adj. v. maharetli.
mahiyet, -ti s. trăsătură, însuşire,
caracteristică; esenŃă, sub-
stanŃă.
mahkeme s. judecătorie; tribu-
nal; ~ kararı hotărâre judecă-
torească; ~ ye vermek a da în
judecată.
mahküm I. s. (jur.) condamnat.
II. adj. (fig.) obligat, con-
strâns; forŃat; ~ etmek a con-
damna; a blama, a învinui.
mahkûmiyet, -ti s. (jur.) con-
damnare.
mahlas s. pseudonim.
mahluk, -ku s. creatură, făptură.
mahlukat, -tı s., pl. creaturi, făp-
turi.
mahlul, -lü s. 1. (chim.) soluŃie.
2. (jur.) proprietate intrată în
proprietatea statului (în lipsă
de moştenitori).
mahlut, -tu I. adj. amestecat.
II. s. (chim.) amestec.
mahmi adj. protejat, apărat.
mahmude s. (bot.) volbură.
mahmudiye s. (ist.) mahmudea
(monedă de aur turcească care
a circulat şi în Ńările româ-
neşti, în sec. al XIX-lea).
mahmur adj. mahmur; buimăcit.
mahmurçiçeği, -ni s. (bot.) şo-
fran.
mahfuz – mahsup
mahmurluk, -ğu s. mahmureală;
buimăceală.
mahmuz s. pinten (şi la cocoş).
mahmuzlamak vt. a da pinteni
(calului).
mahmuzlu adj. 1. (d. cocoş)
pintenat. 2. cu pinteni.
mahpus s., adj. deŃinut, arestat,
captiv.
mahpushane s. închisoare, peni-
tenciar.
mahra s. paner (pentru cărat
struguri).
mahrama s. maramă.
mahreç s. 1. ieşire, loc de ieşire.
2. (fiz.) evacuare. 3. (mat.)
numitor. 4. (econ.) debuşeu.
mahrek, -ki s. (astr.) orbită.
mahrem I. s. confident. II. adj.
1. tainic, secret. 2. (în islam)
rudă apropiată (cu care nu se
poate încheia o căsătorie).
mahremane adv. în mod con-
fidenŃial; intim.
mahremiyet, -ti s. 1. secret,
taină; intimitate. 2. confi-
denŃă; confidenŃialitate.
mahrukat, -tı s. combustibil.
mahrum adj. privat, lipsit de...
mahrumiyet, -ti s. privaŃiune,
privare de…
mahrut, -tu s. (mat.) con.
mahrutî adj. conic.
mahsul, -lü s. recoltă; producŃie
(agricolă).
mahsuldar adj. productiv.
mahsup adj. calculat, socotit;
~ etmek a calcula, a socoti.
mahsur – makaslamak
mahsur adj. încercuit, împre-
surat.
mahsus1 I. adj. special, propriu.
II. adv. în mod special; în
mod deosebit; mai ales, cu
deosebire.
mahsus2 adj. sensibil // ~ ve
namahsus abia perceptibil.
mahşer s. 1. (în islam) locul
unde se vor aduna toŃi oa-
menii în ziua judecăŃii de
apoi; ~ günü ziua judecăŃii de
apoi. 2. (fig.) îmbulzeală /
învălmăşeală mare; haraba-
bură mare.
mahunya s. (bot.) mahon.
mahut adj. ştiut, cunoscut.
mahvetmek vt. a distruge, a
nimici (şi fig.); a ruina.
mahvolmak vi. a fi distrus, a fi
nimicit (şi fig.); a fi ruinat.
mahya s. ghirlande de becuri
multicolore prinse între două
minarete în luna Ramazan.
mahzar s. petiŃie; memoriu.
mahzen s. pivniŃă; subsol; depo-
zit.
mahzun adj. trist, melancolic.
mahzunluk, -ğu s. tristeŃe, me-
lancolie.
mahzur s. 1. neajuns, defect, in-
convenient, dezavantaj. 2. ob-
stacol, piedică, impediment;
~ görmek a avea obiecŃii; a
ridica obiecŃii.
mai1 adj. v. mavi.
mai2 adj. acvatic, de apă; apos.
401
mail adj. 1. înclinat, aplecat.
2. (fig.) predispus, înclinat;
dispus.
main s. (mat.) romb.
maişet, -ti s. subzistenŃă; hrană;
trai.
maiyet, -ti s. 1. companie, tovă-
răşie. 2. întovărăşire, însoŃire.
3. suită.
majeste s. maiestate, majestate;
~leri maiestatea-voastră; mă-
ria-voastră.
majör adj. 1. (muz.) major. 2. (log.)
major; premisă majoră.
majüskül s. (literă) majusculă.
makabil, -bli s. precedent; ante-
cedent.
makadam s. macadam.
makak s. (zool.) macac (mai-
muŃe mici).
makale s. articol (de ziar); baş ~
articol de fond; editorial.
makam s. 1. loc, teritoriu.
2. rang, poziŃie, post. 3. (muz.)
ton // askeri ~lar autorităŃi
militare.
makanyos s. (la jocul de cărŃi)
rigă; popă; crai.
makara s. 1. bobină, mosor.
2. (la rac) cleşte. 3. macaz.
makarna s., pl. macaroane.
makarnacı s. macaronar; italian.
makas s. 1. foarfece. 2. (la rac)
cleşte. 3. macaz.
makasçı s. acar.
makaslamak vt. 1. a tăia cu
foarfeca. 2. (fig.) a scurta.
402
makat s. 1. şezut, dos, anus.
2. macat, cuvertură.
makber s. v. mezar.
makbul, -lü adj. 1. acceptat,
admis; agreat. 2. (d. mărfuri)
căutat // ~e geçmek a fi
admis, a fi acceptat.
makbuz s. chitanŃă.
Makedonca I. s. limba macedo-
niană. II. adv. în limba mace-
doniană.
Makedonya s. Macedonia.
Makedonyalı s., adj. macedo-
nian.
maket, -ti s. machetă
makina, makine s. 1. maşină;
dikiş ~sı maşină de cusut; he-
sap ~sı maşină de calculat;
yazı ~sı maşină de scris.
2. mecanism, maşinărie; saa-
tin ~sı mecanismul ceasorni-
cului.
makineci s. mecanic; maşinist.
makineleşmek vi. a se mecaniza.
makineleştirmek vt. a mecaniza.
makineli adj. automat; meca-
nizat; ~ tüfek armă automată.
makineyağı, -nı s. uleı de motor;
lubrifiant.
makinist, -ti s. v. makineci.
makiyaj s. machiaj.
makrama s. v. mahrama.
makrame s. macrameu, macramé.
makroiktisat s. macroeconomie.
makrosefal, -li s. macrocefal.
makrosefali s. macrocefalie.
makrosit, -ti s. (biol.) macrocit;
megalocit.
makat – mal1
maksat s. 1. scop, Ńel, intenŃie;
obiectiv. 2. dorinŃă // ~ güt-
mek a urmări, a Ńinti.
maksatlı adj. intenŃionat, cu o
anumită intenŃie; tendenŃios.
maksi adj. maxi; ~ etek fustă maxi.
maksimal, -li adj. maximal.
maksimum s. maximum.
maksure s. 1. maksure (loc
îngrădit cu un gărduleŃ în in-
cinta geamiilor, destinat nota-
bilităŃilor). 2. maksure (locul
cel mai onorant într-o casă).
maksut, -du s. 1. dorinŃă, nă-
zuinŃă, aspiraŃie, trebuinŃă. 2.
scop, Ńel; obiectiv.
maktu, -uu adj. 1. definitiv;
ferm; fix; ~ fiyat preŃ fix.
2. vândut angro/cu ridicata.
maktuan adv. angro, cu ridicata,
cu toptanul.
maktul adj. omorât, ucis; ~ düş-
mek/olmak a fi ucis/omorât.
makul, -lü adj. 1. logic, raŃional.
2. (d. oameni) înŃelept.
makule s. 1. gen, specie; sort.
2. categorie, fel.
makûsen adv. invers; ~ mütena-
sip invers proporŃional
makyaj s. machiaj, machiere; ~
yapmak a face machiaj, a se
machia.
makyajcı s. machior.
makyavelizm, makyavelcilik s.
machiavelism; perfidie, mes-
chinărie.
mal1 s. 1. vite. 2. cireadă de vite.
mal2 – mamut
mal2 s. 1. bun, avere; avuŃie:
gayrimenkul ~lar bunuri imo-
biliare; menkul ~lar bunuri
mobiliare. 2. marfă; ~ın gözü
marfă de calitate superioară // ~
edinmek a deveni proprietar.
ma la s. mistrie.
malarya s. (med.) malarie.
malaga s. (d. vin) malaga.
malak, -ğı s. pui de bivoliŃă.
malakit, -ti s. (mineral) malahit.
malaklamak vt. (d. bivoliŃe) a
făta.
malalamak vt. a da cu mistria.
Malaysiya s. v. Malezya.
malaz s. 1. loc mocirlos/ mlăşti-
nos. 2. câmp inundat. 3. pâr-
loagă.
Maldiv Adaları, -nı s. Đnsulele
Maldive.
maletmek vt. 1. a obŃine; a rea-
liza; a dobândi. 2. a atribui; a
pune pe seama/pe socoteala
cuiva. 3. a-şi însuşi, a-şi apro-
pia.
Malezya s. Malayezia.
Malezyalı s., adj. malayezian.
malgama s. almagam.
malf adj. financiar, fiscal; pecu-
niar; ~yıl an financiar.
Mali s. Mali.
malik, -ki s. posesor.
malikâne s. conac; moşie, dome-
niu.
Maliki s. (în islam) Maliki (una
dintre cele patru orientări ale
sunismului).
403
maliye s. finanŃe, fisc; ~ bakanı
ministru de fınanŃe; ~ bakan-
lığı ministerul de finanŃe.
maliyeci s. financiar, specialist
în finanŃe.
maliyet s. preŃ de cost.
malmüdürü, -nü s. (în Turcia)
şeful fiscului în districte.
malolmak vi. 1. a se obŃine; a se
realiza; a fi dobândit. 2. a fi
pus pe seama / pe socoteala
cuiva.
malt, -tı s. malŃ.
Malta s. Malta.
maltız s. pirostrie.
malul s., adj. infirm, invalid;
harp ~ü invalid de război.
maluliyet, -ti s. infirmitate, inva-
liditate.
malum adj. cunoscut, ştiut; her-
kesçe ~ arhicunoscut.
malumat, -tı s. cunoştinŃe, date.
malzeme s. material, echipa-
ment.
mama s. biberon.
mamafih conj. deşi, cu toate că.
mamaliga s. mămăligă.
mamul, -lü s., adj. produs, fa-
bricat.
mamulat, -tı s., pl. produse, fa-
bricate.
mamur adj. prosper, înfloritor.
2. (d. terenuri) cultivat,
lucrat. 3. (d. locuri, Ńinuturi)
locuit; populat.
mamut, -tu s. (zool.) mamut.
404
mana s. 1. sens, înŃeles; semni-
ficaŃie; ~yı mecazî sens figu-
rat. 2. (fig.) sens, tâlc.
manalı adj. 1. cu sens de…
2. semnificativ. 3. (fig.) cu
tâlc.
manasız adj. 1. fără sens. 2. ne-
semnificativ. 3. (fig.) absurd.
manasızlık, -ğı s. absurditate.
manastır s. mănăstire.
manav s. zarzavagiu.
manca s. 1. mâncare, aliment.
2. mâncare pentru câini şi
pisici.
mancınık, -ğı s. catapultă.
Mançu s. manciurian.
Mançuca I. limba manciuriană.
II. adv. în limba manciuriană.
Mançurya s. Manciuria.
Mançuryalı s., adj. manciurian.
manda1 s. bivol.
manda2 s. (ist.) mandat.
mandal s. 1. clanŃă, mâner (la
uşă etc.) 2. cârlig de rufe;
clamă.
mandalina s. (bot.) mandarină //
~ ağacı mandarin.
mandallamak vt. 1. a zăvorî, a
încuia. 2. a prinde rufele cu
cârlige (pe frânghie).
mandater s. (pol.) mandatar;
~ devlet Ńară mandatară.
mandıra s. stână, târlă.
mandolin s. mandolină.
mandril s. (zool.) mandril.
manej s. manej.
manen adv. moraliceşte, sufle-
teşte.
mana – manivela
manevî adj. 1. moral; cinstit.
2. spiritual; ~ evlat copil
adoptiv; ~ işkence (jur.) con-
strângere morală.
maneviyat, -tı s. moral, stare
morală.
manevra s. manevră (şi fig.).
manga s. (mil.) grupă.
mangal s. grătar (pentru fript),
mangal.
mangan, manganez s. mangan.
manganin s. (chim.) manganin.
mangır s. 1. (ist.) mangâr (mo-
nedă veche turcească). 2. (d.
bani) mărunŃiş. 3. brichetă
(pentru aprins narghileaua).
mango s. (bot.) mangotier, man-
ghier.
mâni s. piedică, obstacol: ~ ol-
mak a se opune; a împiedica.
mani1 s. manie, obsesie; capriciu.
mani2 s. (în literatura turcă)
mani, catren popular; manea.
mânia s. v. mâni.
manidar adj. cu înŃeles, cu tâlc;
semnificativ; pilduitor; eloc-
vent, ilustrativ.
manifatura s. manufactură, Ńesă-
turi.
manifesto s. 1. (mar.) declaraŃie
de vamă. 2. manifest.
manikür s. manichiură.
manikürcü s. manichiuristă.
manipülasyon s. manipulare.
manipülatör s. manipulator, ma-
nipulant.
manivela s. 1. manivelă. 2. (mec.)
levier.
mankafa – margarin
mankafa I. s. răpciugă, morbă
(boala cailor). II. adj. greoi la
minte, nătâng, mărginit; stu-
pid.
manken s. manechin.
manolya s. (bot.) magnolie.
manometre s. (fiz.) manometru.
mansiyon s. menŃiune, distincŃie
onorifică.
mansup adj. 1. numit, pus, pla-
sat. 2. aşezat, plasat.
Manş Denizi, -ni s. Marea Mâ-
necii.
manşet, -ti s. 1. (tipogr.) man-
şetă; titlu, cap. 2. (text) man-
şetă.
manşon s. manşon.
mantalite s. mentalitate.
mantar s. 1. ciupercă. 2. (bot.)
plută. 3. dop de plută. 4. (fig.)
născocire, minciună; ~ atmak
a născoci // ~a basmak a fi
păcălit/înşelat.
mantarcı s. ciupercar. 2. (fig.)
escroc.
mantı s. colŃunaş.
mantık, -ğı s. logică.
mantıki adj. logic.
mantıksız adj. ilogic.
manto s. mantou.
manüel s. manual.
manya s. manie.
manyak, -ğı s., adj. maniac.
manyaklık, -ğı s. manie.
manyetik adj. magnetic; ~ alan
câmp magnetic; ~ rezonans
(med.) rezonanŃă magnetică.
manyetit s. (mineral) magnetit.
405
manyetize adj. magnetizat (şi
fig.).
manyetizma s. 1. magnetism.
2. hipnotism.
manyeto s. v. magneto.
manyetefon s. magnetofon.
manyezit, -ti s. (geol.) magnezit.
manyok s. (bot.) manioc.
manzara s. peisaj, privelişte,
perspectivă.
manzum adj. în versuri, versifi-
cat.
manzume adj. poezie, poem.
map, -pı s. mapă.
marabus s. (ornit.) marabu.
maral s. căprioară.
marangoz s. tâmplar, dulgher.
marangozbalığı s. (iht.) peşte
ferăstrău.
marangozluk, -ğu s. tâmplărie,
dulgherie.
maraton s. (sport) maraton.
maraz I. s. 1. boală, maladie.
2. (fig.) pacoste, belea, necaz.
II. adj. (de oameni) rău, rău-
tăcios; periculos.
maraza s. discordie, neînŃele-
gere; dispută // ~ aramak a
căuta ceartă; ~ çıkarmak a
provoca discordie.
marazi adj. de boală; patologic.
marazlı adj. bolnav; într-o stare
proastă de sănătate.
marda s. rebut.
mareşal, -li s. mareşal.
mareşallik, -ği s. grad de mare-
şal.
margarin s. margarină.
406
margarit, -ti s. (bot.) margaretă.
marifet, -ti s. pricepere, dibăcie,
abilitate.
marifetli adj. priceput, dibaci,
abil.
marijuana s. marijuana.
marinas s. port de iahturi.
mark, -kı s. marcă (monedă).
marka s. 1. marcă, inscripŃie.
2. (sport) marcaj.
markalamak vt. a marca (şi
sport).
markalı adj. marcat.
marke adj. marcat; ~ etmek
(sport) a marca.
market, -ti s. magazin universal,
supermarket.
marki, markiz s. marchiz.
marksizm s. marxism.
Marmara Denizi, -ni s. Marea
Marmara.
marmelat, -tı s. marmeladă.
marn s. (geol.) marnă.
maroken s. marochin, saftian.
marpuç s. tubul lung al narghi-
lelei.
Mars s. Marte.
mars s. (la jocul de table) marŃ.
marş I. s. (muz.) marş. II. interj.
(mil.) marş! ~ ~ fuga marş!
marşandiz s. tren de marfă,
mărfar.
marşpiye s. (tehn.) marşarier.
mart, -tı s. martie; ~ ayı luna
martie; ~ ayında în luna martie
// ~ havası vreme instabilă.
margarit – maskara
martaval s. minciună, scorneală;
balivernă; ~ atmak/okumak a
scorni, a spune minciuni.
martavalcı s., adj. mincinos; pa-
lavragiu.
martı s. (ornit.) pescăruş.
Martinik s. Martinica.
maruf adj. cunoscut, ştiut.
marul s. (bot.) lăptucă.
Maruni s., adj. maronit.
maruz adj. expus, descoperit // ~
kalmak a fi expus la…
maruzat, -tı s. cerere, doleanŃă;
petiŃie.
marya s. 1. (la ovine) femelă;
oaie; capră. 2. peşte mic; ~
ağı plasă pescărească deasă.
mas s. sugere, supt.
masa s. masă; yemek ~sı masă de
bucătărie; ~ örtüsü faŃă de masă.
masaj s. masaj; ~ yapmak a masa,
a face masaj.
masajcı s. masor.
masal s. basm, poveste (şi fig.); ~
okumak (fig.) a spune poveşti;
~ gibi fabulos; incredibil.
masalcı s. povestitor.
masat, -tı s. pilă.
masatenisi, -ni s. tenis de masă,
ping-pong.
masatopu, -nu s. v. masatenisi.
masif adj. masiv.
mask, -kı s. mască.
maskara I. s. 1. bufon, măs-
cărici. 2. mască de carnaval.
3. ruşine, batjocură. II. adj.
distractiv, amuzant // ~ etmek
a face (pe cineva) de râs; ~
maskaralanmak – maşa
olmak a se face de râs; ~ya
almak a lua (pe cineva) în
derâdere, a lua (pe cineva)
peste picior.
maskaralanmak,
maskaralaşmak vi. a se face
de râs, a ajunge de batjocură.
maskaralık, -ğı s. 1. bufonerie.
2. ruşine, batjocură.
maske s. mască (şi fıg.); gaz ~si
mască de gaze; mukavva ~
mască de carnaval // ~sini
atmak a-şi da arama pe faŃă;
~sini kaldırmak a da (pe
cineva) de gol; ~si düşmek a
se da de gol.
maskelemek vt. a masca (şi fig.)
maskeli adj. mascat; ~ balo bal
mascat.
maskot, -tu s. mascotă.
maslahat, -tı s. 1. afacere, tran-
zacŃie. 2. problemă, ches-
tiune, treabă. 3. (vulg.) penis.
maslahatgüzar s. (dipl.) însărci-
nat cu afaceri.
maslak, -ğı s. 1. conductă de apă.
2. bazin; rezervor. 3. cadă mare.
maslup adj. atârnat, agăŃat; spân-
zurat.
masmavi adj. albastru intens,
albastru închis.
mason s. mason, francmason.
masonluk, -ğu s. masonerie.
masör s. masor.
masöz s. maseză.
masraf s. cheltuială; ~ etmek a
cheltui; ~ı çekmek a suporta
cheltuielile, a plăti; ~a girmek
407
a intra la cheltuieli; ~a
sokmak a băga la cheltuieli.
masraflı adj. costisitor, scump.
massetmek vt. 1. a suge.
2. (chim., fiz.) a absorbi.
mastar s. 1. sursă, origine.
2. (gram.) infinitiv; nume
verbal; ~ kipi modul infinitiv.
master s. cu diplomă de masterat
(în diferite domenii).
mastı s. (d. rasă de câini) boldei,
cotei, baset.
mastıçiçeğini, -ni s. (bot.) har-
nică, buruiană de leac.
mastika s. mastică.
mastor, mastur adj. beat criŃă.
mastürbasyon s. masturbare,
masturbaŃie.
masum I. adj. inocent, nevino-
vat. II. s. (fig.) copil.
masumane adv. cu inocenŃă.
masumiyet, -ti s. inocenŃă, nevi-
novăŃie.
masumluk, -ğu s. inocenŃă.
masun adj. apărat, păzit, prote-
jat.
masuniyet, -ti s. imunitate, in-
violabilitate; diplomasi ~i
imunitate diplomatică; mes-
ken ~i (jur.) inviolabilitatea
domiciliului; ~i şahsiye /
şahsi ~ (jur.) inviolabilitatea
persoanei.
masura s. 1. mosor. 2. canal de
scurgere; deversor; robinet
(la cişmea).
maşa s. 1. cleşte pentru foc (şi
fig.), vătrai. 2. (fig.) unealtă.
408
maşallah s., interj. ce minunat!,
splendid!; să nu fie de deochi!.
maşatlık, -ğı s. (la creştini) ci-
mitir.
maşer s. societate, colectivitate;
mulŃime.
maşeri adj. social; colectiv.
maşrapa s. cană (de tablă); ul-
cică.
maşuk, -ku s. iubit, amant.
maşuka s. iubită, amantă.
mat1, -ti (la şah) mat; ~ etmek a
face (pe cineva) mat (şi fig.);
~ olmak a fi mat (şi fig.).
mat2, -ti adj. mat, opac.
matador, -ru s. matador.
matafora s. (mar.) gruie.
matara s. bidon, ploscă.
matbaa s. tipografie, imprimerie.
matbaacı s. tipograf.
matbu, -u adj. tipărit, imprimat.
matbua s. tipăritură.
matbuat s. presă, mass-media.
matem s. doliu; ~ tutmak a Ńine
doliu.
matematik, -ği s. matematică.
matematikçi s. matematician.
matematiksel adj. matematic.
matemli adj. îndoliat.
materyalizm s. (fil.) materialism.
matine s. matineu.
matkap s. v. delgi.
matmazel s. domnişoară.
matrah s. (fin.) bază de calcul
(pentru impozitare).
matrak, -ğı I. s. bâtă, ciomag.
II. adj. ilar, hazliu; nostim.
matriarkal, -li adj. matriarhal.
maşallah – maymuncuk
matris s. (tehn.) matriŃă.
matuf adj. 1. înclinat; aplecat.
2. îndreptat; direcŃionat.
matuh s., adj. dement, nebun.
maun s. (bot.) mahon.
maval s. minciună sfruntată/gro-
solană.
mavi adj. albastru; azuriu.
mavilik, -ği s. albastru (culoare);
(d. cer) azur.
mavileşmek vi. a se înălbăstri, a
deveni albastru.
mavileştirmek vt. a înălbăstri, a
colora în albastru.
mavilik, -ği s. albastru, albăs-
trime, albăstreală.
mavimsi adj. albăstrui.
maviş s., adj. (om) blond şi cu
ochi albaştri.
mav(u)na s. şlep.
mavzer s. (mil.) mauser.
maya s. 1. drojdie, ferment.
2. (fig.) esenŃă.
mayalamak vt. a pune la dospit/
fermentat.
mayasıl s. 1. (med.) eczemă.
2. hemoroizi.
maydanoz s. pătrunjel.
mayhoş adj. dulce-acrişor.
mayın s. (mil.) mină; ~ dökmek a
mina; ~ tarlası câmp de mine.
mayınlamak vt. (mil.) a mina.
mayıs s. mai; ~ ayı luna mai; ~
ayında în luna mai // ~ böceği
(zool.) cărăbuş.
maymun s. maimuŃă (şi fig.).
maymuncuk s. şperaclu.
maymunluk – mecidiye
maymunluk, -ğu s. maimuŃă-
reală.
mayo s. costum de baie.
mayonez s. maioneză.
maytap s. foc de artificii, rachetă
// ~a almak a lua (pe cineva)
peste picior, a ironiza.
mazbata s. 1. proces-verbal.
2. protocol // ~ muharriri (d.
persoane) raportor.
mazbutu, -tu adj. 1. înregistrat,
înscris. 2. notat, specificat.
3. aranjat, plăcut, ordonat.
4. protejat, ferit, apărat.
mazeret, -ti s. scuză; justificare;
~ göstermek a prezenta justi-
ficări.
mazeretli adj. scuzabil; justifi-
cabil.
mazgal s. (mil.) ambrazură; crenel.
mazgallı adj. crenelat, cu crene-
luri; cu ambrazură.
mazhar adj. 1. onorat, respectat.
2. (d. state) favorizat // ~ı
itibar olmak 1) a fi onorat/
respectat, 2) a fi favorizat.
mazi s. trecut; ~de în trecut //
~ye karışmak a fi de dome-
niul trecutului.
mazlum adj. 1. oprimat, exploa-
tat. 2. supus, smerit.
mazoşist, -ti s., adj. masochist.
mazoşizm s. masochism.
mazot, -tu s. păcură; ŃiŃei.
mazul, -lü adj. destituit, scos
(dintr-o funcŃie).
mazuliyet, -ti s. destituire.
409
mazur adj. scuzat, iertat // ~ gör-
mek/ tutmak a scuza.
mazurka s. mazurcă.
meal, -li s. sens, semnificaŃie;
conŃinut, cuprins.
mealen adv. după sens, după
conŃinut.
mebde s. 1. început. 2. (fig.)
origine.
mebiz s. (anat.) ovar.
meblağ s. 1. sumă, total. 2. sumă
de bani.
mebus s. deputat.
mecal, -li s. putere, forŃă.
mecalsiz adj. sleit de puteri, epuizat.
mecalsizlik, -ği s. oboseală, epu-
izare.
mecaz s. sens figurat; metaforă.
mecazen adv. în sens figurat;
metaforic.
mecazi adj. figurat; metaforic.
mecbur adj. obligat, silit, con-
strâns; ~ etmek a obliga, a
constrânge; ~ olmak a fi obli-
gat, a fi constrâns.
mecburen adv. în mod obliga-
toriu; în mod necesar, nea-
părat; vrând-nevrând.
mecburi adj. 1. obligatoriu.
2. forŃat, silit; ~ iniş aterizare
forŃată.
mecburiyet, -ti s. obligativitate;
~inde kalmak a fi forŃat, a fi
obligat.
meccani adj. gratuit, gratis.
mecidiye s. (ist.) monedă veche
de argint.
410
meclis s. 1. societate, colecti-
vitate. 2. adunare, consiliu;
reuniune; Büyük Millet ~i
Marea Adunare NaŃională;
idare ~i consiliu de
administraŃie; aile ~i consiliu
de familie.
mecmua s. 1. colecŃie. 2. revistă,
publicaŃie.
mecnun adj. nebun, smintit.
mecra s. 1. conductă; canal.
2. (la ape curgătoare) curs;
albie. 3. (fig.) evoluŃie, curs.
mecusilik, -ği s. zoroastrism.
meczup, -bu s., adj. nebun, smintit.
meç s. floretă.
meçhul, -lü adj. necunoscut, ne-
ştiut.
medar s. 1. (astr.) traiectorie,
orbită. 2. sprijin, ajutor; ~ ol-
mak a fi de ajutor, a fi util.
meddah s. 1. meddah (povestitor
popular). 2. adulator; lăudă-
tor, panegirist.
meddücezir, -zri s. (geogr.)
maree.
medeni adj. 1. civilizat. 2. civil;
~ haklar drepturi civile, ~ hu-
kuk drept civil; ~ kanun cod
civil; ~ nikâh căsătorie civilă.
medenileşmek vi. a se civiliza.
medeniyet, -ti s. civilizaŃie.
medeniyetsiz adj. necivilizat.
medet s. ajutor, sprijin.
medih, -dhi s. laudă.
mediyastin s. (anat.) mediastin.
medrese s. (ist., la turci) şcoală
religioasă, „medrese”.
meclis – Meksika
medüz s. (zool.) meduză.
medya s. presă; mass-media.
medyum s. (în practicile oculte)
mediu.
medyun I. s. (fin.) debitor.
II. adj. îndatorat, dator.
mefhum s. 1. sens, înŃeles.
2. (fil.) concept.
mefküre s. 1. ideal. 2. idee.
mefruş adj. mobilat.
mefruşat s. mobilier.
meftun adj. îndrăgostit.
megafon s. megafon.
megahert s. (fiz.) megahertz.
megaloman s., adj. megaloman.
megalomani s. megalomanie.
megalosefal, -li s., adj. megalo-
cefal.
meğer(ki), meğerleyin, meğerse
conj. în timp ce, pe când,
când colo; în schimb.
mehaz s. (lit.) sursă, inspiraŃie,
izvor.
mehtap s. clar de lună.
mehter s. (ist.) fanfară.
mekân s. loc, spaŃiu; locaŃie.
mekanik I. s. mecanică. II. adj.
1. mecanic. 2. automat.
mekanikçi s. mecanic.
mekanizma s. mecanism (şi fig.).
mekik s. (text.) suveică // ~ do-
kumak a se fâŃâi; a face na-
veta.
mekruh adj. 1. dezgustător,
scârbos, greŃos. 2. (rel., la
musulmani) nedorit, indezi-
rabil, care nu este dorit.
Meksika s. Mexic.
Meksikalı – memnuiyet
Meksikalı s., adj. mexican.
mektep s. v. okul.
mektup s. scrisoare; ~üstü
adresă de pe scrisoare.
mektuplaşmak vi. a coresponda,
a purta corespondenŃă.
melaike s. v. melek.
melal s. plictiseală.
melamin s. (chim.) melamină.
melanet, -ti s. faptă condamna-
bilă/ abominabilă.
Melanezya s. Melanezia.
Melanezyalı s., adj. melanezian.
melanin s. (biochim.) melanină.
melankoli s. melancolie.
melankolik adj. melancolic.
melanom s. (med.) melanom.
melas s. melasă.
melce, -i s. adăpost, refugiu.
melek s. înger // ~ gibi îngeresc,
angelic; ~ otu (bot.) anghe-
lică.
meleke s. 1. intelect, facultate.
2. obicei, obişnuinŃă.
meleme s. behăit. mekanik –
melemek vi. a behăi. memişhane
melez adj. 1. (d. plante, animale)
încrucişat, corcit, hibrid.
2. (fig.) amestecat; pestriŃ.
melezleşmek vi. 1. (d. plante,
animale) a se corci, a se
încrucişa. 2. (fig.) a se ames-
teca; a se împestriŃa.
melfufen adv. alăturat; ~ … gön-
deriyoruz vă trimitem alătu-
rat …
melhem s. v. merhem.
melik, -ki s. rege.
411
melike s. regină.
melinit, -ti s. (chim.) melinită.
melisa s. (bot.) melisă, roiniŃă.
melodi s. melodie.
melodik adj. melodic.
melodram s. melodramă.
melodramatik adj. melodrama-
tic.
melon s. melon.
melun adj. blestemat, afurisit.
memat s. v. ölüm.
memba, -ı s. 1. izvor, sursă de
apă. 2. (fig.) origine; sursă.
meme s. 1. (anat.) mamelă.
2. uger. 3. (la femei) sân,
piept // emzik ~si biberon;
kulak ~si lobul urechii; tüfek
~si percutor; ~ başı (anat.)
mamelon; ~den kesmek a
înŃărca; ~ emmek (d. sugari) a
suge; ~ vermek a alăpta, a da
să sugă.
memeliler s., pl. mamifere.
memeş s., pl. (la animale) bale.
memişhane s. closet, toaletă,
privată.
memleket, -ti s. Ńară, patrie.
2. regiune, provincie, Ńinut.
3. loc de baştină, Ńinut natal //
~ dışına çıkırmak a expulza.
memleketli s. 1. concetăŃean;
consătean. 2. provincial.
memluk, -kü s. (ist.) mameluc.
memnu, -u adj. interzis, prohi-
bit.
memnuiyet, -ti s. interzicere,
prohibiŃie, interdicŃie.
412
memnun adj. mulŃumit, satisfă-
cut.
memnuniyet, -ti, memnunluk s.
mulŃumire, satisfacŃie.
memorandum s. memorandum.
memur s. funcŃionar, salariat.
memuriyet, -ti s. funcŃie, post,
slujbă.
men, -n’i s. interzicere; interdic-
Ńie; prohibiŃie.
menacer, menajer, menecer s.
manager.
mendebur adj. imbecil, stupid.
mendelevyum s. (chim.) mende-
leeviu.
menderes s. (d. ape) meandru.
mendil s. batistă.
menedilmek vi. a fi interzis.
menekşe s. (bot.) violetă, viorea.
menenjit, -ti s. (med.) meningită.
menetmek vt. a interzice.
menfa s. exil, surghiun, depor-
tare.
menfaat, -ti s. interes; avantaj,
profit.
menfaatperest, -ti s., adj. mate-
rialist.
menfi adj. 1. exilat, surghiunit,
deportat. 2. negativ.
menfur adj. detestabil, de ne-
suferit.
mengene s. menghină.
meni s. (fiziol.) spermă.
menisk, -ki s. (anat.) menisc.
2. (fiz.) menisc.
menkıbe s. legendă.
menku, -u s. infuzie.
memnun – merak
menkul adj. 1. transportabil, mu-
tabil, deplasabil. 2. (jur.) mo-
biliar; ~ mallar (com.) bunuri
imobiliare; ~ kıymetler (com.)
valori imobiliare.
menopoz s. menopauză.
mensubiyet, -ti s. 1. dependenŃă.
2. apartenenŃă.
mensucat, -tı s., pl. textile.
mensup adj. dependent; subor-
donat; ~ olmak a depinde; a
Ńine de ... a aparŃine.
mensur s. proză, scriere în
proză.
menşe -i s. origine, sursă; ~ şa-
hadetnamesi (com.) certificat
de origine.
menşeli adj. de origine; originar.
menşur s. (mat.) prismă.
menteşe s. balama. ŃâŃână.
mentol s. mentol.
mentollü adj. mentolat; cu men-
tol.
menus adj. obişnuit, familiarizat.
menü s. meniu.
menüsküs s. (anat.) menisc.
menzil s. 1. oprire, staŃionare.
2. (mil.) intendenŃă. 3. bătaie
a puştii // ~ yürüyüşü (mil.)
marş forŃat.
mera s. păşune, izlaz.
merak, -kı s. 1. curiozitate, in-
discreŃie. 2. pasiune, dorinŃă.
3. nelinişte, grijă, îngrijorare;
~ etme! fii fără grijă! // ~ et-
mek a fi curios, 2) a fi îngri-
jorat; ~ getirmek a fi cuprins
meraklandırmak – merkezi
de melancolie; ~ı kalkmak a
se necăji; ~ olmak a fi curios.
meraklandırmak vt. 1. a îngri-
jora, a nelinişti. 2. a necăji, a
face să-i pară rău. 3. a face
curios, a stârni curiozitatea.
meraklanmak vi. 1. a se îngri-
jora, a se nelinişti. 2. a se
necăji, a-i părea rău. 3. a fi
curios.
meraklı adj. curios, indiscret.
2. amator; pasionat. 3. îngri-
jorat, neliniştit.
meraksız adj. nepăsător, indife-
rent.
meraksızlık, -ğı s. nepăsare, in-
diferenŃă.
meram s. scop, Ńintă; păs; ~ını
anlatmak a-şi spune păsul.
meramet, -ti s. cârpeală, repa-
raŃie.
merametçi s. cârpaci.
merasim s. 1. ceremonie; cere-
monial. 2. ordine, rânduială.
3. regulament.
merbut, -tu adj. legat (de);
dependent.
merbutiyet, -ti s. dependenŃă.
mercan s. coral // ~ balığı (iht.)
doradă.
mercanada s. (geogr.) atol.
mercek, -ği s. lentilă.
merci, -ii s. for, autoritate; in-
stanŃă, organ de stat.
mercimek s. linte.
merdane1 s. cilindru.
merdane2 adj. brav, curajos, viteaz.
413
merdiven s. scară // ~ dayamak
(d. vârstă) a se apropia de …
meret s. (vulg.) naibă; canalie,
ticălos; cârpă.
merhaba interj. noroc!, salut!
merhabalaşmak vi. a se saluta,
a-şi da bună ziua.
merhale s. etapă; stadiu; ~ mer-
hale în etape.
merhamet, -ti s. milă, compă-
timire; compasiune; ~ etmek
a-i fi milă, a i se face milă.
merhametli adj. milos; compă-
timitor.
merhametsiz adj. nemilos, neîn-
durător, crud.
merhem s. pomadă, alifie.
merhum s., adj. răposat.
merhume s. răposată.
mer’i adj. în vigoare; curent;
valid.
meridyen s. meridian.
Merih s. (astr.) Marte.
Merihli s., adj. marŃian.
merinos s. (d. rasă de oi şi lână)
merinos.
meriyet, -ti s. valabilitate // ~e
girmek a intra în vigoare.
merkep s. măgar.
merkez s. 1. centru (şi mat.);
ağırlık ~i centru de greutate.
2. (adm.) centrală. 3. district
// dış ~ epicentru; iç ~ hipo-
centru.
merkezci s., adj. centralist.
merkezcilik, -ği s. centralism.
merkezi adj. central.
414
merkezileşmek vi. a se centra-
liza.
merkeziyet, -ti s. centralism.
merkeziyetçilik, -ği s. v. mer-
kezcilik.
merkezkaç adj. centrifug; ~ kuv-
vet forŃă centrifugă.
merkezlendirmek vt. a centra-
liza.
Merkür s. (astr.) Mercur.
mermer s. marmură.
mermi s. proiectil; obuz; glonte.
mersi interj. mulŃumesc!
mersin s. (bot.) mirt // ~ balığı
(iht.) nisetru.
mersiye s. (lit.) elegie.
mert adj. 1. brav, curajos. 2. (d.
oameni) parolist.
mertebe s. 1. treaptă. 2. (fig.)
stadiu, etapă.
mertek s. (constr.) grindă, bârnă.
mertlik s. bravură, curaj, vitejie.
Meryem Ana s. Fecioara Maria.
mesafe s. 1. distanŃă, depărtare.
2. interval, spaŃiu.
mesaha s. măsurare (a unei
suprafeŃe), măsurătoare.
mesai s. muncă, lucru; ~ saatleri
orele de lucru.
mesaj s. mesaj.
mesame s. (bot.) por.
mesameli adj. poros.
mesane s. (anat.) vezică urinară.
mescit s. geamie (mică).
mesel s. 1. exemplu, pildă.
2. (fig.) parabolă. 3. (fig.) ma-
ximă // darbı ~ proverb.
merkezileşmek – mesul
mesela adv. de exemplu, spre
exemplu.
mesele s. problemă, chestiune //
~ yapmak a face caz (de ceva).
meshetmek vt. (în islam) a
atinge cu palmele ude creşte-
tul capului sau încălŃămintea
numită „mest” (în timpul spă-
lării rituale).
Mesih s. Mesia, Mântuitor al
lumii, Iisus Hristos.
mesire s. promenadă.
mesken s. 1. locuinŃă. 2. domi-
ciliu // ~ tutmak a se stabili, a
se statornici.
meskun adj. populat, locuit.
meslek s. 1. profesie, ocupaŃie.
2. cale, drum (şi fig.). 3. (fil.)
doctrină.
mesleki adj. profesional; ocupa-
Ńional; vocaŃional.
meslektaş s. coleg (de muncă).
mesnet s. 1. sprijin, suport.
2. post, funcŃie, serviciu.
mesnevi s. (lit.) poem; mesnevi.
messetmek I. vi. a se simŃi
nevoia, a fi necesar. II. vt. a
atinge.
mest1, -ti adj. beat, ameŃit (de
băutură).
mest2, -ti s. mest (şosete de maro-
chin cu care picioarele se men-
Ńin curate pentru rugăciune).
mestur adj. 1. acoperit, învelit.
2. ascuns, secret.
mesul, -lü adj. răspunzător, res-
ponsabil; ~ tutmak a face (pe
mesulliyet – meteorolog
cineva) răspunzător (de ceva),
a trage la răspundere.
mesulliyet, -ti s. răspundere, res-
ponsabilitate.
mesuliyetli adj. v. mesul.
mesut adj. fericit.
meşakkat, -tı s. dificultate, greu-
tate; ~ çekmek a îndura greutăŃi.
meşale s. torŃă, făclie.
meşe s. (bot.) stejar.
meşelik, -ği s. stejăriş.
meşgale s. ocupaŃie, îndeletni-
cire; profesie.
meşgul, -lü adj. ocupat; preo-
cupat; ~ etmek a ocupa; a
preocupa; ~ olmak 1) a fi
ocupat, 2) a se ocupa (cu), a
se îndeletnici (cu).
meşguliyet, -ti s. îndeletnicire,
ocupaŃie; lucru.
meşher s. expoziŃie.
meşhur adj. faimos, vestit, renu-
mit.
meşhurluk, ğu s. faimă, renume.
meşime s. (anat.) placentă.
meşin s. meşină.
meşk, -kı s. exersare, exerciŃiu.
meşkuk, -kü adj. puŃin probabil.
meşrep s. natură, fire, caracter //
hafif ~ uşuratic(ă).
meşru, -u adj. legal, legitim // ~
haklar drepturi legitime;
gayri ~ nelegitim; ~ müdafa
(jur.) legitimă apărare.
meşrubat, -tı s. băuturi.
meşrutiyet, -ti s. monarhie con-
stituŃională.
415
meşum adj. 1. nefericit, nenoro-
cit. 2. ghinionist.
met, -ddi s. 1. lungire; alungire.
2. (gram.) madda (semn care
marchează durata [lungi-
mea] în grafia arabă).
3. (geogr.) flux.
meta, -aı s. marfă.
metabolik adj. metabolic.
metabolizma s. metabolism.
metafizik I. s. metafizică. II. adj.
metafizic.
metafizikçi s. metafizician.
metal, -li s. metal.
metalbilim s. metalurgie.
metalbilimsel adj. metalurgic.
metalik adj. metalic.
metaloit s. (chim.) metaloid.
metalsi s. v. metaloit.
metalurji s. metalurgie.
metamorfizm s. metamorfism.
metamorfoz s. metamorfoză.
metan s. metan.
metanet, -ti s. rezistenŃă, solidi-
tate; tărie.
metanetli adj. rezistent; solid.
metanetsizlik, -ği s. lipsă de dur-
abilitate, şubrezenie; fragili-
tate; precaritate.
metanol s. metanol.
metastaz s. (med.) metastază.
metelik, -ği s. 1. monedă de 10
parale (ieşită din uz). 2. para,
ban, gologan. // ~ vermemek a
nu da importanŃă.
meteor s. (astr.) meteor.
meteorit s. meteorit.
meteorolog s. meteorolog.
416
meteoroloji s. meteorologie.
meteorolojik adj. meteorologic.
meteortaşı s. meteorit.
metfun adj. înmormântat, îngro-
pat.
meth, -thi, medih, -thi s. laudă,
elogiu.
methetmek vt. a lăuda, a elogia.
methiye s. 1. laudă, elogiere.
2. (lit.) odă.
metil s. (chim.) metil.
metilen s. (chim.) metilen.
metilik adj. metilic; ~ alkol
alcool metilic.
metin1, -tni s. 1. text. 2. conŃinut
(al unui text.)
metin2 adj. rezistent, viguros,
solid.
metis s. metis.
metodoloji s. metodologie.
metodolojik adj. metodologic.
metot s. metodă.
metotlu adj. metodic; sistematic.
metraj s. metraj.
metrdotel, -li s. (la restaurant)
şef de sală.
metre s. metru // ~ sistemi
sistemul metric; ~ kare metru
pătrat; ~ küp metru cub.
metres s. metresă, amantă, ibov-
nică.
metrik adj. metric; ~ sistem sis-
tem metric.
metris s. (mil.) tranşee, şanŃ.
metro s. metrou.
metronom s. metronom.
metropol, -lü s. metropolă.
metropolit s. mitropolit.
meteoroloji – mevt
metropoliten s. metropolitan.
metruk, -kü adj. 1. părăsit,
abandonat. 2. nefolosit, neîn-
trebuinŃat.
metrukât, -tı s. lucruri/ obiecte
rămase de la o persoană dece-
dată.
metrukiyet, -ti s. abandonare;
abandon.
mevcudiyet, -ti s. existenŃă, pre-
zenŃă.
mevcut I. adj. existent, prezent;
~ olmak 1) a exista, 2) a fi
prezent. II. s. efectiv, număr
// na~ absent, lipsă.
mevduat, -tı s. (fin.) depozit
(bancar); depunere; ~ faiz
oranı rata dobânzii la depozit.
mevki, -ii s. 1. loc, poziŃie. 2. (la
mijloace de transport) clasă.
mevkut, -tu adj. periodic.
Mevla s. Dumnezeu.
Mevlevi s. 1. ordinul Mevlevi.
2. adept al ordinului Mevlevi.
Mevlevilik, -ği s. ordin (religios)
islamic creat de Rumi.
mevlit, mevlut s. 1. (rel.) naşte-
rea lui Mahommed. 2. poem
dedicat naşterii lui Mahom-
med.
mevsim s. 1. anotimp; yılın dört
~i cele patru anotimpuri.
2. sezon.
mevsuk, -ku adj. cert, sigur;
demn de încredere.
mevsukiyet, -ti s. certitudine,
siguranŃă.
mevt, -ti s. moarte, deces.
mevta – mezelik
mevta s. mort, decedat, defunct;
corp neînsufleŃit.
mevzi, -i s. 1. loc, aşezare, po-
ziŃie. 2. (mil.) poziŃie, ampla-
sament.
mevzilenmek s. a ocupa poziŃii,
a se poziŃiona; a se amplasa.
mevzu, -u s. subiect, temă // ~ya
girmek a trata/a aborda o
problemă.
mevzuat, -tı s. 1. legislaŃie.
2. (com.) ambalaj.
mevzuubahis, -hsi s. obiectul/
tema discuŃiei.
mey1 s. vin.
mey2. s. clarinet mic rudimentar.
meyal, -li în expr.: hayal ~ vag,
confuz.
meyan1 s. (bot.) v. meyankökü.
meyan2 în expr.: bu ~da în
această direcŃie, în acest sens.
meyancı s., adj. mediator, mijlo-
citor.
meyancılık, -ğı s. mediere, mij-
locire.
meyane s. sos de făină şi ulei.
meydan s. 1. piaŃă, loc public.
2. câmp, arenă (şi fig.); savaş
~ı câmp de luptă. 3. (fig.)
ocazie, prilej; ~ vermek a pri-
lejui, a da ocazia // ~a çıkar-
mak 1) a revela, a dezvălui,
2) a crea, a face; ~a çıkmak
1) a fi revelat, a fi dezvăluit,
2) a fi creat, a fi construit; ~a
getirmek a realiza, a înfăptui;
~da clar, evident; ~ okumak a
417
provoca; ~ süpürgesi mătură
de curte, târn.
meydancı s. măturător.
meydancık s. piaŃetă.
meyhane s. cârciumă.
meyhaneci s. cârciumar.
meyil, -yli s. 1. înclinare,
aplecare, lăsare (în jos). 2. în-
clinaŃie, vocaŃie, predis-
poziŃie. 3. (fig.) aspiraŃie,
dorinŃă.
meyilli adj. înclinat (spre), pre-
dispus (la); dispus (să).
meymenet s. bunăstare, belşug;
prosperitate.
meyus adj. disperat, deznădăj-
duit // ~ etmek a aduce (pe
cineva) la disperare; ~ olmak
a fi disperat.
meyusiyet, -ti s. disperare, dez-
nădejde.
meyva, meyve s. fruct (şi fig.).
meyvecilik, -ği s. pomicultură.
mezalim s. atrocitate; cruzime:
injustiŃie.
mezar s. mormânt, groapă // ~dan
çıkarmak a scăpa (pe cineva)
de la moarte; ~ kitabesi epi-
taf; mahzen ~ cavou; ~ taşı
piatră funerară.
mezarcı s. gropar.
mezarlık s. cimitir.
mezat s. licitaŃie, mezat // ~ malı
lucruri de ocazie.
mezbaha s. abator.
meze s. gustare, aperitiv.
mezelik, -ği s. mizilic, gustare,
aperitiv.
418
mezgit s. (iht.) merlan.
mezhep s. 1. religie. 2. (rel.)
sectă; ordin. 3. (fil.) doctrină,
sistem.
mezher s. (bot.) receptacul.
meziyet, -ti s. virtute, merit.
meziyetli adj. virtuos, merituos.
mezkûr adj. (mai înainte) pome-
nit/ amintit.
mezmur s. psalm.
Mezmurlar s., pl. psalmi (151
de imnuri religioase, cuprin-
se în Vechiul Testament); ~
Kitabı Psaltirea.
mezoderm s. (biol.) mezoderm.
mezokarp, -pı s. (bot.) mezo-
carp.
mezon s. (fiz.) mezon.
Mezopotamya s. Mesopotamia.
mezosfer s. mezosferă.
mezozoik s., adj. mezozoic.
mezra s. câmp, ogor; Ńarină.
mezun I. adj. 1. învoit; îngăduit,
permis. 2. împuternicit, auto-
rizat. II. s. absolvent; diplo-
mat; ~ olmak a absolvi (o
şcoală etc.).
mezuniyet, -ti s. 1. învoire; per-
misiune. 2. împuternicire,
mandat; autorizaŃie. 3. absol-
vire (a unei şcoli etc.).
mezura s. centimetru (panglică).
mezzosoprano s. mezzosoprană.
mıh s. cui, piron.
mıhlamak vt. a bate în cuie, a
Ńintui.
mıhlı adj. bătut în cuie, Ńintuit.
mıknatıs s. magnet.
mezgit – mısra
mıknatısi adj. magnetic.
mıknatısiyet, -ti s. magnetism.
mıknatıslam s. magnetizare.
mıknatıslamak vt. a magnetiza.
mıknatıslanmak vi. a se magne-
tiza.
mıknatıslı adj. magnetizat // ~
iğne ac magnetic.
mıncıklamak vt. 1. a fărâmiŃa, a
fărâma; a dumica. 2. a ciupi.
mıncık mıncık adv. în bucăŃi; în
fărâme.
mıntıka s. regiune, zonă; asker-
likten tecridedilmiş olan ~
zonă demilitarizată; bitaraf ~
zonă neutră; tehlikeli ~ zonă
periculoasă.
mırılda(n)mak vi. a mormăi, a
bombăni; a bolborosi.
mırıltı s. 1. (d. pisici) tors.
2. mormăit, bombănit.
mırlamak vi. (d. pisici) a toarce.
mırnav s. mieunat, miorlăit.
mısdak, -ki s. criteriu, standard,
măsura.
Mısır s. Egipt.
mısır s. (bot.) porumb; ~ yağı
ulei de porumb.
Mısırlı s., adj. egiptean.
mısırözü, -nü s. miezul bobului
de porumb; ~yağı ulei de
porumb.
mısırtavuğu, -nu s. curcan.
mısırturnası, -ni s. (zool.) ibis.
mısıryağı, -nı s. ulei de porumb.
mıska s. v. muska.
mıskal, -li s. (muz.) nai.
mısra, -ı s. vers.
mışıl mışıl – mikrofon
mışıl mışıl adv. (d. somn) liniştit,
profund, dus.
mıymıntı s., adj. (d. oameni)
încet, greoi.
mıymıntılık, -ğı s. încetineală.
mızıka s. 1. fanfară. 2. armonică.
mızıkçı s., adj. 1. cârcotaş, care
se Ńine de şicane. 2. haram-
giu.
mızıkçılık, -ğı s. 1. şicanare.
2. trişare.
mızıklanmak vt., vi. 1. a şicana;
a se cârcoti. 2. a trişa.
mızmız adj. cicălitor.
mızmızlık, -ğı s. cicăleală.
mızrak s. suliŃă (şi sport); ~ at-
ması (sport) aruncarea suliŃei.
mızrap, -bı s. (muz.) plectru.
mi1, mı (mu, mü) part. interog.:
çocuk geldi mi? a venit
copilul? öğrenci okuldan çıktı
mı? elevul a ieşit de la
şcoală? sen bu kitabı okudun
mu? tu ai citit aceasta carte?
bu gül mü ? acesta este (un)
trandafir?.
mi2 s. (muz.) mi.
miat, -dı s. termen de folosire.
mibzer s. semănătoare.
miço s. (mar.) v. muco.
mide s. stomac; ~ si ekşimek /
kaynamak a avea arsuri la
stomac; ~ye oturmak (d. mân-
căruri) a cădea greu la
stomac // ~ si bulanmak 1) a
i se apleca, a i se face greaŃă
(şi fig.), 2) a suspecta; ~ suyu
suc gastric; ~ kanaması he-
419
moragie; ~ ülseri ulcer gas-
tric; ~ kapısı (anat.) pilor.
midesel adj. gastric; stomacal.
midi adj. midi; ~ etek fustă midi.
midilli s. (zool.) ponei.
midye s. midie.
migren s. migrenă.
miğfer s. (mil.) cască.
mihaniki adj. mecanic.
mihenk, -ği s. piatră de
încercare, probă. // ~e vurmak
a pune la încercare.
mihmandar s. 1. gazdă, amfi-
trion, stăpână (a casei).
2. amfitrion, însoŃitor al unor
oaspeŃi (oficiali).
mihnet, -ti s. 1. nenorocire,
dezastru. 2. suferinŃă, chin.
mihrace s. maharajah.
mihrak, -kı s. (fiz.) focar.
mihrap s. mihrab (altar într-o
moschee de forma unei nişe,
orientat spre Mecca).
mihver s. (tehn.) ax, osie.
mika s. (mineral) mică.
mikado s. micado.
mikâp s. (geom) cub.
mikaşit s. (mineral) micaşit.
mikoloji s. micologie.
mikoz s. (med.) micoză.
mikro- micro-.
mikroamper s. microamper.
mikrobik adj. microbic.
mikrobiyolog s. microbiolog.
mikrobiyoloji s. microbiologie.
mikrodalga s. (fiz.) microundă.
mikrofilm s. microfilm.
mikrofon s. microfon.
420
mikrokimya s. microchimie.
mikroklima s. microclimă.
mikrokok s. micrococ.
mikrolit, -ti s. microlit.
mikrometre s. micrometru.
mikron s. micron.
mikroorganizma s. microorga-
nism.
mikrop s. microb (şi fig.).
mikroplu adj. microbian; cu mi-
crobi.
mikropsuzlandırmak vt. a steri-
liza.
miroskobik adj. microscopic.
mikroskop, -pu s. microscop.
mikser s. mixer.
miktar s. cantitate.
mikyas s. 1. mărime, dimen-
siune. 2. (geogr.) scară.
mil1 s. milă (ca unitate de mă-
sură).
mil2 s. mâl, noroi.
mil3 s. 1. andrea; cârlig. 2. cro-
şetă.
milat s. (rel.) Naşterea lui Iisus
Hristos; ~tan önce înainte de
Hristos; ~tan sonra după
Hristos.
miligram s. miligram.
mililitre s. mililitru.
milimetre s. milimetru.
milis s. miliŃie // ~ eri miliŃian.
militan s. 1. militant, activist.
2. combatant.
militarist s., adj. militarist.
militarizm s. militarism.
mikrokimya – mim2
millet, -ti s. 1. naŃiune; popor.
2. naŃionalitate. 3. clasă so-
cială.
milletlerarası adj. internaŃional.
milletvekili s. deputat în parla-
ment, parlamentar.
milli adj. naŃional; ~ marş imn
naŃional; ~ bayram sărbătoare
naŃională; ~ dans dans popu-
lar; ~ egemenlik suveranitate
naŃională; ~ Đstihbarat Teşki-
latı OrganizaŃia NaŃională de
InformaŃii; ~ kıyafet port/
costum naŃional; ~ Savunma
Bakanlığı Ministerul Apărării
NaŃionale.
millileşmek vi. a se naŃionaliza.
millileştirme s. naŃionalizare.
millileştirmek vt. a naŃionaliza.
milliyet, -ti s. naŃionalitate.
milliyetçi s., adj. naŃionalist.
milliyetçilik s. naŃionalism.
milliyetperver s., adj. patriot.
milliyetperverlik s. patriotism.
milliyetsiz s., adj. apatrid.
milliyetsizlik, -ği s. apatridie.
milyar s. miliard.
milyarder s. miliardar.
milyarlık s. de miliarde.
milyon s. milion.
milyoner s. milionar.
milyö s. mediu, ambianŃă.
mim1 s. mim (literă în alfabetul
arab) // ~ koymak a pune
punctul pe i.
mim2 s. 1. mim, scurtă comedie
la greci şi la romani. 2. actor
de pantomimă, mim.
mimar – miraç
mimar s. arhitect.
mimari adj. arhitectonic; arhi-
tectural.
mimarlık, -ğı s. arhitectură.
mimber s. v. minber.
mimik s. mimică.
mimlemek vt. a consemna, a
însemna; a nota.
mimli adj. consemnat, însemnat;
notat.
mimoza s. mimoză.
minare s. minarea // ~boyunda
înalt de 10-20 de metri; ~
kırması (d. oameni) lungan.
minber s. minber (amvon în
moschee).
minder s. 1. (sport) saltea.
2. pernă turcească // ~ çü-
rütmek a sta la taifas; ~ altı
etmek a muşamaliza.
mine s. 1. email, smalŃ. 2. cadran
(la ceas). 3. (bot.) v. mine-
çiçeği.
mineci s. spoitor.
mineçiçeği, -ni s. (bot.) verbină,
sporiş.
minelemek vt. 1. a smălŃui, a
emaila. 2. a spoi.
mineli adj. emailat, smălŃuit;
spoit.
mineral, -li s., adj. mineral; ~
yağlar uleiuri minerale.
mineralbilim s. mineralogie.
mineralleşmek vi. a se mine-
raliza.
mineralleştirmek vt. a minera-
liza.
mineralog s. mineralog.
421
mineraloji s. mineralogie.
mini adj. mini; ~ etek minijupă.
minibüs s. microbuz.
minicik adj. micuŃ, foarte mic.
minik adj. mititel, micuŃ;
minuscul.
minimini adj. v. minicik.
minimum adj. minimum.
mink s. (zool.) v. vizon.
minkale s. (geom.) raportor.
minnacık adj. v. minik.
minnet, -ti s. recunoştinŃă,
gratitudine // ~i olmak a fi
recunoscător.
minnettar adj. recunoscător.
minnettarlık s. v. minnet.
minnoş s. iubiŃel; iubiŃică.
minör adj. 1. minor. 2. (muz.)
(mod.) minor. 3. (log.) (ter-
men) minor.
mintan s. (d. îmbrăcăminte)
mintean, haină scurtă bărbă-
tească din dimie.
minval, -li s. manieră, mod, fel,
procedeu; cale.
minuskül adj. minuscul.
minyatür s. miniatură.
minyatürcü s. miniaturist.
minyon adj. micuŃ; gingaş,
delicat; plăcut.
miraç s. 1. ascensiune, înălŃare.
2. (rel., la musulmani) Înăl-
Ńare; ~ gecesi noaptea înălŃării
profetului Muhammed; ~
kandili sărbătoarea înălŃării
miraculoase a profetului
Muhammed (în fiecare an în
ziua de 27 Regep).
422
miralay s. v. albay.
miras s. moştenire, succesiune; ~
yemek a moşteni.
mirasçı s. moştenitor.
mirasyedi s. copil risipitor.
mis1 s. mireasmă, aromă // ~
sabunu săpun parfumat.
mis2 s. miss.
misafir s. musafir, oaspete.
misafirhane s. casă de oaspeŃi.
misafirlik, -ği s. ospeŃie.
misafirperver adj. ospitalier.
misafirperverlik, -ği s. ospitalitate.
misak, -ki s. înŃelegere, acord;
tratat.
misal, -li s. 1. exemplu, model.
2. exemplu, pildă; ~ olarak
de exemplu.
misil, -sli s. 1. asemănare,
asemuire. 2. oară, dată; üç ~i
de trei ori.
misilleme s. ripostă; replică.
misk, -ki s. mosc (substanŃă cu
miros pătrunzător şi plăcut
secretat de masculul mos-
cului).
miskal, -li s. miskal; dram.
misket1, -ti s. 1. în expr.: ~ li-
monu (bot.) chitră. 2. (d.
struguri) mischet.
misket2, -ti s. 1. muschetă,
flintă. 2. bilă.
miskin adj. 1. insensibil,
indiferent. 2. leneş, puturos.
3. (med.) lepros // ~ hastalığı
(med.) lepră.
miralay – mizaç
miskinlik, -ği s. 1. insensibili-
tate, indiferenŃă. 2. lenevie,
trândăvie.
mister s. mister, domn.
mistik s., adj. mistic.
mistisizm s. misticism.
misvak s. 1. (bot.) copacul perie
de dinŃi (Salvadora persica).
2. periuŃa de dinŃi confec-
Ńionată din crengile acestui
copac fibros.
misyon s. misiune, sarcină.
misyoner s. (rel.) misionar.
mit, -ti s. mit.
miting s. miting.
mitoloji s. mitologie.
mitolojik adj. mitologic.
mitos s. (biol.) mitoză.
mitral, -li adj. mitral; ~ darlığı
(med.) stenoză mitrală; ~
yetersizlik (med.) insuficienŃă
mitrală.
mitralyöz s. mitralieră.
miyar s. etalon.
miyasma s. miasmă, duhoare.
miyav s. miaun, mieunat.
miyavlamak v. (de pisici) a
mieuna.
miyelin s. mielină.
miyelom s. (med.) mielom.
miyokard s. (anat.) miocard.
miyop, -pu adj. miop.
miyopluk s. miopie.
miyom s. (med.) miom.
miza s. (la jocuri de noroc)
miză.
mizaç s. caracter, temperament.
mizaçlı – monogram
mizaçlı adj. cu (un anumit)
temperament; uysal/ yumuşak
~ cu temperament blând.
mizah s. umor.
mizahçı s. umorist.
mizahi adj. umoristic.
mizan s. 1. balanŃă, terezie. 2.
(mat.) probă. 3. (fin.) balanŃă.
4. (astr.) zodia BalanŃei.
mizansen s. mizanscenă.
mnemotekni s. mnemotehnie.
mobilya s. mobilă; mobilier.
mobilyacı s. tâmplar de mobile;
vânzător de mobile.
mobilyalı adj. mobilat, cu
mobilă.
moda s. modă; ~ dergisi jurnal/
revistă de modă; ~sı geçmek a
nu mai fi la modă; ~sı olmak
a fi la modă; ~ya uymak a fi
în pas cu moda.
modaevi, -ni s. casă de modă.
model s. 1. model, tipar. 2. tip,
model. 3. (d. persoane) ma-
nechin(ă).
modelci s. modelist; modelor.
modem s. (tehn.) modem.
moderato s., adv. moderato.
modern adj. modern; ~ tarih
istorie modernă.
modernize în expr.: ~ etmek a
moderniza.
modernizm s. modernism.
modernleşmek vi. a se moder-
niza.
modernleştirmek vt. a moder-
niza.
423
modifikasyon s. modificare, pre-
facere.
modül, -lü s. (arhit., fiz.) modul.
modülasyon s. (muz.) modulaŃie,
modulare.
modüler s., adj. (tehn.) modular.
Moğol s., adj. mongol.
Moğolca I. s. mongola, limba
mongolă. II. adj. în limba
mongolă.
Moğolistan s. Mongolia.
moher s. mohair.
moka s. (d. cafea) moca.
mokasen s. mocasin.
mola s. haltă, popas; ~ vermek a
face pauză.
Moldavya s. v. Moldova.
Moldavyalı, Moldavalı s., adj.
moldovean.
Moldova s. Moldova.
molekül s. (fiz.) moleculă.
molekülsel adj. molecular.
molibden s. (chim.) molibden.
molla s. 1. învăŃat, savant. 2. stu-
dent în teologie.
molotofkokteyli, -ni s. cocteil-
molotov.
moloz s. 1. moloz. 2. (fig.) lucru
de nimic; persoană de nimic.
Molük Adaları s. Đnsulele Mo-
luce.
moment, -ti s. (fiz.) moment.
Monako s. Monaco.
monarşi s. monarhie.
monarşist s. monarhist.
monogami s. monogamie.
monografi s. monografie.
monogram s. monogramă.
424
monokl s. monoclu.
monolog s. monolog.
monopol s. (econ.) monopol.
monoteist s. monoteist.
monoteizm s. monoteism.
monotip s. (tipogr.) monotip.
monoton adj. monoton.
monotonluk s. monotonie.
montaj s. (tehn.) montaj.
montajcı s. montor, montator.
monte în expr.: ~ etmek a monta,
a asambla.
mor adj. (d. culori) violet-închis,
mov. 2. vânăt.
moral, -li s. 1. moral. 2. morală,
etică // ~ini bozmak a se des-
curaja; ~ vermek a încuraja, a
îmbărbăta.
moralist, -ti s., adj. moralist.
moralizm s. moralism.
morarım, morarma s. învineŃire.
morarmak vi. a se învineŃi.
morartı s. vânătaie.
morartmak vt. a învineŃi.
moratoryum s. moratoriu.
moren s. (geol.) morenă.
morfem s. (ling.) morfem.
morfin s. (farm.) morfină.
morfinoman s. morfinoman.
morfoloji s. morfologie.
morfolojik adj. morfologic.
morg s. morgă.
morina s. (iht.) morun.
Moritanya s. Mauritania.
Moritanyalı s., adj. mauritanian.
Morityus s. Mauricius.
mors1 s. (zool.) morsă.
mors2 s. (d. alfabet) morse.
monokl – muallak
moruk s. moş, moşneag.
morte s. mort; ~ çekmek a muri.
mostra s. mostră, eşantion.
motel s. motel.
motif s. 1. motiv (ornamental), or-
nament. 2. (muz.) motiv. temă.
motivasyon s. motivaŃie.
motopomp, -pu s. motopompă.
motor, motör s. motor.
motorbot, -tu s. barcă cu motor.
motorize adj. motorizat.
motosiklet, -ti s. motocicletă.
mozaik s. mozaic.
mozaikçi s. mozaicar.
Mozambik s. Mozambic.
Mozambikli s., adj. mozambi-
can.
mozole s. mausoleu.
möble s. mobilă.
möbleli adj. mobilat.
mönü s. meniu.
muadele s. 1. (mat.) ecuaŃie.
2. (fig.) enigmă.
muaf adj. 1. iertat, scuzat. 2. scu-
tit, dispensat.
muafiyet, -ti s. 1. iertare, scuză;
~ vermek a ierta; a scuza.
2. scutire; dispensă.
muahede s. tratat, pact, înŃelegere;
ademitecavüz ~si pact de
neagresiune; dostluk ~si tratat
de prietenie; ittifak ~si tratat de
alianŃă; sulh ~si tratat de pace;
ticaret ~si tratat comercial.
muallak, -kı adj. 1. atârnat, agă-
Ńat, suspendat. 2. (fig.) depen-
dent // ~ta olmak/kalmak
(fig.) a rămâne în suspensie.
muallim – muhabbetçiceği
muallim s. învăŃător.
muallime s. învăŃătoare.
muamele s. 1. conduită, compor-
tament; comportare. 2. proce-
deu, modalitate; manieră.
3. (com.) afaceri. 4. (d. acte)
formalităŃi. (chim.) tratare // ~
etmek 1) a proceda, 2) a se
comporta.
muamma s. 1. ghicitoare; rebus.
2. (fig.) mister, enigmă.
muammalı adj. enigmatic, mis-
terios.
muaraza s. 1. ceartă. 2. conflict,
litigiu.
muare s. (text.) moar.
muarız adj. opus, contrar, po-
trivnic.
muasır adj. contemporan.
muaşeret, -ti s. relaŃii sociale,
raporturi interumane; ~ adabı
etichetă, regulă de compor-
tare politicoasă.
muavenet, -ti s. ajutor, sprijin,
asistenŃă.
muavin adj. 1. ajutător, auxiliar.
2. adjunct.
muayene s. 1. control; contro-
lare, verificare. 2. (med.) con-
sult; ~ etmek a consulta.
muayenehane s. cabinet medi-
cal.
muayyen adj. 1. determinat, de-
finit. 2. fixat, stabilit.
muayyenet, -ti s. 1. determinare,
definire. 2. fixare, stabilire.
muazzam adj. uriaş, gigantic.
muazzep adj. suferind; victimă.
425
muazzez adj. respectat, stimat;
drag.
mubah adj. permis/îngăduit (de
religie).
mubassır s. (la şcoală) supra-
veghetor.
mubayya s. cumpărare; achizi-
Ńionare.
mucibince adv. în conformitate
cu..., conform ..., în acord cu.
mucip adj. necesar, trebuincios //
~ olmak a fi necesar.
mucit s. inventator.
muciz adj. concis, concentrat.
mucize s. miracol, minune.
mucizeli adj. miraculos.
mucizevi adj. miraculos, minu-
nat.
mucuk, -ğu s. insectă minusculă.
mucur s. 1. zgură. 2. (fig.) rest;
rămăşiŃă.
mudi, -ii 1. (jur.) dependent. 2.
(fin.) depunător.
mudil adj. v. karmaşık.
mufassal adj. amănunŃit, deta-
liat.
mufassalan adv. în amănunt, în
amănunŃime, detaliat.
muflon s. (zool.) muflon.
muganni s. cântăreŃ.
mugayir adj. contrar, opus.
muğlak, -ğı adj. neclar, confuz.
muhabbet, -ti s. 1. dragoste,
afecŃiune; ataşament. 2. prie-
tenie // ~ etmek a discuta ami-
cal.
muhabbetçiceği, -ni s. (bot.) re-
zedă, rozetă.
426
muhabbetkuşu, -nu s. (zool.)
specie de papagal (mic, cu
coadă lungă).
muhaberat, -tı s. comunicaŃii.
muhabere s. corespondenŃă; co-
municare; informare.
muhabir s. corespondent, repor-
ter.
muhaceret, -ti, muhacirlik s.
emigrare; emigraŃie.
muhacir s. emigrant.
muhaddep adj. (fiz.) convex.
muhafaza s. păstrare, conser-
vare. 2. apărare, ocrotire // ~
altına almak a lua sub
protecŃie; ~ etmek a proteja.
muhafazakâr s., adj. conserva-
tor.
muhafazakârlık s. conservato-
rism.
muhafazalı adj. protejat, ocrotit;
apărat.
muhafazasız adj. neprotejat; fără
ocrotire/ apărare; expus.
muhafız I. s. gardian, paznic.
II. adj. de gardă, de pază.
muhakeme s. 1. (jur.) proces,
judecată. 2. raŃionament; ~ et-
mek 1) (jur.) a judeca, 2) a se
raŃiona, a judeca, a se gândi.
muhakkak, -kı I. adj. cert, sigur.
II. adv. neapărat, negreşit, în
orice caz.
muhal, -li adj. imposibil.
muhalefet, -ti s. 1. contrast.
2. opoziŃie; ~ partisi partid de
opoziŃie; ~ etmek a se opune,
a se împotrivi.
muhabbetkuşu – muhasebeci
muhalif adj. 1. opus, contrar,
advers. 2. opozant, potrivnic;
oponent.
muhallebi s. griş cu lapte.
muhallet adj. etern, veşnic.
muhami s. avocat.
muhammen adj. estimat, evaluat.
muhammin s. evaluator, expert
care evaluează.
muharebe s. luptă, bătălie; ~
meydanı câmp de luptă.
muharip adj. beligerant.
Muharrem s. muharrem (prima
lună a calendarului musul-
man).
muharrer adj. 1. scris, notat,
însemnat. 2. sortit, predes-
tinat.
muharrik, -ki adj. 1. stimulator.
2. (fiz., fil.) motric; ~ kuvvet
forŃă motrică.
muharrir s. scriitor; autor //
gazete ~i redactor (la un
ziar); baş ~ redactor-şef.
muharriş adj. (biol.) iritant.
muhasamat, -tı s. (mil.) cioc-
nire, confruntare, luptă.
muhasara s. (mil.) încercuire,
împresurare; asediu; ~ etmek
(mil.) a încercui, a împresura;
a asedia.
muhasebat, -tı s. contabilitate.
muhasebe s. 1. socoteală, calcul.
2. contabilitate; ~ kalemi ser-
viciul de contabilitate; ~sini
yapmak a examina/ a studia
amănunŃit.
muhasebeci s. contabil.
muhasım – mukabele
muhasım adj. advers, opus; ~
taraf partea adversă/ ostilă.
muhasır s., adj. asediator.
muhasip s. v. muhasebeci.
muhassala s. 1. rezultat; efect.
2. (mec.) rezultantă.
muhat1, -tı adj. înconjurat, îm-
prejmuit.
muhat2, -tı s. (biol.) secreŃie mu-
coasă.
muhatap s. interlocutor.
muhatara s. pericol; risc.
muhataralı adj. periculos; ris-
cant.
muhavvile s. v. transfomatör.
muhavere s. conversaŃie; dialog.
muhayyel adj. imaginar, închipuit.
muhayyer adj. (d. mărfuri) care
se poate returna, cu garanŃie;
la alegere.
muhayyile s. imaginaŃie, închi-
puire.
muhbir s. 1. informator. 2. co-
respondent (al unui ziar).
muhit, -ti s. 1. mediu înconjură-
tor; ambianŃă. 2. cerc, socie-
tate.
muhkem adj. solid; consolidat,
întărit.
muhlis adj. în expr.: halis ~ pur.
muhrip s. (mil.) distrugător.
muhtaç I. adj. necesar, tre-
buincios. II. s. nevoiaş, sărac.
muhtar I. s. (adm.) primar (de
cartier sau de comună). II. adj.
autonom.
muhtariyet, -ti s. autonomie.
427
muhtarlık, -ğı s. 1. funcŃia de
primar. 2. v. muhtariyet.
muhtariyet, -ti s. autonomie.
muhtas, -ssı adj. propriu;
particular, specific.
muhtasar adj. 1. scurt, concis, la-
conic. 2. moderat, cumpătat.
muhtasaran adv. pe scurt, în
rezumat, (în mod) laconic.
muhtelif adj. diferit, divers; va-
riat; ~ renkler diferite culori.
muhtelis s. delapidator.
muhtelit, -ti adj. mixt; ~ adet
(mat.) număr mixt; ~komi-
syon comisie mixtă.
muhtemel adj. probabil; az ~ pu-
Ńin probabil.
muhtemelen adv. după toate
probabilităŃile, probabil.
muhterem adj. stimat, onorat.
muhteri, -i s. 1. producător.
2. inventator, inovator.
muhteriz adj. timid, sfios, ruşi-
nos.
muhteşem adj. fastuos, gran-
dios; impozant, impunător;
splendid, magnific.
muhteviyat, -tı s. cuprins, con-
Ńinut; fond (al unei scrieri).
muhtıra s. 1. agendă. 2. (pol.)
notă; memorandum.
mukabele s. 1. răspuns; ripostă;
~de bulunmak a răspunde; a
riposta. 2. confruntare, com-
parare // ~ okumak a recita
Coranul mai multe persoane
împreună, de regulă la gea-
428
mie, în luna Ramazan (luna
postului).
mukabil I. s. 1. echivalent, cores-
pondent. 2. echivalent, schimb.
II. adj. 1. de peste drum, din
faŃă, de vizavi. 2. contrar, opus.
mukaddem adj. precedent, ante-
rior.
mukaddeme s. început. 2. intro-
ducere, cuvânt înainte.
mukkader adj. predestinat; ine-
vitabil.
mukkaderat, -tı s. destin, pre-
destinare, ursită.
mukkades adj. sfânt, sacru.
mukallit s., adj. 1. mucalit, poz-
naş. 2. imitator.
mukarrer adj. hotărât, decis.
mukarrerat, -tı s. hotărâre, deci-
zie.
mukassi adj. jenant, supărător.
mukavele s. 1. convenŃie, înŃe-
legere. 2. contract.
mukaveleli adj. cu contract, pe
bază de contract.
mukavemet, -ti s. rezistenŃă;
împotrivire, opunere; ~etmek/
göstermek a se opune, a Ńine
piept, a se împotrivi.
mukavemetli adj. rezistent;
solid.
mukavva s. mucava, carton.
mukayese s. comparaŃie; ~etmek
a compara.
mukayeseli adj. comparativ; de
comparaŃie.
mukayyet, -ti adj. 1. legat, co-
nectat. 2. scris, înregistrat.
mukabil – munhasıran
3. îngrijit, ordonat; harnic
//~olmak a avea grijă; kendi-
ne~ol! fii atent!, ai grijă de
tine!; fereşte-te!
mukayyi s., adj, (farm.) vomitiv.
mukoza s. (anat.) mucoasă.
muktaza s. necesitate, nevoie,
trebuinŃă.
muktazi adj. necesar, trebuin-
cios.
muktedir adj. capabil, priceput
//~olmak a fi în stare, a fi
capabil.
mulâj s. mulaj.
mum s. lumânare (şi electr.);
~gibi drept ca o lumânare;
~la aramak a căuta cu lumâ-
nare //~dikmek a distruge; ~a
döndürmek a face ordine,
a disciplina; ~olmak 1) a se
cuminŃi, 2) a cădea la în-
voială.
mumlamak vt. a cerui.
mumya s. mumie.
mumyalamak vt. a mumifica.
mumyalaşmak vi. a se mumi-
fica.
munafık s., adj. v. münafık.
munafıklık, -ğı s. münafıklık.
mundar adj. v. murdar.
munfasıl adj. 1. separat, despăr-
Ńit; detaşat. 2. retras.
munhasır I. adj. limitat, delimi-
tat. II. adv. exclusiv, numai;
çocuklara ~bir bahçe o gră-
dină exclusiv pentru copii.
munhasıran adv. în exclusivi-
tate.
munis – muska
munis adj. 1. obişnuit, deprins.
2. sociabil. 3. (d. animale)
domesticit, îmblânzit.
munkabız adj. 1. (anat.) con-
tractat, încordat. 2. (med.)
constipat.
munkalip adj. schimbat, trans-
format, modificat.
munkat, -ı adj. întrerupt, sus-
pendat; ~olmak a se întrerupe,
a se suspenda.
muntazam adj. regulat, obişnuit;
firesc.
muntazaman adv. regulat, cu
regularitate.
munzam adj. suplimentar, în
plus.
murabaha s. (fin.) dobândă; ca-
mătă.
murabahacı s. cămătar.
murabba1 s. marmeladă; gem.
murabba2 s. (mat.) careu, pătrat.
murabet s. 1. (d. dervişi) mu-
rabu, murabut. 2. (zool.) v.
murabutkuşu.
murabutkuşu, -nu s. (zool.) mu-
rabu.
murahhas adj. 1. împuternicit;
delegat. 2. plenipotenŃiar.
3. mandatar.
murakabe s. 1. experiment, ex-
perienŃă. 2. control, verifi-
care; probă. 3. (fil.) meditaŃie,
reflecŃie; cugetare.
murat s. dorinŃă, năzuinŃă; ~ına
ermek a i se îndeplini dorinŃa.
murdar adj. murdar, jegos.
muris s. (jur.) testator.
429
mus s. (zool.) elan.
Musa s. Moise.
musaffa adj. curat, îngrijit; cură-
Ńat.
musahhah adj. corectat; corijat.
musahhih s. corector.
musakka s. (culin.) musaca; pat-
lıcan ~sı musaca de vinete.
musalla s. 1. loc amenajat pentru
săvârşirea rugăciunii laolaltă.
2. loc amenajat special pe
lângă o geamie sau în incinta
unui cimitir unde se depune
mortul în vederea săvârşirii
rugăciunii de înmormântare;
~taşı piedestal de piatră pe
care se aşează mortul în mo-
mentul săvârşirii rugăciunii
de înmormântare.
musallat, -tı adj. plictisitor; sâ-
câitor; ~etmek a plictisi; a sâcâi
// ~olmak a se lega (de cineva),
a-i căuta (cuiva) pricină.
musavver adj. ilustrat, cu ilus-
traŃii.
musevi I. s. evreu. II. adj. (rel.)
mozaic.
musevilik, -ği s. mozaism; iudaism.
Mushaf s. Coran.
musibet, -tı I. s. 1. necaz, neno-
rocire. 2. dezastru, calamitate.
II. adj. necăjit, amărât.
musiki s. v. müzik.
musikişinas s. v. müzisyen.
musip adj. corect, just, conform
cu...
muska s. amuletă, talisman.
430
muslihane adv. paşnic, pe cale
paşnică.
musluk, -ğu s. robinet.
muson s. (geogr.) muson.
mustar adj. obligatoriu; necesar
//~kalmak a fi obligat.
mustarip adj. 1. suferind de.
2. bolnav, bolnăvicios, cu să-
nătatea şubredă.
mustatil s. (mat.) dreptunghi.
muşamba s. 1. muşama. 2. im-
permeabil, manta de ploaie.
muşmula s. (bot.) moşmon.
muşta s. pumnal, box.
muştalamak vt. a lovi cu pum-
nalul/cu boxul.
muştu s. veste bună
muştulamak vt. a aduce o veste
bună.
muştuluk, -ğu s. recompensă
pentru aducătorul de o veste
bună.
mut, -tu s. v. mutluluk.
mutaassıp, -bı s., adj. fanatic.
mutabakat, -tı s. 1. potrivire,
concordanŃă. 2. similitudine;
identitate. 3. (mat.) identitate.
4. (geom.) congruenŃă // ~a
varmak a ajunge la o înŃele-
gere.
mutabık adj. 1. identic, la fel.
2. convenit, de comun acord;
coordonat.
mutalebat, -tı s., pl. cerinŃe; exi-
genŃă.
mutallâka s. femeie divorŃată.
mutantan adj. pompos, fastuos.
mutariza s. v. parantez.
muslihane – mutlak
mustasarrıf s. posesor, proprie-
tar.
mustasarrıflık, -ğı s. posesiune,
proprietate.
mutasavvıf s. adept al sufismu-
lui; mistic.
mutasyon1 s. mutaŃie, transfor-
mare.
mutasyon2 s. mutaŃionism.
mutat adj. 1. obişnuit, deprins.
2. permanent.
mutavaat, -tı s. supunere, subor-
donare // ~fiili (gram.) verb
reflexiv.
mutavassıt, -tı I. s. mijlocitor,
mediator. II. adj. mediu,
mijlociu, intermediar.
mutbak, -ğı s. v. mutfak.
mutçu s. (filoz.) eudemonist.
mutçuluk, -ğu s. (filoz.) eude-
monism.
muteber adj. 1. stimat, onorat,
respectat. 2. (pol.) valabil,
aflat în vigoare // ~olmak a fi
valabil; a fi în vigoare.
mutedil adj. temperat, moderat
(şi geogr.); ~ iklim climă
temperată.
mutekit adj. credincios, pios.
mutemet s. 1. om de încredere.
2. casier.
mutena adj. îngrijit, ordonat.
mutfak s. bucătărie.
muti, -i adj. supus, docil, ascul-
tător.
mutlak, -kı adj. absolut //~ola-
rak în mod absolut, absolut.
mutlaka – mübarek
mutlaka adv. absolut, neapărat,
negreşit, cu orice preŃ.
mutlakıyet, -ti s. absolutism.
mutlu adj. fericit.
mutluluk, -ğu s. fericire.
mutsuz adj. nefericit.
mutsuzluk , -ğu s. nefericire.
muvafakat, -ti s. 1. conformi-
tate, potrivire, concordanŃă.
2. acord, adeziune.
muvaffak adj. reuşit; înfăptuit;
cu succes; ~ olmak a reuşi; a
avea succes.
muvaffakıyet, -ti s. succes, reu-
şită.
muvaffakıyetli adj. v. muvaf-
fak.
muvaffakıyetsiz adj. nereuşit,
fără succes.
muvaffakıyetsizlik, -ği s. nereu-
şită, insucces.
muvakkat, -ti adj. temporar,
provizoriu.
muvakkaten adv. în mod pro-
vizoriu, temporar; trecător.
muvasala s. transport; transpor-
tare; comunicaŃie; ~ hatları
liniile de comunicaŃie.
muvasalat, -tı s. sosire, ajun-
gere.
muvazaa s. conivenŃă, înŃelegere
secretă.
muvazaalı adj. de conivenŃă, în
complicitate.
muvazat, -tı s. paralelism (şi
mat.).
muvazene, muvazenet, -ti s.
echilibru (şi fiz.); balanŃă.
431
muvazeneli adj. echilibrat; pon-
derat.
muvazenesizlik, -ği s. dezechili-
bru (şi med.).
muvazzaf adj. activ; regulat;
~hizmet (mil.) serviciu activ;
~ lar kadrosu (mil.)cadre
active; ~ subay ofiŃer activ; ~
ordu (mil.) armată regulată.
muvazi adj. (mat.) paralel.
muylu s. (tehn.) 1. bucşă. 2. (mil.)
pivot, fus.
muz s. (bot.) banană // ~ ağacı
banan.
muzaf adj. 1. adăugat, anexat.
2. (gram.) determinat.
muzaffer adj. victorios, învingă-
tor.
muzafferane adv. (în mod) vic-
torios, triumfător.
muzafferiyet, -ti s. victorie, triumf.
muzır, -rrı adj. nociv, dăunător.
muzırlık, -ğı s. nocivitate, dău-
nare.
muzip s., adj. 1. agasant, sâcâi-
tor. 2. zeflemist; ironic. 3. poz-
naş, glumeŃ, mucalit, şugubăŃ.
muziplik, -ği s. zeflemea; glumă,
poznă.
mübadele s. schimb, schimbare;
~ etmek a schimba; a alterna.
mübalâğa s. exagerare; ~ etmek
a exagera.
mübalâğalı adj. exagerat.
mübarek adj. 1. fericit, norocos.
2. sfânt, sacru, divin // Mü-
barek! omul lui Dumnezeu!;
stimabile!; ~ olsun! multe fe-
432
licitări!; bayramınız ~ olsun!
sărbători fericite!
mübaşir s. portier, vestitor, crai-
nic.
mübeyyiz s. copist.
mübrem adj. inevitabil, de ne-
înlăturat. 2. urgent, presant.
mücadele s. luptă (pentru), stră-
duinŃă; ~ etmek a lupta (pen-
tru), a se strădui.
mücadeleci s., adj. luptător;
combativ.
mücahit, -di s. luptător (pentru o
cauză sfântă); combatant.
mücameles s. respect reciproc.
mücanebet, -ti s. reŃinere.
mücanip s. (mat.) asimptotă.
mücanis adj. omogen.
mücaseret, -ti s. curaj; bravură,
vitejie.
mücaveret, -ti s. vecinătate,
apropiere.
mücavir adj. vecin, apropiat.
mücbir adj. constrângător, care
obligă; ~ sebepler (jur.) caz
de forŃă majoră.
mücehhez adj. înzestrat, echipat.
mücellit, -ti s. (tipogr.) legător.
mücellithane s. legătorie.
mücerredat, -tı s. pl. noŃiuni
abstracte.
mücerrep adj. experimentat, în-
cercat, probat.
mücerret adj. 1. abstract. 2. celi-
batar, necăsătorit. 3. despăr-
Ńit; izolat // ~ hal (gram.) ca-
zul nominativ.
mübaşir – müdevver
mücessem adj. 1. (fiz.) solid.
2. personificat.
mücevher, mücevherat, -tı s.
giuvaer, bijuterie.
mücrim adj. vinovat.
mücrimiyet, -ti s. vină, culpă.
müdafaa s. 1. apărare; păzire;
~ etmek a apăra; a păzi.
2. ocrotire, protejare; ~ hakkı
(jur.) dreptul de apărare; ~
hattı (mil.) linie de apărare.
müdafi, -i adj. apărător, protec-
tor; ocrotitor.
müdahale s. intervenŃie, imix-
tiune, amestec; ~ etmek a
interveni, a se amesteca.
müdavat, -tı s. (med.) îngrijire,
tratare; tratament.
müdavi adj. (med.) îngrijit,
tratat.
müdavim s., adj. vizitator con-
stant; oaspete nelipsit; client
fidel.
müddeiumumi s. procuror.
müddeiumumilik s. procuratură.
müddet, -ti s. 1. perioadă; răgaz.
2. timp, vreme.
müddetli adj. pe termen; uzun
~ pe termen lung; kısa ~ pe
termen scurt.
müddetsiz adj. fără un anumit
termen.
müdebdep adj. v. görkemli.
müdellel adj. dovedit, argumen-
tat.
müderris s. dascăl (de medrese).
müdevver adj. 1. rotund, sferic.
2. circular. 3. provenit (din),
müdrik – mühmel
rămas (de la) // geçen sene-
den ~ şeyler lucruri rămase
de anul trecut.
müdrik, -ki adj. inteligent, deş-
tept.
müdrike s. intelect; inteligenŃă.
müdrir adj. (farm.) diuretic.
müdür s. director; okul ~ü direc-
tor de şcoală.
müdürlük, -ğü s. direcŃiune,
conducere.
müebbeden adv. pentru totdea-
una, pe veci(e).
müebbet I. adj. veşnic, etern.
II. adv. pe viaŃă.
müeccel adj. amânat; ~ olmak a
fi amânat.
müeddep adj. manierat, educat,
binecrescut.
müellif s. autor; scriitor.
müemmen adj. asigurat, garan-
tat.
müennes adj. (gram.) feminin.
müesses adj. fondat, constituit.
müessese s. instituŃie; institut.
müessif adj. demn de milă.
müessis s., adj. întemeietor, fon-
dator.
müeyyide s. (jur.) sancŃiune.
müezzin s. (rel. la musulmani)
muezin.
müfettiş s. inspector; revizor.
müfettişlik s. 1. inspecŃie; revi-
zie. 2. inspectorat.
müfit adj. 1. util, folositor.
2. avantajos. 3. semnificativ,
revelatoriu. 4. expresiv.
433
müflis I. s. falit. II. adj. fali-
mentar, insolvabil.
müflon s. v. muflon.
müfredat, -ti s. detaliu, amă-
nunt; ~ programı programă
de învăŃământ.
müfret s., adj. (gram.) singular.
müfrez adj. separat, detaşat,
despărŃit.
müfreze s. (mil.) detaşament.
müfrit adj. exagerat, peste mă-
sură (de).
müfsit s., adj. instigator, inci-
tator, aŃâŃător.
müfteri s. calomniator; detrac-
tor.
müfteriyat, -ti s. calomnie; ca-
lomniere.
müftü s. (rel., la musulmani)
muftiu.
müftülük, -ğü s. (rel., la mu-
sulmani) muftiat.
müge s. (bot.) lăcrimioară.
mühendis s. inginer.
mühendislik s. inginerie.
müheyyiç adj. însufleŃitor, entu-
ziasmant.
mühim, -mmi adj. important,
însemnat.
mühimmat, -ti s. (mil.) muniŃie.
mühimsemek vt. a da impor-
tanŃă.
mühlet, -ti s. (fin.) termen; sca-
denŃă.
mühlik, -ki adj. mortal, ucigător.
mühmel adj. 1. abandonat, pără-
sit. 2. neglijat, neîngrijit;
neglijent.
434
mühre s. (tipogr.) calandru pentru
satinarea hârtiei.
mührelemek vt. a satina hârtia
(cu calandrul).
mühür, -hrü s. 1. ştampilă;
parafă. 2. sigiliu // ~ mumu
ceară roşie.
mühürlemek vt. 1. a ştampila.
2. a sigila, a pune sigiliu.
mühürlü adj. 1. ştampilat. 2. si-
gilat.
müjde s. veste bună.
müjdelemek vt. a da o veste
bună.
mükâfat, -ti s. premiu; recom-
pensă; gratificaŃie; răsplată.
mükâfatlandırma s. premiere,
recompensare, răsplătire.
mükâfatlandırmak vt. a răs-
plăti, a premia, a recompensa.
mükellef adj. 1. ornat, împo-
dobit. 2. dotat, echipat (cu).
3. însărcinat (cu), răspunzător
(de). 4. (fin.) contribuabil;
birnic.
mükellefiyet, -ti s. însărcinare,
sarcină; răspundere, respon-
sabilitate.
mükemmel adj. perfect, desă-
vârşit, excelent, superb.
mükemmeliyet, mükemmellik,
-ti s. perfecŃiune, desăvârşire.
mükerrer adj. repetat; reluat,
reiterat; ~ poliçe (com.) trată
reciprocă.
mükerreren adv. în mod repetat.
mükevven adj. înfăptuit, săvâr-
şit.
mühre – mümbit
mükrim s., adj. ospitalier.
müktesep adj. obŃinut, câştigat,
dobândit; ~ hak (jur.) drept
câştigat.
mülahaza s. 1. gândire; meditaŃie.
2. consideraŃie, observaŃie.
mülakat, -tı s. întâlnire, între-
vedere. 2. interviu; ~ vermek
a da interviu; ~ yapmak a
avea un interviu (cu).
mülayemet, -ti s. blândeŃe; vor-
be dulci; gentileŃe.
mülayim adj. blând, cumsecade.
mülayimlik s. blândeŃe; gentileŃe.
mülhak, -kı adj. 1. ataşat, ane-
xat. 2. dependent, subordonat.
mülhen adj. inspirat; ~ olmak a
se inspira.
mülhit s., adj. ateu.
mülk, -kü s. 1. avere, avuŃie;
proprietate. 2. proprietate, do-
meniu.
mülki adj. civil; ~ idare admi-
nistraŃie civilă.
mülkiyet, -ti s. v. mülk (1);
~ hakkı (jur.) dreptul la pro-
pietate.
mülteci s. refugiat, emigrant.
mültefit, -ti adj. amabil, poli-
ticos; curtenitor.
mülteka s. (geogr.) confluenŃă.
mültimilyoner s. multimilionar.
mültipleks adj. în expr.: ~ sistem
sistem multiplex.
mümarese s. exerciŃiu; practică.
mümaselet, -ti s. similitudine.
mümbit, -ti adj. (d. soluri) fertil;
productiv, roditor.
mümessil – münfail
mümessil s. reprezentant.
mümessillik, -ği s. reprezen-
tanŃă.
mümeyyiz s. 1. examinator.
2. persoană cu discernământ,
om care apreciază lucrurile la
justa lor valoare. 3. funcŃio-
nar public care supervizează
actele întocmite de ceilalŃi
funcŃionari.
mümin s., adj. 1. credincios,
pios. 2. musulman.
mümkün adj. posibil; ~ olmak a
fi posibil; ~ mertebe pe cât
posibil.
mümtaz adj. distins, deosebit,
select, ales. 2. autonom 3. pri-
vilegiat; prioritar; favorizat //
idarei ~e (adm.) autonomie.
münacat, -tı s. 1. rugăciune,
rugă. 2. (rel.) poem cu con-
Ńinut religios.
münafık s. persoană care seamănă
discordie/ dezbinare între oa-
meni; clevetitor, defăimător;
ipocrit.
münafıklık, -ğı s. discordie, dez-
binare; clevetire, defăimare;
ipocrizie.
münafi adj. contrar, potrivnic;
incompatibil.
münakale s. 1. transport. 2. tran-
sportare. 3. transfer. 4. (fin.)
virament; transfer.
münakaşa s. conversaŃie, discu-
Ńie; dezbatere; ~ etmek a con-
versa.
435
münasebet, /ti s. 1. raport, rela-
Ńie, legătură; ~leri bozmak a
strica relaŃiile (cu cineva);
~lerin kesilmesi (pol.) între-
rupere relaŃiilor. 2. ocazie,
prilej; ~ düşürmek/ getirmek a
avea ocazia; ~iyle cu prile-
jul..., cu ocazia...
münasebetsiz adj. 1. (d. oameni)
indecent, necuviincios; obraz-
nic. 2. (d. acŃiuni, fapte) ino-
portun, nepotrivit.
münasebetsizlik, -ği s. 1. inde-
cenŃă, necuviinŃă; obrăznicie.
2. inoportunitate.
münasip adj. potrivit, adecvat.
münavebe s. alternanŃă; rotaŃie;
~ile prin rotaŃie.
münazaa s. dispută, ceartă, alter-
caŃie.
münazara s. dezbatere; delibe-
rare.
mündericat, -tı s. cuprins, con-
Ńinut (al unei scrieri).
münderiç adj. inserat (într-un
text), intercalat.
münebbih s. 1. stimulent; stimu-
lativ. 2. alarmant, care alar-
mează.
müneccim s. astrolog.
müneccimlik s. astrologie.
münekkit s. critic.
münevver s. intelectual.
münevveran s. intelectualitate.
münezzeh adj. 1. eliberat, liber
(de). 2. departe (de); îndepărtat.
münfail adj. indignat, revoltat;
supărat; ofensat.
436
münferiden adv. unul câte unul,
separat; individual.
münferit adj. separat, izolat,
singur.
münfesih adj. 1. abolit; abrogat;
anulat. 2. dislocat, descom-
pus.
münhal, -li adj. 1. (chim.) solu-
bil. 2. vacant, liber.
münhasır adj. restricŃionat; limi-
tat.
münkasem, münkasim adj. îm-
părŃit, divizat.
münkat adj. supus, plecat, sme-
rit.
münkazi adj. terminat, sfârşit,
încheiat.
müntahap adj. ales, selectat;
selecŃionat.
müntahip s. alergător, elector,
votant.
müntahir adj. care s-a sinucis;
sinucigaş.
münzevi I. s. pustnic, sihastru.
II. adj. retras, izolat, solitar.
müphem adj. vag, neclar, con-
fuz; ambiguu; echivoc.
müptela I. s. 1. pasiune; entu-
ziasm. 2. dragoste, iubire.
3. viciu, patimă. II. adj. 1. vi-
cios; dedat (unui viciu),
stăpânit de (alcool etc.),
pradă (unui viciu). 2. (d. boli)
lovit.
müracaat, -tı s. 1. solicitare,
apelare (la). 2. (jur.) recurs;
~ etmek a se adresa, a apela
(la).
münferiden – mürver
müracatçı s. solicitant.
mürai adj. ipocrit, făŃarnic.
mürailik s. ipocrizie, făŃărnicie.
mürebbi s. instructor, educator.
mürebbiye s. guvernantă.
müreffeh adj. 1. confortabil.
2. prosper, înfloritor.
mürekkep1, -bi s. cerneală // ~
balığı (zool.) sepie; çin ~i tuş.
mürekkep2 adj. compus, alcă-
tuit; bu sayı üç rakamdan ~tir
acest număr este alcătuit din
trei cifre.
mürekkeplemek vt. a scrie cu
cerneală.
mürettebat, -tı s. echipaj.
mürettip s. zeŃar, culegător.
mürettiphane s. zeŃărie.
mürit s. (la dervişi) discipol.
mürsel s. destinatar.
mürsil s. expeditor.
mürşit, -di s. 1. călăuză, ghid.
2. (rel.) mentor.
mürteci, -ii s., adj. reacŃionar.
mürteşeni s. (mat., fiz.) proiec-
Ńie.
mürteşi adj. mituit, corupt.
mürüvvet, -ti s. 1. vitejie, curaj,
bărbăŃie. 2. mărinimie, bună-
tate. 3. bucurie (dată de bi-
nele, succesele copiilor); ~
ini görmek a se bucura de
copii.
mürüvvetli adj. 1. mărinimos,
bun. 2. bucuros (de copii).
mürüvvetsiz adj. nerecunoscă-
tor, ingrat.
mürver s. (bot.) soc.
müsaade – müstemlekecilik
müsaade s. voie, permisiune;
~ etmek a permite, a da voie,
a îngădui.
müsabaka s. întrecere, compe-
tiŃie; concurs.
müsabık, -ğı s. concurent, com-
petitor.
müsademe s. 1. ciocnire, coli-
ziune. 2. (mil.) contact cu
duşmanul, ciocnire.
müsait adj. prielnic, favorabil,
potrivit.
müsamaha s. 1. indulgenŃă,
îngăduinŃă. 2. muşamalizare;
~ etmek a muşamaliza; a
tolera.
müsamahakâr adj. indulgent,
îngăduitor; tolerant.
müsamere s. 1. serată. 2. ser-
bare.
müsavat, -tı s. egalitate.
müsavi adj. egal.
müseccel adj. înregistrat; ~ mar-
ka marcă înregistrată.
müsekkin adj. 1. sedativ, cal-
mant; tranchilizant. 2. anodin.
müsellem adj. indiscutabil, in-
contestabil.
müselles I. s. triunghi. II. adj.
triplu; triunghiular.
müsellesat, -tı s. trigonometrie.
müshil s. (farm.) purgativ.
müslim s. musulman.
müslüman s. musulman, islamic.
müslümanlık, -ğı s. islam, ma-
homedanism.
müspet, -ti adj. 1. demonstrat,
probat; verificat. 2. (gram.)
437
afirmativ. 3. pozitiv (şi fig.);
~ilimler ştiinŃe exacte.
musrif adj. cheltuitor, risipitor.
müstacel adj. urgent; presant.
müstacelen adv. de urgenŃă.
müstaceliyet, -ti s. urgenŃă.
müstahak adj. meritat, bineme-
ritat, pe/după merit.
müstahdem s., adj. angajat (tem-
porar).
müstahkem adj. 1. (d. construc-
Ńii) solid, trainic, rezistent.
2. (mil.) fortificat.
müstahsil s. (econ., com.) pro-
ducător; fabricant; furni-
zor.
müstahzar s. producător de pro-
duse farmaceutice/chimicale/
cosmetice.
müstakbel s. viitor.
müstakil, -lli adj. 1. independent,
de sine stătător. 2. separat.
müstamel adj. 1. folositor, util;
de uz. 2. folosit, întrebuinŃat,
uzat.
müstear s. pseudonim.
müstebit adj. despot; despotic.
müstebitlik s. despotism, tiranie.
müstecir s. chiriaş.
müstehcen adj. obscen, porno-
grafic.
müstehcenlik, -ği s. obscenitate,
trivialitate.
müstehlik, -ki s. consumator.
müstehzi adj. ironic.
müstemleke s. (pol.) colonie.
müstemlekeci s. colonialist.
müstemlekecilik s. colonialism.
438
müstenit adj. sprijinit, rezemat;
proptit.
müsterih adj. liniştit, calm; tih-
nit; senin; ~ ol! fii calm!, nu
te impacienta!
müstesna adj. exceptat, exclus;
neinclus.
müsteşar s. 1. secretar de stat.
2. consilier (de ambasadă).
müşteşrik s. orientalist.
müstevi adj. plat, neted; plan.
müsvedde s. ciornă; concept,
brion.
müşahede s. supraveghere, ob-
servare, observaŃie; ~ altına
almak a lua sub observaŃie.
müşahhas adj. concret.
müşahit s. 1. martor. 2. obser-
vator.
müşavere s. consultare; consul-
taŃie.
müşavir s. consilier.
müşerref adj. onorat; ~ olmak a
fi onorat; ~ oldum! sunt
onorat!.
müşfik, -ki adj. tandru; duios.
müşir s. (mil.) mareşal.
müşker s. (geol.) crater.
müşkül I. s. piedică, obstacol.
II. adj. greu, dificil, anevoios.
müşkülpesent adj. exigent.
müşteki s. reclamant.
müşterek, -ki adj. comun, co-
lectiv; combinat.
müştereken adv. în comun, în
colectiv; laolaltă, împreună.
Müşteri s. (astr.) Jupiter.
müstenit – müteferrika
müşteri s. client, cumpărător;
muşteriu.
müşür s. (mil.) v. müşir.
mütacasir adj. îndrăzneŃ, teme-
rar, curajos.
mütalaa s. 1. lectură, citire.
2. examinare, studiere; stu-
diu. 3. idee, părere, opinie.
mütareke s. armistiŃiu.
müteahhit s. antreprenor.
müteahitlik, -ği s. antrepriză.
müteakiben adv. unul după
altul; succesiv.
müteakip I. adj. care urmează,
care succede. II. prep. după,
în urma…; dersi ~ după lecŃie.
müteallik, -kı adj. relativ la...,
referitor la... .
mütebasbıs adj. linguşitor.
mütebessim adj. zâmbitor.
mütecanis adj. omogen.
mütecaviz I. adj. agresiv.
II. adv. de peste, mai mult
de...
mütecessis adj. indiscret; curios.
mütedeyyin adj. credincios, reli-
gios.
müteesif adj. afectat; mâhnit,
întristat.
müteessir adj. 1. impresionat,
afectat. 2. mâhnit, îndurerat.
mütefekkir s. gânditor, cugetă-
tor.
müteferrik adj. 1. divizat, îm-
părŃit. 2. dispersat, răspândit,
împrăştiat.
müteferrika s., pl. 1. bani pentru
cheltuieli curente. 2. arest.
mütehakkim – nah
3. (ist.) demnitar aflat în ime-
diata apropiere a sultanului
sau a vizirilor.
mütehakkim adj. 1. autoritar.
2. uzurpator.
müteharrik, -ki adj. (fiz.) 1.
mobil. 2. motric.
N
n N s. a şaptesprezecea literă a
alfabetului limbii turce; sunet
notat cu această literă.
na interj. na!, ia!, Ńine!, poftim!
naaş, -a’şı s. corp neînsufleŃit,
trup; cadavru.
naat, -a’tı s. poem de glorifi-
care/proslăvire a profetului
Mohammed.
nabazan s. pulsaŃie.
nabekâr adj. nefolositor, inutil.
nabemevsim adj. înainte de
vreme; prematur.
nabız, -bzı s. plus; ~ını tutmak
a-i lua pulsul // ~ına göre
şerbet vermek a-i face (cuiva)
pe voie/pe plac.
nabza s. pulsaŃie.
nacak s. toporişcă.
naci adv. mântuit de focul iadului.
naçar adj. disperat; fără ieşire;
~ kalmak a fi într-o situaŃie
fără ieşire.
naçiz adj. fără valoare, lipsit de
valoare.
439
mütehassıl adj. produs;
format, rezultat.
mütehassıs s., adj. specialist,
specializat.
mütehassıslık s. specializare;
specialitate.
mütehassis adj. v. müteessir
(1).
nadas s. arătură de toamnă.
nadide adj. 1. nemaivăzut, ne-
maiîntâlnit. 2. rar întâlnit;
foarte scump.
nadim adj. care se căieşte, care
regretă; pocăit.
nadir adj. rar; neobişnuit.
nadiren adv. rareori, câteodată.
nafaka s. 1. hrană, subzistenŃă.
2. (jur.) pensie alimentară.
nafi, -i adj. util, folositor.
nafia s., pl. lucrări publice; ~ ve-
killiği (ist.) ministerul lucră-
rilor publice.
nafile adj., adv. inutil, în zadar,
zadarnic.
nafiz adj. 1. penetrant. 2. (d.
oameni) influent.
nafta s. păcură; benzină grea.
naftalin s. naftalină.
nağış, -ğşı s. v. nakış.
nağme s. 1. (muz.) melodie; ton.
2. (fig.) manieră, ton. 3. (fig.)
minciună, vorbă goală.
nah interj. v. na.
440
nahak, -kkı 1. adj. nejustificat,
neadevărat; injust. 2. adv. în
mod nejustificat; în zadar.
nahif adj. slab, neputincios.
nahiv, -hvi s. sintaxă.
nahiye s. 1. (adm.) regiune, ra-
ion; plasă. 2. (adm.) comună.
nahoş adj. neplăcut; nedorit.
nahvet, -ti s. orgoliu; trufie
nail adj. obŃinut, căpătat, câşti-
gat; (d. scop) atins; ~ olmak a
reuşi, a dobândi.
naip s. (pol.) regent.
naiplik s. (pol.) regenŃă.
nakarat, -tı s. (muz.) refren.
nakavt, -tı s. (în box) knockout.
nakden adv. în bani; pe bani.
nakdi adj. pecuniar, bănesc // ~
ceza amendă.
nakıs adj. minus.
nakış s. 1. broderie. 2. muzică
orientală.
nakışlamak vt. a broda.
nakız, -kzı s. (jur.) 1. încălcare,
violare. 2. anulare; abrogare.
3. casare. 4. contradicŃie; in-
compatibilitate logică.
nakil, -kli s. 1. transport, tran-
sportare. 2. povestire, rela-
tare.
nâkil s., adj. 1. povestitor.
2. (fiz.) conducător.
nakiliyet, -ti s. (fiz.) conduc-
tibilitate.
nakisa s. defect; neajuns.
nakit, -kdi s. bani; (fin.) fond.
nakiz adj. v. arşıt.
nahak – nallmak
nakkaş s. 1. muralist. 2. sculptor.
3. miniaturist.
naklen adv. 1. prin tradiŃie; prin
viu grai. 2. (d. transmisiuni)
direct; ~ yayın transmisiune
în direct.
nakletmek vt. a povesti, a relata.
nakli adj. 1. tradiŃional, din
totdeauna. 2. de transport.
nakliyat, -tı s. 1. tradiŃie, datină.
2. transporturi; mijloace de
transport.
nakliyatçı s. transportator.
nakliye s. 1. transport; transpor-
tare. 2. tarif/taxă pentru tran-
sport; costul transportului;
~ sigortası asigurare de
transport.
nakliyeci s. cărăuş; transportator.
nakşetmek vt. 1. a desena; a
picta. 2. a grava. 3. (fig.) a
imprima, a întipări.
nakzen adv. (jur.) în anulare.
nakzetmek vt. 1. a viola (o lege
etc.), a nu respecta. 2. (jur.) a
casa; a anula.
nal s. potcoavă // ~ döken drum
pietruit; ~ları dikmek (fam.) a
da ortul popii.
nalbant s. potcovar.
nalça s. blacheu.
naldöken adj. (d. drumuri) pie-
truit.
nalet, -ti adj. blestemat, afurisit;
al naibii, al dracului; ~ olsun!
să fie blestemat!
nalın s. v. takunya.
nallmak vt. a potcovi.
nam – narinlik
nam s. 1. nume, denumire
2. renume, reputaŃie; ~ kazan-
mak/vermek a căpăta (un)
renume, a deveni celebru // ~ı
nişanı kalmamak a fi dat
uitării.
namağlup adj. neînvins; invin-
cibil.
namahrem adj. (după jurispru-
denŃa islamică) neinterzisă
încheierea căsătoriei (din
cauza rudeniei de sânge).
namalum adj. necunoscut; ne-
ştiut.
namaz s. (la musulmani) rugă-
ciune, rugă; ~ kılmak (rel.) a
se ruga, a face rugăciuni.
namazlık, -ğı s. covoraş pentru
rugăciune.
name s. epistolă, scrisoare.
namert, -di adj. josnic, murdar;
laş.
namlı adj. renumit, vestit.
namlu s. Ńeavă (a puştii).
namus s. 1. cinste, onestitate, co-
rectitudine. 2. onoare; orgoliu.
namuskâr adj. v. namuslu.
namuskârane adv. în mod cin-
stit, pe cinstite.
namuslu adj. cinstit, onest; co-
rect.
namussuz adj. 1. necinstit, inco-
rect. 2. ticălos, nemernic.
namusssuzluk, -ğu s. 1. necin-
ste, incorectitudine. 2. ticălo-
şie, nemercinie.
namütenahi adj. infinit, ne-
sfârşit.
441
namütenahiyet, -ti s. infinit (şi
mat.).
namzet, -ti s. 1. candidat. 2. lo-
godnic.
namzetlik, -ği s. candidatură.
nan s. pâine.
nanay adj. ioc; nu există, nu este.
nane s. (bot.) mentă, izmă.
nanemolla adj. neîndemânatic,
stângaci.
naneşekeri, -ni s. bomboane cu
mentă; drops.
nanik, -ği s. strâmbătură (cu de-
getul mare pe vârful nasului,
iar celelalte degete sunt des-
făcute şi întinse, fiind agitate
în permanenŃă); ~ yapmak a
râde în nas cuiva.
nanizm s. nanism.
nankör adj. ingrat, nerecunos-
cător.
nankörlük, -ğü s. ingratitudine,
nerecunoştiinŃă.
napalm s. napalm.
nâr s. foc.
nar s. (bot.) rodie.
nara s. 1. urlet, Ńipăt. 2. vo-
ciferare // ~ atmak 1) a urla, a
Ńipa, 2) a vocifera.
narcıl s. nucă de cocos.
nardin s. (bot.) scaiul-dracului.
narenciye s., pl. v. turunçgiller.
nargile s. narghilea.
narh, nark, -kı s. (com.) mercu-
rial, listă zilnică de preŃuri.
narin adj. gingaş, fin, delicat.
narinlik, -ği s. gingăşie, fineŃe,
delicateŃe.
442
narkotik s., adj. narcotic.
narkoz s. narcoză.
narkozcu s. anestezist.
narsisist, -ti s. narcisist.
narcisizm s. narcisizm.
narteks s. (arhit.) nartex.
nas, -ssı s. (fil.) dogmă.
nâs s. public; lume, oameni.
nasbetmek vt. v. atamak.
nasıl I. pron. ce; care; ~ et is-
tiyorsunuz? de care carne
doriŃi? II. adv. cum, în ce fel,
în ce mod; ~ısınız? cum o
mai duceŃi?, ce mai faceŃi?;
~ uyudunuz? cum aŃi dormit?
nasılsa adv. oricum; orice-ar fi.
nasır s. (med.) bătătură; ~ bağ-
lamak 1) a face bătături, 2) a
deveni insensibil.
nasırlanmak vi. 1. a face bătă-
turi. 2. a se bătători.
nasırlı adj. 1. bătătorit, 2. cu
bătături.
nasihat, -ti s. sfat, povaŃă; ~ ver-
mek a sfătui, a povăŃui.
nasip, -bi s. soartă, destin, parte;
~ olmak a avea parte de... //
~ini almak a-şi face parte;
~ olursa! dacă dă Dumnezeu!
nasir s. prozator.
nasyonalist s., adj. naŃionalist.
nasyonalizm s. naŃionalism.
nasyonel sosyalizm s. naŃional-
socialism.
naşi postpoz. datorită, din cauza.
naşir s. editor.
natamam adj. incomplet; neter-
minat.
narkotik – nâzım
natıka adj. elocvenŃă, elocinŃă,
darul vorbirii.
natıkalı adj. 1. elocvent; având
darul elocinŃei. 2. expresiv.
3. grăitor, semnificativ.
natron s. 1. (chim.) oxid/bioxid
de carbon 2. (chim.) bicar-
bonat de sodiu.
natuk s., adj. (om) elocvent.
natura s. natură, constituŃie.
natüralist s., adj. (lit., filoz.) na-
turalist.
natüralizm s., adj. (lit., filoz.)
naturalism.
natürel adj. natural.
natürist s., adj. naturist.
natürizm s. naturism.
natürmort, -tu s. (arte pl.) na-
tură moartă.
navlun s. (com., mar.) navlu.
naylon s. nailon.
naz s. 1. toană, capriciu; ambiŃie.
2. moft, nazuri.
nazar s. 1. privire, uitătură. 2. (în
superstiŃii) deochi; ~ değmek
a deochea // ~ile bakmak a
privi cu ură; ~ı dikkate almak
a lua în consideraŃie.
nazaran adv. după, după cum,
potrivit cu…, în conformitate
cu…
nazari adj. teoretic; ~ olarak în
mod teoretic.
nazariyat, -tı s. v. nazariye.
nazariye s. teorie.
nâzım 1. s. poet versificator.
2. care aranjează, care pune
în ordine/în rânduială.
nazım – neci
nazım, -zmı s. (lit.) poem.
nazır s. v. bakan.
nazik adj. 1. amabil, gentil.
2. fin delicat.
nazikâne adv. cu fineŃe, cu deli-
cateŃe.
naziklik, -ği s. 1. amabilitate,
gentileŃe. 2. fineŃe, delicateŃe.
nazil adj. descendent, coborâtor.
nazir s. 1. asemănare, seamăn.
2. pereche, egal; echivalent.
nazire s. (d. poeme) imitaŃie;
pastişă; parodie.
nazizm s. nazism.
nazlanmak vi. 1. a face na-
zuri/mofturi, a se sclifosi. 2. a
cocheta.
nazlı s., adj. 1. mofturos, scli-
fosit, fandosit. 2. cochet, dră-
gălaş, gingaş.
nazlılık, -ğı s. 1. sclifoseală, naz,
fandoseală. 2. cochetărie; dră-
gălăşenie; amabilitate.
ne I. pron. ce; ~ dedi? ce-a zis
el? o ~ isterse yapar el face
ce vrea. II. conj. nici...,
nici...; ~ sen ~ ben nici eu
nici tu; ~ uzun ~ kısa nici
lung, nici scurt // ~den din ce
cauză?, pentru ce? ~ kadar?
cât? ~ olursa olsun oricum,
cu orice preŃ; orice ar fi;
~ türlü ce fel de; ~ var ~ yok?
ce mai e nou?; ~ zaman?
când?; ~ denir? cum se
numeşte? ~ denli? ce fel de?
~ diye de ce; pentru ce; din ce
motiv; ~ gibi ce fel de;
443
~ haber? ce e nou? ~ hacet? e
nevoie? ~me lazım! ce-mi
trebuie! ~ malum! mai ştii!
~ münasebet! nici vorbă, nici
gând!; ~ olur/olursun! te
implor! ~ oluyor? ce se
întâmplă?; ~ pahasına olursa
olsun cu orice preŃ; ~den
sonra mai apoi; în conse-
cinŃă; ~ yapıp yapıp cu orice
preŃ; ~ yazık! ce păcat!
~ yüzle...? cu ce obraz?
nebat, -tı s. plantă.
nebatat, -tı s. 1. vegetaŃie, floră.
2. botanică // ~ bahçesi gră-
dină botanică; ~ ilmi bota-
nică.
nebati adj. vegetal; ~ yağ ulei
vegetal.
nebevi adj. profetic, privitor la
profet; Mescid-i Nebevi
Moscheia profetului (renu-
mita moscheie din oraşul
sfânt Medina, unde se află
mormântul profetului Mo-
hammed).
nebi s. profet, proroc.
nebülöz s. nebuloasă.
nebze s. bucăŃică, pic; bir ~ o
bucăŃică, un pic.
necaset, -ti s. murdărie, impu-
rităŃi.
necat, -tı s. eliberare, salvare.
nece adv. în ce limbă?
neceftaşı, -nı s. (mineral.) cristal
de stâncă.
neci s. cine este?, cu ce se
ocupă?; ce hram poartă?.
444
necip adj. nobil, generos.
nedamet, -ti s. regret, părere de
rău; ~ getirmek a regreta.
neden I. s. cauză, motiv. 2. adv.
din care cauză, din ce motiv,
motivul pentru care...; de ce?.
nedenbilim s. etiologie.
nedenbilimsel adj. etiologic.
nedense adv. nu se ştie de ce, nu
se ştie din ce motiv.
nedensel adj. cauzal (şi fil.).
nedensellik s. cauzalitate (şi fil.).
nedensi s. pretext; scuză.
nedim s. 1. prieten, amic. 2. bu-
fon, măscărici.
nedret, -ti s. raritate; ~ kes-
betmek a se rări, a deveni rar.
nefaset, -ti s. rafinament, sub-
tilitate, fineŃe.
nefer s. 1. persoană, ins, individ.
2. (mil. ist.) soldat.
nefes s. respiraŃie; răsuflare ~i
kesilmek/tutulmak a i se tăia
respiraŃia, a nu putea respira
// ~ aldırmak (fig.) a lăsa să
respire, a da răgaz; ~ aldır-
mamak (fig.) a nu lăsa să
respire, a nu da răgaz;
~ almak a inspira, a aspira;
~ darlığı (med.) astm; ~ ver-
mek a expira; ~ ~e 1) într-un
suflet, 2) cu mare dificultate,
cu greutate; son ~e kadar
până la ultima suflare, până la
moarte.
nefeslemek vt. a sufla (în).
nefeslik s. 1. răsuflătoare, aeri-
sire. 2. ventilator.
necip – nefzedilmek
nefi, -fi s. 1. avantaj, profit.
2. (fig.) interes.
nefir s. 1. Ńeavă, conductă.
2. (muz.) goarnă, trompetă.
nefis, -fsi I. s. 1. propria per-
soană, sinea sa; o yalnız ~ini
düşünüyor (el) se gândeşte
numai la propria-i persoană/
numai la sine. 2. patimă,
pasiune, dorinŃă puternică.
II. adj excepŃional/neobişnuit
de frumos, superb // ~ine
uymak a-şi da frâu liber
sentimentelor; ~ine yedire-
memek (fig.) a-şi călca pe
inimă; ~ini yenmek/zaptetmek
a se stăpâni, a nu da frâu liber
sentimentelor.
nefiy, -fyi s. 1. exil, surghiun.
2. (gram.) negaŃie. 3. (fil.)
negare.
nefret, -ti s. 1. ură, duşmănie.
2. dezgust, repulsie, aver-
siune // ~ etmek 1) a urî, a
duşmăni, 2) a dezgusta.
nefrit, -ti s. (med.) nefrită.
nefroloji s. nefrologie.
nefron s. (med.) nefron.
nefsani adj. 1. pasional, senzual.
2. duşmănos, de ură. 3. dez-
gustător, care provoacă repul-
sie/aversiune.
nefsaniyet, -ti s. duşmănie, ură.
neft, -ti s. petrol, ŃiŃei.
nefti adj. de culoare verde
închis.
nefzedilmek vi. a fi exilat, a fi
surghiunit.
negatif – nesirci
negatif s., adj. negativ.
nehir, -hri s. fluviu; râu.
nehiy, -hyi s. 1. interdicŃie,
interzicere; frânare. 2. (psih.)
inhibiŃie. 3. (gram.) forma
negativă a imperfectului.
nehyetmak vt. a interzice; a
frâna.
nekahet, -ti s. convalescenŃă; ~te
bulunmak a fi/a se afla în
convalescenŃă.
nekbet, -ti s. 1. dizgraŃie. 2. (fiz.)
incident.
nekes adj. avar, zgârcit.
nekeslik s. avariŃie, zgârcenie.
nekre s., adj. (om) spiritual,
hâtru, şugubăŃ.
nekrofil s., adj. (med.) necrofil.
nekrofili s. (med.) necrofilie.
nekroz s. (med.) necroză.
nektar s. nectar.
nelik s. esenŃă, natură, carac-
teristică.
nem s. 1. umezeală; umiditate.
2. igrasie.
nema s. 1. spor, creştere, mărire,
majorare. 2. (fin.) dobândă;
profit.
nemalanmak vi. a acumula
dobândă, a face dobândă.
Nemçe s. 1. Austria. 2. austriac.
nemf s. nimfă.
nemfoman s., adj. nimfomană.
nemfomani s. nimfomanie.
nemlendirmek vt. umidifica; a
umezi.
nemlenmek vi. a se umezi.
nemletmek vt. a umezi, a înmuia.
445
nemli adj. umed; umezit.
nemlilik, -ği s. umiditate.
nemölçer s. hidrometru.
nemrut adj. (d. oameni) crud,
tiran.
Nemse s. v. Nemçe.
neodim s. (chim.) neodim.
neogen s. (geol.) neogen.
neolitik adj. neolitic; ~ devir/çağ
epoca neolitică.
neomisin s. (far.) neomicină.
neon s. neon.
neoplzma s. (med.) neoplasm.
neozoik s. (geol.) neozoic.
Nepal s. Nepal.
Neptün s. (astr.) Neptun.
neptünyum s. (chim.) neptuniu.
nerde adv. v. nerede.
nerede adv. unde?, în ce loc? o ~
kaldı? unde a rămas el?
nereden adv. de unde?, din-
cotro?; o ~ geliyor? de unde
vine el?
nereli în expr.: siz ~siniz? de
unde sunteŃi de loc?/de ori-
gine?
nergis s. (bot.) narcisă.
nesep, -bi s. ascendenŃă, linie de
rudenie, genealogie // ~i
sahih copil legitim; ~i gayri
sahih copil nelegitim.
nesiç, -sci s. (anat.) Ńesut.
nesil, -sli s. 1. descendent, ur-
maş. 2. generaŃie.
nesim s. vânt uşor, boare.
nesir, -sri s. proză.
nesirci s., adj. prozator.
446
nesne s. 1. lucru, obiect. 2. (gram.)
obiect direct, complement di-
rect.
nesnel s. (fil.) obiectiv.
nesnelci s. obiectivist.
nesnelcilik, -ği s. obiectivitate.
nesneleşmek vi. a se obiecti-
viza.
nesneleştirmek vt. a obiectiviza.
nesnellik, -ği s. obiectivism.
neşe s. veselie, voioşie.
neşelendirmek vt. a înveseli, a
dispune.
neşelenmek vi. a se înveseli, a se
dispune.
neşeli adj. vesel, voios, bine
dispus.
neşesiz adj. indispus, prost dis-
pus, supărat.
neşesizlik, -ği s. indispoziŃie,
proastă dispoziŃie, supărare.
neşet, -ti s. 1. apariŃie, ivire.
2. provenire, rezultare; ~ et-
mek a proveni, a rezulta.
neşide s. imn, cântare.
neşir, -şri s. publicaŃie, editare;
difuzare.
neşredilmek vi. a fi publicat, a fi
editat; a fi difuzat.
neşretmek vt. a publica, a edita;
a difuza.
neşriyat, -tı s. pl. 1. publicaŃii.
2. ştiri difuzate.
neşter s. bisturiu.
net, -ti adj. 1. (fiz.) clar, limpede.
2. (fin., com.) net, neto; ~
ağırlık greutate netă; ~ gelir
venit net.
nesne – nezafet
netameli adj. 1. riscant; peri-
culos; sinistru. 2. ghinionist.
netekim conj. v. nitekim.
netice v. sonuç.
neticelendirmek vt. v. sonuç-
landırmak.
neticelenmek vi. v. sonuçlanmak.
neticesiz adj. 1. fără efect, fără
rezultat. 2. neconcretizat.
neutron s. (fiz.) neutron.
nevale s., pl. alimente // ~yi düz-
mek a pune/a aşterne masa.
nevazil s. v. nezle.
nevi, -v’i s. specie, sort, fel, soi //
~ ~ fel de fel; ~ v’i şahsına
münhasır unic în felul său.
nevir, -vri s. culoarea feŃei; pa-
loare.
nevmit adj. v. umutsuz.
nevralji s. nevralgie.
nevraljik adj. nevralgic.
nevrasteni s. neurastenie.
nevresim s. cearşaf plic.
nevroloji s. neurologie.
nevropat, -tı s., adj. nevropat.
nevroz s. nevroză.
Neuruz s. neuruz, nauruz (ziua
echinocŃiului de primăvară
(22 martie), care, după calen-
darul vechi iranian, mar-
chează începutul noului an).
nevruzotu, -nu s. (bot.) linariŃă.
nevzat s. nou-născut.
ney, nay s. fluier; nai; ~ üflemek a
cânta din fluier; a cânta la nai.
neyse adv. fie, aşa să fie.
neyzen s. cântăreŃ la fluier; nai.
nezafet, -ti s. curăŃenie.
nezahet – nikel
nezahet, -ti s. cinste, puritate,
castitate.
nezaket, -ti s. v. naziklik.
nezaketli adj. v. nazik.
nezaketsiz adj. nepoliticos, ne-
cuviincios.
nezaketsizlik, -ği s. impoliteŃe,
necuviinŃă.
nezaret, -ti s. 1. supraveghere,
observare. 2. (ist.) minister.
3. privelişte, panoramă. // ~
altında olmak 1) a fı sub
observaŃie, 2) a fi în arest
(preventiv).
nezarethane s. cameră de arest.
nezif, -zfi s. (med.) hemoragie.
nezih adj. pur, cinstit, curat.
nezir, -zri s. jurământ, legământ.
nezle s. guturai; ~ olmak a face
guturai.
nezretmek vt. 1. a făgădui, a
promite. 2. a jura.
nezt, -zdi prep. lângă; în preaj-
ma, în apropiere (de); benim
~de lângă mine.
nıkris s. (med.) podagră.
nısfet, -ti s. v. denkserlik.
nısfınneher s. v. meridyen.
nısıf, -sfı s. jumătate // ~ı daire
semicerc; ~ kutur (mat.) rază
de cerc; ~ küre emisferă.
nışadır s. (chim.) Ńipirig.
nice adv. atâŃi(a), atâtea; cât de
mulŃi; în asemenea măsură;
aşa de mulŃi.
nicel adj. cantitativ.
447
nicelik s. cantitate // ~ zarfları
(gram.) adverbe de canti-
tate.
niçin adv. de ce?, pentru ce?
nida s. 1. exclamaŃie, exclamare;
~ işareti semnul exclamării.
2. (gram.) interjecŃie.
nifak, -kı s. discordie, dezbinare,
disensiune.
nihai adj. 1. sfârşit, terminat.
2. final; ~ karar (jur.) hotă-
râre definitivă.
nihale s. 1. trepied; pirostrie.
2. tavă (mare); suport.
nihayet, -ti I. s. sfârşit, termi-
nare; ~ bulmak a se termina, a
se sfârşi. II. adv. în sfârşit, în
cele din urmă.
nihayetlenmek vi. a se termina,
a lua sfârşit.
nihayetsiz adj. nesfârşit, fără
sfârşit; infinit.
nihilist, -ti s., adj. nihilist.
nihilizm s. (fil.) nihilism.
Nijer s. Niger.
Nijerja s. Nigeria.
Nijeryalı s., adj. nigerian.
nikâh s. cununie; medeni ~ cu-
nunie civilă; ~ düşmek a se
cununa.
nikâhlı adj. cununat.
nikâhsız adj. necununat.
nikâhlamak vt. a cununa.
nikâhlanmak vi. a se cununa.
nikbet, -ti s. v. nekbet.
Nikaragua s. Nicaragua.
nikbin adj. optimist.
nikel s. nichel; ~ kaplı nichelat.
448
nikotin s. nicotină.
nikriz s. (muz.) nikriz (o tona-
litate în muzica clasică turcă).
Nil s. Nil.
nil s. indigo (şi bot.).
nilüfer s. nufăr.
nim adj. semi-, demi-; ~ resmi
semioficial; ~ muzlim semiîn-
tuneric // ~ zulmet penumbră.
nimbus s. nimbus, nimbustratus.
nimet, -ti s. 1. bine, binefa-
cere. 2. existenŃă, întreŃinere.
3. pâine.
nimetşinas s., adj. binefăcător.
nimresmi adj. semioficial.
nine s. bunică.
ninni s. cântec de leagăn, nani.
nirengi s. (topogr.) triangulaŃie.
nisai adj. ginecologic.
nisaiye s. ginecologie.
nisayeci s. ginecolog.
nisan s. aprilie; ~ ayı luna apri-
lie; ~ ayında în luna aprilie.
nisap, -bı s. cvorum.
nispet, -ti s. 1. proporŃie, raport;
~ cümlesi (gram.) propoziŃie
relativă. 2. legătură, relaŃie // ~
etmek a raporta la…; ~ zamiri
(gram.) pronume relativ; ~
yapmak/vermek a face dina-
dins / intenŃionat / în ciudă.
nispetçi s., adj. răutăcios; răz-
bunător.
nispeten adv. în raport cu…, în
comparaŃie cu…
nispi adj. relativ; comparativ;
proporŃional; ~ temsil repre-
zentare proporŃională.
nikotin – niyet
nişan s. 1. semn, marcă; ~ koy-
mak a însemna, a marca.
2. indiciu; simpton. 3. logod-
nă; ~ yapmak a se logodi.
4. (mil.) Ńintă; ~ almak a Ńinti,
a ochi. 5. decoraŃie; ~ takmak
a decora. 6. urmă, amprentă;
~ bırakmak a lăsa urme/ am-
prente // ~ halkası verighetă.
nişancı s. adj. Ńintaş, ochitor.
nişancılık, -ğı s. tir.
nişanlamak vt. a logodi.
nişanlanmak vi. a se logodi.
nişanlı adj. 1. logodit. 2. în-
semnat, marcat.
nişasta s. amidon.
nitekim adv. de altfel, altminteri.
nitel adj. calitativ // ~ kontrol
control de calitate.
nitelemek vt. a califica
nitelik, -ğı s. calitate, însuşire;
caracter // ~ sıfatları (gram.)
adjective calitative.
nitelikli adj. 1. de calitate; üstün
~ de calitate superioară.
2. priceput, iscusit, îndemâ-
natic; meşter.
nitrat, -tı s. (chim.) nitrat, azotat.
nitratin s. (chim.) nitratin.
nitrogliserin s. nitroglicerină.
nitrojen s. nitrogen.
nitrik în expr.: ~ asit acid nitric.
niyabet s. v. naiplik.
niyaz s. rugăciune.
niye adv. de ce, din ce cauză;
pentru ce.
niyet, -ti s. 1. intenŃie; ~ etmek a
intenŃiona. 2. pronostic, pre-
niyetlenmek – normal
zicere; ~ tutmaka a pronos-
tica, a prezice. 3. (în Islam)
declararea intenŃiei (înainte
de a purcede la săvârşirea
unei îndatoriri religioase).
niyetlenmek vi. 1. a intenŃiona.
2. (rel.) a-şi declara intenŃia
să.
niyetli adj. 1. intenŃionat. 2. (rel.)
în post; care Ńine post.
niyobium s. (chim.) niobiu.
niza, -ı s. ceartă, sfadă; dispută.
nizacı s., adj. certăreŃ, scanda-
lagiu.
nizam s. 1. ordine, orânduială.
2. (pol.) regim // ~a sokmak
a pune (ceva) în ordine.
nizami adj. 1. regulamentar; re-
glementar. 2. sistematic, me-
todic.
nizamiye s. (ist.) armată regulată
(la Otomani).
nizamlı adj. ordonat, organizat,
structurat. 2. sistematic, me-
todic. 3. legal; legic.
nizamname s. regulament; nor-
me.
nizamsız adj. 1. dezorganizat; ne-
sistematic. 2. ilegal, ilegitim.
nizamsızlık, -ğı s. 1. dezordine,
dezorganizare. 2. ilegalitate,
ilegitimitate.
nobelyum s. (chim.) nobeliu.
nobran adj. arogant.
nobranlık, -ğı s. aroganŃă, trufie.
Noel s. (rel.) Crăciun; ~ ağacı
pom de Crăciun; ~ Baba Moş
Crăciun.
449
nohut s. năut // ~ oda, bakla sofa
cocioabă, chichineaŃă.
noksan I. s. lipsă, defect. II. adj.
imperfect; incomplet; cu
lipsuri.
noksanlık, -ğı s. defect, defec-
Ńiune; lipsă, lacună, scădere
deficienŃă.
nokta s. 1. punct. 2. (mil.) post,
punct. 3. problemă, chestiune,
punct // ~i nazar punct de
vedere; ~i nazardan din punct
de vedere; ~sı ~sına punct cu
punct.
noktalamak vt. 1. a pune punct
(şi fig.). 2. (gram.) a pune
semnele de punctuaŃie.
noktalı adj. punctat, însemnat/
marcat cu puncte; ~ virgül
punct şi virgulă.
noktürn s. (muz.) nocturnă.
nomenklatür s. nomenclatură.
nominal adj. nominal.
nominalist s. nominalist.
nominalizm s. nominalism.
nominatif s. (gram.) nominativ;
cazul nominativ.
nomografi s. nomografie.
nonfigüratif adj. nonfigurativ.
nonkonformist s., adj. noncon-
formist.
nonkonformizm s. nonconfor-
mism.
nonoş s. (apelativ) scumpul meu!,
dragul meu!, fătul meu!
norm s. normă.
normal I. adj. normal. II. s.
(mat.) perpendiculară.
450
normalite s. normalitate.
normalleşmek vi. a se nor-
maliza.
normatif s. normativ (şi tehn.).
Norveç s. Norvegia.
Norveçli s. norvegian.
nostalji s. nostalgie.
nostaljik adj. nostalgic.
nosyon s. noŃiune; concept.
not, -tu s. 1. notă, însemnare;
notiŃe; ~ almak a lua notiŃe; a
face însemnări. 2. trăsătură
caracteristică, particularitate;
nuanŃă. 3. (la şcoală) notă;
calificativ; ~ vermek a nota, a
da un calificativ.
nota s. (muz., jur.) notă; sözlü ~
notă verbală; yazılı ~ notă
scrisă.
noter s. notar.
noterlik, -ğı s. notariat
nöbet, -ti s. 1. rând; tur; şimdi
~ sizde acum este rândul
vostru. 2. rând, schimb, servi-
ciu. 3. (mil.) pază, gardă;
planton. 4. (med.) febră.
5. (med.) acces, criză; sinir ~i
criză de nervi // ~ beklemek a
sta de pază; ~ geçirmek a
avea criză.
nöbetçi s. 1. paznic, gardian.
2. (mil.) santinelă; planton.
nöbetşekeri, -ni s. zahăr cris-
talizat.
nörofizyoloji s. neurofiziologie.
nörolog s. neurolog.
nöroloji s. neurologie.
normalite – nüfusbilimsel
nötr adj. 1. neutru (şi chim.).
2. (gram.) genul neutru, neutru.
nötralize s. neutralizare; ~ etmek
a neutraliza.
nötron s. v. neutron.
nuga s. nuga.
Nuh s. Noe // ~ der peygamber
demez a fi încăpăŃânat ca un
catâr; ~un gemisi arca lui
Noe; ~ Nebi’den kalma de pe
vremea lui Noe; vechi şi de
demult.
nuhuset, -ti s. v. uğursuzluk.
numara s. 1. număr; yedi ~sı
numărul şapte. 2. (la şcoală)
notă. 3. (d. articole de
îmbrăcăminte, încălŃăminte)
mărime, măsură, număr, talie.
numaralamak vt. a numerota.
numaralı adj. numerotat.
numune s. v. nümune.
nur s. lumină; rază (de lumină).
nurani adj. luminos; clar.
nutuk, -tku s. discurs, cuvân-
tare; bir ~ söylemek a Ńine un
discurs/cuvântare.
nü s. (d. pictură) nud.
nüans s. nuanŃă.
nüfus s. 1. ins, individ, persoană.
2. populaŃie; locuitori; ~ ba-
şına pe cap de locuitor;
~ sayımı recensământul popu-
laŃiei // ~ cüzdanı/kâğıdı act
de identitate; ~ kütüğü regis-
tru de stare civilă.
nüfusbilim s. demografie.
nüfusbilimci s. demograf.
nüfusbilimsel adj. demografic
nüfuz – objectif
nüfuz s. 1. pătrundere, pene-
traŃie. 2. influenŃă,
autoritate; trecere; ~ etmek
a penetra.
nüfuzlu adj. influent;
autoritar; cu trecere.
nükleer adj. (fiz.) nuclear; ~
silah armă nucleară; ~
reaktör reactor nuclear; ~
santral centrală nucleară; ~
füzyon fuziune nucleară.
nükleon s. nucleon.
nüks s. revenire, recidivă.
nüksetmek vi. a recidiva, a
reapărea, a reveni; hastalık
nüksetti boala a revenit.
nükte s. 1. spirit, umor. 2.
înŃeles, tâlc; ~ yapmak a
vorbi cu tâlc. 3. (fig.)
esenŃă, miez.
O
o O s. a optsprezecea literă a
alfabetului limbii turce; sunet
notat cu această literă.
o1 I. pron. 1. el; ea; ~ okuyor
el/ea citeşte; onu pe el, îl, -
l/pe ea, o, -o; ona lui/ei; onun
al(a) lui/al (a) ei. 2. acela;
aceea. II. adj. acel, acei;
acea, acele; ~ kitap benimdir
acea carte este a mea ~
kitaplar benimdir acele cărŃi
sunt ale mele.
451
nükteci s., adj. 1. umorist.
2. spiritual, cu simŃul
umorului.
nüktedan s. hâtru; glumeŃ,
şugăbăŃ.
nümayiş s. demonstraŃie,
manifestaŃie.
nümayişçi s. demonstrant,
manifestant.
nümismat, -tı s. numismat.
nümismatik adj. numismatic.
nümune s. 1. eşantion, model.
2. exponat.
nüsha s. 1. exemplar, număr.
2. (la publicaŃii) număr.
nüve s. sâmbure (şi fig.).
nüzul, -lü s. 1. scădere, des-
creştere, reducere. 2.
(med.) apoplexie; paralizie.
nüzüllü s., adj. apoplectic.
o2 interj. o!, oh! ~ ne güzel! o, ce
frumos e!
oba s. 1. tabără de nomazi.
2. familie de nomazi. 3. cort
de tabără; şatră.
obartı s. exagerare.
obartılı adj. exagerat.
obartmak vt. a exagera.
obelisk, -ki s. obelisc.
obje s. obiect.
objektif I. s. (fiz.) obiectiv.
II. adj. obiectiv.
452
objektiflik, -ği s. obiectivitate;
nepărtinire.
objektivist, -ti adj. obiectivist.
objektivite s. v. objektivlik.
objektivizm s. obiectivism.
obligasyon s. obligaŃie.
obruk I. adj. concav. II. s.
(geogr.) pâlnie.
observatuvar s. (astr.) obser-
vator.
obstrüksiyon s. obstrucŃie (şi în
sport).
obua s. (muz.) oboi.
obuacı s. oboist.
obur s., adj. gurmand.
obüs s. (mil.) 1. obuz. 2. obuzier.
ocak s. 1. vatră; cuptor; cămin.
2. mină; kömür ~ı mină de
cărbuni. 3. (la grădini de
zarzavat) strat, rând, parcelă;
havuç ~ı parcelă de morcovi.
4. (fig.) familie, casă, cămin.
5. ianuarie; ~ ayı luna ianua-
rie; ~ ayında în luna ianuarie
// ~ı sönmek (d. neam,
dinastie) a se stinge, a pieri;
~ına düşmek a cere protecŃia
(cuiva).
ocakçı s. 1. fochist. 2. coşar,
hornar.
od s. v. ateş.
oda s. cameră, încăpere; misafir
~sı cameră de oaspeŃi;
mobilyalı ~ cameră mobilată
// bekâr ~sı garsonieră; ti-
caret ~sı cameră de comerŃ;
yatak ~sı dormitor; yemek ~sı
objectiflik – oftalmoloji
sufragerie; ~ müziği muzică
de cameră.
odacı s. camerist(ă).
odak s. (fiz.) focar.
odaklamak vt. 1. (fiz.) a se
focaliza. 2. (fig.) a concentra
(asupra), a focaliza.
odaklanmak vi. 1. (fiz.) a se fo-
caliza. 2. (fig.) a se concentra
(asupra), a se focaliza.
odaklaşmak vi. a se focaliza (şi
fig.).
odaklaştırmak vt. a focaliza (şi
fig.).
odaksal adj. focal.
odeon s. odeon.
oditoryum s. auditoriu.
odun s. 1. lemn. 2. lemne (de
foc) // ~ gibi adam (fig.) greu
de cap.
oduncu s. 1. vânzător de lemne.
2. tăietor de lemne.
odunkömürü, -nü s. cărbune de
lemn, mangal.
odunlaşmak vi. a se lignifica.
odunözü, -nü s. lignin(ă).
odunsu adj. lemnos.
odyometru s. audiometru.
odyovizüel s., adj. audiovizual.
of interj. of!
ofansif adj. ofensiv (şi în sport).
ofis s. oficiu, birou; serviciu,
secŃie.
oflamak vi. a ofta.
ofsayt s. (sport) ofsaid.
ofset, -ti s. (tipogr.) ofset.
oftalmolog s. oftalmolog.
oftalmoloji s. oftalmologie.
oftalmoskop – okuma
oftalmoskop, -pu s. oftalmos-
cop.
oğalamak vt. v. ovalamak.
oğalanmak vi. v. ovalanmak.
oğlak s. 1. ied. 2. (astr.)
capricorn.
oğlan s. 1. băiat. 2. valet (carte
de joc).
oğlancı s. pederast.
oğmaç s. v. ovmaç.
oğmak vt. v. ovmak.
oğul, -ğlu s. 1. fiu, fecior; ahret
~u fiu adoptiv. 2. (apic.) roi;
~ vermek a roi.
oğulcuk, -ğu s. 1. copil, puşti.
2. (biol.) embrion.
oğulmak vi. v. ovulmak.
oğulotu, -nu s. (bot.) melisă,
roiniŃă.
oğunmak vi. a leşina, a-şi pierde
cunoştinŃa.
oğuşturmak vt. v. ovuşturmak.
Oğuz s. (o populaŃie turcică)
oguz, turcii oguzi (uzi).
oh interj. oh!, vai!; ah!
oha interj. oho!
oje s. lac de unghii, ojă.
ok s. 1. săgeată. 2. (tehn.) ax;
osie.
okaliptüs s. (bot.) eucalipt.
okçu s. arcaş.
okçuluk, -ğu s. tir cu arcul.
okey I. interj. OK; perfect. II. s.
remi, rummy (joc de cărŃi sau
de pietre).
okeylemek vt. a-şi da acceptul, a
aproba.
453
okka s. oca (veche unitate de
măsură) // ~ çekmek a fi greu,
a atârna greu la cântar; ~ her
yerde dört yüz dirhem (d. un
adevăr) a fi indiscutabil; yeni
~ kilogram.
oklamak I. vi. a Ńâşni ca o
săgeată. II. vt. a săgeta, a
arunca cu săgeŃi, a trage cu
arcul.
oklava s. făcăleŃ.
okluk, -ğı s. tolbă de săgeŃi.
oksalat, -tı s. (chim.) oxalat.
oksidasyon s. oxidare.
okside adj. oxidat.
oksijen s. (chim.) oxigen.
oksijenlemek vt. a oxigena.
oksijenli adj. oxigenat.
oksijensizlik, -ği s. anoxie.
oksit s. oxid.
oksitlemek vt. a oxida.
oksitlenmek vi. a se oxida.
oksitleyici adj. oxidant.
okşamak I. vt. 1. a mângâia, a
dezmierda. 2. a pipăi, a palpa.
II. vi. a se asemăna; a semăna
cu… ; a semăna a…
oktan s. (chim.) octan.
oktant, -tı s. (tehn.) octant.
oktav s. (muz.) octavă.
okul s. şcoală; ilk ~ şcoală pri-
mară/elementară; orta ~ şcoa-
lă medie; sanat ~u şcoală de
arte; şcoală profesională.
okuldaş s. coleg de şcoală.
okulöncesi, -ni s., adj. preşcolar.
okuma s. 1. citire, citit; ~ yazma
scris şi citit. 2. lectură. 3. studiu,
454
studiere. 4. apel, strigare;
nominalizare. 5. cântec; cântare.
okumak vt. 1. a citi; a descifra.
2. a studia, a învăŃa. 3. a face
apelul, a striga pe nume. 4. a
cânta // lanet ~ (rel.) a
blestema; meydan ~ (fig.) a
provoca (pe cineva); rahmet
~ (rel.) a cere iertare.
okumuş adj. învăŃat, instruit,
cultivat; erudit.
okunaklı adj. citeŃ, lizibil.
okunaksız adj. neciteŃ, ilizibil.
okunmak vi. a se citi.
okunulmak vi. a fi citit.
okur s. v. okuyucu.
okuryazar s., adj. ştiutor de
carte.
okus pokus s. hocus-pocus.
okutmak vt. 1. a pune (pe cineva)
să citească. 2. a da la
învăŃătură/la şcoală/la facultate.
okutman s. 1. meditator. 2. (la
univ.) lector.
okutulmak vi. a se învăŃa; a fi
predat.
okuyucu s. cititor.
okuyuş s. citit.
oküler s. (fiz.) ocular.
okyanus s. ocean; Atlas ~u
Oceanul Atlantic; Hint ~u
Oceanul Indian.
Okyanusya s. Oceania.
okyılanı, -nı s. (zool.) viperă-cu-
corn.
ol pron. (arh.) acel; acea.
okumak – olanca
olabilen, olabilir adj. posibil, cu
putinŃă; ~ bir şey un lucru
posibil.
olabilirlik, -ği s. posibilitate;
probabilitate.
olagelmek vi. a se perpetua, a se
transmite; a (se) continua.
olağan adj. obişnuit; extraordi-
nar; curent; ~ şey (un) lucru
obişnuit.
olağandışı, -nı adj. neobişnuit,
admirabil, minunat;
remarcabil.
olağandışılık, -ğı s. caracter neo-
bişnuit, caracter excepŃional.
olağanlık, -ğı s. normalitate.
olağanüstü, -nü adj. extraordi-
nar, excepŃional; ~ toplantı
şedinŃă extraordinară.
olağanüstülük, -ğü s. caracter
extraordinar/excepŃional.
olaki adv. s-ar putea.
olamaz adj. imposibil; de nerea-
lizat.
olamazlık, -ğı s. imposibilitate.
olanak s. posibilitate, putinŃă.
olanaklı adj. posibil, realizabil.
olanaklılık, -ğı s. posibilitate.
olanaksız adv. imposibil, irea-
lizabil.
olanaksızlaşmak vi. a deveni
imposibil.
olanaksızlaştırmak vt. a face
imposibil (ceva).
olanaksızlık, -ğı s. v. olamazlık
olanca adv. cu tot…, cu toată; ~
kuvvetiyle cu toată forŃa.
olası – olmazlı
olası adj. probabil; eventual; kör
~ vedea-te-aş orb!
olasıcı s. (filoz.) probabilist.
olasıcılık, -ğı s. (filoz.) probabi-
lism.
olasılı adj. probabilistic.
olasılık, -ğı s. probabilitate, even-
tualitate.
olay s. 1. eveniment, întâmplare;
fapt (petrecut). 2. fenomen //
~ çıkarmak a provoca scan-
dal.
olaybilim s. fenomenologie.
olaycılık, -ğı s. (filoz.) feno-
menalism.
olaylı adj. bogat în evenimente şi
întâmplări; cu probleme.
olaysız adj. fără evenimente; fără
probleme.
oldubitti s. fapt împlinit // ~ye
getirmek a lăsa (ceva, pe
cineva) în faŃa faptului
împlinit.
oldukça adv. destul de…, cât se
poate de…; cam…
oldurgan adj. (gram.) factitiv;
~ fiiler verbe factitive.
ole interj. ole!
oleik adj. (chim.) oleic; ~ asit
acid oleic.
olgu s. v. olay.
olguculuk, -ğu s. (fil.) poziti-
vism.
olgun adj. 1. (d. oameni) matur.
2. (d. fructe, cereale) copt.
olgunlaşmak vi. 1. (d. oameni) a
se maturiza. 2. (d. fructe etc.)
a se coace.
455
olgunluk, -ğu s. maturitate; ~ sı-
navı examen de maturitate.
olgusal adj. faptic; real, efectiv.
oligarşi s. oligarhie.
olijist, -ti s. (geol.) oligist.
olimpiyat s. olimpiadă; ~ oyun-
ları jocurile olimpice; ~lar
olimpiade.
olmak vi. 1. a se întâmpla, a avea
loc. 2. a fi, a se găsi, a se afla.
3. a se putea, a fi posibil;
böyle iş olamaz aşa ceva nu
este posibil. 4. a se face, a fi
gata, a fi pregătit; o iş daha
olmadı lucrul acela nu este
încă gata. 5. (d. timp) a trece,
a se scurge, a se împlini; o
zamandan iki yıl oldu de
atunci au trecut/s-au împlinit
doi ani. 6. a se face; gündüz
oldu s-a făcut ziuă; gece
oluyor se face noapte. 7. a se
face, a deveni; o doktor oldu
el a devenit doctor // hiç
olmazsa barem, măcar, cel
puŃin; olduğu kadar pe cât e
posibil; olsa olsa cel mult; cu
aproximaŃie; olur olmaz tot
felul de; orice fel de; oluruna
bırakmak a lăsa (ceva) la voia
întâmplării.
olmamış adj. 1. nefăcut, neter-
minat. 2. brut, neprelucrat.
3. (d. fructe) necopt.
olmaz adj. v. olamaz // ~ olaydı
de n-ar fi fost; ~ olsunlar! să
nu-l mai văd!
olmazlı adj. (log.) absurd.
456
olmazlık, -ğı s. (log.) absurdi-
tate.
olmuş adj. 1. făcut, înfăptuit,
realizat. 2. copt; maturizat.
olsun conj. fie; olsun…olsun
fie…fie.
olta s. undiŃă.
oluk, -ğu s. 1. jgheab, uluc.
2. şanŃ, crestătură; scobitură,
adâncitură.
oluklu adj. 1. prevăzut cu
jgheab/uluc. 2. crestat; scobit.
olumlama s. (log.) afirmaŃie.
olumlamak vi. (log.) a afirma.
olumlaşmak vi. a deveni pozitiv/
afirmativ; a deveni constructiv.
olumlu adj. 1. pozitiv; afirmativ;
~ cevap răspuns pozitiv // ~
cümle (gram.) propoziŃie afir-
mativă.
olumluk s. biografie; curriculum
vitae.
olumluluk, -ğu s. caracter sigur/
neîndoielnic; ~ şekli formă
pozitivă/afirmativă.
olumsuz adj. negativ; ~ cümle
(gram.) propoziŃie negativă.
oluntu s. episod.
olupbitti s. v. oldubitti.
olurlamak vt. a accepta; a per-
mite.
olurlu adj. posibil; ~ kılmak a
face posibil.
oluş s. 1. formare; constituire.
2. geneză.
oluşmak vi. a se forma; a se
constitui; a lua naştere.
olmazlık – onaltılık
oluşturmak vt. 1. a forma; a
constitui. 2. a da naştere (la),
a genera.
oluşturulmak vi. a fi format, a fi
constituit.
oluşuk, -ğu s. (geol.) formaŃiune,
formaŃie.
oluşum s. formare, alcătuire.
om1 s. (electr.) ohm.
om2 s. (anat.) capul omului.
omaca s. 1. rădăcină (de copac);
butuc. 2. os, ciolan.
omça s. butuc de viŃă.
omlet, -ti s. omletă.
omnibüs s. omnibuz.
omur s. (anat.) vertebră.
omurga s. 1. (anat.) coloană ver-
tebrală, şira spinării. 2. (la
corăbii) talpă.
omurgalılar s. pl. (zool.) ver-
tebrate.
omurilik, -ği s. măduva spinării.
omuz s. umăr; ~ ~a umăr la
umăr // ~ arkasına atmak a
neglija; ~da taşımak a stima,
respecta (pe cineva); ~ kal-
dırmak a ridica din umeri (în
semn că nu ştie); ~ silkmek a
nu se sinchisi, a nu da nici o
importanŃă; ~ vermek a pune
umărul (pentru a ajuta).
omuzluk, -ğu s. epolet.
on num. zece // ~ para etmez nu
face doi bani; ~ paralık etmek
a face (pe cineva) de râs.
onaltılık, -ğı s. (muz.) şaispre-
zecime.
onama – onurlanmak
onama s. aprobare; ratificare; cer-
tificare.
onamak vi. a aproba; a vota
(pentru); a ratifica; a certifica.
onanmak. vi. a se aproba; a se
vota (pentru); a se ratifica; a
se certifica.
onar num. câte zece.
onarılmak vi. a fi reparat/ renovat.
onarım reparaŃie; renovare.
onarımcı s. reparator; restau-
rator.
onarmak vt. a repara; a renova.
onaşma s. consimŃământ, acord,
aviz.
onaşmak vt. a consimŃi, a-şi da
consimŃământul, a fi de
acord, a aproba.
onat, -tı adj. 1. ordonat, rânduit,
aranjat. 2. folositor, util.
3. decent, moral; cuviincios.
onay adj. acord, accept, apro-
bare; consens; ~nı almak a
lua acordul cuiva.
onaylamak vt. a aproba; a rati-
fica; a certifica.
onaylanmak vi. a fi aprobat; a fi
certificat.
onaylatmak vt. a da spre apro-
bare/certificare..
onaylı adj. aprobat; ratificat;
certificat.
onbaşı s. caporal.
onca I. pron. după el/ea. II. num.
zeci de; o mulŃime/sumedenie
de.
on dört num. paisprezece.
457
ondülasyon s. 1. ondulaŃie, un-
duire. 2. cută; buclă.
ondüle adj. ondulat.
ongen s. (geom.) decagon, poli-
gon cu zece laturi.
ongun I. s. emblemă, stemă.
II. adj. bogat, abundent.
ongunluk, -ğu s. bogăŃie, belşug,
abundenŃă.
onikiparmak, -ğı s. (anat.) duoden.
oniks s. onix.
onkojenik adj. oncogen.
onkolog s. oncolog.
onkoloji s. oncologie.
onlar pron. ei; ele; onları pe ei,
îi/pe ele, le; onlara lor, le, li;
onların al(a) lor.
onluk,- ğu s. bancnotă de zece
lire/lei/dolari etc.
onmak vi. 1. a se ameliora, a se
îmbunătăŃi. 2. a prospera, a
propăşi a reuşi; a-i merge
bine. 3. a-şi găsi liniştea, a fi
lipsit de griji/frământări.
onomatope s. (stil.) onomato-
peie.
onuncu num. al zecelea; a zecea.
onur s. 1. amor propriu, mân-
drie. 2. onoare // ~ duymak a
fi mândru; ~ üyesi membru
onorific; ~ yeri loc de onoare;
~una yedirememek (fig.) a nu
putea digera; ~una dokunmak
a ofensa, a jigni.
onurlandırmak vt. a onora, a
cinsti.
onurlanmak vi. a se mândri; a fi
onorat.
458
onurlu adj. mândru, ambiŃios; cu
demnitate.
onursal adj. onorific.
onursuz adj. lipsit de mândrie;
fără ambiŃie; fără demnitate.
opak adj. opac.
opal, -li s. (geol.) opal.
opalin adj. opalin, opalescent.
opera s. (muz.) operă.
operasyon s. (med.) operaŃie, in-
tervenŃie chirurgicală; apan-
disit ~u operaŃie de apendicită.
operatör s. 1. (tehn.) operator.
2. chirurg.
operet, -ti s. operată.
oportünist, -ti s., adj. oportunist.
oportünizm s. oportunism.
opsiyon s. (jur., com.) opŃiune.
optik I. s. optică. II. adj. optic.
optimist, -ti adj. optimist.
optimizm s. optimism.
optimum adj. optim.
opus s. (muz.) opus.
ora s. locul acela; ~da acolo;
~dan de acolo; ~larda pe
acolo; ~ları locurile acelea;
~ya buraya încoace şi încolo.
orak s. 1. seceră. 2. seceriş // ~
böceği greier.
orakböceği, -ni s. (zool.) greier,
cicadă.
orakçı s. secerător.
oraklamak vt. a secera.
oral adj. oral.
oralı adj. de baştină; de origine //
~ olmamak a nu-i păsa.
oramiral s. (mar.) amiral.
onurlu – organaktarımı
oran s. 1. raport, proporŃie.
2. simetrie, echilibru. 3. (mat.)
raport.
orangutan s. (zool.) urangutan.
orandışı, -nı adj. (număr) ira-
Ńional.
oranlamak vt. 1. a calcula, a
socoti. 2. a presupune, a crede.
3. a compara, a asemui. 4. a
atribui, a pune pe seama…
oranlı adj. 1. (bine) proporŃionat;
simetric. 2. echilibrat, moderat.
oranlılık, -ğı s. proporŃionalitate.
oransal adj. proporŃional.
oransızlık, -ğı s. disproporŃie.
orantı s. proporŃie (şi mat.).
ordinat, -tı s. (mat.) coordonată.
ordino s. 1. ordin, dispoziŃie.
2. (com.) dispoziŃie de livrare.
ordonat, -tı s. (mil.) intendenŃă.
ordövr s. gustare (rece); aperitiv.
ordu s. 1. armată, forŃe militare;
kol ~ corp de aramtă; ~ evi
cerc militar, casa armatei.
2. (d. unităŃi militare) armată
// ~ emri (mil.) ordin de zi.
ordubozan I. s. (med.) varice.
II. s., adj. 1. corupător, sedu-
cător. 2. intrigant; instigator.
ordugâh s. (mil.) tabără; încarti-
ruire; campament.
ordugüdüm s. (mil.) strategie.
ordugüdümsel adj. strategic.
org s. (muz.) orgă.
organ s. (anat.) organ; ~ nakli
(med.) transplant de organe.
organaktarımı, -nı s. (med.)
transplantare de organe.
organdi – ortakçı
organdi s. (text.) organdi.
organik adj. organic; ~ kimya
chimie organică.
organizasyon s. organizare; or-
ganizaŃie.
organizatör s. organizator.
organize adj. organizat; ~ etmek
a organiza.
organizma s. organism.
orgazm s. orgasm.
orgcu s. (muz.) organist.
organeral s. general de armată.
orijin s. origine.
orijinal, -li adj. original, auten-
tic.
orijinalite s. originalitate.
orkestra s. orchestră.
orkestralamak vt. a orchestra.
orkestrasyon s. orchestraŃie.
orkide s. (bot.) orhidee.
orman s. pădure; balta görme-
miş ~ pădure virgină.
ormancı s. 1. pădurar. 2. silvi-
cultor.
ormancılık s. silvicultură.
ormanlaşmak vi. a se acoperi cu
pădure.
ormanlaştırmak vt. a împăduri.
ormanlık, -ğı s. loc împădurit,
loc acoperit cu pădure.
ormansızlaştırmak vt. a despă-
duri; a defrişa.
ormansal adj. forestier.
ormantavuğu, -nu s. (zool.) co-
coş-de-munte.
ornitolog s. ornitolog.
ornitoloji s. ornitologie.
orospu s., adj. prostituată.
459
orospuluk s. prostituŃie.
orsa s. 1. (mar.) babord.
2. (mar.) bulină, frânghie de
la pânză // ~ etmek a naviga,
manevrând pânzele cu bulină,
a naviga contra vântului.
orta I. s. 1. jumătate; yolun ~sı
jumătatea drumului; ~da
kalmak a rămâne la jumătate/
neterminat. 2. centru,, mijloc;
~da la mijloc, în centru. II.
adj. mediu, mijlociu; ~ boy
statură mijlocie // ~dan
kalkmak
a se desfiinŃa; a dispărea;
~ya atmak a ridica o
problemă, a pune în discuŃie
(o problemă).
Orta Afrika Cumhuriyeti s.
Republica Central Africană.
ortaağırlık, -ğı s. (sport) (cate-
gorie) mijlocie (mică şi
mare).
ortaç s. (gram.) participiu.
ortaçağ s. evul mediu.
Ortadoğu s. Orientul Mijlociu.
ortaelçi s. plenipotenŃiar.
ortak I. s. 1. (econ.) asociat.
2. (jur.) complice. II. adj.
comun, colectiv; ~ tambölen
(mat.) divizor comun // ~ fark
progrsie aritmetică; ~ ölçül-
mez sayılar numere incomen-
surabile; ~ ölçülür sayılar
numere comensurabile.
ortakçı s. 1. dijmaş. 2. (biol.)
comensual.
460
ortakçılık, -ğı s. 1. întovărăşire,
asociere. 2. comensualism.
ortaklaşa adv. în asociaŃie cu…,
în tovărăşie, în comun.
ortaklaşacı s. (social.) colecti-
vist.
ortaklaşacılık, -ğı s. (social.) co-
lectivism.
ortaklaşmak vi. a se asocia, a se
uni.
ortaklık, -ğı s. 1. asociaŃie, înto-
vărăşie. 2. (econ.) societate,
companie.
ortakulak, -ğı s. (anat.) ureche
medie.
ortakyaşama s. (bot.) simbioză.
ortakyönetim s. coaliŃie; condu-
cere colectivă.
ortalama I. adj. mediu; ~ fiyat
preŃ mediu. II. adv. în medie.
ortalamak vt. 1. a face/a stabili
media; a rotunji. 2. a centra
(şi sport).
ortalık s. împrejurime // ~ı
dağıtmak a răscoli; a răvăşi; ~
açılmak/ağarmak a se lumina
de ziuă; ~ kararmak a se
întuneca, a se face seară.
ortam s. mediu.
ortanca I. adj. mijlociu. II. s.
(bot.) hortensie.
ortaokul s. şcoală medie; gim-
naziu.
ortaoyunu, -nu s. (un gen de)
teatru popular turc.
ortaöğretim s. învăŃământ me-
diu.
ortakçılık – oşinografi
ortaparmak, -ğı s. degetul mij-
lociu.
ortasıklet, ti s. (sport) categorie
mijlocie.
ortaşım s. (psih.) asociaŃie.
ortodoks s., adj. ortodox.
ortodoksluk, -ğu s. ortodoxism.
ortopedi s. ortopedie.
ortopedik adj. ortopedic.
ortopedist s. ortopedist.
oruç s. (rel.) post; ~ tutmak a
Ńine post; ~ yemek a nu Ńine
post; ~ bozmak a strica
postul; ~ açmak a deschide
postul.
oruçlu s., adj. (cel) care posteşte.
orun s. 1. loc rezervat. 2. post,
funcŃie.
oryantal, -li adj. oriental.
oryantalist, -ti s. orientalist.
Osetya s. Osetia.
Osmanlı s., adj. otoman.
Osmanlıca I. s. osmana, limba
osmană. II. adv. în osmană,
în limba osmană.
osmiyum s. (chim.) osmiu.
osmoz s. v. ozmoz.
osteoloji s. (anat.) osteologie.
osteom s. (med.) osteom.
osteoporoz s. (med.) osteopo-
roză.
osurgan s., adj. băşinos.
osurmak vi. a se băşi; a scoate
gaze.
osuruk, -ğu s. băşină; gaze.
oşinografi s. oceanografie.
ot – oturmak
ot, -tu s. 1. iarbă; fân. 2. otravă.
3. leac, remediu. 4. (argo.)
haşiş.
otalamak vt. 1. a otrăvi. 2. v.
otamak.
otamak vt. a trata, a vindeca, a
lecui.
otantik adj. autentic.
otarmak vt. a paşte.
otçul adj. erbivor.
otel s. hotel.
otelci s. hotelier.
otlak, -ğı s. păşune, izlaz.
otlamak vt., vi. a paşte.
otlatmak vt. a duce la păscut
(animale), a paşte.
otlu adj. ierbos, bogat în iarbă.
otluk s. fâneaŃă.
oto s. auto; automobil.
otoban s. autostradă.
otobiyografi s. autobiografie.
otobur s., adj. erbivor.
otobüs s. autobuz.
otodidakt s., adj. autodidact.
otogar s. autogară.
otokar s. autocar.
otokrasi s. autocraŃie.
otokrat, -ti s. autocrat.
otokritik I. adj. autocritic. II. s.
autocritică.
otoman s. (text.) otomană.
otomasyon s. automatizare.
otomat, -ti s. (tehn.) automat.
otomatik adj. automat.
otomatikleşmek vi. a se auto-
matiza.
otomatikleştirmek vt. a auto-
matiza.
461
otomatikman adv. automat.
otomatizm s. automatism.
otomobil s. automobil.
otomobilcilik s. automobilism.
otomotiv s. industria de auto-
mobile.
otonom s. autonom.
otonomi s. autonomie.
otopark s. loc de parcare; parc-
auto.
otopsi s. autopsie.
otorite s. 1. autoritate, organ al
puterii de stat; instituŃie. 2. re-
prezentant al puterii de stat.
otostop s. autostop.
otostopçu s. autostopist.
ototropi s. autotrofie.
otoyol s. autostradă.
otsu adj. ierbos.
oturak s. 1. bază, parte infe-
rioară, partea de jos. 2. bancă;
banchetă, canapea. 3. staŃio-
nare, oprire; popas. 4. oală de
noapte.
oturaklılık, -ğı s. 1. sedentarism.
2. seriozitate, sobrietate;
demnitate.
oturaklı adj. 1. drept, fix, ne-
mişcat; imobil. 2. (d. oameni)
sobru; serios, grav. 3. (d.
oameni) de cuvânt, parolist.
oturaklılık, -ğı s. 1. stabilitate;
sedentarism. 2. sobrietate, se-
riozitate; demnitate.
oturmak vi. 1. a se aşeza, a lua
loc. 2. a sta, a locui. 3. a se
potrivi, a veni exact. 4. a sta
degeaba, a nu face nimic. 5. a
462
se depune, a se lăsa la fund //
kuma ~ (mar.) a eşua.
oturmuş adj. bine format, bine
stabilit, instituit; recunoscut.
oturtmak vt. 1. a pune să stea, a
aşeza (pe cineva). 2. a instala,
a plasa. 3. (mar.) a face să
eşueze.
oturum s. şedinŃă; consfătuire.
oturuş s. şedere.
otuz num. treizeci.
otuzar num. câte treizeci.
otuzuncu num. al treizecilea; a
treizecea.
ova s. câmpie, şes; luncă.
oval, –li adj. oval.
ovalamak vt. 1. a fărâmiŃa, a
sfărâma (cu degetele). 2. a
freca; a fricŃiona.
ovalanmak vi. 1. a se fărâmiŃa, a
se sfărâma. 2. a fi frecat/
fricŃionat.
ovmaç, -cı s. paste făinoase ro-
tunde obŃinute prin frecarea
aluatului printre palme; supă
de paste făinoase-bobiŃe.
ovmak vt. 1. a fricŃiona, a face
fricŃie; a masa. 2. a freca, a
şterge, a curăŃa.
ovulmak vi. 1. a fi fricŃionat, a fi
masat. 2. a fi frecat, a fi şters,
a fi curăŃat.
ovuşturmak vt. a freca; ellerini
~ a-şi freca mâinile.
oy s. 1. părere, opinie. 2. vot;
sufragiu; ~ hakkı drept de
vot; ~ vermek a vota; ~a
koymak a supune la vot; gizli
oturmuş – oynak
~ vot secret; ~ sandığı urnă
de vot.
oya s. dantelă.
oyalamak vt. 1. a dantela; a
împodobi cu dantelă. 2. (fig.)
a amăgi, a păcăli; a induce în
eroare.
oyalanmak vi. 1. a se dantela, a
se împodobi cu dantelă.
2. (fig.) a se amăgi; a se
păcăli.
oyalı adj. dantelat.
oylamak vt. a vota; a ratifica.
oylanmak vi. a fi votat; a fi
supus la vot.
oylaşık adj. deliberativ.
oylaşım s. dezbatere; deliberare.
oylaşmak vt. a dezbate; a deli-
bera.
oylum s. 1. (fiz., mat.) volum.
2. decupare // ~ ~ decupat.
oylumlu adj. care are volum;
voluminos.
oymacı s. gravor.
oymacılık, -ğı s. gravură.
oymak1 vt. 1. a grava; a sculpta.
2. a decupa.
oymak2 s. 1. trib (d. nomazi).
2. (la cercetaşi) grup, echipă;
detaşament; ~ beyi conducă-
tor de detaşament (la cer-
cetaşi).
oynak I. adj. 1. (fiz.) mobil.
2. (d. oameni) inconstant, ne-
statornic, schimbător. 3. (d.
femei) uşuratică, frivolă. II. s.
(anat.) articulaŃie // ~ kemiği
oynaklık – ozonosfer
(anat.) rotulă; ~ yeri (anat.)
încheietură.
oynaklık, -ğı s. 1. (fiz.) mobi-
litate. 2. (fig.) inconstanŃă,
nestatornicie. 3. (fig.) nehotă-
râre, neseriozitate. 4. frivo-
litate.
oynamak I. vt. 1. (d. actori) a
juca, a interpreta. 2. (sport) a
juca, a practica; o satranç
oynuyor el joacă şah. 3. (fig.)
a periclita, a se juca cu…; o
kendi sıhhatiyle oynuyor el se
joacă cu sănătatea sa. II. vi. a
se juca, a se distra.
oynaşmak vi. I. a se hârjoni; a se
juca (în grup). 2. a flirta.
oynatmak I. vt. 1. a pune (pe
cineva, ceva) să joace.
2. (fiz.) a deplasa, a mişca
(din loc). 3. a pune să
interpreteze; a da re-
prezentaŃii. 4. (fig.) a păcăli, a
trage pe sfoară. II. vi. (fig.)
a înnebuni, a-şi pierde min-
Ńile.
oysa(ki) conj. în schimb; pe
când, în timp ce.
oyuk I. s. scobitură, cavitate,
adâncitură. II. adj. scobit,
adâncit.
oyun s. 1. joc, joacă. 2. amu-
zament, divertisment. 3. re-
463
prezentaŃie (artistică), piesă.
4. interpretare, joc (al unui
actor); ~ vermek a da spec-
tacole/reprezentaŃii. 5. dans.
6. (fig.) şiretlic, tertip // ~
etmek/yapmak a înşela, a
păcăli; ~ kâğıdı carte de joc;
~ yazarı dramaturg; ~a
gelmek a se păcăli, a fi
păcălit; kelime ~u joc de
cuvinte.
oyunbaz adj. 1. viclean, şiret.
2. jucăuş; vesel.
oyunbazlık, -ğı s. 1. viclenie,
şiretenie. 2. veselie.
oyunbozan s., adj. (la joacă, d.
copii) ofticos, haramgiu.
oyunbozanlık, -ğı s. (la joacă, d.
copii) oftică, haram.
oyuncak s. jucărie (şi fig.).
oyuncu s. 1. (sport) jucător.
2. dansator. 3. actor; actriŃă.
oyunlaştırmak vt. (lit.) a dra-
matiza.
oyuntu s. adâncitură, scobitură.
ozan s. 1. rapsod, aed; trubadur.
2. poet.
ozmos s. osmoză.
ozon s. ozon.
ozonlamak vt. a ozona.
ozonosfer s. ozonosferă.
464
ö Ö a nouăsprezecea literă a
alfabetului limbii turce; sunet
notat cu această literă.
öbek s. grămadă, morman; stivă.
öbür adj. celălalt; cealaltă; ~
hafta săptămâna cealaltă // ~
gün poimâine.
öbürü pron. celălalt; cealaltă; bu
kitap senin ~ ise kimindir?
cartea acesta este a ta, dar
cealaltă a cui este?
öcü s. baubau.
öç, -cü s. răzbunare; ~ almak a se
răzbuna.
öd s. 1. (fiziol.) fiere, bilă.
2. fiere, venin // ~ kesesi
(anat.) vezică biliară; ~ü
patlamak / kopmak (fig.) a
muri de frică; ~ kanalı/
ödyolu canal coledoc.
ödağacı, -nı s. (bot.) odagaci.
ödem s. (med.) edem.
ödeme s. plată, achitare.
ödemek vt. 1. a plăti, a achita.
2. a plăti, a despăgubi.
3. (econ.) a amortiza.
ödemeli adj. rambursabil.
ödence s. indemnizaŃie; compen-
saŃie.
ödenek s. subsidie; alocaŃie.
ödenti s. cotizaŃie.
ö – öfkelenmek
ödeşmek vi. a se achita de datorii
(reciproc), a fi chit.
ödev s. 1. sarcină, datorie, obli-
gaŃie. 2. (la şcoală) temă.
ödevbilgisi, -ni s. deontologie.
ödevli adj. însărcinat, împu-
ternicit (cu o misiune).
ödeyen s. plătitor.
ödlek adj. fricos; laş.
ödtaşı, -nı s. calcul biliar.
ödül s. premiu; recompensă.
ödün s. 1. înlocuire, substituire.
2. compensaŃie. 3. concesie;
~ vermek a face concesie.
ödünç I. s. împrumut; ~ almak a
împrumuta, a lua cu împru-
mut; ~ vermek a împrumuta,
a da cu împrumut. II. adv. cu
împrumut.
ödünleme s. v. ödün.
ödünlemek vt. 1. a înlocui, a
substitui. 2. a compensa.
ödyolu s. (anat.) canal coledoc.
öf! interj. of!, uf!
öfke s. mânie, furie; ciudă; ~ to-
puklarına çıkmak a-şi ieşi din
fire, a se înfuria peste măsură.
öfkelendirmek vt. a înfuria; a
mânia; a supăra.
öfkelenmek vi. a se înfuria; a se
mânia; a se supăra.
öfkeli – öksürtücü
öfkeli adj. înfuriat; mânios; su-
părat.
öğe s. element component; parte
componentă.
öğle s. amiază, prânz; ~de la
prânz, la amiază; ~den önce
înainte de prânz; ~den sonra
după prânz, după amiază;
~ye doğru spre prânz, către
prânz.
ögleyin adv. în timpul prânzului.
öğmek vt. v. övmek.
öğrenci s. 1. elev. 2. student.
3. discipol.
öğrenek s. pildă, povaŃă; lecŃie.
öğrenim s. 1. studiu, studiere;
instruire, învăŃătură. 2. învă-
Ńământ.
öğrenmek vt. 1. a studia, a învă-
Ńa. 2. a afla, a lua cunoştinŃă
(de).
öğrenmelik s. bursă (de elev, de
student).
öğreti s. doctrină; principiu.
öğretici I. s. instructor, educator.
II. adj. instructiv, educa-
Ńional; didactic.
öğretilmek vi. 1. a fi instruit, a fi
învăŃat. 2. a se preda, a fi pre-
dat.
öğretim s. învăŃământ, instrucŃie;
educaŃie // ~ bilgisi didactică;
~ ğörevlisi lector universitar;
~ izlencesi plan de învă-
Ńământ; ~ programı programă
analitică; ~ üyesi cadru didac-
tic; ~ yılı an de învăŃământ.
öğretke s. didactică.
465
öğretmek vt. a instrui, a învăŃa.
öğretmelik, -ği s. plan de învă-
Ńământ; programă analitică.
öğretmen s. învăŃător; profesor.
öğretmenlik, -ği s. profesia de
cadru didactic.
öğretsel adj. didactic.
öğün s. (d. consum de mâncare
pe zi) masă; günde üç ~
yemek yiyor consumă trei
mese pe zi.
öğünmek vi. v. övünmek.
öğürmek vi. a râgâi.
öğürtü s. râgâială.
öğüt s. sfat, povaŃă.
öğütlemek vt. a sfătui, a povăŃui.
öğütmek vt. v. övütmek
öğütülmek vi. v. övütülmek
ökçe s. toc (la pantofi) // ~ ke-
miği (anat.) călcâi.
ökçeli adj. cu toc.
öke s. geniu.
Öklid s. Euclid; ~ geometrisi
geometrie euclidiană.
ökse s. 1. vâsc; clei. 2. (fig.)
momeală, ademenire.
ökselemek vt. a da/a unge cu
clei.
ökseotu s. (bot.) vâsc.
öksü s. tăciune; cărbune.
öksürmek vi. a tuşi.
öksürük s. tuse; ~ şurubu sirop
de tuse; ~ olmak a se îmbol-
năvi de tuse.
öksürtmek vt. a provoca tuse, a
face să tuşească.
öksürtücü adj. tusigen, care
provoacă tuse.
466
öksürükotu, -nu (bot.) podbeal.
öksüz s., adj. orfan; ~ kalmak a
rămâne orfan.
öküz s. bou (şi fig.) // ~ arabası
gibi (de oameni) lent, foarte
încet; ~ altında buzağı ara-
mak a(-i) căuta (cuiva) pri-
cină, a căuta nod în papură.
öküzbalığı, -nı s. (zool.) morsă.
öküzgözü, -nü s. (bot.) arnică,
buruiană de leac.
öküzlük, -ğü s. prostie, stupi-
ditate.
ölçek s. 1. baniŃă, dublă (de grâu
etc.) 2. (mat., geogr.) scară.
ölçmek vt. a măsura; a etalona.
2. (fig.) a cântări, a estima.
ölçü s. 1. măsură (şi mat.);
~ almak a lua măsura; ~yü
aşmak a întrece măsura.
2. dimensiune, mărime; eta-
lon; ~ şeridi (pentru măsurat)
centimetru; ~ belirtici
(gram.) adverb de măsură.
ölçübilim s. 1. metrologie.
2. (lit.) prozodie.
ölçülmek vi. a fi măsurat, a se
măsura.
ölçülü adj. 1. dimensionat, mă-
surat; etalonat. 2. (fig.) (d.
oameni) moderat, cumpătat,
ponderat.
ölçülük, ölçülülük s. cumpătare,
moderaŃie; temperanŃă.
ölçüm s. 1. măsurătoare, măsu-
rare. 2. calcul final; rezultat.
öksürükotu – ölmek
ölçümlemek vt. 1. a judeca, a
socoti, a calcula. 2. a estima,
a aprecia.
ölçün s. criteriu; standard.
ölçünlemek vt. a standardiza.
önçünleştirmek vt. a standardiza.
ölçünlü adj. pe baza unui stan-
dard.
ölçünsüzlük, -ğü s. lipsă de mă-
sură; imprudenŃă; nechibzu-
inŃă; nesăbuinŃă.
ölçüşmek vi. a se întrece în
măsurat.
ölçüt s. criteriu.
öldüresiye adv. în expr.: ~ döv-
mek a-i trage o mamă de
bătaie soră cu moartea.
öldürmek vt. 1. a ucide, a omorî.
2. (fig.) a nimici, a strivi //
vakit/zaman ~ a-şi omorî
timpul.
öldürtmek vt. a pune/ a da ordin
să ucidă.
öldürü s. crimă, omucidere.
öldürücü s., adj. ucigător; mor-
tal; letal.
öldürülen s. victimă.
öldürülmek vi. a fi omorât, a fi
ucis.
öldürüm s. crimă; omucidere.
ölesiye adv. din tot sufletul, cu
toată fiinŃa sa.
ölmek vi. 1. a muri (şi fig.); ece-
liyle ~ a muri de moarte bună;
ecelsiz ~ a muri într-un acci-
dent. 2. (de plante) a se ofili, a
se trece, a muri. 3. a ieşi din uz,
a nu mai fi la modă; a trece.
ölmez – önder
ölmez adj. nemuritor; nepieritor;
etern.
ölmezleştirmek vt. a eterniza, a
face să dăinuiască veşnic.
ölmezlik, -ğı s. nemurire; ~ suyu
apă vie; elixir.
ölü I. s. mort, cadavru. II. adj.
mort, neînsufleŃit.
ölüm s. moarte; ~ cezası (jur.)
pedeapsă cu moarte; ~ kalım
meselesli problemă/chestiune
de viaŃă şi de moarte.
ölümcül adj. ucigător; ~ bir
hastalık o boală ucigătoare.
ölümlü adj. muritor; trecător;
~ dünya lume trecătoare.
ölümsüz adj. nemuritor.
ölümsüzlük s. nemurire.
ömür, -mrü s. viaŃă; existenŃă;
~ünde în viaŃa sa // ~ sürmek
a duce o viaŃă liniştită; ~ ü
oldukça cât a trăit; cât va trăi;
toată viaŃa.
ömürlü adj. 1. (cu uzun) longe-
viv. 2. durabil, trainic; de
folosinŃă îndelungată.
ön I. s. partea din faŃă, partea de
dinainte, faŃă. II. prep. din
faŃa, dinaintea; din faŃă; ~
sıra rândul din faŃă // ~e
düşmek a călăuzi, a conduce;
~e sürmek a propune, a sus-
Ńine (o problemă etc.); ~üne
geçmek, ~ünü almak a pre-
veni, a preîntâmpina.
önavurt s. (anat.) alveolă; ~ ün-
süzü consoană alveolară.
önayak s. iniŃiator, promotor.
467
önbilgi s. cunoştinŃe/date preli-
minare.
önbili s. prezicere, prevestire;
profeŃie.
önbilici s. prezicător, prevestitor.
önbilim s. preştiinŃă, cunoştinŃă
despre ceea ce se va întâmpla
în viitor (atribuită divinităŃii);
previziune.
önce I. adv. 1. înainte; mai
înainte, mai devreme. 2. mai
întâi, în primul rând. II. prep.
înainte de; înaintea…; öğle-
den ~ înainte de prânz.
öncecilik, -ği s. iniŃiativă.
önceki adj. dinaintea, anterior.
öncel I. adj. 1. prestabilit, stabilit
(anterior); anterior. 2. prioritar.
II. s. predecesor; precursor.
öncelik s. 1. precedent. 2. (fin.)
acont, avans. 3. prioritate; ~le
cu prioritate.
öncesizlik, -ği s. veşnicie, eter-
nitate.
öncü s. 1. (mil.) cercetaş. 2. (mil.)
avangardă. 3. iniŃiator, pro-
motor.
öncül s. premisă.
öncülük, -ğü s. pionerat; ~ etmek
a fi precursor; a fi deschizător
de drumuri; a fi iniŃiator.
önçalışma s. studii preliminare.
öndamak, -ğı s. (anat.) palat; ce-
rul-gurii; ~ ünsüzü consoană
palatală.
öndelik, -ği s. (fin.) avans.
önder s. lider, conducător, şef.
468
önderlik, -ği s. conducere, şefie;
~ etmek a conduce; a dirija.
önek s. (gram.) prefix.
önem s. importanŃă, însemnătate;
atenŃie // ~ kazanmak a căpăta
importanŃă; ~ vermek a acor-
da importanŃă; ~i yok n-are
importanŃă.
önemli adj. important, însemnat.
önemsemek vt. a da/a acorda
importanŃa cuvenită; a băga
de seamă.
önemsiz adj. neimportant, lipsit
de importanŃă/de însemnătate.
önerge s. moŃiune; interpelare.
öneri s. propunere; recomandare;
~de bulunmak a face o pro-
punere; a propune.
önerme s. 1. propunere, reco-
mandare. 2. (gram.) propozi-
Ńie. 3. (fil.) teoremă. 4. (log.)
premisă.
önermek vt. a propune, a reco-
manda; a sugera.
öngörmek vt. a prevedea, a prezice.
öngörü s. previziune, prezicere;
prudenŃă, precauŃie.
öngörülmek vi. a se prevedea; a
se planifica; a se gândi, a
intenŃiona să…
öngörülü adj. prevăzător; pru-
dent, precaut.
önişlem s. lucrări pregătitoare.
önlemek vt. a preveni, a pre-
întâmpina.
önlemli s., adj. precaut, prudent.
önlemlilik, -ği s. prudenŃă, pre-
cauŃie.
önderlik – öpüş
önlemsiz adj. imprudent; neso-
cotit.
önlemsizlik, -ği s. imprudenŃă,
neprevedere; nesocotinŃă.
önlenmek vi. a se preveni, a se
preîntâmpina; a fi preve-
nit/preîntâmpinat.
önleyici adj. preventiv; care
împiedică; ~ hekimlik me-
dicină preventivă.
önleyimevi, -ni s. (med.) pre-
ventoriu.
önlük s. şorŃ.
önrapor s. raport preliminar.
önseçim s. scrutin preelectoral.
önsel adj. aprioric.
önsezi s. presimŃire; presentiment.
önsöz s. prefaŃă, cuvânt înainte;
introducere.
önsözleşme s. precontract, con-
tract provizoriu.
öntakı s. (gram.) prefix.
önyargı s. prejudecată; idee
preconcepută.
önyargılı adj. cu prejudecată, cu
idei preconcepute.
önyargılılık, -ğı s. prejudecată,
idee preconcepută.
önyargısızlık, -ğı s. lipsă de
prejudecată; imparŃialitate.
öpmek vt. a săruta, a pupa; el ~ a
săruta mâna; ağzından ~ a
săruta pe gură.
öpücük, -ğü s. sărut; ~ gönder-
mek/ yollamak a trimite să-
rutări.
öpülmek vi. a fi sărutat/pupat.
öpüş s. sărut, sărutare.
öpüşmek – örtmece
öpüşmek vi. a se săruta, a se
pupa.
ördek, -ği s. raŃă.
öreke s. furcă de tors.
ören s. ruină, dărâmătură (şi
fig.).
örf s. 1. obicei, datină. 2. lege
nescrisă; ~ ve âdet convenŃii
şi uzanŃe; datini şi obiceiuri.
örfi adj. după legi nescrise, stră-
moşesc; din datină // ~ idare
stare de asediu.
örge s. motiv.
örgen s. v. örgan.
örgenci s. (filoz.) organist.
örgencilik, -ği s. (filoz.) orga-
nism.
örgenlemek vt. a organiza.
örgenlik s. organism.
örgensel adj. organic.
örgü s. 1. împletire; împletitură.
2. (anat.) plex. 3. cosiŃă,
plete.
örgün adj. organizat; orânduit.
örgüt, -tü s. organizaŃie.
örgütçü I. s. organizator. II. adj.
organizatoric.
örgütlemek vt. a organiza.
örgütlendirmek vt. a organiza, a
orândui.
örgütlenmek vi. a se organiza; a-
şi strânge şi a-şi întări forŃele.
örgütleşmek vi. v. örgütlenmek.
örgütleyici s., adj. organizator;
iniŃiator.
örgütlü adj. organizat.
örgütsel adj. organizatoric; orga-
nizaŃional.
469
örgütsüzlük, -ğü s. lipsă de
organizare; dezorganizare.
örme I. s. 1. împletire; tricotare;
croşetare. 2. zidire, ziduire.
3. (d. păr) împletire, strân-
gerea părului în cozi. II. adj.
1. împletit; tricotat; croşetat.
2. zidit, ziduit.
örmek vt. 1. a împleti, a tricota;
a croşeta. 2. (d. păr) a
împleti. 3. a zidi.
örneğin adv. de exemplu, spre
exemplu.
örnek, -ği s.1. exemplu, pildă;
~ almak a lua exemplu;
~ olmak (fig.) a fi (un)
exemplu. 2. model, mostră,
eşantion. 3. pereche, egal //
~ini çıkarmak a face copie.
örnekdışı adj. atipic.
örneklemek vt. a exemplifica; a
da ca exemplu.
örnekseme s. analogie.
örneksemek vt. 1. a da ca
exemplu, a exemplifica. 2. a
compara.
örs s. nicovală (şi anat.).
örselemek vt. 1. a strica, a uza.
2. (fig.) a epuiza, a slăbi.
örselenmek vi. 1. a se strica, a se
uza. 2. (fig.) a se epuiza, a
slăbi.
örsenti s. (med.) leziune.
örtbas s. muşamalizare; ~ etmek
a muşamaliza.
örtmece s. eufemism.
470
örtmek vt. 1. a acoperi, a înveli.
2. a închide (uşa). 3. (fig.) a
ascunde, a muşamaliza.
örtü s. învelitoare; husă // baş
~sü basma; masa ~sü faŃă de
masă; yatak ~sü cuvertură (de
pat).
örtülmek vi. 1. a fi acoperit, a fi
învelit. 2. (d. o uşă) a fi
închis. 3. (fig.) a fi ascuns, a
fi muşamalizat.
örtük, örtülü adj. acoperit,
învelit; închis.
örtünmek vi. a se înveli; a se
acoperi.
örtüşmek vi. a se suprapune; a
coincide.
örtüşüm s. suprapunere; între-
pătrundere; coincidenŃă.
örü s. 1. împletitură; obiect tri-
cotat/croşetat. 2. construcŃie,
clădire. 3. cârpire (cu acul).
örücü s. 1. tricoteză; Ńesător.
2. zidar.
örülmek vi. 1. a fi împletit, a fi
tricotat/croşetat. 2. a fi cusut
(cu acul). 3. a fi stopat. 4. a se
zidi, a fi zidit.
örümcek s. păianjen; ~ ağı
pânză de păianjen; ~ kafalı
om de modă veche; înapoiat.
örümcekkuşu, -nu s. (ornit.)
sfrancioc, lupul vrăbiilor.
örümceklenmek vi. a se umple
de păianjeni.
östrojen s. esterogen.
öşür s. (ist.) zeciuială.
öt s. v. öd.
örtmek – övünç
ötanazi s. (med.) eutanasie.
öte I. adj. alt; celălalt; ~ gün altă
zi; în altă zi. II. s. cealaltă
parte; ~de dincolo // ~de
beride ici şi colo; ~den beri
de mult timp.
öteberi s. pl. mărunŃişuri.
ötedeğişim s. metamorfoză.
ötedevim s. (psih.) telechinezie.
öteduyum s. telepatie.
öteki, -ni pron. dem., adj. celă-
lalt, cealaltă.
ötmek vi. 1. (d. păsări) a cânta.
2. (d. instrumente de suflat) a
răsuna; a cânta; a fluiera.
ötre s. (în alfabetul arab) semn
diacretic/grafic care redă
vocalele o, ö, u, ü.
ötücü adj. (d. păsări) cântătoare.
ötümlü adj. (gram.) (d. con-
soane) sonor.
ötümsüz adj. (gram.) (d. con-
soane) surd.
ötürü prep. datorită; din cauza
…; pentru…
ötüş s. (d. păsări şi instrumente
de suflat) cântec; cântat.
ötüşmek vi. a ciripi; a cânta în
cor.
öveç s. berbec (de doi-trei ani).
övgü s. laudă.
övmek vt. a lăuda, a elogia.
övülmek vi. a fi lăudat, a fi elogiat.
övünç, -cü s. (sentiment) de
mândrie/de satisfacŃie; ~ duy-
mak a trăi/a simŃi un sen-
timent de mândrie/de satis-
facŃie.
övüngenlik – özellikle
övüngenlik, -ği s. laudă de sine;
fălire.
övünmek vi. 1. a se lăuda. 2. a se
mândri, a se făli.
övütmek vt. 1. a măcina; a pisa.
2. a digera.
övütülmek vi. 1. a fi măcinat; a
fi pisat. 2. (d. alimente) a fi
digerat.
öykü s. povestire, nuvelă.
öykücü s. nuvelist.
öykülemek vt. a povesti, a nara.
öykünme s. imitare; imitaŃie.
öykünmek vt. a imita, a repro-
duce felul de a vorbi, de a
cânta sau gesturile cuiva.
öykünüm s. simulare.
öyküsel adj. nuvelistic; narativ.
öyle adv. astfel, aşa.
öylece adv. în acelaşi fel/mod.
2. aşa, în felul acesta.
öylelikle adv. în felul acesta, în
acest mod, astfel.
öz I. s. 1. propria persoană.
2. (fig.) esenŃă, miez; mese-
lenin ~ü esenŃa problemei.
3. (bot.) măduvă, miez.
II. adj. 1. propriu; personal.
2. pur, curat; veritabil.
özağılanım s. (med.) autointo-
xicare.
Özbek s. uzbec.
Özbekçe I. s. limba uzbecă,
uzbeca. II. adv. în limba
uzbecă, în uzbecă.
Özbekistan s. Uzbekistan.
özbeöz adj. adevărat, autentic,
veritabil, neaoş, sadea.
471
özdek s. 1. materie, corp.
2. formă, înfăŃişare.
özdekçi s., adj. materialist.
özdekçilik, -ği s. (fil.) materia-
lism.
özdeksel adj. material.
özden s. (anat.) timus (glandă).
özdenetim s. autocontrol.
özdeş adj. identic; aidoma;
întocmai.
özdeşlemek vt. 1. a egaliza. 2. a
face identic cu; a face con-
form cu.
özdeşleşmek vi. a se identifica
cu, a fi recunoscut ca identic.
özdeşleştirmek vt. a identifica, a
recunoaşte ca identic.
özdeşlik, -ği s. identitate; confor-
mitate.
özdevim s. automatism.
özdeyiş s. aforism, maximă; sen-
tinŃă.
özek s. 1. centru, mijloc. 2. nu-
cleu; sâmbure. 3. (fig.) inimă.
özekleşme s. convergenŃă.
özekleşmek vi. a converge.
özeksel adj. central; medial.
özel adj. 1. propriu; particular.
2. special // ~ isim (gram.)
nume propriu.
özelik s. (chim., fiz.) proprietate,
calitate.
özelleştirmek vt. a privatiza.
özellik s. caracteristică, particu-
laritate.
özellikle adv. în special, îndeo-
sebi.
472
özen s. grijă, atenŃie; meticu-
lozitate.
özenci s., adj. amator.
özencilik, -ği s. amatorism.
özendirmek vt. a face să-şi dea
silinŃa, a face să se strădu-
iască; a face să depună
(multă) strădanie.
özengenlik, -ği s. amatorism.
özenli adj. cu grijă, cu atenŃie;
meticulos.
özenmek vi. a se strădui, a-şi da
silinŃa; a se sili; a se căzni.
özenti s. 1. străduinŃă, silinŃă,
strădanie. 2. imitare, imitaŃie,
copiere.
özerk adj. autonom.
özerklik, -ği s. autonomie.
özet, -ti s. rezumat; ~ olarak în
rezumat, pe scurt.
özetlemek vt. a rezuma; a face
un rezumat; a conchide.
özetleyim s. rezumat.
özezer s. masochist.
özezerlik, -ği s. masochism.
özge s., adj. 1. alt; diferit. 2. stră-
in; de altă natură.
özgeci s. altruist.
özgecil adj. altruist.
özgecilik, -ği s. altruism.
özgü adj. propriu; particular;
caracteristic.
özgün s. original.
özgeçmiş s. autobiografie, curri-
culum vitae. özellikle – özsu
özgüdüm s. autopropulsie.
özgüdümlü adj. autopropulsat.
özen – özsu
özgül adj. specific; caracteristic;
~ ağırlık (fız.) greutate spe-
cifică.
özgülemek vt. a aloca; a destina;
a repartiza.
özgür adj. liber, independent.
özgürlük, -ğü s. libertate; inde-
pendenŃă.
özgüven s. încredere în sine;
încredere în propriile puteri.
özlem s. 1. dor, nostalgie.
2. dorinŃă, aspiraŃie.
özlemek vi. a-i fi dor (de); a dori;
a aspira.
özleşme s. purificare; curăŃire.
özleşmek vi. a se purifica, a se
curăŃi.
özleştirmek vt. a purifica; a curăŃi.
özlü adj. 1. plin de conŃinut,
substanŃial; cu miez. 2. (d.
texte) concis; cuprinzător.
özmaya s. enzimă.
özmayabilim s. enzimologie.
özne s. (gram.) subiect.
öznel adj. subiectiv.
öznelci s. subiectivist.
öznelcilik, -ği s. subiectivism.
öznellik s. subiectivitate.
özöğrenimli adj. autodidact.
özsaygı s. autorespect.
özsel adj. esenŃial.
özsever s., adj. narcisic, narci-
siac.
özseverlik, -ği s. narcisism.
özsaygısı s. amor propriu, orgoliu.
özsöz s. aforism.
özsu s. suc; sevă.
özülge – paha
özülge s. monografie.
özümlemek, özümsemek vt.
(biol.) a asimila.
özünlü adj. intrinsec.
özür s. 1. scuză; iertare; ~ di-
lemek a se scuza, a-şi cere
scuze/iertare. 2. defect, cusur.
özürlü adj. 1. scuzat; scuzabil;
iertat. 2. defect; cu de-
P
p P a douăzecea literă a alfa-
betului limbii turce; sunet
notat cu această literă.
pabuç s. papuc (şi constr.) // ~
bırakmak a se speria, a da
înapoi; a renunŃa; ~ bırak-
mamak a nu se speria, a nu da
înapoi; a nu renunŃa; ~ es-
kitmek / paralamak (fig.) a
alerga (după ceva); ~ u dama
atılmak a se discredita; ~ unu
eline vermek a alunga, a-i da
(cuiva) papucii; ~ suz kaçmak
a o şterge, a o lua la sănă-
toasa.
papuçcu s. papucar.
pabuçluk, -ğu s. vestibul.
paça s. 1. crac (la pantaloni).
2. (culin.) piftie, răcituri // ~
günü a doua zi după nuntă;
~ ları sıvamak a se pregăti,
a face pregătiri serioase; ~ sı
düşük îmbrăcat neglijent;
~ sından tutup almak. 1) a
repezi (pe cineva), 2) a-şi bate
473
fect(e). 3. handicapat, cu
infirmitate.
özveri s. sacrificiu.
özverili adj. plin de abnegaŃie,
plin de spirit de sacrificiu.
özyapı s. caracter, natură.
özyaşamöyküsü s. autobiografie.
özyazı s. autograf.
özyönetim s. autoconducere.
joc (de cineva); ~ sını çekecek
hali olmamak a fi nepriceput,
a fi neîndemânatic; ~ yı kurta-
rmak a se salva; ~ yı kap-
tırmak a cădea în plasă.
paçavra s. cârpă; treanŃă,
zdreanŃă (şi fig.).
paçavracı s. telal, culegător de
zdrenŃe.
paçoz s. 1. (iht.) o varietate de
chefal. 2. (argo) prostituată.
padişah s. padişah; sultan.
padişahlık, -ğı s. sultanat.
pafta s. 1. pafta. 2. bulină, pică-
Ńea; ~ ~ în/cu buline, cu pică-
Ńele. 3. (la hărŃi) carou, plan
topografic.
pagan s., adj. păgân.
paganizm s. păgânism.
pagoda s. pogodă; templu hin-
dus, budist sau brahman.
pah s. 1. chenar; muchie 2. to-
cire, toceală.
paha s. cost, preŃ; ~ ya çıkmak a
se ridica preŃul, a se scumpi //
474
~ biçilmez inestimabil; ~ biç-
mek a evalua, a estima; ne ~
sına olursa olsun cu orice preŃ.
pahacı adj. (d. oameni) scump;
care vinde scump.
pahalı adj. scump, costisitor.
pahalılaşmak vi. a se scumpi.
pahalılık, -ğı s. scumpete, scum-
penie.
pahlama s. (d. obiecte tăioase)
tocire, toceală.
pahlamak vt. a toci, a face mai
puŃin ascuŃit.
pak, -ki adj. curat, pur.
paket, -ti s. pachet; bir ~ sigara un
pachet de Ńigări // ~ taşı piatră
cubică (de pavaj); ~ etmek a
împacheta; a face pachet.
paketlemek vt. a împacheta, a
ambala.
paketlenmek vi. a se împacheta;
a fi ambalat.
Pakistan s. Pakistan.
Pakistanlı s., adj. pakistanez.
paklama s. purificare; curăŃire.
paklamak vt. a curăŃa.
paklık, -ğı s. 1. curăŃenie 2. pu-
ritate.
pakt,-tı s. pact.
pala s. 1. iatagan. 2. (tehn.) pa-
letă // ~ çalmak a depune
toate eforturile.
palabıyık s. mustaŃă stufoasă şi
lungă cu colŃurile răsucite în
sus.
palabıyıklı s. bărbat cu mustaŃă
stufoasă şi lungă şi cu colŃu-
rile răsucite în sus.
pahacı – palyatif
paladyum s. (chim.) paladiu
(Pd).
palamar s. (mar.) parâmă // ~ ı
koparmak a se face nevăzut; a
şterge putina.
palamut1 s. (iht.) pălămidă.
palamut2 s. (bot.) 1. stejar.
2. ghindă.
palan s. şa (de povară).
palandöken s. pantă pietruită.
palanga s. macara, troliu.
palanka s. palancă, palisadă.
palas I. s. palat II. adj. (fig.)
uşor; floare la ureche.
palaska s. bandulieră; cartuşieră.
palavra s. palavră, balivernă;
~ savurmak / sıkmak a spune
baliverne.
palavracı s. palavragiu, flecar.
palaz s. boboc (de raŃă sau de
gâscă).
palazlamak, palazlanmak vi.
(de boboci) a se maturiza.
paleografi s. paleografie
paleolitik, -ği s. paleolitic.
paleontoloji s. paleontologie.
paleozoik s., adj. paleozoic.
palet, -ti s. (în pictură) paletă.
palisatdokusu, -nu s. (bot.) Ńesut
palisadic.
palmitat, -tı s. (chim.) palmitat.
palmitik adj. palmitic.
palmiye s. (bot.) palmier.
palto s. palton.
palyaço s. paiaŃă, clovn, bufon.
palyoçuluk, -ğu s. clovnărie, bu-
fonerie.
palyatif s. paliativ.
palyoş – para
palyoş s. paloş.
pampas s. pampas.
pamuk s. bumbac. // ~ ipliğiyle
bağlamak a face (ceva) de
ochii lumii, a face (ceva) de
mântuială.
pamuktaş s. (geol.) travertin.
Panama s. Panama.
Panamalı s., adj. Panamez.
panayır s. târg, iarmaroc.
pancar s. sfeclă; şeker ~ ı sfeclă
de zahăr.
pancur s. v. panjur.
pandatif s. pandantiv.
pandispanya s. (culin.) pandiş-
pan.
pandomima s. pantomimă.
pandül s. pendulă.
panel s. 1. panel; lambriu; ca-
setă. 2. dezbatere; simpozion.
panik, -ği s. panică; ~ e
kapılmak a fi cuprins de
panică.
paniklemek vi. a fi în panică; a
intra în panică.
panislamizm s. panislamism.
panjur s. oblon; jaluzea.
pankart, -tı s. pancartă, pla-
cardă.
pankreas s. (anat.) pancreas.
pano s. panou.
panorama s. panoramă.
pansıman s. pansament.
pansiyon s. 1. pension. 2. pen-
siune.
pansuman s. pansament; ~ yap-
mak a pansa, a face pansa-
ment.
475
pantalon s. v. pantalon.
panteist, -ti s., adj. (filoz.) panteist.
panteizm s. (filoz.) panteism.
panteon s. panteon.
panter s. (zool.) panteră.
pantograf s. pantograf.
pantolon s. pl. pantaloni.
pantomim s. patomimă.
pantufla s. târlici din aba.
panturanizm s. panturanism.
pantürkizm s. panturcism.
panzehir s. antidot.
panzer s. (d. tanc) panzer.
papa s. papă.
papağan s. papagal; ~ gibi
ezberlemek a repeta ca un
papagal.
papak s. căciulă flocoasă.
papalık, -ğı, s. papalitate.
papara s. papară; ~ yemek (fig.)
a mânca papară.
papatya s. muşeŃel.
papaz s. 1. preot, popă. 2. rigă,
popă (carte de joc) // ~ a
kızıp perhiz bozmak a se
supăra ca văcarul pe sat.
papazlık, -ğı, s. preoŃie.
papel s. parale.
papirüs s. papirus.
papyon s. papion.
papura s. plug.
papyekuşe s. hârtie/bloc pentru
desen.
para s. 1. (ist.) para. 2. bani;
capital; bozuk / ufak ~ bani
mărunŃi, mărunŃiş; ~ bozmak
a schimba bani; ~ yapmak a
strânge bani, a economisi;
476
~ yatırmak a investi un capi-
tal // ~ basmak a bate mo-
nedă; ~ canlısı avar; mercan-
til; ~ dökmek a cheltui cu
nemiluita; ~ etmek a valora
(mult); ~ yemek (d. bani) a
risipi, a toca; ~ aşıran dela-
pidator; ~ aşırma delapidare;
~ aşırmak a delapida; ~ ce-
zası amendă (în bani).
parabol, -lü s. (mat.) parabolă.
parabolik adj. (mat.) parabolic.
paraboloit s. (mat.) paraboloid.
paradi s. galerie (la teatru).
paradoks s. paradox.
paradoksal adj. paradoxal.
paraf s. parafă.
parafazi s. parafrază.
parafe adj. parafat, întărit cu pa-
rafă; ~ etmek a parafa; a pe-
cetlui.
parafelemek vt. a parafa; a întări
cu parafă; a pecetlui.
parafin s. parafină.
paragraf s. paragraf.
Paraguay s. Paraguay.
Paraguaylı s., adj. Paraguaian.
paraka s. undiŃă cu mai multe
ace.
paralaks s. (astr.) paralaxă.
paralamak vt. a sfâşia, a rupe în
bucăŃi, a face ferfeliŃă.
paralanmak vi. a se rupe în
bucăŃi, a se face ferfeliŃă.
paralanmak vi. a se face cu
bani; a obŃine bani
paralel I. s. (mat., geogr.) para-
lelă. II. adj. paralel.
parabol – parazitlik
paralelizm s. paralelism.
paralelkenar s. paralelogram.
paralellik s. paralelism.
paralelyüz s. paralelipiped.
paralı I. adj. cu bani, înstărit,
bogat. II. adv. pe bani, cu
bani.
paralitik s., adj. paralitic.
paralizi s. paralizie.
paralojism s. (log.) paralogism.
parametre s. parametru.
paramparça adj. ferfeniŃă, har-
cea-parcea.
paranoya s. (med.) paranoia.
paranoyak, -ğı s., adj. paranoic.
parantez s. paranteză; ~ içinde
în paranteză; ~açmak a des-
chide paranteză; ~ kapamak a
închide paranteza.
parapet, -ti s. parapet.
parasal adj. bănesc, pecuniar.
parasimpatik adj. (anat.) para-
simpatic; ~ sinir sistem
(nervos) parasimpatic.
parasız I. adj. sărac, fără bani.
II. adv. pe gratis, fără bani,
gratuit.
parasızlık, -ğı s. lipsă de bani;
criză de bani.
paraşişkinliği, -ni s. (econ.)
inflaŃie.
paraşüt, -tü s. paraşută.
paraşütçü s. paraşutist.
paraşütçülük, -ğu s. paraşutism.
paratoner s. paratrăsnet.
paravan s. paravan.
parazit, -ti s. parazit (şi tehn.).
parazitlik, -ği s. parazitism.
parazitoloji – parsellemek
parazitoloji s. parazitologie.
parça s. 1. bucată; fragment; ~ ~
în bucăŃi / bucăŃele. 2. parte,
componentă; piesă. 3. (muz.)
bucată 4. (mat.) segment.
parçalamak vt. a rupe în bucăŃi,
a îmbucătăŃi; a segmenta.
parçalı adj. rupt în bucăŃi, îmbu-
cătăŃit; segmentat.
pardon interj. scuzaŃi!, pardon!
pardösü s. pardesiu.
pare s. 1. parte, frântură, frag-
ment, bucată. 2. (com.) exem-
plar, piesă, bucată.
parfüm s. parfum.
parfümeri s. parfumerie.
parıldamak vi. a luci, a străluci,
a sclipi.
parıl interj. în expr.: ~ ~ lucind,
sclipind, strălucind.
parıldatmak vt. a face să lu-
cească, a face să sclipească.
parıltı s. lucire, strălucire, scli-
pire.
parıltılı adj. sclipitor, strălucitor.
park, -kı s. parc (şi auto.) //~
yapmak a parca (un autove-
hicul).
parke s. 1. parchet; pardoseală.
2. pavaj.
parkeci s. parchetar.
Parkinson s. în expr.: ~ hastalığı
boala lui Parkinson.
parkur s. parcurs, traseu.
parlak adj. lucitor, strălucitor,
sclipitor.
parlaklık s. v. parıltı.
477
parlamak vi. 1. v. parıldamak.
2. (fig.) a se înfuria, a izbucni.
parlamentarizm s. parlamenta-
rism.
parlamenter s., adj. parlamen-
tar.
parlamento s. parlament.
parlatmak vt. 1. a lustrui; a
şlefui, a poliza 2. a face să
lucească.
parmak s. 1. deget; baş ~ dege-
tul mare; küçük ~ degetul
mic; orta~ degetul mijlociu;
şahadet ~ı degetul arătător;
~ basmak a pune degetul
(drept semnătură); yüzük ~ ı
degetul inelar. 2. (tehn.) spiŃă.
3. ‚,parmak’’ (veche unitate
de măsură egală cu 3 cm) // ~
ında oynatmak a juca (pe
cineva) pe degete; ~ ını sok-
mak a se amesteca, a inter-
veni; ~ izi amprentă digitală;
~ kemiği (anat.) falangă.
parmakçı s., adj. instigator, pro-
vocator, incitator.
parmaklık, -ğı s. 1. grilaj, balus-
tradă; 2. gard.
parola s. parolă.
par par interj. în expr.: ~ ~ par-
lamak a luci puternic, a stră-
luci cu putere.
pars s. (zool.) leopard.
parsa s. chetă.
parsel s. parcelă; lot.
parselasyon s. parcelare.
parsellemek vt. a parcela.
478
parsellenmek vi. a se parcela; a
fi parcelat.
parselli adj. parcelat.
parşömen s. pergament; ~ kâğıdı
hârtie pergament.
parter s. parter (şi la teatru).
parti s. 1. (pol) partid; muhalafet
~ si partid de opoziŃie; iktidar
~ si partid de guvernământ.
2. (com.) partidă. 3. (sport)
joc; partidă. 4. (fig.) chilipir.
partikül s. (fiz.) particulă.
partili s. membru al unui partid.
partisip, -pi s. (gram.) participiu.
partisyon s. (muzică) partitură.
partizan s. (pol.) partizan, sim-
patizant.
partizanlık, -ğı s. partizanat.
partner s. partener; asociat.
partöner s. (la teatru) partener.
parttaym s. part-time; (o) jumă-
tate de normă.
pas1 s. rugină; ~ açmak a curăŃa
de rugină, a scoate rugina;
~ tutmak a rugini.
pas2 s. (sport) pasă; ~ almak a
primi o pasă; ~ vermek a pasa.
pasaj s. 1. pasaj, fragment de text.
2. pasaj, trecere (de pietoni).
pasak, -ğı s. jeg, murdărie.
pasaparola s. (mil.) ordin (de zi).
pasaport, -tu s. paşaport; diplo-
matik ~ paşaport diplomatic;
hizmet ~ u paşaport de servi-
ciu; hususi ~ paşaport special
// ~ unu eline vermek (fig.) a-i
da cuiva paşaportul.
parsellenmek– pat2
pasif adj. pasiv (şi com.); ~ bi-
lanço balanŃă pasivă.
Pasifik Okyanusu, -nu s. Ocea-
nul Pacific.
pasifleştirmek vt. a pasiviza.
pasiflik, -ği pasivitate.
paskal adj. comic, hazliu.
paskalya s. (rel.) Paşti // ~ çö-
reği pască.
paslanmak vi. 1. a rugini.
2. (fig.) a se uza, a se toci.
paslanmaz adj. inoxidabil.
paslaşmak vi. a pasa mingea
unul altuia.
paslı adj. ruginit.
paso s. foaie de drum; permis de
circulaŃie; permis gratuit.
paspal s. făină amestecată cu
tărâŃe.
paspas s. preş, ştergător.
pasta s. prăjitură.
pastacı s. cofetar.
pasta(ha)ne s. cofetărie; patiserie.
pastel s. pastel.
pastil s. (farm.) pastilă.
pastırma s. pastramă.
pastiş s. (lit.) pastişă; copie; imi-
taŃie.
pastoral I. s. pastorală. II. adj.
pastoral.
pastörizasyon s. pasteurizare.
pastörize adj. pasteurizat; ~ et-
mek a pasteuriza.
paşa s. (ist.) paşă.
paşalık s. (ist.) paşalâk.
pat1, -tı s. (bot.) ochiul boului.
pat2, -tı adj. turtit, plat.
pat3 – paydaş
pat3, interj. buf!; pac!; ~ diye
brusc, pe neaşteptate.
pata s. (la şah) pat, ~ a gelmek a
fi pat.
patak, -ği s. bătaie; lovire.
pataklamak vt. 1. a lovi, a bate.
2. a bate, a scutura (aşternu-
turi).
patates s. cartof, cartofi.
patates boceği, -ni s. (zool.) gân-
dac de Colorado.
patavatsız adj. (d. cuvinte) ne-
cuviincios, fără perdea; tri-
vial.
paten s. patină (şi tehn.).
patent s. 1. (econ.) patent, bre-
vet. 2. certificat de cetăŃenie.
3. (mar.) certificat sanitar.
patırdamak vi. a face zgomot, a
trosni.
patırtı s. zgomot; gălăgie; trosnet.
patik s., pl. botine, ghetuŃe (pen-
tru copii).
patika s. potecă.
patinaj s. 1. (sport) patinaj.
2. patinare, alunecare; patinaj.
patis s. v. patiska.
patiska s. batist.
patlak, -ği I. s. spărtură, crăpă-
tură. II. adj. spart, crăpat // ~
vermek (d. conflicte, răz-
boaie) a izbucni.
patlamak vi. 1. a se crăpa; a
plesni; a se sparge; a se
fisura. 2. a exploda. 3. (d.
fenomene ale naturii) a se
dezlănŃui, a se porni. 4. (fig.)
479
a izbucni, a-şi pierde răbdarea
// ödü ~ a muri de frică.
patlamalı adj. în expr.: ~ motor
motor cu ardere internă.
patlamasız adj. în expr.: ~ motor
(tehn.) motor diesel.
patlayıcı adj. exploziv; ~ madde
exploziv, explozibil; ~ ünsüz
(lingv.) consoană explozivă;
~ yağ nitroglicerină.
patlıcan s. (pătlăgea) vânătă.
patolog s. patolog.
patoloji s. patologie.
patolojik adj. patologic; morbid.
patriarkal adj. patriarhal.
patrik s. patriarh.
patrikhane s. patriarhie.
patriklik, -ği 1. (rel.) patriarhat.
2. patriarhie.
patron s. (econ.) patron.
patronaj s. patronaj; protecŃie;
asistenŃă.
pattadak adv. brusc, dintr-o dată,
deodată.
pavyon s. 1. (constr.) pavilion.
2. bar de noapte.
pay s. 1. parte, contribuŃie, cotă.
2. porŃiune, parte. 3. (mat.)
numărător // ~ etmek a îm-
părŃi; ~ ını almak a fi dojenit /
mustrat; ~ ını vermek a ri-
posta, a răspunde, a obiecta.
payanda s. proptea; suport.
payandalamak vt. a propti; a
rezema.
payda s. (mat) numitor.
paydaş s. acŃionar.
480
paydaşlık s. acŃionariat; partici-
paŃie.
paydos I. s. 1. pauză, repaus.
II. interj. pauză!
paye s. grad; treaptă, stadiu,
nivel.
payet, - ti s. paietă; fluturaş.
payitaht, -tı s. (ist.) v. başkent.
paylamak vt. a mustra, a dojeni.
paylaşmak vt. 1. a împărŃi
(între), a distribui (între). 2. a
împărtăşi (un necaz etc.).
paylaştırmak vi. a împărŃi, a dis-
tribui.
paytak I. s. (la şah) pion. II. adj.
crăcănat.
pazar1 s. 1. piaŃă; bazar. 2. co-
merŃ; negoŃ; vânzare; ~ a çı-
karmak a vinde, a face vân-
zare; ~ ola vânzare bună;
~ yeri piaŃă.
pazar2 s. duminică; ~ günü
(adv.) duminica.
pazarlamak vt. a lansa pe piaŃă,
a pune în vânzare.
pazarlaşmak vi. (com.) a se
tocmi, a se târgui.
pazarlık, -ğı s. tocmeală, târgu-
ire; ~ etmek a se tocmi, a se
târgui. 2. cumpărături, târgu-
ieli.
pazartesi s. luni; ~ günü (adv.)
lunea.
pazı1 s. (bot.) sfeclă albă.
pazı2 s. (anat.) biceps; ~ kemiği
(anat.) humerus.
pazıbent, -tı s. brasardă.
paydaşlık – pekinlik
pazvant, -tı s. (ist.) paznic de
noapte.
peçe s. văl; feregea.
peçelemek vt. a acoperi; a camu-
fla.
Peçenek s. Peceneg.
peçete s. şerveŃel de masă.
pedagog, -ğu s. pedagog.
pedagoji s. pedagogie.
pedagojik adj. pedagogic.
pedal s. pedală.
peder s. v. baba (I).
pederşahi s. de patriarhat.
pedikür s. pedichiură.
pedikürcü s. pedichiurist(ă).
pedolog s. pedolog.
pedoloji1 s. pedologie (curent
pedagogic).
pedoloji2 s. pedologie.
pehlivan s. (sport) luptător, atlet.
pehpehlemek vt. a flata.
pehriz s. 1. regim alimentar,
dietă. 2. (la creştini) post.
pejmürde s. 1. mototolit, boŃit,
şifonat. 2. zdrenŃuit, rupt, sfâ-
şiat; zdrenŃuros. 3. în dezor-
dine, în debandadă.
pejoratif s. peiorativ; depre-
ciativ.
pek, -ki I. adj.1. dur, aspru,
sever. 2. solid; ferm. II. adv.
sever.
pekâla adv. foarte bine.
peki adv. da, bine; bun.
pekin adj. sigur, cert.
pekinlik, -ği s. siguranŃă, certitu-
dine.
pekişmek – perçinlemek
pekişmek vi. a se întări, a se
consolida.
peklik, -ği (med.) constipaŃie,
~ çekmek a fi constipat.
pekmez s. magiun; gem.
peksimet s. pesmet.
pektoral s. (medic.) pectoral.
pelerin s. pelerină.
pelesenk, -gi s. balsam.
pelikan s. (zool.) pelican.
pelin s. (bot.) pelin.
pelit, -ti s. ghindă.
pelte s. peltea; marmeladă.
peltek, -ği, adj. peltic.
pelür s. hârtie carbon, plomba-
gină, indigo.
pelüş s. pluş.
pembe adj. roz, de culoarea roz
// ~ görmek a vedea totul în
roz; a fi optimist.
pembeleşmek vi. a deveni roz.
pembelik, -ği s. roz, culoarea
roz.
pembemsi adj. roziu; trandafiriu.
pena s. (muz.) pană.
penaltı s. (sport) penalti.
pencere s. fereastră.
pencüdü s. (la zaruri) doi cu cinci.
pencüsü s. (la zaruri) cinci cu
trei.
pencüyek s. (la zaruri) cinci cu
unu.
pençe s. 1. labă; gheare. 2. (la
încălŃăminte) pingea.
pençelemek vt. 1. (d. păsări) a
apuca cu ghearele, a prinde în
gheare; a înhăŃa. 2. a pingeli.
481
pençeleşmek vi. 1. a se bate cu
ghearele. 2. (fig.) a se zbate; a
se zvârcoli.
peneplen s. (geogr.) peneplenă.
penguen s. (zool.) pinguin.
peni s. (d. monedă) peni.
penis s. (anat.) penis.
penisilin s. (farm.) penicilină.
pens s. pensetă; pensă.
pentagonal adj. pentagonal.
pentan s. (chim.) pentan.
pentatlon s. (sport) pentatlon.
penye s. Ńesătură din lână pieptă-
nată.
pepe s., adj. bâlbâit, gângav.
pepelemek vi. a se bâlbâi, a se
gângăvi.
pepelik, -ği s. bâlbâială, gângă-
veală, gângăvit.
pepsin s. pepsină.
pepton s. (chim.) peptonă.
perakende adj.1. cu amănuntul,
cu bucata. 2. împrăştiat, dis-
persat // ~ satış vânzare / co-
merŃ cu amănuntul / cu bucata.
perekendeci s. (negustor) detai-
list, negustor cu bucata / cu
amănuntul.
perakendicilik, -ği s. negoŃ / co-
merŃ cu bucata / cu
amănuntul.
perçem s. 1. moŃ (de păr) şuviŃă.
2. (la cai) coamă.
perçin s. nit.
perçinlemek vt. 1. a nitui.
2. (fig.) a întări, a consolida.
perçinlemek vi. 1. a fi nituit. 2. a
se întări, a se consolida.
482
perçinleşmek vi. a se întări, a se
consolida.
perçinli adj. nituit.
perdah s. lustruire; şlefuire;
~ etmek a lustrui; a şlefui.
perdahçı s. lustruitor; şlefuitor.
perdahlamak vt. a lustrui; a şlefui.
perdahlı adj. lustruit; şlefuit.
perde s. 1. perdea. 2. perdea, pa-
ravan. 3. (anat.) membrană.
4. (muz.) ton. 5. (teatr.) act.
6. ecran; cortină. 7. (med.)
cataractă // ~ arkasında în
culise, în secret, pe ascuns;
~ arası antract; ~ye aktarmak
a transpune pe ecran.
perdelemek vt. 1. a trage per-
deaua. 2. (fig.) a camufla; a
ascunde, a tăinui.
perdeli adj: 1. cu perdea, care
are perdea. 2. (fig.) cu perdea;
pe ocolite, pe ascuns.
perdesiz adj. fără perdea (şi fig.).
perdesizlik, -ği s. neruşinare;
grosolănie.
perende s. tumba, ~ atmak a face
tumba ~ etmek a diviniza, a
adora.
perese s. 1. (constr.) fir de
plumb. 2. stare, situaŃie // ~
sine getirmek a avea ocazia;
~ ye almak 1) a măsura, 2) a
proiecta, a plănui.
perestiş s. cult, adoraŃie, divini-
zare; ~ derecesinde sevmek a
diviniza; a adora.
perforasyon s. perforare.
performans s. performanŃă.
perçinleşmek – permütasyon
pergel s. (mat.) compas.
pergellemek vt. 1. a măsura cu
compasul. 2. (fig.) a plănui, a
proiecta.
perhiz s. v. pehriz.
peri s. 1. zână 2. stafie // ~ gibi
foarte frumoasă.
peridot, -tu s. (geol.) peridot.
peridotit, -ti s. (geol.) peridotit.
periferik adj. periferic.
perikard s. pericard.
perili adj. bântuit de stafii.
peripatizm s. (filoz.) peripate-
tism.
periskop, -pu s. periscop.
perişan adj. 1. răvăşit, împrăş-
tiat, în dezordine, dezordonat.
2. (fig.) ruinat, distrus, dezo-
lat; ~ etmek 1) a distruge; a
dezorganiza, a produce învăl-
măşeală, 2) a tulbura; a de-
ranja; a zdruncina; ~ olmak
1) a se dezorganiza; a se dis-
truge, 2) a se tulbura (pu-
ternic); a se zdruncina.
periton s. (anat.) peritoneu.
peritonit, -ti s. (med.) peritonită.
periyodik s., adj. periodic.
perkal s. (text.) percal.
perlon s. perlon.
perma, permanent, -tı s. (d.
păr) permanent.
permanganat, -ti s. (chimie)
permanganat.
permi s. 1. permis de circulaŃie.
2. (com.) autorizaŃie.
permiyen adj. (geol.) permien.
permütasyon s. permutare.
peroksit – peyke
peroksit s. (chim.) peroxid.
peron s. peron.
peronospora s. (bot.) peronos-
pora.
persenk, -ği s. cuvânt parazit.
personel s. personal; efectiv de
persoane.
perspektif s. perspectivă.
perşembe s. joi; ~ günü (adv.)
joia.
Peru s. Peru.
peruk s. perucă.
perukâr s. peruchier.
Perulu s. adj. peruvian, peruan.
perva s. frică, teamă; reŃinere.
pervane s. fluture de noapte.
2. (tehn.) elice.
pervaz s. pervaz.
pes interj. gata!, ajunge!, destul!;
~ demek a ceda; a da înapoi;
~ etmek a se lăsa bătut; a
capitula; a renunŃa.
pesek, -ği s. tartru dentar.
pesimist, -ti s. adj. pesimist.
pesimizm s. pesimism.
pespaye adj. ordinar, josnic.
pest, -ti interj. v. pes.
pestil s. pastă de fructe // ~ ini
çıkarmak 1) a-l bate de-i iese
untul, 2) a scoate untul din
cineva; a-l stoarce de puteri;
~ i çıkmak a ieşi untul din
cineva; a se vlăgui.
peş s. urmă; ~ine düşmek a
urmări, a fi pe urmele (cuiva)
// ~ inde dolaşmak/ gezmek a
alerga în stânga şi în dreapta.
peşiman adj. v. pişman.
483
peşin adj., adv. 1. peşin; ~ para
bani peşin/ bani cash / gheaŃă.
2. dinainte, în prealabil; ante-
rior; ~ cevap răspuns dat
dinainte.
peşkeş s. dar, plocon, peşcheş //
çekmek a risipi, a irosi, a
cheltui bunul altuia.
peşkir s. şervet; ştergar.
peşrev s. (muz.) preludiu (în
muzica orientală).
peştamal, peştemal s. şort // ~
kuşanmak a se specializa, a
deveni maestru (în ceva).
petek s. fagure (de miere) // akc-
iğer ~ i (anat.) alveolă pul-
monară.
petrografi s. petrografie.
petrokimya s. petrochimie.
petrol, -lü s. petrol.
petrolcü s. petrolist.
petunya s. (bot.) petunie.
pey s. acont; avans; ~ akçesi
garanŃie; avans; ~ vermek a
aconta, a da un acont //~
vurmak/sürmek a supralicita.
peyda s. apariŃie, ivire; manifes-
tare; ~ olmak a apărea, a se
ivi; a se manifesta // ~ etmek
a da naştere (la), a produce.
peygamber s. profet // ~ çiçeği
(bot.) Ńintaură.
peygamberçiçeği, -ni s. (bot.)
albăstrea, vineŃea.
peygamberlik s. profeŃie.
peyk, -ki s. satelit (şi fig.); suni ~
satelit artificial.
peyke s. 1. canapea. 2. bancă.
484
peylemek vt. a angaja, a rezerva,
a reŃine.
peynir s. brânză; koyun ~i
brânză de oaie; inek ~i brânză
de vacă.
peynirleşmek vi. (d. lapte) a se
brânzi; a se strica.
peynirli adj. cu brânză.
peynirmayası, -nı s. cheag,
rânză (de miel sau de viŃel).
peyzaj s. peisaj.
pezevenk, -ği s. 1. codoş. 2. pe-
zevenchi.
pıhtı s. cheag; lichid coagulat;
kan ~ sı cheag de sânge.
pıhtıçözer s., adj. anticoagulant.
pıhtılaşmak vi. a se închega, a se
coagula.
pıhtılaştırmak vt. a închega, a
face să se închege coaja.
pılı pırtı s. 1. haine vechi;
zdrenŃe. 2. bagaje; lucruri // ~
nı toplamak a-şi face baga-
jele.
pınar s. fântână; izvor.
pır interj. pâr!
pıranga s. v. pranga.
pırasa s. praz.
pırıldak s. heliograf (pentru
transmiterea semnalelor lu-
minoase).
pırıldamak vi. a străluci, a
sclipi.
pırıl pırıl adj., adv. 1. sclipitor,
strălucitor, scâteietor. 2. lu-
cios, lucitor; care luceşte de
curăŃenie. 3. nou-nouŃ 4. per-
fect, desăvârşit.
peylemek – pilatika
pırıltı s. strălucire, sclipire.
pırlanta s. briliant.
pırpıt s. 1. haine vechi, zdrenŃe.
2. Ńesătură/stofă groasă.
3. (sport, în luptele libere
turceşti) chiloŃi (groşi).
pırtık adj. v. yırtık (I).
pısırık, -ğı s. slab de înger,
fricos, laş.
pısırıklık, -ğı s. frică, laşitate.
pıtırdamak vi. a trosni.
pıtırtı s. trosnet.
piç s. 1. bastard. 2. (bot.) lăstar //
~ etmek a strica, a deteriora;
~ olmak 1) a se strica, a se
deteriora, 2) a fi în zadar, a fi
fără folos.
pide s. lipie.
pigment, -ti s. (biol.) pigment.
pijama s. pijama.
pik1, -ki s. fontă.
pik2, -ki s. (mar.) pânză triun-
ghiulară.
pik3, -ki s. (d. cărŃi de joc) pică.
pikap s. 1. (muz.) picup. 2. ca-
mionetă.
pike1 s. (text.) pichet.
pike2 s. (av.) picaj; ~ yapmak
1) a zbura în picaj, 2) a lovi
bila Ńinând tacul în poziŃie
perpendiculară.
piket, -ti s. pichet (la jocul de
cărŃi).
pikrik adj. (chim.) picric; ~ asit
acid picric.
pil s. (electr.) pilă; baterie.
pilâki s. (culin.) plachie.
pilatika s. (iht.) plătică.
pilav – pişkin
pilav s. pilaf.
piliç s. pui de găină.
pilli adj. cu baterie; dotat cu
baterie, care se alimentează
cu baterie.
pilor s. (anat.) pilor.
pilot, -tu s. pilot, aviator.
pilotaj s. pilotaj; pilotare.
pilpaye s. (arhit.) pilon, stâlp;
pilă de pod; contrafort.
pim s. (tehn.) bolŃ; bulon; ştift.
pimpirik s., adj (om) bătrân, ra-
molit.
pineklemek vi. a moŃăi, a picota,
a dormita.
pinel s. sfârlează de vânt, giu-
retă.
pingpong s. ping-pong, tenis de
masă.
pinpirik s., adj. v. pimpirik.
pinpon s. boşorog, ramolit.
pinti adj. avar, zgârcit, calic.
pintilik, -ği s. avariŃie, zgârcenie.
pipet, -ti s. pipetă.
pipi s. pipi.
pipo s. pipă, lulea.
pir I. s. 1. (la musulmani) con-
ducătorul unei secte sau al
unui ordin. 2. (fig.) meşter
mare; maistru. II. adv. din
plin, zdravăn.
piramidal adj. piramidal.
piramit s. piramidă.
pire s. purice // ~ yi deve yapmak
a face din ŃânŃar armăsar.
pirinç1 s. alamă.
pirinç2 s. orez.
pirit, -ti s. pirită.
485
pirogravür s. pirogravură.
piroksen s. (geol.) piroxen.
pirometre s. pirometru.
pirometri s. pirometrie.
pirosfer s. (geol.) pirosferă.
pirzola s. (culin.) cotlet; antricot.
pis adj. 1. murdar, jegos, slinos.
2. scârbos, greŃos, respingător.
3. infectat; spurcat. 4. (fig.)
josnic, murdar, mârşav.
pisboğaz adj. gurmand, mâncău.
pisipisi interj. pis-pis!
piskopos s. episcop.
pikoposluk, -ğu s. episcopie.
piskoposhane s. episcopie.
pislemek vt. a defeca; a murdări.
pislik s. 1. murdărie. 2. (fiziol.)
fecale. 3. (fig.) josnicie, mur-
dărie, mârşăvie.
pist, -ti s. pistă (şi av.).
piston s. 1. (tehn.) piston. 2. (fig.)
protecŃie.
pisuar s. pisoar.
pişdar s. 1. (mil.) cercetaş. 2. (mil.)
avangardă.
pişik, -ği s. (med.) opăreală, opă-
ritură.
pişirilmek vi. a fi gătit, a fi
preparat (o mâncare).
pişirmek vt. 1. (culin.) a coace; a
prăji // yemek ~ a găti
(mâncare). 2. (fig.) a asimila,
a-şi însuşi cunoştinŃe 3. (fig.)
a prepara, a pregăti temeinic.
pişkin adj. 1. copt; prăjit; fript.
2. (fig.) experimentat, cu
experienŃă; deprins.
486
pişkinlik, -ği s. 1. maturitate;
grad de coacere. 2. experien-
Ńă, deprindere. 3. (fig.) inso-
lenŃă, impertinenŃă.
pişman s., adj. (d. oameni) care
regretă, care se căieşte; ~ ol-
mak a regreta; a se căi; ~ et-
mek a face să regrete, a face
să fie cuprins de părere de
rău.
pişmanlık, -ği s. regret, remuş-
care.
pişmek vi. 1. (d. mâncare) a fi
gătit; a fierbe. 2. a se coace; a
se frige. 3. (d. fructe, legume)
a se coace 4. (fig.) a se
maturiza, a căpăta experienŃă;
a se deprinde.
pişpirik, -ği s. un gen de joc de
cărŃi; şeptic.
pişti s. un gen de joc de cărŃi
piştov s. pistol.
piton s. (zool.) piton.
pitoresk adj. pitoresc.
pitsikato s., adv. (muz.) pizzi-
cato.
piyade I. s. 1. (mil.) infanterie.
2. infanterist. 3. (la şah) pion.
II. adj. pe jos; pedestru.
piyango s. loterie.
piyanino s. pianină.
piyanist, -ti s. pianist.
piyano s. pian (cu coadă); ~ çal-
mak a cânta la pian.
piyasa s. piaŃă; ~ fiyatı (com.)
preŃul pieŃei, preŃ curent.
piyata I. s. platou, tavă mare de
porŃelan. II. adj. plat, lătăreŃ.
pişkinlik – plastik
piyaz s. 1. iahnie de fasole.
2. (garnitură la peşte) ceapă
frecată cu sare şi amestecată
cu pătrunjel.
piyes s. piesă de teatru.
piyon s. 1. (la şah) pion 2. (fig.)
unealtă.
pioniye s. pionier.
piyore s. (med.) pioree.
pizza s. pizza.
plâçka s. pleaşcă; chilipir.
plâçkacı s. chilipirgiu.
plaj s. plajă; ~ yapmak a face
plajă.
plak s. (muz.) placă, disc.
plaka s. (la autovehicule) număr
de înmatriculare, număr.
plaket, -ti s. plachetă.
plan s. plan; proiect; ~ kurmak/
yapmak a face planuri; mem-
leketin gelişme ~ı plan de
dezvoltare a Ńării.
planet, -ti s. planetă.
planetaryum s. planetariu.
plankton s. (biol.) plancton.
planlama s. planificare.
planlamak vt. a planifica.
planlı adj. planificat.
planör s. planor.
planörcü s. planorist.
planörcülük, -ğü s. planorism.
plantasyon s. plantaŃie.
plasenta s. (anat.) placentă.
plasman s. (fin., sport) plasa-
ment.
plaster s. plasture.
plastik adj. plastic; ~ sanatlar
artele plastice.
plastron – Polonyalı
plastron s. plastron.
platform s. platformă (şi fig.).
platika s. (iht.) moş, răspăr.
platin s. platină.
platonik adj. platonic.
plato s. (geogr.) platou; podiş.
platoncu adj. platonic.
platonculuk, -ğu s. platonism.
platonik adj. platonic; ~ aşk
dragoste platonică.
plazma s.(biol.) plasmă.
plebisit, -ti s. plebiscit.
plevra s. (anat.) pleură.
pleybek s. play-back.
pli s. pliu.
plise I. s. pliseu II. plisat
pliyosen s. (geol.) pliocen.
plonjon s. plonjon.
plutonyum s. (chim.) plutoniu.
plüralist s. pluralist.
plüralizm s. pluralism.
plütokrasi s. plutocraŃie.
Plüton s. (astr.) Pluton.
plüvyometre s. pluviometru.
poca s. (mar.) sub vânt.
pocalamak vi. (mar.) a vira în
vânt din pupa.
podra s. pudră (cosmetică) // ~
şeker zahăr pudră.
podralamak vt.a pudra.
podralık s. pudrieră.
podüsüet, -ti s. velur.
podyum s. podium.
pofurdamak vi. a pufăi; a gâfâi.
poğaça s. pateu; plăcintă.
pohpoh s. linguşire, flatare.
pohpohlamak vt. a linguşi, a
flata.
487
poker s. pocher.
polarılmak vi. (fiz.) a se pola-
riza.
polarimetre s. polarimetru.
polariskop s. polariscop.
polarizasyon s. polarizare.
polarma s. (fiz.) polarizare.
polarmak vt. (fiz.) a polariza.
polemik, -ği s. polemică; ~e
girmek a intra în polemică.
polen s. polen.
poliandri s. poliandrie.
poliçe s. 1. (com.) trată 2. (fin.)
poliŃă de asigurare.
polietilen s. polietilenă.
polifoni s. polifonie.
poliglot s. poliglot.
poligam s. poligam.
poligami s. poligamie.
poligon s. (mil.) poligon.
poliklinik s. policlinică.
polimer s. polimer.
polip, -pi s. (zool., med.) polipi.
polis s. poliŃie // ~ eri poliŃist;
~ hafiyesi detectiv; ~ romanı
roman poliŃist.
polisiye adj. poliŃist; ~ roman
roman poliŃist.
politeizm s. (fil.) politeism.
politik adj. politic.
politika s. politică (şi fig.).
politikacı s. politician (şi fig.).
poliyester s. poliester.
polka s. polcă.
polo s. (sport.) polo.
Polonez s. polonez (şi muz.).
Polonya s. Polonia.
Polonyalı s., adj. polonez.
488
polonyum s. (chim.) poloniu.
Pomak s. pomac (o comunitate
musulmană de origine slavă
din Bulgaria).
pomat s. pomadă, alifie.
pompa s. (tehn.) pompă.
pompalamak vt. a pompa.
pompalanmak vi. a se pompa; a
fi pompat.
pompalı adj. cu pompă; cu aer
comprimat; ~ silah armă cu
aer comprimat.
ponksiyon s. (med.) puncŃie.
ponpon s. pampon, ciucure.
ponton s. ponton.
ponza s. piatră-ponce.
pop, -pu s. (muz.) pop; ~ müzik
muzică pop.
popçu s. cântăreŃ de muzică pop.
poplin s. (text.) poplin.
popo s. popou, şezut, dos.
popülarite s. popularitate.
popülarize s. popularizare.
popüler adj. popular, cunoscut
de toŃi.
popülist s. populist.
popülizm s. populism.
porfir s. (geol.) porfir.
porno adj. porno.
pornografi s. pornografie.
porselen s. porŃelan; ~ fincan
ceaşcă de porŃelan.
porsiyon s. porŃie.
porsuk I. s. (zool.) bursuc. II. adj.
şifonat, mototolit; zbârcit, ridat.
porsumak vi. 1. a se şifona, a se
mototoli 2. a se zbârci, a se
rida.
polonyum – postal
portakal s. portocală // ~ ağacı
portocal; ~ rengi 1) culoarea
portocalie, 2) portocaliu; ~
suyu suc de portocale.
portatif adj. 1. portativ. 2. am-
bulant.
portbagaj s. portbagaj.
porte s. (muz.) portativ.
Portekiz s. portughez.
Portekizce I. limba portugheză,
portugheza. II. în limba por-
tugheză.
Portekizli s., adj. Portughez.
portföy s. 1. portofel. 2. (fin.)
portofel de poliŃe.
portmanto s. portmantou, ume-
raş.
portmone s. portmoneu.
Porto Riko s. Porto Rico.
Porto Rikolu s. portorican.
portre s. portret.
portreci s. portretist.
posa s. 1. precipitat, sediment,
drojdie; zaŃ (la cafea). 2. pastă.
posbıyık s., adj. (om) cu mustăŃi
stufoase; mustăcios.
post, -tu s. 1. piele (de animal);
blană. 2. post, funcŃie. 3. au-
toritate, instituŃie, organ.
posta s. 1. poştă. 2. navetă; poştă;
~ yapmak a face naveta // ~
havalesi/kâğıdı mandat poştal;
~ kutusu cutie poştală; ~ pulu
timbru poştal; ~ treni tren
poştal.
postacı s. poştaş, factor poştal.
postal s. 1. ghete (militare).
2. (fig.) prostituată.
postalamak – preparat
postalamak vt. a expedia/a tri-
mite prin poştă; a depune la
poştă.
posta(ha)ne s. poştă, oficiu poş-
tal.
postiş I. s. păr fals, meşă; perucă.
II. adj. (d. păr, gene, dinŃi)
fals, artificial.
postnişin s. (rel.) starostele unei
tekke (templu) a dervişilor
(călugări musulmani).
postulat, -ti s. postulat.
pot1, -tu s. bac.
pot2, -tu s. cută // ~ kırmak a
face o gafă.
pot3, -tu s. pot (la jocul de cărŃi).
pota s. creuzet.
potansyel s. potenŃial.
potasyum s. (chim.) potasiu.
potin s. gheată, botină.
potpuri s. (muz.) potpuriu.
potkal s. (mar.) sticlă cu mesaj
de ajutor lansată în apă de
către naufragiaŃi.
potur s. (pantaloni) poturi.
pound s. pound.
poyraz s. 1. nord-est. 2. vânt de
nord-est, crivăŃ.
poyrazlamak vi. (d. vânt de
nord-est) a sufla.
poz s. poză; atitudine // ~ vermek
(foto) a se poza, a se fotografia.
pozisyon s. poziŃie.
pozitif adj. pozitiv (şi foto); ~
sayı (mat.) număr pozitiv // ~
bilimler ştiinŃe pozitive.
pozitivist, -ti s. adj. pozitivist.
pozitivizm s. (fil.) pozitivism.
489
pozitron s. (fiz.) pozitron.
pozitronyum s. (fiz.) pozitroniu.
pörsük adj. v. porsuk (II).
pörsümek vi. v. porsumak.
pörsütmek vt. a şifona, a moto-
toli.
pösteki s. blană (de oaie, de
capră)//~sini sermek a snopi
(pe cineva) în bătaie.
pragmacı s. adj. pragmatist.
pragmacılık, pragmatizm s.
pragmatism.
pranga s. cătuşă (pentru pi-
cioare), lanŃuri; ~ ya vurmak
a încătuşa, a pune cătuşe; a
înlănŃui, a pune în lanŃuri.
praseodim s. (chim.) praseodim.
pratik I. s. practică. II. adj.
practic.
praktikleşmek vi. a deveni prac-
tic.
pratisyen s. practician.
prefabrik, -ği s. prefabricat.
prefabrikasyon s. prefabricaŃie.
prefabrike s. prefabricat.
prehistorik adj. preistoric.
prehistorya s. preistorie.
prelüd s. (muz.) preludiu.
prematüre s. (d. copii) pre-
matur.
prens s. prinŃ.
prenses s. prinŃesă.
prensip s. principiu; ~ sahibi om
cu principii.
prenslik, -ği s. principat.
preparasyon s. (d. medica-
mente) preparare.
preparat, -tı s. preparat.
490
pres s. (tehn.) presă.
presbit, -ti s. prezbit.
presbitlik, -ği s. prezbitism.
prese adj. presat; comprimat.
prestij s. prestigiu.
presto adv. (muz.) presto.
prevantoryum s. preventoriu.
prezentabl adj. prezentabil.
prezentasyon s. prezentare.
prezante adj. în expr.: ~ etmek a
prezenta, a face cunoştinŃă.
prezervatif s. prezervativ.
prim s. (fin.) primă.
primadonna s. primadonă.
primatlar s. pl. primate.
primitif adj. primitiv.
primitivizm s. primitivizm.
printer s. printer, imprimator;
maşină de copiat.
priz s. (electr.) priză.
prizma s. prismă.
probabilizm s. probabilism.
problem s. problemă (şi fig.).
problemli adj. problematic.
produksyon s. producŃie.
prodüktör s. producător; furni-
zor.
profesör s. profesor.
profesörlük, -ğü profesorat.
profesyonel adj. profesional.
profesyonelleşmek, a se profe-
sionaliza.
profesyonellik, -ği s. profesiona-
lism.
profil s. profil (şi mat.).
profilaksi s. profilaxie.
profilaktik adj. profilactic.
pres – protoplazma
proforma s. proforma; ~ fatura
factură proformă.
program s. program.
programcı s. programator.
programlamak vt. a programa.
programlı adj. programat.
proje s. proiect.
projeksiyon s. (fiz.) proiecŃie.
projektör s. proiector.
proletarya s. proletariat.
proleter s. proletar.
prolog s. prolog.
prometyum s. (chim.) promeŃiu.
promosyon s. (com.) promoŃie.
propaganda s. propagandă.
propagandacı s. propagandist.
prosedür s. procedeu; procedură.
proses s. proces.
prosodi s. (lit.) prozodie.
prospektüs s. prospect.
prostat s. (anat.) prostată; ~ ame-
liyatı operaŃie de prostată.
protaktinyum s. (chim.) protac-
tiniu.
protein s. proteină.
protektora s. (pol.) protectorat.
protestan s. adj. protestant.
protestanlık, -ğı s. protestan-
tism.
protesto s. protest; ~ etmek a
protesta.
protestocu s. protestatar.
protez s. (med.) proteză.
protokol, -lü s. protocol.
proton s. (fiz.) proton.
protonema s. (bot.) protonemă.
protoplazma s. (biol.) proto-
plasmă.
prototip – püre
prototip, -pi s. prototip.
prova s. 1. probă; experimentare.
2. repetiŃie.
providansiyalizm s. providenŃia-
lism.
provizyon s. (fin.) provizion, co-
mision.
provokasyon s. provocare.
provokatör s. provocator.
prömiyer s. premieră.
Prusya s. Prusia.
Prusyalı s., adj. prusac.
pruva s. (mar.) proră.
psikanaliz s. psihanaliză.
psikiyatr s. psihiatru.
psikiyatri s. psihiatrie.
psikolog s. psiholog.
psikoloji s. psihologie.
psikolojik adj. psihologic.
psikopat s. psihopat.
psikoterapi s. psihoterapie.
psikoz s. psihoză.
puan s. v. puvan.
puanlamak vt. a puncta.
puding, -gi s. puding.
pudra s. pudră.
pudralamak vt. v. podralamak.
pudralık s. v. podralık.
pudraşeker s. zahăr pudră.
pudriyer s. pudrieră.
puf1 s. puf.
puf2 s., interj. of!, uf!
pufboreği, -ni s. plăcintă (cu
carne sau brânză) la cuptor.
pul s. 1. paietă. 2. solz (de peşte). 3.
timbru (poştal, fiscal), marcă. 4.
(la jocul de table) pul.
pulat s. oŃel; ~ gibi tare ca oŃelul.
491
pullamak vt. a timbra, a pune/ a
lipi timbru.
pullu adj. 1. timbrat. 2. cu solzi.
puluç adj. impotent.
puluçluk, -ğu s. (fiziol.) impo-
tenŃă.
puma s. (zool.) puma.
punto s. (tipogr.) caracter, literă.
pupa s. (mar.) pupă.
puro s. trabuc; Ńigară de foi.
puse s. v. büse.
pusula1 s. 1. bileŃel, scrisorică.
2. (fin.) factură.
pusula2 s. busolă (şi fig.) // ~yı
şaşırmak (fig.) a-şi pierde
busola, a se dezorienta.
puşt, -tu s. 1. homosexual 2. bas-
tard.
put, -tu s. idol.
putçuluk, -ğu s. fetişism.
putlaştırmak vt. a idolatriza.
putperest, -ti adj. idolatru.
putperestlik, -ği s. idolatrie.
puvan s. (sport) punct; ~ almak /
kazanmak a câştiga puncte;
~ hesabiyle yenmek a câştiga
la puncte.
püflemek vt., vi. a sufla.
pülverizatör s. pulverizator.
pünez s. piuneză.
pürçek I. s. cârlionŃ, buclă; moŃ (de
păr). II. adj. cârlionŃat, buclat.
pürçeklenmek vi. a se ondula /
cârlionŃa.
pürçekli adj. v. pürçek (II).
pürçük s. v. pürçek (I).
püre s. (culin.) piureu; patates
püresi piureu de cartofi.
492
pürgatif s. purgativ.
püriten s., adj. puritan.
pürnakıl adv. gata de plecare,
gata de drum.
pürneşe adv. cu bucurie; într-o
bună dispoziŃie.
pürnur adj. plin de lumină; ilu-
minat; luminos.
pürtelaş adv. deosebit de îngri-
jorat.
pürtük, -ğü s. proeminenŃă, nod;
ciot; ~ pürtük noduros; plin
de proeminenŃe.
pürtüklü adj. noduros.
pürümit adv. plin de speranŃă.
pürüz s. defect, cusur, neajuns
(şi fig.).
pürüzlü adj. defectuos, cu de-
fect(e) (şi fig.).
pürüzsüz adj. fără cusur, fără
defect(e), ireproşabil (şi fig.).
püskül s. ciucure, franj.
püsküllü adj. cu ciucuri, cu fran-
juri.
r R a douăzeci şi una literă a
alfabetului limbii turce; sunet
notat cu această literă.
Rab, -bbi s. Allah; Dumnezeu;
~ im! Doamne!
rabbanî adj. divin.
rabıt, -ptı s. 1. unire, legare,
împreunare. 2. (gram.) con-
juncŃie // ~ sıyası (gram.) ge-
runziu.
pürgatif – radon
püskürgeç s. v. pülverizator.
püskürme s. 1. (d. lichide) eva-
cuare, golire. 2. (d. vulcani)
erupŃie.
püskürmek I. vt. 1. a pulveriza; a
împroşca; a stropi. II. vi. 1. (d.
lichide) a se goli, a se evacua.
2. (d. vulcani) a erupe.
püskürtü s. lavă.
püskürtücü adj. pulverizator.
püskürük adj. (geol.) eruptiv;
vulcanic; ~ külte rocă vulca-
nică.
püsür s. 1. defect, neajuns.
2. necaz, neplăcere, neajuns.
3. partea proastă a unui lucru
4. meschin, mărunt, mărginit.
5. (om) neavenit / nedorit.
6. (fig.) om neîngrijit/ mur-
dar.
pütür s. nod; ciot; tăbăceală.
pütürlü adj. noduros; tăbăcit,
butucit, înăsprit.
R
rabıta s. 1. legătură, relaŃie.
2. coerenŃă. 3. (gram) copulă.
rabıtalı adj 1. legat; strâns.
2. coerent.
raca s. rajah.
radar s. radar.
radarcı s. radarist.
radikal s., adj. radical.
radikalist s. radicalist.
radikalizm s. radicalism.
radon s. (chim.) radon.
radyan – rahatsızlanmak
radyan s. radian.
radyasyon s. radiaŃie.
radyatör s. radiator.
radyo s. radio; ~ alıcısı radio-re-
ceptor; ~ gazetesi radiojurnal;
~ yayını emisiune radio.
radyoaktif adj. radioactiv.
radyoaktivite s. radioactivitate.
radyodifuzyön s. radiodifuziune.
radyoevi, -ni s. casă radio.
radyofoni s. radiofonie.
radyofonik adj. radiofonic.
radyografi s. radiografie.
radyogram s. radiogramă.
radyoizotop, -pu s. radioizotop,
izotop radioactiv.
radyokimya s. radiochimie.
radyokomünikasyon s. radio-
comunicaŃie.
radyolog s. radiolog.
radyoloji s. radiologie.
radyometre s. radiometru.
radyometri s. radiometrie.
radyometrik adj. radiometric.
radyoskopi s. radioscopie.
radyotelefon s. radiotelefon.
radyotelegraf s. radiotelegraf.
radyoterapi s. radioterapie.
radyoterapist, -ti s. radiotera-
peut.
radyum s. (chim.) radiu.
raf s. raft // ~ a koymak / kaldır-
mak a neglija; a abandona.
rafadan adj. (d. ouă) fiert moale.
rafinaj s. rafinaj, rafinare.
rafine adj. (d. lichide) rafinat.
rafineri s. rafinărie.
rafinman s. rafinament.
493
rafit, -ti s. (bot.) rafie.
rafting, -gi s. (sport) rafting.
rağbet, -ti s. căutare, trecere;
succes; ~ görmek a avea cău-
tare, a fi căutat / cerut.
rağbetli adj. căutat, cerut; pre-
ferat.
rağbetsizlik, -ği s. lipsă de cău-
tare, lipsă de trecere; lipsă de
vandabilitate.
rağmen conj. deşi, cu toate că;
măcar că // buna ~ cu toate
acestea; söz vermesine ~
gelmedi deşi şi-a dat cuvântul
(că vine) nu a venit.
rahat, -ti I. s. linişte, tihnă,
odihnă; ~ etmek a se linişti; a
se odihni; ~ ı kalmamak a nu
mai avea linişte / tihnă. II.
adj. 1. liniştit; odihnit. 2. co-
mod, confortabil // ~ bırak-
mamak a nu lăsa în pace; ~
ına bakmak a fi preocupat de
liniştea sa; ~ ınıza bakın
vedeŃi-vă de treabă!; simŃiŃi-
vă bine! ~ vermemek a nu
lăsa (pe cineva) în pace; a nu
da pace.
rahatlanmak vi. a se odihni; a se
linişti.
rahatlık, -ğı s. v. rahat (I).
rahatsız adj. 1. neliniştit, fră-
mântat; tulburat. 2. bolnav.
3. incomod, neconfortabil.
rahatsızlanmak vi. 1. a se ne-
linişti, a se frământa; a se
tulbura. 2. a se îmbolnăvi.
494
rahatsızlık, -ğı s. 1. nelinişte,
frământare; tulburare, deranj.
2. boală, indispoziŃie // ~ ver-
mek a deranja.
rahibe s. călugăriŃă.
rahibelik, -ği s. (la femei) călu-
gărie.
Rahim s. (rel.) Cel Îndurător,
Cel Iertător, Cel Milostiv.
rahim, -hmi s. (anat.) uter;
mitră.
rahip s. călugăr.
rahiplik, -ği s. călugărie.
rahle s. pupitru; bancă.
rahmani adj. divin.
rahmet, -ti s. 1. (rel) iertare (a
morŃilor). 2. (fig.) ploaie //
Allah ~ eylesin ! (rel.) Dum-
nezeu să-l ierte! ~ okumak a
avea milă; a se îndura.
rahmetli s. adj. răposat; decedat;
~ olmak a deceda.
rahne s. breşă, spărtură.
rahvan I. s. (d. mersul calului)
buiestru. II. adv. în buiestru.
rakam s. 1. cifră. 2. număr (şi
mat.). 3. cantitate; sumă.
raket, -ti s. (sport) rachetă.
rakı s. rachiu.
rakım s. (geog.) altitudine.
rakıs, -ksı s. 1. dans. 2. (fiz.)
pendulare.
rakibe s. rivală; adversară.
rakik, -kı s. 1. tandru; sensibil.
2. milos; compătimitor.
rakip, -bi s. rival; adversar.
rakit adj. (d. o apă) stătătoare.
rahatsızlık – rapsodi
rakkas s. 1. dansator. 2. (fig.)
pendulă.
rakkase s. dansatoare.
rakor s. (tehn.) racord.
raks s. 1. dans 2. (fiz.) oscilaŃie.
raksetmek vt., vi. a dansa.
ralanti s. v. rölanti.
ram adj. (d. oameni) supus, ple-
cat; ~ etmek a supune; ~ ol-
mak a se supune; a se pleca.
ramak, -kı s. în expr.: ~ kalmak
a rămâne puŃin / un pic; cât
pe-aci; aproape să... .
ramazan s. (rel., la musulmani)
post, ramazan.
rampa s. 1. rampă, platformă.
2. (mar.) ponton; punte. 3. (la
drumuri) pantă.
randa s. (mar.) randă.
randevu s. întâlnire; ~ vermek
a-i da (cuiva) o întâlnire.
randevuevi, -ni s. casă de
toleranŃă, bordel.
randıman s. randament.
randımanlı adj. cu randament,
performant; productiv.
rant, -tı s. rentă; profit.
rantabilite s. rentabilitate.
rantabl adj. rentabil; profitabil.
rantiye s. rentier.
ranza s. pat (metalic) suprapus.
rapor s. raport; notă; comunicare; ~
vermek a raporta; a comunica.
raporcu, raportör s. (d. per-
soane) raportor.
rappadak adv. brusc.
rap rap interj. trap trap !
rapsodi s. (muz.) rapsodie.
rapt – redaet
rapt, -tı s. legătură, conexiune;
ataşare.
raptetmek vt. a lega, a uni, a
racorda.
raptiye s. clamă, agrafă.
raptiyelemek vt. a prinde cu o
agrafă / cu o clamă.
rasat s. (astr.) observare.
rasathane s. (astr.) observator.
rasgele I. adj. întâmplător; inci-
dental; accidental. II. adv. la
întâmplare, la nimereală.
rasgelmek, raslamak vt. 1. a
întâlni, a găsi. 2. a nimeri, a
atinge.
rasıt, -tı s. observator.
raslanmak vi. v. raslaşmak.
raslaşmak vi. 1. a se întâlni; a se
găsi. 2. a se nimeri, a coincide.
raspa s. 1. răzuire; raşchetare;
raclaj; ~ etmek a răzui; a raş-
cheta; a racla. 2. răzuitor,
răzuitoare; raşchetă.
raspacı s. raşchetator.
raspalamak vt. a răzui; a raş-
cheta.
rastık, -ğı s. fard, sulimeneală //
~ çekmek a se sulimeni.
rastlamak vt. 1. a întâlni. 2. a
nimeri.
rastlantı s. întâmplare; ~ yla
întîmplător.
rastlaşmak vi. v. raslaşmak.
rasyonalist s. raŃionalist.
rasyonalizasyon s. raŃionalizare.
rasyonalizm s. raŃionalism.
rasyonel adj. raŃional.
raşitik adj. rahitic.
495
raşitizm s. rahitism.
raunt, -du s. (sport.) rundă,
repriză.
ray s. şină, traversă.
raya s. 1. (ist.) raia. 2. (fig.) (rel.)
creştin.
rayiç, -ci s. (econ.) curs; preŃ de
piaŃă, preŃ curent.
rayiha s. parfum, aromă, mi-
reasmă.
rayihalı adj. parfumat, aromat,
înmiresmat.
razı adj. acceptat, consimŃit; ~
olmak a accepta, a consimŃi; a
fi de acord.
reaksiyon s. reacŃie (şi fig.).
reaktif s. reactiv.
reaktör s. reactor.
realist, -ti s., adj. realist.
realite s. realitate.
realizm s. realism.
reanimasyon s. reanimare.
reasürans s. (fin.) reasigurare.
reaya s. v. râya.
rebiülâhır s. a patra lună din
calendarul musulman.
rebiyülevvel s. a treia lună din
calendarul musulman.
recep, -bi s. a şaptea lună din
calendarul musulman.
recim, -cmi s. linşare, linşaj.
reçel s. dulceaŃă; gem; çilek ~ i
dulceaŃă / gem de căpşuni.
reçete s. reŃetă.
reçine s. răşină.
reçineli adj. răşinos.
redaet, -ti s. v. alçaklık.
496
redaksiyon s. 1. redacŃie. 2. re-
dactare.
redaktör s. redactor.
reddedilmek vi. a se refuza, a se
respinge; a fi refuzat.
reddetmek vt. a respinge, a refuza.
redingot, -tu s. redingotă.
refah s. 1. belşug, abundenŃă.
2. prosperitate.
refakat, -ti s. 1. însoŃire, acom-
paniere, companie. 2. (muz.)
acompaniament. 3. escortă;
~ etmek a însoŃi, a acompania
(şi muz.); a escorta.
refakatçi s. adj. însoŃitor, acom-
paniator; companion.
referandum s. referendum.
referans s. referinŃă, recoman-
dare.
refik s. v. arkadaş.
refika s. soŃie, nevastă.
refleks s. (biol.) reflex.
reflektör s. (fiz.) reflector.
reform s. reformă.
reformcu s. reformator.
reformculuk, -ğu s. reformism;
reformare.
refüj s. refugiu; adăpost.
refüze adj. în expr.: ~ etmek a
refuza.
regaip, -bi s. (în islam) prima
vineri a lunii Recep (a şaptea
lună din calendarul musul-
man); ~ gecesi noaptea care
precedă prima vineri a lunii
Recep când a fost zămislit
profetul Muhammed; ~ kan-
dili sărbătoare religioasă
redaksiyon – rejisörlük
musulmană desfăşurată în
noaptea care precedă prima
vineri a lunii Recep, când
este prăznuită zămislirea pro-
fetului religiei islamice.
regl s. menstruaŃie.
reglan s. reglan.
regülatör s. (tehn.) dispozitiv de
reglare, regulator.
rehavet, -ti s. moleşeală, moli-
ciune, slăbiciune; apatie.
rehabilitasyon s. (med.) reabi-
litare.
rehber s. v. kılavuz; ~ öğretmen
cadru didactic îndrumător de
grupă (de an).
rehberlik, -ği s. îndrumare;
ghidare, dirijare; ~ etmek a
îndruma, a face pe ghidul.
rehin s. gaj, zălog; ~ e koymak a
lăsa gaj.
rehine s. ostatic.
reis s. 1. şef; preşedinte. 2. (ist.)
căpitan de vas // ~ efendi /
ülküttap (ist.) ministru de
externe.
reisicumhur s. preşedinte de re-
publică.
reislik, -ği s. preşedenŃie; ~ et-
mek a prezida.
rejenerasyon s. (biol.) regene-
rare.
reji s. regie.
rejim s. 1. (pol.) regim. 2. (med.)
regim alimentar, dietă.
rejisör s. regizor.
rejisörlük, -ğu s. regizorat; arta
regizorului.
rekabet – reseptör
rekabet, -ti s. concurenŃă; riva-
litate.
rekât, -tı s. (în Islam, referitor la
alcătuirea unei rugăciuni)
unitate, rekat; iki ~ namaz
rugăciune (namaz / salat)
compusă din două unităŃi
(rekat).
reklam s. reclamă; ~ yapmak a
face reclamă.
rekolte s. recoltă.
rekor s. record; ~ kırmak a
doborî un record.
rekortmen s. recordman.
rektör s. rector.
rektörlük, -ğü s. rectorat.
rektum s. (anat.) rect.
rekzetmek vt. a coase.
relativizm s. relativism.
remiz, -mzi s. semn, simbol.
remork, -ku s. v. römork.
remorkör s. v. römorkör.
ren s. (zool.) ren.
rencide adj. ofensat, insultat,
jignit; ~ etmek a jigni; a
insulta; ~ olmak a fi jignit, a
fi insultat.
rençper s. pălmaş, argat.
rende s. 1. rindea. 2. răzătoare
(de bucătărie).
rendelemek vt. 1. a rindelui, a
gelui. 2. a răzui,
rengârenk, -ği adj. multicolor.
renk, -gi s. 1. culoare. 2. culoare,
vopsea. 3. (fig.) calitate, na-
tură, esenŃă // ~ ~ multicolor;
~ vermek 1) a colora, 2) a
vopsi; ~ ten ~ e girmek a face
497
feŃe-feŃe; ~ i atmak / uçmak a
se decolora.
renkbilim s. colorimetrie.
renkçi s. colorist.
renkküre s. cromosferă.
renklemek vt. 1. a colora. 2. a
colora, a vopsi.
renklendirmek vt. 1. a colora.
2. (fig.) a nuanŃa, a reliefa; a
colora.
renklenmek vi. 1. a se colora.
2. a se nuanŃa.
renkli adj. 1. colorat. 2. vopsit //
~ film film tehnicolor.
renklilik, -ği s. colorit.
renkölçer s. colorimetru.
renkölçüm s. colorimetrie.
renkseçmezlik, -ği s. (med.) dal-
tonism.
renksemez adj. (fiz.) acromatic.
renkser adj. cromatic.
renksiz adj. 1. incolor. 2. (fig.)
palid, şters.
renksizlik, -ği s. 1. lipsă de
culoare, acromatism. 2. (fig.)
platitudine, banalitate.
renkteş adj. homocrom.
renkteşlik, -ği s. homocromie.
renkyuvarı, -nı s. (astr.) cro-
mosferă.
renyum s. (chim.) reniu.
reorganizasyon s. reorganizare.
reosta s. (fiz.) reostat.
repertuvar s. repertoriu.
replik, -ği s. replică.
repo s. (fin.) report.
resepsiyon s. recepŃie.
reseptör s. (fiz.) receptor.
498
resif s. (geogr.) recif.
resim, -smi s. 1. desen; pictură;
~ yapmak a desena; a picta;
~ sergisi expoziŃie de pictură.
2. fotografie; ~ çekmek a fo-
tografia. 3. ilustrată. 4. cere-
monie; paradă. 5. (fin.) impo-
zit // ~ i geçit defilare.
resimci s. desenator; pictor.
resimlemek vt. a ilustra (o
carte).
resimli adj. ilustrat, cu ilustraŃii;
cu fotografii.
resimyazı s. scriere hieroglifică.
resital, -li s. recital.
resitativ s. (muz.) recitativ.
resmen adv. în mod oficial.
resmetmek vt. 1. a face un
desen; a desena. 2. (fig.) a
descrie, a zugrăvi.
resmi adj. oficial; ~ gazete
monitor/ buletin oficial; ~
olarak în mod oficial.
resmilik, -ği, resmiyet, -ti s.
1. formalitate; caracter ofi-
cial. 2. (fig.) oficialism; for-
malism.
ressam s. pictor.
ressamlık s. pictură.
rest, -ti s. (la pocher) miză; ~ çek-
mek 1) a miza (la pocher), 2)
(fig.) a riposta; a replica (dur).
restoran s. restaurant.
restorasyon s. restaurare.
restore s. restaurare ~ etmek a
restaura.
resul, -lü s. profet.
reşit adj. (d. vârstă) major.
resif – revnak
ret, -ddi s. 1. refuz, refuzare,
respingere. 2. contestaŃie.
3. (jur.) recuzare; recuzaŃie.
retina s. (anat.) retină.
retorik adj. retoric.
retrospektif adj. retrospectiv.
retuş s. retuş.
reva adj. convenabil, potrivit,
acceptabil // ~ görmek a con-
sidera că merită, a considera
că este vrednic de.
revaç s. căutare; trecere; ~ ta
olmak (d. bunuri) a avea
căutare; a avea trecere.
revaçlı adj. care se bucură de
căutare; solicitat.
revaçsız adj. fără căutare; care
nu are trecere; nesolicitat.
revak, -kı s. şopron; boltă,
cupolă.
revaki s. (filoz.) stoic.
revakiye s. (filoz.) stoicism.
revalüasyon s. (fin.) reevaluare.
revani s. (cul.) un gen de
prăjitură cu mult sirop.
revanş s. revanşă.
reverans s. reverenŃă.
reveyon s. revelion.
revir s. infirmerie.
revize s. în expr.: ~ etmek a
revizui.
revizyon s. 1. revizie, control.
2. revizuire; verificare.
revizyoncu s. revizionist.
revizyonculuk, -ğu, revizyo-
nizm s. revizionism.
revizyonist s. revizionist.
revnak s. strălucire, sclipire.
revolver – ritmik
revolver s. revolver.
revü s. (teatr.) revistă.
rey s. v. oy.
reye adj. reiat, dungat.
reyhan s. (bot.) v. fesleğen.
reyon s. 1. departament 2. (la
magazin) raion.
reyting, -ği s. rating, grad de
popularitate / de audienŃă (ra-
dio sau tv.).
rezalet, -ti s. 1. ruşine, dezo-
noare. 2. dezaprobare; con-
damnare. 3. scandalizare;
~ çıkarmak a provoca scan-
dal.
reze s. 1. zăvor, ivăr. 2. şpan.
rezelemek vt. a zăvorî, a închide
cu zăvorul.
rezeli adj. zăvorât, închis cu
zăvorul.
rezerv s. (fin.) rezervă (lichidă).
rezervasyon s. rezervare.
rezil adj. 1. neruşinat; impertinent.
2. ticălos // ~ etmek 1)
batjocori, a-şi bate joc (de
cineva), 2) a face (pe cineva)
de râs; ~ olmak a se face de râs.
rezilce adv. cu neruşinare; cu
impertinenŃă.
rezillik, -ği s. neruşinare; im-
pertinenŃă.
rezonans s. (fiz.) rezonanŃă.
rezüme s. rezumat.
rıhtım s. chei, debarcader.
rıza s. acord, consimŃământ, ac-
ceptare; ~ göstermek / vermek
a fi de acord, a consimŃi, a
accepta.
499
rızk, -kı s. v. erzak.
riayet, -ti s. 1. consideraŃie,
stimă, respect. 2. acceptare.
3. conformare.
riayetsizlik s. 1. lipsă de respect
/ de consideraŃie. 2. neconfor-
mare; nesupunere; nepotri-
vire.
rica s. rugăminte; dorinŃă, do-
leanŃă; ~ etmek a ruga; a avea
rugăminte.
ricacı s. solicitant; solicitator.
rical, -li s. 1. bărbaŃi. 2. (fig.)
bărbaŃi de stat; demnitari.
ricat, -ti s. (mil.) retragere;
regrupare.
rikkat, -ti s. 1. fineŃe, delicateŃe,
gingăşie. 2. milă, compăti-
mire; compasiune.
rikkatli adj. 1. plin de com-
pasiune, milos, compătimitor.
2. delicat, gentil, plin de
fineŃe.
rimel s. rimel.
rimellemek vt. a rimela, a da cu
rimel pe gene.
rimelli adj. rimelat.
ring s. ring; boks ~ i ring de box.
ringa s. în expr.: ~ balığı (iht.)
hering.
rinit, -ti s. (med.) rinită.
risale s. 1. broşură. 2. (lit.)
pamflet.
risalet, -ti s. profeŃie, prevestire.
risk s. risc; ~ etmek a risca.
ritim, -tmi s. ritm (şi lit.).
ritmik adj. ritmic.
500
rivayet, -ti s. zvon, spusă; ~ lere
göre după cum se zvoneşte,
după cum se spune; ~ birleşik
zamanı (gram.) timpul trecut
narativ / subiectiv în – mış.
riya s. ipocrizie, prefăcătorie,
făŃărnicie.
riyakâr adj. ipocrit, prefăcut,
făŃarnic.
riyakârlık, -ğı s. ipocrizie, pre-
făcătorie, făŃărnicie.
riyal, -li s. rial (unitate bănească
în Arabia Saudită).
riyaset, -ti s. preşedinŃie // ~
divanı prezidiu.
riyazet, -ti s. ascetism, asceză.
riyazi adj. matematic.
riyaziye s. matematică.
riyaziyeci s. matematician.
riyolit, -ti s. (geol.) riolit.
riziko s. v. risk.
roba s. robă.
robot, -tu s. robot.
robotlaşmak vi. a se robotiza.
robotlaştırmak vt. a robotiza.
roda s. (mar.) colac (de frân-
ghie); ~ etmek a înfăşura.
rodaj s. rodaj.
rodeo s. rodeo.
rodyum s. (chim.) rodiu.
roka s. (bot.) roka.
roket, -ti s. rachetă.
roketatar s. (mil.) bazooka, arun-
cător de grenade antitanc.
rokfor s. în expr.: ~ peyniri
brânză Roquefort.
rokoko adj. rococo; ~ mobilya
mobilă (stil) rococo.
rivayet – rozet
rol, -lü s. rol (şi fig.); ~ oynamak
a juca un rol; ~ yapmak (fig.)
a se preface.
rom s. rom (băutură).
Roma s. Roma.
Romalı s., adj. roman, locuitor al
Romei.
roman s. (lit.) roman.
romancı s. romancier.
romanesk, -ki adj. romanesc.
romans s. romanŃă.
romantik adj. romantic.
romantiklik, -ği, romantizm s.
romantism.
Romanya s. România.
Romanyalı s., adj. român.
romatizma s. (med.) reumatism.
Romen s., adj. 1. român; ro-
mânesc, ~ halkı poporul ro-
mân. 2. (ist.) roman; ~ ra-
kamları cifre romane.
Romence I. s. româneşte, limba
română. II. adv. româneşte,
(în) limba română; ~ konuş-
mak a vorbi româneşte.
rondela s. (tehn.) şaibă.
rosto s. (culin.) rosbif, friptură
de muşchi de vacă.
rot, -tu s. (tehn.) bară de
comandă a direcŃiei.
rota s. rută, traseu.
rotasyon s. rotaŃie (de persoane).
rotatif s. (tehn.) rotativ.
rotond s. (arhit.) rotondă.
rotor s. (fiz.) rotor.
roza s. (d. diamant) roză (şi
arhit.).
rozet, -ti s. insignă.
röfüj – rücu
röfüj s. v. refüj.
röfüze s. v. refüze.
rökonstrüksiyon s. reconstruc-
Ńie.
rölanti s. (auto) ralanti.
rölativist, -ti s. (filoz.) relativist.
rölativite s. (fiz., filoz.) relativi-
tate.
rölativizm s. (filoz.) relativism.
rölyef s. relief.
römork s. remorcă.
römorkör s. remorcher.
rönesans s. (în arte) Renaştere.
röntgen s., adj. (fiz.) roentgen; ~
ışınları raze roentgen.
röportaj s. reportaj.
reprodüksiyon s. reproducere.
rötar s. întârziere.
rötarlı adj. cu întârziere.
rötüş s. (foto.) retuş.
rötüşlamak vt. a retuşa.
rövanş s. revanşă.
Ruanda s. Ruanda.
Ruandalı s., adj. ruandez.
ruba s. îmbrăcăminte, haine.
rubai s. (în lit. turcă clasică)
catren.
rubidyum s. (chim.) rubidiu.
ruble s. (fin.) rublă.
rugan I. s. 1. grăsime; ulei.
2. (chim.) lac. II. adj. (d.
piele) de lac; ~ iskarpin
pantofi de lac.
rugbi s. rugbi.
ruh s. 1. (rel.) spirit, duh.
2. (filoz.) spirit. 3. suflet,
spirit, 4. (fig.) esenŃă, miez.
501
ruhanî adj. 1. spiritual, ima-
terial. 2. sufletesc, moral.
ruhaniyet, -ti s. spiritualitate.
ruhbilim, ruhiyat, -ti s. psiho-
logie.
ruhbilimci s. psiholog.
ruhbilimsel adj. psihologic.
ruhçözümcü s. psihanalist.
ruhçözümsel adj. psihanalitic.
ruhçözümü, -nü s. psihanaliză.
ruhçu s. psihiatru.
ruhî, ruhsal adj. psihic.
ruhiyat, -tı s. psihologie.
ruhötesi, -ni s. metafizică.
ruhsat, -tı s. voie, permisiune.
ruhsatiye, ruhsatname s. per-
mis, autorizaŃie.
ruj s. ruj.
rulet, -ti s. ruletă.
Rum s. grec din afara Greciei.
Rumeli s. 1. Rumeli (partea
europeană a Turciei). 2. (ist.)
teritoriul balcanic al Impe-
riului Otoman.
Rumen s., adj. v. Romen (1).
Rus s., adj. rus; rusesc.
Rusça I. s. ruseşte, limba rusă.
II. adv. ruseşte, în limba rusă.
rutubet, -ti s. 1. umiditate.
2. igrasie, umezeală.
rutubetli adj. 1. umed. 2. igra-
sios.
ruya s. v. rüya.
rübai s. v. rübai.
rücu, -u s. 1. reîntoarcere,
revenire. 2. retractare (a celor
spuse), dezicere; ~ etmek a
retracta (cele spuse), a dezice
502
(de) // ~ hakkı (jur.) drept de
recurs.
rüçhan s. preferinŃă.
rükü, -u s. (rel., la musulmani)
plecăciune, înclinare (la rugă-
ciune).
rükün, -knü s. 1. stâlp / coloană
de reazem; pilastru; pilon.
2. (fig.) stâlp, reazem, spri-
jin.
rüküş s., adj. (femeie) îmbrăcată
fără gust / neglijent / neîn-
grijit.
rüstik adj. rustic; câmpenesc.
rüsum s. taxă; impozit.
rüsup s. v. tortu.
rüşeym s. embrion (şi fig.).
rüşt, -tü s. v. erginlik.
rötar s. (ist.) şcoală secundară.
S
s S a douăzeci şi doua literă a
alfabetului limbii turce; sunet
notat cu această literă.
saadet, -ti s. 1. fericire // ~ le!
Cu bine!, La revedere!
saat, -ti s. 1. ceas; ceasornic; cep
~ i ceas de buzunar; çalar ~
ceas deşteptător; kol ~ i ceas
de mână; meydan ~ i ceas
public. 2. oră, ceas; bir ~ o
oră, un ceas; iki ~ te în două
ore; çeyrek ~ un sfert de oră;
her ~ te la orice oră; ~ kaç-
tır? cât este ora ? 3. timp,
vreme; o ~ te la vremea aceea
// elektrik ~ i contor electric;
rüçhan – sabah
rüşvet, -ti s. mită, şperŃ, şpagă;
bacşiş; ~ almak a lua mită /
şpagă; ~ vermek a da şpagă /
mită.
rüşvetçi s. şpeŃar; corupt.
rütbe (mil.) grad; rang.
rüya s. vis; ~ görmek a visa.
rüyet, -ti 1. văz, vedere; vizi-
bilitate, observaŃie; ~ sahası
câmpul vizual. 2. revizuire;
revizie.
rüzgâr s. vânt / ~ eken fırtına
biçer cine seamănă vânt cule-
ge furtună; ~ gelecek delikleri
tıkamak a lua măsuri de
precauŃie; ~ gibi geçmek a
trece ca vântul.
rüzgârlı adj. cu vânt; bătut de
vânt, vântos.
gaz ~ i contor de gaz; ~ ler
olsun! multă sănătate !
saatçi s. ceasornicar.
saatçilik, -ği s. ceasornicărie.
saatlerce adv. ore în şir, ore de-a
rândul.
saatli adj. cu ceas; ~ bomba
bombă cu ceas.
saba s. 1. vânt / adiere de
dimineaŃă; zefir. 2. (muz.) o
tonalitate în muzica clasică
turcă.
sabah s., adv. dimineaŃă; dimi-
neaŃa; ~ a karşı / doğru spre
dimineaŃă; yarın ~ mâine di-
mineaŃă // ~ akşam tot timpul,
sabahçı – sabunotu
oricând; ~ lar hayrolsun bună
dimineaŃa! ~ yıldızı luceafărul
de dimineaŃă; iyi ~ lar! bună
dimineaŃa! ~ namazı rugăciu-
nea de dimineaŃă.
sabahçı s. 1. persoană care iese
de la lucru dimineaŃa.
2. persoană care stă trează
până dimineaŃa. 3. elevul care
merge la şcoală în schimbul
de dimineaŃă.
sabahki s., adj. de dimineaŃă.
sabahlamak vi. 1. a rămâne
undeva peste noapte, până
dimineaŃa. 2. a sta treaz până
dimineaŃa.
sabahleyin adv. în cursul dimi-
neŃii; dimineaŃa devreme.
sabahlık I. s. capot / halat de
dimineaŃă (de damă) II. adj.
de dimineaŃă; cât pentru o
dimineaŃă.
saban s. plug; ~ demiri fierul
plugului, brăzdar // ~ sürmek
a brăzda; a ara; ~ kemiği
(anat.) vomer.
sabankıran s. (bot.) osul iepurelui.
sabık adj. 1. precedent, anterior.
2. fost, ex- .
sabıka s. pl. (jur.) antecedente
penale; ~ kaydı (jur.) cazier
judiciar; cazier.
sabıkalı adj. (jur.) cu antece-
dente penale.
sabır, -brı s. răbdare; ~ taşı (d.
oameni) cu multă răbdare,
răbdător; ~ ı taşmak a-şi pier-
de răbdarea.
503
sabırlı adj. 1. răbdător. 2. perse-
verent, tenace.
sabırsız adj. nerăbdător; impa-
cientat.
sabırsızlanmak vi. a fi nerăb-
dător; a se impacienta; a-şi
arăta nerăbdarea.
sabırsızlık, -ğı s. nerăbdare; im-
pacientare.
sabi s. copilaş; prunc.
sabit, -ti adj. 1. fix, stabil; imo-
bil; ~ fiyat (com.) preŃ fix.
2. constant; perseverent // ~
fikir idee fixă.
sabitleşmek vi. a se fixa; a de-
veni stabil, a se stabiliza.
sabitlik, -ği s. constanŃă; perse-
verenŃă .
sabo s. (d. încălŃăminte) sabot,
saboŃi.
sabotaj s. sabotaj.
sabotajcı s. saboter.
sabote adj. sabotat; ~ etmek a
sabota.
sabretmek vt. a răbda, a suporta.
sabuklama s. (psih.) delir, aiu-
rare, aiureală.
sabun s. săpun; çamaşır ~u
săpun de rufe; tuvalet ~u
săpun de toaletă; ~ köpüğü
spumă de săpun // ~ taşı cretă
de croitorie.
sabuncu s. săpunar.
sabunlamak vt. a săpuni.
sabunlanmak vi. a se săpuni.
sabunlu adj. cu săpun; săpunit.
sabunluk, -ğu s. săpunieră.
sabunotu, -nu s. (bot.) săpunariŃă.
504
sabuntaşı s. 1. (geol.) steatit.
2. cretă de croitorie.
sabura s. (mar.) balast.
sac, -cı s. v. saç².
sacayağı, -nı s. pirostrie.
sacayak, -ğı s. v. sacayağı, -nı.
saç¹, -çı s. (anat.) păr; kıvırcık ~
păr creŃ; uzun ~ păr lung; kısa
~ păr scurt // ~ lülesi buclă
(de păr); ~ı başı ağarmak a
îmbătrâni; ~ları diken diken
olmak a i se face părul mă-
ciucă; ~ına ak düşmek a
încărunŃi.
saç², -cı / -çı s. foaie de tablă;
tablă de fier; tinichea.
saçak, -ğı s. 1. franj, ciucure.
2. streaşină.
saçakbulut, -tu s. (meteo) cirus.
saçık adj. risipit, împrăştiat,
răspândit.
saçılmak vi. 1. a se risipi, a se
împrăştia; a fi risipit, a fi
împrăştiat. 2. a fi difuzat, a fi
răspândit.
saçkıran s. calviŃie; chelie.
saçlı adj. cu păr; pletos // ~ yıldız
(astr.) cometă.
saçma I. s. 1. răspândire, împrăş-
tiere. 2. alice. 3. absurditate,
prostie, enormitate. II. adj.
absurd // ~ sapan konuşmak a
vorbi numai prostii.
saçmak vt. a răspândi, a împrăş-
tia, a risipi // saçıp savurmak
a cheltui fără măsură.
sabuntaşı – sadeleştirmek
saçmalamak vi. a vorbi aiurea, a
spune/a debita prostii, a
spune absurdităŃi.
saçmalık, -ğı s. 1. cutie/ladă
pentru alice. 2. (fig.) absur-
ditate; prostie, inepŃie.
saçmaviyat, -tı s. nonsens, ab-
surditate.
sada s. 1. sunet. 2. ecou (şi fiz.);
răsunet.
sadak s. tolbă (pentru săgeŃi).
sadaka s. pomană, milostenie,
milostivire.
sadakat, -ti s. fidelitate, devota-
ment, loialitate; ~ göstermek
a arăta loialitate; ~ teminatı
(com.) primă de fidelitate.
sadakatli adj. fidel, devotat, loial.
sadakatsiz s. fără devotament;
infidel; lipsit de loialitate.
sadakatsizlik, -ği s. lipsă de de-
votament/loialitate;
infidelitate.
sadalı adj. v. sedalı.
sadaret, -ti s. (ist.) funcŃia ma-
relui vizir.
sadasız adj. v. sedasız.
sade I. adj. 1. simplu; modest.
2. pur; curat; neamestecat;
~ kahve cafea fără zahăr.
II. adv. numai, doar; ~ bu işi
görebildim numai atât am
putut să rezolv.
sadece adv. doar, numai.
sadedil s., adj. naiv, ageamiu;
prostuŃ.
sadeleşmek vi. a se simplifica.
sadeleştirmek vt. a simplifica.
sadelik – sağduyu
sadelik, -ği s. simplitate; sim-
plicitate.
sadet s. subiect, temă // ~e gelelim
să revenim la oile noastre.
sadık adj. 1. v. sadakatli. 2. ade-
vărat, veridic // ~ kalmak a
rămâne fidel.
sadist, -ti s., adj. sadist.
sadizm s. sadism.
sadme s. şoc (şi med.).
sadrazam s. (ist.) prim-ministru.
saf¹, -ffı s. rând, şir; coloană;
~ bağlamak a forma rând;
~ saf rânduri rânduri.
saf² adj. 1. curat, pur. 2. simplu;
comun. 3. (fig.) inocent; naiv.
safa s. 1. plăcere, satisfacŃie. 2. di-
vertisment, plăcere, distracŃie //
~ bulduk! Bine v-am găsit!; ~
geldiniz! Bine-aŃi venit!
safahat, -tı s. v. safha.
safalı adj. distractiv, amuzant;
vesel; de divertisment.
safari s. safari.
safdil s., adj. naiv; candid, inge-
nuu.
Safer s. a doua lună în calen-
darul musulman.
saffet, -ti s. puritate; curăŃenie.
safha s. etapă, stadiu, fază.
safi I. adj. 1. saf (1). 2. (d. ven-
ituri) net, neto. II. adv. v.
sade (II).
safir s. safir.
safizm s. safism, lesbianism,
tribadism.
safkan s., adj. (d. cai) pursânge.
505
saflaştırmak vt. a purifica; a
rafina.
saflık, -ğı s. 1. puritate; curăŃe-
nie, neprihănire. 2. inocenŃă,
naivitate.
safra¹ s. lest, balast.
safra² s. (anat.) fiere, bilă // ~
kesesi vezică biliară.
safran s. (bot.) şofran.
sağ¹ I. s. partea dreaptă, dreapta;
~a bak priveşte în dreapta.
II. adj. drept, din partea
dreaptă; ~ el mâna dreaptă.
sağ² adj. sănătos; teafăr; ~ olsun!
Să fie sănătos! // başınız ~
olsun! CondoleanŃele mele!;
~ kurtulmak a scăpa cu viaŃă.
sağalmak vi. a se face bine, a se
însănătoşi.
sağaltacı s., adj. 1. curativ; tera-
peutic. 2. vermifug.
sağaltım s. tratament.
sağaltıbilim s. terapeutică; tera-
pie.
sağaltımcı s. terapeut.
sağaltımevi, -ni s. sanatoriu.
sağaltmak vt. a trata.
sağanak, -ğı s. ploaie torenŃială;
răpăială.
sağbek, -ki s. (sport) fundaş
dreapta.
sağcı s. politician de dreapta.
sağdıç, -çı s. (la musulmani) naş
(la cununie).
sağduyu s. discernământ, spi-
rit de discernământ; jude-
cată.
506
sağduyulu adj. cu discernământ;
cu maturitate de gândire; cu
bun-simŃ.
sağgörü s. clarviziune; agerime.
sağgörülü adj. clarvăzător, ager
la minte, perspicace.
sağılmak vi. 1. (d. vite de lapte)
a fi muls. 2. (d. stofe, Ńesă-
turi) a se destrăma, a se
deşira.
sağım s. 1. muls. 2. (fig.) lapte.
sağır adj. 1. surd; ~ dilsiz
surdomut. 2. (d. metale, vase)
fără rezonanŃă, gros.
sağırlaşmak vi. a surzi.
sağırlaştırmak vt. a surzi, a
provoca surzenie.
sağırlık, -ğı s. surzenie.
sağıryılan s. viperă.
sağiç, -çi s. (sport) inter dreapta.
sağistem s. bunăvoinŃă.
sağlam adj. 1. trainic, rezistent,
durabil. 2. sănătos, zdravăn.
sağlamak vt. 1. a asigura, a face
rost, a obŃine. 2. a asigura, a
garanta. 3. (mat.) a face
proba, a proba.
sağlamlaşmak vi. a se întări, a se
consolida.
sağlamlaştırmak vt. a întări, a
consolida.
sağlamlık, -ğı s. 1. rezistenŃă, so-
liditate. 2. trăinicie, soliditate.
sağlanmak vi. a se asigura, a se
face rost; a se obŃine.
sağlıcakla adv. cu bine!, sănă-
toşi!; ~ kal! rămâi cu bine!
sağduyulu – sahiden
sağlık, -ğı s. sănătate; ~ınıza! în
sănătatea dumneavoastră! // ~
bilgisi igienă; ~ olsun! noi să
fim sănătoşi!; ~ raporu
certificat medical; ~ sigortası
asigurare de sănătate; ~ında
în timpul vieŃii.
sağma s. muls; ~ makinası ma-
şină de muls.
sağmak vt. 1. a mulge. 2. a
desface, a dezlega; a deşira.
3. (fig.) a păcăli, a înşela; a
stoarce (de).
sağmal, sağman adj. (d. vite) de
lapte; ~ inek vacă de muls.
sağnak s. v. sağanak.
sağrı s. crupă.
sağrıkemiği, -ni s. (anat.) sacrum.
sağtöre s. valori morale.
sağyazı s. scriere corectă, orto-
grafie.
sah, -hhi s. parafă; viză.
saha s. v. alan.
sahabe s. (în Islam) companio-
nii/ tovarăşii de credinŃă ai
profetului Muhammed.
sahabet, -ti s. protecŃie; patro-
naj.
sahaf s. 1. anticar. 2. anticariat.
sahan s. 1. oală (de bucătărie);
cratiŃă. 2. platou, tavă; ~ yu-
murta ouă ochi.
sahi adj. adevărat, veridic.
sahibe s. proprietăreasă.
sahici s. adevărat, veritabil, au-
tentic.
sahiden adv. într-adevăr, cu ade-
vărat.
sahife – sakım
sahife s. v. sayfa.
sahih adj. corect; exact, precis;
real, adevărat.
sahil s. mal, Ńărm; coastă.
sahileşmek vi. a se adeveri; a se
confirma; a se dovedi ca ade-
vărat.
sahip s. 1. stăpân. 2. posesor,
proprietar.
sahiplik, -ği s. 1. posesiune, stă-
pânire. 2. apartenenŃă, pose-
sivitate; simŃul proprietăŃii.
sahipsizlik, -ği s. izbelişte, voia
întâmplării; lipsă de suprave-
ghere.
sahne s. scenă (şi fig.).
Sahra s. Sahara.
sahra s. pustiu, deşert / ~ topu
(mil.) tun de campanie.
sahte adj. 1. fals, fictiv. 2. arti-
ficial, fals.
sahteci, sahtekâr s., adj. falsi-
ficator; şarlatan, trişor;
escroc.
sahtekârlık, -ğı s. falsificare;
contrafacere.
sahur s. (la musulmani) masa de
dimineaŃă, până la răsăritul
soarelui (în luna Ramazan);
~ a kalmak a se scula pentru a
servi masa de dimineaŃă (în
luna Ramazan).
saik, -kı s. cauză, pricină.
saika¹ s. cauză.
saika² s. fulger; trăsnet.
sair adj. alt(ă), alŃi, alte.
sak adj. 1. treaz, lucid. 2. vigi-
lent.
507
saka¹ s. (zool.) cintezoi, cinteză.
saka² s. saca.
sakal s. barbă; ~ bırakmak/ salı-
vermek a-şi lăsa barbă // ~ı de-
ğirmende ağartmak (fig.) a
îmbătrâni degeaba; ~ı ele ver-
mek a nu ieşi din cuvântul
cuiva; ~ına gülmek (fig.) a(-i)
râde (cuiva) în faŃă; ak ~ bă-
trân, în vârstă; bătrân înŃelept.
sakallı adj. bărbos.
sakamet, -ti s. defect, cusur;
lipsă, neajuns.
sakar s. 1. pată albă, stea, Ńintă
(pe fruntea unor animale).
2. (fig.) om stângaci / neîn-
demânatic.
sakarin s. zaharină.
sakarlık, -ğı s. stângăcie, lipsă
de abilitate.
sakaroz s. zaharoză.
sakarölçer s. zaharometru.
sakat, -tı adj. 1. invalid, infirm;
mutilat. 2. defect; deteriorat;
defectuos; cu defect. 3. şu-
bred; precar; nesigur.
sakatat, -tı s. măruntaie, viscere.
sakatlamak vt. 1. a strica, de-
fecta; a deteriora. 2. (sport) a
accidenta. 3. (fig.) a şubrezi
(o teorie, un argument), a
arăta că nu rezistă unei
analize serioase.
sakatlık, -ğı s. 1. infirmitate, in-
validitate; mutilare. 2. defect,
defecŃiune; cusur. 3. (fig.)
şubrezenie.
sakım s. (fiz.) conservare.
508
sakın interj. atenŃie!, păzea!, fe-
riŃi!; să nu cumva!
sakınca s. inconvenient; obiec-
Ńie; reticenŃă, rezervă.
sakıncalı adj. inconvenabil; ne-
convenabil; de rău augur;
nefavorabil.
sakıngan adj. prudent, precaut,
circumspect.
sakınganlık, -ğı s. prudenŃă,
precauŃie, circumspecŃie.
sakınım s. (fiz.) conservare.
sakınmak vi. 1. a se feri, a se
păzi. 2. a evita, a ocoli.
sakıntı s. precauŃie; prevedere.
sakırga s. (zool.) căpuşă.
sakıt, -tı s. 1. cădere; prăbuşire.
2. (med.) copil născut mort.
3. destituire.
sakız s. sacâz, colofoniu // çam
~ı răşină.
saki s. (ist.) paharnic.
sakin adj. 1. liniştit, calm;
cuminte. 2. domiciliat; Bük-
reş’te ~ domiciliat în Bucu-
reşti.
sakinleşmek vi. a se linişti, a se
calma.
sakinleştirmek vt. a linişti, a
calma.
sakinlik, -ği s. linişte, calm.
saklamak vt. 1. a păstra, a con-
serva. 2. a ascunde, a dosi.
3. a rezerva, a opri, a păstra;
bunu size sakladım pe aceasta
am păstrat-o / am oprit-o
pentru dumneavoastră. 4. a
proteja, a feri, a apăra.
sakın – salaşpur
saklambaç s. (jocul) de-a v-aŃi
ascunseala.
saklanmak vi. a se ascunde; a se
refugia.
saklı adj. 1. păstrat, conservat.
2. ascuns, dosit. 3. confi-
denŃial; tăinuit. 4. rezervat.
sako s. sacou.
saksağan s. (zool.) coŃofană.
saksı s. glastră; ghiveci pentru
flori.
saksofon s. (muz.) saxofon.
saksofoncu s. saxofonist.
Saksonya s. Saxonia.
sal s. plută (ambarcaŃiune).
sala s. (în Islam) chemare fă-
cută pentru rugăciunea de
sărbătoare (bairam) şi de
vineri.
salahiyet, -ti s. 1. autoritate,
competenŃă; drept. 2. împu-
ternicire, autorizare.
salahiyetli, salahiyettar adj.
1. competent; îndreptăŃit.
2. împuternicit, autorizat.
salak, -ğı adj. neghiob, nerod;
prost.
salaklaşmak vi. a se prosti; a se
tâmpi.
salaklık, -ğı s. neghiobie; pros-
tie, tâmpenie.
salam s. salam.
salamandra s. (zool.) salamandră.
salamura s. saramură.
salaş s. 1. colibă. 2. baracă.
salaşpur s. pânză rară de căp-
tuşeală.
salat – sallanmak
salat, -tı s. (în Islam) rugăciune
(namaz).
salata s. salată; domates ~sı salată
de roşii; yeşil ~ salată verde.
salatalık s. castravete.
salavat, -tı s. (în Islam) 1. ru-
găciuni. 2. rugi pentru glori-
ficarea profetului Muhammed
şi a apropiaŃilor lui; ~ getir-
mek a se ruga în momentele
de cumpănă.
salcı s. plutaş.
salça s. (culin.) 1. sos. 2. bulion.
saldırgan adj. agresiv.
saldırganlık, -ğı s. agresivitate.
saldırı s. agresiune; atac.
saldırıcı s. agresor; atacator.
saldırma s. agresare; atacare.
saldırmak vi. a comite un act de
agresiune; a ataca.
saldırmazlık, -ğı s. neagresiune;
~ antlaşması tratat de neagre-
siune.
salep, -bi s. 1. (bot.) salep.
2. băutură răcoritoare din
salep; salep.
salepçi s. salepgiu.
salgı s. (biol.) secreŃie.
salgın I. s. 1. epidemie. 2. in-
vazie. II. adj. 1. epidemic.
2. molipsitor, contagios.
salgınlıkbilim s. epidemiologie.
salhane s. abator.
salı s. marŃi; ~ günü (adv.) mar-
Ńea.
salık, -ğı s. informaŃie, ştire;
~ vermek 1) a informa, 2) a
sfătui; a recomanda.
509
salıncak s. leagăn, scrânciob.
salınım s. (fiz.) pendulare; osci-
lare.
salınmak vi. 1. a se legăna (în
mers), a avea un mers legă-
nat. 2. (fiz.) a pendula; a
oscila.
salıntı s. 1. legănare. 2. (fiz.)
pendulare; oscilare.
salıvermek vt. a elibera, a da
drumul.
salih adj. 1. util, folositor.
2. pios, evlavios, cucernic.
salim adj. sănătos, teafăr.
salip, -bi s. cruce.
salis adj. al treilea.
salisilat, -tı s. (chim.) salicilat.
salkım s. 1. ciorchine; üzüm ~ı
ciorchine de strugure. 2. (bot.)
drob // ~ ağacı (bot.) salcâm;
~ söğüt (bot.) salcie pletoasă,
salcie-plângătoare.
salkımak vi. a se fleşcăi.
sallamak vt. 1. a legăna, a
clătina. 2. a agita, a scutura.
3. a flutura, a agita; a face
semn (cu batista etc.). 4. (fig.)
a amâna; a tărăgăna.
sallandırmak vt. 1. a clătina, a
legăna; a balansa. 2. a agita, a
scutura. 3. (fig.) a spânzura.
sallanmak vi. 1. a se legăna, a se
clătina. 2. a se agita, a se
scutura. 3. (d. steaguri etc.) a
flutura // kuyruk ~ (fig.) a da
din coadă.
510
sallantı s. 1. legănat; balansare,
balans; pendulare. 2. (fig.)
tărăgănare.
salmak vt. 1. a aşterne, a întinde.
2. a face / a lăsa o dâră. 3. a
elibera, a da drumul. 4. a
expedia, a trimite (în grabă);
haber ~ a trimite veste, a da
de veste. 5. (fig.) a aŃâŃa, a
asmuŃi; a stârni.
salname s. anuar.
salon s. salon; sală; bekleme ~u
sală de aşteptare.
saloz adj. v. salak.
salpa adj. 1. bleg, blegit, clă-
păug. 2. (fig.) lipsit de
energie / de voinŃă; bleg.
salpak, -ğı s. v. salpa 2. .
salt, -tı I. 1. adj. pur, curat.
2. absolut. II. adv. numai, în
exclusivitate.
saltanat, -tı s. 1. sultanat. 2. (fig.)
pompă, fast.
saltanatlı adj. pompos, fastuos,
luxos.
saltçılık, -ğı s. absolutism, auto-
craŃie.
salya s. salivă.
salyangoz s. (zool.) melc.
sam s. v. samyeli.
saman s. pl. paie; ~ alevi foc de
paie (şi fig.); ~ çöpü fir de
pai.
samani adj. galben pai.
samankapan adj. chihlimbar.
samanlık, -ğı s. şiră de paie.
samanrengi, -ni s., adj. galben
pai.
sallantı – sancak
samanuğrusu, -nu, samanyolu,
-nu s. (astr.) Calea lactee.
samaryum s. (chim.) samariu.
samba s. samba.
Sami I. s. semit. II. semitic,
semit; ~ diller limbi semitice.
samimi adj. 1. sincer, cinstit.
2. intim, apropiat.
samimilik, -ği, samimiyet, -ti s.
1. sinceritate, cinste. 2. inti-
mitate, apropiere.
samimiyetsizlik, -ği s. necinste,
lipsă de sinceritate.
Samoa s. Samoa.
samur s. (zool.) samur.
samyeli, -ni s. (geogr.) simun.
san s. 1. renume, reputaŃie.
2. poreclă. 3. atribut, caracte-
ristică, însuşire.
sanal adj. 1. imaginar; ~ sayı
număr imaginar. 2. virtual.
sanat, -tı s. 1. meserie; meşte-
şug. 2. artă; ~ müzesi muzeu
de artă // ~ okulu şcoală
profesională.
sanatçı, sanatkâr s. artist.
sanatoryum s. sanatoriu.
sanatsal adj. artistic.
sanatsever s. iubitor de artă.
sanayi, -i s. industrie.
sanayici s. industriaş.
sanayileşmek vi. a se industria-
liza.
sanayileştirmek vt. a industria-
liza.
sancak, -ğı s. 1. steag, stindard.
2. (mar.) pavilion. 3. (ist.)
sancakbeyi – santurcu
sangeac (diviziune teritorială
în Imperiul otoman).
sancakbeyi, -ni s. (ist.) gu-
vernator al unui sangeac.
sancaktar s. (ist.) stegar.
sancı s. 1. junghi, durere ascu-
Ńită. 2. crampă, colică.
sancımak, sancılanmak vi. 1. a
avea junghiuri. 2. a avea
crampe / colici.
sandal s. 1. barcă. 2. sandală.
3. (bot.) santal.
sandalye s. 1. scaun (cu spătar).
2. (fig.) funcŃie, post.
sandık, -ğı s. 1. ladă, cufăr.
2. (fin.) casă; tasarruf ~ı Casă
de economii. 3. urnă.
sanduka s. sarcofag.
sandviç s. sandviş.
sanem s. v. put.
sangı adj. uluit, zăpăcit, stupe-
fiat.
sangılamak vi. a se ului, a se
zăpăci.
sanı s. presupunere, supoziŃie.
sanık, -ğı s., adj. acuzat, inculpat.
saniye s. secundă.
sanki, sankim adv. de parcă, ca
şi cum.
sanlı adj. renumit, reputat, faimos.
sanmak vt. a presupune, a crede;
a-şi imagina; a se gândi.
San Marino s. San Marino.
San Marinolu s., adj. sanma-
rinez.
sanrı s. halucinaŃie.
sanrılamak vi. a avea haluci-
naŃii.
511
sansar s. (zool.) dihor.
sansasyon s. senzaŃie.
sansasyonel adj. senzaŃional.
sanskritçe I. s. limba sanscrită,
sanscrita. II. adv. în limba
sanscrită, în sanscrită.
sansör s. cenzor.
sansüalizm s. senzualism.
sansür s. cenzură; ~ etmek a
cenzura.
sansürlemek vt. a cenzura.
sansürlenmek vi. a se cenzura; a
fi cenzurat.
sansürlü adj. cenzurat.
santigram s. centigram.
santigrat s. centigrad.
santilitre s. centilitru.
santim s. centimă.
santimalite s. sentimentalitate.
santiman s. sentiment.
santimantal adj. sentimental.
santimetre s. centimetru; ~ kare
centimetru pătrat; ~ küp cen-
timetru cub.
santonin s. (chim.) santonină.
santrafor s. v. santrfor.
santral, -li s. centrală; elektrik ~i
centrală electrică.
santralizasyon s. centralizare.
santralize adj. centralizat; ~ et-
mek a centraliza.
santrfor s. (sport) centru ata-
cant.
santrifüj adj. centrifug.
santrifüjör s. centrifugă.
santrozom s. (biol.) centrozom.
santur s. (muz.) Ńambal.
santurcu s. Ńambalist.
512
Sao Tome ve Principe s. Sao
Tomé şi Principe.
sap, -pı s. 1. tulpină; cocean.
2. coadă, mâner. 3. mănunchi,
legătură.
sapak, -ğı adj. anormal.
sapaklık, -ğı s. anomalie.
sapan s. 1. praştie. 2. catapultă.
sapasağlam adj. sănătos tun.
sapçık, -ğı s. 1. codiŃă. 2. (bot.)
pedicel; pedicul. 3. (anat.)
peduncul.
sapık adj. 1. alienat mintal.
2. pervers.
sapıklık, -ğı s. perversiune.
sapıklaşmak vi. 1. a înnebuni,
a-şi pierde minŃile, a se
sminti (şi fig.). 2. a se per-
verti; a se deprava.
sapınç s. aberaŃie.
sapıtmak vi. a înnebuni, a-şi
pierde minŃile.
sapkı s. aberaŃie.
sapkın adj. 1. pervers; dereglat;
~ kayar (geol.) bloc eratic.
2. eretic.
sapkınlık, -ğı s. 1. perversiune.
2. eretism.
saplamak vt. a înfige, a îm-
plânta.
saplanmak vi. a se înfige, a se
împlânta (şi fig.).
saplantı s. idee fixă; obsesie.
saplı¹ adj. 1. înfipt, împlântat.
2. (bot.) cu tulpină, cu vrej.
saplı² adj. cu coadă, cu mâner.
sapma s. 1. cotire, cârmire.
2. (fiz.) deviere; deviaŃie.
Sao Tome ve Principe – sarfınazar
sapmak vi. 1. a coti, a cârmi; a
vira. 2. (fig.) a se deda (la); a
devia (de la).
saprofit, -ti s. (bot.) saprofit.
sapsarı adj. galben intens,
galben de tot.
sapsağlam adj. foarte sănătos,
foarte zdravăn.
saptama s. fixare, stabilire.
saptamak vt. a fixa, a stabili.
saptanmak vi. a se fixa, a se
stabili.
saptırılmak vi. 1. a fi deviat, a i
se schimba direcŃia. 2. (fig.) a
fi denaturat; a fi deformat.
saptırmak vt. 1. a devia (din
drum), a-i schimba direcŃia.
2. (fig.) a denatura; a de-
forma.
sara s. (med.) epilepsie.
saraç s. şelar, curelar.
sarahat, -ti s. claritate (şi fig.).
saralı s., adj. (med.) epileptic.
sararmak vi. a se îngălbeni; a
deveni galben; a îngălbeni, a
gălbeji.
sarartmak vt. a îngălbeni; a găl-
beji.
saray s. palat; serai; adliye ~ı
palatul justiŃiei.
sardalya, sardalye s. sardea.
Sardinya, Sardunya s. Sardinia.
sardunya s. (bot.) muşcată.
sarf s. cheltuială; ~ etmek a
cheltui (şi fig.).
sarfınazar adv. cu excepŃia, în
afară de; ~ etmek a excepta; a
sarfiyat – sarmalamak
nu lua în considerare; a nu
băga de seamă.
sarfiyat, -tı s. pl. cheltuieli.
sargı s. bandaj; faşă.
sargılamak vt. a bandaja, a
aplica un bandaj.
sargılı adj. bandajat.
sarhoş adj. beat, turmentat;
~ etmek 1) a îmbăta (pe ci-
neva), 2) a îmbăta, a provoca
beŃia; ~ olmak a se îmbăta.
sarhoşluk -ğu s. beŃie, turmen-
tare.
sarı adj. galben, de culoare
galbenă; kanarya ~sı galben-
deschis, galben-pal // altın
~sı auriu; limon ~sı de
culoarea lămâii, ca lămâia;
~ benizli (d. oameni) palid;
yumurta ~sı gălbenuş (de
ou).
sarıca I. s. viespe. II. adj. gălbui.
sarık, -ğı s. turban.
sarılık, -ğı s. 1. gălbeneală; în-
gălbenire. 2. (med.) icter.
sarılmak I.vi. 1. a fi înfăşurat; a
fi răsucit. 2. a fi bandajat; a fi
înfăşat. 3. a fi îmbrăŃişat, a fi
cuprins cu braŃele. 4. a se
încolăci. II. vt. a îmbrăŃişa.
sarım s. 1. înfăşurare; răsucire.
2. (fiz.) spirală.
sarımsak s. v. sarmısak.
sarımsı, sarımtırak adj. v. sa-
rıca (II).
sarısabır s. (bot.) aloe.
sarışın adj. blond.
513
sâri adj. contagios, molipsitor,
infecŃios.
sarih adj. clar, explicit, evident;
indiscutabil.
sarkaç s. pendulă.
sarkık adj. atârnat, suspendat;
lăsat (în jos).
sarkıl adj. (fiz.) pendular.
sarkılmak vi. a sta atârnat, a sta
suspendat.
sarkıntı s. 1. atârnare. 2. (fig.)
acostat, agăŃat.
sarkıntılık, -ğı s. acostare, agă-
Ńare; ~ etmek a acosta / a
agăŃa (o femeie).
sarkıt s. (geol.) stalactită.
sarkıtmak vt. 1. a agăŃa, a atârna,
a suspenda. 2. (fig.) a spân-
zura.
sarkmak I. vi. 1. a atârna; a fi
agăŃat, a fi suspendat. 2. a fi
spânzurat. II. vt. a prelungi.
sarkom s. (med.) sarcom.
sarma s. 1. sarma. 2. înfăşurare;
învelire. 3. încolăcire; răsu-
cire. 4. (la lupte greco-ro-
mane) piedică. 5. încercuire,
împrejmuire.
sarmak vt. 1. a înfăşura, a înveli.
2. a încolăci; a răsuci. 3. (la
lupte greco-romane) a pune
piedică. 4. a încercui, a îm-
presura. 5. a încercui, a
împrejmui. 6. a cuprinde; a
învălui. 7. (fig.) a(-i) plăcea, a
captiva. 8. a face ghem (din
aŃă).
sarmalamak vt. v. sarmak (1).
514
sarmal adj. în spirală, spiral;
spiralat.
sarmaşan adj. (bot.) căŃărător,
agăŃător.
sarmaşdolaş adv. 1. îmbrăŃişaŃi;
unul în braŃele celuilalt.
2. (fig.) intim, în mare tan-
dreŃe; ~ olmak 1) a se îmbră-
Ńişa, 2) a fi în mare intimitate/
tandreŃe.
sarmaşık s. iederă.
sarmaşmak vi. a se îmbrăŃişa;
a se cuprinde (unul pe
altul).
sarmısak s. usturoi; ~ dişi căŃel
de usturoi.
sarmısaklı adj. cu usturoi, ustu-
roiat.
sarnıç s. cisternă // ~ gemisi (d.
nave) petrolier; ~ vagonu
vagon cisternă.
sarp, -pı adj. 1. abrupt; înclinat.
2. (fig.) greu, dificil.
sarpon s. siloz.
sarraf s. (ist.) zaraf.
sarsaç, -çı s. vibrator.
sarsılmak vi. a se clătina, a se
zdruncina; a se cutremura.
sarsım s. 1. clătinare, zdrunci-
nare; cutremurare. 2. (astr.)
perturbaŃie.
sarsıntı s. cutremur, seism.
sarsmak vt. a cutremura; a
zdruncina.
Sasani s. (ist.) Sasanid.
sası s. miros urât şi greu, du-
hoare, putoare; ~ ~ kokmak a
mirosi urât, a puŃi.
sarmal – satmak
sasıma s. duhoare, miros urât,
putoare.
sasımak vi. a mirosi urât, a puŃi.
sataşkan adj. agresiv; certăreŃ,
arŃăgos.
sataşmak vi. a se lega, a se agăŃa
(de cineva), a se lua (de
cineva); a acosta.
satin s. (text.) satin.
sathi adj. de suprafaŃă; super-
ficial.
sathilik, -ğı s. superficialitate.
satı s. vânzare.
satıcı s. vânzător.
satıh, -thı s. suprafaŃă.
satılık, -ğı adj. de vânzare; ~a
çıkarmak a scoate (ceva) la
vânzare.
satılmak vi. 1. a fi vândut.
2. (fig.) a se vinde.
satım s. v. satış.
satın s. în expr.: ~ almak a
cumpăra; ~ alıcı cumpărător.
satır¹ s. rând (într-un text);
~ başı rând nou, alineat.
satır² s. satâr; toporişcă.
satış s. vânzare; ~a çıkarmak a
scoate la vânzare; perakende
~ vânzare cu amănuntul;
~ fiyatı preŃ de vânzare.
satir s. satiră.
satirik adj. satiric.
satlıcan s. (med.) pleurită; pleu-
rizie.
satmak vt. 1. a vinde; mezatta ~
a vinde la licitaŃie; parça
parça ~ a vinde cu bucata;
satıp savmak a vinde pe
satranç – saye
nimica toată, a vinde ieftin //
alıp ~ a revinde.
satranç s. şah; ~ oyunu joc de
şah; ~ oynamak a juca şah; ~
tahtası tablă de şah; ~ taşı
piesă de şah.
satrançlı adj. în carouri.
Satürn s. (astr.) Saturn.
sauna s. saună (baie de abur).
sav s. 1. cuvânt, vorbă. 2. in-
formaŃie; veste. 3. (fil.) teză.
savana s. savană.
savaş s. 1. război. 2. luptă (şi fig.).
Savaş s. (astr.) Marte.
savaşçı adj. 1. beligerant. 2. lup-
tător, combatant.
savaşkan adj. v. savaşçı (2).
savaşmak vi. a se lupta; a lupta
(şi fig.); a se război.
savaşöncesi adj. antebelic.
savaşsonrası adj. postbelic.
savat s. modele pe argint înne-
grit.
savcı s. procuror.
savcılık, -ğı s. procuratură.
savlamak vt. a pretinde, a
susŃine.
savlet s. salt; săritură.
savmak vt. a alunga, a goni.
savruk adj. 1. neatent, împrăş-
tiat. 2. nedisciplinat.
savrulmak vi. a se împrăştia.
savsak adj. neglijent, delăsă-
tor.
savsaklamak, savsaklanmak vt.
a neglija; a tărăgăna.
515
savunma s. apărare; Milli ~
Bakanlığı Ministerul Apărării
NaŃionale.
savunmak vi. a se apăra; a pro-
teja.
savunmalık, -ğı adj. defensiv, de
apărare.
savunu s. apărare.
savunucu s., adj. apărător.
savurgan adj. cheltuitor, risipi-
tor.
savurganlık, -ğı s. risipă, chel-
tuială fără socoteală.
savurmak vt. 1. a vântura. 2. a
împrăştia, a risipi; a spulbera.
3. (fig.) a minŃi, a spune
minciuni. 4. (fig.) a cheltui, a
risipi.
savuşmak vi. 1. a se furişa, a se
strecura. 2. (d. o boală) a
trece.
savuşturmak vt. 1. a îndepărta, a
înlătura. 2. (d. pericole, boli)
a depăşi, a scăpa cu bine.
say s. trudă, efort; muncă.
saya s. căpută (la încălŃăminte).
sayaç s. (fiz.) contor.
saydam adj. transparent // ~ ta-
baka (anat.) cornee.
saydamlaşmak vi. a deveni tran-
sparent.
saydamlaştırmak vt. a face tran-
sparent.
saydamlık, -ğı s. transparenŃă.
saydırmak vt. a face / a pune să
numere.
saye prep. datorită…, mulŃumi-
tă…, graŃie…; bu ~de datorită
516
acestui lucru; çalışmak ~sinde
datorită / mulŃumită muncii;
onun ~sinde datorită lui.
sayetmek vi. a trudi; a depune
efort; a munci.
sayfa s. pagină.
sayfiye s. vilă; reşedinŃă de vară;
~ yeri staŃiune de odihnă.
saygı s. respect, stimă, conside-
raŃie; ~ göstermek a respecta,
a stima; ~larımla cu respec-
tele mele; ~ duruşu prezen-
tarea onorului (prezentarea
armei în semn de salut);
~ karakolu gardă de onoare;
~ duymak / beslemek a simŃi /
a nutri respect.
saygısız adj. nerespectuos, necu-
viincios, ireverenŃios.
saygısızlık, -ğı s. lipsă de res-
pect, lipsă de consideraŃie;
obrăznicie.
sayı s. 1. număr; abstre / soyut ~
număr abstract; asal ~ număr
primar; çift ~ număr par;
kesirli ~ număr fracŃionar;
ondalık ~ număr zecimal;
sanal ~ număr imaginar;
somut ~ număr concret; tam ~
număr întreg; tek ~ număr
impar. 2. (gram.) numeral;
asıl ~lar numerale cardinale;
sıra ~lar numerale ordinale.
sayıklamak vi. a delira, a aiura.
sayılama s. 1. statistică. 2. nu-
merotare.
sayılamak vt. a arăta / a indica în
cifre; a numerota.
sayetmek – sayrıevi
sayılamsal adj. statistic.
sayılı adj. 1. puŃin; în număr mic;
numărat. 2. numerotat.
sayılmak vi. 1. a fi numărat. 2. a
fi numerotat. 3. a fi calculat, a
fi socotit.
sayıltı s. ipoteză.
sayım s. 1. enumerare, înşirare.
2. numărare. 3. recensământ :
nüfus ~ı recensământul popu-
laŃiei.
sayımbilim s. statistică.
sayımlamacı s. statistician.
sayın adj. stimat, onorat.
sayıntı s. ficŃiune.
sayısal adj. 1. numeric; cifric.
2. digital
sayısız adj. nenumărat, numeros.
sayıştay s. (jur.) Curtea de Con-
turi.
saykal s. lustru; poleială.
saykallamak vt. a lustrui; a po-
lei.
saymaca adj., adv. nominal.
saymak vt. 1. a număra. 2. a enu-
mera, a înşira. 3. a numerota.
4. a calcula, a pune la soco-
teală. 5. (fig.) a stima, a
respecta. 6. (fig.) a considera,
a crede de cuviinŃă // sayıp
dökmek a spune tot ce ştie.
sayman s. contabil.
saymanlık, -ğı s. contabilitate.
sayrı adj. şubred; anemic; bolnă-
vicios; ~ düşmek a cădea la
pat.
sayrıbakıcı s. soră (medicală).
sayrıevi, -ni s. spital.
sayrıl – seçki
sayrıl adj. patologic.
sayrılık, -ğı s. boală, maladie.
sayvan s. 1. (anat.) pavilionul
urechii. 2. umbrar; baldachin.
saz s. 1. (bot.) trestie. 2. (muz.)
saz (instrument muzical
oriental).
sazan s. (iht.) crap.
sazlık, -ğı s. 1. mlaştină; baltă.
2. stufăriş.
sazrengi, -ni I. s. culoarea pa-
iului, galben deschis. II. adj.
de culoarea paiului, de culoa-
rea galben deschis.
seans s. şedinŃă.
sebat, -ti s. 1. perseverenŃă, tena-
citate. 2. constanŃă, statornicie.
sebatkâr, sebatlı adj. 1. per-
severent, tenace. 2. constant,
statornic.
sebatsızlık, -ğı s. lipsă de con-
stanŃă / statornicie; nestator-
nicie.
sebebiyet, -ti s. cauză, motiv;
cauzalitate; ~ vermek a cauza,
a pricinui.
sebebolmak vt. a cauza, a pri-
cinui.
sebeb s. cauză, motiv; ~iyle din
cauza // ~ yakıştırmak a pre-
texta.
sebeplenmek vi. a profita, a
trage foloase.
sebepli adj. motivat, cu motiv; ~
sebepsiz motivat sau nemo-
tivat, cu motiv sau fără motiv.
sebepsiz adj. nemotivat, fără
motiv.
517
sebil s. 1. drum, cale. 2. (la mu-
sulmani) apă sfinŃită oferită
credincioşilor în anumite zile
sfinte.
sebze, sebzevat s. zarzavat; le-
gume.
seccade s. (în Islam) covoraş
pentru rugăciune.
secde s. (în Islam, la rugăciune)
prosternare; ~ etmek / ~ye var-
mak / kapanmak a se prosterna.
seciye s. caracter, fire.
seciyeli adj. de caracter; cu ca-
racter.
seciyesiz adj. fără caracter, lipsit
de caracter.
seçenek, -ği s. alternativă.
seçi s. alegere; selectare, selecŃie,
triere.
seçici s., adj. selecŃioner, cel care
realizează o triere; ~ kurul
comisie de triere.
seçik adj. deschis, clar; dis-
tinct // açık ~ 1) clar şi desluşit,
2) deschis, pe şleau, fără
ocoliş.
seçilmek vi. 1. (pol.) a fi ales; a
se alege. 2. a fi ales, a fi
selectat; a se selecta.
seçilmiş adj. 1. (pol.) ales. 2. ales,
selectat.
seçim s. (pol.) alegere // ~ çe-
vresi / bölgesi circumscripŃie
electorală; ~ kampanyası
campanie electorală.
seçimsel adj. electiv.
seçki s. antologie; crestomaŃie.
518
seçkin adj. 1. ales. 2. ales, dis-
tins, deosebit // ~ler elite.
seçkinlik, -ğı s. distincŃie, ele-
ganŃă; superioritate.
seçmece adv. la alegere; pe alese.
seçmek vt. 1. a alege (şi pol.).
2. a alege, a selecta; a tria.
3. a distinge, a deosebi.
seçmeli adj. la alegere; opŃional;
~ ders curs opŃional.
seçmen s. alegător.
seçtirmek vt. a pune să aleagă; a
pune să selecteze.
seda s. sunet; zgomot // aksi ~ ecou.
sedalı adj. sonor.
sedasız adj. fără sonoritate, surd.
sedatif s., adj. sedativ.
seddetmek vt. a bloca; a bari-
cada.
sedef s. sidef.
sedefli adj. sidefat; de / din sidef.
sedefotu, -nu s. (bot.) rută, vir-
nanŃ.
sediman s. sediment.
sedimentasyon s. sedimentare.
sedir¹ s. divan, canapea.
sedir² s. (bot.) cedru.
sedye s. targă, brancardă.
sefahat, -tı, sefahet, -ti s. dez-
măŃ, desfrâu.
sefalet, -ti s. sărăcie, mizerie.
sefaret, -ti s. v. elçilik.
sefer1 s. v. safer.
sefer2 s. 1. campanie, expe-
diŃie. 2. dată, oară; üç ~ de
trei ori.
seçkin – sekizinci
seferber adj. (mil.) mobilizat; ~
etmek a mobiliza, a chema
sub arme.
seferberlik, -ği s. mobilizare,
chemare sub arme.
seferlik, -ği s. oară, dată; bu ~ de
această dată.
sefertaşı, -nı s. sufertaş.
sefih adj. destrăbălat, dezmăŃat.
sefil adj. sărac, nevoiaş.
sefir s. v. elçi.
sefire s. ambasadoare.
seğirdim s. 1. alergare; cros.
2. (mil.) recul.
seğirmek vi. a tresări; a zvâcni
(şi d. ochi).
seğmen, seymen s. călăreŃi /
flăcăi în costume naŃionale şi
cu pistoale la cingătoare (par-
ticipanŃi la sărbătorile turceşti
şi nunŃi).
seher s. zori, faptul zilei, auroră.
sekim, -hmi s. 1. cotă parte.
2. parte; contribuŃie.
sehiv, -hvi s. inadvertenŃă; oroare.
sehpa s. 1. suport, piedestal;
pupitru; masă de suport.
2. trepied.
sek, -ki adj., adv. sec; fără apă.
sekant, -tı s. (mat.) secantă.
seki¹ s. tindă, prispă, pridvor.
seki² s. (la cai, măgari etc.) pată
albă la picior.
sekiz num. opt.
sekizgen s. (geom.) octagon.
sekizinci (num.) al optulea, a opta.
sekmek – semahat
sekmek vi. 1. a sări, a Ńopăi.
2. a ricoşa. 3. (fig.) a nu da
răgaz.
sekreter s. secretar.
sekreterlik, -ği s. secretariat.
seks s. sex.
seksen num. optzeci; ~ bir opt-
zeci şi unu.
sekseninci num. al optzecilea, a
optzecea.
seksenlik adj. octogenar.
seksi adj. sexi.
seksiyon s. secŃiune.
seksolog s. sexolog.
seksoloji s. sexologie.
seksüel adj.sexual.
sekte s. 1. oprire, stagnare.
2. piedică, obstacol // kalp ~si
(med.) stop cardiac.
sektör s. sector; özel ~ sector
particular.
sel s. (d. ape) torent, şuvoi, puhoi
// ~ gider, kum kalır apa
trece, pietrele rămân.
selam s. salut, salutare; ~ vermek
a saluta, a da bună ziua // ~
etmek a transmite salutări /
complimente.
selamet, -ti s. 1. sănătate. 2. eliber-
are, dezrobire // Allah ~ versin!
Sănătate! ~le! Drum bun!
selamlamak vt. a saluta (reci-
proc).
selamlık, -ğı s. (ist.) camera
bărbaŃilor, selamlâc.
selamotu, -nu s. (bot.) leuştean.
519
selamünaleyküm interj. pace
vouă!, noroc bun!, bună
ziua!, salutare!.
selatin s. pl. sultani.
Selçuki s. Selgiukid.
Selçuklu s. selgiuk.
selef s. predecesor.
selektör s. (tehn.) selector.
selenyum s. (chim.) seleniu.
selfservis s. autoservire.
selika s. elocvenŃă, elocinŃă.
selim adj. 1. perfect, fără defect(e).
2. sănătos; teafăr, nevătămat.
selofan s. celofan.
selp, -bi s. 1. uzurpare, luare cu
forŃa; deposedare. 2. înlătu-
rare; lichidare, distrugere;
~ etmek 1) a uzurpa, a lua cu
forŃa, 2) a înlătura; a lichida,
a distruge.
selülit, -ti s. (med.) celulită.
selüloit s. celuloid.
selüloz s. celuloză.
selva s. selvă, pădure tropicală
(virgină).
selvi s. (bot.) chiparos.
sem s. otravă.
sema¹ s. (rel.) sema (dansul der-
vişilor/ călugărilor musul-
mani (Mevlevi).
sema² s. cer, boltă cerească, fir-
mament.
semafor s. semafor.
semahane s. locul unde dervişii
Mevlevi execută dansul lor
ritual numit Sema.
semahat, -ti s. generozitate, mă-
rinimie.
520
semai adj., s. (lit., muz.) semai.
seman s. 1. (med.) ciment,
plombă. 2. ciment.
semantasyon s. cimentare.
semantik s. semantică.
semaver s. samovar.
semavi adj. ceresc; celest.
semazen s. (rel.) dansator de
Sema; derviş învârtitor.
sembol, -lü s. simbol.
sembolik adj. simbolic.
sembolist, -ti s. (art., lit.) sim-
bolist.
sembolizm s. simbolism.
seme adj. prost, neghiob, nătă-
rău, nerod // ~ tavuk (fig.) cap
de găină, tont.
semeleşmek vi. a se prosti, a se
tâmpi.
semen¹ s. grăsime.
semen² s. (bot.) iasomie.
semen³ s. (biol.) spermă, sămânŃă.
semender s. (zool.) salamandră.
semer s. samar.
semere s. 1. (bot.) rod, fruct. 2.
producŃie; recoltă.
semereli adj. productiv; fruc-
tuos, roditor.
semih adj. generos, mărinimos.
seminer s. seminar.
semirmek vi. a se îngrăşa.
semirtmek vt. a îngrăşa, a pune
la îngrăşat.
semiyoloji s. semiologie.
semiyotik, -ği I. s. semiotică.
II. adj. semiotic.
semiz adj. gras; ~ otu (bot.) iarbă
grasă.
semai – sendikalı
semizlemek, semizleşmek vi. a
se îngrăşa.
semizlik, -ği s. grăsime.
sempati s. simpatie; ~ duymak a
simpatiza.
sempatik, -ği adj. simpatic, plă-
cut.
sempozyum s. simpozion.
semptom s. simptom.
semt, -ti s. cartier; zonă.
sen pron. tu : ~i görmedim pe
tine nu te-am văzut; sana
geldim am venit la tine; ~den
ayrıldım m-am despărŃit de
tine; bu kitap ~indir cartea
aceasta este a ta.
sena s. laudă; odă.
senarist, -ti s. scenarist.
senaryo s. scenariu.
senaryocu s. scenarist.
senato s. senat.
senatör s. senator.
Senbernar s. (zool.) Saint-
Bernard.
sence adv. după tine.
sendelemek vi. 1. a se împiedica,
a se poticni. 2. (fig.) a şovăi, a
ezita; a oscila.
sendika s. sindicat; ~ örgütü
organizaŃie de sindicat.
sendikacı s. sindicalist.
sendikacılık, -ğı s. sindicalism.
sendikal adj. sindical.
sendikalaşmak vi. a se sindica-
liza.
sendikalaştırmak vt. a sindica-
liza.
sendikalı s., adj. sindicalist.
sene – serhat
sene s. v, yıl.
Senegal s. Senegal.
Senegalli s., adj. senegalez.
senet, -di s. 1. chitanŃă, bon.
2. (jur.) piese de dosar, probe.
3. (fin.) poliŃă // nakliye ~i
(com.) scrisoare de trăsură;
hisse ~i (com.) parte socială,
acŃiune. 4. (com.) acŃiune,
hârtie de valoare.
senevi adj. anual.
senfoni s. (muz.) simfonie.
senfonik adj. simfonic.
seninki pron. al tău, a ta.
senkop, -pu s. sincopă.
senkretizm s. sincretism.
senkron adj. sincron.
senkronik adj. sincronic.
senkronizasyon s. sincronizare.
senkronizm s. sincronism.
senlibenli adv. per tu; ~ ko-
nuşmak a vorbi per tu cu
cineva; ~ olmak 1) a fi per tu
cu cineva, 2) a fi prieten
apropiat cu cineva.
sentaks s. v. sintaks.
sentaktik adj. sintactic.
sentez s. sinteză.
sepet, -ti s. coş; paner; coşuleŃ.
sepetlemek vt. 1. a pune în coş.
2. (fig.) a goni; a se desco-
torosi de, a se dezbăra de.
sepetlenmek vi. 1. a se pune în
coş. 2. (fig.) a fi gonit /
alungat.
sepettopu, -nu s. (sport) beschet.
sepi s. argăseală, tăbăcire.
sepici s. tăbăcar.
521
sepicilik, -ği s. tăbăcărie; tăbăcit.
sepilemek vt. a argăsi, a tăbăci.
sepili adj. argăsit, tăbăcit.
sepmek vt. a presăra (pe); a
risipi, a împrăştia (pe).
septik adj. sceptic.
septisemi s. (med.) septicemie.
septisizm s. scepticism.
sepya s. (zool.) sepie.
ser¹ s. seră.
ser² s. cap.
seramik, -ği s. ceramică.
serap s. miraj, fata-morgana.
serasker s. (ist.) 1. ministru de
război. 2. comandant suprem;
~ kapısı Ministerul de Război.
serbest, -ti adj. 1. liber, inde-
pendent; ~ bırakmak a elibe-
ra, apune în libertate. 2. de-
gajat, lejer.
serbestlik, -ği s. libertate, inde-
pendenŃă.
serçe s. vrabie.
serçeparmak, -ğı s. degetul mic.
serdar s. (ist., la otomani) căpe-
tenie de oaste, comandant.
serdengeçti s. (ist.) om temerar.
serdetmek vt. a prezenta, a face
cunoscut; a enunŃa.
serebral adj. cerebral.
seremoni s. ceremonie.
sergen s. 1. raft. 2. vitrină.
sergi s. expoziŃie; resim ~si
expoziŃie de pictură.
sergilemek vt. a expune, a etala.
sergüzeşt, -ti s. aventură.
serhat, -ddi s. graniŃă, frontieră;
hotar.
522
seri¹ s. serie.
seri², -i adj. 1. rapid, repede,
iute; accelerat. 2. automat,
mecanic.
serili adj. expus, etalat.
serilmek vi. 1. a fi întins, a fi
aşternut. 2. (d. oameni) a se
întinde, a se culca.
serin adj. răcoros, rece; ~ hava
vreme răcoroasă; ~ su apă rece.
serinkanlılık, -ğı s. sânge rece.
serinle(ş)mek vi. a se răcori (şi
fig.)
serinlik, -ği s. 1. răcoare. 2. vre-
me rece / răcoroasă.
serkeş s., adj. 1. încăpăŃânat;
neascultător. 2. rebel.
serkeşlik, -ği s. 1. încăpăŃânare,
neascultare. 2. nesupunere.
serlevha s. titlu (la texte).
sermaye s. (econ.) capital; itibari
~ capital normal; şirket ~si
capital social.
sermayeci s. 1. investitor de
capital. 2. capitalist.
sermek vt. 1. a întinde, a aşterne;
a expune. 2. (fig.) a doborî, a
răpune.
seroloji s. serologie.
serom s. (med.) ser.
serpantin s. serpentină.
serpelemek vi. (d. ploaie) a
cerne.
serpilmek vi. 1. a fi întins, a fi
împrăştiat; a fi presărat. 2. (d.
oameni) a se întinde, a se
culca. 3. (d. lichide) a se
prelinge, a picura; a se risipi.
seri – sertifika
serpinti s. 1. stropi, picături. 2.
bură, cernire. 3. rest, ră-
măşiŃă.
serpiştirmek vt. 1. a împrăştia, a
risipi, a răspândi. 2. a cerne; a
burniŃa, a ploua mărunt.
serpme I. s. 1. împrăştiere;
presărare. 2. (d. oameni)
întindere, culcare; odihnire.
3. (d. lichide) prelingere,
picurare. 4. prostovol, plasă de
pescuit. II. adj. împroşcat,
stropit.
serpmek I. vt. 1. a împrăştia; a
risipi; a presăra. 2. a stropi, a
împroşca. II. vi. (d. lichide) a
curge (puŃin), a se prelinge.
serpuş s. tichie.
sersefil adj. foarte sărac, sărman.
sersem adj. 1. buimăcit, zăpăcit,
năuc. 2. prost, idiot.
sersemle(ş)mek vi. 1. a se ză-
păci, a se buimăci, a rămâne
năuc. 2. a se prosti, a se
idioŃi.
sersemlik, -ği s. 1. zăpăceală,
buimăceală, năuceală. 2. pros-
tie, idioŃie; neghiobie.
serseri adj. vagabond; hoinar // ~
kurşun glonŃ rătăcit; ~ roman
(lit.) roman picaresc.
serserilik, -ği s. vagabondaj; hoi-
năreală.
sert, -ti adj. 1. (d. obiecte) dur,
tare. 2. (d. oameni) aspru,
sever, dur.
sertabip, -bi s. medic – şef.
sertifika s. certificat.
sertlenmek – sesli
sertlenmek, sertleşmek vi. 1. a
se întări; a se solidifica.
2. (fig.) a se înăspri, a deveni
sever / dur.
sertleştirmek vt. 1. a întări; a
face mai tare / mai rigid; a
înăspri, a aspri. 2. a face mai
dur / mai sever, a înăspri.
sertlik, -ği s. 1. duritate, solidi-
tate. 2. (fig.) asprime, seve-
ritate, duritate.
serum s. v. serom.
serüven s. v. sergüzeşt.
serüvenci s. aventurier.
serüvenli adj. aventuros.
servet, -ti s. 1. bogăŃie, avuŃie.
2. bun, marfă.
servi s. (bot.) chiparos.
serviks s. (anat.) cervix.
servilik, -ği s. plantaŃie de chi-
paroşi.
servis s. 1. servire, furnizare.
2. servire la masă. 3. tacâm;
serviciu de masă. 4. (adm.)
serviciu, birou. 5. ocupaŃie;
serviciu. 6. (sport) serviciu //
~ kapısı poartă de serviciu;
~ merdiveni scară de serviciu;
~ yapmak 1) a servi, 2) a
servi la masă.
seryum s. (chim.) ceriu.
serzeniş s. dojană, reproş // ~te
bulunmak a reproşa, a face
reproşuri.
ses s. 1. voce (şi fig.). 2. Ńipăt,
urlet (de animal). 3. sunet;
zgomot // ~ çıkarmak (d.
obiecte) 1) a scoate un sunet,
523
a face zgomot, 2) (fig.) a se
opune, a se împotrivi; ~
çıkarmamak a nu spune
nimic; a fi de acord; ~ çıkmak
1) (d. obiecte) a suna, a face
zgomot, 2) a primi o veste; ~
çıkmamak 1) a nu se auzi
nimic, 2) a nu primi veşti /
ştiri; ~i çıkmaz taciturn; ~
düşmesi (lingv.) sincopă; ~ini
kesmek a se întrerupe, a se
opri (în vorbire); ~ kakışımı
cacofonie; ~ vermek a
răspunde (unei persoane, la
apel); ~ yinelemesi (stil.)
aliteraŃie; ~ türemesi (lingv.)
epenteză; ~ vermemek a nu
răspunde; a tăcea; ~ni kısmak
1) a vorbi mai încet, 2) a face
sonorul mai mic; ~ni yükselt-
mek a ridica tonul; ~ yitimi
afonie.
sesbilgisi, -ni s. fonetică.
sesbilim s. fonologie.
sesbirim s. (ling.) fonem.
sesborusu, -nu s. megafon.
sescil adj. fonetic.
sesdağılımı, -nı s. acustică.
seselim s. rezonanŃă.
sesgeçirmez adj. antifon.
seslem s. (gram.) silabă.
sesleme s. ascultare.
seslemek vt. a asculta.
seslenmek vt. a chema, a striga
(pe cineva).
sesli I. s. (gram.) vocală. II. adj.
1. vocalic. 2. sonor, cu sunet
// ~ film film sonor; ~ okumak
524
a citi cu voce tare; ~ harf
vocală; ~ uyumu (gram.)
armonie vocalică.
sessiz I. s. (gram.) consoană.
II. adj. fără sunet; surd // ~
film film fără sonor; ~ harf
consoană; ~ sedasız pe ne-
simŃite; ~ uyumu (gram.) ar-
monie consonantică; ~ olun!
linişte!.
sessizlik, -ği s. linişte, tăcere.
sesteş s., adj. (lingv.) omonim.
sesüstü, -nü adj. supersonic.
sesyazar s. fonograf.
set, -ti s. 1. dig, stăvilar. 2. (d.
teren) terasă; terasare.
3. (sport) set. 4. (fig.) obsta-
col, piedică // ~ çekmek a
împiedica; a stăvili; çin seddi
(seddi çin) zid chinezesc.
seten s. v. satin.
seter s. (zool.) seter (rasă de
câini).
setir, -tri s. 1. acoperire, învelire.
2. (mil.) susŃinere, acoperire.
setre s. manta; tunică.
setretmek vt. a acoperi, a înveli.
sevap s. 1. (rel.) binefacere,
faptă bună. 2. merit, credit.
sevda s. 1. dragoste, amor; ~ çek-
mek a se îndrăgosti, a se amo-
reza. 2. pasiune, înclinaŃie.
sevdalanmak vi. a se amoreza, a
se îndrăgosti.
sevdalı adj. îndrăgostit, amore-
zat.
sevecen adj. tandru, gingaş, afec-
tuos.
sessiz – sevk
sevecenlik, -ği s. tandreŃe, gin-
găşie; afecŃiune.
sevgi s. dragoste, iubire; afecŃin-
ne; yurt ~si dragoste de Ńară.
sevgili I. adj. drag, iubit. II. s.
iubit, iubită.
sevi s. dragoste (puternică), pa-
siune, iubire.
sevici s. lesbiană.
sevicilik, -ği s. lesbianism.
sevilgen adj. popular.
sevilmek vi. a fi iubit, a fi în-
drăgit.
sevim s. simpatie; afabilitate; bu-
năvoinŃă.
sevimli adj. simpatic; afabil; bin-
evoitor.
sevimlik, -ği s. drăgălăşenie; gin-
găşie; graŃie.
sevimsiz adj. antipatic.
sevimsizlik, -ği s. lipsă de atrac-
tivitate, ursuzenie, atitudine
morocănoasă.
sevinç s. bucurie.
sevinçli adj. bucuros.
sevindirmek vt. a bucura.
sevinmek vi. a se bucura.
sevişmek vi. a se iubi (reciproc);
a fi în amor.
seviye s. nivel, grad (şi fig.).
seviyeli adj. superior, înalt; nivel
înalt, grad superior.
seviyesiz adj. lipsit de un nivel
corespunzător; fără valoare;
lipsit de un grad adecvat.
sevk, -kı, sevkıyat, -tı s. tri-
mitere, expediere // ~ ve idare
management.
sevketmek – sıçan
sevketmek vt. 1. a trimite, a
expedia. 2. a împinge; a duce;
a obliga.
sevkulceyş s. (mil.) strategic.
sevmek vt. 1. a iubi. 2. a-i plă-
cea; a plăcea. 3. a simpatiza.
4. a dezmierda, a mângâia.
seyahat, -ti s. călătorie, voiaj;
~ etmek a călători, a voiaja;
~e çıkmak a pleca în călătorie
/ voiaj.
seyahatname s. jurnal de călă-
torie.
seyek, -ki s. (la zar) trei cu unu.
seyelan s. 1. curs; curent; torent,
şuvoi. 2. (fiz.) curent.
seyir,-yri s. 1. mers, desfăşurare.
2. vizionare; contemplare. 3.
spectacol // ~e gitmek / çık-
mak a pleca la plimbare.
seyirci s. spectator // ~ kalmak a
rămâne spectator, a sta de o
parte; a nu se implica.
seyirtmek vt. a alerga; a fugi.
seyis s. grăjdar, rândaş de grajd.
seyit, -di s. 1. persoană cu pres-
tigiu / de vază, notabilitate.
2. descendent al profetului
Mohammed.
Seylan s. Ceylon.
Seylanlı s., adj. ceylonez; singalez.
seylantaşı, -nı s. (geol.) pleonast.
seyran s. plimbare, promenadă;
~ etmek a se plimba; ~a
çıkmak a ieşi la plimbare.
seyrek adj. rar.
seyrekleşmek vi. a se rări, a
deveni rar.
525
seyrekleştirmek vt. a rări.
seyreklik, -ği s. raritate.
seyretmek vt. a privi; a con-
templa; a viziona; a urmări.
seyrülmenam s. somnambulism.
seyrüsefer s. trafic, circulaŃie.
Seyşeller s. Seychelles.
seyyah s. călător, voiajor; turist.
seyyar adj. călător; ambulant; ~
satıcı vânzător ambulant.
seyyare s. (astr.) planetă.
Sezar s. Cezar.
sezaryen s. (med.) cezariană.
sezgi, sezi s. (filoz.) intuiŃie.
sezgili, sezgisel adj. (filoz.) intui-
tiv.
sezi s. intuiŃie.
sezilmek vi. 1. a fi intuit. 2. a fi
simŃit, a fi perceput.
sezinç s. tact; pipăit.
sezinçli adj. tactil.
sezinlemek vt. a intui; a simŃi.
sezmek vt. 1. a intui. 2. a simŃi, a
percepe.
sezon s. sezon, anotimp.
sezyum s. (chim.) cesiu.
sfenks s. sfinx.
sıbyan s. pl. copii.
sıcacık adj. călduŃ.
sıcak I. adj. cald (şi fig.). II. s.
(meteo) căldură // ~ kanlı
amabil.
sıcaklık, -ğı s. 1. căldură (şi fig.).
2. temperatură.
sıcakölçer s. termometru.
sıçan s. şoarece; tarla ~ı şoarece
de câmp // harman / lâğım ~ı
şobolan.
526
sıçankulağı, -nı s. (bot.) sovârv,
origano.
sıçanotu, -nu s. arsenic.
sıçmak vi. (vulg.) 1. a avea
scaun, a ieşi afară; a defeca.
2. (d. animale) a se băliga.
sıçramak vi. 1. a Ńopăi. 2. a sălta,
a sări în sus. 3. a tresări; a
Ńâşni.
sıfat, -tı s. 1. calitate; baba ~ı
calitate de tată. 2. însuşire,
caracteristică. 3. (gram.)
adjectiv; belgisiz ~ adjectiv
nehotărât; işaret ~ı adjectiv
demonstrativ; niteleme ~ı
adjectiv calificativ; sayı ~ı
adjectiv determinativ; soru ~ı
adjectiv interogativ; ~ıyla în
calitate de.
sıfat – eylem s. (gram.) v. sıfat –
fiil.
sıfat – fiil s. (gram.) participiu.
sıfır s. zero // ~ı tüketmek 1) a se
istovi, a se epuiza; a se slei de
puteri, 2) a rămâne lefter.
sıfırlamak vt. (mat.) a reduce la
zero.
sıframak vt. (mat.) v. sıfırla-
mak.
sığ adj. (d. ape) puŃin adânc.
sığa s. (fiz.) volum, capacitate.
sığamak vt. v. sıvamak.
sığamsal adj. peristaltic(ă); ~
hareket (biol.) mişcare pe-
ristaltică, peristaltism.
sığınak s. refugiu, adăpost.
sığınmak vi. a se refugia, a se
adăposti.
sıçankulağı – sıkılganlık
sığıntı s. intrus.
sığır s. vită; ~ eti carne de vacă /
de vită // ~ şeridi (zool.)
tenie; su ~ı bivol.
sığırcık, -ğı s. (zool.) graur.
sığırdili, -ni s. (bot.) limba
boului.
sığırgözü, -nü s. (bot.) arnică,
buruiană de leac.
sığırkuyruğu, -nu s. (bot.)
lumânărică; coada – mielului.
sığırtmaç s. văcar.
sığışmak vi. a se înghesui.
sığıştırmak vt. a înghesui, a
îndesa.
sığlaşmak vi. a deveni mai puŃin
adânc.
sığmak vi. a încăpea, a intra.
sıhhat, -ti s. sănătate.
sıhhatli adj. sănătos (şi fig.).
sıhhi adj. igienic; sanitar.
sıhhiye s. ocrotire a sănătăŃii.
sıhriyet, -ti s. înrudire prin
alianŃă; încuscrire.
sık adj. des, frecvent.
sıkaç, -çi s. compresor.
sıkı I. adj. 1. strâns; comprimat.
2. (fig.) riguros, strict. II. s.
1. necaz, neplăcere. 2. (fig.)
plictiseală // eli ~ zgârcit;
~ yönetim stare de asediu.
sıkıcı adj. plictisitor; sâcâitor.
sıkıdenetim s. cenzură.
sıkıdenetimci s. cenzor.
sıkılgan adj. timid, ruşinos,
sfios.
sıkılganlık, -ğı s. timiditate; ru-
şinare; sfială.
sıkılmak – sınır
sıkılmak vi. 1. a fi stors; a se
stoarce. 2. a se ruşina, a se
intimida. 3. a fi la strâmtoare.
4. a fi constrâns, a fi obligat.
5. (fig.) a se plictisi // canı ~
1) a se plictisi, 2) a se enerva,
a se irita; a se indispune.
sıkıntı s. 1. necaz, neplăcere.
2. strâmtoare, strâmtorare.
3. strâmtoare, încurcătură,
ananghie; ~da bulunmak a fi
la strâmtoare / la ananghie.
4. suferinŃă, durere, chin.
sıkıntılı adj. 1. jenant, supărător.
2. jenat, stingherit. 3. chinuit,
necăjit.
sıkışmak vi. 1. a se strânge, a se
înghesui. 2. (fig.) a fi con-
strâns, a fi presat. 3. a fi prins
între.
sıkıştırmak vt. 1. a înghesui; a
presa. 2. (fig.) a constrânge, a
forŃa; a presa. 3. a prinde
între.
sıkıt, -tı s. (farm.) tabletă, com-
primat.
sıkıyönetim s. stare de asediu.
sıkkın adj. plictisit.
sıkkınlık, -ğı s. plictiseală.
sıklaşmak vi. a se îndesi, a
deveni mai frecvent.
sıklaştırmak vt. a îndesi, a face
să devină mai frecvent.
sıklet, -ti s. 1. greutate, povară.
2. (sport) categorie; hafif ~
categorie uşoară; ağır ~ cate-
gorie grea.
sıklık, -ğı s. desime, frecvenŃă.
527
sıkmaç s. presă.
sıkmak vt. 1. a strânge, a fixa. 2.
a stoarce. 3. a apăsa, a presa.
4. (fig.) a plictisi. 5. (fig.) a
indispune, a irita.
sımısıkı adj. strâns legat; vârtos,
zdravăn.
sınamak vt. 1. a experimenta, a
proba, a încerca. 2. a con-
trola; a consulta. 3. a testa, a
examina.
sınav s. examen; ~ vermek a da
examen; ~a girmek a intra la
examen; dönem ~ları exa-
mene semestriale; giriş ~ı
examen de admitere.
sınavlamak vt. a examina; a
chestiona.
sındırmak vt. 1. a sparge; a rupe
(în bucăŃi). 2. (fig.) a învinge;
a răpune; a birui, a înfrânge.
sıngın adj. 1. spart; rupt.
2. înfrânt, învins. 3. speriat,
înfricoşat, cuprins de frică.
sınıf s. 1. clasă, categorie. 2. (la
şcoală) clasă, an; sală de
clasă // ~ını geçmek (d. elevi)
a promova clasa / anul; ~ta
kalmak a rămâne repetent; ~
arkadaşı coleg de clasă.
sınıflamak, sınıflandırmak vt. a
clasifica, a categorisi.
sınıflanmak vi. a se clasifica; a
fi categorisit.
sınık adj . spart; rupt.
sınır s. 1. graniŃă, frontieră;
devlet ~ı frontieră de stat.
2. limită; yaş ~ı limită de
528
vârstă // ~ dışı etmek a
expulza; ~ koymak a delimita.
sınırdaş adj. limitrof; vecin.
sınırdaşlık, -ğı s. vecinătate (a
unor state).
sınırlamak, sınırlandırmak vt.
1. a limita; a delimita, a
demarca. 2. a determina, a
stabili.
sınırlanmak vi. a se limita; a fi
delimitat.
sınırlayıcı adj. limitativ; restric-
tiv.
sınırlı adj. 1. limitat; delimitat,
demarcat. 2. determinat, sta-
bilit // ~ doğru (geom.)
segment de dreaptă; ~ sayı
(mat.) număr finit; ~ sorumlu
ortaklık (com.) societate cu
răspundere limitată.
sınırsız adj. 1. nelimitat; nede-
limitat. 2. nedeterminat, ne-
stabil // ~ doğru (geom.)
dreaptă; ~ sayı (mat.) număr
infinit.
sınmak vi. 1. a se sparge; a se
rupe. 2. a fi învins, a fi
înfrânt, a fi biruit.
sıpa s. pui de măgar, măgăruş.
sıpor s. v. spor¹, ².
sır¹ s. email, smalŃ.
sır², -rrı s. 1. secret, confidenŃă.
2. taină, enigmă // ~ını açmak
a se destăinui.
sıra s. 1. rând, şir; ~ile pe rând.
2. bancă; banchetă; canapea.
3. tur, rând; ~sı gelmek a-i
veni rândul. 4. suită, serie.
sınırdaş – sırılsıklam
5. ordine, aranjare. 6. prilej,
ocazie; ~ kollamak a aştepta
ocazia; ~sı düşmek a prinde
ocazia; ~ ~ rânduri rânduri;
yanı ~ unul lângă altul;
împreună.
sıraca s. (med.) scrofuloză.
sıracalı s., adj. (med.) scrofulos.
sıracaotu, -nu s. (bot.) baberic.
sıradağ, sıradağlar s. lanŃ de
munŃi.
sıradan adj. de rând, obişnuit;
ordinar.
sıralaç s. clasor.
sıralamak vt. 1. a înşira, a înşirui.
2. a orândui, a pune în ordine, a
aranja. 3. a plasa, a pune în rân-
dul… . 4. a enumera, a înşira.
sıralı adj. 1. aranjat în rând,
rânduit, înşiruit. 2. orânduit,
aranjat. 3. oportun, potrivit //
~ sırasız la întâmplare; aiu-
rea; ~ cümle (gram.) propo-
ziŃie copulativă.
sırat, -tı s. cărare, potecă; ~
köprüsü (rel., în Islam) podul
peste care, în ziua de apoi,
vor putea trece doar cei fără
păcate.
Sırbistan s. Serbia.
sırça s. cleştar, sticlă.
sırdaş s. confident.
sırf I. adv. în exclusivitate, numai.
II. adj. absolut; exclusiv.
sırık s. prăjină (şi sport).
sırılsıklam, sırsıklam adj., adv.
foarte ud, plin de apă, ud
leoarcă; ~ aşık olmak a se
sırıtkan – sızmak
îndrăgosti nebuneşte, a se
amoreza.
sırıtkan adj. rânjit.
sırıtmak vi. a rânji.
sırlamak vt. a emaila, a smălŃui.
sırlı adj. emailat, smălŃuit.
Sırp s. sârb.
Sırpça I. s. limba sârbă, sârbeşte.
II adv. în limba sârbă, sârbeşte.
sırt, -tı s. 1. spate, spinare; ~ ~a
spate în spate. 2. muchie
(de cuŃit); dungă. 3. (geogr.)
coastă; versant; povârniş
// ~ ını çevirmek a refuza;
a întoarce spatele; ~ını
dayamak a avea încredere;
~ üstü cu faŃa în sus, pe
spate.
sırtlamak vt. a lua în spate, a
duce în spate / în spinare.
sırtlan s. (zool.) hienă.
sırtüstü adv. pe spate; ~ yatmak
a fi culcat pe spate.
sıska adj. slab, plăpând, debil;
~ olmak a fi slab / plăpând /
debil.
sıskalık, -ğı s. slăbiciune, debi-
litate.
sıtma s. (med.) friguri, malarie.
sıva s. tencuire; tencuială.
sıvacı s. tencuitor.
sıvalamak vt. a tencui.
sıvalı adj. tencuit.
sıvamak vt. 1. v. sıvalamak. 2. a
sufleca, a răsfrânge; kollarını
~ a-şi sufleca mânecile.
sıvazlamak vt. a mângâia; a
dezmierda.
529
sıvı s. (fiz.) lichid // ~ içitimi
(med.) perfuzie.
sıvık adj. apos.
sıvılaşmak vi. a se lichefia.
sıvınmak vi. (fiz.) a se lichefia.
sıvışık adj. 1. vâscos, cleios.
2. (fig.) agasant, sâcâitor.
sıvışmak vi. 1. a se lipi, a rămâne
lipit. 2. (fig.) a se strecura, a
pleca neobservat.
sıyga s. (gram.) mod; istek ~sı
modul optativ.
sıyırmak vt. 1. a zgâria; a juli, a
zdreli. 2. a dezveli, a dezgoli.
3. (fig.) a scoate din
încurcătură, a salva.
sıyrık s. julitură; zgârietură.
sıyrılmak vi. 1. a fi zgâriat; a fi
julit, a fi zdrelit. 2. a fi
dezvelit, a fi dezgolit. 3. a fi
scos din încurcătură, a fi
salvat.
sızı s. junghi, durere (ascuŃită).
sızıltı s. lamentare, văicăreală.
sızıntı s. prelingere, scurgere (şi
med.).
sızlamak vi. 1. a avea junghiuri,
a avea dureri (ascuŃite). 2. a
se lamenta, a se văicări, a se
tângui.
sızlanmak vi. a se plânge, a se
văieta/văicări.
sızma s. 1. prelingere; scurgere;
infiltrare. 2. (d. planuri
ascunse) aflare, scurgere.
sızmak vi. 1. a se prelinge, a se
infiltra, a se scurge. 2. (fig.) a
se afla, a răsufla; a se scurge.
530
sibernetik, -ği s. cibernetică.
Sibirya s. Siberia.
sicil s. 1. registru; nüfus ~i re-
gistru de stare civilă. 2. ma-
tricolă // ~e kaydetmek a
înregistra, a înscrie.
sicilli adj. 1. înregistrat, înscris.
2. recidivist.
sicim s. funie.
Sicilya s. Sicilia.
Sicilyalı s., adj. sicilian.
siderit, -ti s. (geol.) siderit.
sidik, -ği s. urină // ~ torbası ve-
zică urinară; ~ borusu ureter.
sidikkavuğu, -nu s. (anat.)
vezică urinară.
sidikyolu, -nu s. (anat.) uretră,
canal urinar.
sidikzoru, -nu s. (med.) retenŃie
(de urină).
Sierra Leone s. Sierra Leone.
sif s. (com.) C.I.F. (cost, insu-
rance and flushing mecha-
nism).
sifilis s. sifilis.
sifon (tehn.) sifon.
siftah I. s. (com.) saftea. II. adv.
pentru prima dată / oară // ~
etmek a face safteaua.
siftahlamak vt. a face safteaua.
sigara s. Ńigară; bir paket ~ un
pachet de Ńigări; ~ kâğıdı
hârtie / foiŃă de Ńigară // ~
tablası scrumieră.
sigorta s. 1. (fin.) asigurare; can
~sı asigurare de persoane;
ferdî ~ asigurare individuală;
hastalığa karşı ~ asigurare de
sibernetik – silah
boală; hayat ~sı asigurare pe
viaŃă; ihtiyarî ~ asigurare
facultativă; kazaya karşı ~
asigurare contra accidentelor;
mal ~sı asigurare de bunuri;
~ etmek a asigura; ~ poliçesi
poliŃă de asigurare; ~ primi
primă de asigurare. 2. sigu-
ranŃă, garanŃie. 3. (elec.) sigu-
ranŃă; ~ atmak a sări sigu-
ranŃa; ~sı atmak (fig.) a-i sări
Ńandăra; a se înfuria.
sigotacı s. agent de asigurări.
sigortalamak vt. (fin.) a asigura.
sigortalı adj. (fin.) asigurat.
siğil s. neg.
siğilli adj. cu negi, plin de negi,
negos.
siğilotu, -nu s. (bot.) laptele
cucului / câinelui.
sihir, -hri s. farmec, vrajă.
sihirbaz s. vrăjitor.
sihirbazlık, -ğı s. vrajă; farmece.
sihirlemek vt. a fermeca; vrăji.
sihirli adj. fermecat; vrăjit.
sik, -ki s. (vulg.) penis.
sikişmek vi. (vulg.) a se îm-
perechea (doi indivizi de sexe
diferite); a se copula.
sikke s. 1. monedă. 2. Ńăruş
(pentru legat animalele).
siklon s. ciclon.
siklotron s. (fiz.) ciclotron.
sikmek vt. (vulg., d. bărbaŃi) a
săvârşi actul sexual.
silah s. armă (şi fig.) // ~ altına
almak a fi chemat sub arme;
~ atmak a trage foc de armă;
silahlamak – simitçi
~ başına! la armă! ~ omuza!
arma la umăr!; ~ çekmek a
scoate arma; ~ patlamak (d.
arme de foc) a se declanşa; a
se auzi.
silahlamak, silahlandırmak vt.
a înarma.
silahlanmak vi. a se înarma.
silahlı adj. înarmat.
silahlık, -ğı s. (mil.) piramidă de
arme.
silahsız adj. neînarmat.
silahsızlanma s. dezarmare.
silahsızlanmak vi. a se dezarma.
silahsızlandırmak vt. a dezarma.
silahşör s. (ist.) muschetar.
silecek s. 1. prosop de baie. 2. (la
maşină) ştergător.
silgi s. 1. cârpă de şters; şter-
gător. 2. burete (de şters tabla
de clasă). 3. gumă, radieră.
silgiç s. (auto.) ştergător de
parbriz.
silik adj. şters (şi fig.).
silikleşmek vi. a se estompa; a i
se atenua culoarea, a deveni
mai şters.
silikat, -tı s. (chim.) silicat.
silikon s. (chim.) silicon.
silikoz s. (med.) silicoză.
silindir s. 1. cilindru (şi mat.).
2. (tehn.) compresor. 3. jo-
ben.
silindirsel adj. cilindric.
silinmek vi. a se şterge (şi fig.).
silinti s. ştersătură.
silis s. silică.
silisçil adj. silicos.
531
silisik adj. silicic; ~ asit acid silicic.
silisyum s. siciliu.
silkelemek vt. a scutura; a scu-
tura de praf.
silkelenmek vi. a se scutura; a se
scutura de praf.
silki s. tresărire (în somn).
silkinmek vi. v. silkelenmek.
silkinti s. 1. tresărire (în somn).
2. scuturare.
silkme s. v. silkinti (2).
silkmek vt. v. silkelemek.
silme s. ştergere, radere.
silmek vt. a şterge, a rade.
silo s. siloz.
silolamak vt. a însiloza.
silsile s. 1. lanŃ, şir; dağ ~si lanŃ
de munŃi. 2. lanŃ, şirag. 3. în-
lănŃuire.
silsilename s. genealogie.
silûet, -ti s. siluetă.
sim s. argint.
sima s. 1. faŃă, fizionomie, înfă-
Ńişare. 2. figură; ins, cineva.
simbiyoz s. simbioză.
simetri s. simetrie.
simetrik adj. simetric.
simge s. simbol.
simgeci s. simbolist.
simgecilik, -ği s. simbolism.
simgelemek vt. a simboliza.
simgeleşmek vi. a deveni un
simbol.
simgeli adj. având ca simbol.
simgesel adj. simbol.
simit s. 1. covrig. 2. (mar.) colac
de salvare.
simitçi s. covrigar.
532
simpozyum s. v. sempozyum.
simsar s. samsar, misit.
simsiyah adj. negru intens,
foarte negru.
simültane adj. simultan; ~ çeviri
traducere simultană.
simya s. alchimie.
sin¹ s. mormânt.
sin², -nni s. vârstă; anii trăiŃi.
sinagog s. sinagogă.
sinaps s. (anat.) sinapsă.
sincap s. (zool.) veveriŃă.
sindirilmek vi. (fiziol.) a fi dige-
rat, a fi asimilat.
sindirim s. digestie // ~ aygıtı
(anat.) aparat digestiv.
sindirimbilim s. gastroenterolo-
gie.
sindirimbilimci s. gastroentero-
log.
sindirmsel adj. digestiv.
sindirimsizlik, -ği s. indigestie;
dispepsie.
sindirmek vt. (fiziol.) a digera, a
asimila.
sine s. v. göğüs (1).
sinek, -ği s. muscă.
sinema s. cinematograf, cinema.
sinemacı s. cineast.
sinemacılık, -ğı s. cinematogra-
fie.
sinemaevi s. cinematecă.
sinemasever s. pasionat al fil-
mului, fan cinema.
sinemaskop, -pu s. cinemascop.
sinematek, -ği s. cinematecă.
sinerji s. sinergie.
Singapur s. Singapore.
simpozyum – sintigram
singin adj. timid; retras.
sini s. tipsie; tavă.
sinir s. nerv (şi fig.); ~ buhranı
criză de nervi // ~ ağrısı ne-
vralgie; ~ argınlığı neuras-
tenie; ~ hastalıkları boli ner-
voase; ~ sistemi sistem ner-
vos; ~ olmak a se enerva.
sinirbilim s. neurologie.
sinirbilimci s. neurolog.
sinirbilimsel adj. neurologic.
sinirdoku s. (anat.) Ńesut nervos.
sinirlendirmek vt. a enerva.
sinirlenmek vi. a se enerva.
sinirli adj. nervos; irascibil.
sinirlilik, -ği s. nervozitate; iras-
cibilitate.
sinirotu s. (bot.) pătlagină.
sinirsel adj. neural; neurologic.
sinizm s. v. kinizm.
sinkretizm s. v. senkretizm.
sinkronizm s. sincronism.
sinlik, -ği s. cimitir.
sinmek vi. 1. a se ghemui, a se
chirci. 2. a se impregna (cu);
a se infiltra (în). 3. (fig.) a-i
pieri curajul, a se face mic.
sinolog s. sinolog.
sinoloji s. sinologie.
sinonim s., adj. sinonim.
sinsi adj. (d. oameni) prefăcut,
ascuns, perfid, viclean; ipocrit
// ~ ~ pe ascuns; cu perfidie.
sinsilik, -ği s. prefăcătorie, per-
fidie; ipocrizie.
sintaks s. sintaxă.
sintigrafi s. (med.) scintigrafie.
sintigram s. (med.) scintigramă.
sintilasyon – siyahlanmak
sintilasyon s. scintilaŃie.
sinüs s. (mat.) sinus.
sinüzit, -ti s. sinuzită.
sinyal, -li s. semnal (şi la tele-
fon); alarmă.
sipahi s. (ist., la Otomani)
cavalerie; călăraşi.
sipariş s. 1. lucru de comandă.
2. comandă, comandare; ~ et-
mek a comanda, a face (o)
comandă.
siper s. 1. paravan, apărătoare.
2. scut. 3. (mil.) tranşee. 4. bor
(la pălărie). 5. cozoroc // ~
almak 1) a se întări în tranşee,
2) a se ascunde, a se pune la
adăpost, a se adăposti.
sirayet, -ti s. molipsire, conta-
minare; ~ etmek a contamina.
siren s. sirenă (şi mitol., fig.).
sirk, -ki s. circ.
sirke¹ s. (zool.) lindină.
sirke² s. oŃet.
sirkeleşmek vi. a se oŃeti; a se
înăcri.
sirkülasyon s. circulaŃie (de sân-
ge, de bani, de drumuri).
sirküler s. circulară.
siroz s. (med.) ciroză.
sirrus s. (meteo.) cirus.
sirtaki s. un dans grecesc.
sis s. ceaŃă; ~ basmak a se lăsa
ceaŃă.
sislenmek vi. a se lăsa ceaŃă, a se
înceŃoşa.
sisli adj. ceŃos; înceŃoşat (şi fig.).
sismigraf s. seismograf.
sismolog s. seismolog.
533
sismoloji s. seismologie.
sistem s. sistem; Güneş ~i (astr.)
sistem solar; metre ~i sistem
metric.
sistematik adj. sistematic.
sistemik adj. sistemic.
sistemleşmek vi. a se sistematiza.
sistemleştirmek vt. a sistema-
tiza.
sistemli adj. sistematic.
sistire s. (tehn.) raşchetă.
sistirelemek vt. a raşcheta.
sistit, -ti s. (med.) cistită.
sistol s. sistolă.
sistolik adj. sistolic.
site s. complex (de blocuri).
sitem s. 1. nedreptate, injustiŃie,
inechitate. 2. reproş; repro-
şare.
sitrik adj. citric; ~ asit acid citric.
sivil s., adj. civil.
sivilce s. (med.) bubuliŃă, coş.
sivri adj. ascuŃit (la vârf);
~ bıçak cuŃit ascuŃit (la vârf)
// ~ akıllı adam om cu mintea
ascuŃită.
sivribiber s. ardei lung; ardei
capia.
sivrileşmek vi. a deveni (mai)
ascuŃit.
sivrilik, -ği s. ascuŃime.
sivriltmek vt. a ascuŃi (la vârf).
sivrisinek s. ŃânŃar.
siyah adj. negru, de culoare
neagră.
siyahlanmak, siyahlaşmak vi. a
se înnegri.
534
siyahlatmak vt. a înnegri, a face
mai negru.
siyahlık, -ğı s. negreală.
siyamkedisi s. (zool.) pisică sia-
meză.
siyamlı s., adj. siamez; ~ ikizler
fraŃi siamezi / surori siameze.
siyanür s. cianură.
siyasa, siyaset, -ti s. politică (şi
fig.); iç ~ politică internă; dış
~ politică externă.
siyasal, siyasi adj. politic; ~
haklar drepturi politice; ~
parti partid politic // ~ iktisat
economie politică.
siyasetçi s. politician.
siyatik s. (med.) sciatică.
siyek s. (anat.) uretre.
siymek vt. a urina.
siyonist, -ti s., adj. sionist.
siyonizm s. sionizm.
siz pron. voi; dumneavoastră; sizi
pe voi, vă, v-; pe dumneavoas-
tră; size vouă, vă, vi; dumnea-
voastră; sizin a, a(le) voastre;
a, a(le) dumneavoastră.
sizinki pron. al vostru, a voastră.
skala s. (muz.) v. ıskala.
skandal s. scandal; ~ çıkarmak a
provoca scandal.
skeç s. scheci; parodie, satiră.
ski s. schi, schiuri; (sport) schi; ~
yapmak a schia.
skif s. schif.
skink, -gi s. (zool.) specie de
şopârlă.
sklerometre s. sclerometru.
scleroskop s. scleroscop.
siyahlatmak – sofu
skleroz s. scleroză.
skor s. scor.
skrotum s. (anat.) scrot.
skuter s. scuter.
slalom s. slalom.
Slav s. slav.
Slavca I. s. limba slavă. II. adv.
în limba slavă.
slogan s. slogan.
Slovak s., adj. slovac.
Slovakça I. s. limba slovacă.
II. în limba slovacă.
Slovakya s. Slovacia.
Sloven s., adj. sloven.
Slovence I. s. limba slovenă.
II. în limba slovenă, slo-
voneşte.
Slovenya s. Slovenia.
smokin s. smoching.
snobizm s. snobism.
snop, -bu s. snop.
soba s. sobă.
sobacı s. sobar.
sobe s., interj. (în jocul de-a v-aŃi
ascunselea) leapşa!.
soda s. 1. (chim.) sodă. 2. apă
gazoasă; sifon.
sodyum s. (chim.) sodiu.
sofa s. sofa.
sofist s. sofist.
sofizm s. sofism.
sofra s. 1. masă (mobilă); ~ ör-
tüsü faŃă de masă. 2. mân-
care; bucate.
softa s. 1. (ist.) student la teo-
logie. 2. (fig.) om pios / evla-
vios. 3. (fig.) om înapoiat
sofu adj. pios, evlavios.
sofuluk – solumak
sofuluk, -ğu s. evlavie.
soğan s. ceapă; yeşil ~ ceapă verde.
soğuk, -ğu I. adj. rece. II. s.
vreme rece, frig // ~ almak a
răci; ~ basmak a se lăsa frig;
~tan titremek a tremura de
frig; ~ davranmak (fig.) a se
purta cu răceală.
soğukkanlı adj. calm, cu sânge
rece.
soğukkanlılık, -ğı s. (fig.) calm,
calmitate; sânge rece.
soğuklamak vi. (med.) a răci.
soğukluk, -ğu s. 1. frig, vreme
rece. 2. (fig.) răceală.
soğumak vi. a se răci (şi fig.).
soğurmak vt. (fiz., chim.) a
absorbi; a suge.
soğutmaç s. răcitor.
soğutmak vt. a răci.
soğutucu adj. refrigerator.
sohbet, -ti s. discuŃie / conver-
saŃie intimă, discuŃie amicală;
~ etmek a sta de vorbă.
sokak s. stradă; çıkmaz ~ stradă
înfundată, fundătură // ~a
düşmek (d. femei) a deveni
prostituată; ~ çocuğu copil
vagabond.
soket, -ti s. (elec.) dulie; fasung;
rozetă.
sokmak vt. 1. a introduce, a
băga, a vârî. 2. (d. insecte) a
înŃepa. 3. (d. reptile) a muşca.
sokulgan adj. (d. oameni)
înfigăreŃ, băgăreŃ; sociabil.
sokulmak vi. a intra, a se băga
(şi fig.).
535
sokum s. îmbucătură; dumicat.
sol¹ I. s. partea stângă, stânga.
II. adj. stâng; ~ ayak piciorul
stâng.
sol² s. (muz.) sol.
solak adj. stângaci.
solanahtarı, -nı s. (muz.) cheia
sol.
solaryum s. solariu
solbek, -ki s. (sport) fundaş
stânga.
solcu s. membru al unui partid de
stânga; om cu vederi de stânga.
solculuk, -ğu s. stângism.
solfej s. (muz.) solfegiu.
solgun adj. ofilit, veştejit.
solgunluk, -ğu s. veştejit, veş-
tejire.
soliç s. (sport) inter stânga.
solidarizm s. solidaritate.
solist, -ti s. solist.
sollamak vi. a trece / a traversa
pe partea stângă; a depăşi, a
face o depăşire.
solmak vi. 1. a se ofili, a se
veşteji. 2. a se decolora.
solo s. (muz.) solo.
solucan s. (zool.) râmă.
solucanbilim s. helmintologie.
solucanotu, -nu s. (bot.) calapăr.
soluk, -ğu I. s . răsuflare, suflare.
II. adj. 1. decolorat. 2. ofilit,
veştejit // ~ aldırmamak a nu
da răgaz, a nu lăsa să răsufle.
soluklanmak vi. a-şi trage res-
piraŃia; a-şi trage sufletul.
soluksuzluk, -ğu s. apnee.
solumak vi. a gâfâi.
536
solungaç s. pl. (anat.) branhii (la
peşti).
solunmak vi. a respira; a răsufla.
solunum s. respiraŃie; ~ aygıtı
aparatul respirator.
solüsyon s. soluŃie.
som¹ s. (iht.) somn.
som² adj. 1. masiv; ~ altın aur
masiv. 2. pur, curat, fără
amestec.
somak s. (bot.) scumpie, oŃetar.
somaki s. (mineral) porfir.
Somali s. Somalia.
somatik adj. (biol.) somatic;
~ hücre celulă somatică.
sombalığı, -nı s. (iht.) v. som¹.
somon s. (iht.) somon.
somun s. 1. pâine neagră.
2. (tehn.) piuliŃă.
somurdanmak vi. a bolborosi.
somurtkan adj. bosumflat, îm-
bufanat.
somurtkanlık, -ğı s. bosumflare.
somurtmak vi. a se bosumfla, a
se îmbufna.
somut adj. concret.
somutlaşmak vi. a se concretiza.
somutlaştırmak, somutlamak
vt. a concretiza.
somye s. somieră.
son I. s. 1. sfârşit; ~a kadar până la
sfârşit. 2. terminare, încheiere;
~unu getirmek a termina, a
încheia. 3. capăt; ~una kadar
până la capăt. II. adj. ultim, din
urmă, final; en ~ cel din urmă;
~ defa ultima oară; ~ derece în
ultimul grad // ~ nefesini
solungaç – sorgu
vermek a-şi da ultima suflare, a
muri; ~ vermek a termina; a
încheia.
sonat, -tı s. (muz.) sonată.
sonbahar s. v. güz.
sonda s. sondă (şi med.).
sondaj s. sondaj.
sondalama s. sondare.
sondalamak vt. a sonda.
sondeyiş s. epilog.
sone s. (lit.) sonet.
sonek, -ği s. (lingv.) sufix.
sonkânun s. ianuarie.
sonlu adj. (mat.) finit.
sonra adv. după, în urma;
benden ~ după mine; ondan ~
după aceea.
sonraki adj. ulterior; ~ olaylar
evenimentele lterioare.
sonrasızlık, -ğı s. eternitate.
sonsal adj. (log.) inductiv; aprioric.
sonsuz adj. 1. nesfârşit, fără
sfârşit. 2. (mat.) infinit.
sonsuzlaştırmak vt. a eterniza.
sonsuzluk, -ğu s. eternitate.
sonteşrin s. noiembrie.
sonuç s. rezultat, urmare, con-
secinŃă.
sonuçlamak, sonuçlandırmak
vt. a termina; a încheia.
sonuçlanmak vi. a se termina; a
se sfârşi; a se încheia.
sop, -pu s. clan.
sopa s. 1. băŃ. 2. (fig.) bătaie; ~
yemek (fig.) a mânca bătaie.
soprano s. (muz.) soprană.
sorgu s. interogatoriu; intero-
gare; ~ya çekilmek a fi inte-
sorguç – soyluerki
rogat; ~ya çekmek a interoga
// ~ yargıcı (jur.) judecător de
instrucŃie.
sorguç, -cu s. 1. (la păsări)
creastă. 2. (ist.) surguci; pa-
naş din pene.
sorgulamak vt. a interoga, a lua
interogatoriu.
sorgulanmak vi. a fi interogat.
sorit, -ti s. (log.) sorit.
sormak¹ vt. a întreba; a ches-
tiona.
sormak² vt. a suge; a sorbi.
sorti s. 1. (elec.) bornă de ieşire.
2. (mil.) misiune.
soru s. 1. întrebare; chestionare.
2. interogare // ~ işareti
(gram.) semnul întrebării;
~ sıfatları adjective intero-
gative; ~ zamirleri pronume
interogative; ~ zarfları ad-
verbe interogative.
sorulmak vi. a fi întrebat; a fi
chestionat.
sorum s. 1. răspundere, respon-
sabilitate. 2. problematică.
sorumlu adj. răspunzător; res-
ponsabil.
sorumluluk, -ğu s. v. sorum (1).
sorun s. chestiune, problemă.
sorunca s. (jur.) proces; urmărire
judiciară; plângere.
soruncacı s. (jur.) reclamant.
sorunlu adj. problematic, cu pro-
bleme.
sorunsal adj. de problemă, pro-
blematic.
sorunsuz adj. fără probleme.
537
soruşturma s. investigaŃie, cer-
cetare (şi jur.).
soruşturmak vt. a investiga, a
cerceta (şi jur.).
sos s. sos.
sosis s. (culin.) crenvurşt.
sosyal adj. social.
sosyalizasyon s. socializare.
sosyalist, -ti s., adj. socialist.
sosyalizm s. socialism.
sosyalleştirme s. socializare.
sosyalleştirmek vt. a socializa.
sosyete s. societate.
sosyolog s. sociolog.
sosyoloji s. sociologie.
sote s. soté.
soy I. s. neam, rasă. II. adj. de
soi, de rasă; nobil; ~ at cal de
rasă; ~ maden metal nobil.
soya s. (bot.) soia; ~ yağı ulei de
soia.
soyaçekim s. ereditate.
soyadı, -nı s. nume de familie; si-
zin ~nız nedir? care este nume-
le dumneavoastră de familie?
soyağacı s. arborele genealogic.
soybilim s. genealogie.
soycak adv. din familie.
soydaş s., adj. conaŃional.
soydeğişim s. (biol.) mutaŃie.
soygun s. tâlhărie, jaf.
soyguncu s. tâlhar, bandit; jefuitor.
soygunculuk, -ğu s. tâlhărie,
banditism; jefuire, jaf.
soykırımı, -nı s. genocid.
soylu adj. nobil.
soyluerki, -ni s., adj. aristocrat,
nobil.
538
soyluluk, -ğu s. nobleŃe.
soymak vt. 1. a curăŃa de coajă, a
decoji. 2. a dezbrăca, a
despuia. 3. (fig.) a jefui, a
prăda // soyup soğana çevir-
mek a aduce (pe cineva) la
sapă de lemn.
soysal adj. de viŃă / de obârşie
nobilă; nobil.
soysuz adj. 1. de obârşie proastă.
2. degenerat. 3. josnic.
soysuzlaşmak vi. a degenera, a
se degrada.
soysuzluk, -ğu s. degenerare; de-
gradare.
soytarı s. bufon (şi fig.).
soyulmak vi. 1. a fi dezbrăcat.
2. a fi prădat.
soyunmak vi. a se dezbrăca.
soyut, -tu adj. abstract;~ isim
(gram.) substantiv abstract;
~ sayı (mat.) număr abstract.
soyutçuluk, -ğu s. bufonerie (şi
fig.).
soyutlamak vi. a face abstracŃie
(de); a abstractiza.
soyutlaşmak vi. a se abstractiza.
soyutluk, -ğu s. abstracŃie.
söbe adj. oval.
söğüt s. (bot.) salcie.
sökmek vt. 1. a smulge, a scoate.
2. a desface; a descoase. 3. a
demonta. 4. a descifra
(texte).
sökük adj. desfăcut, descusut.
sökülmek vt. 1. a fi smuls, a fi
scos. 2. a se desface, a se
descoase. 3. a fi demontat; a
soyluluk – sövmek
se demonta. 4. (d. texte) a fi
descifrat; a se descifra.
sökün s. în expr.: ~ etmek a veni în
număr mare; a veni grămadă.
sömestr s. semestru.
sömürge s. (pol.) colonie.
sömürgeci s. colonialist.
sömügecilik, -ği s. colonialism.
sömürgeleşmek vi. a deveni co-
lonie.
sömürgeleştirmek vt a trans-
forma în colonie.
sömürgen s., adj. exploatator.
sömürmek vt. 1. a suge; a sorbi.
2. (fig.) a exploata.
sömürü s. exploatare.
sömürücü s. exploatator.
sömürücülük, -ğü s. exploatare;
aservire.
sömürülmek vi. a fi exploatat.
söndürmek vt. a stinge (şi fig.) //
kireç ~ a stinge var.
sönmek vi. 1. a se stinge (şi fig.).
2. (fig.) a muri.
sönük adj. 1. stins (şi fig.).
2. (fig.) şters.
sönüklük, -ğü s. culoare ştearsă,
tonuri palide; caracter palid.
sönüm s. amortizare (şi fiz.).
sönümlemek vt. (fin.) a amor-
tiza.
sönümlü adj. (fiz.) amortizat; cu
amortizor.
sörf s. (sport) surfing.
sövgü s. înjurătură; imprecaŃie;
ultragiu.
sövmek vt. a înjura; a aduce
injurii, a ultragia.
sövülmek – spor1
sövülmek vi. a fi înjurat; a fi
ultragiat.
sövüş s. înjurătură.
sövüşmek vi. a se înjura (reci-
proc).
söylem s. pronunŃie; dicŃie;
exprimare.
söylemek vt. a spune, a zice; a
vorbi // şarkı ~ a cânta.
söylence s. legendă.
söylencebilim s. mitologie.
söylencebilimsel adj. mitologic.
söylencesel adj. legendar.
söylenilmek vi. a se spune, a se
zice; a se vorbi.
söyleniş s. pronunŃie; pronunŃare.
söylenmek vi. 1. a se spune, a se
vorbi. 2. a se zvoni. 3. a
bombăni, a bodogăni.
söylenti s. zvon; spusă.
söyleşi s. 1. conversaŃie. 2. (lit.)
dialog, convorbire.
söyleşmek vi. a conversa; a
dialoga.
söylev s. discurs, cuvântare.
söz s. 1. cuvânt; bir ~de într-un
cuvânt, pe scurt; namus ~ü
cuvânt de onoare; ~ almak a
lua cuvântul, a vorbi; ~ünden
çıkmamak a nu ieşi din cu-
vântul dat; ~ünü tutmak a-şi
Ńine cuvântul, a se Ńine de
cuvânt; ~ vermek a-şi da cu-
vântul, a promite. 2. vorbă; ~
değiştirmek a schimba vorba, a
trece la alt subiect (al dis-
cuŃiei); ~e karışmak a intra în
vorbă; ~ olmak a se vorbi, a se
539
zvoni; ~ ünü kesmek a între-
rupe (pe cineva) din vorbire, a-
i lua (cuiva) vorba. 3. zvon,
spusă. 4. influenŃă, trecere; ~ü
geçer (d. oameni) influent, cu
trecere; ~ü geçmek a avea
influenŃă / trecere. 5. morală,
maximă // ~ anlar (d. oameni)
înŃelegător; ~ birliği unison; ~
gelişi vine vorba; ~ satmak a
se lăuda; ~ savurması pălă-
vrăgeală, flecăreală; ~ün gelişi
context; ~ün kısası pe scurt; ~
anlamaz neînŃelegător; ~
aramızda între noi fie vorba;
~ünü bilmek a şti ce spune; ~ü
çevirmek a întoarce vorba; ~
etmek a vorbi despre; a se
referi la; ~ işitmek a auzi
vorbe; ~ü mü olur? mai încape
vorbă?; ~üm söz ai cuvântul
meu!; ~ü uzatmak a lungi
vorba; ~ yok! fără vorbe!.
sözcü s. purtător de cuvânt.
sözdizimi, -ni s. sintaxă.
sözleşme s. convenŃie, înŃelegere.
sözlü adj. oral; ~ sınav examen
oral.
sözlük s. dicŃionar; romenceden-
türkçeye ~ dicŃionar român-
turc; türkçeden-romenceye ~
dicŃionar turc-român.
spekülasyon s. (fil.) speculaŃie,
speculă.
spekulatör s. speculant.
spiker s. crainic; spicher.
spor¹ s. sport; ~ yapmak a face
sport.
540
spor² s. (bot., zool.) spor.
sporcu, sportmen s. sportiv.
sportif adj. sportiv.
spor-toto s. (loto) pronosport.
stad, stadyum s. stadion.
staj s. stagiu.
stajiyer s. stagiar.
standart s. standard.
statik s. statică.
steno s. v. stenografi.
stenograf s. stenograf.
stenografi s. stenografie.
stereoskop, -pu s. stereoscop.
stereotipi s. stereotipie.
sterilize adj. sterilizat; ~ etmek a
steriliza.
sterlin s. (fin.) liră sterlină.
stilo s. stilou.
stok, -ku s. stoc.
stop, -pu interj. stop; ~ etmek a
stopa, a opri.
strateji s. strategie.
stratejik adj. strategic.
stratosfer s. stratosferă.
streptomisin s. (farm.) strepto-
micină.
striknin s. (chim.) stricnină.
stronsiyum s. (chim.) stronŃiu.
strüktür s. structură; ekonomik ~
structură economică.
stüdyo s. studio.
su s. 1. apă; acı ~ apă nepotabilă;
akar ~ apă curgătoare; berrak
~ apă limpede; bulanık ~ apă
tulbure; deniz ~yu apă de
mare; içilir ~ apă potabilă;
ılıca ~yu apă termală; taze ~
apă proaspătă. 2. (geogr.)
spor2 – suçlu
apă, ape; akar ~lar ape
curgătoare; durgun ~lar ape
stătătoare. 3. suc, sevă;
zeamă. 4. broderie; dantelă //
ağız ~yu salivă; kül ~yu leşie;
üzüm ~yu sirop; ~ almak (de
ambarcaŃiuni) a lua apă;
ağzının ~yu akmak a-i lăsa
(cuiva) gura apă, a pofti; ~
baskını inundaŃie; ~ dökmek
(fiziol.) a urina; başından
soğuk ~lar dökülmek a-l trece
toate sudorile/apele; ~ya
düşmek a eşua; bin dereden ~
getirmek a motiva în fel şi
chip, a aduce mii de scuze;
~ şırıltısı murmur, susur.
sual, -li s. întrebare; ~ açmak a
întreba.
suaygır s. (zool.) hipopotam.
subay s. ofiŃer; ast ~ ofiŃer
inferior; üst ~ ofiŃer superior;
~ okulu şcoală de ofiŃteri.
subilim(i) s. hidrologie.
sucuk s. cârnat.
suç, -çu s. 1. vină, culpă; ~ at-
mak a învinovăŃi. 2. (jur.)
delict, infracŃiune; ~ işlemek
a săvârşi/a comite un delict; a
se face vinovat (de); ~ üstü
în flagrant delict// ~ eşyası
corp delict; ~ ortağı compli-
ce; ~ ortaklığı complicitate;
~un tekrarı (jur.) recidivă.
suçlama s. învinuire, acuzare.
suçlamak vt. a învinui, a acuza.
suçlu s., adj. 1. vinovat. 2. de-
lincvent.
suçluluk – sümkürmek
suçluluk, -ğu s. vinovăŃie, culpa-
bilitate.
suçsuz adj. nevinovat.
suçsuzluk, -ğu s. nevinovăŃie.
suflör s. sufler.
sugeçirmez adj. impermeabil.
suiistimal, -lı s. abuz, faptă ile-
gală.
suikast s. atentat; ırza/iffete ~
atentat la pudoare.
suizan, -nnı s. părere greşită/ de-
formată; părere preconcepută.
sukut, -tu s. decădere, cădere,
declin.
sulamak vt. 1. a uda, a înmuia. 2. a
iriga. 3. a adăpa (animale).
sulfata, sulfato s. (chim.) sulfat.
sulh s. v. barış.
sulhperver adj. v. barışsever.
sultan s. (ist.) sultan.
sulu adj. 1. cu apă, care conŃine
apă. 2. apos.
sumercimeği s. (bot.) mătasea-
broaştei.
suna s. răŃoi.
sundurma s. şopron.
suni adj. artificial, fals.
sunmak vt. a oferi, a da; a
prezenta.
sunulmak vi. a fi oferit, a fi dat;
a fi prezentat.
sunu s. (com.) ofertă; ~ ve istem
cerere şi ofertă.
supap, -pı s. supapă.
surat, -tı s. 1. faŃă, fizionomie. 2.
bosumflare, îmbufnare; ~ as-
mak a se bosumfla, a se îmbuf-
na// ~ı değişmek a se încrunta.
541
suratlı adj. bosumflat, îmbufnat.
suret, -ti s. 1. aparenŃă, aspect.
2. copie (a unui act); ~ almak
a face o copie (după un act).
3. faŃă, figură, mină. 4. ma-
nieră, fel (de a fi); chip; bu
~le în felul acesta.
susak adj. însetat.
susal adj. acvatic.
susam s. (bot.) susan.
susamak vi. a i se face sete, a-i fi
sete (şi fig.).
susamuru, -nu s. (zool.) lutră,
vidră.
susanmak vi. v. susamak.
suskun adj. tăcut, taciturn.
susmak vi. a tăcea; a nu spune
nimic.
susturmak vt. a face (pe cineva)
să tacă, a reduce (pe cineva)
la tăcere.
susuzluk, -ğu s. 1. sete; însetare
(şi fig.). 2. secetă.
suşeridi s. (bot.) papură; trestie.
sutyen s. sutien.
sübek s. fundă, fundiŃă; panglică.
sübjektif adj. subiectiv.
sübjectivizm s. subiectivism.
sükün, sükünet, -ti s. linişte,
tihnă.
süküt, -tü s. tăcere, linişte.
süküti adj. (d. oameni) tăcut,
liniştit.
sülf s. (chim.) sulf.
sülük, -ğü s. (zool.) lipitoare.
sülün s. (zool.) fazan.
sümbül s. (bot.) zambilă.
sümkürmek vi., vt. a sufla nasul.
542
sümük s. 1. (anat.) mucoasă.
2. muc, muci.
sümüklü adj. mucos.
sümüklüböcek s. (zool.) melc.
sünger s. (zool.) burete// ~ taşı
piatra ponce.
süngersi adj. spongios.
süngü s. baionetă.
sünnet, -ti s. 1. (rel., la musul-
mani) lucruri şi fapte a căror
îndeplinire a fost încurajată şi
lăudată de către Profetul Mo-
hammed sau lucruri şi fapte
pe care le-a îndeplinit per-
sonal Trimisul lui Allah.
2. (rel.) circumcizie.
süprüntü s. gunoi (şi fig.).
süpürge s. mătură // ~ otu (bot.)
mătură.
süpürmek vt. a mătura (şi fig.).
sürahi s. carafă.
sürat, -ti s. viteză.
süratli adj. cu viteză, repede.
sürçmek vi. a se împiedica (de
ceva) // dili ~ a i se împletici
(cuiva) limba; dili sürçmesi
lapsus.
süre s. durată; timp // ~ aşımı
(jur.) prescriere, prescripŃie.
süreç s. (filoz.) proces; evoluŃie.
süredurum s. (fiz.) inerŃie.
süreğen adj. cronic.
süreğenleşmek vi. a deveni cronic.
sürek s. 1. durată; durabilitate.
2. v. sürü.
sürekli adj. de durată, îndelungat.
süreklilik, -ği s. continuitate.
süreksizlik, -ği s. discontinuitate.
sümük – sürüşmek
sürmek I. vt. 1. a mâna; a duce; a
conduce. 2. a atinge; a pipăi; el
~ a pune mâna, a atinge cu
mâna. 3. a exila, a surghiuni. 4.
a ara. 5. a unge. II. vi. a dura, a
Ńine, a continua; toplantı iki
saat sürdü şedinŃa a durat două
ore // ileri ~ a susŃine, a pro-
pune; a lansa keyif ~ a petrece,
a chefui; ömür ~ a trăi, a-şi
duce viaŃa.
sürmelemek vt. a zăvorî, a în-
cuia.
sürmenaj s. surmenaj.
sürpriz s. surpriză.
sürtmek I. vt. a freca, a fricŃiona.
II. vi. a vagabonda.
sürtük, -ğü s. femeie uşuratică,
prostituată.
sürtüşmek vi. a se freca unul de
altul.
sürü s. 1. turmă, cireadă (d. vite,
cornute, ovine). 2. haită (d. lu-
pi). 3. stol; colonie (d. păsări).
4. (fig.) mulŃime, grămadă.
sürüklemek vt. 1. a târî, a trage.
2. a remorca. 3. (fig.) a pune
(pe cineva) pe drumuri. 4.
(fig.) a vârî, a băga; a atrage.
sürüklenmek vi. a se târî.
sürüm s. 1. (fin.) circulaŃie.
2. (com.) debit; vânzare, des-
facere.
sürüngen s. 1. reptilă. 2. (bot.)
plantă târâtoare.
sürüngenler s. pl. reptile; târâ-
toare.
sürüşmek vi. v. sürtüşmek.
süs – şahadet
süs s. 1. podoabă, gătelaă. 2. or-
nament, decor.
süsen s. (bot.) stânjenel.
süslemek vt. a împodobi, a orna;
a găti.
süslenmek vi. a se găti, a se
împodobi.
süslü adj. împodobit, ornat; gătit.
süt s. lapte; ~ tozu lapte praf; kuş
~ü (culin.) lapte de pasăre;
~ dişi (anat.) dinŃi de lapte;
~ ineği vacă de lapte // ~ ana/
anne doică; ~ çocuğu sugaci,
sugar; ~ emmek (d. sugari) a
suge; ~ emzirmek/vermek a
alăpta; ~ kesilmek (d. lapte) a
se tăia; ~ten kesme înŃărcare;
~ten kesmek a înŃărca.
sütçü s. lăptar.
Ş
ş Ş a douăzecişitreia literă a alfa-
betului limbii turce; sunet
notat cu această literă.
şa interj. (pe un teren de sport)
trăiască!, trăiască!, trăiască!
şaban s. 1. şaban (a opta lună din
calendarul musulman). 2. (fig.)
om prost, prostovan.
şablon s. (tehn.) şablon.
şad adj. fericit; vesel; ~ olmak a
fi fericit.
şadan adj. fericit; vesel, voios.
şadırvan s. 1. fântână arteziană. 2.
(la musulmani) fântână pentru
abluŃiune (în curtea geamiei).
543
sütlaç s. orez cu lapte.
sütlü adj. 1. de/cu lapte. 2. lăptos.
sütun s. (arhit., tipogr.) coloană.
süzek, -ği s. (tehn.) filtru.
süzeç, süzgü s. strecurătoare.
süzgün adj. strecurat; filtrat // ~
bakış privire galeşă.
süzmek vt. 1. a strecura; a filtra.
2. (fig.) a măsura (cu pri-
virea), a studia, a exa-
mina.
süvari s. 1. cavalerist. 2. ca-
valerie.
süzülmek vi. 1. a fi strecurat; a
se strecura; a fi filtrat; a se
filtra. 2. (d. păsări) a plana (şi
av.). 3. a privi galeş. 4. (d.
oameni) a slăbi, a pierde din
greutate.
şafak, -ğı s. zori (de zi); auroră //
(birinde) ~ atmak a se dezme-
tici/ ~ sökmek a se miji de ziuă.
şafii s. (în islam) şafi, şafit (pro-
povăitor al şafismului).
şafiilik, -ği s. (în islam) şafism
(una din cele patru orientări
ale sufismului).
şah1 s. (d. cai) cabrare; ~a kalk-
mak a cabra.
şah2 s. 1. şah, suveran. 2. (la
jocul de şah) rege.
şahadet, -ti s. 1. mărturie, do-
vadă. 2. jertfire, sacrificiu // ~
544
etmek a arăta, a indica; ~ par-
mağı degetul arătător.
şahadetname s. dovadă; certifi-
cat; diplomă; sigorta ~ si
certificat de asigurare.
şahadetparmağı, -nı s. degetul
arătător.
şahane adj. 1. regesc; imperial.
2. (fig.) superb, magnific.
şahap, -bı s. (astr.) bolid.
şahdamar, -nı s. (anat.) carotidă.
şaheser s. capodoperă.
şahım, -hmı s. seu; grăsime.
şahıs, -hsı s. 1. persoană, ins.
2. (gram.) persoană; birinci ~
persoana întâi; ikinci ~ per-
soana a doua; üçüncü ~ per-
soana a treia // ~ zamirleri
(gram.) pronume personale;
göstermelik ~lar figuranŃi (la
teatru).
şâhıs s. jalon.
şahika s. culme, creastă.
şahin s. (zool.) şoim.
şahinşah s. şahinşah.
şahit s. martor; ~ olmak a fi
martor.
şahitlik, -ği s. mărturie; ~ etmek
a depune mărturie.
şahkartal s. (zool.) vultur impe-
rial.
şahlanmak vi. 1. (d. cai) a cabra.
2. (fig.) a sări la bătaie.
şahmerdan s. (tehn.) ciocan
(vertical); ciocan pneumatic.
şahniş, şahnişin s. (arhit.)
loggia.
şahadetname – şakayık
şahsen adv. 1. personal; ben ~
işitmedim eu personal n-am
auzit. 2. din vedere; onu ~
tanırım îl cunosc din vedere.
şahsi adj. 1. personal, individual;
~ eşya efecte personale.
2. personal, privat; ~ mülkiyet
proprietate privată // ~ hal
stare civilă.
şahsiyet, -ti s. 1. personalitate,
individualitate. 2. persoană im-
portantă, personalitate; ~ hak-
ları (jur.) drepturi personale.
şahsiyetli adj. cu personalitate.
şahsiyetsiz adj. fără personalitate.
şahtere s. (bot.) fumăriŃă.
şaibe s. 1. pată; murdărie. 2. (fig.)
defect, lipsă, cusur.
şaibeli adj. 1. cu defect, cu
lipsuri. 2. murdar; ilicit.
şair s. poet.
şairlik, -ği s. artă poetică.
şaka s. glumă; şotie, poznă; ~dan
în glumă, ~ya olmak a lua în
glumă; ~ etmek a glumi;
~ gibi gelmek a lua (ceva) în
glumă; ~yı kaldırmak a ştı de
glumă; ~sı yok! nu-i de
glumă! ~ kaldırmamak/ ~ya
gelmemek a nu şti de glumă.
şakacı s., adj. glumeŃ; poznaş.
şakadan, şakacıktan adv. în
glumă, sub formă de glumă.
şakak s. tâmplă // ~ kemiği
(anat.) os temporal.
şakalaşmak vi. a glumi cu …
şakasız adj. fără glumă, serios.
şakayık, -kı, -ği (bot.) bujor.
şakımak – şan
şakımak vi. a cînta, a îngâna.
şakır şakır, şakır şukur adv. (d.
ploaie etc.) cu zgomot, zgo-
motos, cu răpăială, cu răpăit.
şakırdamak vi. a trosni; a pârâi,
a răpăi.
şakırdatmak vi. a face să tros-
nească / să pârâie / să răpăie.
şaki s. bandit, tâlhar.
şakilik, -ği s. banditism, tâlhărie.
şakir adj. nobil; virtuos; recu-
noscător.
şakirt s. 1. elev, şcolar. 2. uce-
nic.
şakkadak adv. brusc, dintr-o
dată.
şaklaban adj. 1. glumeŃ, hazliu,
poznaş. 2. (fig.) linguşitor.
şaklabanlık, -ği s. 1. glumă,
farsă, poznă. 2. linguşire.
şaklamak vi. a trosni, a pârâi, a
răpăi.
şakrak adj. 1. vesel, jovial; vioi.
2. (d. voce) melodios.
şakrakkuşu, -nu s. (zool.) bot-
gros.
şakramak vi. v. şakımak.
şakul, -lü s. 1. (tehn.) fir cu
plumb, poloboc. 2. (mar.)
sondă.
şakuli adj. (mat.) vertical; ~ hat
linie verticală.
şal s. şal.
şalgam s. (bot.) nap (turcesc).
şali s. mohair.
şalopa, şalupa s. (mar.) şalupă.
şalter s. (electr.). comutator.
şalvar s. şalvari.
545
Şam s. Damasc.
şaman s. şaman.
şamandıra s. 1. (mar.) geaman-
dură. 2. (tehn.) flotor.
şamanizm, şamanlık s. şama-
nism.
şamar s. palmă, lovitură cu pal-
ma; ~ atmak a pălmui, a da o
palma.
şamarlamak vt. a pălmui.
şamata s. agitaŃie, gălăgie, zarvă.
şambaba(sı) s. 1. plăcintă
(dulce). 2. (fig.) tată irespon-
sabil.
şamdan s. candelabru.
şamfıstığı, -nı s (bot.) fistic.
şamil adj. care cuprinde, care in-
clude, care înglobează; ~ ol-
mak a cuprinde, a include, a
îngloba.
şampanya s. şampanie.
şampinyon s. ciupercă comesti-
bilă.
şampiyon s. campion.
şampiyona s. campionat.
şampiyonluk, -ğu s. 1. compe-
tiŃie sportivă, campionat.
2. titlu de campion.
şampuan s. şampon (pentru păr).
şampuanlamak vt. a da / a spăla
cu şampon.
şamua s. (zool.) capră neagră de
munte.
şan s. 1. glorie, onoare, slavă.
2. renume, faimă; celebritate;
~ kazanmak a câştiga faimă;
~ vermek a i se duce faima.
546
şangırdamak vi. a zăngăni, a
zdrăngăni.
şangır, şungur adv. zăngănind,
cu zăngănitură.
şangırtı s. zăngănit, zdrăngănit.
şanjman s. (auto.) cutie de vi-
teză.
şankr s. (med.) şancru.
şanlı adj. 1. glorios; slăvit. 2. re-
numit, faimos, reputat; cele-
bru.
şano s. (teatr.) scenă.
şans s. şansă, noroc.
şansız adj. 1. necunoscut, fără
renume. 2. nearătos.
şansölye s. (pol.) cancelar.
şantaj s. şantaj.
şantajcı s. şantajist.
şantiye s. 1. şantier de con-
strucŃie. 2. şantier naval.
şantör s. cântăreŃ.
şantöz s. cântăreaŃă.
şap, -pı s. (chim.) alaun // ~ has-
talığı (med.) febră aftoasă;
~ gibi foarte sărat; ~ gibi
donmak / kalmak a încremeni,
a rămâne stană de piatră. ~ a
oturmak a suferi un eşec.
şapırdamak vi. a plescăi.
şapırdatmak vt. a plescăi, a
clămpăni.
şapır şapır, şapır şupur adv.
pleoscăind / pleoscăind (din
gură).
şapırtı s. pleoscăit.
şapka s. 1. pălărie; şapcă
2. (tehn.) capac.
şapkacı s. pălărier.
şangırdamak – şar şar
şappadak adv. brusc, deodată,
pe neaşteptate.
şapşal adj. 1. prostovan, pros-
tănac, bleg. 2. neîngrijit, de-
zordonat, neglijent.
şarampol, -lü s. şanŃ (la mar-
ginea drumului).
şarap s. vin; dömisek ~ vin de-
misec; köpüklü ~ vin spumos;
sek ~ vin sec; siyah ~ vin
negru; // ~ mahzeni cramă;
elma ~ı cidru.
şarapçılık s. vinificaŃie.
şarapnel s. (mil.) şrapnel.
şarbon s. 1. (med.) antrax, dalac.
2. (bot.) tăciune.
şarıldamak vi. (d. ape, şuvoaie)
a clocoti; a se agita.
şarıltı s. clocot, agitaŃie.
şarj s. (fiz.) încărcare; ~ etmek a
încărca.
şarjör s. (mil.) încărcător.
şark, -kı s. orient //~ müziği
muzică orientală.
şarkı s. cântec, cânt; ~ söylemek
/ okumak a cânta.
şarkıcı s. cântareŃ.
şarki s. oriental.
şarkiyat s. orientalistică.
şarkiyatçı s. orientalist.
şarklı s., adj. oriental.
şarlamak vi. v. şarıldamak.
şarlatan s. şarlatan, farsor, escroc.
şarlatanlık s. şarlatanie, escro-
cherie.
şar şar interj. în expr.; ~ ~ şar-
lamak a curge clocotind, a vui.
şart – şebeke
şart,-tı s. 1. condiŃie; ~ koşmak /
koymak a condiŃiona. 2. (jur.)
clauză, prevedere, stipulaŃie //
~ kipi (gram.) modul condi-
Ńional; ~ koyucu cümle (gram.)
propoziŃie condiŃională.
şartiyle adv. cu condiŃia …, cu
obligaŃia de a …
şartlaşmak vi. a conveni, a se
învoi, a se înŃelege (asupra).
şartlı adj. condiŃionat; stipulat.
şartsız adj. necondiŃionat; fără
rezerve.
şaryo s. (tehn.) car; sanie.
şasi s. 1. (foto.) casetă. 2. (constr.)
ramă, cadru. 3. (la vehicule)
şasiu.
şaşaa s. strălucire, sclipire;
splendoare.
şaşaalı adj. strălucitor, sclipitor;
splendid.
şaşakalmak vi. a se mira (mult);
a rămâne cu gura căscată (de
uimire).
şaşalamak vi. a se năuci, a se
zăpăci, a rămâne buimac.
şaşı adj. şaşiu, zbanghiu.
şaşırmak I. vt. 1. (d. calcule
etc.) a încurca, a încâlci. 2. a
încurca, a rătăci (drumul).
II. vi. a se fâstâci, a se zăpăci,
a se încurca.
şaşırtmak vt. 1. a uimi, a
surprinde; a ului. 2. a zăpăci,
a deruta; a tulbura.
şaşkın adj. 1. uimit, surprins;
uluit. 2. zăpăcit, derutat; tul-
547
burat // ~ a dönmek a fi uluit,
a rămâne stupefiat.
şaşkınlık, -ğı s. 1. uimire, sur-
prindere; uluire, stupoare.
2. zăpăceală, derută; tulbu-
rare.
şaşmak vi. 1. a se mira, a fi
surprins. 2. a nu se dumiri, a se
întreba. 3. (în formă negativă)
a nu greşi, a nu da greş; a nu se
abate.
şatafat, -tı s. fast, spendoare,
pompă.
şatafatlı adj. fastuos, pompos,
măreŃ.
şatır adj. v. şen.
şato s. castel.
şavk, -kı s. rază; rază de lumină.
şavkımak vi. a străluci, a sclipi;
a scânteia.
şayak s. (text.) serj.
şayan adj. demn, vrednic de …;
dikkate ~ demn de luat în
seamă; itimada ~ demn de
încredere; takdire ~ demn de
respect.
şayet conj. dacă, în cazul că.
şayia s. zvon, vorbe, gura lumii;
bârfeli.
şaz adj. deosebit, aparte; excep-
Ńional.
şeamet, -ti s. nenoroc, ghinion,
neşansă.
şebboy s. 1. (bot.) micsandră.
2. (bot.) micşunea.
şebek s. (zool.) babuin.
şebeke s. 1. plasă, fileu. 2. (tehn.)
reŃea; telefon ~si reŃea tele-
548
fonică; yol ~si reŃea rutieră.
3. (fig.) bandă, clică.
şebnem s. rouă.
şecaat, -ti s. vitejie, bravură, curaj.
şecaatli adj. viteaz, brav, cura-
jos.
şecere s. genealogie; descen-
denŃă, obârşie.
şedit adj. v. şiddetli.
şef s. şef; büro ~i şef de birou;
istasyon ~i (ferov.) şef de
staŃie // ~ kürsüsü (în teatru)
pupitru.
şefaat, -ti s. demers, intervenŃie;
protecŃie; mijlocire.
şefaatçi s. protector, ocrotitor,
apărător; mijlocitor.
şeffaf adj. v. saydam.
şeffaflaşmak vi. a deveni trans-
parent (şi fig.).
şeffaflaştırmak vt. a face (mai)
transparent (şi fig.).
şeffaflık s. v. saydamlık.
şefik adj. 1. afectuos, tandru,
duios. 2. mărinimos, generos.
şefkat, -ti s. 1. afecŃiune, tan-
dreŃe, duioşie. 2. mărinimie,
generozitate.
şefkatli adj. v. şefik.
şefkatlilik, -ği s. v. şefkat.
şefkatsiz adj. neomenos, inu-
man, neîndurător.
şefkatsizlik, -ği s. neomenie, lipsă
de omenie, neîndurare.
şeflik s. (adm.) conducere, di-
recŃie.
şeflik, -ği s. şefie.
şebnem – şekavet
şeftali s. (bot.) piersică // ~ağacı
piersic.
şeftren s. (ferov.) conductor.
şehadet, -ti s. v. şahadet.
şehadetname s. v. şahadetname.
şehap, -bı s. v. şahap.
şehbender s. consul.
şehinşah s. şahinşah.
şehir, -hri s. oraş // ~ uzmanı
urbanist.
şehirci s. urbanist, edil.
şehircilik, -ği s. urbanism.
şehirlerarasi adj. interurban;
~ konuşma convorbire (tele-
fonică) interurbană.
şehirleşmek vi. a se urbaniza.
şehirli s. orăşean.
şehit s. erou (post-mortem);
martir // ~ düşmek / olmak a
se jertfi, a muri eroic; ~ etmek
a jertfi, a sacrifica.
şehitlik, -ği s. 1. martiraj, mar-
tiriu. 2. cimitirul eroilor.
şehname s. (ist.) cronică (în ver-
suri), letopiseŃ.
şehnameci s. (ist.) cronicar.
şehnaz s. (muz.) şehnaz (o to-
nalitate în muzica clasică
turcă).
şehremeni s. (ist.) primar general.
şehriye s. fidea; ~ çorbası supă
cu fidea
şehvaniyet, -ti, s. senzualism;
lascivitate; voluptate.
şehvet, -ti s. v. kösnü.
şehzade s. prinŃ.
şek, -kki s. v. şüphe.
şekavet,-ti s. banditism, tâlhărie.
şeker – şeneltmek
şeker l. s. 1. zahăr; kesme / küp
~ zahăr cubic; pudra ~ zahăr
pudră; toz ~ zahăr tos; ~ ka-
mışı trestie de zahăr; ~ pan-
carı sfeclă de zahăr 2. bom-
boană; nane ~ i bomboane cu
mentă II. adj. (fig.) plăcut,
atrăgător, simpatic // ~ gibi
dulce ~ hastalığı (med.) dia-
bet zaharat; ~ bayramı (la
musulmani) sărbătoarea ra-
mazanului; ~ katmak a în-
dulci; akide ~i acadea; ni-
şasta ~i glucoză; ~im! dragul
meu!, draga mea!
şekerlenmek vi. a se zaharisi; a
se îndulci (cu zahăr).
şekerli adj. 1. dulce; îndulcit;
~ kahve cafea dulce. 2. (med.)
diabetic.
şekerlik, -gi s. zaharniŃă.
şekerpare s. 1. un soi de caisă
dulce. 2. un gen de plăcintă
dulce.
şekersiz adj. neîndulcit; amar;
~kahve cafea amară.
şekil, -kli s. 1. formă; aspect, în-
făŃişare; configuraŃie. 2. (fig.)
fel, mod, chip. 3. (mat.)
figură // ~ bozmak a deforma;
~ değiştirmek a transforma; a
transfigura; ~ vermek a fa-
sona, a modela.
şekilbilgisi, -ni s. (gram.) mor-
fologie.
şekilbilim s. (biol.) morfologie.
şekilci s., adj. formalist.
şekilcilik, -ği s. formalism.
549
şekildeğişimcilik s. (fil., biol.)
transformism; evoluŃionism.
şekildeğişimi, -ni s. transfor-
mare, metamorfozare.
şekildeş adj. omoform.
şekillendirmek vt. a fasona, a
modela, a da (o anumită)
formă.
şekillenme s. formare, modelare;
cristalizare.
şekillenmek vi. a se forma, a se
modela; a se cristaliza.
şekilperest, -ti s. formalist.
şekilsiz adj. amorf.
şekip adj. v. sabırlı.
şeklen adv. după formă, formal,
în aparenŃă.
şelale s. cascadă, cataractă.
şelf s. (geol.) şelf.
şema s. schemă.
şemacılık, -ğı s. schematism.
şemail s. înfăŃişare, aspect; apa-
renŃe.
şematik adj. schematic.
şemmetmek vt. a mirosi, a avea
un miros.
şempanze s. (zool.) cimpanzeu.
şems s. v. güneş.
şemsiye s. umbrelă.
şen adj. vesel, voios, bine dispus.
şenaat, -ti s. mârşăvie, josnicie,
ticăloşie.
şendere s. şindrilă.
şenelmek vi. 1. a fi populat, a fi
locuit. 2. (d. plante) a creşte,
a se dezvolta.
şeneltmek vt. a popula, a locui.
550
şeni, -ii adj. 1. josnic, mârşav;
abominabil. 2. imoral.
şenia s. imoralitate, act abominabil.
şenlendirmek vt. a înveseli; a
desfăta, a delecta.
şenlenmek vi. a se înveseli, a se
dispune; a se desfăta, a se
delecta.
şenlik, -ği s. 1. veselie, voioşie,
bună dispoziŃie. 2. sărbătoare;
festival.
şer, -rri s. v. kötülük.
şerait s. pl. condiŃii; stipulaŃii.
şer’an adv. în conformitate cu
şariatul; în conformitate cu
jurisprudenŃa islamică; după
dreptul canonic (musulman).
şerare s. scânteie; scăpărare.
şerbet, -ti s. 1. şerbet. 2. băutură
răcoritoare.
şerbetçiotu, -nu s. (bot.) hamei.
şerç s. (anat.) anus.
şeref s. onoare, cinste, stimă;
prestigiu; ~ sözü cuvânt de
onoare; ~ sözüm üzerine!
pe cuvântul meu de o-
noare! ~ tribünü tribună de
onoare // ~ meydanı câmp de
luptă; ~ inize! (la toasturi) în
cinstea dumneavoastră!, no-
roc!
şerefe s. balconul minaretului.
şerefiye s. taxă (pentru creşterea
valorii imobiliare ca urmare a
efectuării unor îmbunătăŃiri
edilitare).
şereflendirmek vt. a onora, a
cinsti.
şeni – şevk
şereflenmek vi. a fi onorat, a fi
cinstit.
şerefli adj. onorat, stimat, res-
pectat.
şerefsizlik, -ği s. dezonoare, ru-
şine; ocară.
şergil adj. iritat; revoltat.
şerh s. 1. explicare. 2. comen-
tare; comentariu; ~ etmek 1) a
explica, 2) a comenta; a face
comentarii.
şeriat, -tı s. (ist.) legislaŃie mu-
sulmană; jurisprudenŃă isla-
mică; şariat.
şerif 1 adj. v. 1. şerefli. 2. sacru.
şerif2 s. (pol.) şerif.
şerik, -ki s. asociat; partener.
şeriklik, -ği s. asociere, întovă-
răşire; parteneriat.
şerir adj. mârşav, ticălos, infam.
şerit s. 1. şnur, şiret; galon.
2. (tehn.) bandă. 3. (zool.)
tenie.
şeritli adj. galonat, împodobit cu
galoane.
şeş (num.) şase.
şeşbeş s. (la zaruri) şase cinci.
şeşcihar s. (la zaruri) şase patru.
şeşidu, şeşüdü s. şase doi.
şeşüse s. şase trei.
şeşüyek, şeşyek s. şase unu.
şetaret, -ti s. bucurie, veselie,
voioşie.
şev I. s. pantă. II. adj. înclinat, în
pantă.
şevk, -kı s. ardoare, înflăcărare;
entuziasm; impetuozitate.
şevket – şıp
şevket, -ti s. maiestate, măreŃie,
splendoare.
şevketli s., adj. majestate (titlu
dat regilor).
şevval, -li s. şevval (a zecea lună
din calendarul musulman).
şey s. lucru, obiect; ceva; bir ~
1) ceva, un lucru, 2) (în pro-
poziŃii negative) nimic; bir ~
değil nu face nimic, nu-i
nimic; bir ~i olmak a avea
ceva; bir ~ olmak a ajunge / a
deveni ceva; bir ~ var este
ceva, s-a întâmplat ceva; bir
~ yapmak a face / a între-
prinde ceva; bir ~ yapmamak
a nu face nimic; hiç bir ~
nimic; her ~ orice; böyle ~
olmaz nu se poate aşa ceva;
böyle ~ olur mu? se poate aşa
ceva?
şeyh s. şeic (şeih).
şeyhülislâm s. (ist., în Imperiul
otoman) şeihulislam, şeful
comunităŃilor religioase mu-
sulmane.
şeytan s. 1. drac, diavol, satană.
2. om viclean, om şiret, şme-
cher; // ~ dürtmek a fi stăpânit
de …; ~ gibi plin de viclenie;
~a külâhı ters giydirmek a fi
dracul gol, a fi drac împieli-
Ńat.
şeytanca adv. drăceşte, diavo-
leşte.
şeytani adj. drăcesc, diavolesc,
diabolic.
551
şeytanlık, -ğı s. drăcie, drăcove-
nie; ~ etmek a face o drăco-
venie.
şezlong s. şezlong.
şık1, -kı adj. elegant, (îmbrăcat)
cu gust; şic.
şık2, -kkı s. alternativă, cale de
urmat.
şıkırdamak vi. a zornăi; a hurui,
a dudui; a zăngăni.
şıkırdatmak vt. a zornăi, a
zăngăni.
şıkırdım s. băieŃaş, băiat; flăcău.
şıkır şıkır adv. tot zăngănind /
zornăind.
şıkırtı s. zornăit, zăngănit.
şıklaşmak vi. a deveni şic/ele-
gant.
şıklık, -ğı s. eleganŃă, distincŃie,
bun gust.
şıllık, -ğı s., adj. (femeie) deo-
cheată / compromisă; cu re-
putaŃie proastă.
şımarık adj. răsfăŃat, râzgâiat,
alintat.
şımarıklık, -ğı s. răsfăŃ, alintare;
alint.
şımarmak vi. a se răsfăŃa, a se
râzgâia; a se alinta.
şımartmak vt. a răsfăŃa, a râz-
gâia; a alinta.
şıngırdamak vi. a zăngăni, a
zdrăngăni; a zornăi.
şıngırtı s. zăngănit, zdrăngănit;
zornăit.
şıp, -pı s. în expr.: ~ diye pe
neaşteptate, brusc.
552
şıpır şıpır adv. (d. lichide) şi-
roaie, în şiroaie.
şıppadak adv. brusc, dintr-o
dată, pe neaşteptate.
şıra s. must (de struguri).
şırıldamak vi. a susura, a cli-
poci.
şırıl şırıl adv. clipocind, susu-
rând.
şırıtlı s. susur, clipocit.
şırınga s. seringă.
şırlamak vi. v. şırıldamak.
Şia s. (rel.) adepŃi ai şiismului.
şiar s. lozincă.
şiddet, -ti s. 1. forŃă, tărie, inten-
sitate. 2. violenŃă, duritate.
3. severitate, rigoare, aspri-
me; kışın ~i asprimea / rigo-
rile iernii; ~le cu tărie, cu
vehemenŃă; ~e baş vurmak a
recurge la forŃă; ~olayı act de
terorism.
şiddetlendirmek vt. a intensifi-
ca, a înteŃi.
şiddetlenmek vi. a se intensifica,
a se înteŃi.
şiddetli adj. intens; aprig, vio-
lent; vehement.
şifa s. însănătoşire, vindecare;
acil ~lar! însănătoşire grab-
nică! ~ bulmak a se vindeca //
~ bulmaz incurabil, nevin-
decabil; ~ olsun! (la strănut)
noroc!
şifahen adv. pe cale verbală /
orală, verbal; oral.
şifahi adj. oral; verbal; ~ imtihan
examen oral.
şıpır şıpır – şimali
şifalı adv. vindecativ; curativ; ~
bitki plantă medicinală.
şifazız adj. incurabil, nevinde-
cabil.
şiflemek vt. a depănuşa.
şifoniyer s. şifonier.
şifre s. cifru; cod // ~açmak a
descifra.
şifreli adj. cifrat; codificat.
Şii s. (rel.) şiit.
şiilik, -ği s. şiism (unul din cele
două curente / orientări ale
islamului).
şiir s. poezie; poem.
şiirsel adj. poetic.
şikâr s. v. av.
şikâyet, -ti s. 1. lamentare, văi-
căreală. 2. reclamaŃie; plân-
gere; ~ etmek a reclama; a se
plânge (de); ~ hakkı (jur.)
dreptul de petiŃie.
şikâyetçi s. reclamant; petiŃionar.
şikâyetname s. plângere, recla-
maŃie (oficială); petiŃie.
şike s. (în sport) aranjament
(ilicit).
şikeli adj. (în sport) pe bază de
aranjamente, (rezultat) viciat.
şikemperver s., adj. gurmand,
mâncăcios.
şile s. (bot.) maghiran.
şilep s. (mar.) şlep.
Şili s. Chile.
Şilili s., adj. chilian.
şilin s. (fin.) şiling.
şilte s. saltea.
şimal, -li s. nord, miază-noapte.
şimali adj. nordic.
şimalli – şişmek
şimalli s., adj. nordic.
şimdi adv. acum, în prezent; ~ye
kadar până acum; ~den sonra
de acum încolo // ~ki zaman
(gram.) timpul prezent.
şimdilik, -ği adv. deocamdată,
pentru moment, până una-
alta.
şimendifer s. v. demiryolu.
şimer s. himeră, iluzie.
şimioterapi s. chimioterapie.
şimşek s. fulger; trăsnet; ~ çak-
mak a fulgera; ~ çakıyor ful-
geră.
şimşeklenmek vi. a fulgera.
şimşir s. (bot.) cimişir.
şinanay I. interj. 1. tralala. 2. hip
ura! II. adj. nostim. III. s.
opaiŃ.
şinik, -ği s. baniŃă.
şinto s. şintoism.
şipşak adv. imediat, dintr-o dată.
şiraze s. 1. (tipogr.) rând. 2. (fig.)
ordine, rânduială, orânduială.
şirin adj. 1. dulce; gustos.
2. plăcut, atrăgător, simpatic.
şirinlik, -ği s. 1. dulceaŃă, gust
dulce. 2. atracŃie, farmec.
şirk, -ki s. politeism; ~ koşmak a
nu recunoaşte unicitatea lui
Allah.
şirket, -ti s. (econ.) companie,
societate; anonim ~ societate
anonimă; ~ kurmak a înfiinŃa
o firmă.
şirret, -ti adj. irascibil; certăreŃ,
arŃăgos.
553
şirretlik, -ği s. irascibilitate;
ceartă, scandal.
şiryan s. (anat.) arteră.
şist, -ti s. (geol.) şist.
şiş1 I. s. umflătură, inflamaŃie.
II. adj. umflat, inflamat.
şiş2 s. şiş, pumnal // ~ kebap
frigăruie.
şişe s. sticlă, recipient (de sticlă);
lamba ~si sticlă de lampă.
şişek s. mioară, oaie (de doi ani).
şişelemek vt. a îmbutelia.
şişirilmek vi. 1. a fi umflat.
2. (fig.) a se exagera; a fi
exagerat.
şişirmek vt. 1. a umfla; balonu ~
a umfla balonul. 2. (fig.) a
exagera, a umfla.
şişkin adj. 1. umflat. 2. (med.)
inflamat, tumefiat. 3. (fig.)
exagerat; bombastic.
şişkinlik, -ği s. 1. umflătură, tu-
mefiere; inflamaŃie. 2. (med.)
balonare, meteorism. 3. (fig.)
exagerare.
şişko s. grăsan.
şişlemek vt. a răni cu şişul, a
băga şişul (în cineva).
şişman s. gras; obez.
şişmanla(ş)mak vi. (d. oameni) a
se îngrăşa (peste limitele nor-
male), a deveni obez.
şişmanlık, -ği s. obezitate; cor-
polenŃă.
şişmek vi. 1. a se umfla. 2. (d. ape)
a creşte, a se umfla. 3. (med.) a
se inflama, a se tumefia. 4.
(med.) a se balona, a se umfla.
554
şita s. iarnă.
şive s. 1. pronunŃie; accent. 2. su-
pleŃe, graŃie, zvelteŃe.
şivekâr, şiveli adj. graŃios, suplu,
zvelt.
şizofren s. schizofrenic.
şizofreni s. (med.) schizofrenie.
şnitzel s. şniŃel.
şofaj s. şofaj.
şofben s. centrală termică (de
apartament).
şoför, şöför s. şofer, conducător
auto; ~ ehliyeti permis de
conducere (pentru conducă-
tori auto).
şoförlük, şöförlük s. conducere
auto, şoferie.
şok s. şoc.
şoke adj. şocat; ~ etmek a şoca;
~ olmak a fi şocat.
şol pron. (arh.) acela, aceea.
şom s. (în superstiŃii) cobire;
~ ağızlı cobe.
şopar s. (fam.) copil, puşti,
băieŃaş.
şorolop s. balivernă, palavră;
minciună.
şort s. şort; pantaloni scurŃi.
şose s. şosea.
şoset s. şosetă.
şoson s. şoşon.
şov s. spectacol, reprezentaŃie;
revistă, show.
şoven s., adj. şovin.
şovenizm, şovenlik s. şovinism.
şöhret, -ti s. renume, faimă,
celebritate; reputaŃie.
şita – şuracık
şöhretli adj. renumit, faimos,
celebru; reputat.
şölen s. 1. petrecere, banchet.
2. festivitate, ceremonie.
şömine s. şemineu, cămin.
şönt, -tii s. (elec.) şunt.
şövale s. şevalet.
şövalye s. (ist.) cavaler.
şöyle adv. astfel, aşa, în acest fel;
în felul următor // ~ böyle aşa
şi aşa, potrivit; ~ dursun nu
numai că …, dar şi …; ~ki
deci, prin urmare.
şu, -nu I. pron. acela; aceea; ~
kimidir? cine e acela? II. adj.
acel; acea; ~ adam acel om //
~ bu unul şi altul; ~ndan bun-
dan de una, de alta.
şua, -aı s. rază (de lumină).
şubat, -tı s. februarie; ~ ayı luna
februarie; ~ ayında în luna
februarie.
şube s. 1. secŃie, sector; filială;
banka ~si filială de bancă.
2. ramură, diviziune; ~lere
ayırmak a ramifica, a diviza.
3. (econ.) agenŃie, filială.
şuf’a s. (jur.) preemŃiune; ~ ha-
kkı (jur.) drept de preemŃiune.
şuh adj. 1. (d. femei) jucăuşă,
ştrengară, zglobie. 2. (d. femei)
cochetă; uşuratică, frivolă.
şule s. flacără; flamă.
şura adv. colea.
şûra s. consiliu; devlet ~sı Con-
siliu de stat.
şuracık adv. (pe) aici (pe)
aproape, colea.
şûrayıdevlet – şüyu
şûrayıdevlet, -ti s. Consiliu de
stat.
şurub s. sirop (şi med.); kuvvet
~u sirop tonic.
şut s. (sport) şut; ~ çekmek a şuta.
şutör s. (sport) şuter.
şuur s. 1. minte, raŃiune. 2. con-
ştiinŃă; înŃelegere, cunoaştere
// ~unu kaybetmek a-şi pierde
cunoştinŃa.
şuuraltı, -nı s. subconştient.
şuurlu adj. conştient.
şuursuz adj. inconştient.
şuursuzca adv. în mod incon-
ştient.
şuursuzluk, -ğu s. inconştienŃă.
şübhe s. v. şüphe.
şüf'a s. (jur.) v. şuf'a.
şüheda s., pl. martiri; mucenici.
şükran s. mulŃumire, recunoş-
tinŃă, gratitudine.
şükretmek vt. (rel.) a mulŃumi, a
aduce mulŃumiri, a fi recu-
noscător.
şükür, -krü s. (rel.) mulŃumire,
recunoştinŃă, gratitudine.
şümül, -lü s. 1. cuprindere, in-
cludere; înglobare 2. caracter
exhaustiv; caracter cuprinză-
tor; amploare. 3. contingenŃă,
relaŃie.
şümüllendirmek vt. a extinde,
a-i lărgi sfera de acŃiune; a
face mai cuprinzător.
555
şümüllü adj. cuprinzător, ex-
haustiv; ~ olmak a fi cuprin-
zător.
şüphe s. 1. îndoială, neîncredere,
dubiu. 2. bănuială, suspiciune
// ~ etmek 1) a se îndoi, a fi în
dubiu, 2) a bănui, a suspecta;
~ götürmemek a fi incontes-
tabil; ~ kurdu teamă, temere;
~ yok incontestabil, neîndo-
ios.
şüpheci s., adj. sceptic; suspi-
cios.
şüphecilik, -ği s. scepticism.
şüphelendirmek vt. a trezi sus-
piciune; a face să aibă dubii.
şüphelenmek vt. a se îndoi de
…; a suspecta, a bănui.
şüpheli adj. 1. incert, nesigur,
îndoielnic. 2. (d. privire etc.)
bănuitor, suspicios. 3. (d. oa-
meni) suspect, dubios.
şüphesiz I. adj. sigur, cert, ne-
îndoielnic. II. adv. fără îndo-
ială, cu siguranŃă, cu certi-
tudine.
şüphesizlik, -ği s. lipsă de suspi-
ciune, certitudine, siguranŃă.
şürekâ s. pl. asociaŃi; parteneri.
şüt, -tü s. v. şut.
şütör s. v. şutör.
şüyu, -u s. 1. răspândire, propa-
gare; extindere. 2. divulgare,
dare în vileag, dezvăluire // ~
bulmak a fi divulgat, a fi dat
în vileag, a fi dezvăluit.
556
T
t T sm. inv. a douăzeci şi patra
literă a alfabetului limbii turce;
sunet notat cu această literă.
ta adv. 1. tocmai, până la…
2. întocmai, exact // ~ uzak-
larda görünüyor se vede hăt
departe.
taacüp s. mirare, uimire, nedu-
merire; ~ etmek a se mira, a fi
nedumerit.
taadüt s. înmulŃire, multiplicare;
~ etmek a se înmulŃi, a se
multiplica.
taafün s. putrezire, alterare; ~ et-
mek a putrezi, a se altera.
taahhüt s. obligaŃie, îndatorire,
angajament; ~ etmek a se
obliga, a se angaja.
taahhütlü adj. (d. scrisori etc.)
recomandat; ~ mektup scrie-
soare recomandată.
taahhütname s. (jur.) angaja-
ment scris.
taaluk s. legătură, raport, relaŃie
// ~ etmek a se referi la …, a
fi în legătură cu…
taallukat, -tı s. rude, apropiaŃi.
taallül s. pretext, scuză, justi-
ficare; ~ etmek a pretexta, a
justifica.
taam s. mâncare, aliment; ~ et-
mek a mânca.
taamüden adv. (jur.) cu pre-
meditare.
t – tabaklık
taamüm s. răspândire, propa-
gare, difuzare // ~ etmek. 1) a
se răspândi, a se propaga, a se
difuza; 2) a deveni cunoscut.
taammüt s. (jur.) premeditare; ~
etmek a premedita.
taaruz s. ofensivă, atac, agre-
siune; ~ etmek a ataca; ~a
geçmek a trece la ofensivă;
~a uğramak a fi atacat.
taaruzi adj. ofensiv, de atac,
agresiv.
taasup s. fanatism.
taasupkâr s., adj. fanatic.
taayyüş s. viaŃă, existenŃă, trai;
~ etmek a trăi, a exista.
tabbat, -tı s. tipărire, imprimare,
editare.
tababet, -ti s. medicină.
tabahat s. artă culinară.
tabak¹ s. farfurie; derin ~ far-
furie adâncă; düz ~ farfurie
întinsă // kayık ~ platou, tavă.
tabak² s. tăbăcar.
tabaka¹ s. 1. strat (şi geol.).
2. (fig.) categorie (socială),
pătură (socială), strat.
tabaka² s. tabacheră.
tabakhane s. tăbăcărie (atelier).
tabaklamak vt. a tăbăci.
tabaklık¹ s. raft (pentru farfurii).
tabaklık² s. tăbăcărie, meseria de
tăbăcar.
taban – tabure
taban s. 1. (anat.) talpă. 2. talpă,
pingea. 3. planşeu, podea.
4. (mat.) bază. 5. suport,
postament, soclu. 6. (geogr.)
platformă // ~ ~a zıt diametral
opus; ~ları kaldırmak a da bir
cu fugiŃii, a o întinde.
tabanca s. pistol, revolver.
tabasbus s. linguşire, linguşeală;
~ etmek a se linguşi
tabela s. 1. firmă, reclamă.
2. listă, tabel. 3. fişă medi-
cală.
tabetmek vt. a tipări, a imprima,
a edita.
tabı, -b’ı s. tipărire, imprimare,
editare.
tabi1, -i adj. legat, dependent.
tabi2, -i s. 1. tipograf. 2. editor
tabiat, -tı s. 1. natură. 2. carac-
teristică, însuşire, calitate. 3.
fire, natură, temperament. 4.
gust; discernământ; ~ sahibi
bir adam un om cu gust //
cansız ~ (art., pl.) natură
moartă; ~ bilgisi ştiinŃele na-
turale.
tabiatlı adj. cu caracter (bun sau
rău), cu fel de a fi (bun sau
rău); iyi ~ bir arkadaş un
coleg cu caracter bun.
tabiatüstü adj. v. doğaüstü.
tabiî I. adj. 1. natural; ~ ölüm
moarte naturală. 2. normal,
obişnuit. II. adv. desigur, fir-
eşte.
tabiilik, -ği s. naturaleŃe, atitu-
dine naturală.
557
tabiiyet, -ti s. 1. dependenŃă,
subordonare, apartenenŃă. 2.
(jur.) cetăŃenie, naŃionalitate.
tabiyetsiz adj. fără cetăŃenie.
tabip, -bi s. v. hekim // adli ~
medic legist.
tabir s. 1. expresie, termen.
2. interpretare, tălmăcire (de
vise). 3. semnificaŃie, sens,
înŃeles // ~ etmek a explica, a
interpreta.
tabirname s. carte cu interpretări
de vise.
tabiye s. (mil.) tactică; ~ manev-
raları manevre tactice.
tabiyeci s. (mil.) tactician.
tabla s. 1. tablă (de plăcintar),
tavă. 2. cenuşar (la sobă).
3. scrumieră. 4. taler, talger
(la balanŃă). 5. (tehn.) platou.
tabldot, -tu s. 1. meniu fix.
2. masă (la pensiune).
tablet, -ti s. tabletă, pastilă.
tablo s. 1. tablou (şi tehn.); bor-
da ~su tablou de bord;
meşhur bir ~ un tablou cele-
bru; tezyini ~ tablou decora-
tiv. 2. (fig.) privelişte, peisaj,
tablou. 3. tabel, tablă; çarpım
~ su (mat.) tabla înmulŃirii.
tabu s. tabu (şi fig.).
tabur s. 1. (mil.) batalion.
2. (fig.) mulŃime, masă.
taburcu s. externare, ieşire din
spital; ~ etmek a-i face (cuiva)
ieşirea din spital; ~ olmak a
ieşi din spital.
tabure s. taburet.
558
tabut, -tu s. (la musulmani) sicriu.
tabülatör s. tabulator (la maşina
de scris).
tabya s. (mil.) fortificaŃie, val.
Tacik s. tadjic.
Tacikçe 1. s. limba tadjică.
2. adv. în limba tadjică.
Tacikistan s. Tadjikistan.
tacil s. accelerare, iuŃire; urgen-
tare; ~ etmek a accelera, a
iuŃi, a urgenta.
tacir s. v. tüccar.
taciz s. incomodare, stânjenire,
deranjare; ~ etmek a inco-
moda, a stânjeni, a deranja, a
nu da pace.
taç1 s. 1. coroană (şi astr.); ~
giydirmek a încorona; güneş
~ı coroană solară. 2. (la mi-
rese) parură. 3. (bot.) corolă
// papalık ~ı tiară papală.
taç2 s. (sport) aut; ~ atışı arun-
carea de la tuşă.
taçdamar s. (ant.) arteră coronară.
taçlanmak vi. a se încorona.
taçlı adj. încoronat, încununat.
taçyaprağı, -nı s. (bot.) petală.
tadat s. numărare, enumerare; ~
etmek a număra, a enumera.
tadım s. (fiziol.) gust.
tadil, tedilât, -tı s. schimbare,
modificare, transformare; ~ et-
mek a schimba, a modifica, a
transforma.
tafra s. fanfaronadă, lăudăroşe-
nie; ~ satmak a se lăuda, a se
grozăvi.
tafracı s. adj. fanfaron, lăudăros.
tabut – tahammül
tafsilât, -tı s. amănunt, detaliu;
~ vermek a da amănunte.
tafsilâtlı adj. amănunŃit, detaliat;
cuprinzător.
tafsilen adv. în detaliu, în amă-
nunt, cu amănunte.
tafta s. (text.) tafta.
tagallüp s. 1. uzurpare. 2. tira-
nie; ~ etmek 1) a uzurpa, 2) a
tiraniza.
taganni s. cântat, cântare; ~ et-
mek a cânta.
tağşiş s. falsificare, contrafacere.
tağyir s. schimbare, modificare;
alterare; ~ etmek a schimba, a
modifica; a altera.
tahaccür s. împietrire, petrifi-
care; ~ etmek a împietri, a pe-
trifica.
tahaffuzhane s. carantină.
tahakkuk, -ku s. îndeplinire,
înfăptuire, realizare; ~etmek a
se îndeplini, a se înfăptui, a
se realiza // ~ ettirmek 1) a
constata, 2) a fixa.
tahakküm s. 1. dominare, domi-
naŃie; stăpânire. 2. asuprire,
exploatare // ~ etmek 1) a do-
mina, a stăpâni, 2) a asupri, a
exploata, a împila.
tahallül s. descompunere, dez-
membrare; ~ etmek a se des-
compune, a se dezmembra.
tahammüz s. oxidare.
tahammül s. 1. răbdare; supor-
tare; ~ etmek a răbda; a su-
porta. 2. îngăduinŃă, tolerare.
tahamüllü – tahlili
3. tenacitate, perseverenŃă //
~edilmez insuportabil.
tahamüllü adj. 1. răbdător; tole-
rant. 2. durabil; rezistent.
tahammülsüz adj. 1. nerăbdător,
care nu are răbdare; intole-
rant. 2. lipsit de durabilitate,
nerezistent.
tahammür s. fermentare, fer-
mentaŃie; dospire; ~ etmek a
fermenta; a dospi.
taharet, -ti s. (rel., la musul-
mani) spălare, purificare.
taharetlenmek vi.(la musul-
mani) a se purifica (prin spă-
lare) în vederea îndeplinirii
unor obligaŃii religioase.
taharrüş s. iritare, iritaŃie (şi
fig.); ~ etmek a se irita (şi fig.)
tahassun s. adăpostire; barica-
dare; ~ etmek a se adăposti, a
se baricada.
tahassür s. râvnă, dorinŃă
aprinsă (pentru ceva), poftă;
dor; ~ etmek a râvni, a năzui,
a dori.
tahassüs s. impresionare; emo-
Ńionare; ~ etmek a se emo-
Ńiona.
tahaşşüt s. adunare, acumulare,
concentare; ~ etmek a se
aduna, a se acumula; a se
strânge.
tahattur s. amintire, pomenire;
~ etmek a-şi aminti.
tahayyül s. închipuire, imagi-
naŃie; fantezie; ~ etmek a-şi
închipui, a-şi imagina.
559
tahdidat, -tı s. mărginire, res-
trângere, îngrădire.
tahdit s. limitare; delimitare;
~ etmek a limita; a delimita.
tahfif s. 1. uşurare, înlesnire, fa-
cilitare. 2. alinare, calmare //
~ etmek 1) a uşura, a înlesni,
a facilita, 2) a alina, a calma.
tahıl s. cereale, grâne.
tahin s. (bot.) susan negru; ~ hel-
vası halva din susan negru.
tahkik s. 1. cercetare, urmărire
(penală), anchetă; ~ etmek a
ancheta. 2. realizare, îndepli-
nire, înfăptuire.
tahkikat, -tı s. v. tahkik (1);
~ yapmak a investiga; a face
cercetări.
tahkim s. 1. întărire, consolidare,
fortificare. 2. (jur.) arbitraj //
~ etmek 1) a întări, a conso-
lida, a fortifica, 2) (jur.) a
arbitra.
tahkimat s., pl. fortificaŃii.
tahkir s. insultă, ofensă, jignire;
~ etmek a insulta, a ofensa, a
jigni.
tahkiye s. relatare, povestire; na-
rare; ~ etmek a relata, a po-
vesti; a nara.
tahlil s. 1. (med.) analiză; idrar~i
analiza urinei; kan~i analiza
sângelui. 2. analiză, examinare
// ~ etmek 1) (med.) a face ana-
lize, 2) a analiza, a examina.
tahlili adj. analitic; ~geometri
geometrie analitică.
560
tahlisiye s. (d. servicii) salvare;
salvamar; ~ sandalı barcă de
salvare.
tahliye s. 1. descărcare, golire.
2. eliberare, golire, evacuare.
3. (jur.) evacuare; ~ kararı
ordin de evacuare // ~ etmek
1) a descărca, a goli, 2) a
elibera, a goli, a evacua, 3)
(jur.) a evacua.
tahmil s. încărcare, umplere; ~
etmek a încărca, a umple.
tahmin s. 1. presupunere, su-
poziŃie. 2. estimare, evaluare
// ~edilmez imprevizibil;
~ etmek 1) a presupune, 2) a
estima; a evalua.
tahminen adv. aproximativ, cam,
aproape.
tahmini adj. prezumtiv, ipotetic;
probabil, presupus.
tahmis s. (d. cafea, năut) prăjit;
~ etmek a prăji (cafea, năut).
tahnit s. îmbălsămare; ~ etmek a
îmbălsăma.
Tahran s. Teheran.
tahret, -ti s. v. taharet.
tahribat, -tı s. distrugere; dete-
riorare; stricăciune.
tahribedici adj. distrugător, ni-
micitor, devastator.
tahribetmek vt. a distruge, a
nimici, a devasta.
tahrif s. denaturare, distorsio-
nare; falsificare; ~ etmek a
denatura, a falsifica, a distor-
siona.
tahlisiye – tahsisat
tahrik s. 1. impuls, imbold, în-
demn. 2. promovare, instigare;
aŃâŃare; incitare // ~ çark (tehn.)
volant; ~ edici provocator, in-
stigator; ~ etmek 1) a impul-
siona, a îndemna, 2) a impul-
siona, a imprima o mişcare, 3)
a provoca, a instiga, a aŃâŃa, a
incita; ~ gücü (fiz.) forŃă mo-
trică; ~ mekanizması (tehn.)
mecanism de transmisie.
tahrikât, -ti s. v. tahrik (2).
tahrikçi s. agent provocator.
tahrip s. distrugere, nimicire, de-
vastare // ~ edilmez indestruc-
tibil.
tahripkâr adj. distrugător, nimi-
citor, devastator.
tahrir s. scris, scriere, compu-
nere, compoziŃie; ~ etmek a
scrie // ~ heyeti redacŃie, cole-
giu redacŃional
tahrire adv. în scris, scris.
tahriş s. (med.) iritare, excitare;
~edici iritant (şi fig.); ~etmek
a irita (şi fig.).
tahsil s. 1. (fin.) percepere, înca-
sare. 2. procurare, achiziŃie.
3. studiu, învăŃătură; ~ gör-
mek a învăŃa, a studia.
tahsilât, -tı s. v. tahsil 1).
tahsildar s. perceptor.
tahsis s. 1. atribuire, afectare,
destinare, alocare (de fonduri
etc.); ~ etmek a afecta, a des-
tina, a aloca (fonduri etc.). 2.
indemnizaŃie.
tahsisat, -tı s. (fin.) alocaŃie.
taht – takılmak
taht, -tı s. tron; ~a çıkmak a se
urca pe tron // ~tan indirmek
a detrona.
tahta s. 1. scândură; çam ~sı
scândiră de brad. 2. tablă;
planşetă; yazı ~sı tablă de
scris; satranç ~sı tablă de şah
// ~ kurdu (zool.) car; ~ oyma
xilogravură; ~ oyma sanatı
xilografie; ~ oymacısı xilo-
graf; ~sı eksik (fig.) fără o
doagă.
tahtabiti, -ni, tahtakurusu, -nu
s. ploşniŃă, păduche-de-lemn.
tahtelarz adj. subteran.
tahtelbahir, -hri s. submarin.
tahtelcilt adj. subcutanat.
tahterevalli s. scrânciob (de
două persoane).
tahteşşuur s. subconştient.
tahvil s. 1. schimbare, modi-
ficare, transformare. 2. (fin.)
obligaŃiune, hârtie de valoare,
titlu de creanŃă.
tahzir s. avertizare, prevenire; ~
etmek a avertiza, a preveni.
taife s. v. tayfa.
tak, -kı s. (arhit.) arc // zafer ~ı
arc de triumf.
takaddüm s. 1. precedenŃă, fapt
petrecut anterior; premergere;
~ etmek a preceda, a pre-
merge. 2. devastare, grăbire //
~ hakkı prioritate.
takanat s. v. takıntı.
takas s. 1. schimb, troc. 2. (com.)
cliring; ~ etmek a schimba, a
face troc.
561
takat, -tı s. putere, forŃă, re-
zistenŃă; ~ getirmek a rezista
// ~ı kesilmek a se epuiza, a se
istovi, a i se tăia puterile.
takatsız adj. epuizat, istovit, ex-
tenuat; fără putere, fără vlagă.
takatsızlık, -ğı s. epuizare, vlă-
guire, istovire, osteneală, ex-
tenuare; stare de slăbiciune.
takbih s. 1. înfierare, stigmati-
zare. 2. condamnare, repro-
bare // ~ etmek 1) a înfiera, a
stigmatiza, 2) a condamna, a
reproba.
takdim s. 1. oferire, dare. 2. o-
fertă. 3. prezentare, recoman-
dare. 4. preferinŃă, predilecŃie
// ~ etmek 1) a oferi, a da, 2) a
prezenta, a recomanda 3) a
prefera.
takdir s. 1. apreciere, preŃuire.
2. apreciere, evaluare, esti-
mare. 3. aprobare, acceptare,
încuviinŃare. 4. predestinare,
soartă, destin // ~ etmek 1) a
aprecia, a preŃui, 2) a aprecia,
a evalua, a estima, bu ~de în
acest caz; geldiği ~de în caz
că vine.
takdirname s. diplomă de merit.
takdis s. 1. (rel.) binecuvântare;
~ etmek a binecuvânta. 2. sfin-
Ńire, sanctificare.
takı s. 1. podoaba, ornament. 2.
(gram.) sufix.
takılgan adj. plictisitor, agasant.
takılmak vi. 1. a fi legat, a se
ataşa, a se alătura. 2. (fig.) a
562
se lega, a se ataşa, a se
alătura, a se crampona.
takım s. 1. grup, grupare. 2. ta-
câm, serviciu, çay ~ı serviciu
de ceai, kahve ~ı serviciu de
cafea, kristal ~ı serviciu de
cristal, sofra ~ı serviciu de
masă. 3. trusă, garnitură,
pergel ~ı trusă de compasuri,
yatak ~ı garnitură de pat.
4. echipă (şi sport), işçi ~ı
echipă de muncitori, futbol ~ı
echipă de fotbal. 5. portŃiga-
ret. 6. (mil.) pluton. 7. (biol.)
ordin. 8. (gram.) îmbinare
atributivă // gümüş ~ı argin-
tărie, tabak ~ı veselă.
takımada s. (geogr.) arhipelag.
takınak s. obsesie.
takınaklı adj. obsesiv.
takınmak I. vt. a pune (o biju-
terie, podoabe); a îmbrăca.
II. vi. a lua (o anumită) înfă-
Ńişare, a da impresie de ...;
ciddi bir hal ~ a lua o mină
de om serios.
takıntı s. 1. adaos, supliment; com-
pletare. 2. restanŃă. 3. examen
restant, restanŃă. 4. obsesie.
takırdamak vi. a Ńăcăni.
takırdatmak vt. a produce zgo-
mot prin ciocnituri.
takır takır adv. cu Ńăcănituri; ~
etmek a Ńăcăni.
takırtı s. Ńăcănit, Ńăcănitură.
takırtukar adv. v. takır takır.
takışmak vi. 1. a se lega, a se ata-
şa; a se alătura. 2. a se asambla.
takım – takoz
takıştırmak vt. 1. a lega; a ataşa;
a alătura. 2. a asambla.
takızafer s. arc de triumf
takibat, -ti s. urmărire; prigoană,
persecuŃie.
takiben adv. imediat după, de
îndată după.
takim s. sterilizare.
takip s. 1. urmărire, suprave-
ghere. 2. prigoană, persecuŃie
// ~ edilecek yol rută; ~ etmek
1) a urmări, a supraveghea,
2) a prigoni, a persecuta.
takipçi s. urmăritor.
takipsizlik, -ği s. (jur.) neurmă-
rire; ~ kararı (jur.) hotărâre
judecătorească de neurmărire
judiciară.
takkadak adv. brusc, dintr-o
dată, pe neaşteptate.
takke s. tichie.
tekla s. tumbă; ~atmek a face
tumbe.
taklit, -di s. 1. imitare; imitaŃie;
~etmek a imita. 2. simulare,
prefăcătorie. 3. copie, copiere.
taklitçi s. imitator.
takma I. s. legare; ataşare; fi-
xare. II. adj. artificial, fals //
~ ad pseudonim; poreclă; ~
diş proteză dentară; ~ saç
perucă.
takmak vt. 1. a adăuga; a ataşa.
2. a-şi pune, a purta (oche-
lari, bijuterii etc.). 3. a pune/a
da un nume, a numi; a de-
numi // lakap ~ a porecli.
takoz s. (tehn.) pană.
takriben – talihsizlik
takriben adv. aproximativ, circa;
în jur de.
takrip s. apropiere; ~ etmek a
apropia.
takrir s. 1. povestire, relatare;
expunere. 2. informare, raport
// ~etmek 1) a povesti, a
relata; a expune, 2) a informa,
a raporta.
takriz s. laudă, elogiu.
taksa s. taxă (plătită de pri-
mitorul unui plic fără timbru).
taksi s. taxi; ~ durağı staŃie de taxi.
taksim s. 1. distribuire, împăr-
Ńire, divizare; ~ etmek a dis-
tribui, a împărŃi. 2. (mat.) îm-
părŃire // ~edilmez indivizibil.
taksimetre s. taximetru.
taksir s. 1. micşorare, reducere.
2. scurtare, prescurtare. 3. gre-
şeală, vină; vinovăŃie.
taksirat, -ti 1. păcat 2. greşeală,
eroare. 3. (fam.) destin,
soartă, scrisă, ursită.
taksit,-ti s. (fin.) rată; ~le almak
a cumpăra în rate; ~le ödemek
a plăti în rate; ~le satmak a
vinde în rate.
taksonomi s. taxonomie.
tak tak intrej. cioc cioc.
takt, -ti s. tact, bun simŃ; ~ sa-
hibi (om) cu tact.
taktik s. v. tabiye.
taktir s. distilare; ~ etmek a distila.
tak tuk intrej. v. tak tak.
takunya, takunye s. galenŃi
563
takva s. viaŃă dusă în rugăciuni;
viaŃă de pustnic; purificare
prin rugăciuni.
takvim s. calendar; ~ yılı an
calendaristic
takviye s. consolidare, întărire; ~
etmek a consolida, a întări.
takviyeli adj. consolidat, întărit.
talak, -kı s. divorŃ (în islam).
talakat, -ti s. elocinŃă, elocvenŃă.
talan s. prădare, jefuire; ~ etmek
a prăda, a jefui.
talaş s. talaş.
talaz s. val, talaz.
talebe s. elev, şcolar // üniversite
~si student.
talep s. 1. deziderat, cerinŃă;
pretenŃie, revendicare; ~ et-
mek a cere, a revendica. 2. ce-
rere (şi com.); arz ve ~ (com.)
cerere şi ofertă.
talepname s. cerere (scrisă).
taler s. taler (monedă).
tâli adj. secundar; auxiliar // ~
bölüm subdiviziune; ~ yol
drum lateral.
talih s. 1. soartă, destin. 2. noroc,
baftă, şansă // ~ kuşu noroc
chior; ~ i yaver gitmek a da
norocul peste el; ~ ine küs-
mek a se plânge de aşa noroc.
talihli adj. norocos; ~ adam om
norocos; băftos.
talihsiz adj. nenorocos, ghinio-
nist.
talihsizlik, -ği s. nenoroc, ne-
şansă, ghinion; necaz.
564
talik, -kı s. 1. amânare; sus-
pendare; ~ etmek a amâna a
suspenda. 2. condiŃionare;
stipulare. 3. (d. literele arabe)
scriere talik (scriere cursi-
vă/aplecată).
talika s. teleagă.
talim s. învăŃământ; instrucŃie (şi
mil.); ~ etmek a instrui; as-
kerlik ~ i instrucŃie militară; ~
ve terbiye instrucŃie şi învă-
Ńământ.
talimat, -ti s. instrucŃiune, direc-
tivă; ~ almak a primi instruc-
Ńiuni; ~ vermek a da instruc-
Ńiuni; ~ a göre conform in-
strucŃiunilor; ~ a uymak a se
conforma (instrucŃiunilor).
talimatname s. ordin, dispoziŃie.
talimgâh s. (mil.) tabără de
instrucŃie.
talimli adj. 1. instruit 2. dresat.
talimname s. (mil.) regulament.
talip adj. 1. doritor, dornic (de).
2. petiŃionar. 3. pretendent.
4. cumpărător; ~ olmak a
vrea, a dori.
talk, -kı s. (geol.) talc; ~ pudrası
pudră de talc.
talkım s. (bot.) inflorescenŃă.
talkın s. v. telkin.
Talmut s. (rel.) Talmudul.
taltif s. 1. dezmierdare, mân-
gâiere, alintare. 2. răsplată,
recompensă; gratificaŃie; ~ et-
mek 1) a răsplăti, a recom-
pensa, 2) a premia, a grati-
talik – tambur
fica, 3) a premia, a înmâna un
ordin/o decoraŃie.
talveg s. (geogr.) talveg.
tam I. adj. 1. întreg; complet;
~ sayı (mat.) număr întreg;
~ basım ediŃie completă.
2. exact, precis, fix; ~ bir ay
fix o lună. 3. exact; perfect.
II. adv. întocmai, exact.
tamah s. lăcomie, aviditate;
zgârcenie, avariŃie; ~etmek a
se lăcomi.
tamahkâr adj. lacom, avid.
tamahkârlık, -ğı s. v. tamah.
tamalgı s. (filoz., psih.) aper-
cepŃie.
tamam I. adj. 1. terminat, ispră-
vit, gata. 2. întreg, complet;
~ etmek a întregi, a completa.
II. intrej. 1. gata!, destul!,
ajunge! 2. gata!, porniŃi!, la
drum! // ~ı ~ına în întregime.
tamamen adv. întru totul, cu
desăvârşire, completamente.
tamamla(n)ma s. completare,
întregire.
tamamlamak vt. a completa, a
întregi.
tamamlanmak vi. a se completa,
a se întregi.
tamamlayıcı adj. 1. complemen-
tar; suplimentar; întregitor.
2. constitutiv, alcătuitor; ~ren-
kler culori complementare.
tambölen s. (mat.) divizor.
tambur s. (muz.) tambur (instru-
mentul muzical, cu coarde,
tambura – tanılanmak
principal în interpretarea
muzicii clasice turce).
tambura s. (muz.) un gen de in-
strument muzical cu coarde.
tamburi s. cântăreŃ de tambur.
tamgün s. program complet de
lucru, full-time.
tamik s. adâncime, aprofundare.
tamim s. 1. circulară, dispoziŃie
(scrisă). 2. propagare, răspân-
dire; difuzare; comunicare.
tamir s. reparare, reparaŃie; reno-
vare; ~atölyesi atelier de
reparaŃii; ~etmek a repara, a
renova.
tamirat, -tı s. reparaŃii.
tamirci s. 1. reparator. 2. depa-
nator, reparator. 3. instalator.
tamirhane s. atelier de reparaŃii
(auto).
tamlama s. (gram.) determinare.
tamlanan s. adj. (gram.) deter-
minat.
tamlayan s., adj. (gram.) de-
terminant; atribut.
tampon s. (tehn., med.) tampon.
tamsayı s. (mat.) număr întreg.
tamtam s. (muz.) tam-tam.
tamu s. v. cehennem.
tamusal adj. infernal; drăcesc,
diabolic.
tan s. zori // ~ atıyor se lumi-
nează / se crapă de ziuă.
tanassur s. (rel.) primirea creş-
tinismului, botezul în religia
creştină, creştinare; ~ etmek a
se creştina.
tanbur s. (muz.) v. tambur.
565
tandans s. tendinŃă.
tandır s. vatră; cuptor (în pă-
mânt).
tane s. 1. bucată; exemplar; iki ~
şeker două bucăŃi de zahăr.
2. bob, grăunte; üç mısır ~si
trei boabe de porumb. 3. gra-
nulă.
tanen s. (chim.) tanin.
tangent, -ti, tanjant, -ti s. (mat.)
tangentă.
tangırdamak vi. 1. a zdrăngăni .
2. (d. trăsuri) a (h)urui.
tangır tangır interj. zang zang!
tangırtı s. 1. zdrăngănit, zăn-
gănit. 2. (d. trăsuri) huruit.
tangır tungur interj. v. tangır
tangır.
tango s. tangou.
tanı s. (med.) diagnostic.
tanıdık, -ğı s. adj. cunoscut.
tanık, -ği s. 1. martor; görgü ~ı
martor ocular; savunma ~ı
(jur.) martor al apărării.
2. (fig.) mărturie, dovadă // ~
çağırmak (jur.) a cita; ~ din-
lenmesi (jur.) audierea mar-
torilor; ~ ifadesi (jur.) depo-
ziŃie; ~ olmak a fi martor.
tanıklamak vt. (jur.) a dovedi, a
proba, a argumenta.
tanıklık, -ğı s. depunere de măr-
turie; ~ etmek a depune măr-
turie; a fi martor.
tanılama s. diagnosticare.
tanılamak vt. a diagnostica.
tanılanmak vi. a se diagnostica;
a fi diagnosticat.
566
tanılmak vi. v. tanınmak.
tanım s. definire; precizare.
tanımak vt. 1. a cunoaşte, a şti. 2. a
recunoaşte, a deosebi. 3. a dis-
tinge, a identifica. 4. a accepta, a
admite; a fi de acord (cu).
tanımlama s. v. tanım.
tanımlamak vt. a defini; a stabili
cu precizie.
tanımlanmak vi. a fi definit, a fi
stabilit cu precizie.
tanınmak vi. 1. a fi cunoscut, a
fi vestit. 2. a se şti, a se
cunoaşte. 3. a se recunoaşte, a
se deosebi. 4. a se distinge, a
se identifica. 5. a se cunoaşte,
a se remarca.
tanınmış adj. 1. cunoscut, ştiut.
2. renumit, vestit.
tanış s. cunoscut, cunoştinŃă.
tanışık adj. cunoscut; ~ çıkmak a
fi vechi cunoştinŃe.
tanışmak vi. a se cunoaşte (cu
cineva), a face cunoştinŃă (cu
cineva).
tanıştırmak vt. a recomanda (pe
cineva), a face prezentările; a
face cunoştinŃă cu cineva.
tanıt s. probă, dovadă.
tanıtıcı adj. 1. care explică, care
face cunoscut; lămuritor; ca
ghid. 2. (substantiv) prezen-
tator.
tanıtlama s. probare, dovedire;
demonstrare.
tanıtlamak vt. a proba, a dovedi;
a demonstra.
tanılmak – tanrılaştırma
tanıtlanmak vi. a se proba, a se
dovedi; a se demonstra.
tanıtma s. recomandare, prezen-
tare // ~ iaânı/yazısı (econ.)
prospect; ~ yazıları generic
(de film); ~yazısı recoman-
dare scrisă.
tanıtmacı s. comisionar.
tanıtmalık, -ğe s. prospect.
tanıtmak vt. a face cunoscut, a
prezenta; a recomanda.
tanin s. (chim.) tanin, acid tanic.
tanjant, -tı s. (geom.) tangentă.
tank, -kı s. (mil.) tanc // ~ lı
vagon vagon-cisternă.
tankçı s. tanchist.
tanker s. tanc petrolier.
tanksavar s. (mil.) armă antitanc.
tan(la)mak vi. v. şaşmak.
tannan adj. ce rezonanŃă, vi-
brant.
tannanlık s. (muz.) rezonanŃă.
Tanrı s. (domnul) Dumnezeu // ~
misafiri musafir nepoftit.
tanrıbilim s. teologie.
tanrıbilimsel adj. teologic.
tanrıcı s. teist.
tanrıcılık, -ğı s. (filoz.) teism.
tanrıça s. zeiŃă.
Tanrı Dağları, -nı s. MunŃii
Tian-Şan.
tanrıdoğum s. teogonie.
tanrıkuşu,-nu s. păun.
tanrıkayral adj. providenŃial.
tanrılaşmak vi. a fi divinizat/
deificat.
tanrılaştırma s. apoteoză; divi-
nizare.
tanrılaştırmak – taraf
tanrılaştırmak vt. a diviniza, a
deifica.
tanrılık, -ği s. divinitate.
tanrısal adj. divin.
tanrısız s., adj. ateu.
tanrısızlık, tanrıtanımazlık s.
ateism.
tanrıtanımaz s., adj. ateu
tansık, -ğı s. minune, miracol.
tansiyometre s. tensiometru.
tansiyometri s. tensiometrie.
tansiyon s. (med., fiz.) tensiune;
düşük ~ (med.) hipotensiune;
yüksek ~ (med.) hipertensiune.
tantal, -li s. (chim.) tantal.
tantana s. grandoare, pompă,
somptuozitate.
tantanalı adj. grandios, pompos,
somptuos.
tanyeli, -ni s. briză/adiere (de
dimineaŃă).
tanyeri, -ni s. auroră, zori;
~ ağarmak a se miji de zori.
Tanzaniya s. Tanzania.
Tanzanyalı s., adj. tanzanian.
tanzif s. curăŃenie; ~ etmek a curăŃa.
tanzifat, -tı s. salubritate.
tanzim s. 1. orânduire, organi-
zare, aranjare. 2. reglemen-
tare, aranjare // ~ etmek 1) a
orândui, a organiza, a aranja,
2) a reglementa.
Tanzimat, -tı s. (ist.) reforme
(politice în Imperiul Otoman,
în anul 1839); ~ devri perioa-
da reformelor politice (1839-
1876) în Imperiul Otoman.
567
tanzimat, -ti s., pl. reforme
administrative.
tapa s. dop; buşon; astupătoare.
tapalamak vt. a astupa cu dop, a
pune dop.
tapalı adj. cu dop, astupat cu dop.
tapan s. grapă (de lemn).
tapı s. idol.
tapınak s. templu.
tapınma s. 1. idolatrizare, cult.
2. (fig.) adoraŃie, veneraŃie.
tapınmak vt. 1. a idolatriza.
2. (fig.) a adora, a venera.
tapırtı s. tropăit.
tapir s. (zool.) tapir.
tapmak vi. (rel.) a se închina (şi
fig.).
tapu s. titlu de proprietate; ca-
dastru.
tapulamak vt. a cadastra, a în-
scrie în cadastru.
taraça s. terasă.
taraf s. 1. parte, direcŃie, sens.
2. loc, Ńinut, regiune. 3. mar-
gine, latură. 4. grup, grupare;
parte (şi jur.) // bir ~ a
bırakmak a lăsa la o parte; bir
~ a komak/koymak a pune
deoparte; bir ~ ta într-o parte;
bir ~tan dintr-o parte; hangi
~tan? din ce parte? her ~ta
peste tot, în toate părŃile; her
~tan din toate părŃile; öbür
~ta în cealaltă parte; ~ tutmak
a părtini; ~ tutmamak a fi
imparŃial; ~ almak a lua parte,
a participa; muharip ~lar
568
părŃi beligerante; akit ~lar
părŃi contractante.
tarafgir s., adj. părtinitor.
tarafgirlik, -ği s. părtinire.
tarafsız adj. imparŃial; neutru; ~
cins (gram.) genul neutru; ~
devlet (jur.) stat neutru.
tarafsızlık, -ğı s. imparŃialitate;
neutralitate.
taraftar s., adj. susŃinător, par-
tizan, aderent; ~ olmak a fi
partizan.
tarak, -ğı s. 1. pieptene. 2. greblă.
3. darac. 4. spată (la războiul
de Ńesut). 5. creastă (la pă-
sări). 6. branhie (la peşti). 7.
(anat.) metacarp.
tarakçı s. pieptănar.
taraklama s. 1. dărăcire, dărăcit.
2. greblare. 3. dragare.
taraklamak vt. 1. a dărăci; a
scărmăna, a pieptăna (lână).
2. a grebla. 3. a draga.
taranmak vi. 1. a se pieptăna. 2.
(d. lână) a fi dărăcit, a fi
scărmănat. 3. a se grebla. 4. a
fi dragat.
tarazlamak vt. a destrăma, a
deşira.
tarçın s. (bot.) scorŃişoară.
tard s. v. tart.
tardetmek vt. 1. a goni, a izgoni,
a alunga. 2. a exclude, a eli-
mina.
taret, -ti s. (mil.) turelă.
tarh s. 1. (mat.) scădere. 2. im-
punere, aplicare de impozite.
3. strat de flori, răzor.
tarafgir – tarihçilik
tarhana s. supă cu pesmeŃi.
tarhetmek vt. 1. a scade, a scădea.
2. (d. impozite) a impune.
tarhun s. (bot.) tarhon.
tarım s. agricultură // ~ bilgisi
agronomie; ~ işçisi muncitor
agricol; ~ makinası maşină
agricolă; ~ mühendisi inginer
agronom; ~ uzmanı agronom;
~ ürünü produs agricol.
tarımbilim s. agricultură.
tarımcı s. agricultor.
tarımsal adj. agricol.
tarif s. explicare, descriere, de-
finire; ~ etmek a explica, a
descrie, a defini // ~ edilmez
inexplicabil.
tarife s. 1. tarif; listă de preŃuri.
2. prospect. 3. (în transpor-
turi) orar, mers; tren ~si mer-
sul trenurilor.
tarih s. 1. dată (calendaristică);
hangi ~te doğdunuz? pe ce
dată v-aŃi născut?; doğum ~i
data naşterii; evlenme ~i data
căsătoriei; ölüm ~i data dece-
sului. 2. istorie; Đlk Çağ/
Zamanlar ~i istoria antică;
orta çağ ~i istoria Evului
mediu; modern ~, Çağdaş
Zamanlar ~i istoria modernă;
genel ~ istorie generală; sa-
natlar ~i istoria artelor // ~
koymak a data, a pune data.
tarihçe s. istoric; olayların ~si
istoricul evenimentelor.
tarihçi s. istoric; istoriograf.
tarihçilik, -ği s. istoriografie.
tarihi – tasallut
tarihi adj. v. tarihsel.
tarihli adj. datat, cu data de.…
tarihöncesi, -ni s. preistorie.
tarihsel adj. istoric; ~ anıt mo-
nument istoric; ~ dilbilim
lingvistică istorică; ~ gramer
gramatică istorică; ~ olaylar
evenimente istorice.
tarihsiz adj. nedatat, fără dată.
tarik, -kı s. v. yol.
tarikat, -tı s. (rel., la musul-
mani) ordin, sectă.
tarikatçı s. sectant; adept al unei
secte.
tarla s. câmp, tarla // ~ açmak a
desŃeleni.
tarlakuşu, -nu s. (zool.) ciocâr-
lie.
tart s. 1. izgonire, alungare. 2. ex-
cludere, eliminare.
tartaklamak vt. 1. a zgâlŃâi, a
scutura. 2. a îmbrânci, a în-
ghionti.
tartı s. 1. cântărire, cântărit. 2.
greutate, pondere. 3. (astr.)
BalanŃa. 4. măsură (şi lit.); ~
birimi unitate de măsură.
tartıbilim s. prozodie; metrică.
tartıl adj. cantitativ; ~ çözünleme
(chim.) analiză cantitativă.
tartılabilir adj. ponderabil.
tartılabilme s. ponderabilitate.
tartılı adj. 1. cântărit. 2. măsurat.
tartım s. (muz.) ritm; măsură.
tartımlı adj. (muz.) ritmat; ca-
denŃat.
tartımsal adj. ritmic.
tartışılmak vi. a fi dezbătut.
569
tartışma s. 1. controversă, dis-
pută, polemică. 2. discuŃie,
dezbatere; bilimsel ~ dezba-
tere ştiinŃifică.
tartışmacı s. participant la dez-
batere.
tartışmak I. vi. a se măsura (cu
cineva), a-şi încerca pute-
rile. II. vt. a discuta, a dez-
bate.
tartmak vt. 1. a cântări. 2. a ba-
lansa, a legăna. 3. (fig.) a
cumpăni, a chibzui, a cântări.
4. (fig.) a examina, a cerceta,
a studia (amănunŃit).
tarumar adj. spulberat, risipit,
împrăştiat // ~ etmek a dis-
truge, a nimici.
tarz s. 1. mod, fel, manieră.
2. mod, metodă, procedeu.
3. (în artă) gen, stil; eski ~da
în stil vechi; ifade ~ı gen/
formă de exprimare; gotik
~da în stil gotic.
tarziye s. scuză; ~ vermek a se
scuza; a cere scuze/iertare.
tas s. 1. cupă; tas. 2. lighean.
tasa s. grijă, îngrijorare, temere;
nelinişte; ~ çekmek/etmek a fi
îngrijorat.
tasalanmak vi. a se nelinişti, a fi
îngrijorat, a se îngrijora.
tasalı adj. îngrijorat, neliniştit;
necăjit.
tasallut, -tu s. molestare, mal-
tratare, brutalizare; ~ etmek a
molesta, a maltrata.
570
tasallüp s. 1. întărire, solidifi-
care. 2. (med.) scleroză; ~ et-
mek 1) a se întări, a se soli-
difica, 2) (med.) a se scleroza.
tasannu, -u s. v. yapmacık.
tasar s. v. plan.
tasarı s. proiect; schiŃă // kanun
~sı proiect de lege; ~ geo-
metri geometrie descriptivă.
tasarım s. 1. (psih.) reprezentare.
2. idee, concept. 3. desen;
schiŃă. 4. imagine.
tasarımlamak vt. 1. (psih.) a re-
prezenta. 2. a desena, a schiŃa;
a proiecta.
tasarımlı adj. 1. reprezentativ.
2. proiectat; imaginat.
tasarlama s. plănuire, proiec-
tare; intenŃie.
tasarlamak vt. a plănui, a pro-
iecta; a intenŃiona.
tasarruf s. 1. chibzuială, spirit
gospodăresc. 2. economisire,
economie; ~ sandığı (fin.)
Casă de economii. 3. pose-
siune, proprietate // ~ etmek
1) a economisi, 2) a avea, a
poseda.
tasarruflu adj. 1. chibzuit, (bun)
gospodar. 2. econom. 3. ief-
tin, convenabil.
tasavvuf s. misticism islamic,
sufism.
tasavvur s. 1. închipuire, imagi-
naŃie. 2. gând, intenŃie; plan,
proiect // ~ etmek 1) a-şi în-
chipui, a-şi imagina, 2) a plă-
tasallüp – tasni
nui, a intenŃiona, a avea de
gând.
tasdik, -ki s. 1. aprobare, confir-
mare, atestare; ~ etmek a
aproba, a confirma, a atesta.
2. legalizare; certificare; omo-
logare.
tasdikli adj. legalizat; ~ suret
copie legalizată.
tasdikname s. certificat; atestat.
tasfiye s. 1. purificare, rafinare.
2. (fin.) lichidare; ~ etmek a
lichida // petrol ~ fabrikası
rafinărie de petrol.
tasfiyeci s. (filoz.) purist.
tasfiyecilik, -ği s. (filoz.) purism.
tasfiyehane s. rafinărie (d. pe-
trol).
tashih s. corectare, îndreptare; ~
etmek a corecta, a îndrepta.
tasım s. (filoz.) silogism.
tasımlamak vt. 1. a plănui; a
poiecta. 2. a estima, a aprecia.
tasımsal adj. (log.) silogistic.
taslak, -ğı I. s. schiŃă, ciornă. II.
adj. pretins, aşa-zis.
taslaklama s. schiŃare; eboşare.
taslaklamak vt. a schiŃa; a
eboşa.
tasmin s. v. tasarlama.
tasni s. 1. efectuare, realizare;
producere. 2. scorneală, năs-
cocire. 3. (filoz.) ficŃiune // ~
etmek 1) a efectua, a realiza,
a produce, 2) a scorni, a năs-
coci.
tasnif – taşlamak
tasnif s. repartizare, distribuire;
clasificare; ~ etmek a clasi-
fica.
tasrif s. v. çekim.
tasvip s. aprobare, încuviinŃare,
asentiment; ~ etmek a aproba,
a încuviinŃa.
tasvir s. 1. descriere, zugrăvire;
~ etmek a descrie, a zugrăvi.
2. fotografie.
taş s. 1. piatră. 2. piatră preŃi-
oasă. 3. (med.) calcul, piatră.
4. (geol.) rocă. 5. (sport)
piesă; satranç ~ı piesă de şah
// ~ atmak 1) a da/a arunca cu
piatra, 2) a fi răutăcios; ~
çatlasa cu orice preŃ; dikili ~
obelisc; yeşim ~ı (geol.) jad;
~ baskısı litografie; ~ devri
epoca de piatră; ~ kesilmek a
împietri, a înlemni; ~ üstünde
~ bırakmamak a şterge/a rade
de pe faŃa pământului; ~a
tutmak a arunca cu pietre (în
cineva).
taşbalığı s. (iht.) Ńipar.
taşak, -ğı s. (anat.) testicul.
taşbebek, -ği s. păpuşă; ~ gibi
frumoasă (ca o păpuşă).
taşbilim s. petrologie.
taşçı s. pietrar.
taşeron s. 1. furnizor interme-
diar. 2. antreprenor.
taşıl s. fosilă.
taşılbilim s. paleontologie.
taşılbilimci s. paleontolog.
taşıllaşma s. petrificare, petrifi-
caŃie.
571
taşıllaşmak vi. a se petrifica.
taşımacı s. transportator; cărăuş.
taşımak vt. 1. a transporta, a
căra. 2. a poseda, a purta/a
avea asupra sa; silâh ~ a purta
armă // ad ~ a purta un nume.
taşınabilir adj. transportabil;
portabil.
taşınca s. taxi; ~ sayacı taxi-
metru.
taşınır adj. transportabil; porta-
bil; mobil.
taşınmak vi. 1. a se transporta, a se
căra. 2. a se muta, a-şi schimba
domiciliul // düşünüp ~ a-şi
frământa mintea; a judeca.
taşıt, -tı s. vehicul, mijloc de
transport.
taşıyıcı s. transportator.
taşikari s. (med.) tahicardie.
taşkın I. adj. (d. ape) revărsat;
debordant, năvalnic, vijelios,
impetuos (şi fig.). II. s. re-
vărsare (d. ape); inundaŃie.
taşkınlık, -ğı s. 1. impetuozitate,
ardoare, înfocare. 2. turbu-
lenŃă, gălăgie, mult zgomot;
revoltă; nesupunere.
taşkıran s. 1. (tehn.) concasor.
2. (bot.) pătrunjel de câmp.
taşkırançiçeği, -ni s. (bot.) floa-
re-de-colŃ, floarea-reginei/-
doamnei.
taşkömür s. huilă.
taşküre s. litosferă.
taşlamak vi. 1. a arunca cu pietre
(în cineva), a lapida. 2. (fig.)
a ironiza, a lua în zeflemea.
572
taşlaşma s. petrificare.
taşlaşmak vi. a se petrifica.
taşma s. v. taşkın (II).
taşmak vi. 1. (d. ape) a se re-
vărsa, a deborda, a ieşi din
albie. 2. (d. lichide) a debor-
da, a da pe dinafară (din vas);
a da în foc. 3. (fig.) a se emo-
Ńiona; a se entuziasma, a se
înflăcăra.
taşmantarı, -nı s. (bot.) mână-
tarcă.
taşpamuğu, -nu s. azbest.
taşra s. provincie, oraş de pro-
vincie; Ńară.
taşralı s., adj. provincial.
taşyağı s. petrol lampant.
taşyuvarı, -nı s. (geol.) litosferă.
taşyürekli adj. nemilos, inuman,
crud.
Tat s. tat, taŃi (o populaŃie de
origine iraniană din zona
Mării Caspice).
tat, -dı s. 1. gust; savoare; ~ı
tuzu yok fără nici un gust;
~ına varmak a da de gustul....
2. plăcere; desfătare; ~ almak
a simŃi plăcere. 3. gust dulce,
dulceaŃă // ~ını çıkarmak a se
delecta; ~ını kaçırmak a exa-
gera.
Tatar s. tătar.
tatar s. (ist.) olac, curier; poştaş.
tatarböreği- ni s. colŃunaş(i).
Tatarca s., adv. tătăreşte, (în)
limba tătară.
tatarcık, -ğı s. (zool.) ŃânŃar de
nisip.
taşlaşma – tatminkâr
Tataristan s. Tatarstan.
tatbik, -ki s. 1. aplicare, adop-
tare; ~ etmek a aplica, a
adopta. 2. înfăptuire, îndepli-
nire, realizare.
tatbikat, -tı s. pl. 1. aplicaŃie;
practică. 2. (mil.) manevre,
exerciŃii militare.
tatil s. 1. vacanŃă. 2. zi liberă, zi
de odihnă. 3. pauză, odihnă.
4. întrerupere, oprire, suspen-
dare; ~ günü 1) zi de re-
paus/odihnă, 2) zi liberă; ~
köy sat de vacanŃă; ~ olmak (d.
instituŃii, afaceri) a fi închis;
~e girmek a intra în vacanŃă.
tatlandırmak vt. a da gust; a
îndulci.
tatlı I. adj. 1. dulce; ~ elma măr
dulce. 2. (fig.) frumos, drăguŃ,
dulce. 3. (fig.) scump, iubit.
4. (d. voce) plăcut, melodios.
5. (d. culori) estompat, pal,
plăcut. 6. (d. climă) plăcut,
moderat, temperat. II. s. dul-
ceaŃă; gül ~sı dulceaŃă de
trandafiri.
tatlıca adj. dulceag, dulciu.
tatlılaşmak vi. a se îndulci.
tatlılaştırmak vt. a îndulci.
tatlımsı adj. dulceag.
tatmak, -ar vi., vt. a gusta (şi
fig.); a degusta.
tatmin s. mulŃumire, satisfacŃie;
~ etmek a mulŃumi, a satis-
face.
tatminkâr adj. mulŃumitor, sa-
tisfăcător.
tatminsizlik – tayfun
tatminsizlik, -ği s. insatisfacŃie,
nesatisfacere, sentiment de
neîmplinire.
tatsal adj. gustativ.
tatsız adj. fără gust; searbăd, fad;
insipid.
tatsızlanmak, tatsızlaşmak vi.
a-şi pierde gustul, a deveni
negustos/fad/searbăd.
tatsızlık, -ğı s. 1. lipsă de gust.
2. (fig.) prost gust. 3. (fig.) bă-
taie de cap, probleme, greutăŃi.
tatula s. (bot.) ciumăfaie, laur.
taun s. ciumă.
tav s. 1. (tehn.) încălzire, incan-
descenŃă. 2. (d. rufe) udare,
stropire. 3. (la animale) gră-
sime.
tava s. 1. tigaie. 2. tavă (de copt).
3. friptură la tavă.
tavaf s. (în Islam) ritualul mer-
sului în jurul Sfintei Kaaba.
tavan s. tavan, plafon // ~ arası
mansardă.
tavcı s. şmecher, escroc.
taverna s. tavernă.
tavır, -vrı s. 1. Ńinută, poziŃie.
2. atitudine, comportare, po-
ziŃie. 3. înfumurare, îngâm-
fare, aroganŃă // ~ almak a lua
atitudine.
tavik, -kı s. delăsare; nepăsare,
neglijenŃă.
taviz s. 1. înlocuire, substituire.
2. despăgubire, compensaŃie.
3. concesie, îngăduinŃă; ~
vermek a face concesii, ~ ver-
memek a nu face concesii.
573
tavizci adj. îngăduitor, concesiv;
indulgent.
tavla1 s. grajd (de cai).
tavla2 s. table (joc); ~ oynamak a
juca table.
tavlamak vt. 1. a umezi, a uda;
a stropi (înainte de a călca
cu fierul de călcat). 2. (fig.)
a înşela, a păcăli; a escro-
ca. 3. (fig.) a ademeni; a
corupe.
tavsiye s. sfat, povaŃă; recoman-
dare; ~ etmek a sfătui, a re-
comanda.
tavşan s. iepure; ada ~ı iepure-
de-casă.
tavşancıl s. (ornit.) iepurar.
tavşandudağı, -nı s. buză de ie-
pure.
tavşankulağı, -nı s. (bot.) cic-
lamă.
tavuk s. găină; yaban ~u găină
sălbatică.
tavukçu s. găinar.
tavukgöğsü, -nü s. ciulama (de
pasăre).
tavukkarası s. (pop., med.) orbul
găinilor.
tavus s. (ornit.) păun.
tavzih s. lămurire, clarificare.
tay s. mânz.
taya s. v. dadı.
tayf s. (fig.) spectru; güneşin ~ı
spectru solar // ~ analizi
analiză spectrală.
tayfa s. (mar.) echipaj.
tayfölçer s. spectometru.
tayfun s. (geogr.) taifun.
574
tayga s. taiga.
tayın s. (mil.) raŃie, tain // ~ ek-
meği pâine soldăŃească.
tayin s. 1. stabilire, determinare,
fixare. 2. repartizare, distri-
buire // ~ etmek 1) a stabili; a
determina, a fixa, 2) a repar-
tiza, a distribui.
tayip s. blamare, reprobare.
Tayland s. Tailanda.
Taylandlı s., adj. tailandez.
Tayvan s. Taivan.
tayyar adj. zburător.
tayyare s. v. uçak.
tayyareci s. v. uçakçı.
tayyetmek vt. a scoate; a eli-
mina.
tayyör s. taior, costum-taior.
tazallüm s. plângere, reclamaŃie;
văicăreală, lamentaŃie.
tazammun s. includere, îngloba-
re, cuprindere; ~ etmek a
include, a îngloba, a cu-
prinde.
tazarru s. rugăminte stăruitoare,
implorare.
taze I. adj. 1. proaspăt; fraged; ~
balık peşte proaspăt; ~ ekmek
pâine proaspătă. 2. (d. ştiri
etc.) recent, nou, ultim. II. s.
(fig.) femeie tânără.
tazelemek vt. a împrospăta; a
reînnoi; a schimba.
tazelenmek, tazeleşmek vi. a se
împrospăta; a se reînnoi.
tazelik, -ği s. prospeŃime; frăge-
zime.
tazı s. (zool.) ogar.
tayga – tebarüz
tazim s. slăvire, glorificare, prea-
mărire; ~ etmek a slăvi, a glo-
rifica, a preamări.
tazip s. 1. suferinŃă, chin. 2. chin,
tortură; ~ etmek a tortura, a
chinui.
taziye s. condoleanŃe; ~ etmek/~
de bulunmak a-şi exprima
condoleanŃele.
taziz s. cinstire; veneraŃie, cult; ~
etmek a cinsti; a venera.
tazmin s. despăgubire, compen-
saŃie; ~ etmek a despăgubi, a
compensa.
tazminat, -ti s. indemnizaŃie;
despăgubire, compensaŃie.
tazyik, -kı s. 1. presiune; hava ~ı
presiune atmosferică. 2. (fig.)
constrângere, forŃare // ~ et-
mek 1) a presa, 2) (fig.) a
constrânge, a forŃa.
teadül s. corespondenŃă, concor-
danŃă; proporŃionalitate.
teakup, -bu s. succesiune, succe-
dare; înşiruire; ~ etmek a
succeda.
teali s. înălŃare, ridicare; ~ etmek
a înălŃa.
teati s. schimb; görüş ~si schimb
de păreri/de opinii.
tebaa s. 1. cetăŃenie; romen ~sı
cetăŃenie română; türk ~sı
cetăŃenie turcă. 2. cetăŃean,
supus.
tebahhur s. evaporare; ~ etmek a
se evapora.
tebarüz s. apariŃie, ivire; ~ etmek
a apărea, a se ivi.
tebdil – tecziye
tebdil s. 1. schimbare, înnoire,
împrospătare; ~ etmek a
schimba, a înnoi, a împrospăta
// ~ gezmek a umbla deghizat.
tebdilihava s. schimbarea aeru-
lui; aerisire.
tebean adv. în conformitate cu.
tebellür s. 1. cristalizare. 2. lă-
murire, clarificare // ~ etmek
1) a se cristaliza, 2) a se
lămuri, a se clarifica.
teberru, -u s. dăruire, donare; ~
etmek a dărui, a dona.
tebessüm s. zâmbet; ~ etmek a
zâmbi.
tebeşir s. cretă.
tebevvül s. urinare; ~ etmek a
urina.
tebeyyün s. manifestare; înfăp-
tuire, realizare.
tebligat, -tı s. comunicat (ofi-
cial), notificare.
tebliğ s. 1. anunŃare, comunicare;
~ etmek a anunŃa, a comu-
nica. 2. comunicat.
tebrik, -ki s. felicitare; ~ etmek a
felicita.
tebriye s. (jur.) exonerare, eli-
berare de răspundere.
tecanüs s. 1. omogenitate. 2. so-
lidaritate.
tecavüz s. 1. (d. frontiere) tre-
cere, violare. 2. atac, agre-
siune. 3. atentat // ~ etmek 1)
a trece, a viola (o frontieră),
2) a ataca, a comite o agre-
siune, 3) a atenta la pudoarea
unei femei.
575
tecdit s. împrospătare, înnoire,
primenire.
tecennün s. nebunie, scrânteală;
~ etmek a înnebuni, a se
scrânti.
tecerrüt s. 1. izolare, separare.
2. abstractizare // ~ etmek 1) a
izola, a separa, 2) a abstrac-
tiza.
tecessüm s. întrupare, întruchi-
pare; personificare; ~ etmek a
întruchipa; a personifica.
tecil s. amânare; ~ etmek a amâna.
tecim s. v. ticaret.
tecimsel adj. comercial, negus-
toresc, mercantil.
tecrit, -di s. separare; izolare (şi
fig.); ~ etmek a separa; a izola.
tecrübe s. 1. încercare, experi-
mentare, probă; ~ etmek a
încerca, a experimenta, a
proba. 2. experienŃă.
tecrübeli adj. (d. oameni) expe-
rimentat, cu experienŃă; ver-
sat.
tecrübesiz adj. (d. oameni) ne-
experimentat, lipsit de expe-
rienŃă; începător, ageamiu.
tecrübesizlik, -ği s. lipsă de ex-
perienŃă.
tecrubi adj. v. deneysel.
tecvit, -di s. ştiinŃa recitării co-
recte a Coranului.
tecviz s. consimŃământ, permisi-
une, voie; ~ etmek a permite,
a consimŃi.
tecziye s. pedepsire; ~ etmek a
pedepsi.
576
teçhiz s. înzestrare, dotare, echi-
pare; ~ etmek a înzestra, a
dota, a echipa.
teçhizat, -tı s. pl. dotări; echi-
pament.
tedai s. asociaŃie de idei.
tedarik, -ki s. 1. obŃinere, pro-
curare; achiziŃionare. 2. fur-
nizare // ~ etmek 1) a obŃine,
a procura; a achiziŃiona, 2) a
furniza; ~ masrafları (econ.)
cheltuieli de aprovizionare;
~te bulunmak a face pregătiri,
a se pregăti.
tedavi s. (med.) tratare; trata-
ment; ~ edilmek a fi tratat; ~
etmek a trata // ~ edici tera-
peutic; ~ uzmanı terapeut.
tedbir s. 1. măsură, dispoziŃie; ~
almak a lua măsuri. 2. mijloc,
procedeu.
tedbirli adj. prevăzător, precaut,
prudent.
tedbirsiz adj. neprevăzător, im-
prudent.
tedbirsizlik, -ği s. imprudenŃă,
lipsă de prevedere.
tedenni s. cădere; declin, decă-
dere; ~ etmek a decădea.
tedhiş s. intimidare; terorizare;
~ etmek a intimida; a teroriza;
~ siyaseti politică de intimi-
dare // ~ faaliyeti acŃiune te-
roristă.
tedhişçi s. terorist.
tedhişçilik, -ği s. terorism.
tedirgin adj. incomodat, jenat,
deranjat; ~ etmek a inco-
teçhiz – tefahür
moda, a deranja; ~ olmak a fi
jenat.
tedirginlik, -ği s. incomodare,
deranj.
tediye s. plată, achitare; ~ etmek
a plăti, a achita // ~ eden plă-
titor, debitor; ~ muvazenesi/
dengesi (fin.) balanŃă de plăŃi.
tedricen adv. treptat, puŃin câte
puŃin; pas ca pas.
tedris s. 1. învăŃare, instruire.
2. predare, curs // ~ etmek 1)
a învăŃa, a instrui, 2) a preda;
~ usulü metodă de predare.
tedrisat s. pl. instrucŃie, învă-
Ńământ.
tedrisi adj. de predare, didactic.
teehhül s. căsătorie; ~ etmek a se
căsători.
teehür s. întârziere.
teemmül s. cumpănire, chibzu-
ire, cântărire.
teessüf s. regret, părere de rău; ~
ederim! regret!, îmi pare rău!;
~ etmek a regreta, a-i părea
rău.
teessür s. supărare, necaz; amă-
răciune, tristeŃe.
teessüs s. întemeiere; înfiinŃare,
edificare; ~ etmek a întemeia,
a înfiinŃa.
teeyyüt s. adeverire, confirmare;
~ etmek a se adeveri, a se
confirma.
tef s. (muz.) tamburină.
tefahür s. laudă de sine, fălire; ~
etmek a se lăuda, a se mândri,
a se făli.
tefcir – tek1
tefcir s. drenare, drenaj; ~ etmek
a drena.
tefe s. (text.) vatală.
tefeci s. cămătar.
tefecilik, -ği s. cămătărie, ca-
mătă.
tefekkür s. gândire; judecată; ra-
Ńiune // ~e dalmak a cădea pe
gânduri; a medita.
teferruat, -tı s. pl. detaliu, amă-
nunt.
teferruatlı adj. detaliat, amănun-
Ńit.
teferrüç s. 1. relaxare. 2. plim-
bare; excursie.
tefessüh s. putrezire, alterare;
~ etmek a se strica, a putrezi,
a se altera.
tefevvuk, -ku s. superioritate.
teflon s. teflon.
tefrik, -kı s. 1. separare, despăr-
Ńire, izolare. 2. deosebire, dis-
tincŃie, diferenŃă.
tefrika s. 1. dezbinare, despăr-
Ńire. 2. disensiune, discordie.
3. (lit.) foileton.
tefriş s. 1. întindere, aşternere.
2. pavare, pietruire. 3. mobi-
lare.
tefsir s. 1. explicare, comentare,
interpretare; ~ etmek a expli-
ca, a comenta, a interpreta.
2. comentariu (privind Cora-
nul) // hukuki ~ (jur.) inter-
pretare juridică; ilmi ~/bilim-
sel yorum interpretare ştiin-
Ńifică; tarihsel ~ interpretare
istorică.
577
teftiş s. inspecŃie; control; ~ et-
mek a inspecta; a controla.
teğet s. (mat.) tangentă; ~ geç-
mek a fi tangenŃial.
teğmen s. locotenent.
tehacüm s. 1. atac/asalt con-
certat. 2. năvală, iureş.
tehalüf s. deosebire, diferenŃă;
contradicŃie, antagonism; ~
etmek a se deosebi, a se
diferenŃia.
tehdit s. ameninŃare; intimidare;
~ etmek 1) a ameninŃa; a inti-
mida, 2) a ameninŃa, a pre-
zenta pericol.
tehditkâr adj. ameninŃător; pri-
mejdios.
tehevvür s. furie, mânie; ~ etmek
a se înfuria, a se mânia.
teheyyüç s. 1. emoŃie. 2. înflă-
cărare, entuziasm // ~ etmek
1) a se emoŃiona, 2) a se
înflăcăra, a se entuziasma.
tehir s. amânare; tărăgănare, ter-
giversare; ~ etmek a amâna; a
tărăgăna, a tergiversa.
tehlike s. pericol, primejdie; risc.
tehlikeli adj. periculos, primej-
dios; riscant.
tehlil s. (în Islam) recitarea cu-
vintelor lailaheillallah.
tek1 I. adj. 1. singur, unul singur;
~ başına de unul singur.
2. unic, singular. 3. impar,
fără pereche. II. s. pereche.
III. conj. doar să..., numai să
... // ~ anlamlı univoc; ~ de-
ğerli (chim.) monovalent; ~
578
fazlı (fiz.) monofazic; ~ göz-
lük monoclu; ~ heceli (lingv.)
monosilabic; ~ kanatlı uçak
(av.) monoplan; ~ kişili fiil
(gram.) verb unipersonal; ~
komak a lăsa de unul singur;
~ renkli monocromatic; ~ sayı
(mat.) număr impar; ~ taraflı
unilateral; ~ tük 1) rar; uneori,
2) ici şi colo.
tek2 adv. doar, numai; ~ yapsın
da, nasıl yaparsa yapsın doar
să facă, nu contează cum
face.
tekabül s. corespondent, echi-
valent; ~ etmek a echivala; a
corespunde.
tekâmül s. evoluŃie, dezvoltare;
~ etmek 1) a evolua, a se
dezvolta, 2) a se maturiza.
tekâsüf s. densitate; concen-
traŃie.
tekaüdiye s. pensie.
tekaüt s. 1. pensionare. 2. pen-
sie; ~ etmek a pensiona.
tekbenci s. (filoz.) solipsist.
tekbencilik, -ği s. (filoz.) solip-
sism.
tekbiçim s. uniform.
tekbir s. (în Islam) rostirea
cuvintelor Allahuekber.
tekdir s. admonestare, mustrare;
~ etmek a admonesta, a mus-
tra.
tekdüzelik s. monotonie.
tekdüzen adj. uniform; mono-
ton.
teke s. (zool.) Ńap.
tek2 – teklifli
tekel s. (econ.) monopol; ~ine
almak a monopoliza.
tekelci s. monopolist.
tekelcilik, -ği s. monopolism.
tekelleştirilmek vi. a fi mono-
polizat.
tekelleştirmek vt. a monopoliza.
tekerlek, -ği s. roată.
tekerlemek vt. a rostogoli.
tekerlenmek vi. a se rostogoli.
tekerrür s. 1. repetare, repetiŃie;
revenire. 2. (jur, med.) reci-
divă // ~ etmek 1) a se repeta,
2) a recidiva.
teker teker adv. unu câte unu.
tekfur s. (ist.) senior.
tekil s., adj. (gram.) singular;
~ sayı numărul singular.
tekilleşmek vi. (gram.) a căpăta
formă de singular.
tekilleştirmek vt. (gram.) a da
formă de singular.
tekillik, -ği s. (gram.) formă de
singular.
tekin adj. 1. gol, nelocuit. 2. unic,
fără seamăn. 3. norocos.
tekir adj. vărgat; bălŃat.
tekke s. 1. tekke, mănăstire
pentru dervişi (călugări mu-
sulmani). 2. (fig.) tripou.
teklif s. 1. propunere, ofertă;
~ yapmak a face o propunere.
2. impozit, impunere. 3. ce-
remonie, etichetă // ~ etmek
1) a propune, a oferi, 2) (fin.)
a impune.
teklifli adj. ceremonios, protoco-
lar.
teklifsiz – tekzip
teklifsiz adj. (d. atitudini, vor-
bire) familiar, simplu.
teklifsizik, -ği s. familiarism.
teklik, -ği s. singularitate.
tekme s. lovitură (de picior); ~
atmak a lovi cu piciorul.
tekmelemek vt. a lovi cu piciorul.
tekmil I. s. terminare, desăvâr-
şire; completare; ~ etmek a
termina, a desăvârşi; a
completa. II. adj. 1. complet,
întreg. 2. desăvârşit; deplin //
~ haberi (mil.) raport.
tekmillemek vt. 1. a termina, a
desăvârşi. 2. a completa, a
întregi.
tekne s. 1. albie, covată. 2. (mar.)
cocă, carcasă. 3. (mar.) am-
barcaŃiune. 4. (geogr.) albie,
matcă. 5. (zool.) carapace.
teknetyum s. (chim.) tecneŃiu.
teknibilim s. tehnologie.
teknik, -ği I. s. tehnică. II. adj.
tehnic; ~ inceleme studiu
tehnic; ~ resim desen tehnic;
~ talimat instrucŃiuni tehnice;
~ kelime termen tehnic; ~
vasfı caracteristică tehnică.
teknikçi, tekniker, teknisyen s.
tehnician.
teknikokul s. şcoală tehnică.
tekniköğretim s. învăŃământ teh-
nic.
teknokrasi s. tehnocraŃie.
teknokrat, -tı s. tehnocrat.
teknoloji s. tehnologie.
teknolojik adj. tehnologic.
tekörnek adj. uniform.
579
tekparça adj. v. yekpare.
tekparmaklı adj. soliped, mo-
nodactil.
tekrar I. s. repetare, repetiŃie; ~
etmek a repeta. II. adv. iar,
iarăşi, din nou; încă o dată.
tekrarlama s. repetare, repetiŃie.
tekrarlamak vt. a repeta.
tekrarlanmak vi. a se repeta.
tekrarlı adj. repetat.
tekrenkli adj. monocrom; mo-
nocromatic.
tekrenklilik, -ği s. monocromie.
tekrir s. revizuire; ~ etmek a
revizui.
teksif s. condensare; ~ etmek a
condensa // ~ edilmiş süt lapte
condensat.
teksir s. multiplicare; ~ etmek a
multiplica.
tekst, -ti s. text.
tekstil s. textile; Ńesătură.
tekstür s. textură.
tektanrıcı s. (fig.) monoteist.
tektanrıcılık, -ğı s. (filoz.) mo-
noteism.
tektaraflı adj. unilateral.
tektaş s. monolit.
tektonik s. (geol.) tectonică.
tekvando s. (sport) tecvando (tae
kwon do).
tekvin s. creare, înfiinŃare, în-
temeiere; ~ etmek a crea, a
înfiinŃa, a întemeia.
tekyanlı adj. unilateral.
tekzip, -bi s. dezminŃire, retrac-
tare; ~ etmek a dezminŃi, a
retracta.
580
tel1 s. 1. sârmă; fir; dikenli ~
sârmă ghimpată; elektrik ~i
fir electric; saç ~i fir de păr;
sırma ~ fir de aur; telegraf ~i
fir telegrafic. 2. fibră (şi
anat.). 3. (muz.) coardă.
tel2 s. v. telgraf // ~ çekmek a
trimite o telegramă.
telaffuz s. pronunŃie, pronunŃare;
~ etmek a pronunŃa.
telafi s. recuperare, compensare;
~ etmek a recupera, a com-
pensa.
telaki s. întâlnire; revedere; ~ et-
mek a se întâlni; a se revedea.
telakki s. 1. înŃelegere; concep-
Ńie. 2. acceptare; considerare.
telaş s. 1. emoŃie. 2. grijă, îngri-
jorare, temere; ~ etmek a se
îngrijora.
telaşlandırmak vt. 1. a emo-
Ńiona; a tulbura. 2. a îngrijora,
a nelinişti.
telaşlanmak vi. 1. a se emoŃiona;
a se tulbura. 2. a se nelinişti,
a se îngrijora.
telaşlı adj. 1. emoŃionat; tulburat.
2. îngrijorat, neliniştit.
telaşlılık, -ğı s. 1. emoŃie; tulbu-
rare. 2. îngrijorare; nelinişte.
telatin s. piele moale (de bou sau
viŃel).
telcik, -ği s. 1. sârmuliŃă. 2. (bot.,
anat.) fibrilă.
teldoku s. (anat.) Ńesut fibros.
telef s. distrugere, nimicire; ~ et-
mek a distruge, a nimici; ~ ol-
mak a pieri, a dispărea.
tel1 – telepati
telefat s. pl. pierderi de vieŃi.
teleferik s. teleferic.
telefon s. telefon; ~ etmek a tele-
fona; ~ numarası număr de
telefon; ~ rehberi carte de te-
lefon; otomatik ~ telefon pu-
blic // ~ ağı reŃea telefonică;
~ hattı linie telefonică; ~
konuşması convorbire telefo-
nică; ~ merkezi centrală tele-
fonică; ~ kulubesi cabină tele-
fonică.
telefoncu s. 1. instalator de tele-
foane. 2. operator telefonic.
telefonculuk, -ğu s. telefonie.
telefonist s. telefonist.
telefonlaşmak vi. a telefona unul
altuia, a comunica prin tele-
fon.
telefoto, telefotografi s. tele-
fotografie.
telegidaj s. teleghidaj.
telegraf s. v. telgraf.
teleişlem s. (comp.) teleprocesare.
telek s. (biol.) pană.
telekinezi s. (psih.) telechinezie.
telekomand s. telecomandă.
telekomünikasyon s. telecomu-
nicaŃie.
teleks s. telex.
telem s. teletip.
teleme s. telemea; ~ peyniri
brânză telemea.
telemetre s. telemetru.
telemetri s. telemetrie.
teleobjektif s. teleobiectiv.
teleoloji s. (fig.) teleologie.
telepati s. telepatie.
telesekreter – tembih
telesekreter s. telesecreter.
telesimek vi. 1. a obosi; a se
istovi; a se epuiza. 2. a slăbi.
teleskop s. telescop.
teleskopik adj. telescopic.
televizyon s. televiziune; ~ ka-
nalı canal de televiziune; ~
istasyonu staŃie de televi-
ziune; ~ stüdyosu studio de
televiziune // ~ cihazı tele-
vizor.
televizyoncu s. lucrător la tele-
viziune.
telgraf s. telegraf // radyo ~ı
radiogramă; ~ çekmek/vermek
a telegrafia; ~ haberi tele-
gramă.
telgrafçı s. telegrafist.
telgrafçılık, -ğı s. telegrafie.
telif s. 1. împăcare, conciliere.
2. scris, scriere. 3. scriere,
compunere, creaŃie // ~ etmek
a crea, a compune; ~ hakkı
drepturi de autor.
telkadayıf s. (cul.) cataif.
telkari adj. filigranat, lucrat în
filigran.
telkin s. 1. sugerare; sugestie.
2. (fig.) inoculare // ~ etmek
1) a sugera, 2) (fig.) a ino-
cula.
tellak, -kı s. băieş, lucrător la o
baie publică.
tellal s. 1. vestitor, crainic.
2. mijlocitor, telal.
tellemek1 vt. a împodobi cu fire-
turi.
tellemek2 vt. a telegrafia.
581
telli adj. 1. sârmos, cu sârmă.
2. împodobit (cu fireturi),
gătit.
telve s. zaŃ (de cafea).
tema s. temă (şi muz.).
temadi s. 1. continuare, urmare;
prelungire. 2. durată // ~
etmek 1) a continua, a urma; a
se prelungi, 2) a dura.
temaruz s. simulare (a unei
boli); ~ etmek a simula (o
boală); a se preface bolnav.
temas s. 1. atingere, contact;
biriyle ~ etmek a intra în con-
tact (cu cineva). 2. legătură,
raport, relaŃie. 3. comunicaŃie
// bir şeye ~ etmek a aborda/a
trata o chestiune; a atinge o
chestiune.
temaşa s. 1. urmărire, vizionare;
~ etmek a viziona. 2. repre-
zentaŃie, spectacol.
tematik adj. tematic.
temayül s. 1. înclinare, aplecare;
tendinŃă; îndoire. 2. (fig.)
înclinaŃie, vocaŃie.
temayüz s. remarcare, eviden-
Ńiere; ~ etmek a se remarca, a
se evidenŃia.
tembel adj. leneş, trândav.
tembelhayvan s. (zool.) leneş.
tembelleşmek vi. a se lenevi; a
trândăvi, a lenevi.
tembellik, -ği s. lenevie, trân-
dăvie.
tembih s. sfat, îndrumare; ~ et-
mek a sfătui, a îndruma; a
recomanda.
582
tembihlemek vt. a recomanda; a
sfătui.
temel I. s. 1. temelie, fundaŃie.
2. bază, fundament (şi fig.).
II. adj. fundamental, de bază,
principal // ~ atmak a pune
temelie, a funda; ~ taşı piatră
de temelie.
temelleşmek vi. a se funda-
menta, a se baza.
temelli adj. (fig.) temeinic, solid,
trainic.
temelsiz adj. (fig.) neîntemeiat,
fără bază, fără o bază reală;
fictiv.
temenna(h) s. salut, salutare (cu
mâna).
temenni s. dorinŃă, urare; ~ et-
mek a-i dori (cuiva), a ura; ~
sıyası (gram.) modul optativ.
temerküz s. adunare, concen-
trare; ~ etmek a aduna, a
concentra // ~ kampı lagăr de
concentrare; ~ kabinesi (pol.)
guvern de coaliŃie.
temin s. 1. încredinŃare, asi-
gurare, garantare. 2. obŃinere,
dobândire // ~ etmek 1) a în-
credinŃa; a asigura, a garanta,
2) a dobândi.
teminat, -ti s. asigurări, garanŃii;
~ vermek a da garanŃii; ~
mektubu scrisoare de garanŃie.
temiz adj. 1. curat, îngrijit. 2. (d.
aer) proaspăt. 3. (fig.) cinstit,
sincer, leal. 4. pur, neames-
tecat. 5. (fig.) lămurit, deslu-
şit, clar. 6. veritabil, autentic,
tembihlemek – temren
adevărat // ~e çekmek a
transcrie pe curat; ~e çıkmak
(jur.) a fi achitat.
temizkan s. 1. (anat.) sânge arte-
rial. 2. (d. animale) pur-sânge.
temizlemek vt. 1. a curăŃa. 2. a
curăŃa (de coajă), a descoji.
3. (fig.) a lichida, a omorî.
4. (fig.) a termina, a da gata.
temizlenmek vi. 1. a se curăŃa; a
fi curăŃat. 2. a se curăŃa, a se
purifica. 3. (fig.) a fi lichidat,
a fi omorât. 4. (fig.) a se
mântui, a se purifica.
temizleyici s. 1. (d. persoane)
curăŃitor, îngrijitor. 2. deter-
gent.
temizlik, -ği s. 1. curăŃenie.
2. dereticare, curăŃenie; ~ yap-
mak a deretica, a face cură-
Ńenie. 3. purificare; dilde ~
(lingv.) purificarea limbii.
temkin s. ponderaŃie, cumpătare,
moderaŃie.
temkinli adj. ponderat, cum-
pătat, moderat; ~ davranmak
a acŃiona cu precauŃie.
temkinsiz adj. imprudent; ne-
socotit.
temlik, -ği s. (jur.) alienare, în-
străinare.
temmuz s. iulie; ~ ayı luna iulie;
~ ayında în luna iulie.
tempo s. (muz.) tempo, mişcare;
cadenŃă, ritm (şi fig.); ~
tutmak a Ńine ritmul/cadenŃa.
temren s. (la suliŃă, săgeată etc.)
vârf.
temrin – tentene
temrin s. exerciŃiu, antrenament.
temriye s. 1. (bot.) muşchi.
2. (med.) pecingine.
temsil s. 1. reprezentare; ~ etmek
a reprezenta. 2. reprezentaŃie,
spectacol. 3. (biol.) asimilaŃie
// ilk ~ (spectacol în) pre-
mieră.
temsilci s. reprezentant; kanuni ~
reprezentant legal.
temsilcilik, -ği s. reprezentare;
reprezentanŃă (şi diploma-
tică).
temyiz s. 1. deosebire, diferenŃă.
2. discernământ, spirit de dis-
cernământ. 3. (jur.) casare;
casaŃie; ~ etmek a casa; ~
mahkemesi Curte/Tribunal de
casaŃie.
ten s. 1. piele; ten. 2. corp, trunchi.
tenakus s. reducere, micşorare;
împuŃinare; ~ etmek a se
reduce, a se micşora; a se
împuŃina.
tenakuz s. 1. opoziŃie, contrast.
2. contradicŃie; ~e düşmek a
se contrazice.
tenasül s. (biol.) înmulŃire, pro-
creare, reproducere.
tenasüp s. proporŃie (şi mat.);
proporŃionalitate; simetrie.
tencere s. cratiŃă, tingire.
tender s. tender (la locomotivă).
teneffüs s. 1. respiraŃie; ~ etmek
a respira. 2. recreaŃie, pauză;
~e çıkmak a ieşi în recreaŃie.
teneke I. s. 1. tinichea, tablă.
2. cutie, vas, recipient (d. tini-
583
chea). II. adj. de/din tinichea,
de/din tablă // ~ çalmak a
huidui; ~sini eline vermek a
goni/a alunga.
tenekeci s. tinichigiu.
tenekecilik, -ği s. tinichigerie.
teneşir s. (rel., la musulmani)
masă pentru spălarea mor-
Ńilor.
tenevvü, -üü s. varietate, diver-
sitate; diferenŃiere; ~ etmek a
diversifica.
tenevvür s. lămurire, clarificare;
~ etmek a se lămuri, a se
clarifica.
tenezzüh s. plimbare; excursie;
~ etmek a se plimba.
tenezzül s. 1. scădere, micşorare
(a preŃurilor). 2. înjosire,
umilire, umilinŃă, condescen-
denŃă // ~ etmek 1) (d. pre-
Ńuri) a scădea, a se micşora,
2) a se înjosi, a se umili.
tenha adj. 1. nepopulat, nelocuit,
pustiu. 2. (d. locuri) liniştit,
retras.
tenhalaşmak vi. (d. străzi) a
deveni mai puŃin circulat, a
deveni liniştit.
tenis s. (sport) tenis (de câmp);
masa ~i tenis de masă.
tenkıye s. (med.) clismă.
tenkit, -di s. critică; ~ etmek a
critica.
tennure s. cămaşa pe care o
poartă dervişii mevlevi.
tenor s. (muz.) tenor.
tentene s. v. dantela.
584
tenteneli adj. dantelat.
tentür s. (chim.) tinctură.
tentürdiyot s. tinctură de iod.
tenvir s. luminare, iluminare; ~
etmek a lumina, a ilumina.
tenya (zool., med.) tenie, pan-
glică.
tenzih s. 1. purificare. 2. iertare;
absolvire (de păcate); ~ etmek
1) a purifica, 2) a ierta (de
păcate).
Tenzil s. Coranul.
tenzil s. reducere, scădere; mic-
şorare; ~ etmek a reduce
(preŃul).
tenzilat, -tı s. (d. preŃuri) redu-
cere; rabat.
tenzilatlı adj. (d. preŃuri) redus,
cu reducere, cu preŃ redus.
teogoni s. teogonie.
teokrasi s. teocraŃie.
teokrat, -tı s. teocrat.
teokratik adj. teocratic.
teoloji s. teologie.
teorem s. teoremă.
teori s. teorie // ~ yapma teore-
tizare; ~ yapmak a teoretiza.
teorik adj. teoretic.
tepe s. 1. (anat.) creştet; moŃ.
2. culme, vârf. 3. (geogr.)
vârf, pisc; creastă. 4. colină,
movilă. 5. (bot.) capitul //
~den bakmak (fig.) a privi de
sus; ~den tırnağa kadar din
creştet până-n tălpi; ~si atmak
a se înfuria, a se mânia; ~si
üstü cu capul în jos.
tepegöz s. (zool., mitol.) ciclop.
tenteneli – terakki
tepelemek vt. 1. a călca în pi-
cioare; a zdrobi cu picioarele.
2. (fig.) a nimici, a lichida.
3. (fig.) a stâlci din bătaie, a
bate tare (pe cineva).
tepeli s. (d. păsări) cu creastă.
tepeliakbaba s. (zool.) condor.
tepelidevekuşu, -nu s. (zool.)
cazuar.
tepelikarabatak, -ğı s. (zool.)
cormoran.
tepelitarlakuşu, -nu, tepelitoy-
gar s. (zool.) ciocârlie (cu
moŃ).
tepinmek vi. (d. animale) a da
din copite, a zvârli.
tepişmek vi. (d. animale) a se
lovi cu copitele.
tepke s. (fiziol.) reflex; reacŃie.
tepki s. (fiz.) reacŃie (şi fig.).
tepkili adj. (fiz.) reactiv, cu re-
acŃie; ~ uçak avion cu reacŃie.
tepkime s. (chim.) reacŃie.
tepkimek vi. a reacŃiona.
tepkin s. (chim., fiz.) reactiv.
tepkir s. (chim., fiz.) reactor.
tepkiten s. (biochim.) enzimă.
tepmek I. vt. 1. (d. cai) a lovi cu
copita. 2. a da cu piciorul (şi
fig.). II. vi. 1. a zvârli, a da
din copite. 2. (d. arme) a
recula, a avea recul.
tepsi s. tipsie, tavă.
ter s. transpiraŃie, sudoare // ~
dökmek (fig.) a munci din
greu.
terakki s. progres; ~ etmek a
progresa.
terakkiperver – teriye
terakkiperver s., adj. progresist.
teraküm s. adunare, acumulare,
colectare; ~ etmek a aduna, a
acumula; a colecta.
terapi s. terapie.
terapötik adj. terapeutic.
teraryum s. terariu.
teras s. 1. v. taraça. 2. (geogr.)
terasă.
teraslamak vt. a terasa.
teravi, teravih s. (în Islam) te-
ravi (rugăciune rituală înainte
de cea de a cincea rugăciune
(yatsı), în luna Ramazan, luna
postului).
terazi s. balanŃă (şi astr.).
terbiye s. 1. educaŃie; beden ~si
educaŃie fizică. 2. politeŃe,
bună creştere. 3. dresare; dre-
saj. 4. (culin.) sos.
terbiyeci s. educator.
terbiyeli adj. educat, bine cres-
cut, politicos.
terbiyesiz adj. 1. needucat, prost
crescut. 2. obraznic, imper-
tinent.
terbiyesizlik, -ği s. obrăznicie,
impertinenŃă; ~ etmek a fi
obraznic.
terbiyevi adj. educativ.
tercih s. preferinŃă; ~ etmek a
prefera.
tercihen adj. de preferinŃă.
tercüman s. traducător, transla-
tor; ~ olmak a exprima
(voinŃa).
tercüme s. traducere; ~ etmek a
traduce.
585
tercümeci s. traducător.
tercümeihal, -li s. biografie.
tere s. (bot.) creson.
terebent, -ti s. (bot.) terebint.
terebenten, terebentin s. (chim.)
terebentină.
tereddüt s. ezitare, şovăială; în-
doială; ~ etmek a ezita, a
şovăi; a se îndoi.
tereddütsüz adj. fără ezitare,
fără şovăire.
tereke s. (jur.) moştenire.
terelelli adj. zurliu, nebunatic.
terementi s. v. terebenten.
terennüm s. 1. cânt, cântare;
melodie. 2. (d. păsări) tril;
ciripit.
teres s. vulg. 1. proxenet, codoş.
2. bastard.
teressüp, -bü s. sedimentare;
precipitare; ~ etmek a preci-
pita.
tereyağı, -nı s. unt.
terfi, -i s. avansare (în grad,
funcŃie); ~ etmek a avansa (în
grad, funcŃie).
tergal s. (text.) tergal.
terhin s. gaj, zălog; amanet.
terhis s. eliberare, demobilizare;
~ etmek a se elibera, a se de-
mobiliza.
terilen s. (chim.) terilen, terilenă.
terim s. 1. cuvânt, termen.
2. (mat.) termen; matematik
~i termen matematic.
terimbilim s. terminologie.
terimbilimsel adj. terminologic.
teriye s. (rasă de câine) terier.
586
terk, -ki s. părăsire, abandonare;
renunŃare (la ceva, la cineva).
terketmek vt. a părăsi, a aban-
dona; a renunŃa (la ceva, la
cineva).
terkip s. 1. împreunare, îmbi-
nare. 2. asamblare, montare;
~ etmek a asambla, a monta.
3. compunere (la şcoală).
terlemek vi. 1. a transpira, a asuda.
2. a se aburi, a transpira.
3. (fig.) a se trudi, a se osteni.
terletici adj. (farm.) sudorific.
terli adj. transpirat, asudat.
terlik, -ği s. cipic; papuc.
termal adj. termal; ~ sular ape
termale.
termik adj. (fiz.) termic // ~ san-
tral termocentrală.
terminal, -li s. (d. gară, auto-
bază, aeroport) punct final/
terminal, gară/autobază/ aero-
port terminus; gară/auto-
bază/aeroport la cap de linie;
terminal.
terminoloji s. terminologie.
termit s. (zool.) termită.
termodinamik I. s. termodina-
mică. II. adj. termodinamic.
termoelektrik I. s. termoelectri-
citate. II. adj. termoeleetric.
termofil adj. termofil.
termofor s. termofor.
termojen adj. termogen.
termokimya s. termochimie.
termokoter s. termocauter.
termometre s. termometru.
termonükleer adj. termonuclear.
terk – tertipli
termos s. termos.
termostat s. termostat.
termoterapi s. termoterapie.
terör s. teroare.
terörizm s. terorism.
ters I. adj. 1. invers, opus; ~ yön
direcŃie opusă. 2. invers, pe
dos. 3. (fig.) potrivnic, ostil;
nefavorabil; ~ muamele atitu-
dine ostilă. 4. încăpăŃânat,
îndărătnic. 5. (mat., gram.)
invers; inversat; ~ orantılı in-
vers proporŃional. II. s. revers,
dos; madalyanın ~i reversul
medaliei // ~i dönmek a fi
dezorientat; ~ine din contră;
~ine çevirmek a întoarce pe
dos; ~ etki (fiz.) reacŃie; ~
tepkime (chim.) reacŃie.
tersane s. şantier naval.
tersinir adj. (fiz.) reversibil.
tersinirlik, -ği s. (fin.) reversibi-
litate.
terslemek vt. a repezi, a brusca.
terslik, -ği s. 1. încăpăŃânare, în-
dărătnicie. 2. neşansă, ne-
noroc, ghinion.
tertip s. 1. şir, rând; înşiruire; for-
maŃiune. 2. amenajare, aran-
jare; ~ etmek 1) a rândui, a
înşirui, 2) a amenaja, a aranja.
tertipçi s. 1. organizator. 2. (fig.)
uneltitor; provocator.
tertiplemek vt. 1. a orândui, a
aranja, a rândui. 2. a organiza.
tertipli adj. 1. orânduit, aranjat.
2. (d. oameni) ordonat, îngri-
jit. 3. ordonat, metodic.
tertipsiz – test
tertipsiz adj. 1. neorânduit, nea-
ranjat, răvăşit. 2. (d. oameni)
dezordonat.
tertipsizlik, -ği s. 1. dezorgani-
zare. 2. neorânduială, dezor-
dine; neregulă.
terviç, -ci s. susŃinere, sprijinire;
~ etmek a susŃine, a sprijini.
terzi s. croitor.
terzihane s. croitorie, atelier de
croitorie.
terzil s. înjosire; umilire; ~ etmek
a înjosi; a umili.
terzilik, -ği s. croitoria, meseria
de croitor.
tesadüf s. 1. ocazie, prilej. 2.
întâmplare, hazard. 3. coinci-
denŃă; suprapunere // ~ et-
mek a coincide, a se supra-
pune.
tesadüfen adv. ocazional, întâm-
plător, din întâmplare.
tesalüp, -bü s. încrucişare, între-
tăiere; ~ etmek a se încrucişa,
a se întretăia.
tesanüt, -dü s. solidaritate.
tescil s. înregistrare; înscriere;
~ etmek a înregistra; a
înscrie.
tescilli adj. înregistrat
teselli s. consolare, mângâiere;
~ etmek a consola, a mângâia;
~ bulmak a se consola, a găsi
consolare; ~ mükâfatı premiu
de consolare.
tesellüm s. predare, înmânare,
remitere; ~ etmek a preda, a
înmâna, a remite.
587
tesettür s. (d. femei) acoperire,
învelire; îmbrobodire; ~ et-
mek (d. femei) a se acoperi.
teshil s. uşurare, înlesnire.
tesir s. 1. influenŃă, înrăurire.
2. influenŃă, efect. 3. afectare,
impresie // ~ etmek 1) a in-
fluenŃa, a înrăuri, 2) a afecta,
a impresiona.
tesis s. înfiinŃare, întemeiere, cre-
are, fondare; ~ etmek a înfiin-
Ńa, a întemeia; a crea, a fonda.
tesisat, -tı s. instalaŃie.
tesisatçı s. instalator.
teskere s. targă.
teskin s. calmare, alinare, liniş-
tire; ~ etmek a calma, a alina;
a linişti.
teslim s. 1. înmânare, remitere.
2. predare, livrare; ~ etmek a
preda, a livra; ~ makbuzu
dispoziŃie de livrare, aviz de
expediŃie; ~ şartları condiŃii
de livrare. 3. predare, capi-
tulare; ~ olmak a se preda, a
capitula // ~ almak (com.) a
recepŃiona; ~ alan recepŃio-
ner; ~ eden furnizor.
teslimiyet, -ti s. smerenie, supu-
şenie; plecare.
tesmiye s. numire, denumire;
întitulare.
tespih s. (rel.) mătănii.
tespit, -ti s. stabilire, determi-
nare, fixare; ~ etmek a stabili,
a determina, a fixa.
test, -ti s. (tehn.) test (şi ped.,
med.).
588
testere s. ferăstrău.
testerebalığı, -nı s. (iht.) peşte-
ferăstrău.
testi s. ulcior, ulcică.
testici s. olar.
testosteron s. testosteron.
tesviye s. 1. nivelare, netezire,
îndreptare. 2. plată, achitare.
3. foaie de drum.
tesviyeci s. ajustor.
teşbih s. imitaŃie, imitare; ~ et-
mek a imita.
teşdit, -di s. 1. întărire, intensi-
ficare. 2. fortificare.
teşebbüs s. 1. încercare, tenta-
tivă; ~ etmek a încerca. 2. ini-
Ńiativă. 3. demers, intervenŃie;
~ bulunmak a face/a între-
prinde un demers; siyasi ~
demers diplomatic.
teşehhüt, -dü s. (rel.) poziŃia
aşezat jos în timpul rugă-
ciunii (namaz) şi recitarea
rugăciunii ettehiyyatü.
teşekkül s. 1. formare, constitu-
ire. 2. formaŃiune, organizaŃie
// ~ etmek 1) a se forma, a se
constitui, 2) a se organiza.
teşekkür s. mulŃumire; ~ etmek a
mulŃumi.
teşerrüf s. onoare, cinste; ~ et-
mek a avea onoarea/cinstea
de a….
teşhir s. etalare, expunere, pre-
zentare; ~ etmek a etala, a
expune, a prezenta.
teşhis s. 1. identificare; consta-
tare. 2. (med.) diagnostic // ~
testere – tetik
etmek 1) a identifica; a con-
stata, 2) a diagnostica.
teşkil s. v. teşekkül // ~ etmek a
forma, a constitui; a organiza.
teşkilat, -tı s. organizaŃie.
teşkilatçı s. organizator.
teşkilatlandırmak vt. a orga-
niza.
teşkilatlanmak vi. a se organiza.
teşkilatlı adj. organizat.
teşri, -i s. promulgare (de legi).
teşrif s. consideraŃie, respect;
~ etmek a pofti, a binevoi.
teşrifat, -tı s. protocol; ceremo-
nial, etichetă.
teşrih s. 1. (med.) disecŃie; ~
yapmak a diseca, a face o di-
secŃie. 2. analiză minuŃioasă,
disecare. 3. anatomie.
teşrii adj. legislativ; ~ kuvvet
putere legislativă.
teşrik, -ği s. parteneriat; colabo-
rare, cooperare.
teşrikimesai s. cooperare;
parteneriat.
teşrinievvel s. (arh.) octombrie.
teşrinisani s. (arh.) noiembrie.
teşvik, -ki s. 1. îndemn, imbold,
impuls. 2. incitare, instigare //
~ etmek 1) a îndemna, a
imboldi, a impulsiona, 2) a
incita, a instiga.
tetanos s. (med.) tetanos.
tetik I. s. (mil.) trăgaci. II. adj.
agil, vioi, sprinten // ~te
olmak/bulunmak/durmak a fi
cu ochii-n patru; ~ köprüsü
(mil.) gardă, dispozitiv pro-
tetkik – tezkere
tector; piedică de siguranŃă;
~i çekmek a apăsa pe trăgaci.
tetkik, -ki s. cercetare, inves-
tigare; investigaŃie; ~ etmek a
cerceta, a investiga.
tetkikat, -tı s. pl. investigaŃii;
cercetări.
tevatür s. v. rivayet.
tevazu, -u s. 1. modestie. 2. (fig.)
simplitate; mediocritate.
tevdiat, -tı s. (fin.) depunere //
~ta bulunmak a depune bani.
tevezün s. echilibru.
tevfikan adv. conform cu..., în
conformitate cu.…
tevhit s. 1. unificare. 2. (rel.)
monoteism; unicitatea lui
Allah; credinŃa într-o singură
divinitate. 3. (la musulmani)
recitarea formulei sfinte laila-
heillallah. 4. (lit.) în poezia
clasică turcă, poemul glori-
ficând unicitatea lui Allah; ~
ehli monoteist; monoteişti.
tevil s. 1. interpretare; comen-
tare. 2. denaturare; exagerare.
tevkif s. 1. oprire, reŃinere.
2. arestare // ~ etmek 1) a
opri, a reŃine, 2) a aresta.
Tevrat s. (rel.) 1. Vechiul Tes-
tament. 2. Pentateuh; (în mo-
zaism) Tora.
tevzi s. 1. împărŃire, distribuire.
2. înmânare, predare // ~ et-
mek 1) a împărŃi, a distribui,
2) a înmâna, a preda.
teyel s. însăilătură.
teyellemek vt. a însăila.
589
teyelli adj. însăilat.
teyit s. confirmare, adeverire; ~
etmek a confirma, a adeveri.
teyp s. magnetofon; ~e almak a
înregistra (pe bandă de mag-
netofon).
teyze s. mătuşă (după mamă).
teyzezade s. văr, verişoară (după
mamă).
tez1 adv. repede, iute // ~ canlı
nerăbdător.
tez2 s. teză; doktora ~i teză de
doctorat.
tezahür s. 1. apariŃie, ivire.
2. manifestare, dezvăluire // ~
etmek 1) a apărea, a se ivi,
2) a se manifesta, a se dez-
vălui.
tezahürat, -tı s. 1. manifestaŃie,
demonstraŃie. 2. (med.) sim-
ptom. 3. aplauze puternice;
ovaŃii.
tezat s. contradicŃie; antagonism;
~a düşmek a se contrazice.
tezek s. tizic.
tezgâh s. 1. tejghea. 2. război de
Ńesut. 3. şantier (naval).
4. atelier.
tezgâhlamak vt. 1. (text.) a urzi.
2. (fig.) a prepara; a pregăti
din timp ceva. 3. (fig.) a
unelti, a complota; a urzi.
tezgâhtar s. tejghetar, vânzător
la tejghea.
tezkere s. 1. bilet; bon. 2. per-
mis; av ~si permis de vână-
toare. 3. livret militar; ikamet
~si permis de şedere.
590
tezleştirmek vt. v. çabuklaştır-
mak.
tezlik, -ği s. v. çabukluk.
tezyin s. decorare, ornare; ~ et-
mek a orna, a decora.
tezyinat, -tı s. pl. decoraŃiuni.
tıbben adv. din punct de vedere
medical.
tıbbi adj. medical; medicinal.
tıbbiye s. şcoală sanitară.
tığ s. croşetă, ac de croşetat.
tıkaç s. dop; cep; astupătoare.
tıkamak vt. a astupa, a înfunda.
tıkanık, -ğı adj. astupat, înfundat.
tıkanıklık, -ğı s. 1. astupare, în-
fundare. 2. (d. respiraŃie) su-
focare, sufocaŃie, înăbuşire;
astmă. 3. (med.) astupare,
obturare. 4. oprire, blocare.
tıkanmak vi. 1. a se astupa, a se
înfunda; a se bloca. 2. (d.
respiraŃie) a se sufoca, a se
înăbuşi. 3. (med.) a se astupa,
a se obtura.
tıkırdamak vi. a troncăni, a trăn-
căni.
tıkırtı s. troncănit, trăncănit.
tıkışmak vi. a se înghesui, a se
îmbulzi.
tıkıştırmak vi. a înghesui, a în-
desi.
tıkız adj. 1. compact, dens. 2. (d.
oameni) îndesat.
tıklamak vt. 1. a face să ticăie/
pocăne/Ńicăne. 2. (comp.) a da
clic.
tıklım tıklım adv. foarte plin,
plin ochi.
tezleştirmek – tıpırtı
tıkmak vt. 1. a îndesa, a în-
ghesui. 2. a băga (la închi-
soare).
tıknaz adj. gras, bondoc; solid.
tıksırık, -ğı s. strănut.
tıksırmak vi. a strănuta.
tılsım s. 1. talisman, amuletă.
2. farmece, vrăjitorie. 3. far-
mec, vrajă.
tılsımlı adj. fermecat, vrăjit.
tımar s. 1. îngrijire, pansare (a
unei răni). 2. arboricultură.
3. Ńesălat. 4. (ist.) feudă; sis-
tem timariot otoman.
tımarhane s. ospiciu // ~ kaçkını
nebun de legat.
tımarlamak vt. (d. cai) a Ńesăla.
tına s. (d. zgomote) tic, clic.
tınaz s. claie, stog.
tıngıldamak vi. v. tıngırdamak.
tıngır s. 1. (d. zgomote) zâng. 2.
(argo) bani; lovele // ~ mıngır
zângănind; (d. căruŃe) hodo-
rogind.
tıngırdama s. v. tıngırtı.
tıngırdamak vi. a zăngăni; a
zdrăngăni; a hodorogi.
tıngırdatmak vt. a zăngăni; a
zdrăngăni.
tıngırtı s. zăngănit, zdrăngănit;
hodorogeală.
tını s. (fiz.) timbru; ton.
tınlamak vi. a răsuna; a vibra.
tıp, -bbı s. medicină, ştiinŃele
medicale.
tıpa s. v. tapa.
tıpırdamak vi. a tropăi.
tıpırtı s. tropăit.
tıpış tıpış – ticaret
tıpış tıpış adv. lipa lipa; ~ gel-
mek a veni lipa lipa; a veni (a
nu avea încotro).
tıpkı adj. exact, identic; leit.
tıpkıbasım s. facsimil, reprodu-
cere/copie fidelă.
tıpkıçekim s. copie fotografică;
(copie) xerox.
tıp tıp adv. (d. inimă) tic-tic; cu
zvâcnete.
tırabzan s. balustradă.
tırak interj. bang!; trosc!.
tıraka s. 1. teamă, frică. 2. lău-
dăroşenie, fanfaronadă.
tıraş s. 1. cioplire; sculptare.
2. ras, bărbierit; ~ bıçağı lamă
de ras // ~ etmek 1) a ciopli; a
sculpta, 2) a rade, a bărbieri; ~ı
uzamak a-i creşte barba.
tıraşlamak vt. 1. a netezi, a
şelfui. 2. a bărbieri; a rade.
3. (fig.) a trage bărbi, a în-
şirui.
tıraşlı adj. 1. netezit, şlefuit.
2. bărbierit.
tıraşsız adj. 1. neşlefuit. 2. ne-
bărbierit, cu barba crescută.
tırıl adj. falit.
tırıs s. trap; ~ gitmek a merge la
trap.
tırkaz s. zăvor.
tırkazlamak vt. a zăvori.
tırmalamak vt. 1. a zgâria, a juli.
2. (fig.) a irita, a enerva.
tırmanmak vi. 1. a se căŃăra.
2. (d. conflicte) a escalada.
tırmıklamak vt. 1. v. tırmala-
mak. 2. a grăpa, a boroni.
591
tırmık, -ğı s. 1. zgârietură.
2. grapă, boroană.
tırnak, -ğı s. 1. unghie. 2. gheară
(şi tehn.) 3. copită // ~ gös-
termek a-şi arăta ghearele; ~
işareti ghilimele.
tırnaklamak vt. a zgâria cu
ghearele.
tırpan s. coasă; ~la biçmek a
cosi // ~ atmak 1) a ucide, a
nimici, a lichida, 2) a da afară
(de la lucru), a se descotorosi
de; a anihila.
tırpancı s. cosaş.
tırpanlamak vt. 1. a cosi.
2. (fig.) a lichida; a anihila.
tırtıklamak vt. a fura, a şterpeli.
tırtıl s. 1. (zool.) omidă. 2.
(tehn.) şenilă. 3. zimŃ, crestă-
tură; ~ kesmek a face cres-
tături. 4. ghirlandă.
tırtıllı adj. cu şenile.
tıs s. şuierat/sâsâit (de şarpe).
tıslamak vi. (d. gâşte, şarpe) a
sâsâi.
Tibet s. Tibet.
Tibetli s., adj. tibetan.
ticaret, -ti s. comerŃ; ~ odası
Cameră de comerŃ; ~ yapmak
a face comerŃ; dış ~ comerŃ
exterior; iç ~ comerŃ interior //
~ acentesi agenŃie comercială;
~ anlaşması tratat comercial;
~ işleri tranzacŃii comerciale;
~ okulu şcoală comercială;
~ temsilcisi reprezentant co-
mercial; ~ hukuku drept co-
mercial; ~ dengesi balanŃă co-
592
mercială; ~ bankası bancă co-
mercială.
ticarethane s. centru/sediu co-
mercial.
ticari adj. comercial, de comerŃ;
~ bağlantılar legături comer-
ciale; ~ ilişkiler/münasebetler
relaŃii comerciale; ~ kredi cre-
dit comercial; ~ müessese în-
treprindere comercială; ~ mar-
ka marcă comercială; ~ senet
titlu comercial.
tifdruk s. heliogravură.
tifo s. (med.) febră tifoidă.
tiftik, -ği s. angora; mohair;
~ keçisi capră de Angora.
tifüs s. tifos; tifos exantematic.
tij s. (tehn.) tijă.
tik1, -ki s. tic.
tik2 s. (bot.) tek.
tike s. v. parça.
tikel adj. parŃial; particular.
tiksindirici adj. respingător, dez-
gustător.
tiksindirmek vt. a dezgusta, a
scârbi.
tiksinmek vi. a se dezgusta, a se
scârbi.
tiksinti s. dezgust, silă, repulsie.
tilki s. 1. vulpe (şi fig.). 2. (fig.)
(om) viclean, (om) şiret.
tilkilik, -ği s. (fig.) viclenie, şire-
tenie.
tilmiz s. v. öğrenci.
tim s. 1. (sport) echipă. 2. (mil.)
grupă.
timsah s. crocodil; ~ gözyaşları
lacrimi de crocodil.
ticarethane – tiryak
timsal, -li s. v. simge.
Timurleng, Timurlenk s. Timur,
Tamerlan.
timüs s. (anat.) timus.
tin s. v. ruh.
tiner s. (chim.) tiner.
tinka s. (iht.) lin.
tinsel adj. spiritual.
tinselcilik, -ği s. spiritualism.
tinsellik, -ği s. spiritualitate.
tin tin interj. cling cling!.
tip, -pi s. tip, caracter, model.
tipi s. viscol.
tipik adj. tipic, caracteristic.
tipilemek vi. a viscoli.
tipograf s. tipograf.
tipografya s. tipografie.
tirad s. tiradă.
tiraj s. (tipogr.) tiraj.
tiramola s. (mar.) slăbirea/
schimbarea pânzelor.
tiran s. tiran, despot.
tirat s. v. tirad.
tirbuşon s. tirbuşon.
tire1 s. fire de bumbac.
tire2 s. linie.
tirildemek vi. v. titremek.
tiril tiril interj. clanŃ clanŃ!; ~ ~
titremek a dârdâi (de frig
etc.).
tirit s. supă cu pesmeŃi.
tiroid, tiroit s. (anat.) (glandă)
tiroidă.
tirpidin, tirpit(il) s. săpăligă.
tirşe adj. verde-albăstrui // ~
kâğıdı hârtie velină.
tir tir interj. v. tiril tiril.
tiryak s. (chim.) tiriac.
tiryaki – tombul
tiryaki adj. vicios, cu vicii; tütün
~si care are viciul fumatului.
tişört, -tü s. tricou sport (fără
guler).
titan s. (chim.) titan.
titiz adj. meticulos, minuŃios;
tipicar; pedant.
titizlik, -ği s. meticulozitate, mi-
nuŃiozitate; pedanterie.
titrek adj. tremurător; tremu-
rând.
titrekkavak s. (bot.) plop-tremu-
rător.
titremek vi. 1. a tremura. 2. a
vibra.
titreşim s. (fiz.) vibraŃie; osci-
laŃie.
titreşimli adj. vibrant, vibrator;
oscilator.
titreşmek vi. 1. (d. lumini) a li-
cări, a tremura. 2. (fiz.) a vi-
bra, a avea vibraŃii.
titreşmeli adj. v. titreşimli.
titretmek vt. 1. a scutura, a clă-
tina; a cutremura. 2. (fig.) a
înfiora; a îngrozi, a înspăi-
mânta.
titrileme s. (chim.) titrare.
titrilemek vt. (chim.) a titra.
tiyatro s. teatru // ~ dönemi/se-
zonu stagiune teatrală.
tiyatrocu s. om de teatru; artist.
tiyatrolaştırmak vt. a dramatiza;
a teatraliza.
tiz s. (d. sunete) acut, înalt; stri-
dent.
tizleşmek vt. a deveni mai stri-
dent; a se acutiza.
593
tohum s. 1. (bot.) sămânŃă. 2.
(zool.) spermă; sămânŃă // ~
ekmek a însămânŃa.
tohumlamak vt. 1. a însămânŃa
(artificial). 2. a fertiliza.
tok, -ku adj. 1. sătul, săturat,
îndestulat. 2. (fig.) plictisit,
dezgustat // ~ olmak a fi sătul.
toka1 s. cataramă; pafta.
toka2 s. strângere de mână; ~
etmek a-şi strânge mâinile.
tokat s. palmă, lovitură dată cu
palma.
tokatlamak vt. a pălmui.
tokatlanmak vi. a fi pălmuit.
toklu s. cârlan, miel de un an.
tokmak s. pisălog, mai // ~ gibi
(d. oameni) îndesat.
toksik adj. toxic.
toksikolog s. toxicolog.
toksikoman s. toxicoman.
toksikomani s. toxicomanie.
toksin s. toxină.
toktoğan adj. constant; perpetuu;
peren.
tokurdamak vi. a bulbuci, a clo-
coti.
tokurtu s. bulbuceală, clocot.
tokuşmak vi. a se ciocni, a se
lovi (cap în cap).
tolerans s. toleranŃă.
tolga s. coif; cască.
tomar s. 1. sul (de hârtie).
2. (mil.) destupător.
tombak s. (chim.) tombac.
tombala s. tombolă.
tombul adj. dolofan, durduliu,
grăsuŃ, rotofei; bucălat.
594
tombullaşmak vi. a se îngrăşa, a
se împlini; a deveni dolofan
(durduliu).
tomografi s. (med.) tomografie;
bilgisayarlı ~ tomografie com-
puterizată.
tomruk, -ğu s. 1. buştean. 2. bloc
(de piatră). 3. (ist.) închi-
soare.
tomurcuk, -ğu s. (bot.) mugur;
boboc (de floare).
tomurcuklanma s. înmugurire.
tomurcuklanmak vi. a înmu-
guri.
ton1 s. tonă (unitate de măsură).
ton2 s. 1. (muz.) ton. 2. intonaŃie,
ton (în vorbire).
ton3 s. (iht.) ton.
tonaj s. tonaj.
tonalite s. (muz.) tonalitate.
tonbalığı s. (iht.) v. ton3.
tondura s. v. tundra.
toner s. toner; ~ kartuşu cartuş
cu toner.
tonga s. capcană, cursă; ~ya
basmak a cădea în cursă.
tonik s., adj. tonic, întăritor.
tonilato s. (mar.) tonaj, capa-
citate de încărcare.
tonos, tonoz s. (arhit.) boltă.
tonton s. (fam.) drag, scump,
iubit; ~um scumpul meu!,
scumpa mea!, dragul meu!,
draga mea!.
tonus s. tonus; energie, vigoare.
top1 s. (mil.) tun; ~ atmak a trage
cu tunul; ~ kundağı afet (de
tun) // ~ ateşi foc de artilerie.
tombullaşmak – topçu
top2 I. s. 1. minge, balon; ~ oy-
namak a se juca cu mingea;
~ oyunu jocul cu mingea.
2. bilă, sferă. 3. gămălie,
măciulie. 4. legătură, mănun-
chi; buchet. 5. legătură, sul.
II. adj. rotund, sferic // kar
~u bulgăre de zăpadă.
topaç s. titirez, sfârlează.
topak, -ğı s. 1. cocoloş; ghemo-
toc, bulgăre. 2. (la animale)
chişiŃă (la cal); articulaŃia chi-
şiŃei. 3. (dial.) sticlă; reci-
pient.
topaklanmak vi. a se face co-
coloş, a se cocoloşi; a se face
ghemotoc.
topal s., adj. şchiop.
topallamak vi. a şchiopăta.
topallık, -ğı s. şchiopătură.
toparlak I. s. (mil.) antetren.
II. adj. rotund, sferic // ~ he-
sap (fig.) socoteală rotundă.
toparlamak vt. 1. a aduna, a
strânge. 2. a aranja, a pune în
ordine // kendini ~ a se întrema,
a căpăta putere; a-şi reveni.
toparlanmak vi. 1. a se dez-
metici, a-şi reveni; a se
reculege. 2. a se înzdrăveni, a
se întrema.
topatan s. pepene galben „to-
patan” (în formă ovală şi
zemos).
topaz s. (geol.) topaz.
topçu s. 1. artilerist. 2. artilerie;
~ ateşi foc de artilerie; ~ tü-
meni divizie de artilerie; ağır
tophane – toptancı
~ artilerie grea; hafif ~ arti-
lerie uşoară; ~ sınıfı (ca
armă) artilerie; dağ ~su arti-
lerie de munte.
tophane s. arsenal.
toplaç s. (fiz.) colector.
toplam s. (mat.) sumă, total.
toplama s. (mat.) adunare.
toplamak vt. 1. a aduna, a cu-
lege. 2. a strânge, a acumula;
a concentra. 3. a aduna/a
strânge laolaltă, a reuni; a
întruni. 4. a strânge (masa,
patul). 5. a face ordine (în
încăperi), a deretica. 6. (fin.)
a percepe, a încasa, a colecta
(impozite).
toplanmak vi. 1. a se aduna, a se
reuni; a se întruni. 2. a se
strânge, a se acumula; a se
concentra. 3. a se strânge, a
se strâmta; (d. Ńesături) a
intra la apă. 4. a se întrema, a
se înzdrăveni, a-şi reveni.
toplantı s. adunare; şedinŃă.
toplardamar s. (anat.) venă.
toplaşmak vi. v. toplanmak (1).
toplu adj. 1. adunat, cules, strâns.
2. reunit, întrunit. 3. adunat,
acumulat; concentrat, masat.
4. aranjat, orânduit, ordonat.
5. colectiv; ~ sözleşme con-
tract colectiv de muncă.
topluiğne s. ac cu gămălie.
topluluk, -ğu s. l. societate; co-
munitate, colectivitate. 2. (zool.)
colonie.
toplum s. (pol.) societate.
595
toplumbilim(i) s. sociologie // ~
bilgini sociolog.
toplumbilimci s. sociolog.
toplumbilimsel adj. sociologic.
toplumcu s. socialist, colectivist.
toplumculuk, -ğu s. socialism.
toplumdilbilim s. sociolingvis-
tică.
toplumlaşmak vi. a deveni grup
social.
toplumlaştırmak vt. a socializa.
toplumsal adj. social.
topograf s. topograf.
topografya s. topografie // ~
haritası hartă topografică.
topoloji s. topologie.
toprak, -ğı s. 1. pământ, Ńărână.
2. sol, teren. 3. uscat; conti-
nent. 4. teren (agricol), câmp,
tarla. 5. teritoriu, regiune,
Ńinut // ~a vermek a înmor-
mânta; ~ına ağır gelmesin!
să-i fie Ńărâna uşoară!; ~ aşın-
ması (geol.) eroziunea solu-
lui; ~ kayması alunecare de
teren.
toprakaltı, -nı I. s. subsol.
II. adj. din subsol, subteran.
toprakbastı s. taxă de şedere
(într-o localitate).
topraklandırmak vt. a împro-
prietări (cu pământ).
toptan adv. 1. împreună, laolaltă.
2. (com.) cu ridicata, angro; ~
alışveriş comerŃ cu ridicata; ~
satmak a vinde cu ridicata.
toptancı s. (comerciant) angro-
sist.
596
toptancılık, -ğı s. comerŃ cu ridi-
cata.
topuk, -ğu s. 1. (anat.) gleznă. 2.
călcâi. 3. toc (la încălŃăminte).
topukkemiği, -ni s. (anat.) talus,
astragal, călcâi.
topuklu adj. cu toc.
topuksuz adj. fără toc.
toput s. (chim.) precipitat.
topuz s. 1. topuz, buzdugan. 2. coc,
pieptănătură cu coc.
topyekûn adj. total; general;
~ savaş război total.
tor1 I. s. plasă deasă. II. adj.
împletit; ~ başlık căciuliŃă
împletită.
tor2 adj. novice, neexperimentat;
ageamiu.
tor3 s. (geom.) profil.
toraman s., adj. dolofan; solid.
torba s. traistă, tolbă.
toreador s. toreador.
torik, -ği s. (iht.) ton.
torna s. strung; ~ etmek a strunji.
tornacı s. strungar.
tornacılık, -ğı s. strungărie.
tornado s. tornadă.
tornahit, -di s. (mar.) 1. înain-
taŃi!, mergeŃi mai departe!.
2. continuă!, dă-i drumul!.
tornalamak vt. a strunji.
tornalanmak vi. a fi strunjit.
tornavida s. şurubelniŃă.
tornistan s. 1. (mar.) mers îna-
poi!, înapoi!, îndărăt!. 2. în-
toarcere pe dos.
Toros s. (geogr.) Taurus; ~ Dağ-
ları MunŃii Taurus.
toptancılık – toynaklı
torpido, torpidobot, -tu s. (mil.)
torpilor.
torpil s. 1. (mil) torpilă. 2. (fig.)
intervenŃie (în favoarea cui-
va), sprijin, protecŃie, pilă.
torpilbalığı s. (iht.) peşte-torpilă.
torpillemek vt. 1. (mil.) a torpila.
2. (fig.) a rămâne repetent.
tortu s. 1. (chim.) depunere, se-
diment; reziduu. 2. (chim.)
precipitat.
tortul adj. (geol.) sedimentar; ~
kaya rocă sedimentară.
tortullaşma s. sedimentare.
torun s. nepot (de bunici).
toryum s. (chim.) toriu.
tosbağa s. v. kamplumbağa.
toslamak vt. a împunge, a lovi
cu coarnele.
toslaşmak vi. a se împunge, a se
lovi cu coarnele.
tost s. sandviş; tartină; ~ ekmeği
chiflă.
tosun s. juncan.
totalitarizm s. totalitarism.
totaliter adj. totalitar.
totalizatör s. totalizator.
totem s. totem.
totemizm s. totemism.
toto s. loto.
totoloji s. tautologie.
toy1 s. chef, petrecere.
toy2 s. (zool.) dropie.
toy3 adj. nepriceput, novice; ne-
ştiutor.
toygar s. (ornit.) ciocârlie.
toynak s. copită.
toynaklı adj. cu copită.
toynaklılar – tövbe
toynaklılar s. pl. copitate.
toz s. 1. praf; ~ almak a şterge
praful; ~ aspiratörü aspirator
de praf; ~ bezi cârpă de praf;
~ bulutu nor de praf.
2. (chim.) praf; pulbere; diş
~u praf de dinŃi // ~ haline
gelmek a se pulveriza; ~ ha-
line getirmek a pulveriza; ~
şeker zahăr tos.
tozağacı, -nı s. plop (tremură-
tor).
tozamak vi. (d. praf) a se ridica,
a se stârni.
tozarmak, tozlaşmak vi. a se
pulveriza, a se preface în pul-
bere.
tozlanmak vi. a se prăfui, a se
umple de praf.
tozlu adj. prăfuit, plin de praf.
tozluk, -ğu s. ghetră.
tozmak vi. în expr.: gezip ~ a se
plimba, a hoinări.
tozpembe s., adj. (culoare) roz; ~
görmek a vedea (totul) în roz.
tozumak vi. v. tozamak.
tozutmak vt. a stârni praful, a
face să se ridice praful.
töhmet s. 1. suspectare; suspi-
ciune. 2. vină, vinovăŃie.
töhmetli s., adj. suspect.
tökezlemek vi. 1. a se împie-
dica, a se poticni. 2. (teatr.) a
învăŃa un rol prost.
tömbeki s. tutun de narghilea.
töre s. 1. (filoz.) morală; etică;
principii etice. 2. jurispru-
denŃă.
597
törebilim s. etică (ştiintă).
töredışı adj. 1. amoral. 2. (filoz.)
imoral.
töredışıcılık, -ğı s. amoralitate.
törel adj. moral, etic.
törellik, -ği s. moralitate.
törelsiz adj. imoral.
törelsizlik, -ği s. imoralitate.
tören s. ceremonie; festivitate.
törencilik, -ği s. ritualism; for-
malism religios.
törenli adj. festiv, sărbătoresc.
törensiz adj. fără ceremonie; fără
festivitate.
töresel adj. după obicei, tradi-
Ńional; ancestral.
töresiz adj. imoral.
töresizlik, -ği s. imoralitate.
töretanımaz s. (filoz.) imoral.
töretanımazlık, -ğı s. (filoz.)
imoralism.
törpü s. (tehn.) pilă.
törpülemek vt. (tehn.) a pili.
törpülü adj. (tehn.) pilit.
tös interj. (strigăt pentru a mâna
un animal spre înapoi) îna-
poi!.
töskürmek vi. (d. animale) a se
da înapoi.
töskürtmek vt. a mâna un ani-
mal spre înapoi, a îndemna
un animal să meargă spre
înapoi.
tövbe s. 1. căinŃă, pocăinŃă. 2. re-
gret, remuşcare // ~ etmek
1) a se căi, a se pocăi, a re-
greta, 2) a se jura să se lase
de un viciu.
598
töz s. substanŃă.
tözel adj. substanŃial.
Trablusgarp s. Tripoli (oraş în
Libia).
Trablusşam s. Tripoli (oraş în
Liban).
trabzan s. v. tırabzan.
trafik, -ği s. trafic, circulaŃie; ~in
düzenlenmesi reglementare a
circulaŃiei; ~ ajanı agent de
circulaŃie; ~ işareti semn de
circulaŃie; ~ kazası accident
de circulaŃie.
trafo s. (electr.) transformator.
tragedya s. v. trajedi.
trahom s. (med.) trahomă.
trajedi s. tragedie.
trajik adj. tragic.
trajikomedi s. tragicomedie.
trajikomik adj. tragicomic.
trakit s. (mineral.) trahit.
traktör s. tractor.
traktörcü s. tractorist.
traktörlü adj. (mil.) tractat; ~
top artilerie tractată.
Trakya s. Tracia.
tramp s. în expr.: ~ gemi (mar.)
tramp, navă afretată pentru
voiaj; cargobot care face curse
neregulate.
trampa s. (com.) schimb în na-
tură, troc, trampă.
trampet, trampete s. darabană;
tobă (mică).
tramplen s. trambulină.
tramvay s. tramvai; atlı ~ tram-
vai cu cai; elektrik ~ tramvai
electric.
töz – tremolit
transandantal adj. transcenden-
tal; ~ meditasyon meditaŃie
transcendentală.
transatlantik, -ği s. transatlan-
tic.
transfer s. transfer; transferare;
~ etmek a transfera; ~ olmak a
se transfera.
transformatör s. (fiz.) transfor-
mator.
transformizm s. transformism,
evoluŃionism.
transfüzyon s. (med.) transfuzie
(de sânge).
Transilvanya s. Transilvania.
transistor s. (fig.) tranzistor; ~lü
radyo radio cu tranzistori.
transit, -ti s. tranzit.
transkripsiyon s. (lingv.) trans-
criere; transliteraŃie.
transliterasyon s. transliterare.
transmisyon s. (tehn.) transmi-
siune.
transparan s., adj. v. saydam.
transplantasyon s. (med., bot.)
transplant.
transport, -tu s. transport.
transportasyon s. transportare.
trapez s. (sport) trapez.
trapezci s. trapezist.
travers s. traversă.
traverten s. (geol.) travertin.
travma s. (med.) traumă.
travmatoloji s. (med.) traumato-
logie.
trayler, treyler s. trailer (remor-
că).
tremolit, -ti s. (geol.) tremolit.
tren – tuhafiye
tren s. tren; banliyö ~i tren
suburban; direkt ~ tren direct;
ekspres ~i (tren) expres; sürat
~i (tren) rapid; ~ grafiği mer-
sul trenurilor; ~ teşkil etmek a
forma un tren; yolcu ~i tren
personal.
trençkot s. trenci.
trend s. orientare, tendinŃă.
trepan s. (med.) trepan.
trepanasyon s. (med.) trepanaŃie.
treponem s. (zool.) treponemă.
tribün s. tribună.
trigonometri s. trigonometrie.
trigonometrik adj. trigonome-
tric.
triko s. tricou.
trikosefal, -li s. (zool.) tricocefal.
trikotaj s. tricotare; tricotaj.
trikotajcı s. tricoter, tricoteză.
triliyon s. trilion.
trimestr s. trimestru.
Trinidad ve Tobago s. Trinidad
şi Tobago.
trio s. (muz.) trio.
tripoli s. (geol.) tripoli.
trişin s. (zool.) trichină.
trişinoz s. (zool.) trichinoză.
trişör s. trişor.
trityum s. (chim.) tritiu.
triyör s. trior.
trofe s. trofeu.
trol s. traul.
troleybüs s. troleibuz.
trombon s. (muz.) trombon.
trombosit s. (biol.) trobocit.
tromboz s. tromboză.
tropika s. (geol.) tropic.
599
tropikal, -li adj. tropical.
tropizm s. (biol.) tropism.
troposfer s. troposferă.
trotinet s. trotinetă.
trotuar S. trotuar.
tröst, -tü s. trust.
trup, -pu s. trupă (de actori).
Truva s. Troia.
trük s. truc.
tu interj. v. tuh.
Tuba s. (în Islam) arbore în
Paradis.
tufan s. 1. (rel.) potop; Nuh ~ı
potopul lui Noe. 2. (fig.)
ploaie torenŃială.
tufeyli s., adj. parazit.
tugay s. (mil.) brigadă.
tuğ s. (ist.) tui, steag turcesc.
tuğamiral, -li s. (mil.) contra-
amiral.
tuğgeneral, -li s. general de bri-
gadă, general-maior.
tuğla s. cărămidă; ateş ~sı că-
rămidă refractară; gözenekli ~
cărămidă poroasă.
tuğlacı s. cărămidar.
tuğra s. (ist.) monogramă a sul-
tanului, pecete, sigiliu.
tuh interj. la naiba!, drace!.
tuhaf adj. 1. ciudat, bizar, stra-
niu, curios; ~ şey un lucru
curios. 2. comic, hazliu; ridi-
col. 3. absurd, stupid // işin ~ı
curios este că…; bir ~ olmak
a nu şti ce se întâmplă; a fi în
încurcătură; ~ına gitmek a i
se părea că este ceva ciudat.
tuhafiye s. (articole de) galanterie.
600
tuhaflaşmak vi. a deveni cu-
rios/ciudat/straniu.
tuhaflık, -ğı s. ciudăŃenie, curio-
zitate // ~ etmek a face co-
micării.
tukan s. (zool.) tucan.
tul, -lü s. 1. lungime. 2. v. boy-
lam; ~ dairesi (geogr.) meri-
dian.
tulum s. 1. burduf. 2. tub; diş
macunu ~u tub de pastă de
dinŃi; krem ~u tub de cremă.
3. (muz.) cimpoi. 4. salopetă.
tulumba s. furtun, tulumbă //
emme ~sı pompă aspiratoare;
gaz basma ~sı pompă de
presiune; yangın ~sı pompă
de incendiu.
tulumpeyniri, -ni s. brânză de
burduf.
tulyum s. (chim.) tuliu.
tumağı s. (med.) guturai.
tumba s. tumbă; ~ etmek a face
tumbă.
tumturak s. emfază, afectare.
tumturaklı adj. emfatic, bom-
bastic; ~ konuşma vorbire
emfatică.
Tuna s. Dunăre.
tunç s. bronz; ~ devri epoca de
bronz; ~ kaplamak a acoperi
cu un strat de bronz.
tundra, tundura s. tundră.
Tunguz s. Tungus.
Tunguzca s., adv. (în) limba tun-
gusă.
Tunus s. Tunisia.
Tunuslu s., adj. tunisian.
tuhaflaşmak – turnür
tur s. tur (şi sport); ~ atlamak
(sport) a se califica în turul
următor; ~ bindirmek a depăşi
cu un tur.
tura s. 1. v. tuğra. 2. împletitură,
şnur răsucit, găitan.
Turan s. (ist.) patria tuturor nea-
murilor turcice.
turancı s. panturanist.
turancılık, -ğı s. panturanism.
turba s. turbă.
turfanda adj. trufanda.
turgay s. v. toygar.
turist s. turist.
turistik adj. turistic; ~ gezi ex-
cursie turistică; ~ harita hartă
turistică; ~ otel hotel turistic.
turizm s. turism; ~ bürosu bi-
rou/oficiu de turism; ~ da-
nışma bürosu birou de infor-
maŃii turistice.
turna s. (orit.) cocor.
turnaayağı, -nı s. (bot.) piciorul
cocoşului.
turnabalığı s. (iht.) ştiucă.
turnagagası, -nı s. (bot.) muş-
cată.
turne s. turneu; ~ye çıkmak a
pleca în turneu.
turnike s. turnichet (bară tur-
nantă aşezată pe un pivot
pentru a permite numai tre-
cerea individuală).
turno s. troliu.
turnusol, -lü s. (chim.) turnesol.
turnuva s. (sport) turneu; futbol
~sı turneu de fotbal.
turnür s. turnură.
turp – tutmak
turp, -pu s. ridiche // ~ gibi să-
nătos, zdravăn.
turşu s. murătură; ~ kurmak a
pune murături // ~ gibi sleit
de puteri; ~ olmak 1) a se
mura, 2) (fig.) a se strica, a se
deprecia.
turşucu s. vânzător de murături.
turşulaşmak vi. a se face terci.
turta s. turtă (dulce).
turuncu adj. portocaliu, de cu-
loare portocalie.
turunç s. (bot) narazm, portocal
amar (arborele şi fructul).
tuş s. 1. (la instrumente muzi-
cale) clapă, tuşă. 2. (la scrie-
mă) tuşă. 3. (la lupte) tuş.
4. tuş (cerneală).
tuşe s. (med.) tuşeu.
tutaç s. (chim.) pensă.
tutak, -ğı s. 1. mâner, coadă;
bıçak ~ı mânerul cuŃitului.
2. ostatic // saban ~ı cornul
plugului.
tutam s. mănunchi; bir ~ ot un
mănunchi de iarbă.
tutanak, -ğı s. proces-verbal; ~a
geçirmek a consemna în
proces-verbal.
tutar s. 1. conŃinut. 2. (econ.)
total.
tutarak, tutarık s. 1. (med.)
epilepsie. 2. încăpăŃânare, în-
dărătnicie; ~ı tutmak a se
încăpăŃâna; a-l apuca panda-
liile.
tutarlı adj. consistent, substan-
Ńial.
601
tutarlık, -ğı s. consistenŃă.
tutarsız adj. inconsistent.
tutarsızlık, -ğı s. inconsistenŃă.
tutkal s. clei, lipici.
tutkallamak vt. a încleia, a lipi
(cu clei).
tutku s. pasiune.
tutkulu adj. pasionat.
tutkun s., adj. îndrăgostit, amo-
rezat.
tutkunluk, -ğu s. dragoste, amor.
tutmak I. vt. 1. a Ńine, a prinde, a
apuca. 2. a înhăŃa, a prinde;
balık ~ a prinde peşte. 3. a
prinde, a aresta. 4. a cuprinde,
a acoperi, a învălui. 5. a
susŃine, a sprijini; a apăra.
6. a respecta, a se Ńine de
(angajament etc.); sözünü
tuttu s-a Ńinut de cuvânt, şi-a
respectat cuvântul (dat). 7. a
angaja; a închiria. 8. (d. băr-
baŃi) a fi căsătorit cu...; onun
kızkardeşini tutuyor este că-
sătorit cu sora lui.… 9. a
menŃine, a păstra. 10. a pre-
supune, a admite; tutalım ki
böyle oldu să admitem că aşa
s-a întâmplat. 11. a ocupa;
sergi çok yer tutmuyor expo-
ziŃia nu ocupă prea mult loc.
12. (fin.) a reŃine, a opri; a
pune poprire. 13. a Ńine (post,
doliu etc.); matem ~ a Ńine
doliu; oruç ~ (rel.) a Ńine
post. 14. a pândi, a aŃine calea
(cuiva). II. vi. 1. (d. lapte) a
prinde caimac. 2. a dura, a
602
Ńine, a se prelungi; toplantı
kaç saat tuttu? câte ore a
durat şedinŃa?. 3. (d. plante) a
se prinde, a prinde rădăcini.
4. (d. vopsea etc.) a se prinde,
a Ńine. 5. (d. afirmaŃii) a se
potrivi, a coincide. 6. a costa,
a valora // akılda ~ a memora,
a Ńine minte; bahis ~ a face/a
Ńine un pariu; damarı ~ a se
irita, a se înfuria; elde ~ (mat.)
a Ńine (în minte); gizli ~ a
ascunde, a tăinui; gözü ~ a se
încumeta; kafa ~ a şicana, a
sâcâi; kendini ~ a se stăpâni;
lâfa ~ a Ńine (pe cineva) de
vorbă; topa ~ a bombarda;
yerini ~ a suplini, a Ńine locul
(cuiva); yüz ~ a începe să….
tutsak s. v. esir.
tutsaklık s. v. esirlik.
tutu s. gaj, zălog.
tutucu s., adj. conservator.
tutuculuk, -ğu s. conservatorism.
tutuk adj. 1. timid, sfios. 2. re-
Ńinut. 3. paralizat; anchilozat.
4. răguşit.
tutuklamak vt. a aresta; a închide.
tutuklanma s. arest, arestare; re-
Ńinere.
tutuklanmak vi. a fi arestat, a fi
reŃinut.
tutuklu s. deŃinut, arestat.
tutukluk, -ğu s. detenŃie; arest.
tutulma s. 1. prindere, reŃinere.
2. (astr.) eclipsă; ay ~sı
eclipsă de lună; gün/güneş ~sı
eclipsă de soare.
tutsak – tuzlu
tutulmak vi. 1. a fi prins, a fi
reŃinut; a fi arestat. 2. (astr.)
(d. soare etc.) a fi în eclipsă.
3. (med.) a înŃepeni, a amorŃi.
4. (fig.) a se îndrăgosti, a fi
amorezat.
tutum s. 1. comportare, condu-
ită. 2. economie, chibzuială,
cumpătare.
tutumlu adj. chibzuit, cumpătat.
tutumsuz adj. nechibzuit, ne-
cumpătat, neeconom.
tutunmak vi. 1. a se menŃine; a
sta. 2. a se prinde, a se agăŃa.
tutuşabilir, tutşkan adj. infla-
mabil.
tutuşmak vi. 1. a se Ńine, a se
prinde; el ~ a se Ńine de mână.
2. a se aprinde, a lua foc. 3.
(fig.) a începe, a se apuca
(de); kavgaya ~ a se lua la
ceartă.
tuvalet, -ti s. 1. toaletă. 2. toa-
letă, W.C.; ~ kâğıdı hârtie
igienică.
tuz s. sare (şi chim.) // ~ madeni
salină; ~ buz olmak (fig.) a se
face praf; ~ buz etmek (fig.) a
face praf, a zdrobi.
tuzak, -ğı s. 1. cursă, capcană (şi
fig.); ~a düşmek a cădea în
cursă; ~ kurmak a pune o
capcană.
tuzlama s. 1. sărare; sărat.
2. (culin.) tuslama.
tuzlamak vt. a săra, a pune sare.
tuzlu adj. 1. sărat. 2. (fig.)
scump, piperat.
tuzluk – tümseklik
tuzluk, -ğu s. solniŃă.
tuzluluk, -ğu s. salinitate.
tuzruhu, -nu s. (chim.) acid clor-
hidric.
tuzsever adj. (d. plante) halofil.
tuzsuz adj. fără sare; nesărat (şi
fig.).
tüberkülin s. (med.) tuberculină.
tüberküloz s. (med.) tuberculoză.
tüccar s. comerciant, negustor.
tüfek, -ği s. puşcă, armă.
tüfekhane s. (mil.) arsenal.
tüfeklik, -ği s. (mil.) piramidă de
puşti.
tüfenk, -ği s. v. tüfek.
tükel adj. perfect, ideal.
tükenmek vi. a se sfârşi; a se
epuiza.
tükenmez I. adj. de nesecat,
inepuizabil. II. s. pix.
tükenmezkalem s. pix.
tüketici s. consumator.
tüketim s. (econ.) consum.
tüketmek vt. 1. a termina, a
sfârşi, a epuiza. 2. a consuma.
tükürmek vi., vt. a scuipa.
tükürük, -ğü s. 1. scuipat. 2.
(fiziol.) salivă // ~ bezleri
(anat.) glandele salivare; ~
hokkası scuipătoare.
tükürüklemek vt. a uda/a umezi
cu scuipat.
tükürükotu, -nu s. (bot.) baluşcă.
tül s. (text.) tul.
tüm s., adj. tot, întreg; ~ şehir tot
oraşul.
tümamiral, -li s. viceamiral.
tümce s. (gram.) v. cümle.
603
tümcebilim s. (gram.) sintaxă.
tümcebilimsel adj. sintactic.
tümceleme s. reîntregire.
tümcelemek vt. a reîntregi.
tümdanış s. plebiscit // ~ hakkı
referendum.
tümden adv. în întregime, în
totalitate; complet.
tümdengelim s. (psih.) deducŃie.
tümdengetirmek vt. (psih.) a de-
duce.
tümel adj. universal.
tümellik, -ği s. universalitate.
tümen s. (mil.) divizie.
tümevarım s. (psih.) inducŃie.
tümevarımsal adj. (psih.) induc-
tiv.
tümevarmak vt. (psih.) a induce.
tümgeneral, -li s. general de di-
vizie, general locotenent.
tümleç s. (gram.) complement;
complement direct; dolaylı ~
complement indirect.
tümlemek vt. a completa, a
întregi; a determina.
tümlenmek vi. a fi completat, a
fi întregit; a fi determinat.
tümler adj. complementar; ~ açı
(geom.) unghi complementar.
tümör s. (med.) tumoră.
tümöral adj. tumoral.
tümsayı s. număr total.
tümsecik, -ği s. (bot.) tubercul.
tümsek, -ği s. 1. ridicătură,
moviliŃă. 2. proeminenŃă, pro-
tuberanŃă, ieşitură.
tümseklik, -ği s. proeminenŃă,
protuberanŃă, ieşitură.
604
tümtanrıcı s. panteist.
tümtanrıcılık, -ğı s. panteism.
tümtaş s., adj. monolit.
tümülüs s. tumul(us).
tün s. v. gece.
tünaydın interj. bună seara!;
noapte bună!.
tünek, -ği s. pătul (de păsări).
tünel s. tunel.
tünemek vi. (d. păsări) a se co-
coŃa, a se aşeza.
tüp s. 1. tub (de sticlă). 2. v.
tulum (2).
tür s. specie; clasă; varietate.
türban s. turban.
türbe s. monument funerar; mau-
soleu.
türbin s. turbină.
türdeşlik, -ği s. (chim.) omoge-
nitate.
türe s. v. hukuk.
türel adj. v. hukuki.
türemek vi. 1. a se forma, a
lua naştere; a se produce.
2. (gram.) a deriva.
türetmek vt. a crea, a produce; a
deriva.
türetmen s. inventator.
türev s. (gram.) derivat (şi chim.).
Türk s., adj. turc; turcesc; ~ dili
limba turcă; ~ halkı poporul
turc.
Türkçe I. adv. turceşte, în limba
turcă; ~ konuşmak a vorbi
turceşte. II. s. limba turcă,
turca.
türkçeleşmek vi. a se turciza.
türkçeleştirmek vt. a turciza.
tümtanrıcı – tütün
türkiyat s. v. türkoloji.
Türkmen s., adj. turkmen.
Türkmence I. s. limba turk-
menă. II. adv. în limba turk-
menă.
Türkmenistan s. Turkmenistan.
türkolog s. turcolog.
türkoloji s. turcologie // ~ bilgini
turcolog.
türkuvaz adj. turcoaz, de cu-
loare albastră-verzuie.
türkü s. cântec (popular); ~
yapmak a compune un cântec
// birinin ~sünü çağırmak a-i
cânta (cuiva) în strună.
türkücü s. cântăreŃ (de muzică
populară).
türlü I. s. 1. fel, mod. 2. soi, va-
rietate. II. adj. felurit, diferit,
variat, divers; ~ yemekler
diferite mâncăruri // ~ ~ fel
de fel; her ~ de tot felul; bir ~
nicicum.
türsel adj. specific.
türsellik, -ği s. specificitate.
türüm s. 1. (geogr.) geneză. 2.
(fig.) emanaŃie.
türümcülük, -ğü s. (filoz.) ema-
naŃionism, emanatism.
tütmek vi. a fumega, a scoatc
fum.
tütsü s. fumigaŃie; afumare.
tütsülemek vt. a produce fumi-
gaŃie; a afuma // kafayı ~ a se
afuma; a trage la măsea.
tütsülü adj. afumat (şi beat,
turmentat).
tütün s. tutun // ~ içmek a fuma.
tütün – uç
tütünrengi, -ni adj. brun,
cafeniu.
tüy s. 1. (anat.) păr. 2. (bot.)
peri, perişori. 3. fulg; tulei;
~ gibi uşor ca fulgul // ~
atmak/değiştirmek (d.
animale) a napârli; ~ sıklet
(sport) categoria pană;
~leri diken diken olmak a i
se face (cuiva) părul
măciucă; ~leri ürpermek a
se înfiora; ~ler ürpertici
înfiorător.
tüylü adj. păros; pufos.
U
u U a douăzeci şi cincea literă a
alfabetului limbii turce; sunet
notat cu această literă.
ubudiyet, -ti s. v. kölelik.
uca s. (anat.) coccis.
ucay s. (fiz.) pol.
ucaylanma s. (fiz.) polarizare.
ucaylık, -ğı s. (fiz.) polarizaŃie.
ucaysı s. (fiz.) polaroid
ucube s. 1. curiozitate, raritate,
ciudăŃenie. 2. pocitanie; mon-
stru.
ucun ucun adv. 1. puŃin câte
puŃin, un pic câte un pic.
2. doar doar să…
ucuz adj. ieftin; ~a çιkmak a
costa ieftin // ~atlatmak/ kur-
tulmak (fig.) a scăpa ieftin.
ucuzcu s. cel care vinde ieftin.
605
tüymek vi. a o şterge, a şterge
putina, a fugi pe furiş.
tüysüz adj. fără păr; golaş.
tüze s. v. adalet.
tüzeci s. jurist.
tüzel adj. v. adli.
tüzelkişi s. (jur.) persoană
juridică.
tüzelkişilik, -ği s. (jur.) perso-
nalitate juridică.
tüzük, -ğü s. (jur.) statut,
regulament.
tvist, -ti s. twist.
ucuzlamak vi. a se ieftini.
ucuzlatmak vt. a ieftini, a reduce
preŃurile.
ucuzluk, -ğι s. ieftinire; ieftinătate.
uç, -cu s. 1. vârf, bιcağιn ~u vâr-
ful cuŃitului. 2. capăt, cap,
extremitate; sfârşit; şehrin bir
ucundan öbür ucuna kadar de
la un capăt la celălalt al ora-
şului; ~suz bir yol un drum
fără sfârşit; ~u bucaği olma-
mak a fi fără sfârşit // ~u
ortasι belli olmamak a fi în-
câlcit; ~unda bir şey olmak a
ascunde ceva necurat; bir işin
~unu kaçιrmak a nu putea da
de capăt (unui lucru), a nu
putea duce la bun sfârşit.
606
uçak, -ğι s. avion; ~ pervanesi
elice de avion; ~la seyahat
etmek a călători cu avionul //
~ alanι aeroport; ~ gemisi
portavion; ~ gövdesi fuzelaj;
~ hatι linie aeriană; deniz ~ι
hidroavion.
uçakçι s. aviator, pilot.
uçaksavar s. (mil.) tun antiae-
rian.
uçar adj. 1. zburător; ~ kuş pa-
săre zburătoare. 2. (chim.) vo-
latil.
uçarι adj. uşuratic; frivol.
uçarιlιk, -ğι s. purtare uşuratică;
frivolitate.
uçkur s. (la pantaloni) brâu,
cingătoare.
uçmak1 vi. 1. a zbura; kuşlar
uçar păsările zboară. 2. (chim.)
a se evapora, a se volatiza.
3. a se decolora // uçan kuşa
borcu olmak a fi înglodat în
datorii; uçan kuştan medet
aramak a ajunge la disperare.
uçmak2 s. v. cennet.
uçman s. pilot, aviator.
uçsuz adj. fără capăt/sfârşit; ~
bucaksιz fără margini, vast.
uçucu adj. v. uçar.
uçuk adj. 1. decolorat, şters.
2. palid, pal; ~ yüzlü cu faŃa
palidă.
uçuk, -ğu s. (med.) spuzeală,
herpes.
uçuklamak vi. (med.) a se spuzi,
a face herpes.
uçak – ufuk
uçurmak vt. 1. a face să zboare, a
înălŃa în văzduh. 2. a da drumul
să zboare, a slobozi (o pasăre).
3. (fig.) a reteza, a tăia.
uçurtma s. (d. jucărie) zmeu.
uçurum s. prăpastie (şi fig).
uçuş s. zbor; ~öğretmeni (av.)
instructor de zbor; ~ şartlarι
(av.) condiŃii de zbor.
uçuşmak vi. a zbura în număr
mare; a zbura care încotro; a
forfoti.
ud s. v. ut.
udi s. (muz.) lutist.
uf interj. uf !, of !
ufacιk adj. mititel, mărunŃel.
ufak adj. mic, mărunt; ~ ev casă
mică // ~ para (d. bani)
mărunŃiş, ~ cisim corpuscul;
~ tefek mărunŃişuri.
ufaklιk, -ğι s. 1. mărunŃiş, bani
mărunŃi. 2. puşti, copil, pici.
ufalamak vt. a fărâmiŃa; a mă-
runŃi.
ufalanmak, ufalmak vi. a se
fărâmiŃa.
ufalmak vi. a se mărunŃi, a se fă-
râmiŃa, a se sfărâma în bucăŃi
mici.
ufaltmak vt. a fărâmiŃa, a mă-
runŃi.
ufki adj. v. yatay.
uflamak vi. a ofta.
UFO (unidentified flying object)
s. OZN.
ufuk,-fku s. orizont, zare.
ufunet – uhuvvet
ufunet,-ti s. 1. duhoare, miros
urât. 2. (med.) inflamaŃie, in-
fecŃie.
ufunetlenmek vi. (med.) a se
inflama, a se infecta.
Uganda s. Uganda.
Ugandalι s. adj. ugandez.
uğrak,-ğι s. loc frecventat.
uğramak I. vi. 1. a se abate (pe
la), a se opri (în treacăt), a
trece (pe la). 2. a nimeri (în),
a da în…, a da peste… .
II. vt. a pătimi; a suferi;
a îndura (un necaz, o ne-
plăcere etc.); belaya ~ a da
de necaz; kazaya ~ a suferi un
accident.
uğraş(ι) s. 1. străduinŃă, efort,
silinŃă. 2. ocupaŃie, îndelet-
nicire.
uğraşmak I vi. 1. a se strădui,
a-şi da silinŃa/osteneala, a se
lupta (pentru), a depune (un)
efort. 2. a se ocupa, a se în-
deletnici. II. vt. a tachina, a
sâcâi, a nu lăsa în pace.
ugraştιrmak vt. 1. a pune pe
cineva să-şi dea silinŃa/ oste-
neala, a pune pe cineva să
depună un efort. 2. a pune pe
cineva să nu lase în pace (pe
cineva). 3. a da bătaie de cap.
uğratmak vt. 1. a cauza o
situaŃie nefericită cuiva. 2. a
face să se abată/să treacă pe
undeva.
uğru s. v. hιrsιz.
uğrulamak vt. a fura, a şterpeli.
607
uğruluk, -ğu s. v. hιrsιzlιk.
uğrun adv. în taină, pe ascuns, în
secret.
uğuldamak vi. 1. a vui, a bubui.
2. (d. foc) a dudui. 3. (d.
urechi) a vâjâi, a Ńiui.
uğultu s. 1. vuiet, bubuit. 2. du-
duit (al focului). 3. vâjâit,
Ńiuit (în urechi).
Uğur s. (astr.) Jupiter.
uğur1 s. noros, şansă, fericire// ~
ola !, ~lar olsun ! drum bun!
cu bine!
uğur2, -ğru I. s. cale, direcŃie. II.
prep. pentru…, de dragul…,
în numele…; vatan ~da în
numele patriei.
uğurböceği, -ni s. (zool.) bubu-
ruză.
uğurlamak vt. a conduce, a în-
soŃi (oaspeŃi).
uğurlanmak vi. a fi condus, a fi
însoŃit.
uğurlu adj. norocos; fericit; de
bun augur.
uğursamak vt. a privi/ a socoti
ceva ca aducător de noroc;
a considera ceva de bun
augur.
uğursuz adj. nenorocos; neferi-
cit; nefast.
uğursuzluk, -ğu s. nenoroc,
ghinion, neşansă; semn rău.
uhde s. responsabilitate; datorie,
obligaŃie.
uhrevi adj. de dincolo de mor-
mânt, de apoi.
uhuvvet, -ti s. frăŃie.
608
ukala s. adj. 1. pedant. 2. (om)
prost crescut, obraznic, im-
pertinent.
ukalalιk, -ğι s. 1. pedanterie.
2. obrăznicie, impertinenŃă,
mojicie, insolenŃă.
ukde s. 1. problemă arzătoare;
necaz; îngrijorare; temere.
2. (anat.) ganglion.
Ukrayna s. Ucraina.
Ukraynalι s., adj. ucrainean.
ulaç s. (gram.) gerunziu.
Ulah s. (ist.) valah, vlah.
ulak s. mesager; curier.
ulam s. 1. grup, grupare. 2. (fil.)
categorie.
ulama s. 1. adăugare. 2. alătu-
rare; unire. 3. (gram.) alipire,
ataşare (a unui sufix).
ulamak vt. 1. a adăuga. 2. a ală-
tura; a uni. 3. (gram.) a alipi,
a ataşa (un sufix).
ulan interj. hei !, ascultă, băi !
ulantι s. adaos, supliment, anexă.
ulaşιm s. 1. legătură, contact,
comunicaŃie. 2. sosire.
ulaşmak vi. a sosi, a veni, a
ajunge.
ulaştιrma s. 1. transport; comu-
nicaŃie; ~ Bakanlιğι Ministe-
rul transporturilor. 2. legătu-
ră; contact.
ulaştιrmak vt. a duce, a tran-
sporta; a face să ajungă (la).
ulema s. 1. savanŃi, oameni de
ştiinŃă. 2. (ist.) cler; preoŃime.
ulu adj. măreŃ, grandios, impu-
nător.
ukala – umarsız
ulufe s. (în Imperiul Otoman)
salariu pe trei luni.
uluhiyet, -ti s. divinitate, esenŃă
divină; dumnezeire.
ululamak vt. a preamări, a slăvi,
a glorifica.
ululanmak vi. a fi preamărit/
glorificat.
uluma s. (d. câini, lupi) urlet.
ulumak vi. (d. câini, lupi) a urla.
uluorta adv. nechibzuit, neso-
cotit; aiurea, la întâmplare.
ulus s. naŃiune.
ulusal adj. naŃional; ~ bayram
sărbătoare naŃională; ~ ege-
menlik suveranitate naŃională;
~ gelir venit naŃional; ~ para
birimi monedă naŃională; ~
marş imnul naŃional.
ulusallaşmak vi. a căpăta un ca-
racter naŃional; a deveni naŃio-
nal; a căpăta specific naŃional.
ulusallaştιrmak vt. a-i da spe-
cific/caracter naŃional.
ulusallιk, -ğι s. caracter/specific
naŃional.
ulusçu s. naŃionalist.
ulusçuluk, -ğu s. naŃionalism.
uluslararasι adj. internaŃional.
uluslararasιcι s. internaŃionalist.
uluslararasιcιlιk, -ğι s. interna-
Ńionalism.
ulvi adj. înalt, sublim, măreŃ.
umacι s. (în închipuirea copii-
lor) bau-bau, gogoriŃă.
umar s. soluŃie, remediu.
umarsιz adj. insolubil; de nere-
zolvat; fără remediu.
umarsızlık – urbanizm
umarsιzlιk, -ğι s. insolubilitate;
situaŃie fără rezolvare/ ieşire.
umde s. principiu.
ummadιk adj. neaşteptat, la care
nu te aştepŃi, neprevăzut, in-
tempestiv.
ummak vt, a aştepta, a spera, a
nădăjdui.
Umman s. Oman.
umman s. v. okyanus.
umulmak vi. a se aştepta; a se
spera; a se nădăjdui.
umum adj. tot; comun; public;
~a açιk deschis publicului;
~ müdür director general.
umumi adj. v. genel.
umumiyet, -ti s. generalitate,
caracter general.
umur, -ru s. grijă, preocupare;
atenŃie, sinchiseală // ~ unda
olmamak a nu se sinchisi.
umursamak vi. a se preocupa, a
fi interesat (de), a-i păsa.
umursamazlιk, -ğι s. nepăsare,
indiferenŃă, dezinteres.
umut s. speranŃă, nădejde.
umutlandιrmak vt. a da spe-
ranŃă, a încuraja.
umutlanmak vi. a nădăjdui; a
spera, a-şi face speranŃe.
umutlu adj. care nutreşte spe-
ranŃe; optimist.
umutsuz adj. deznădăjduit, dis-
perat.
umutsuzluk, -ğu s. deznădejde;
disperare.
un s. făină; buğday ~u făină de
grâu.
609
undurmak vt. 1. a îmbunătăŃi, a
ameliora. 2. a face să pros-
pere, a face să înflorească. 3. a
vindeca, a lecui, a însănătoşi.
unlamak vt. a pune făină, a pre-
săra cu făină.
unlu adj. cu faină, amestecat cu
faină.
unmak vi. 1. a se îmbunătăŃi, a
se ameliora. 2. a prospera, a
înflori. 3. a se vindeca, a se
lecui, a se însănătoşi.
unsur s. element, component.
unutkan adj. uituc, distrat.
unutkanlιk, -ğι s. uitare, distrac-
Ńie, zăpăceală.
unutmabeni s. (bot.) miozotis,
nu-mă-uita.
unutmak vt. 1. a uita, a nu Ńine
minte. 2. a omite, a neglija, a
uita. 3. a nu lua cu sine, a
uita.
unutturmak vt. a face să uite.
unutulmak vi. a fi uitat, a fi dat
uitării.
unvan s. titlu.
ur s. (med.) tumoare.
uragan s. uragan.
Ural s. Ural; ~ Dağlarι MunŃii
Urali; ~ Dilleri limbi uralice;
~ Altay Dilleri limbi uralo-
altaice.
uran s. industrie.
Uranus s. (astr.) Uranus.
uranyum s. (chim.) uraniu.
urba s. v. giysi.
urbanist s. urbanist.
urbanizm s. urbanism.
610
urbilim s. oncologie.
Urduca s., adv. (în) limba urdă.
urgan s. frânghie.
urmak vt. v. vurmak.
urlus s. (med.) cu tumoare, chis-
tic.
urmak vt. (arh.) a lovi.
Uruguay s. Uruguay.
Uruguaylι s. adj. uruguaian.
uruk, -ğu s. trib, clan.
us s. minte, raŃiune, judecată; ~ a
vurmak a raŃiona, a judeca.
usanç s. plictiseală, urât; ~ ver-
mek a se plictisi.
usandιrιcι adj. plictisitor, aga-
sant, enervant
usandιrmak vt. a plictisi, a aga-
sa, a enerva.
usanmak vi. a se plictisi, a-i fi urât.
usare s. suc, sevă; zeamă.
usavurmak vt. a judeca, a chib-
zui; a cântări, a cumpăni.
usçu s. raŃionalist.
usçuluk, -ğu s. raŃionalism.
usdιşι, -nι adj. iraŃional.
usdιşιlιk, -ğι s. iraŃionalism.
uskumru s. (iht.) scrumbie.
uskur s. (mar.) elice.
uslamlamak vt. (fil.) a raŃiona.
uslanmak vi. a se cuminŃi, a se
potoli.
uslu adj. cuminte, aşezat, liniştit;
~ durmak a fi cuminte, a sta
liniştit.
usluluk, -ğu s. cuminŃenie, serio-
zitate.
ussal adj. (fil.) raŃional.
ussallaştιrmak vt. a raŃionaliza.
urbilim – utanmak
ussalιk, -ğι s. raŃionalitate.
usta I s. meşter, maistru. II adj.
priceput, îndemânatic, iscusit.
ustabaşι, -nι s. maistru principal.
ustalaşmak vi. a deveni (mai)
priceput/ iscusit; a se perfec-
Ńiona, a deveni (mai) îndemâ-
natic.
ustalιk, -ğι s. măiestrie, iscusin-
Ńă, pricepere; ~la cu măies-
trie, cu iscusinŃă.
ustura s. 1. brici. 2. (fig.) bău-
tură tare.
usturpa s. v. usturpu.
usul, -lü s. 1. metodă, procedeu;
mijloc, cale. 2. (jur.) proce-
dură; ceza muhakeme ~ü
procedură penală. 3. (muz.)
măsură.
usulcacιk adv. pe nesimŃite, pe
neobservate, uşor.
usulen adv. 1. cum trebuie, cum
se cade, propriu-zis. 2. (jur.)
procedural, în conformitate
cu regulile acestei proceduri.
uşak s. 1. copil. 2. slugă.
ut s. (muz.) lăută.
utanç, -cι s. ruşine, dezonoare //
-ιndan yere geçmek a intra în
pământ de ruşine.
utandιrmak vt. a face de ruşine;
a face de râs.
utangaç, utangan adj. ruşinos,
sfios, timid.
utangaçlιk, -ğι s. ruşine, sfii-
ciune; timiditate.
utanmak vi. 1. a se ruşina, a-i fi
ruşine. 2. a se jena, a se sfii
utanmaz – uygulanabilir
utanmaz adj. neruşinat, obraz-
nic, impertinent.
Utarit s. (astr.) Mercur.
utçu s. v. udi.
uterus s. (anat.) uter.
utku s. v. zafer.
utkulu adj. victorios, biruitor.
utmak vt. (sport) a învinge, a
câştiga.
uvertür s. (muz.) uvertură.
uyak s. (lit.) rimă.
uyaklι adj rimat.
uyandιrmak vt.a trezi, a scula
din somn, a deştepta (şi fig.)
uyanιk, -ğι adj. 1. treaz, în stare
de veghe. 2. (fig.) vigilent.
uyanιklιk, -ğι s. 1. trezire. (stare
de) veghe. 2. (fig.) vigilenŃă.
uyanmak vi. 1. a se trezi, a se
scula (din somn), a se deş-
tepta. 2. (fig.) a se trezi, a se
dumiri, a-şi da seama, a de-
veni conştient. 3. (d. natură)
a reînvia, a reveni la viaŃă.
4. (d. amintiri, sentimente) a
reveni.
uyarι s. 1. avertisment, averti-
zare; alarmă, înştiinŃare; ~
sistemi sistemul; de averti-
zare. 2. stimulent, impuls,
imbold, îndemn.
uyarιcι adj. 1. stimulator; exci-
tant. 2. de avertisment; care
pune în gardă.
uyarιlmak vi. 1. a fi stimulat, a
fi impulsionat; a fi excitat.
2. a fi avertizat, a fi pus în
gardă.
611
uyarιm s. (fiziol.) excitare.
uyarlama s. adaptare, potrivire,
ajustare.
uyarlamak vt. v. uydurmak (1).
uyarma s. 1. stimulare, impulsio-
nare. 2. prevenire, avertizare.
uyarmak vt. 1. a preveni, a
avertiza. 2. a stimula, a incita,
a impulsiona.
uyartι s. avertisment.
uydu s. (astr.) satelit.
uydurma s. 1. adaptare, potri-
vire; ajustare. 2. (fig.) născo-
cire, plăsmuire, scornire.
uydurmak vt. 1. a potrivi, a
adapta, a ajusta. 2. (fig.) a
născoci, a plăsmui, a scorni.
3. (fig.) a ticlui, a potrivi, a
minŃi.
uydurmasyon s. invenŃie, min-
ciună.
uygar adj. civilizat.
uygarlaşmak vi. a se civiliza.
uygarlιk, -ğι s. civilizaŃie.
uygu s. (fil.) corespondenŃă, con-
cordanŃă.
uygulama s. aplicare (a unei legi
etc. ); practică.
uygulamak vt. a aplica, a adopta
(o lege etc.)
uygulamalι adj. practic, apli-
cativ; ~ bilimler ştiinŃe apli-
cate; ~ dilbilim lingvistică
aplicativă; ~ toplubilim socio-
logie aplicată.
uygulaman s. tehnician.
uygulanabilir adj. aplicabil, care
poate fi pus în practică.
612
uygulanabilirlik, -ği s. aplicabi-
litate.
ugulanmak vi. (d. o lege etc.) a
fi aplicat; a fi adoptat.
uygulayımcı s. 1. tehnician.
2. tehnolog.
uygun adj. 1. conform, potrivit.
2. convenabil, favorabil //~
bulmak/ görmek a găsi de
cuviinŃă; ~ düşmek a cores-
punde; a se potrivi; ~ olmak a
fi corespunzător.
uygunluk, -ğu s. potrivire, co-
respondenŃă; conformitate,
concordanŃă.
uygunsuz adj. nepotrivit, neo-
portun, deplasat.
uygunsuzluk, -ğu s. nepotrivire,
dezacord; discrepanŃă.
Uygur s. uigur.
Uygurca s., adv. limba uigură.
uyku s. 1. somn. 2. (med.) letar-
gie. 3. (fig.) toropeală, amor-
Ńire // baygın ~ (stare de)
somnolenŃă; ~getirici somni-
fer; ~sersemi somnolent; ~su
gelmek a i se face somn; ~ya
dalmak a adormi; ~dan
kalkmak a se scula din somn;
~gözünden akmak a pica de
somn; ~su hafif olmak a avea
un somn uşor; ~ilacı som-
nifer; ~su kaçmak a-i pieri
somnul; ~m var mi-e somn;
~ya yatmak a se culca.
uykucu s. adj. somnoros.
uygulanabilirlik – uyuşma1
uykusuzluk, -ğu s. insomnie;
~çekmek a suferi de insom-
nie.
uylaşım s. convenŃie, înŃelegere.
uyluk, -ğu s. coapsă //~ kemiği
(anat.) femur.
uymak vi. 1. a se potrivi, a
corespunde. 2. (d. articole de
îmbrăcăminte) a fi pe măsură,
a se potrivi; a-i veni bine. 3. a
se conforma, a se adapta la; a
se supune unei ordini/legi.
uyruk, -ğu s. cetăŃean, supus.
uyrukluk, -ğu s. cetăŃenie; ro-
men ~u cetăŃenie română;
türk ~u cetăŃenie turcă.
uysal adj. docil, supus, ascultător.
uysallaşmak vi. a deveni docil/
supus/ ascultător; a de smeri.
uysallık, -ğı s. docilitate, smere-
nie, supuşenie.
uyuklamak vi. a dormita, a
picoti, a moŃăi.
uyum s. armonie, acord, concor-
danŃă // ünlü ~u (gram.) ar-
monie vocalică; ünsüz ~u
(gram.) armonie consonan-
tică.
uyumak vi. a dormi (şi fig.).
uyumlu adj. armonios.
uyumsuz adj. discordant, disto-
nant.
uyumsuzluk, -ğu s. discordanŃă,
dezacord, distinanŃă.
uyuntu adj. leneş, trândav, pu-
turos.
uyurgezer., adj. somnambul.
uyuşma1 s. înŃelegere, acord.
uyuşma2 – uzatım
uyuşma2 s. amorŃeală, înŃepe-
nire.
uyuşmak1 vi. 1. a se înŃelege, a
cădea de acord. 2. a se po-
trivi, a se asemui.
uyuşmak2 vi. a amorŃi, a înŃepeni.
uyuşmazlık, -ğı s. neînŃelegere,
dezacord, discordie; conflict;
iş ~ları (jur.) conflict/ litigiu
de muncă.
uyuşturmak1 vt.1. a amorŃi, a
înŃepeni. 2. a calma, a potoli
(o durere), a alina.
uyuşturmak2 vt. a împăca, a
concilia, a pune de acord.
uyuşturucu adj. narcotic // ~
madde stupefiant; drog.
uyuşuk adj. 1. amorŃit, înŃepenit.
2. apatic, moleşit, vlăguit.
uyuşukluk, -ğu s. amorŃeală;
moleşeală; apatie.
uyutmak vt. 1. a adormi (pe ci-
neva), a culca. 2. (fig.) a păcăli,
a înşela, a induce în eroare.
uyutucu adj. somnifer, soporifer.
uyutum s. hipnoză.
uyuz I. s. 1. (med.) râie, scabie.
II. adj. 1. râios.
uyuzböceği, -ni s. (zool.) căpuşă.
uyuzlaşmak vi. 1. a se îmbolnăvi
de râie. 2. (fig.) a se ticăloşi, a
deveni infam/ mârşav/ parşiv.
uz adj. 1. bun, folositor; con-
venabil. 2. (d. vorbire) clar,
desluşit, limpede.
uzadevim s. telechinezie.
uzaduyum s. telepatie.
613
uzak, -ğı I. adj. 1. depărtat,
îndepărtat; ~ akraba rudă în-
depărtată. 2. (fig.) puŃin pro-
babil, nesigur. II. adv. de-
parte; ~ tan de departe //~ tan
~ a pe ocolite; ~ ı görmek a
vedea departe, a prevedea; ~
lara gitmek (fig.) a merge
prea departe; ~ tan bakmak a
privi de departe, a nu se
amesteca.
uzakçeker s. teleobiectiv.
Uzakdoğu s. Orientul Îndepărtat.
uzaklaşmak vi. 1. a se îndepărta,
a pleca (mai departe). 2. a se
îndepărta, a se abate; konu-
dan ~ a se abate de la subiect.
uzaklaştırmak vt. 1. a îndepărta,
a înlătura. 2. (fig.) a concedia.
uzaklık, -ğı s. 1. depărtare, dis-
tanŃă mare. 2. distanŃă, interval.
uzaklıkölçer s. telemetru.
uzam s. întindere, spaŃiu.
uzambilgisi, -ni s. geometrie.
uzanım s. 1. (fiz.) amplitudine.
2. (astr.) elongaŃie.
uzamak vi. 1. a se întinde, a se
aşterne. 2. a se întinde, a se
lungi; a se prelungi. 3. a Ńine,
a dura, a dăinui.
uzanmak vi. 1. (d. fiinŃe) a se
întinde. 2. a se lungi, a se
culca (puŃin). 3. a se întinde,
a întinde mâna (pentru a
ajunge la…).
uzantı s. alungire, prelungire.
uzatım s. prelungire, extensiune.
614
uzatmak vt. 1. a lungi, a pre-
lungi. 2. a prelungi, a face să
dureze mai mult. 3. a întinde;
a extinde elini ~ a-şi întinde
mâna/braŃul.
uzay s. (astr., mat.) spaŃiu // ~ ada-
mı cosmonaut; ~ gemisi navă
spaŃială; ~ geometri geometrie
în spaŃiu; ~ mekiği navetă spa-
Ńială; ~ uçuşu zbor spaŃial.
uzaycı s. 1. astronaut, cosmonaut.
2. specialist în astronautică.
uzaycılık, -ğı s. astronautică,
cosmonautică.
uzaysal adj. spaŃial.
uzgörür adj. perspicace; pătrun-
zător.
uziletişim s. telecomunicaŃie.
uzlaşı s. înŃelegere, acord; con-
venŃie, reconciliere.
uzlaşma s. 1. împăcare, conci-
liere. 2. convenŃie, acord, în-
Ńelegere; ~ yapmak a încheia
un acord.
uzlaşmak vi. 1. a se împăca, a se
reconcilia. 2. a se învoi, a
cădea de acord. 3. a se înŃe-
lege, a trăi în înŃelegere/ în
armonie; a se împăca.
uzlaşmazlık, -ğı s. neînŃelegere,
discordie; dezacord; diver-
genŃă.
uzlaştırmak vt. a împăca, a re-
concilia.
uzluk, -ğu s. pricepere, iscusinŃă;
măiestrie.
uzatmak – uzzal
uzman s. specialist; expert.
uzmanlaşma s. specializare.
uzmanlaşmak vi. a se specializa;
a deveni specialist.
uzmanlık, -ğı s. specializare,
domeniu de specializare.
uzun adj. 1. lung; ~ yol drum lung.
2. înalt; ~ boylu de statură
înaltă. 3. îndelungat, de durată;
~ ömür viaŃă îndelungată // ~
sürmek a dura mult; ~ vadeli
kredi (econ.) credit pe termen
lung; ~ araç vehicul lung; ~
etmek a lungi vorba; a insista
fără rost; ~ hava piesă lungă
de muzică populară; ~ hikâye
o treabă/ afacere încurcată/
încâlcită; ~ lafιn kısası deci, în
concluzie; prin urmare; ~
uzadıya în amănunŃite, în toate
detaliile; detaliat; ~ ünlü
(gram.) vocală lungă; ~ atlama
(sport.) săritură în lungime.
uzunluk, -ğu s. lungime; ~ biri-
mi unitate de măsură pentru
lungimi; ~ ölçüsü măsură de
lungime.
uzuv, -zvu s. (anat.) organ.
uzvi adj. organic.
uzviyet, -ti s. organism.
uzyazar s. teleprinter.
uzyazım s. telegramă.
uzzal, -li s. numele unei tona-
lităŃi în muzica clasică turcă.
ü – üleş
Ü
ü Ü a douăzeci şi şasea literă a
alfabetului limbii turce; sunet
notat cu această literă.
übüvvet, -ti s. paternitate.
ücra adj. îndepărtat, depărtat, care
se află la o mare distanŃă.
ücret, -ti s. salariu; retribuŃie,
plată (pentru munca depusă).
ücretli s., adj. 1. salariat; om al
muncii. 2. cu plată, cu/pe bani.
ücretsiz adj. gratis, fără plată/
bani.
üç, -çü num. trei // ~ ay tri-
mestru; ~ aylık 1. (d. vârstă)
de trei luni. 2. trimestrial; ~
fazlı (fiz.) trifazic; ~ kat/ misli
triplu; ~ kat/ misli yapmak a
tripla; ~ köşeli triunghiular; ~
nokta (gram.) puncte de sus-
pensie; ~ Aylar (în islam)
cele trei luni sfinte din calen-
darul musulman (Regep, Şa-
ban, Ramazan).
üçayak adj. triped.
üçboyutlu adj. tridimensional.
üçdüzlemli (geom.) triedric; ~
açı unghi triedric.
üçfazlı adj. trifazic.
üçgen s. (mat.) triunghi; dik ~
triunghi dreptunghic; eşkenar
~ triunghi echilateral; geniş
açılı ~ triunghi obtuz; ikizke-
nar ~ triunghi isoscel; ~
615
piramit piramidă triunghiu-
lară; ~ prizma prismă triun-
ghiulară.
üçgül s. (bot.) trifoi.
üçkâğıtçı s. escroc, şarlatan.
üçkâğıtçılık, -ğı s. escrocherie,
şarlatanie.
üçlemek vt. a tripla.
üçleşmek vi. a se tripla.
üçlü adj. ternar, care este com-
pus din trei unităŃi/ elemente.
üçrenkli adj. tricromatic.
üçteker s. triciclu, tricicletă.
üçüncü adj. al treilea, a treia.
üçüncülük, -ğü s. locul al trei-
lea.
üçüz s. trei gemeni; tripleŃi.
üdeba s., pl. scriitori, literaŃi.
üf interj. uf!, of!.
üfleç s. (tehn.) suflai, suflantă.
üflemek I. vt., vi. a sufla. II. vt. a
cânta (la un instrument de
suflat), a sufla; ney ~ a cânta
la nai.
üfürmek vt. a vântura, a spul-
bera; a risipi.
üfürük, -ğü s. 1. suflare, suflat.
2. (rel.) descântec.
üfürükçü s. (în superstiŃii)
descântător.
üfürükçülük, -ğü s. v. üfürük
(2).
üleş s. v. pay.
616
üleşmek vt a împărŃi (între ei), a
lua fiecare partea sa.
üleştirme s. împărŃire, distribuire
// ~ sayıları (gram.) numerale
distributive.
üleştirmek vt. a împărŃi, a distri-
bui.
üleştirimli adj. distributiv.
ülfet, -ti s.1. familiarizare, obiş-
nuinŃă; cunoaştere îndea-
proape. 2. rudenie, apropiere.
ülger s. 1. puf. 2. pluş.
ülke s. Ńară, patrie // ~ bütünlüğü
(jur.) integritate teritorială.
Ülker s. (astr.) Pleiadele.
ülkü s. ideal, aspiraŃie; năzuinŃă.
ülkücü s. (filoz.) idealist.
ülkücülük, -ğü s. (filoz.) idea-
lism.
ülküleştirmek vt. a idealiza.
ülküsal adj. ideal.
ülser s. (med.) ulcer.
ültimatom s. (jur.) ultimatum.
ültra s., adj. ultra, extremist.
ültramodern adj. foarte modern,
ultramodern.
ültrason I. adj. (fiz.) ultrasonic,
ultrasonor. II. s. (med.) ultra-
son.
ültraviyole adj. (fiz.) ultraviolet;
~ ışınlar raze ultraviolete.
ümit, -di s. v. umut // ~ etmek a
spera, a nădăjdui; ~ ini kes-
mek a i se spulbera speran-
Ńele.
Ümit Burnu s. Capul Bunei
SperanŃe.
üleşmek – üniversal
ümitlendirmek vt. a da speranŃe,
a face să spere.
ümitlenmek vi. a spera, a-şi face
speranŃe, a nădăjdui.
ümitli adj. care speră, care are
speranŃă; optimist; ~ olmak a
avea speranŃă, a spera, a fi
optimist.
ümitlilik, -ği s. 1. speranŃe, opti-
mism. 2. semne bune, aus-
picii favorabile.
ümitsiz adj. v. umutsuz.
ümitsizlik, -ği s. descurajare,
deznădejde; disperare.
ümmet, -ti s. (rel. în islam) cre-
dincioşi, tagma credincioşi-
lor; enoriaşi.
ümmi s. adj. analfabet, incult,
ignorant.
ümmilik, -ği s. analfabetism,
incultură, ignoranŃă.
ün s. 1. sunet, răsunet. 2. renu-
me, faimă, celebritate; ~ sal-
mak/ kazanmak/ yapmak a
deveni renumit, a căpăta
faimă.
üniforma s. uniformă (militară).
ünite s. 1. unitate, coeziune,
omogenitate. 2. (mat.) uni-
tate.
üniformite s. uniformitate.
ünilateral adj. unilateral.
ünite s. unitate; formaŃie, gru-
pare (administrativă, econo-
mică, sanitară etc.).
üniversal adj. universal; ~ motor
(electr.) motor universal.
üniversite – ürpertmek
üniversite s. universitate // ~ öğ-
rencisi student; ~ öğretmeni
cadru didactic universitar.
üniversitelerarası adj. interuni-
versitar.
üniversiteli s. student.
ünlem s. (gram.) interjecŃie.
ünlü I. adj. renumit, celebru.
II. s. (gram.) vocală; dar ~
vocală închisă; geniş ~ vocală
deschisă; ~ uyumu armonie
vocalică.
ünsiyet, -ti s. apropiere, prie-
tenie; amiciŃie; familiaritate.
ünsüz I. adj. fără renume, fără
reputaŃie, necunoscut. II. s.
(gram.) consoană; sert~ con-
soană surdă; yumuşak ~ con-
soană sonoră; ~ uyumu armo-
nie consonantică.
ürat, -ti s. (chim.) urat.
ürbanist, -ti s. urbanist.
ürbanizm s. urbanism.
Ürdün s. Iordania.
Ürdünlü s. iordanian.
üre s. (chim, fiziol.) uree.
ürem s. (fin.) v. faiz.
üreme s. (biol.) înmulŃire, repro-
ducere.
üremek vi. 1. (biol.) a se înmulŃi,
a se reproduce. 2. a prolifera.
üremi s. (med.) uremie.
üreteç s. (fiz.) generator.
üreter s. (anat.) ureter.
üretici s. (d. persoane) producă-
tor.
üreticilik, -ği s. capacitate de a
produce, randament.
617
üretim s. (econ.) producŃie,
~ aletleri unelte de producŃie,
~ vasıtaları mijloace de pro-
ducŃie.
üretilmek vi. a se produce, a fi
produs.
üretmek vt. 1. (biol.) a înmulŃi, a
reproduce. 2. (econ.) a pro-
duce.
üretmen s. v. üretici.
üretra s. (anat.) uretră.
ürik adj. ( chim.) uric; ~ asit acid
uric.
ürin s. urină.
ürkek adj. 1. fricos, sperios,
temător. 2. timid, sfios.
ürkeklik, -ği s. 1. frică, teamă.
2. timiditate, sfială.
ürkmek vi. 1. a se speria; a se
înspăimânta. 2. (d. pomi) a nu
da roade, a nu rodi.
ürkü s. panică.
ürkünç adj. înfiorător, înspăi-
mântător.
ürküntü s. 1. sperietură, spaimă.
2. teamă, groază.
ürkütmek vt. 1. a speria, a
înspăimânta. 2. a înfricoşa.
3. a stârni, a speria (animale).
ürmek vi. v. ürümek.
ürografi s. urografie.
ürolog s. urolog.
ürpermek vi. 1. a se înfiora; a
tresări. 2. a se turbura.
ürperti s. 1. înfiorare, tresărire.
2. tulburare.
ürpertmek vt. 1. a înfiora; a face
să tresară. 2. a tulbura.
618
ürtiker s. (med.) urticarie.
ürümek vi. a lătra // it ürür kervan
yürür câinii latră, caravana
trece; ürüyen köpek ısırmaz
câinele care latră nu muşcă.
ürün s. 1. recoltă, producŃie
agricolă. 2. produs; product.
üryan adj. v. çıplak.
üs1 s. (mat.) exponent.
üs2, -ssü s. bază, centru; deniz
~sü bază maritimă; hava ~sü
bază aeriană; roket ~sü bază
de lansare a rachetelor; spor
~sü bază sportivă.
üsçavuş s. (mil.) v. üstçavuş.
üslup, -bu s. stil, metodă, ma-
nieră; gotik ~u (arhit.) stil
gotic; klasik ~ stil clasic.
üslupçu s. (d. scriitori) stilist;
maestru al scrisului.
üslupçuluk, -ğu s. stilism.
üsluplaştırmak vt. a stiliza.
üssubay s. (mil.) v. üstsubay.
üst, tu I. s. 1. partea de sus, partea
superioară. 2. suprafaŃă, faŃă.
3. suprafaŃă, înveliş; strat su-
perior. 4. îmbrăcăminte, haine.
5. (d. persoane.) superior. 6.
rest; paranın ~ü rest de bani.
II. adj. superior, de sus; (de)
deasupra; din vârf, din capăt;
~ kat etaj superior. III. prep.
deasupra; peste, pe, pe dea-
supra; masanın ~ünde pe masă
// ~ baş înfăŃişare, port; ~
çıkmak/ gelmek a învinge, a
birui; ~ perdeden konuşmak
(fig.) a vorbi de sus; ~ e
ürtiker – üstlenmek
çıkmak a avea câştid de cauză;
~ e vermek a da în plus, a da
peste; ~ ü kapalı/ örtülü voa-
lat; ~ ünde durmak a insista; ~
ünden geçmek a necinsti (o
femeie), a viola; ~ üne atmak a
învinovăŃi, a învinui; ~ üne
koymak a completa, a adăuga;
~ üne oturmak (jur.) a uzurpa;
~ üne titremek a Ńine (la ceva)
ca la ochii din cap.
üstat s. maestru.
üstçavuş s. (mil.) sergent major.
üstçene s. (anat.) maxilarul su-
perior.
üstderi s. (anat., bot.) epidermă.
üste adv. în plus, pe deasupra;
~ sinden gelmek a da gata, a
termina; a duce la bun sfâr-
şit.
üsteğmen s. (mil.) locotenent
major.
üstel adj. exponenŃial.
üstelemek vi. 1. a insista, a stă-
rui. 2. (med.) a reveni, a re-
cidiva.
üstelik adv. pe deasupra, în plus;
pe lângă aceasta.
üstenci s. antreprenor.
üstencilik, -ği s. antrepriză.
ustenmek vi. a se angaja, a se
obliga, a-şi lua o sarcină.
üstgeçiş s. (astr.) culminaŃie.
üstgeçit, -di s. pasaj superior.
üstinsan s. supraom.
üstlenmek vt. a lua asupra sa, a
accepta (o vină, o sarcină
etc.).
üstörü – üzmek
üstörü s. (filoz.) suprastructură.
üstsubay s. (mil.) ofiŃer superior.
üstün adj. 1. superior, de sus (şi
fig.). 2. eminent.
üstünkörü adj. superficial; ne-
glijent
üstünlük, -ğü s. superioritate,
avantaj.
üstüpü s. câlŃi.
üstüvane s. (mat., tehn.) cilindru.
üstüvani adj. (mat., tehn.) cilindric.
üstyapι s. suprastructură.
üşengeç, üşengen adj. leneş.
üşengeçlik, üşengenlik, -ği s.
lene, lâncezeală.
üşenmek vi. a-i fi lene; lakırdı
söylemeye üşeniyor îi e lene
să vorbească.
üşmek vi. a se strânge, a se
aduna.
üşümek vi. a-i fi frig, a îngheŃa
(de frig).
üşüşmek vi. a se aduna (gră-
madă), a se strânge la un loc,
a se îngrămădi.
üşütmek vi. (med.) a răci; yolda
üşüttüm am răcit pe drum.
ütmek1 vt. a pârli, a arde uşor (la
suprafaŃă).
ütmek2 vt. (sport) a învinge.
ütopi, ütopya s. utopie.
ütopyacı s. utopist.
ütü s. fier de călcat; ~ yapmak a
călca (cu fierul de călcat).
ütülemek vt. a călca (rufe).
ütülenmek vi. (d. rufe) a fi
călcat.
ütülmek vi. (sport) a fi învins.
619
ütülü adj. (d. rufe) călcat.
ütüsüz adj. necălcat, şifonat, boŃit.
üvendire s. bold, strămurare
(pentru a îndemna vitele).
üvey adv. vitreg; ~ ana mamă
vitregă; ~ baba tată vitreg; ~
kardeş frate vitreg.
üveyik, -ği s. (ornit.) turturea.
üveymek vi. (d. turturele, po-
rumbei) a ugui, a gânguri.
üvez s. (bot.) scoruşă // ~ ağacı
scoruş.
üye s. 1. (pol.) membru; parti ~si
membru de partid. 2. (anat.)
organ; membru.
üzengi s. scară (la şa).
üzere, üzre prep. 1. pentru, ca
să, cu scopul de a, în vederea;
bu sorunu konuşmak~ geldi a
venit cu scopul de a discuta
această chestiune. 2. cu
condiŃia ...; cu obligaŃia de a
…; kitabı yarın geri vermek
üzere size verebilirim pot să
vă dau cartea cu condiŃia să
mi-o restituiŃi mâine. 3. pre-
cum, după cum, aşa cum;
kanunda yazıldığı üzere aşa
cum prevede legea.
üzeri prep. v. üst (III).
üzgü s. jignire, ofensă.
üzgülü adj jignitor.
üzgün adj. necăjit, amărât, trist.
üzgünlük, -ğü s. tristeŃe, întris-
tare, mâhnire.
üzmek vt. 1. a rupe (o aŃă, un
fir). 2. (fig.) a jigni, a ofensa.
620
3. (fig.) a necăji, a amărî, a
întrista.
üzücü adj. 1. jignitor. 2. trist, jalnic.
üzülmek vi. 1. (d. aŃă, fire) a se
rupe. 2. (fig.) a se necăji, a se
amărî, a se întrista, a se mâhni.
üzüm s. strugure; ~ asması viŃă
de vie; butuc de viŃă; ~ sal-
kımı ciorchină de struguri
üzümcü s. viticultor, podgorean.
V
v V a douăzeci şi şaptea literă a
alfabetului limbii turce; sunet
notat de această literă.
vaadetmek vt. a promite, a fă-
gădui.
vaat, -di s. promisiune, făgăduială.
vaaz s. (rel.) predică, ~ etmek/
vermek a predica, a rosti o
predică.
vabeste adj. legat, dependent;
~ olmak a depinde (de).
vacip, -bi adj. 1. necesar, indis-
pensabil. 2. (în islam d. da-
torii religioase) impus, obli-
gatoriu.
vade s. (econ.) termen; scadenŃă;
~ sini uzatmak a prelungi
termenul // ~ si gelmek/ yet-
mek (fig.) a i se împlini soro-
cul, a muri.
vadeli adj. pe termen; ~hesap
depunere/ bani depuşi la
bancă pe termen.
üzücü – vahit
üzümcülük, -ğü s. viticultură.
üzünç adj. supărător, ofensator;
jenant.
üzüntü s. 1. necaz, neplăcere.
2. tristeŃe, amărăciune.
üzüntülü adj. trist, care întris-
tează, dureros.
üzüntüsüz adj. lipsit de/fără
griji, nepăsător.
vadesiz adj. fără termen.
vadetmek vt. v. vaadetmek.
vadi s. 1. (geogr.) vale, vâlcea. 2.
(fig.) sens, înŃeles; bu ~ de în
acest sens.
vaftiz s. (rel., la creştini) botez //
~ anası naşă; ~ babası naş; ~
etmek a boteza.
vagon s. vagon; lokantalı/ res-
toranlı ~ vagon restaurant;
sarnıç ~ vagon cisternă;
yataklı ~ vagon de dormit.
vagonet, -ti s. vagonetă.
vah interj. vai!
vaha s. oază.
vahamet, -ti s. seriozitate, gra-
vitate; periculozitate.
vahdet, -ti s. unitate; unicitate.
vahi adj. neserios, nefondat,
absurd.
vahim s. serios, grav, periculos.
vahit adj. unic, singular.
vahiy – valide
vahiy, -hyi s. inspiraŃie divină;
revelaŃie.
vahşet, -ti s. sălbaticie, cruzime;
brutalitate.
vahşi adj. sălbatic; crud, brutal.
vahşileşmek vi. a deveni crud/
brutal.
vahşilik, -ği s. v. vahşet.
vahyetmek vt. (d. divinitate) a
revela.
vaız, -azı s. v. vaaz.
vaiz s. (rel.) predicator.
vajina s. (anat.) vagin.
vajinal adj. (anat.) vaginal.
vaka s. întâmplare, eveniment;
faptă.
vakaa, vakıa adv. într-adevăr,
realmente, efectiv.
vakans s. vacanŃă.
vakanüvis s. cronicar.
vakayiname s. cronică, letopiseŃ.
vakar s. demnitate, seriozitate,
gravitate.
vakarlı adj. demn, serios, grav.
vakfetmek vt. 1. a dona, a dărui
(bunuri). 2. (fig.) a consacra,
dedica.
vakıf, -kfı s. fundaŃie.
vakıf adj. ştiutor, cunoscător;
competent; ~ olmak a fi în
cunoştinŃă de cauză.
vakıfname s. act de donaŃie.
vaki, -i adj. întâmplat, petrecut,
care a avut loc; ~ olamk a se
întâmpla, a avea loc.
vakit, -kti s. 1. timp; vreme; ~ in
çoğu cea mai mare parte a
timpului; ~ ini doldurmak a-şi
621
umple timpul; ~ ini geçirmek
a-şi petrece timpul; ~ i olmak
a avea timp; ~im yok nu am
timp; ~ini öldürmek (fig.) a-şi
omorî timpul; ~in insanları
oamenii timpului; ~ kazan-
mak a câştiga timp. 2. inter-
val, perioadă, răstimp. 3.
prilej, ocazie. 4. sezon, ano-
timp; hasat ~i anotimpul
secerişului; seceriş. 5. stare
materială, posibilităŃi mate-
riale // ~i gelmek a i se îm-
plini sorocul; ~i hali yerinde
înstărit, cu mari posibilităŃi
materiale; ~ini şaşmamak a fi
punctual; ne ~?când?; o ~
atunci; ~ ~ din când în când,
uneori.
vaklamak vi. (d. raŃe) a măcăi, a
face mac-mac.
vakum s. (fiz.) vacuum, vid.
vakur adj. serios, aşezat; impo-
zant.
vakvak, -kı s. (în limbajul co-
piilor) raŃă. vakıf – var
vak vak interj mac-mac.
vakvaklamak vi. (d. raŃe) a
măcăi.
valans s. (chim.) valenŃă.
valde s. v. valide.
valeriyan s. (bot.) valeriană.
valf s. (tehn.) valvă.
vali s. (în Turcia) guvernator;
prefect.
valilik, -ği s. prefectură.
valide s. (ist.) mamă; ~ sultan
(ist.) mama sultanului.
622
valiz s. valiză.
vallahi interj. zău !, pe legea mea !
valorizasyon s. valorificare.
valör s. valoare.
vals s. vals (dansul şi muzica).
valuta s. valută.
vamp, -pı s. vampă, femeie
fatală.
vampir s. vampir.
vana s. vană.
vanadyum s. (chim.) vanadiu.
vandal s. vandal (şi fig.).
vandalizm s. vandalism.
vanilin s. (chim) vanilină.
vanilya s. (bot., culin.) vanilie.
vantilatör s. ventilator.
vantrilok, vantrlog s. ventriloc.
vantuz (biol., med.) ventuză.
vaporizasyon s. evaporare.
vapur s. vapor, navă.
var adj. care există, existent; ~
olmak 1) a exista, a fi, 2) a
exista, a trăi // ne~? ce este?
nen~ ce ai?; ~ etmek a crea a
face; ~ kuvvetiyle din răspu-
teri; ne ~ ne yok? ce mai e
nou?; ce mai faci?.
varak s. 1. foaie/ coală de hârtie.
2. foaie de aur, de argint.
varaka s., pl. documente, acte.
varaklamak vt. a împodobi/
orna cu foi de aur/ argint.
varda interj. (mar.) varda!
vardiya s. 1. (mar.) cart. 2. schimb,
serviciu; gece ~sı schimb de
noapte; gündüz ~sı schimb de
zi.
valiz – varoş
vargı s. (filoz., mat.) concluzie;
consecinŃă.
varış s. 1. venire; sosire. 2. (fig.)
pricepere, perspicacitate,
spirit de pătrundere.
varışlı adj. priceput, perspicace,
pătrunzător.
varidat, -tı s. v. gelir.
varil s. baril (unitate de măsură
pentru petrol= 158,8l).
varis s. (med.) varice.
vâris s. moştenitor, urmaş.
varlık, -ğı s. 1. existenŃă, trai,
viaŃă. 2. bun, avere, bogăŃie,
avuŃie. 3. prezenŃă, existenŃă.
varlıkbilim s. (filoz.) ontologie.
varlıkbilimsel adj. (filoz.) onto-
logic.
varlıkçı s. (filoz.) existenŃialist.
varlıkçılık, -ğı s. (filoz.) existen-
Ńialism.
varlıklı adj. înstărit, avut, bogat.
varmak vi. 1. a sosi, a veni. 2. a
atinge, a ajunge.3. a atinge, a
ajunge, a apuca (o anumită
vârstă). 4. a se mărita, a se
căsători // dili ~ a se încumeta
să spună; farkına ~ a-şi da
seama; fenaya ~ a se termina
prost; tadına ~ a da de gust.
varolmak vi. a exista, a trăi, a
vieŃui.
varoluşçu s. (filoz.) v. varlıkçı.
varoluşçuluk, -ğu s. (filoz.) v.
varlıkçılık.
varoş s. cartier mărginaş,
periferie.
varsayım – Vatikan
varsayım, varsayış s. supoziŃie,
ipoteză.
varsayımlı adj. ipotetic; presu-
pus.
varsayımsal adj. ipotetic.
varsaymak vt. a presupune; a
socoti; a admite.
varsıllaşmak vi. a se înstări, a se
îmbogăŃi.
varsıllaştırmak vt. a înavuŃi, a
îmbogăŃi.
Varşova s. Varşovia.
varta s. pericol, situaŃie pri-
mejdioasă; ~yı atlamak a
evita pericolul.
varyant s. variantă; alternativă.
varyasyon s. (muz.) variaŃiune.
varyete s. varieteu.
vasal s., adj. vasal, înfeudat.
vasallık, -ğı s. vasalitate; de-
pendenŃă.
vasat, -tı s. mijloc; centru.
vasati adj. mijlociu, mediu;
intermediar //~ olarak în
medie.
vasıf, -sfı s. însuşire, calitate;
caracteristică, particularitate.
vasıflandırmak vt. a caracteriza,
a califica.
vasıflanmak vi. a se caracteriza,
a fi calificat.
vasıl s. sosire, venire; ajungere; ~
olmak a sosi, a veni, a ajunge.
vasıta s. 1. mijloc, cale; hava
nakli ~ları mijloace de trans-
port aerian; nakil ~sı mijloace
de transport. 2. intermediu;
intermediere, mijlocire. 3. in-
623
termediar, mijlocitor; ~sıyla
prin intermediul.
vasıtalı adj. indirect; ~ vergi
(fin.) impozit indirect.
vasıtasız adj. direct, nemijlocit;
~ vergi (fin.) impozit direct.
vasi s. 1. (jur.) tutore. 2. (jur.)
executor testamentar.
vâsi adj. larg, întins, spaŃios.
vasistas s. ferestruică, ochi de
fereastră (pentru ventilaŃie).
vasiyet, -ti s. testament // ~etmek
1) a lăsa testament, 2) a lăsa
cu limbă de moarte; ~ i tenfiz
memuru (jur.) executor testa-
mentar.
vasiyetname s. (jur.) act testa-
mentar, testament.
vaşak, -ğı s. (zool.) râs.
vat, -tı s. (fiz.) watt.
Vaşington s. Washington.
vatan s. patrie; Ńară; ~ a ihanet
trădare de patrie; ~ sevgisi
dragoste de patrie.
vatandaş s. compatriot, conce-
tăŃean // ~ hakları (jur.)
drepturi civile.
vatandaşlık, -ğı s. cetăŃenie,
çifte ~ dublă cetăŃenie.
vatani adj. patriotic; ~ duygular
sentimente patriotice.
vatanperver s. v. vatansever.
vatanperverlik, -ği s. v. vatan-
severlik.
vatansever s. patriot.
vatanseverlik, -ği s. patriotism.
vatansız s., adj. apatrid.
Vatikan s. Vatican.
624
vatka s. (text.) vatelină.
vatman s. vatman.
vay interj. vai!, oh!, uf!, of !.
vazelin s. (chim.) vaselină.
vazelinlemek vt. (chim.) a unge
cu vaselină.
va’zetmek vi. (rel.) a predica.
vazgeçmek vi. 1. a renunŃa, a se
lăsa; a părăsi (de bunăvoie).
2. a de răzgândi, a-şi schimba
intenŃia/ gândul. 3. a abdica
(şi fig.).
vazıh adj. clar, limpede, evident.
vazife s. 1. datorie, îndatorire,
obligaŃie. 2. misiune, sarcină.
vazifelendirilmek vi. a fi însăr-
cinat.
vazifelendirmek vt. a da/ a în-
credinŃa o sarcină, a însăr-
cina.
vaziyet, -ti s. 1. poziŃie, aşezare,
situaŃie. 2. situaŃie, stare,
împrejurare, circumstanŃă.
vazo s. vază, glastră.
vazodilatör adj. (med.) vasodi-
latator.
vazokonstriktör adj. (med.)
vasoconstictor.
ve conj. şi; ben ~ sen eu şi tu.
veba s. (med.) ciumă.
vebal, -li s. păcat; ~ i boynuna! a
lui să fie păcatul; ~ ini çek-
mek a trage păcatele cuiva.
vebalı adj. ciumat.
vecibe s. obligaŃie, îndatorire.
vecih, -çhi s. 1. faŃă, fizionomie.
2. fel, mod, procedeu, cale.
vatka – vakâletname
vecit, -cdi s. (psih.) extaz; în-
cântare.
vecize s. maximă, aforism, sen-
tinŃă.
veda, -ı s. rămas bun (pentru
întotdeauna), despărŃire (de-
finitivă), adio; ~ etmek 1) a-şi
lua rămas bun, 2) a-şi lua
adio (de la ceva).
vedalaşmak vi. a-şi lua rămas
bun, a se despărŃi.
vedet, -ti s. vedetă; star.
vefa s. 1. constanŃă, statornicie.
2. devotament, ataşament,
fidelitate; loialitate.
vefakâr, vefalı adj. 1. constant,
statornic. 2. devotat, ataşat,
fidel, loial.
vefasız adj. inconstant, nestator-
nic; infidel; nerecunoscător.
vefasızlık, -ğı s. inconstanŃă,
nestatornicie; lipsă de loiali-
tate; trădare.
vefat, -tı s. deces, moarte; ~
etmek a muri, a deceda.
vehim, -hmi s. închipuire, iluzie,
plăsmuire; ~ e kapılmal/ düş-
mek a se amăgi, a se înşela.
vakâlet, -ti s. 1. împuternicire,
autorizaŃie; mandat. 2. (arh.)
minister // ~ vermek (jur.) a
împuternici, a mandata; a da
împuternicire.
vakâleten adv. prin delegaŃie;
prin procură.
vakâletname s. (act de) împu-
ternicire, procură.
vekil – verimsiz
vekil s. 1. împuternicit; manda-
tar. 2. avocat. 3. ministru.
vekilharç, -cı s. majordom.
vekillik, -ği s. 1. mandat, împu-
ternicire; delegaŃie. 2. minis-
teriat.
vektör s. (mat.) vector.
velayet, -ti s. 1. (jur.) tutelă.
2. autoritate, trecere. 3. sfin-
Ńenie, caracter sfânt.
velet, -di s. copil, fiu // ~i zina
bastard.
velev conj. chiar dacă; deşi.
velhasıl adv. pe scurt, într-un
cuvânt.
veli s. 1. tutore. 2. (rel.) sfânt.
veliaht s. prinŃ moştenitor.
velilik, -ği s. 1. tutelă. 2. sfin-
Ńenie.
velinimet, -ti s. binefăcător.
velodrom s.velodrom.
velosipet, velospit s. velociped.
velur s. (text.) velur, catifea.
velvele s. gălăgie, larmă, tărăboi.
velveleci s. gălăgios, certăreŃ.
vena s. (anat.) venă.
vendetta s. vendetă.
Venedik s. VeneŃia.
Venezuela s. Venezuela.
Venezuelalı s. venezuelean.
Venüs s. (astr.) Venus.
veranda s. verandă.
verase, -ti s. 1. moştenire, suc-
cesiune. 2. (biol.) ereditate.
verdi s. (fiz., geogr.) debit.
verecek, -ği s. (fin.) datorie (de
dat).
625
verecekli s. (fin.) datornic, de-
bitor.
verem s. (med.) tuberculoză, ~
olmak a se îmbolnăvi de tu-
berculoză.
veremli adj. (med.) tuberculos,
bolnav de tuberculoză.
veresi(ye) adv. 1. pe credit, pe
veresie. 2. (fig.) în silă, fără
plăcere.
vergi s. 1. impozit; ~muafiyeti
scutire de impozit; ~den muaf
scutit de impozit. 2. (fig.)
aptitudine; dar; har // ~ye
bağlı /tabi impozabil; ~
beyannamesi declaraŃie fis-
cală; ~ dairesi secŃie finan-
ciară; ~ kaçakçılığı evaziune
fiscală; ~mükellefi contribua-
bil; ~ tahakkuku încasarea
impozitului.
vergici s. contribuabil.
vergilemek vt. a supune impo-
zitării, a impozita, a taxa.
vergili adj. darnic, generos.
vergisiz adj. fără impozit/ taxă.
veri s. date, informaŃii, rezultat.
verici s. 1. transmiŃător. 2. (med.)
donator.
verim s. productivitate; randa-
ment. //~ kabiliyeti (econ.)
rentabilitate.
verimli adj. 1. productiv; de
mare randament; cu randa-
ment. 2. rodnic; fertil (şi fig.).
verimsiz adj. 1. neproductiv,
fără randament. 2. ineficace,
infructuos.
626
verimsizlik, -ği s. 1. neproduc-
tivitate, lipsă de randament.
2. ineficacitate, ineficienŃă.
veriştirmek vt. a spune ce-i vine
la gură.
verit, -di s. (anat.) venă.
verkaç s. (sport, d. pase) un-doi.
vermek vt. 1. a da, a oferi. 2. a
dărui; a ceda. 3. a atribui, a
pune pe seama… 4. a încre-
dinŃa, a da, a preda. 5. a da, a
transmite (cunoştinŃe, ştiri
etc.). 6. a produce, a provoca,
a pricinui. 7. a Ńine, a da, a
oferi (un concert, un bal etc.).
8. a mărita, a căsători. 9. a
plăti, a achita; borcunu ~ a-şi
achita datoria. 10. a degaja, a
emana, a împrăştia. 11. a
produce, a realiza, a crea // ad
~ a numi; a denumi; ara ~ a
întrerupe; ara ~ sizin fără
întrerupere; fără răgaz; fikir ~
a-şi da părerea; haber ~ a da
de veste; ele ~ a denunŃa; izin
~ a învoi, a da voie; kendini ~
a se dedica, a se consacra;
kulak ~ a-şi ciuli urechile, a
asculta cu atenŃie; yetki ~ a
împuternici.
vermut, -tu s. vermut.
vernik s. (chim.) firnis, lac.
verniklemek vt. a lăcui, a vopsi.
vernisaj s. vernisaj.
verniye s. (tehn.) vernier.
veronika s. (bot.) veronică, ba-
borniŃă.
versiyon s. versiune.
verimsizlik – vıcırdamak
vertij s. (med.) ameŃeală, vârtej.
veryansın s. în expr.: ~ etmek a
nu lăsa nimic nespus; a da din
gură.
vesaire (v.s.) adv. etcetera; şi aşa
mai departe.
vesait, -ti s. mijloace; căi; ~ i
nakliye mijloace de transport.
vesayet, -ti s. (jur.) tutelă.
vesika s. document, act.
vesile s. 1. ocazie, prilej. 2. mo-
tiv, pretext; bu ~ ile cu acest
prilej.
vesselâm adv. ce mai încolo şi
încoace; atât şi nu mai mult.
vestibül s. vestibul, antreu.
vestiyer s. vestiar, garderobă.
vesvese s. bănuială, suspiciune.
vesveseli adj. bănuitor, suspicios.
veteriner s. veterinar, medic
veterinar.
vetire s. (filoz., fiz.) proces.
veto s. (jur.) veto; ~hakkı drept
de veto; ~ etmek a se opune
prin veto.
veya(hut) conj. sau, ori; biz ~ siz
noi sau voi.
veyöz s. veioză.
vezin, -zni s. 1. cântărire; cântă-
rit. 2. (lit.) măsură.
vezir s. 1. (ist.) vizir; ~i azam
mare-vizir. 2. (la şah) regină.
vezne s. 1. (fin.) casă. 2. balanŃă,
cântar.
veznedar s. casier.
vıcık adj. leoarcă, plin de apă.
vıcırdamak vi. (d. păsări) a ci-
ripi.
vıdı vıdı – vitamin
vıdı vıdı adj. tracasant; ~ ~ et-
mek a bate la cap, a tracasa.
vınlamak vi. (d. obiecte în miş-
care) a şuiera.
vıraklamak vi. 1. (d. corbi) a
croncăni. 2. (d. broaşte) a
orăcăi.
vırılda(n)mak vi. a sâcâi, a
cicăli.
vırıltı s. sâcâiala, cicăleala.
vız interj. bâz!
vızıldamak, vızlamak vi. (d.
insecte) a bâzâi.
vızıltı s. bâzâit.
vibrasyon s. vibraŃie.
vibratör s. vibrator.
vibriyon s. (biol.) vibrion.
vicdan s. conştiinŃă; ~azabı mus-
trări de conştiinŃă; ~ azabı
çekmek a avea mustrări de
conştiinŃă.
vicdani adj. de conştiinŃă.
vicdanlı adj. de bună-credinŃă,
cinstit, onest.
vicdansız adj. de rea-credinŃă,
necinstit, fără scrupule.
vicdansızlık, -ğı adj. lipsă de
scrupule, neruşinare; nemer-
nicie.
vida s. 1. şurub. 2. filet (la
şurub).
vidalamak vt. a înşuruba.
video s. video.
Vietnam s. Vietnam.
Vietnamlı s., adj. vietnamez.
vikaye s. protecŃie, ocrotire; apă-
rare; ~ etmek a proteja, a
ocroti.
627
vikont s. viconte.
vikontes s. vicontesă.
vilâyet, -ti s. (în Turcia) pro-
vincie, judeŃ.
villa s. vilă.
vinç, -çi s. (tehn.) vinci, troliu.
vinil s. (chim.) vinil.
vira adv. întruna, fără încetare,
fără întrerupere.
viraj s. viraj, curbă; ~almak a vira.
virajlı adj. cu viraj, cu/ având
curbă, şerpuit; sinuos; ~yol
drum cu viraje; drum şerpuit.
viral adj. viral.
viran adj. dărâmat, dărăpănat; în
ruine.
virane s. dărâmătură, dărăpănă-
tură; ruină.
viraneleşmek vi. a se transforma
în ruină.
viraneleştirmek vt. a transforma
în ruină.
virgül s. virgulă; noktalı ~ punct
şi virgulă.
virtüöz s. (d. muzicieni) virtuoz.
virtüözlük, -ğü s. virtuozitate.
virüs s. (med.) virus.
visamiral, -li s. veceamiral.
viski s. whisky.
viskonsül s. viceconsul.
viskoz s. (text.) viscoză; celuloză
în stare de vâscoasă.
viskozite s. viscozitate.
vişne s. (bot.) vişină// ~ ağacı
vişin.
vitalite s. vitalitate.
vitalizm s. vitalism.
vitamin s. vitamină.
628
vitellüs s. (biol.) gălbenuş de ou.
vites s. (auto) viteză; ~ değiş-
tirmek a schimba viteza; ~
kolu schimbător de viteză; ~
kutusu cutie de viteze.
vitir, -tri s. (în islam) rugăciunea
săvârşită după yatsı namazı (a
cincea şi ultima rugăciune a
unei zile).
vitray s. vitraliu.
vitrin s. vitrină.
viyadük s. viaduct.
viyaklamak vi. (d. sugari) a
scânci.
Viyana s. Viena.
viyola s. (muz.) violă.
viyolonist, -ti s. violonist.
viyolonsel s. violoncel.
viyolonselist, -ti s. violoncelist.
vize s. viză; çıkış ~si viză de ie-
şire; giriş ~si viză de intrare;
transit ~si viză de tranzit;
turizm ~si viză turistică; ~
vermek a acorda viză.
vizita, vizite s. 1. (med.) vizită,
consult. 2. (med.) onorariu.
viziyer s. vizieră, vizetă.
vizon s. (zool.) vizon.
vizör s. (fotogr.) vizor.
vizyon s. vizionare; ~ a girmek a
intra pe ecran.
vodvil s. vodevil.
vokal adj. (muz.) vocal.
vokalist, -ti s. vocalist.
volan s. (tehn.) volant.
voleybol, -lü s. (sport) volei;
~ oynamak a juca volei.
voleybolcu s. voleibalist.
vitellüs – vurguncu
volfram s. (fiz.) wolfram.
volkan s. (geol.) vulcan.
volkanik adj. vulcanic; ~ kaya
rocă vulcanică.
volt, -tu s. (fiz.) volt.
volta s. (mar.) voltă.
voltaj s. (fiz.) voltaj.
voltamper s. (fiz.) voltamper.
voltmetre s. (fiz.) voltmetru.
votka s. votcă.
voyvoda s. (ist.) voievod.
voyvodalık, -ğı s. (ist.) voievodat.
vual, -li s. vual.
vuku, -u s. producere, întâmplare,
survenire; ~ a gelmek / ~ bul-
mak a se întâmpla, a surveni.
vukuat, -ti s. întâmplare, fapt
(întâmplat), eveniment; inci-
dent.
vukuf s. cunoaştere; informare.
vukufsuzluk, -ğu s. lipsă de
informare; ignoranŃă.
vulkanizasyon s. vulcanizare.
vulkanize adj. vulcanizat; ~et-
mek a vulcaniza.
vulva s. (anat.) vulvă.
vurdumduymaz s. nesimŃit,
lipsit de bun-simŃ.
vurdumduymazlık, -ğı s. ne-
simŃire, lipsă de bun-simŃ,
mitocănie.
vurgu s. (lingv.) accent.
vurgulamak vt. accentua.
vurgulu adj. (lingv.) accentuat.
vurgun I. s. câştig ilicit. II. adj.
îndrăgostit, amorezat.
vurguncu s. speculant, şarlatan,
escroc.
vurgunculuk – yabancılaşma
vurgunculuk, -ğu s. speculă,
şarlatanie, escrocherie.
vurmak, -ur I. vt. 1. a lovi a
izbi. 2. a atinge, a vătăma.
3. a Ńinti, a ochi. 4. a împuşca,
a ucide. 5. a răni (cu o armă
de foc). 6. (mat.) a înmulŃi.
7. a lega; zincire ~ a pune în
lanŃuri. II. vi. 1. a bate, a
ciocăni (la uşă). 2. (d. raze,
vânt) a pătrunde, a răzbi. 3.
(d. inimă) a bate, a pulsa.
vurulmak vi. 1. a fi lovit, a fi
izbit. 2. a fi împuşcat; a fi ucis.
3. a fi rănit (cu o armă de foc).
4. (fig.) a se îndrăgosti.
vuruş s. bătaie; lovitură.
vuruşkan adj. luptător, com-
bativ, războinic.
vuruşmak vi. a se lovi (reci-
proc), a se bate, a se încăiera;
a se război.
vuslat, -tı s. reîntâlnire (cu ci-
neva drag).
Y
y Y a douăzeci şi opta literă a
alfabetului limbii turce; sune-
tul notat cu această literă.
ya I. conj. 1. ori... ori..., sau ...
sau ...; ~ ben ~ sen ori eu, ori
tu; ~ bugün ~ yarın sau astăzi
sau mâine. 2. dar, însă. 3. dar,
dacă. II. adv. da; ~, öyledir
da, aşa este.
yaba s. furcă (de lemn).
629
vusul, -lü s. sosire, venire, ajun-
gere; ~ bulmak a sosi, a veni,
a ajunge.
vuzuh s. claritate, limpezime (şi
fig.).
vücut, -dü s. 1. existenŃă, viaŃă. 2.
anat.) corp, trup// ~ bulmak/ ~a
gelmek a se realiza, a se ma-
terializa; ~a getirmrk a realiza,
a materializa; ~ tan düşmek a
slăbi, a se slei de puteri; ~ unu
ortadan kaldırmak a lichida, a
omorî.
vücutlu adj. corpolent, solid.
vülgarizasyon s. vulgarizare.
vülgarize adj. vulgarizat; ~ et-
mek a vulgariza.
vürut, -du s. sosire, venire.
vüsat, -ti s. 1. lărgime, extindere.
2. extensiune; extindere, am-
plificare.
vüzera s. pl. viziri.
yaban adj. 1. sălbatic; ~ eşeği
(zool.) măgar sălbatic; ~ gülü
(bot.) măceş, trandafir sălba-
tic. 2. (d. persoane) străin // ~
domuzu porc mistreŃ; ~a
atmak a desconsidera, a nu da
importanŃă.
yabanarısı, -nı s. (zool.) viespe.
yabancı s., adj. străin (şi fig.).
yabancılaşma s. (jur.) alienare.
630
yabancılaşmak vi. a se înstrăina.
yabancılık, -ğı s. înstrăinare.
yabanıl adj. v. yabani.
yabanıllık s. v. yabanilik.
yabani adj. 1. sălbatic; ~ hay-
vanlar animale sălbatice. 2.
(fig.) nesociabil, singuratic,
retras. 3. (fig.) inuman, crud.
yabanilik s. 1. sălbăticie. 2. (fig.)
cruzime, brutalitate.
yabankazı, -nı s. gâscă sălbatică.
yabanördeği, -ni s. raŃă sălbatică.
yabansı adj. 1. straniu, ciudat,
neobişnuit. 2. exotic.
yabansılık, -ğı s. 1. ciudăŃenie,
curiozitate. 2. exotism.
yad adj. 1. alt, alta. 2. străin;
necunoscut // ~ eller străină-
tate, locuri străine.
yadestetik adj. inestetic.
yadetmek vt. a menŃiona, a
aminti, a pomeni.
yadgerekircilik, -ği, s. (filoz.)
indeterminism.
yadımlama s. (biol.) dezasimila-
Ńie, denutriŃie.
yadımlamak vt. (biol.) a deza-
simila.
yadırgamak vi. a nu se obişnui,
a nu se adapta, a nu se
acomoda, a se simŃi străin.
yadigâr s. amintire, suvenir.
yadsımak vt. 1. a nega, a tăgă-
dui, a nu recunoaşte. 2. a
renega.
yadrasyonel s. (mat.) iraŃional
(număr).
yafta s. etichetă (pe ambalaje).
yabancılaşmak – yağlanmak
yağ s. ulei; grăsime; bitkisel/
nebati ~ ulei vegetal; ceviz ~ı
ulei de nucă; hayvani ~ gră-
sime animală; madeni ~ ulei
mineral; makina ~ı ulei de
maşină; zeytin ~ı ulei de
măsline // balık ~ı untură de
peşte; don ~ı untură; iç ~ı
seu; neft ~ı terebentină; ~
bağlamak a se îngrăşa; ekme-
ğine ~ sürmek a-i da (cuiva)
apă la moară.
yağbezi, -ni s. (anat.) glandă
sebacee.
yağcı s. 1. producător sau vân-
zător de ulei. 2. (d. persoane)
gresor. 3. (fig.) linguşitor;
slugarnic.
yağcılık, -ğı s. (fig.) linguşire;
slugărnicie; ~ etmek a se lin-
guşi.
yağdanlık s. (tehn.) gresor, un-
gător.
yağdoku s. (anat.) Ńesut adipos
yağı s. inamic, duşman.
yağılık, -ğı s. inanimiciŃie, duş-
mănie.
yağış s. ploaie, precipitaŃie.
yağışlı adj. ploios; cu precipi-
taŃii; ~ yıl an ploios.
yağışölçer s. pluviometru.
yağız adj. v. esmer.
yağlamak vt. 1. a unge, a gresa.
2. (fig.) a lăuda, a linguşi //
yağlayıp ballamak a exagera.
yağlanmak vi. 1. a fi uns, a fi
gresat. 2. a se îngrăşa, a
prinde grăsime. 3. a se păta
yağlı – Yakındoğu
(de ulei, de grăsime), a se
murdări (de ulei, de grăsime).
yağlı adj. 1. uleios; unsuros, gras.
2. uns, gresat. 3. (d. câştiguri)
mare, însemnat, gras.
yağlıboya s. vopsea de ulei.
yağma1 s. cădere de ploaie; ploaie.
yağma2 s. pradă, jaf, jefuire // ~
yok! nici gând!, nici poveste!,
aş!.
yağmacı s. prădător, jefuitor.
yağmak vi. (d. ploaie, zăpadă) a
cădea; kar yağıyor ninge;
yağmur yağıyor plouă.
yağmalamak vt. a prăda, a jefui.
yağmur s. ploaie (şi fig.); ok ~u
(fig.) ploaie de săgeŃi // ~
ölçeği pluviometru; ~dan ka-
çarken doluya tutlmak a că-
dea din lac în puŃ.
yağmurkuşağı s. v. gökkuşağı.
yağmurkuşu, -nu s. (zool.) plo-
ier.
yağmurlu adj. ploios; ~ hava
vreme ploioasă.
yağmurluk, -ğu s. pelerină de
ploaie.
yahni s. iahnie.
yahşi adj. v. iyi.
yahu interj. hei!, ia ascultă!.
yahudi s. evreu.
yahudice s., adv. (în) limba e-
braică.
yahut conj. ori, sau.
yak, -kı s. (zool.) iac.
yaka s. 1. guler. 2. (geogr.) mal,
Ńărm. 3. teren înclinat, pantă
// ~dan geçirmek a adopta un
631
copil; ~sına asılmak/yapış-
mak a lua (pe cineva) de
guler, a-i cere (cuiva) soco-
teală.; birinin ~sını bırakma-
mak a se Ńine după cineva; ~yı
ele vermek a fi prins, a fi
înhăŃat; ~yı kurtarmak / sıyır-
mak a se salva, a scăpa.
yakacak s. combustibil (pentru
foc).
yakalamak vt. 1. a prinde, a
înhăŃa, a pune mâna (pe
cineva). 2. a reŃine, a aresta.
3. a apuca.
yakalanmak vi. 1. a fi prins, a fi
înhăŃat. 2. a fi reŃinut, a fi
arestat. 3. (d. o boală) a lua, a
contracta, a se molipsi.
yakamoz s. luminozitate; fosfo-
rescenŃă.
yakarı(ş) s. implorare, rugă-
minte.
yakarmak vt. a implora, a ruga
(stăruitor).
yakı s. (farm.) plasture.
yakıcı adj. arzător; caustic (şi
fig.).
yakın I. adj. 1. apropiat; ~ ak-
raba rudă apropiată. 2. (fig.)
apropiat, intim; ~ dost prieten
intim. 3. (d. intervale de
timp) scurt; ~ zamanda în
scurt timp. II. adv. aproape;
bize ~ oturuyor locuieşte
aproape de noi.
yakında adv. 1. în apropiere,
aproape. 2. în curând.
Yakındoğu s. Orientul Apropiat.
632
yakınlaşmak vi. a se apropia (şi
fig.).
yakınlaştırmak vt. a apropia (şi
fig.).
yakınlık, -ğı s. 1. apropiere.
2. (fig.) afinitate; intimitate //
~ duymak a simpatiza; ~ gös-
termek a manifesta apropiere/
prietenie.
yakınma s. 1. plângere, recla-
maŃie. 2. văitare, tânguire.
yakınmak1 vi. 1. a se plânge, a
reclama. 2. a se plânge, a se
văita, a se tângui.
yakınmak2 vi. a se da cu; a se
unge.
yakınsak adj. (fiz., mat.) conver-
gent.
yakınsama s. (fiz., mat.) conver-
genŃă.
yakınsamak vi. (mat., fiz.) a
converge (şi fig.), a se în-
drepta spre acelaşi punct/
către acelaşi scop.
yakışıklı adj. (d. bărbaŃi) arătos,
chipeş, drăguŃ.
yakışıksız adj. (d. bărbaŃi)
nearătos, urât.
yakışmak vi. a se potrivi, a-(i)
veni bine, a cădea bine.
yakıştırmak vt. 1. a aranja, a
potrivi Ńinuta exterioară; a
găti. 2 (d. persoane, lucruri)
a crede că se potrivesc/se
aseamănă. 3. (fig.) a atribui
cuiva o însuşire/calitate.
yakıt s. combustibil // akar ~
carburant.
yakınlaşmak – yalancı
yakinen adv. sigur, categoric.
yaklaşık adj. aproximativ; ~ de-
ğer (mat.) valoare aproxima-
tivă // ~ olarak cu aproxi-
maŃie.
yaklaşmak vi. a se apropia.
yaklaştırmak vt. a apropia, a
aduce aproape.
yakmak I. vt. 1. a arde; a da foc,
a aprinde; a incendia. 2. (d.
ardei etc.) a arde, a ustura.
3. (d. soare) a bronza. 4. (d.
vânt, soare) a pârli, a ofili, a
veşteji. II. vi. 1. a fi fierbinte,
a arde. 2. (d. soare) a dogorî
// abayı ~ a se îndrăgosti;
yakıp yıkmak a distruge.
Yakut, -tu s. Iacut.
yakut, -tu s. rubin.
Yakutça s., adv. (în) limba ia-
cută.
yalabık adj. 1. strălucitor, scli-
pitor. 2. (d. persoane) frumu-
şel, atrăgător.
yalak, -ğı s. jgheab, uluc.
yalaka s. linguşitor.
yalamak vt. 1. a linge. 2. (fig.) a
atinge uşor, a şterge.
yalan I. s. minciună, neadevăr;
ficŃiune. II. adj. 1. neadevă-
rat, fals. 2. mincinos // ~dan
de ochii lumii, de formă; ~
dolan minciuni, trucuri, terti-
puri; ~ söylemek a minŃi; ~
yanlış cum o fi, la întâmplare;
~ yere emin (jur.) jurământ
fals, sperjur.
yalancı s. mincinos.
yalandan – yan
yalandan adv. fals, neadevărat;
prefăcut.
yalanlamak vt. a dezminŃi.
yalanlanmak vi. a fi dezminŃit.
yalaz(a) s. flacără.
yalçın adj. (d. stânci) abrupt.
yaldız s. poleire; poieială (şi
fig.).
yaldızlamak vt. a polei (şi fig.).
yaldızlı adj. poleit (şi fig.).
yalgın s. miraj, fata-morgana.
yalı s. 1. litoral; Ńărm; plajă.
2. vilă (pe malul unei ape).
yalın1 s. v. alev.
yalın2 adj. 1. simplu, neames-
tecat. 2. nud, despuiat, gol.
yalınayak s., adj. desculŃ.
yalıtım s. (fiz.) izolare.
yalıtkan s., adj. (fiz.) izolator.
yalıtmak vt. (fiz.) a izola.
yalıyar s. (geogr.) faleză.
yallah interj. hai!, haide!, dă-i
drumul!.
yalnız I. adj. (d. oameni) singur,
singuratic, solitar. II. adv.
1. numai, doar; exclusiv.
2. (d. oameni) de unul singur,
neînsoŃit, fără altcineva.
yalnızlık, -ğı s. 1. singurătate.
2. pustietate; izolare.
yalpa s. (mar.) tangaj; ~ vurmak
a avea tangaj.
yalpak adj. băgăreŃ, înfigăreŃ,
îndrăzneŃ.
yaltak(çı) s., adj. linguşitor.
yaltakçılık, -ğı s. linguşire.
yaltaklanmak vi. a se linguşi.
633
yaltaklık, -ğı s. linguşire; ~ et-
mek a se linguşi.
yalvaç s. proroc, profet.
yalvaçlık, -ğı s. profeŃie, proro-
cire.
yalvarmak vt. a ruga // yalvarıp
yakarmak a implora.
yama s. petic; ~ vurmak a petici.
yamaç s. povârniş, versant.
yamak, -ğı s. ajutor, ucenic.
yamalamak vt. a petici, a cârpi.
yamalanmak vi. a fi peticit, a fi
cârpit.
yaman adj. 1. straşnic, teribil,
aspru; ~ bir kış o iarnă aspră.
2. (d. persoane) rău; ~ bir
adam un om rău.
yamuk I. adj. înclinat, aplecat.
II. s. (geom.) trapezoid.
yamyam s. canibal.
yamyamlık, -ğı s. canibalism.
yan I. s. 1. parte, loc; bu ~dan
geldi a venit din partea aceasta;
dünyanın dört ~ı cele patru
puncte cardinale. 2. margine,
latură. 3. direcŃie, sens; ne ~a
gidiyor? în ce direcŃie merge?
II. adj. 1. (d. străzi) lăturalnic,
dosnic. 2. secundar; ~ etkiler
(med.) reacŃii adverse. III.
prep. lângă, în apropiere;
alături de...; evin ~ında lângă
casă // ~ bakmak a se uita
chiorâş; ~ basmak (fig.) a călca
strâmb; ~ gelmek a se sustrage;
-den ~a olmak a fi de partea...;
~ı sıra laolaltă, împreună, ală-
turi; concomitent.
634
yanak, -ğı s. obraz, faŃă; ~ çu-
kuru gropiŃă (în obraji).
yanal adj. (mat.) lateral.
yanardağ s. vulcan // ~ ağzı
(geol.) crater; ~ taşı rocă
vulcanică.
yanardağbilim s. vulcanologie.
yanardağbilimci s. vulcanolog.
yanaşmak I. vi. (d. vehicule, am-
barcaŃiuni etc.) a se apropia,
a trage la...; a acosta. II. vi.,
vt., a consimŃi, a accepta; a
încuviinŃa.
yanay s. (mat.) 1. profil. 2. ver-
tical.
yancümle s. (gram.) propoziŃie
subordonată.
yandan adv. dintr-o parte, din
profil.
yandaş s., adj. susŃinător; adept.
yangı s. (med.) inflamaŃie; infec-
Ńie.
yangılanmak vi. (med.) a se
inflama; a se infecta.
yangılı adj. (med.) 1. inflamat.
2. inflamator.
yangın s. 1. foc, incendiu; ~a
vermek a incendia, a da foc.
2. (med.) febră // ~ kulesi
foişor de foc; ~ var! săriŃi,
foc!.
yangıncı s. piroman.
yanık, -ğı I. adj. 1. ars; ~ ekmek
pâine arsă. 2. bronzat (la
soare); ~ yüz faŃă bronzată.
3. (fig.) slăbuŃ, pricăjit. 4. (fig.)
necăjit, amărât, îndurerat. II.
yanak – yankıla(n)mak
s. arsură, rană produsă de foc;
loc ars.
yanıkmak vi. a se plânge, a se
văita, a se văicări.
yanılma, yanılgı s. 1. eroare,
greşeală. 2. păcăleală; inad-
vertenŃă.
yanılmak vi. 1. a greşi, a comite
o greşeală. 2. a se înşela, a se
păcăli.
yanılmaz adj. infaibil, care nu se
poate înşela; desăvârşit, fără
cusur.
yanılsama s. (psih.) iluzie.
yanıltı s. eroare;inadvertenŃă.
yanıltıcı s. înşelător; amăgitor.
yanıltmaca s. (filoz.) sofism.
yanıltmak vt. a înşela, a induce
în eroare; a păcăli.
yanıt s. răspuns; ~ vermek a da
răspuns, a răspunde.
yanıtlamak vi., vt. a răspunde, a
da răspuns; bütün sorunları
yanıtladı a răspuns la toate
întrebările.
yanıtlanmak vi. a se răspunde, a
primi un răspuns.
yani adv. adică, va să zică.
yankesici s. pungaş, hoŃ de bu-
zunare.
yankesicilik, -ği s. pungăşie.
yankı s. ecou (şi fiz.); ~ uyan-
dırmak (d. evenimente) a avea
ecou/răsunet.
yankıbilim s. acustică.
yankıla(n)mak vi. (fiz.) a avea
ecou, a avea rezonanŃă, a
răsuna.
yanlı – yapma
yanlı adj. partizan, adept.
yanlış I. s. greşeală, eroare. II.
adj. greşit, eronat // ~ anla-
mak a înŃelege greşit; ~ı
olmak a greşi.
yanlışlık, -ğı s. greşeală, eroare.
yanlışlıkla adv. din greşeală, fără
voie, neintenŃionat.
yanmak vi. 1. a arde; saman
yanıyor ard paiele. 2. a lua
foc, a se aprinde. 3. (d. o
lampă etc.) a fi aprins; a
lumina. 4. a se bronza (la
soare), a se pârli. 5. (d.
plante) a se ofili, a se veşteji.
6. (fig.) a ustura, a durea.
7. (fig.) a se păcăli, a se
înşela.
yansı s. (fiz., fiziol.) reflex.
yansıma s. 1. (fiz.) reflectare.
2. (gram.) onomatopee.
yansımak vi. (fiz.) a se reflecta
(şi fig.).
yansıtaç s. (fiz.) reflector.
yansıtmak vt. (fiz.) a reflecta (şi
fig.).
yansız adj. neutru (şi chim.).
yansızlık, -ğı s. (pol.) neutrali-
tate; nealiniere.
yapağı, yapak s. lână (tunsă
primăvara).
yapay adj. artificial.
yapayalnız adv. singur-singurel.
yapaylık, -ğı s. artificialitate.
yapı s. 1. construcŃie; clădire,
edificiu. 2. (fig.) structură
(fizică), constituŃie.
635
yapıbilgisi, -ni s. (gram.) morfo-
logie.
yapıbilim s. (gram., bot., zool.)
morfologie.
yapıcı I. s. constructor. II. adj.
constructiv; ~ tedbirler mă-
suri constructive.
yapılış s. 1. alcătuire, compu-
nere; formare, întemeiere.
2. structură, factură, mod de
alcătuire/de construire.
yapım s. 1. construire, construc-
Ńie. 2. producere; producŃie.
yapımcı s. (cinem.) producător.
yapıntı s. ficŃiune, plăsmuire,
născocire.
yapıntılı adj. fictiv; imaginar.
yapısal adj. structural; ~ dilbilim
lingvistică structurală.
yapışık adj. lipit, împreunat.
yapışkan adj. 1. lipicios, cleios;
vâscos. 2. (fig.) cicălitor.
yapışmak vi. 1. a se lipi, a se
încleia. 2. a se prinde, a se
fixa. 3. (fig.) a intra în relaŃii
(cu cineva), a se lipi (de
cineva).
yapıştırıcı s., adj. adeziv.
yapıştırılmak vi. a fi lipit, a fi
încleiat.
yapıştırmak vt. 1. a lipi, a în-
cleia. 2. (fig.) a cârpi (o
palmă).
yapıt, -tı s. operă, creaŃie; sanat
~ları opere de artă.
yapma I. s. efectuare, săvârşire;
executare. II. adj. artificial,
fals; ~ çiçek floare artificială.
636
yapmacık, -ğı I. s. prefăcătorie,
făŃărnicie. II. adj. (d. acŃiuni)
prefăcut, fals; artificial.
yapmak vt. 1. a face; ne ya-
pıyorsunuz? ce faceŃi?. 2. a
executa; a efectua; a crea. 3. a
provoca, a cauza, a pricinui.
4. a repara, a drege. 5. a în-
deplini, a înfăptui; a săvârşi.
yaprak, -ğı s. 1. (bot.) frunză,
foaie. 2. foaie; defterin ~ları
foi de caiet. 3. foaie de cort.
4. foaie (din aluat) // ~ si-
garası Ńigară de foi.
yapraklanmak vi. a înfrunzi, a
da frunze.
yaptırım s. sancŃiune.
yar s. râpă; prăpastie.
yâr, -i s. 1. amic, prieten. 2. iubit,
drag. 3. (d. persoane) ajutor.
yara s. rană (şi fig.) // ~ işlemek
(med.) a supura; ~ kapanmak
(d. răni) a se închide, a se
cicatriza; ~ izi cicatrice.
Yaradan s. (rel.) Creator.
yaradılış s. 1. naştere; ~tan din
naştere. 2. naştere; creare;
apariŃie. 3. natură, fire, tem-
perament.
yaralamak vt. a răni (şi fig.).
yaralanmak vi. a se răni; a fi
rănit.
yaralı s., adj. rănit.
yaramak vi. 1. a-i prii, a-i face
bine; buranın havası bana
yaradı aerul de aici mi-a priit.
2. a-i fi de folos. 3. a-i con-
veni, a-i fi pe plac.
yapmacık – yaratımcılık
yaramaz adj. 1. nefolositor; ne-
corespunzător, care nu-i bun
de nimic. 2. (d. oameni) rău;
hain. 3. (d. copii) neastâm-
părat, zburdalnic, ştrengar.
yaramazlık, -ğı s. 1. răutate.
2. zburdălnicie; ştrengărie.
yaranmak vi. a fi pe placul
cuiva, a plăcea.
yarar I. s. folosire, întrebuinŃare,
utilizare; utilitate. 2. avantaj,
folos; profit. II. adj. folositor,
util.
yararlanmak vi. a se folosi de...,
a profita de…; a beneficia.
yararlı adj. folositor, util; bene-
fic.
yararlık, -ğı s. folos, serviciu;
utilitate.
yararsız adj. nefolositor.
yarasa s. (zool.) liliac.
yaraşıklı adj. prezentabil, fru-
mos; îngrijit, pus la punct.
yaraşmak vi. a se potrivi, a
cădea bine, a aranja.
yaratan s., adj. creator, făuritor.
yaratı s. creaŃie; operă creată.
yaratıcı adj. 1. creativ. 2. crea-
tor.
yaratıcılık, -ğı s. creativitate;
putere de creaŃie.
yaratık, -ğı s. creatură, făptură.
yaratılmak vi. a se crea, a se
făuri; a fi creat.
yaratım s. creaŃie; inventare;
întemeiere.
yaratımcı s. creaŃionist.
yaratımcılık, -ğı s. creaŃionism.
yaratmak – yarım
yaratmak vt. 1. a crea, a făuri.
2. a da naştere, a genera, a
produce. 3. (fig.) a zămisli, a
întrupa.
yarbay s. (mil.) locotenent co-
lonel.
yarda s. (mat.) iard.
yardak, yardakçı s. (jur.) com-
plice.
yardakçılık, -ğı s. (jur.) compli-
citate.
yardım s. ajutor, sprijin; karşılıklı
~ ajutor reciproc; ~ etmek a
ajuta/a sprijini; birinin ~ına
koşmak a-i sări cuiva în ajutor.
yardımcı adj. ajutător, auxiliar;
~ fiil (gram.) verb auxiliar/
copulativ // müdür ~sı di-
rector adjunct.
yardımlaşma s. ajutor reciproc,
întrajutorare.
yardımlaşmak vi. a se ajuta
(reciproc), a se întrajutora.
yaren s. prieten, amic.
yarenlik, -ği s. 1. prietenie,
amiciŃie. 2. taifas, flecăreală
(plăcută).
yargı s. 1. (jur.) judecată. 2. (jur.)
sentinŃă, verdict // ~ yeri
tribunal; ~ yetkisi competenŃă
judecătorească; ~ yoluyla pe
cale judecătorească.
yargıç, -çı s. judecător; sorgu/
soruşturma ~ı jııdecător de
instrucŃie // ~ karariyle prin
hotărâre judecătorească.
yargıevi, -ni s. judecătorie.
637
yargılama s. (jur.) judecare, ju-
decată; ~ masrafları chel-
tuieli de judecată // ~ usulü
(jur.) procedură judiciară.
yargılamak vt. (jur.) a judeca.
yargılanmak vi. a se judeca; a fi
judecat; a fi supus judecăŃii.
Yargıtay s. (jur.) Curtea supremă.
yarı I. s. jumătate. II. adv. pe
jumătate; semi; în parte, în-
trucâtva; ~ anlamak a înŃe-
lege pe jumătate, a înŃelege în
parte // belden ~sı de la mij-
loc în sus; ~ gece miezul
nopŃii; ~da kalmak a rămâne
neterminat; ~ buçuk în trea-
căt, superficial.
yarıcı1 s. spărgător (de lemne).
yarıcı2 s. dijmaş.
yarıçap, -pı s. (mat.) semicerc.
yarıfinal, -li s. semifinală.
yarıgöçebe s., adj. seminomad.
yarıgöçebelik, -ği s. seminoma-
dism.
yarıgölge s. (fiz.) penumbră.
yarıiletken adj. (fiz.) semicon-
ductor.
yarık, -ğı I. adj. 1. spart, crăpat,
plesnit. 2. (fiz.) frânt. II. s.
spărtură, crăpătură.
yarıkalımlı adj. (fiz.) metastabil.
yarıküre s. emisferă.
yarılamak vt. a înjumătăŃi, a
reduce la jumătate.
yarılmak vi. a crăpa, a se sparge,
a plesni.
yarım adj. 1. jumătate, o jumă-
tate; ~ elma jumătate de măr;
638
~ saat jumătate de oră. 2. pe
jumătate; incomplet, netermi-
nat; ~ iş treabă (făcută) pe
jumătate; ~ yamalak pe apu-
cate, în grabă, la repezeală.
yarımada s. (geogr.) peninsulă.
yarımgün s. part-time; o jumă-
tate de zi de lucru.
yarımay s. semilună.
yarımküre s. (geogr.) emisferă.
yarımlamak vt. 1. a împărŃi în
două. 2. a înjumătăŃi, a jumătăŃi.
3. a da gata prima jumătate.
yarımşar adj. câte o jumătate.
yarımyuvar s. emisferă.
yarın adv. mâine; ~dan de mâi-
ne; ~ öbür gün mâine-poi-
mâine.
yarınki adj. de mâine.
yarısaydam adj. (fiz.) translucid,
semitransparent.
yarış s. (sport) întrecere, con-
curs, competiŃie; ~ atı cal de
curse.
yarışçı s. concurent; competitor.
yarışma s. 1. întrecere, concurs.
2. (econ.) concurenŃă, rivali-
tate.
yarışmacı s. concurent, partici-
pan la concurs.
yarışmak vi. 1. a se întrece, a
concura. 2. a face concurenŃă,
a rivaliza.
yarıtanrı s. semizeu.
yarıyıl s. semestru.
yarkurul s. (pol.) comisie.
yarlıgamak vt. (rel.) a ierta.
yarlığ s. decret; lege.
yarımada – yasanal
yarlık, -ğı s. binefacere, faptă
bună.
yarmalamak vt. a despica.
yarmak vt. 1. a sparge, a crăpa;
odun ~ a sparge lemne.
2. (mil.) a străpunge.
yas s. doliu; ~ tutmak a Ńine
doliu.
yasa s. lege // ~ koyucu legisla-
tor, legiuitor.
yasacı s. (jur.) legist.
yasadışı adj. ilegal.
yasadışılık, -ğı s. ilegalitate.
yasak, -ğı I. s. interzicere, inter-
dicŃie; prohibiŃie. II. adj.
interzis, oprit; prohibit // ~
etmek a interzice; ~ olmak a fi
interzis.
yasaklamak vt. a interzice.
yasaklanmak vi. a se interzice; a
fi interzis.
yasal adj. legal; legitim; licit; ~
yollardan pe căi legale.
yasalaşmak vi. a deveni legal, a
se legaliza.
yasallaşmak vi. a căpăta putere
de lege; a se legaliza.
yasallaştırmak vt. a da putere de
lege, a legaliza.
yasallık, -ğı s. legalitate.
yasama I. s. legislaŃie. II. adj. Le-
gislativ; ~ gücü putere legisla-
tivă; ~ organı organ legislativ.
yasamak vt. a legifera.
yasamalı adj. (jur.) legislativ.
yasan s. intenŃie.
yasanal adj. intenŃionat; delibe-
rat.
yasanlamak – yatak
yasanlamak vt. (jur.) a premedita.
yasanlı adj. (jur.) premeditat.
yasemin s. (bot.) iasomie.
Yasin s. (rel., în Islam) Yasin (a
treizeci şi şasea sură din
Coran).
yaslamak vt. a propti, a sprijini,
a rezema.
yaslanmak1 vi. a se sprijini, a se
rezema.
yaslanmak2 vi. a se îndolia.
yaslı adj. îndoliat.
yassı adj. plat, turtit; lătăreŃ.
yassılanmak, yassılaşmak vi. a
se turti, a se face plat.
yastık, -ğı s. 1. pernă; ~ yüzü faŃă
de pernă. 2. (agr.) strat de
gunoi. 3. (tehn.) cuzinet.
yaş1 s. 1. vârstă; genç ~ında la o
vârstă tânără; kaç ~ındasınız?
ce vârstă aveŃi? // ~ günü zi
de naştere.
yaş2 I. adj. 1. umed, jilav. 2. (d.
legume, fructe) crud, necopt.
II. s. lacrimă // ~ akıtmak/
dökmek a plânge.
Yaş3 s. (oraşul) Iaşi.
yaşa interj. să trăieşti!, bravo!.
yaşam s. existenŃă, viaŃă, trai;
~ına girmek a intra în viaŃa
cuiva; ~ sigortası asigurare
de viaŃă.
yaşamaca adv. pe viaŃă, pentru
toată viaŃa; cât trăieşti.
yaşamak vi. 1. a trăi, a vieŃui, a
exista. 2. a se întreŃine, a trăi;
bu parayla bütün ailesi yaşı-
yor cu aceşti bani se întreŃine
639
toată familia. 3. a dura, a
dăinui, a se menŃine. 4. a
locui, a fi stabilit (undeva).
yaşambilim s. biologie.
yaşambilimci s. biolog.
yaşambilimsel adj. biologic.
yaşamöyküsel adj. biografic.
yaşamöyküsü, -nü s. biografie;
curriculum vitae.
yaşamsal adj. vital; de viaŃă.
yaşanmak vi. a trăi; a se între-
Ńine.
yaşantı, yaşayış s. trai, existenŃă.
yaşarmak vi. a se umezi, a de-
veni umed.
yaşartıcı adj. lacrimogen.
yaşartmak vt. (d. ochi) a înlă-
crima.
yaşdönümü, -nü s. aniversarea
vârstei.
yaşıt adj. de aceeaşi vârstă; leat
(cu...).
yaşlanmak vi. a înainta în vârstă,
a îmbătrâni.
yaşlı1 adj. vârstnic, în vârstă.
yaşlı2 adj. înlăcrimat.
yaşlık, -ğı s. umezeală, umiditate.
yaşlılık, -ğı s. bătrâneŃe.
yaşmak, -ğı s. voalul feregelei.
yat, -tı s. (mar.) iaht.
yatağan s. (mil.) iatagan.
yatak, -ğı s. 1. aşternut, pat; ~a
düşmek a cădea la pat; a se
îmbolnăvi; ~a girmek a se
băga în pat, a se culca.
2. (geogr.) albie, matcă.
3. (fig.) cuib. 4. vizuină, bâr-
log, culcuş. 5. (tehn.) lagăr.
640
yatakhane s. cămin, internat.
yataklı adj. cu paturi, de dormit;
~ vagon vagon de dormit.
yataklık adj. de aşternut; cu
aşternut; cu pat // ~ etmek a
da/oferi găzduire; a oferi adă-
post, a adăposti; a ascunde; ~
hasta grav bolnav (condam-
nat la pat).
yatay adj. (mat.) orizontal // ~
çizgi (mat.) orizontală.
yataylık, -ğı s. orizontalitate.
yatı s. culcare, culcat.
yatık adj. înclinat, oblic.
yatılı adj. (pentru elevi, studenŃi)
cu dormitor, cu cămin.
yatırım s. 1. (fin.) investiŃie; alo-
care; sermaye/para ~ı inves-
tiŃii de capital; ~ bankası
Bancă de investiŃii. 2. (fin.)
depunere.
yatırımcı s. (fin.) 1. depunător.
2. investitor.
yatırma s. 1. culcare, culcat.
2. (fin.) depunere. 3. (fin.) in-
vestire; investiŃie.
yatırmak vt. 1. a culca; çocuğu ~
a culca copilul. 2. (fin.) a
depune. 3. (fin.) a investi.
yatısız adj. fără internat, fără
cămin; ~ okul şcoală fără
internat.
yatışmak vi. a se linişti, a se po-
toli, a se calma; fırtına yatıştı
furtuna s-a potolit.
yatıştırıcı adj. lniştitor; calmant.
yatıştırmak vt. 1. a linişti, a
potoli, a calma (şi fig.). 2. a
yatakhane – yavaşlamak
înăbuşi, a reprima (o răscoală
etc.).
yatkın adj. 1. aplecat, înclinat.
2. priceput, capabil. 3. des-
toinic, merituos.
yatkınlık, -ğı s. 1. înclinaŃie, vo-
caŃie. 2. (fig.) pricepere, capa-
citate. 3. destoinicie, merit.
yatmak vi. 1. a se culca, a se
întinde. 2. (d. plante) a se
apleca, a se culca (la pă-
mânt). 3. a înnopta, a petrece
noaptea (undeva). 4. a zăcea
(bolnav), a sta la pat. 5. (fig.)
a trândăvi, a lenevi.
yatsı s. oră de culcare // ~ nama-
zı (rel., la musulmani) rugă-
ciunea dinainte de culcare.
yavan adj. 1. (d. mâncăruri) slab,
fără grăsime. 2. (fig.) lipsit de
gust, fără gust. 3. (d. per-
soane) mărginit, mediocru.
yavaş I. adj. 1. încet, lin, domol;
liniştit. 2. (d. oameni) greoi,
lent. II. adj. 1. fără grabă,
încet, domol. 2. (d. voce) scă-
zut, molcom // ~ ~ 1) încetul
cu încetul, încet-încet, 2) fără
grabă, domol // ~tan almak a
o lua cu binişorul; ~ gel/ol! fii
atent ce spui!.
yavaşça adv. pe nesimŃite, pe
neobservate, încetişor.
yavaşlamak vi. 1. a încetini, a-şi
micşora viteza. 2. a se potoli,
a se linişti, a se calma.
yavaşlatmak – yazar
yavaşlatmak vt. 1. a încetini, a
micşora/a reduce viteza. 2. a
potoli, a linişti, a calma.
yavaşlık, -ğı s. încetineală, lipsă
de iuŃeală.
yaver s. 1. (mil.) aghiotant.
2. ajutor, asistent // ~ gitmek a
merge bine, a fi cu noroc.
yavru s. 1. prunc, copil. 2. pui
(de animal).
yavrulamak vi. (d. animale) a
făta, a naşte (pui).
yavuklamak vt. a logodi.
yavuklanmak vi. a se logodi.
yavuklu I. adj. logodit(ă). II. s.
logodnică.
yavuz adj. 1. sever, aspru.
2. crunt, cumplit; crud.
yavuzluk, -ğu s. 1. severitate,
asprime. 2. cruzime, ferocitate.
yay s. 1. arc (şi mat.). 2. (muz.)
arcuş. 3. (tehn.) resort, arc. 4.
(astr.) Săgetătorul.
yaya I. s. pieton. II. adv. pe jos;
~ gitmek a merge pe jos // ~
kaldırımı trotuar; ~ geçidi
pasarelă (pentru pietoni).
yayan adv. v. yaya (II).
yaygara s. zarvă, larmă, gălăgie,
tărăboi; ~yı basmak a face zar-
vă (mare); a face mare tărăboi.
yaygaracı s., adj. gălăgios; scan-
dalagiu.
yaygın adj. răspândit, împrăştiat;
întins. 2. (fig.) cunoscut, frec-
vent, răspândit.
yaygınlaşmak vi. a se răspândi;
a se extinde.
641
yaygınlık, -ğı s. răspândire; ex-
tindere.
yayık1 s. putinei (pentru bătut
smântâna).
yayık2 adj. plat, lătăreŃ.
yayılımcı s. imperialist.
yayılımcılık, -ğı s. imperialism.
yayılma s. răspândire, propagare,
difuzare.
yayılmak vi. 1. a se răspândi, a
se întinde. 2. a se propaga, a
se difuza.
yayım s. 1. editare, publicare.
2. (fiz.) difuziune; radyo ~ı
radiodifuziune.
yayımcı s. (d. persoane) difuzor.
yayımlamak vt. 1. a publica, a
edita. 2. a difuza.
yayımlanmak vi. 1. a se publica,
a se edita. 2. a se difuza.
yayın s. 1. publicaŃie. 2. emi-
siune; radioemisiune.
yayınevi s. editură.
yayınık adj. (fiz.) difuz.
yayla s. (geogr.) podiş, platou.
yaylacı adj. transhumant.
yaylacılık, -ğı s. transhumanŃă.
yaylak, -ğı s. păşune.
yaymak, -ğı vt. 1. a întinde, a
aşterne; halıyı ~ a întinde co-
vorul. 2. a răspândi, a difuza,
a face cunoscut; a propaga.
yayvan adj. întins, plat; lăbărŃat.
yaz s. vară; ~ günü zi de vară // ~
kış tot anul.
yazar s. scriitor, autor (al unei
opere literare, al unei scrie-
eri).
642
yazdırıcı s. (comp.) printer.
yazgı s. v. kader.
yazgıcı s. fatalist.
yazgıcılık, -ğı s. fatalism.
yazı s. 1. scris; scriere; ~ masası
masă de scris. 2. caligrafiere.
3. text scris; articol. 4. sistem
grafic, scriere; arap ~sı scrie-
ere arabă // alın ~sı destin; el
~sı manuscris; öz ~ autograf;
~ makinesi maşină de scris;
~yı çıkarmak a descifra un
text.
yazıbilim(i) s. grafologie.
yazıbilimsel adj. grafologic.
yazıhane s. 1. birou, oficiu.
2. birou, masă de scris.
yazık I. s. pierdere, pagubă.
II. interj. păcat! // ~ günahtır
nu face asta!; ai milă!; ~lar
olsun! ruşine!, mai mare
ruşinea!; ~ etmek/olmak a fi
păcat de….
yazılmak vi. 1. a fi scris; a se
scrie. 2. a se înscrie; fakülteye
~ a se înscrie la facultate.
yazın adv. vara, în timpul verii.
yazışma s. corespondenŃă, schimb
de scrisori.
yazışmak vi. a coresponda, a fi
în corespondenŃă (cu cineva).
yazıt s. inscripŃie.
yazlık, -ğı adj. de vară; ~ elbise
costum de vară; ~ ev casă de
vară.
yazmak vt. 1. a scrie; mektup ~ a
scrie o scrisoare. 2. a scrie, a
compune, a crea. 3. a înscrie,
yazdırıcı – yeğnilik
a înregistra. 4. a machia (o
mireasă).
yazman s. (adm.) secretar; baş ~
secretar şef.
yazmanlık, -ğı s. (adm.) secre-
tariat.
yedek, -ği I. s. rezervă, stoc.
II. adj. de rezervă; ~ subay
ofiŃer de rezervă; ~ parçalar
(tehn.) piese de rezervă/de
schimb // ~e almak a remorca.
yedeklemek vt. a remorca.
yedi num. şapte; ~nci al şaptelea;
~şer câte şapte.
yedigen s. (mat.) heptagon.
Yedigir, Yedikardeş s. (astr.)
Ursa Mare, Carul Mare.
yedirmek vi. 1. a da să mănânce.
2. a alimenta, a hrăni. 3. (fig.)
a suporta, a răbda, a înghiŃi.
yediveren adj. peren, care ro-
deşte de mai multe ori pe an.
yedmek vt. 1. a mâna, a îmboldi
(animale, vite). 2. a remorca.
yegâne adj. unic; singular.
yeğen s. nepot, nepoată (de
unchi, mătuşă).
yeğin adj. 1. intens; intensiv.
2. superior; preponderent.
yeğinlik, -ği s. (fiz.) intensitate.
yeğlemek vt. a prefera; a aprecia
mai mult.
yeğlenmek vi. a fi preferat.
yeğlik, -ği s. preferinŃă; superio-
ritate.
yeğni(k) adj. uşor, care cântă-
reşte puŃin.
yeğnilik, -ği s. uşurinŃă.
yeğniltmek – yengeç
yeğniltmek vt. a uşura, a scă-
dea/reduce din greutate.
yeis, -e’ si s. descurajare, demo-
ralizare; consternare; dispe-
rare; ~e kapılmak a fi cuprins
de disperare/deznădejde.
yek num. v. bir.
yeknesak adj. uniform; ~ şekle
sokmak a uniformiza.
yeknesaklık, -ğı s. uniformitate.
yekpare adj. (d. materiale)
masiv, dintr-o bucată.
yetka adj. impar, fără pereche.
yekûn s. (mat.) sumă, total.
yel s. vânt; ~ esiyor suflă vântul;
~ değirmeni moară de vânt; ~
hızı viteza vântului.
yele s. coamă (la animale).
yelek, -ği s. 1. vestă. 2. (la pă-
sări) pană (mare).
yelken s. velă, pânză (de cora-
bie); ~ açmak a ridica pânze-
le; ~ gemisi corabie cu pânze.
yelkenli s. corabie.
yelkovan s. 1. minutar (la ceas).
2. (tehn.) giruetă.
yellenmek vi. (fiziol.) a slobozi
gaze.
yelpaze s. evantai.
yeltek adj. instabil, schimbător,
nestatornic.
yeltenmek vt. a încerca, a între-
prinde, a căuta (să).
yem s. 1. hrană (pentru vite),
nutreŃ, furaje. 2. momeală (şi
fig.).
yemek1, -ği s. 1. mâncare, hrană.
2. masă; prânz; ~e gidiyorum
643
merg la masă; ~ yemek a
mânca, a servi masa; akşam
~i masa de seară, cină; öğle
~i masă de prânz, prânz;
sabah ~i micul dejun.
yemek2 vt. 1. a mânca; ekmek ~ a
mânca pâine. 2. a coroda, a
eroda. 3. a consuma, a chel-
tui. 4. (d. insecte) a înŃepa, a
pişca. 5. (fig.) a chinui, a face
să sufere // birinin başını ~ a
provoca moartea cuiva; bi-
rinin başının etini ~ a bate pe
cineva la cap; dayak ~ a
mânca bătaie; gam ~ a regre-
ta; kendi kendini ~ a suferi, a
se chinui; rüşvet ~ a se lăsa
mituit; yedirip içirmek a da să
bea şi să mănânce, a ospăta.
yemekhane s. sală de mese.
Yemen s. Yemen.
yemeni s. văl; broboadă.
Yemenli s., adj. yemenit.
yemin s. jurământ; ~ etmek a
jura.
yemiş s. (bot.) fruct.
yemlik, -ği s. 1. iesle. 2. (fig.)
mită.
yemyeşil adj. verde-închis, verde
intens.
yen s. 1. mânecă. 2. (bot.) pă-
nuşă.
yenge s. cumnată (soŃie a fratelui
mai mare sau a unei rude mai
în vârstă).
yengeç s. 1. (zool.) crab. 2. (astr.)
zodia Cancerului, zodia Ra-
cului.
644
yengi s. victorie, triumf.
yeni adj. 1. nou; nouă; ~ elbise
costum nou; ~ Yıl Anul nou;
~ Ahit Noul Testament. 2. re-
cent, nou; actual.
yenibahar s. (bot.) ienibahar.
yeniçeri s. (ist.) ienicer.
yeniden adv. din nou, de la înce-
put.
yenilemek, yenileştirmek vt.
1. a înnoi, a reînnoi. 2. a pri-
meni, a schimba.
yenilenmek, yenileşmek vi. 1. a
se înnoi, a se reînnoi. 2. a se
repara, a se restaura.
yenilgi s. înfrângere // ~ye uğra-
mak a fi învins, a fi înfrânt.
yenilik, -ği s. 1. noutate, nou. 2.
reînnoire, prefacere.
yenilikçi s. novator; inovator.
yenilmek1 vi. a se mânca; a fi
mâncat, a se consuma; a fi
comestibil.
yenilmek2 vi. a fi înfrânt, a fi
învins, a fi răpus.
yenim s. coroziune.
yenirce s. 1. (med.) carie.
2. osteoporoză. 3. sifilis.
yenişememek vi. a nu putea
învinge unul pe celălalt.
yeniyetme s. adolescent.
yeniyetmelik s. adolescenŃă.
Yeni Zelanda s. Noua Zeelandă.
Yeni Zelandalı s., adj. nouzee-
landez.
yenli adj. cu mânecă.
yenmek1 vt. a învinge, a înfrân-
ge, a birui.
yengi – yer
yenmek2 vi. v. yenilmek2.
yepyeni adj. nou-nouŃ, foarte
nou.
yer I. s. 1. pământ, sol, teren.
2. loc; iş ~i locul de muncă;
boş ~ loc liber. 3. Ńinut,
regiune, loc. 4. post, funcŃie,
serviciu. 5. moment potrivit,
prilej, ocazie. 6. (astr.) Pă-
mânt. II. adv. jos; ~e otu-
ralım să stăm jos // ~ almak
1) a lua loc, a se aşeza, 2) a
avea loc; a se Ńine, a se
desfăşura, 3) a se afla prin-
tre...; ~ tutmak 1) a rezerva
un loc, 2) a deŃine un loc; ~
vermek 1) a ceda locul, 2) a
da loc la...; ~den göğe kadar
foarte mult, imens; ~in dibine
geçmek a-i crăpa obrazul de
ruşine; ~ine gelmek a se în-
deplini, a se înfăptui; ~ine ge-
tirmek a înfăptui, a îndeplini;
~ine koymak 1) a considera, a
socoti, 2) a înlocui, a
schimba; ~ini almak a-i lua
(cuiva) locul; ~le bir etmek a
face una cu pământul; ~inde
bulmak a considera oportun/
potrivit; ~inde saymak a bate
pasul pe loc; ~e yat! culcat!;
~ ~inden oynamak a ieşi
scandal/tărăboi mare; ~inde
olmak a fi nimerit/oportun;
bir ~e 1) undeva (într-o pro-
poziŃie afirmativă), 2) nicăieri
(într-o propoziŃie negativă);
yeraltı – yeryuvarlağı
boş ~e degeaba, fără rost; ~in
kulağı var şi pereŃii au urechi.
yeraltı, -nı I. s. sııbsol. II. adj.
subteran; ~ suları ape sub-
terane.
yerberi s. (astr.) perigeu.
yerbilim(i) s. geologie.
yerbilimsel adj. geologic.
yerçekimi, -ni s. (fiz.) gravitaŃie.
yerdeğiştirme s. 1. deplasare,
mutare, dislocare. 2. (mat.)
transpoziŃie, permutare.
yerel adj. local; ~ saat ora
locală; ~ seçim alegeri locale;
~ uyuşturucu/anestezi aneste-
zie locală.
yerelleşme, yerelleştirme s. lo-
calizare.
yerelleşmek vi. a deveni local.
yerelleştirmek vt. a localiza.
yerelması, -nı s. nap.
yereyönelim s. (bot.) geotropism.
yerfesleğeni, -ni s. (bot.) trepă-
dătoare.
yerfıstığı, -nı s. (bot.) arahidă.
yergi s. (lit.) satiră // ~ söylevi
invectivă.
yergili adj. satiric; ~ roman ro-
man satiric.
yerginlik, -ği s. viciu.
yerici s., adj. critic.
yerilmek vi. 1. a fi criticat. 2. a fi
satirizat.
yerinde adv. la locul său, opor-
tun.
yerindelik, -ği s. oportunitate.
yerine adv. în loc să.
645
yerinmek vi. 1. a compătimi, a-i
fi milă (de cineva). 2. a re-
greta, a-i părea rău.
yerkabuğu, -nu s. (geogr.)
scoarŃa pământului.
yerküre s. globul pământesc.
yerlahanası, -nı s. (bot.) nap
turcesc.
yerleşim s. aşezare (omenească).
yerleşmek vi. 1. a se aşeza, a se
stabili. 2. a se aranja, a se in-
stala. 3. a se fixa, a se potrivi.
yerleştirmek vt. 1. a aşeza, a sta-
bili. 2. a aranja, a instala. 3. a
fixa, a potrivi.
yerli I. s. localnic; băştinaş. II.
adj. 1. local, din partea
locului. 2. autohton, indigen.
yermantarı, -nı s. (bot.) trufă.
yermek vt. 1. a satiriza, a bicui.
2. a dispreŃui, a repudia. 3. a
critica.
yermeli adj. peiorativ; depre-
ciativ, dispreŃuitor.
yermumu, -nu s. (mineral.) ozo-
cherită.
yerölçüm s. geodezie.
yeröte s. (astr.) apogeu.
yerözekçil adj. (astr., fil.) geo-
centric.
yersakızı, -nı s. (geol.) bitum.
yersarsıntısı s. v. deprem.
yersel adj. terestru.
yersıçanı, -nı s. (zool.) v. kös-
tebek.
yeryuvarlağı, -nı s. (geogr.)
glob terestru, Pământul.
646
yeryüzü, -nü s. (geogr.) scoarŃa
pământului, sol, suprafaŃa pă-
mântului¸ ~nde pe suprafaŃa
pământului.
yeşermek vi. a înverzi (şi bot.).
yeşertmek vt. a înverzi, a colora
în verde.
yeşil I. s. verde, culoare verde.
II. adj. 1. verde; ~ halı covor
verde. 2. (d. legume, fructe)
necopt, verde; ~ ışık culoarea
verde (în trafic).
Yeşilay s. Semiluna verde (so-
cietate turcă a abstinenŃei de
băuturi alcoolice).
yeşilbaş, yeşilbaşördek, -ği s.
(zool.) raŃă sălbatică.
yeşilbiber s. ardei verde.
yeşilimsi, yeşilimtırak adj. Ver-
zui.
yeşillik, -ği s. 1. verdeaŃă, cu-
loare verde. 2. vegetaŃie. 3.
verdeŃuri (pentru gătit).
yeşim, yeşimtaşı, -nı s. (geol.)
jad.
yetenek, -ği s. 1. capacitate, abi-
litate; competenŃă. 2. apti-
tudine, talent.
yetenekli adj. 1. capabil; abil;
competent. 2. talentat.
yeteneklilik, -ği s. 1. capacitate,
abilitate. 2. talent, aptitudine.
yeteneksiz adj. incapabil, incom-
pentent; lipsit de aptitudine/
talent.
yeteneksizlik, -ği s. incapacitate,
incompetenŃă; lipsă de apti-
tudine/talent.
yeryüzü – yetiştirici
yeter adj. suficient, destul, de-
ajuns.
yeterli adj. suficient, îndestulă-
tor, într-o măsură suficientă;
adecvat, corespunzător.
yeterlik, -ği s. 1. suficienŃă, în-
destulare. 2. capacitate, com-
petenŃă.
yeterlilik, -ği s. 1. capacitate;
aptitudine. 2. posibilitate, pu-
tinŃă, putere. 3. talent, înzes-
trare, dotare; dăruire.
yetersiz adj. insuficient, nesatis-
făcător.
yetersizlik, -ği s. 1. insuficienŃă
(şi med.). 2. incapacitate,
necompetenŃă.
yeti s. (psih.) facultate, capaci-
tate intelectuală, aptitudine.
yetim s. orfan (de tată).
yetimhane s. orfelinat.
yetinmek vi. a se mulŃumi, a se
socoti satisfăcut.
yetişkin adj. (d. persoane) ma-
tur, major; adult.
yetişmek I. vt. 1. a ajunge, a
prinde din urmă. 2. a prinde,
a ajunge la timp. II. vi. 1. a
ajunge, a sosi (la timp). 2. a fi
suficient, a ajunge; param
yetişmedi nu mi-au ajuns
banii. 3. a atinge, a ajunge
(până la), a răzbi. 4. a deveni,
a ajunge; doktor ~ a deveni
doctor. 5. (d. plante) a creşte,
a se dezvolta.
yetiştirici s. producător; cres-
cător; cultivator.
yetiştirmek – yıkamak
yetiştirmek vt. 1. a face să
ajungă, a face să fie suficient.
2. a creşte (animale). 3. a
cultiva (plante). 4. a tran-
smite, a comunica, a aduce la
cunoştinŃă.
yetke s. 1. autoritate, prestigiu.
2. (jur.) tutelă.
yetki s. 1. competenŃă, autoritate.
2. atribuŃie; autorizare, împu-
ternicire; ~ vermek a autoriza,
a împuternici; ~ aşımı/ teca-
vüzü (jur.) depăşirea compe-
tenŃelor.
yetkilemek, yetkilendirmek vt.
a împuternici, a autoriza.
yetkili adj. 1. competent; ~ ma-
kamlar foruri competente. 2.
împuternicit; autorizat; ~ tem-
silci reprezentant împuternicit.
yetkin adj. perfect, desăvârşit.
yetkinleşmek vi. a se perfec-
Ńiona, a se desăvârşi.
yetkinlik, -ği s. perfecŃiune, de-
săvârşire.
yetkisiz adj. 1. incompetent.
2. neîmputernicit, fără împu-
ternicire; neautorizat.
yetmek vi. a ajunge, a fi sufi-
cient.
yetmezlik, -ği s. insuficienŃă (şi
med.).
yetmiş num. şaptezeci; ~er câte
şaptezeci; ~inci al şaptezeci-
lea.
yetmişer adj. câte şaptezeci.
yetmişlik, -ği adj. septuagenar.
yevmi adj. de fiecare zi, cotidian.
647
yevmiye s. salariu/retribuŃie pe o
zi; salariul/retribuŃia unui zilier
yevmiyeci s. zilier.
yezit, -di s., adj. 1. diavol, drac.
2. nemernic, ticălos, om de
nimic, neisprăvit; pui de căŃea.
yığdırmak vt. a masa, a comasa;
a îngrămădi.
yığılı adj. masat, comasat; îngră-
mădit.
yığılışma s. îmbulzeală, înghe-
suială.
yığılmak vi. 1. a se masa, a se
îngrămădi; a se îmbulzi. 2. a
cădea, a se prăvăli // yığılıp
kalmak a se prăbuşi (şi fig.).
yığın s. grămadă; bir ~ taş o gră-
madă de pietre // ~la grămezi
de.
yığınak, -ğı s. 1. (mil.) concen-
trare, masare. 2. acumulare;
comasare. 3. (biol.) colonie;
masa microorganismelor.
yığınbulut, -tu s. stratocumulus.
yığınsal s. masiv; cu toptanul/
ridicata.
yığışık adj. masat, comasat; în-
grămădit.
yığışım s. (geol.) conglomerat.
yığışmak vi. a se îngrămădi; a se
îmbulzi; a se acumula.
yığmak vt. a face grămadă, a în-
grămădi; a masa; a concentra.
yıkamaç, -cı s. (fotogr.) develo-
pant, developator.
yıkamak vt. a spăla; ellerini ~ a
se spăla pe mâini.
648
yıkanmak vi. 1. a se spăla; soğuk
suyla yıkanıyor se spală cu
apă rece. 2. (d. filme, rol-
filme) a fi developat.
yıkayıcı s. 1. spălător; spălă-
toreasă. 2. (fotogr.) revelator.
yıkıcı adj. distrugător, nimicitor.
yıkık adj. dărâmat, prăbuşit, dis-
trus; în ruină.
yıkılmak vi. 1. a se dărâma, a se
prăbuşi, a se distruge. 2. (fig.)
a se şubrezi, a slăbi. 3. (fig.) a
o întinde, a o şterge. 4. (fig.) a
fi distrus/dărâmat.
yıkım s. dezastru, catastrofă.
yıkımcı s. demolator, distrugător
(şi fig.).
yıkıntı s. ruină, dărâmătură.
yıkmak vt. 1. a dărâma; a demola.
2. a trânti, a doborî, a culca la
pământ. 3. a înclina, a apleca.
4. (fig.) a ruina, a distruge.
yıl s. an; cari ~ anul curent; ge-
çen ~ anul trecut; gelecek ~
anul viitor; mali ~ an finan-
ciar; öğretim ~ an şcolar;
takvim ~ı an calendaristic;
yeni ~ Anul nou.
yılan s. (zool.) şarpe; çıngıraklı ~
şarpe-cu-clopoŃei // ~ gibi om
rău/viclean.
yılanbalığı, -nı s. (iht.) Ńipar.
yılankavi adj. şerpuit.
yılbeyıl adv. an de an; în fiecare
an.
yıldırı s. 1. sperietură, frică; in-
timidare. 2. terorizare.
yıkanmak – yılgın
yıldırılmak vi. 1. a fi speriat/ in-
timidat. 2. a fi terorizat/ în-
fricoşat.
yıldırım s. fulger; trăsnet // ~
gibi ca fulgerul, iute.
yıldırımkıran, yıldırımsavar s.
(fiz.) paratrăsnet.
yıldırmak vt. a intimida, a spe-
ria; a înfricoşa.
yıldız s. 1. (astr.) stea; kuyruklu
~ stea cu coadă, cometă. 2.
(fig.) stea, vedetă // çoban ~ı
Luceafărul de dimineaŃă; ~
günü (astr.) zi siderală; ~ları
barışmak a fi în relaŃii bune;
~ı parlamak a deveni renu-
mit; ~ı sönmek a fi dat uitării.
yıldızbilim s. astrologie.
yıldızbilimci s. astrolog.
yıldızböceği, -ni s. (zool.). v.
ateşböceği.
yıldızçiçeği, -ni s. (bot.) dalie,
gherghină.
yıldızkarayel s. (mar.) vântul de
nord-nord-vest.
yıldızlı adj. cu stele, înstelat.
yıldızpoyraz s. (mar.) vântul de
nord-nord-est.
yıldızyağmuru, -nu s. (astr.)
ploaie meteorică.
yıldızyeli s. vântul de nord.
yıldönümü, -nü s. aniversare;
onuncu ~ a zecea aniversare.
yılgı s. groază, spaimă; teroare; ~
saçmak a stârni groază/ teroare.
yılgıcı s. terorist.
yılgıcılık, -ğı s. terorism.
yılgın adj. îngrozit, înfricoşat.
yılgınlık – yobaz
yılgınlık, -ğı s. frică; intimidare;
teroare.
yılışık adj. adulator, linguşitor.
yılışkanlık s. adulare, linguşire.
yılışmak vi. a adula, a linguşi.
yılkı s. turmă (d. cai, măgari).
yıllandırmak vt. (d. vin) a face/a
lăsa să se învechească.
yılla(n)mak vi. 1. a împlini un
an. 2. a se învechi, a deveni
inactual, a se perima.
yıllık I. adj. 1. de un an; ~ kuzu
miel de un an. 2. anual; pe un
an; ~ gelir venit anual; ~ plan
plan anual. II. s. 1. anuar
(publicaŃie). 2. retribuŃie/sa-
lariu pe un an.
yılmak vi. a se speria, a se
înfricoşa; a se intimida.
yılmaz adj. neînfricat, curajos;
brav.
yıpra(n)mak vi. 1. a se uza, a se
deteriora, a se toci, a se strica.
2. (d. oameni) a se consuma;
a se epuiza, a se extenua.
yıpratmak vt. 1. a uza, a dete-
riora, a toci, a strica. 2. a
epuiza, a extenua, a istovi.
yır s. melodie, cântec.
yırlamak vi. a cânta.
yırtıcı adj. 1. (d. animale,
păsări) răpitor; ~ kuşlar pă-
sări răpitoare. 2. (d. oameni)
hrăpăreŃ, uzurpator.
yırtıcılar s. (zool.) răpitoare.
yırtık, -ğı I. adj. (d. Ńesături,
hârtie) rupt, sfâşiat. II. s.
649
ruptură (la o Ńesătură) // ~
pırtık zdrenŃuit; ciopârŃit.
yırtılmak vi. (d. Ńesături, hârtie)
a se rupe, a se sfâşia.
yırtmak vt. 1. a rupe, a sfâşia (o
Ńesătură/hârtie). 2. a zgâria, a
juli.
yiğit I. s. flăcău, voinic. II. adj.
1. îndrăzneŃ, curajos, viteaz,
brav. 2. loial, cinstit, sincer.
yiğitlik, -ği s. 1. îndrăzneală,
curaj, vitejie, bravură. 2. loia-
litate, cinste, sinceritate // ~
etmek a arăta curaj; ~ sende
kalsın treacă-se de la tine;
iartă-l.
yine adv. v. gene.
yinelemek vt. a repeta; a reveni.
yinelemeli adj. repetat.
yirmi num. douăzeci; ~ beşlik
monedă de douăzeci şi cinci
de kuruşi; ~nci al douăzeci-
lea; ~şer câte douăzeci.
yitik adj. pierdut, dispărut.
yitim s. pierdere, dispariŃie.
yitirim s. pierdere, pagubă.
yitirmek vt. a pierde.
yitmek vi. a se pierde, a dis-
părea.
yiv s. (tehn.) filet; ~ açmak a
fileta.
yivli adj. (tehn.) filetat.
yiyecek, -ği s. aliment; provizie,
hrană.
yobaz I. s. sectar. II. adj. exc-
lusivist, intolerant; fanatic;
obscurantist.
650
yobazlık, -ğı s. sectarism; fana-
tism; obscurantism.
yoga s. yoga.
yogin s. yoghin.
yoğun adj. dens; condensat;
compact; puternic.
yoğunlaç s. (fiz.) condensator.
yoğunlaşmak vi. (fiz.) a se con-
densa.
yoğunlaştırmak vt. (fiz.) a con-
densa (şi fig.); a concentra, a
face mai dens.
yoğunluk, -ğu s. (fiz.) densitate;
concentrare; acumulare.
yoğurmak vt. 1. a frământa
(aluatul). 2. a examina în
detaliu o idee/un plan; a
frământa.
yoğurt s. iaurt; ~ çalmak a pune
maia de iaurt în lapte.
yoğurtçu s. iaurgiu.
yok, -ku I. adj. care nu există,
inexistent; absent. II. adv. nu;
~, gelmedi nu, n-a venit // ~
etmek a nimici, a distruge; ~
pahasına la un preŃ de nimic;
~ yere în zadar; ben ~ um nu
mă bag!; ~ olmak a dispărea;
hiç ~tan din nimic; din te miri
ce.
yoklama s. 1. verificare, control
(şi tehn.). 2. (la şcoală, în
armată) apel. 3. (la şcoală)
verificare a cunoştinŃelor,
ascultare.
yoklamak vt. 1. a verifica, a con-
trola. 2. a face apelul. 3. (fig.)
yobazlık – yol
a sonda, a iscodi, a descoase.
4. a vizita (un bolnav).
yokluk, -ğu s. 1. inexistenŃă,
absenŃă, lipsă. 2. (fig.) sără-
cie, mizerie.
yoksa I. conj. sau, ori. II. adv.
altfel, altminteri, în caz con-
trar.
yoksamak vt. 1. a nega, a tăgă-
dui, a contesta; a nu recu-
noaşte. 2. a refuza.
yoksayıcı s. (filoz.) nihilist.
yoksayıcılık, -ğı s. (filoz.) nihi-
lism.
yoksul s., adj. sărac, sărman, ne-
voiaş.
yoksullaşmak vi. a sărăci, a
ajunge/ a deveni sărac.
yoksullaştırmak vt. a sărăci, a
reduce la sărăcie; a pauperiza.
yoksulluk, -ğu s. sărăcie, mizerie.
yoksun adj. lipsit (de), privat
(de); ~ etmek a lipsi, a priva;
~ kalmak a fi lipsit, a fi
privat.
yoksunluk, -ğu s. privaŃiune.
yoksunmak vi. a fi lipsit (de), a
fi privat (de).
yoksuzluk s. v. yoksulluk.
yokuş s. urcuş; pantă; ~ aşağı la
vale, în jos; ~ yukarı la deal,
în sus.
yol s. 1. drum, cale (şi fig.); tali
~ drum fără prioritate, drum
secundar; ~ kavşağı inter-
secŃie de drumuri; ~ şebekesi
reŃea de drumuri; ~ almak a
parcurge o distanŃă/un drum;
yolcu – yorgancı
~ aramak (fig.) a căuta o cale;
~a çıkmak/düzülmek/koyulmak
a porni la drum. 2. (tehn.)
conductă; su ~u conductă de
apă. 3. călătorie, drum, voiaj;
~a çıkmak a pleca într-o
călătorie; ~un(uz) açık olsun!
drum bun! 4. (fig.) metodă,
mijloc, procedeu. 5. (fig.) fă-
gaş, cale, direcŃie; işler ~unda
treburile sunt pe făgaşul cel
bun. 6. (fig.) direcŃie, sens;
scop; bu ~da în această
direcŃie, în acest sens. 7. (fig.)
sistem, normă // bir şeye ~
açmak 1) a cauza, a deter-
mina, 2) a uşura, a înlesni; ~
boyu parcurs, traiect; ~a
gelmek a se cuminŃi; ~dan
çıkmak a se abate de pe calea
cea bună; ~unu beklemek a
aştepta sosirea cuiva; ~unu
kaybetmek a se rătăci; ~unda
în regulă; ~undan çevirmek a
întoarce (pe cineva) din
drum; ~undan çıkarmak a
abate (pe cineva) din drum;
~u düşmek a trece în drum pe
undeva; ~lara düşmek a se
pune pe drumuri; ~ a getir-
mek a aduce pe cineva pe
drumul cel bun; ~ göstermek
a arăta cuiva drumul (cel
bun); ~larda kalmak a ră-
mâne pe drumuri; ~unu kes-
mek 1) a aŃine calea cuiva, 2)
a tâlhări; ~unu şaşırmak a se
rătăci; ~ vermek a da voie să
651
treacâ; a acorda prioritate de
trecere; her ~ Roma’ya gider
toate drumurile duc la Roma.
yolcu s. 1. drumeŃ. 2. călător, pa-
sager // ~ treni tren personal.
yolculuk, -ğu s. drumeŃie; călă-
torie, voiaj; ~ etmek a călă-
tori, a voiaja.
yoldaş s. tovarăş, camarad; com-
panion.
yoldaşlık, -ğı s. tovărăşie, cama-
raderie.
yollamak vt. a trimite, a expedia.
yollu adj. 1. cu drum. 2. pe calea.
yolmak vt. 1. a smulge (iarbă).
2. a jumuli (de pene). 3. (fig.)
a jefui, a jupui (de bani).
yolsuzluk, -ğu s. (jur.) fărăde-
lege; abuz; nelegiuire; co-
rupŃie.
yonca s. (bot.) trifoi.
yonga s. 1. aşchie; surcică.
2. fisă (la jocuri).
yontmak vt. a ciopli; a sculpta;
taş ~ a ciopli (în) piatră.
Yontmataş Devri, -ni s. Pa-
leolitic.
yontu s. sculptură; statuie.
yontucu s. cioplitor; sculptor.
yordam s. 1. abilitate, pricepere.
2. simŃ, percepŃie. 3. metodă,
sistem; el ~ı ile prin pipăit.
yorgan s. plapumă; ~ çarşafı
cearceaf de plapumă; ~ döşek
yatmak a zace în pat; a fi grav
bolnav; ~ kavgası discordie,
dezacord.
yorgancı s. plăpumar.
652
yorgun adj. obosit; istovit, exte-
nuat // ~ argın sleit de puteri
// ~ düşmek a pica de obo-
seală.
yorgunluk, -ğu s. oboseală; isto-
vire, extenuare.
yormak1 vt. a obosi; a surmena;
a osteni, a istovi.
yormak2 vt. a interpreta, a ex-
plica; a comenta; kötüye ~ a
interpreta greşit.
yortu s. sărbătoare religioasă (la
creştini).
yorucu adj. obositor, ostenitor,
istovitor.
yorulmak vi. a se obosi; a se ex-
tenua; a se surmena; a osteni.
yorum s. interpretare, explicare;
comentare.
yorumcu s. (pol.) comentator.
yorumlama s. v. yorum.
yorumlamak vt. a interpreta, a
explica; a comenta.
yosma s. 1. frumoasă, graŃioasă;
elegantă, cochetă. 2. cocotă.
yosun s. (bot.) muşchi; lichen;
algă.
yosunlu adj. acoperit cu muşchi.
yoz adj. 1. (d. pământ) nedes-
Ńelenit, virgin. 2. (d. animale)
sălbatic. 3. degenerat; decă-
zut.
yön s. direcŃie, sens; parte // ~
vermek a orienta; a direc-
Ńiona.
yöndeş adj. (mat.) corespondent;
~ açılar (mat.) unghiuri co-
respondente.
yorgun – yönlü
yöndeşlik, -ği s. (geom.) cores-
pondenŃă.
yönelik adv. îndreptat, orientat;
direcŃionat.
yönelim s. 1. orientare, direcŃie,
sens. 2. (bot.) tropism.
yönelmek vi. a se orienta; a
porni/a se îndrepta (spre,
către).
yöneltmek vt. a orienta, a îndrep-
ta (spre, către), a direcŃiona.
yönerge s. circulară, dispoziŃie
(scrisă).
yönetici s. manager; administra-
tor.
yönetim s. conducere; adminis-
trare, management; ~ kurulu
consiliu de conducere.
yönetimsel adj. v. idari.
yönetmek vt. a conduce; a ad-
ministra.
yönetmelik, -ği s. regulament;
instrucŃiuni.
yönetmen s. 1. director; mana-
ger, administrator. 2. regizor
(de film etc.).
yönetsel adj. administrativ, ma-
nagerial.
yönlendirmek vt. a îndrepta, a
orienta; a direcŃiona.
yönlü adj. 1. (d. lucruri, pro-
bleme) care are parte/aspect.
2. orientat, direcŃionat, în-
dreptat. 3. (d. trafic) cu sens;
tek ~ sokak stradă cu sens
unic // çok ~ bir adam un om
multilateral.
yöntem – yumuşak
yöntem s. metodă, procedeu,
mijloc; sistem.
yöntembilim s. (filoz.) metodologie.
yöntembilimsel adj. (filoz.) me-
todologic.
yöntemli adj. metodic; cu metodă.
yöntemsel adj. metodic; proce-
dural.
yöntemsizlik, -ği s. lipsă de me-
todă/sistem.
yöre s. loc, împrejurime; arie.
yöresel adj. local.
yörekent, -ti s. suburbie.
Yörük s. Yuruk (o populaŃie
nomadă din Anatolia).
yörünge s. 1. (mat.) traiectorie.
2. (astr.) orbită.
yudum s. înghiŃitură; bir ~ su o
înghiŃitură de apă.
yudumlamak vt. a bea cu în-
ghiŃituri mici, a sorbi.
yufka I. s. foaie (d. aluat). II.
adj. fragil, nerezistent // ~ yü-
rekli milos.
yuğmak vt. v. yıkamak.
yuh interj. huo!; ~ çekmek a hui-
dui.
yuha s. huiduială; ~ çekmek/ ~ya
tutmak a huidui.
yuhalamak vt. a huidui.
yukaç s. (geol.) anticlinal.
yukarı I. s. partea de sus. II. adj.
superior, de sus; ~ kat etajul
de sus. III. adv. sus, în sus.
yulaf s. (bot.) ovăz.
yular s. căpăstru.
yumak1 vt. v. yıkamak.
653
yumak2 s. ghem; bir ~ iplik un
ghem de aŃă.
yumaklamak vt. a face ghem.
yummak vt. (d. ochi) a închide.
yumru s. 1. umflătură; cucui.
2. (geol.) concreŃiune, sinter.
3. (bot.) nodul.
yumruk, -ğu s. pumn // ~ gös-
termek a ameninŃa; a inti-
mida; ~ kadar de o şchioapă;
~una güvenmek a se baza pe
forŃă.
yumruklamak vt. a lovi cu
pumnul.
yumuk adj. 1. (d. ochi) închis;
mijit, întredeschis. 2. dolofan,
durduliu.
yumulmak vi. (d. ochi) a se
închide.
yumulu adj. v. yumuk 1.
yumurcak, -ğı s. puşti, băieŃaş;
ştrengar.
yumurta s. 1. ou; sahanda ~
(culin.) ouă ochiuri; ~ akı
albuş (de ou); ~ sarısı gălbe-
nuş (de ou). 2. (anat.) testi-
cul.
yumurtacık s. (bio.l, bot.) ovul.
yumurtalık, -ğı s. 1. cofraj pentru
ouă. 2. (anat., bot.) ovar.
yumurtlamak vi., vt. a oua.
yumurtlayanlar s. (zoo.) ovi-
pare.
yumurtlayıcı s., adj. ouătoare;
ovipar.
yumuşak adj. 1. moale; ~ yastık
pernă moale. 2. maleabil,
flexibil. 3. (d. climă) blând.
654
4. (d. oameni) blajin, blând.
5. (d. simŃăminte etc.) duios,
dulce.
yumuşamak vi. 1. a se înmuia, a
deveni mai moale. 2. (d. fe-
nomene ale naturii) a se po-
toli, a se diminua, a se linişti.
3. (d. oameni) a se linişti, a se
calma, a se potoli.
yumuşatmak vt. 1. a înmuia, a
face mai moale. 2. (d. oa-
meni) a linişti, a calma, a
potoli.
Yunan s., adj. grec; ~ dili limba
greacă.
Yunanca I. adv. greceşte, (în)
limba greacă. II. s. limba
greacă, greceşte.
Yunanistan s. Grecia.
Yunanistanlı s., adj. grec.
Yunanlı s., adj. grec.
yunus, yunusbalığı, -nı s. (zool.)
delfin.
yurt, -du s. 1. Ńară, patrie.
2. cămin; öğrenci ~u cămin
studenŃesc. 3. Ńinut, loc.
yurtsever s., adj. patriot.
yurtseverlik, -ği s. patriotism.
yurttaş s. compatriot; concetă-
Ńean.
yurttaşlık, -ğı s. cetăŃenie.
yusufçuk, -ğu s. 1. (zool.) turtu-
rică, turturea. 2. (zool.) libe-
lulă.
yusyumru adj. foarte noduros/
cioturos.
yusyuvarlak adj. foarte rotund.
yutak s. (anat.) faringe.
yumuşamak – yuvarlamak
yutargöze, yutarhücre s. (biol.)
fagocit.
yutkunmak vi. 1. a înghiŃi în
sec. 2. (fig.) a se reŃine, a se
abŃine (de la ceva), a-şi
înfrâna o dorinŃă, a se stăpâni.
yutmak vt. 1. a înghiŃi. 2. (fig.) a
răbda, a tolera, a suporta (o
nedreptate, o necuviinŃă etc).
3. a crede (un neadevăr), a
lua drept bună/drept adevăr.
yuva s. 1. cuib; cuibar. 2. (fig.)
locuinŃă, sălaş. 3. (fig.) loc
ascuns; focar. 4. (anat.) al-
veolă // (fig.) birinin ~sını
yıkmak a-i strica cuiva casa.
yuvak s. (mat.) cilindru.
yuvalamak vi. a se cuibări, a-şi
face cuib.
yuvalanmak vi. 1. a se cuibări;
a-şi face loc în cuibar. 2.
(fig.) a se aciua, a se pripăşi.
yuvar s. (anat.) globulă; ak ~
globule albe; al ~ globule
roşii.
yuvarlak I. adj. rotund, sferic;
circular. II. s. sferă; glob;
rotund.
yuvarlaklaşmak vi. a se rotunji;
a se face/a deveni rotund.
yuvarlaklaştırmak vt. a rotunji,
a face (mai) rotund/circular/
sferic.
yuvarlaklık, -ğı s. rotunjime,
formă rotundă.
yuvarlamak vt. 1. a rostogoli;
taşı ~ a rostogoli piatra. 2. a
înfăşura; a face sul. 3. a ro-
yuvarlanmak – yürek
tunji, a face rotund. 4. a
trânti, a prăvăli, a doborî. 5. a
mânca (sau a bea) cu lă-
comie, a da pe gât.
yuvarlanmak vi. a se rostogoli,
a se prăvăli.
yüce adj. măreŃ, semeŃ, falnic.
yücelik, -ği s. măreŃie, semeŃie,
fală.
yücelmek vi. a se înălŃa, a se
ridica; a deveni măreŃ/sublim.
yüceltmek vt. a înălŃa, a prea-
mări, a proslăvi.
yük, -kü s. 1. greutate, încărcă-
tură, sarcină. 2. (fig.) povară,
apăsare; trudă; ~ olmak a(-i)
fi (cuiva) povară.
yüklem s. (log., gram.) predicat.
yüklemek vt. 1. a încărca; a
împovăra (şi fig.). 2. (d. o
vină, acuzaŃie) a arunca, a da;
suçu ona yüklediler au dat
vina pe el.
yüklü adj. 1. încărcat. 2. în-
semnat; mult. 3. pregnant,
evident; vizibil.
yüksek adj. 1. înalt; ~ dağ munte
înalt. 2. ridicat, înălŃat; ~ yer
loc ridicat, ridicătură. 3. su-
perior; ~ öğretim învăŃământ
superior. 4. (d. voce) tare,
intens, ridicat; ~ sesle cu voce
tare. 5. (fig.) ales, distins;
remarcabil; ~ duygu senti-
ment ales.
yükseklik, -ği s. 1. (geogr.) înăl-
Ńime, altitudine. 2. (fig.) su-
655
perioritate, distincŃie // ~
korkusu acrofobie.
yüksekokul s. şcoală superioară.
yükseköğretim s. învăŃământ su-
perior.
yükselmek vi. a se înălŃa, a se
ridica (şi fig.).
yükselteç s. (fiz.) amplificator.
yükseltgemek vt. (chim.) a
oxida.
yükseltgen s. (chim.) oxidant.
yükseltgenmek vi. (chim.) a fi
oxidat.
yükseltgeyici adj. (chim.) oxi-
dativ.
yükselti s. (geogr.) altitudine; cotă.
yükseltmek vt. 1. a înălŃa, a ri-
dica (şi fig.). 2. (mat.) a mări,
a ridica (la putere).
yüksük, -ğü s. degetar.
yüksükotu, -nu s. (bot.) 1. de-
geŃel roşu. 2. degetar(iŃă).
yüksünmek vt. a vede (ceva) ca
o însărcinare/obligaŃie grea.
yüküm s. obligaŃie, sarcină; în-
sărcinare.
yükümlü adj. obligat, însărcinat;
îndatorat.
yün s. lână; ~ lifi fibră de lână; ~
örgü tricot de lână; ~ kumaş
stofă de lână.
yünlü adj. cu lână, care are lână;
din lână.
yürek, -ği s. 1. (anat.) inimă, cord.
2. (fig.) curaj, bărbăŃie. 3. (fig.)
milă, compătimire, îndurare.
4. (pop.) burtă, stomac // ~
çarpıntısı (med.) palpitaŃe; ~i
656
ağzına gelmek a i se face inima
cât un purice; ~i cız etmek a i
se rupe inima; ~i ferahlamak
a-şi vărsa focul (inimii), a se
răcori la inimă; ~i geniş olmak
a fi larg la inimă, a avea inima
largă; ~i hop etmek a-i sări
inima din loc; ~i parçalanmak
a i se rupe inima; ~i yağ
bağlamak a-i părea bine, a se
bucura; ~i yanmak 1) a-i fi
milă, 2) a da de necaz; ~i yufka
bun, milos; ~ten din inimă, din
toată inima, cu toată plăcerea.
yüreklendirmek vt. a încuraja, a
îmbărbăta; a îmboldi, a în-
demna.
yüreklenmek vi. a prinde curaj,
a se îmbărbăta.
yürekli adj. curajos, inimos; brav.
yüreklilik, -ği s. curaj, temeritate.
yüreksizlik, -ği s. lipsă de curaj/
bărbăŃie; laşitate.
Yürük s. v. Yörük.
yürümek vi. 1. a merge; a păşi.
2. (d. acŃiuni, evenimente) a
evolua, a decurge; a se des-
făşura. 3. (d. mecanisme) a
funcŃiona. 4. (fig.) a muri.
yürürlük, -ğü s. (jur.) validitate,
vigoare; ~te bulunmak a fi în
vigoare; ~ten çıkmak a ieşi
din vigoare.
yürütmek vt. 1. a face să
meargă/să păşească, a pune în
mişcare. 2. (d. legi etc.) a
aplica; a înfăptui. 3. a duce; a
conduce; a administra. 4. (d.
yüreklendirmek – yüzbaşı
păreri etc.) a-şi exprima, a-şi
expune, a-şi spune. 5. (fig.) a
şterpeli, a sustrage; a fura.
yürüyüş s. 1. mers; marş; cebri ~
marş forŃat. 2. (fig.) evoluŃie,
desfăşurare.
yüz1 num. sută; ~de ~ sută la sută
(şi fig.).
yüz2 s. 1. faŃă, obraz. 2. faŃă,
chip, figură. 3. suprafaŃă; su-
yun ~ü suprafaŃa apei. 4. înfă-
Ńişare, aspect. 5. (fig.) de-
cenŃă, bună cuviinŃă. 6. (fig.)
îngăduinŃă, indulgenŃă, tole-
ranŃă. 7. cauză; hastalık
~ünden din cauza bolii // ~
göstermek a se ivi, a apărea;
~ suyu dökmek a se înjosi; ~
üstü bırakmak a lăsa neter-
minat; ~ vermek a-i da (cui-
va) nas, a-i permite (cuiva) să
fie obraznic; ~ ~e gelmek a se
întâlni nas în nas; ~e gülücü
linguşitor; ~ü gülmek a-i râde
faŃa; ~ü olmamak a nu avea
obraz să..., a nu îndrăzni; ~ü
tutmamak a nu îndrăzni; ~ü
yumuşak înŃelegător, amabil;
~üne gülmek a linguşi; ~üne
çarpmak/ vurmak a-i spune
(cuiva) de la obraz, a-i spune
(cuiva) verde-n faŃă; ~ünü bu-
rıışturmak/ekşitmek a strâmba
din nas; ~ünü yazmak a
machia; ~ünün akıyla çıkmak
a ieşi cu faŃa curată.
yüzakı, -nı s. cinste, onoare.
yüzbaşı s. (mil.) căpitan.
yüzde – zağlamak
yüzde s. 1. procent, procentaj.
2. comision.
yüzdelik, -ği s. procentaj; comi-
sion.
yüzergen s. (chim.) absorbant.
yüzergezer s. (vehicul) amfibie.
yüzey s. (mat., geogr.) suprafaŃă
// ~ şekilleri (geogr.) relief.
yüzeysel adj. superficial; neapro-
fundat.
yüzeysellik, -ği s. superficiali-
tate.
yüzgeç s., adj. înotător.
yüzlemece adv. în faŃă, fără în-
conjur, direct; ~ söylemek a-i
spune (cuiva) direct în faŃă.
yüzlemek vt. a spune în faŃă; a
reproşa.
yüzleştirmek vt. (jur.) a con-
frunta.
z Z a douăzeci şi noua literă a
alfabetului limbii turce; sunet
notat cu această literă.
zaaf, -ı /za’fı s. slăbiciune (şi
fig.).
zabıt, -ptı s. v. tutanak.
zabıta s. poliŃie.
zabıtname s. v. tutanak.
zabit, -ti s. ofiŃer.
zabitan s. pl. (ist.) ofiŃerime.
zaç, -çı s. (chim.) sulfat de fier //
~ yağı (chim.) acid sulfuric,
vitriol.
zadegân s. nobilime, aristocraŃie.
657
yüzme1 s. jupuit.
yüzme2 s. înot.
yüzmek1 vt. a jupui (de piele).
yüzmek2 vi. a înota; a pluti.
yüznumara s. closet.
yüzölçümü, -nü s. arie, supra-
faŃă.
yüzsuyu, -nu s. cinste, onoare.
yüzsüz s., adj. neruşinat, neobră-
zat, impertinent.
yüzsüzlük, -ğü s. neruşinare, ne-
obrăzare, impertinenŃă.
yüzücü s. (sport) înotător.
yüzük, -ğü s. inel // nişan ~ü
verighetă.
yüzükparmağı, -nı s. (d. deget)
inelar.
yüzyıl s. secol, veac.
yüzyıllık adj. secular.
Z
zafer s. victorie, triumf; ~ işareti
semnul victoriei (V); ~ ka-
zanmak a obŃine/ a repurta o
victorie; ~ takı arc de triumf.
zafiyet, -ti s. sfârşeală, epuizare
(fizică).
zağ s. tăiş, ascuŃiş.
zağar s. (rasă de câini) terier.
zağara s. guler de blană.
zağlama, zağlanma s. ascuŃit;
ascuŃire.
zağlamak vt. a ascuŃi, a da la
tocilă.
658
zağlanmak vi. a fi ascuŃit, a se
face mai tăios, a fi dat la
tocilă.
zağlı adj. ascuŃit, tăios.
zahife s. reptilă.
zahir I. s. exterior, înfăŃişare;
aparenŃă. II. adj. clar, evi-
dent. III. adv. la vedere; la
prima vedere, după aparenŃă
// ~ olmak a se manifesta, a se
arăta.
zahire s. 1. provizii, alimente.
2. grâne, cereale.
zahiri adj. 1. aparent, formal.
2. (fig.) fals, prefăcut.
zahmet, -ti s. greutate, dificul-
tate, povară. // ~ çekmek a
întâmpina greutăŃi; ~ vermek
a face/ a provoca greutăŃi.
zahmetli adj. greu, dificil, ane-
voios.
zahmetsiz adj. uşor, facil.
zahmetsizce adv. cu uşurinŃă,
fără dificultăŃi.
zaıf s. v. zaaf.
zaika s. gust, simŃul gustului.
zail adj dispărut, pierdut.
zair s. 1.vizitator; oaspete, musa-
fir. 2.pelerin
Zaire s. Zair.
Zaireli s., adj. zairez
zait I adj 1. suplimentar. 2. inutil,
superfluu. II. s. (mat.) plus.
zakkum s. (bot.) leandru, olean-
dru.
zalim s., adj. despot, tiran (şi fig.).
zalimlik, -ği s. despotism, tiranie
(şi fig.).
zağlanmak - zamanlı
zam, -mmı s. 1. adaos, supli-
ment. 2. majorare, mărire; ~
yapmak a majora preŃul.
zaman s. 1. timp, vreme. 2. timp,
perioadă. 3. sezon, anotimp.
4.epocă, eră // az ~ önce cu
puŃin timp înainte; bir ~lar
cândva, pe vremuri; en kısa
~da în cel mai scurt timp; her
~ totdeauna, mereu, tot tim-
pul; yakın bir ~da într-un
viitor apropiat; ~ bırakmak a
da răgaz; ~ birimi unitate de
timp; ~ kazanmak a câştiga
timp; ~ ~ din când în când;
~ı geçmek a se învechi; ~la
cu timpul.
zamanaşımı, -nı s. (jur.) pres-
cripŃie.
zamandaş adj. 1. simultan. 2. con-
temporan.
zamandaşlık, -ğı s. simultanei-
tate.
zamandizin s. 1. cronologie. 2. as-
trometrie.
zamandizinsel adj 1. cronologic
2. astrometric.
zamane s. astăzi, epoca prezentă,
timpul/ vremea de acum.
zamanlanmak vt. a găsi timpul
potrivit, a alege/ a potrivi
momentul, a fixa/ a hotărî/ a
potrivi durata (unei acŃiuni/
unui proces).
zamanlı adj oportun, potrivit; la
vreme.
zamansız - zaten
zamansız adj inoportun, intem-
pestiv; prematur; (prea) de
vreme.
zambak s. (bot.) crin.
zamir s. 1. intenŃie, gând. 2.
(gram.) pronume; belgisiz ~
pronume nehotărât; işaret ~i
pronume demonstrativ; iyelik
~i pronume posesiv; soru ~i
pronume interogativ; şahıs/
kişi ~i pronume personal.
zamk, -kı s. clei, lipici // arap ~ı
gumă arabică.
zamklamak vt. a lipi, a încleia.
zamklı adj. cleios; lipicios.
zammetmek vt. a mări, a majora.
zampara s. adj. afemeiat; fluştu-
ratic.
zan s. supoziŃie, presupunere; bă-
nuială; ~ altında bulunmak a
fi suspectat, a fi sub bănuială.
zanaat, -tı s. meserie; ocupaŃie.
zanaatçı s. meseriaş, artizan.
zangırdamak v. zingıldamak.
zangırdatmak vt. a face să
zăngăne/zdrăngăne.
zennetmek vt. a presupune, a
crede; a se gândi că.
zapt, tı s. cucerire, ocupare.
zaptetmek vt. a cuceri, a ocupa //
kendini ~ a se abŃine.
zaptiye s. (ist.) 1. jandarmerie.
2. jandarm; poliŃai.
zar s. (anat., biol.) 1. membrană,
peliculă. 2. (la jocul de table)
zar.
zarafet, -ti, zariflik s. eleganŃă,
graŃie; rafinament.
659
zarar s. prejudiciu, daună; ~ et-
mek a prejudicia, a dăuna // ~ı
yok nu-i nimic; ~ı dokunmak
a vătăma, a face rău; ~ gör-
mek 1) a fi păgubit, 2) a avea
daune; ~ına satmak a vinde
cu pagubă; ~ vermek a dăuna;
a vătăma.
zararlı adj. dăunător, păgubitor;
nociv.
zararsız adj. nedăunător, inofen-
siv; acceptabil, mulŃumitor.
zarf s. 1. plic. 2. toc; teacă; husă.
3. perioadă, timp. 4. (gram.)
adverb; soru ~ı adverb intero-
gativ // bir ay ~ ında în
decurs de o lună; într-o lună.
zargana s. (zool.) Ńipar-de-mare,
zargan.
zarif adj. 1. elegant. 2. delicat,
fin; graŃios.
zariflik, -ği s. eleganŃă, rafina-
ment, graŃiozitate; atitudine
curtenitoare.
zarta s. pârŃ // ~yı çekmek 1) a
face pârŃ, 2) a da ortul popii,
a muri.
zart zurt s. gălăgie, tărăboi; tăm-
bălău; zarvă; scandal; ~ etmek
a face mare tărăboi/ tămbă-
lău.
zaruret, -ti s. necesitate, nevoie;
lipsă.
zaruri adj necesar; indispensa-
bil, imperativ; imperios.
zat, -tı s. persoană; individ.
zaten, zati adv. de altfel, de fapt,
de altminteri.
660
zatî adj. personal, individual; in-
trinsec.
zatürre s. pneumonie.
zavallı adj. biet, sărman; oropsit.
zaviye s. 1. colŃ, ungher. 2. (mat.)
unghi. 3. (fig.) unghi, punct
de vedere.
zayıf adj. slab, slăbit.
zayıflamak vi. a slăbi, a deveni
slab.
zayıflatmak vt. a slăbi (şi fig.)
zayıflık,-ğı s. slăbire; slăbiciune,
sfârşeală.
zayi, -i adj. pierdut, dispărut.
zayiat, -tı s. 1. pierdere, pagubă;
distrugere. 2. pierderi, pagubă
de vieŃi omeneşti; ~ vermek a
suferi pierderi de suflete
omeneşti.
zeamet, -ti s. (ist., la Otomani)
timar mai mare.
zebani s. 1. străjer al infernului.
2. namilă.
zebir s. v. zebra.
zebra s. (zool.) zebră.
zebun adj. slăbit, epuizat //~ etmek
a epuiza, a slei de puteri; ~u
olmak a avea o puternică
pasiune pentru ceva sau cineva.
Zebur s. Psaltire (cei 151 de
psalmi din Vechiul Testament).
zecir, -cri s. constrângere; coe-
rciŃie.
zecren adv cu forŃa, prin con-
strângere.
zecri adj coercitiv; constrâns,
forŃat.
zedelemek vt. a vătăma; a leza.
zatî - zemzem
zedelenmek vi. a fi vătămat, a fi
lezat.
zefir s. (text.) zefir.
zehir, -hri s. otravă, venin.
zehirli adj. cu otravă; otrăvitor;
veninos.
zehirlemek vt. a otrăvi; a into-
xica.
zehirlenmek vi. a se otrăvi; a se
intoxica.
zehretmek vt. a face insupor-
tabil; a-i scoate pe nas.
zehrolmak vi. a-i ieşi pe nas.
zekâ(vet), -ti s. inteligenŃă.
zekât, -tı s. (în Islam) zekat; da-
nie (unul dintre cele cinci
principii de bază ale Islamu-
lui); ~ vermek a face danie.
zeker s. (anat.) penis.
zeki adj. inteligent,deştept; isteŃ.
zelil adj. 1. înjosit, umilit. 2. dis-
preŃuit, desconsiderat.
zelzele s. cutremur, seism.
zemberek s. 1. arc, resort. 2. clan-
Ńă (la uşă).
zembil s. paner, coşuleŃ; zimbil.
zemin s. 1. pământ, sol. 2. (art.
pl.) fond, fundal. 3. (fig.)
bază, fundament // ~ hazırla-
mak a pregăti terenul; ~ katı
demisol; ~i yoklamak a sonda
terenul.
zemmetmek vt. a critica, a
blama.
zemzem s. (rel.) zemzem, zam-
zam (fântâna şi apa acesteia,
considerată sfântă şi mira-
culoasă de către musulmani).
zenci - zıngıldamak
zenci s. negru (de rasă neagră).
zengin adj. 1. bogat, avut. 2. bo-
gat, des, abundent.
zenginle(ş)mek vi. a se îmbogăŃi.
zenginlik, -ği s. bogăŃie.
zeplin s. zepelin.
zerdali s. (bot.) zarzără //~ agacı
zarzăr.
zerre s. 1. (fiz.) moleculă. 2. pic,
picătură // ~ kadar (nici) un
pic.
zerzevat s. zarzavat.
zerzevatçı s. zarzavagiu.
zevahir s. aparenŃă; ~i kurtar-
mak a salva aparenŃele.
zeval, -li s. 1. declin, decădere.
2. dispariŃie. 3. apus (de
soare) //~bulmak 1) a decă-
dea, a fi în declin, 2) a
dispărea, a se stinge, a pieri;
Allah ~ vermesin! Allah să ne
ferească de rău!; ~ vakti
amiază, mijlocul zilei.
zevat s. pl. persoane, inşi.
zevce s. nevastă, soŃie.
zevceyn s. soŃ şi soŃie.
zevç, -ci s. soŃ, bărbat.
zevk, -ki s. 1. gust (şi fig.); ~e
göre după gust. 2. plăcere;
~ini okşamak a simŃi plăcere.
3. amuzament, distracŃie // ~
almak a simŃi plăcere; a se
delecta, a se desfăta; ~ni
çıkarmak a se distra din plin;
~ine varmak a savura; ~ine
gitmek a-i plăcea.
zevketmek vi. a se amuza, a se
distra.
661
zevklenmek vi. 1. a se distra; a
petrece. 2. a lua în derâdere, a
zeflemesi.
zevkli adj. amuzant, distractiv.
zevzek s., adj. zevzec.
zeyil, -yli s. supliment, adaos.
zeyrek adj. inteligent, deştept;
isteŃ.
zeyreklik, -ği s. inteligenŃă, deş-
teptăciune; isteŃime.
zeyt, -ti s. v. zeytinyağı.
zeytin s. măslină // ~ ağacı măs-
lin.
zeytinci s. producător/ vânzător
de măsline.
zeytinlik, -ği s. plantaŃie de măs-
lini.
zeytinyağı s. ulei de măsline.
zeytuni adj. măsliniu, de cu-
loarea măslinei.
zıddiyet, -ti s. contradicŃie; anta-
gonism; opoziŃie; incompati-
bilitate.
zıh s. 1. margine, chenar, bor-
dură; lampas/ vipuşcă (la
pantaloni). 2. (tehn.) colŃar,
vinclu.
zımba s. perforator, presă de per-
forat.
zımbalamak vt. a perfora; a de-
cupa.
zımbalanmak vi. a se perfora; a
se decupa.
zımbalı adj. perforat; decupat.
zimpara s. şmirghel, emeri.
zıngıldamak, zıngırdamak,
zangırdamak vi. a zăngăni, a
zdrăngăni.
662
zıngırtı s. zăngănit, zdrăngănit.
zıp interj. Ńuşti // ~ diye dintr-o
dată; pe neaşteptate, brusc.
zıpkın s. harpon.
zıplamak vi. a sări, a Ńopăi; a Ńâşni.
zıp zıp interj. Ńop Ńop!, Ńup Ńupa!.
zippadak adv. brusc, pe neaş-
teptate.
zırdeli adj. nebun de legat.
zırh s. armură; blindaj.
zırhlı I. adj. blindat. II. s. (mil.)
cuirasat; blindat.
zırıldamak vi. a trăncăni, a flecări.
zırıltı s. 1. trăncăneală, flecă-
reală. 2. zdrăngănit.
zırva s. balivernă.
zırvalamak vi. v. zırıldamak.
zıt, -ddı adj. opus, contrar.
zıvana s. 1. tub, Ńeavă. 2. (tehn.)
mufă.
zibidi adj. caraghios, ridicol; ne-
socotit, extravagant, smintit.
zibidilik, -ği s. caraghioslâc, ri-
dicol; nesocotinŃă, extrava-
ganŃă, sminteală.
zifir s. nicotină.
zifiri adj. în expr.: ~ karanlık
întuneric beznă.
zift, -ti s. smoală .
ziftlemek vt. a cătrăni, a călă-
fătui.
ziftlenmek vi. a se cătrăni, a se
călăfătui.
zihin, -hni s. 1. raŃiune, judecată.
2. memorie. 3. înŃelegere,
pricepere.
zihniyet s. mentalitate.
zıngırtı - zirai
zikir, -kri s. 1. menŃionare, spe-
cificare. 2. (rel.) rostirea/ de-
clamarea numelui lui Allah.
zikretmek vt. 1. a menŃiona, a
specifica; a aminti. 2. (rel) a
pomeni numele lui Allah.
zikzak s. zigzag.
zikzakh adj. în zigzag.
zil s. clopoŃel; sonerie.
Zilhicce s. Dhu`l-Hijja (a două-
sprezecea lună din calendarul
islamic).
Zilkade s. Dhu’l Ka’dah (a
unsprezecea lună din calen-
darul islamic).
zilyet, -ti s. posesor.
Zimbabve s. Zimbabwe.
zillet, -ti s. 1. dispreŃ; aversiune.
2. umilinŃă, umilire; înjosire.
zimmet, -ti s. 1. datorie; ~ine
geçirmek a-şi însuşi; a-şi
atribui; a spolia, a uzurpa;
(bir parayı) kendi ~ine geçir-
mek a delapida (bani).
zina s. adulter; ~ etmek a comite
un adulter.
zincir s. 1. lanŃ; lănŃişor. 2. (fig.)
înlănŃuire.
zincirlemek vt. 1. a pune în
lanŃuri. 2. (fig.) a înlănŃui.
zincirlenmek vi. 1. a fi pus în
lanŃuri. 2. (fig.) a se înlănŃui.
zindan s. închisoare, temniŃă.
zira conj. pentru că, deoarece,
fiindcă.
ziraat, -tı s. agricultură.
ziraatçı s. agricultor.
zirai adj. agricol.
zirkon - zorunlu
zirkon s. (geol.) zircon.
zirkonyum s. (chim.) zirconiu.
zirve s. înălŃime, culme, vârf (şi
fig.) // ~ toplantısı întâlnire la
nivel înalt.
zirzop, -pu s., adj. zvăpăiat, fluş-
turatic, nebunatic, nestator-
nic; uşuratic.
ziya s. 1. rază (de lumină); stră-
lucire, lumină.
ziyade adj., adv. mai mult, în plus //
~ olsun! mulŃumesc pentru masă!.
ziyafet, -ti s. petrecere, chef;
banchet; ~ çekmek a petrece,
a chefui.
ziyan s. daună, pagubă, stricăciune
// ~ı yok! nu face nimic!.
ziyankâr adj. păgubitor; strică-
tor; dăunător.
ziyaret, -ti s. vizită; ~ etmek a
vizita, a face o vizită; ~e
gitmek a merge în vizită.
ziyaretçi s. 1. vizitator. 2. călă-
tor, drumeŃ.
ziynet, -ti s. podoabă; ornament;
decoraŃiune.
zloti s. zlot (unitatea monetară a
Poloniei).
zodyak s. zodie
zonklamak vi. a zvâcni.
zonk zonk interj. zvâc zvâc!.
zoofili s. zoofilie.
zoofobi s. zoofobie.
zoolog s. zoolog.
zooloji s. zoologie
zoospor s. (bot.) zoospor.
zootekni s. zootehnie.
zooteknisyens s. zootehnician.
663
zooterapi s. zooterapie.
zootoksin s. zootoxină.
zor I. s. 1. greutate, dificultate. 2.
obligaŃie, datorie. 3. violenŃă;
presiune. II. adj. greu, dificil,
anevoios. III. interj. mai
greu!; mai încet! // ~la cu
forŃa; ~ bela cu mare difi-
cultate; ~unda bırakmak a
sili, a forŃa, a constrânge; ~da
kalmak a fi silit, a fi constrâns
să; ~ kullanmak a recurge la
forŃă; ~ zor cu greu, cu multă
greutate/ dificultate; ~u ~una
cu tot dinadinsul.
zoraki adv. cu forŃa, cu de-a sila.
zorba s., adj. 1. uzurpator, tiran,
despot. 2. năvalnic, aprins,
impetuos, nestăvilit; vulcanic.
zorbalık, -ğı s. 1. uzurpare, tira-
nie. 2. impetuozitate, caracter
vulcanic, vulcanism.
zorlamak vt. 1. a obliga, a de-
termina. 2. a viola; a forŃa, a
constrânge.
zorlanmak vi.1. a fi obligat, a fi
forŃat, a fi constrâns. 2. a
întâmpina greutăŃi.
zorlaşmak vi. a se înrăutăŃi, a se
agrava.
zorlu adj. violent, năprasnic.
zorluk, -ğu s. greutate, dificul-
tate // ~ çıkarmak a pune beŃe
în roate.
zorunlu adj. 1. necesar; strin-
gent; obligatoriu, indispen-
sabil. 2. inevitabil. 3. (filoz.)
apodictic // ~ koşul condiŃie
664
sine qua non; condiŃie indis-
pensabilă.
zorunluluk, -ğu s. necesitate,
stringenŃă.
zuhur s. apariŃie, ivire.
zulüm, -lmü s. tiranie, despo-
tism (şi fig.).
zum s. (fotogr.) transfocator.
zurna s. goarnă, trompetă.
zurnacı s. gornist, trompetist.
zücaciye s. sticlărie; porŃelanuri.
züğürt adj. falit, falimentar.
züğürtlemek vi. a da faliment.
Zühal, -li s. Saturn.
Zühre s. (astr.) Luceafăr, Venus.
zorunluluk - zürriyet
zührevi adj. veneric, venerian; ~
hastalıklar boli venerice.
zühul, -lü s. inadvertenŃă; necon-
cordanŃă.
zülüf, -lfü s. buclă, zuluf.
zülüflü adj. buclat; ondulat; cu
zulufi.
zümre s. grupă, clasă, categorie.
zümrüt s. smarald.
züppe adj. snob; excentric.
züppelik, -ği s. snobism, excen-
tricitate.
zürafa s. (zool.) girafă.
zürriyet s. (fiziol.) făt; progeni-
tură, descendent.
a – abjudeca
A
a, A prima literă a alfabetului limbii
turce; sunet notat cu această
literă.
a interj. ah!, a!, eh!.
aba sf. aba.
abac sn. abaküs, sayı boncuğu, çörkü.
abagiu sm. abacı.
abajur sn. abajur.
abandon sn. 1. vazgeçme, feragat.
2. (părăsire) terk, terketme. 3. yüzüstü
bırakma, ilgiyi/ilişiği/yardımı
kesme. 4. kullanmaz olma, artık
kullanmama.
abandona vt., vi. 1. vazgeçmek,
feragat etmek. 2. (a părăsi)
terketmek, yüz çevirmek. 3. yüz
üstü bırakmak. 4. yardımı/ilişiği
kesmek.
abandonare sf. v. abandon.
abanos sm. abanoz.
abataj sn. 1. (într-o mină) abataj,
galeri ucu. 2. (la abator) kesme,
boğazlama. 3. ağaç kesimi.
abate¹ I. vt. 1. uzaklaştırmak. 2. (fig.)
saptırmak. II. vr., vi. 1. uğramak.
2. (a se îndepărta) uzaklaşmak.
3. (fig.) sapmak.
abate² sm. rahip, baş rahip.
abatere sf. 1. (îndepărtare) uzaklaşma.
2. (contravenŃie) cürüm, kabahat.
3. (disciplinară) hata, yanlış.
4. (excepŃie) istisna. 5. (fig.)
sapma, inhiraf.
665
abator sn. mazbaha, salhane, kanara.
abătut adj. kırgın, meyus, üzgün.
abces sn. çıban, apse, irin birikimi.
abdica vi. 1. vazgeçmek, feragat
etmek. 2. pesetmek, diz çökmek.
abdicare sf. 1. vazgeçme, feragat.
2. pesetme.
abdomen sn. karın.
abecedar sn. alfabe (kitabı), abece.
aberaŃie sf. 1. (astr., fiz.) aberasyon,
sapınç. 2. (fig.) sapıtma, sapınç;
yanılgı, aldanma. 3. gayri tabii şey,
istisna. 4. (absurditate) manasızlık,
aklı selime aykırı şey.
abia adv. 1. ancak, yorla, güçlükle.
2. (numai) yalnız, tek.
abil adj. 1. maharetli, becerikli,
çevik, açıkgök. 2. (şiret) kurnaz,
hilekâr.
abilitate sf. 1. maharet, beceriklilik,
çeviklik. 2. kurnazlık.
abis sn. 1. (geogr.) abis. 2. (infinit)
sonsuzluk, nihayetsizlik. 3. (prăpastie)
uçurum.
abisal adj. (geogr.) abisal.
Abisinia sf. Abisinya.
abiotic adj. abiyotik.
abitaŃie sf. (jur.) oturma/barınma
hakkı.
abitir adv. çok daha.
abject adj. iğrenç, pis, aşağılık.
abjudeca vt. (jur.) hükümsüz
bırakmak, iptal etmek.
666
abjudecare sf. (jur.) hükümsüz
bırakma, iptal etme, ilga etme.
abjura vt. (bir kanıştan/inaçtan/
dinden) dönmek, bir din ya
da inancı bırakmak.
abjurare sf. (bir kanıştan/inaçtan/
dinden) dönme, bir din ya da
inancı bırakma.
ablativ sn. (gram.) -den hali.
abluŃiune sf. (rel.) abdest, boyabdesti.
abnega vt. inkâr etmek, tanımamak,
redetmek.
abnegaŃie sf. fadakârlı, sadakat,
sebat, özveri.
aboli vt. kaldırmak, ilga etmek.
abolire sf. kaldırma, ilga.
abominabil adj. 1. iğrenç, ürkünç,
tiksinç. 2. çok kötü, berbat.
abona I. vt. abone etmek. II. vr.
abone olmak.
abonament sn. abone, abonman.
abonat I. adj. abone edilmiş. II. sm.
abone olan.
aborda I. vt. ele almak, konu
yapmak, ortaya koymak. II. vi.
yanaşmak, aborda etmek.
abordabil adj. yanaşılabilir, yanına
varılabilir, göze alınabilir, ele
alınabilir.
aborigen sm. yerli, ilk yerli.
abracadabra interj. abrakadabra.
abracadabrant adj. şaşırtıcı, sersemletici,
usa sığmaz, us almaz.
abraziune sf. aşındırma, aşınma,
kazınma.
abraziv sn. perdah/parlatma maddesi.
abrevia vt. kısaltmak.
abreviere sf. kısaltma.
abjudecare – abstracŃie
abroga vt. yürürlükten çıkarmak,
ilga etmek, kaldırmak.
abrogare sf. yürürlükten/geçerlikten
kaldırma.
abrupt adj. sarp, dik.
abrutiza I. vt. kabalaştırmak, sertleştirmek.
II. vr. kabalaşmak, sertleşmek.
absent adj. 1. namevcut, eksik.
2. (fig.) dalgın, dikkatsiz.
absenta vi. hazır bulunmamak,
devam etmemek.
absenteism sn. devamsızlık.
absenŃă sf. 1. bulunmayış, yokluk.
2. (fig.) dalgınlık, dikkatsizlik.
absolut I. adv. mutlaka, katiyen.
II. adj. mutlak, salt, saltık.
absolutism sn. mutlakiyet, saltçılık.
absolutist sm. mutlakiyetçi, saltçılık
yanlısı.
absolutiza vt. … mutlakiyetini iddia
etmek.
absolvent sm. mezun.
absolvi vt. 1. ikmal etmek, bitirmek.
2. (fig.) affetmek, bağışlamak.
absolvire sf. mezuniyet.
absorbant sn. (chim.) emici,
soğurucu, absorban, absorblayıcı.
absorbi vt. 1. absorbe etmek, çekmek,
emmek, içmek. 2. (fig.) celbetmek,
çekmek.
abstract adj. soyut, mücerret, abstre.
abstractiza vt. 1. soyutlama
yapmak, soyutlamaya gitmek.
2. bir şeyin dışına çıkmak,
kendini bir şeyin etkisinden
kurtarmak, dikkate almamak.
abstracŃie sf. soyutlama, tecrit,
mücerret şey.
abstracŃionism – accelerator
abstracŃionism sn. soyutçuluk.
absurd adj. 1. saçma, zırva,
anlamsız, akıl almaz, ipe sapa
gelmez, usa sığmaz. 2. mana,
yersiz; (ridicol) yakışıksız.
absurditate sf. 1. manasızlık,
anlamsızlık, saçmalık, akıl
almazlık, usa sığmazlık. 2.
gülünçlük.
abŃine vr. 1. çekinmek, kaçınmak.
2. (a se stăpâni) kendini zorlamak/
tutmak.
abŃinere sf. 1. çekinme, içtinap.
2. (stăpânire de sine) kendini
zorlama/tutma. 3. çekimserlik,
çekimser kalma. 4. yansızlık,
yan tutmama, yansız kalma.
abulie sf. istem yitimi, iradesini
yitirme, istemini kaybetme.
abunda vi. bol olmak, çok
bulunmak, (bir şey bakımından)
zengin olmak.
abundent adj. bol, gür, zengin.
abundenŃă sf. bolluk // din ~ bol
bol; cornul abundenŃei bereket
boynuzu.
abur sm. buhar, buğu.
aburi vt., vr. buharlamak, buharlaşmak,
buğulanmak, buğulaştırmak.
aburit adj. buğulu, buğulanmış.
abuz sn. 1. suiistimal, kötüye
kullanma. 2. (exces) haddinden
fazla olma. 3. aşırı kullanma.
abuza vi. 1. suiistimal etmek,
fenaya kullanmak, kötüye
kullanmak. 2. (a face
exces) …haddini geçmek.
3. kandırmak.
667
abuziv adj. 1. aşırı, gereğinden
çok. 2. yasasız, yasalara
aykırı, usulsüz, yola yönetme
uymayan.
ac sn. 1. iğne. 2. (Ńeapă) diken.
3. (indicator) gösterge, müşir,
indikatör//~ cu gămălie toplu
iğne; ~ ul busolei mıknatıs
iğnesi. 4. macaz (de cale
ferată).
acadea sf. akide (şekeri).
academic adj. akademik.
academician sm. akademisyen.
academie sf. akademi.
acaju I. sm. (bot.) akaju, mahun
ağacı. II. adj. mahun renginde.
acalmie sf. yatışma, dinme,
durgunluk.
acantă sf. (bot.) kenger, ayı
yoncası; (ca ornament) kenger
yaprağı biçiminde oyma.
acapara vt. 1. ele geçirmek., zaptetmek,
istilâ etmek. 2. kendine ayırmak,
kendi tekeline almak.
acar sm. makasçı.
acaret sn. akarat, ek yapı.
acasă adv. 1. (pe loc) evde;
astăzi stau ~ bugün evdeyim.
2. (spre casă) eve; mă duc ~
eve gidiyorum.
accelera vt. çabuklaştırmak,
hızlandırmak, sürat vermek.
accelerare sf. çabuklaştırma,
hızlandırma, süratlendirme.
accelerat sn. (tren) sürat treni.
accelerator sn. 1. süratlendirici,
hızlandırıci.
2. (tehn.) akseleratör.
668
accent sn. 1. vurgu, aksan.
2. (pronunŃie) şive. 3. (ton)
ses tonu. 4. söyleyiş, ağız.
accentua I. vt. 1. vurgu koymak.
2. ((fig.)). vurgulamak, kaydetmek,
ısrar etmek. II. vr. vurgu
koyulmak. 2. fig. artmak.
accept sn. rıza, onay.
accepta vt. 1. kabul etmek, razı
olmak. 2. bir şeye tahammül
göstermek, hoşgörüyle karşılamak.
acceptabil adj. kabul edilebilir,
kabule değer.
acces sn. 1. girme, …zanına
girme. 2. (med.) nöbet, kriz.
accesibil adj. 1. erişilebilir,
yanaşılabilir, yanına varılabilir.
2. elde edilebilir, öğrenilebilir,
ele geçirilebilir.
accesibilitate sf. 1. varılabilirlik,
varış kolaylığı, erişme olanağı.
2. kabul edilebilirlik, kabul
edilme.
accident sn. 1. beklenmiyen şey,
aksama, aksalık, çaparız. 2. raslantı.
3. (filoz.) ilinek. 4. (muz.)
değişiklik işaretI. 5. (geogr.)
yer şekilleri, engebe. 6. (de
circulaŃie) kaza.
accidenta I. vt. kazaya uğratmak,
kazalandırmak. II. vr. kazaya
uğramak, kazalanmak.
accidental adj. 1. kaza ile, kaza
sonucu olan. 2. raslama, raslantısal,
rastlantıya bağlı. 3. (filoz.)
ilineklere değgin.
accidentat I. adj. (despre teren) engebeli.
II. sm. kazazede, kaza geçirmiş kişi.
accent – acidula
acciz sn. (içkilerden alınan) dolaylı
vergi.
acel¹, acea pron. v. acela².
acel², acea adj. o; ~ om o insan;
acea şcoală o okul.
acela¹, aceea adj. v. acel².
acela², aceea pron. o; acei, acelea
onlar; cine e ~? kimdir o? //
după aceea bundan/ondan sonra.
acelaşi, aceeaşi; aceiaşi, aceleaşi
adj. hep o, aynı.
acerb adj. şiddetli, amansız, sert.
acest, aceasta; aceşti, aceste
adj. bu.
acesta¹, aceasta adj. v. acest.
acesta² aceasta pron. bu.
aceşti, acestea pron. bunlar.
acetat sm. asetat.
acetilenă sf. asetilen.
acetonă sf. aseton.
achita I. vt. 1. (a plăti) ödemek,
tediye etmek. 2. (jur.) aklamak,
temize çıkarmak, haklı çıkarmak,
beraet ettirmek. 3. (fig.) (a ucide)
öldürmek, kıymak. II. vr.
1. ödenmek, tediye edinmek.
2. (de o sarcină) yerine getirmek;
(bir iyiliğe karşı olan) borcunu
ödemek; borçsuz duruma gelmek.
achiziŃie sf. 1. elde etme, edinme;
(câştig) kazanç; satın alma.
2. edinilmiş şeyler, edinti,
muktesebat.
achiziŃiona vt. edinmek, kazanmak,
elde etmek, bir şeyi satın almak.
acid sm., adj. asit, hamız.
acidula vt. ekşilik vermek,
mayhoşlaştırmak.
acidulat – actualmente
acidulat adj. ekşimtırak, ekşimsi,
mayhoş.
aciua vr. sığınmak, barınmak.
aclama vt. alkışlamak, alkışlar ve
sevinç çığlıklarıyle karşılamak.
aclamaŃie sf. alkış, alkış haykırışları.
acoladă sf. mutarıza, kaş işareti.
acolit sm. taraftar, yamak, ayaktaş.
acolo adv. orada, şurada; pe ~
oralarda; de ~ oradan.
acomoda vr. uymak; alışmak.
acomodare sf. uyma, alışma;
uygunluk; uyum.
acompania vt. 1. refakat/akompanye
etmek. 2. (a însoŃi) eşlik/refakat
etmek.
acompaniament sn. akompanye,
refakat.
acont sn. akont, pey, pey akçesi
aconta vt. pey vermek, pey akçesi
vermek, teminat akçesini vermek.
acoperi I. vt. 1. örtmek; (a astupa)
kapamak. 2. (a înveli) kaplamak.
3. (a înăbuşi) boğmak. 4. (fig.)
gizlemek, örtbas etmek.
acoperiş sn. dam, çatı.
acord sn. 1. anlaşma, mukavele,
bağdaşma, uyuşma. 2. (muz.)
akort. 3. (gram.) uyum // de ~
oldu; de comun ~ anlaşma
üzere; a fi de ~ razı olmak.
acorda vt. 1. (a da ) vermek. 2. (muz.)
akort etmek, düzen vermek.
acordeon sn. akordiyon.
acordeonist sm. akordiyonist.
acosta I. vt. sataşmak. II. vi. (mar.)
yanaşmak, kıyıya varmak.
acreală sf. ekşilik.
669
acredita vt. 1. diplomatik vazifesiyle
göndermek, vazifelendirmek.
2. (fig.) tekvil etmek, ortaya
koymak, konu yapmak.
acreditiv sn. akreditif, ödeme buyruğu.
acri I. vt. ekşitmek. II. vr. ekşimek.
acrişor adj. ekşimsi, ekşimtırak.
acrobat sm. cambaz, akrobat.
acrobaŃie sf. cambazlık, akrobatlık,
akrobasi.
acromatic adj. renksemez.
acromatism sn. renksemezlik.
acrostih sn. akrostiş, uclama.
acru adj. ekşi.
act sn. 1. (document) evrak, vesika,
belge, doküman. 2. (acŃiune) eylem,
hareket. 3. (teatr.) perde //
~ de acuzare suçlama yazısı; ~ de
identitate hüviyet cüzdanı.
activ I. sn. memurlar, personel,
ödevliler. II. adj. faal, aktif.
activa I. vt. hayat vermek,
canlandırmak. II. vi. faaliyette
olmak, işlemek.
activist sm. faal/aktif aza; etkinci.
activitate sf.. faaliyet, iş, aktivite;
(lucru) iş, etkinlik.
actor sm. aktör, oyuncu.
actriŃă sf. kadın aktör, aktris,
kadın oyuncu.
actual adj. bugünkü, şimdiki,
aktüel.
actualitate sf. şimdiki zaman,
muasırlık, aktüalite.
actualiza vt. güncelleştirmek, günün
konusu yapmak.
actualmente adv. bugün; şimdiki
halde, bugün için.
670
acŃiona I. vt. 1. (a influenŃa) etkilemek,
tesir etmek. 2. (jur.) dava açmak.
3. (a pune în mişcare) işletmek.
II. vi. 1. işlemek, hareket etmek,
çalışmak, harekete geçmek.
2. davranmak.
acŃionar sm. hissedar, paydaş,
hisse senedi sahibi.
acŃiune sf. 1. faaliyet, eylem.
2. (influenŃă) etki, tesir. 3. (mişcare)
hareket. 4. (jur.) dava. 5. (subiect)
vaka, olay. 6. (fin.) hisse
senedi, aksiyon.
acuarelă sf. 1. sulu boya. 2. (pictură)
sulu boya resim.
acuitate sf. keskinlik; son noktasında
oluş; yoğunluk.
acum adv. şimdi, bugün, halihazırda;
de ~ şimdiden; până ~ şimdiye
kadar.
acumula vt. 1. toplamak, biriktirmek.
2. fig. üst üste koymak, yığmak.
acumulare sf. biriktirme, yığma;
birikme, yığılma.
acumulator sn. akümülatör, akü.
acupunctură sf. iğne batırma
tedavisi, akupunktur.
acustic adj. akustik, işitmeye yarayan.
acustică sf. akustik, savt ilmi.
acuşi adv. hemen şimdi, derhal,
şimdicik.
acut adj. keskin, sert, şeddetli.
acuza vt. itham etmek, suçlu tutmak/
göstermek, suçlamak.
acuzare sf. 1. itham, suçlu tutma.
2. kınama; kusur/suç yükleme.
acuzat sm. maznun, suçlu, sanık.
acuzativ sn. (gram.) aküzativ, -i hali.
acŃiona – adera
acvariu sn. akvaryum.
acvatic adj. suda/su yöresinde
yaşayan.
acvilă sf. (zool.) kartal.
acvilin adj. kartalsı, kartalı andıran.
adagio adv. (muz.) adacyo.
adaos sn. ilâve, eklenti; (plus) ek.
adapta I. vt. uydurmak, alıştırmak.
II. vr. uymak, alışmak, intibak
etmek.
adaptare sf. uyma, alışma, intibak.
adăpa I. vt. içirmek, sulamak. II. vr.
(vite) içmek.
adăpost sn. 1. sığınak, sığınacak
yer, melce, barınak. 2. (casă)
mesken.
adăposti I. vt. barındırmak, saklamak,
sipere almak. II. vr.sığınmak,
barınmak, kendine örtü/siper
yapmak.
adăpostit adj.sığınmış, saklı.
adăuga, adăugi I. vt. ilave etmek,
katmak, eklemek. II. vr. ilave
edilmek, katılmak, eklenmek.
adânc I. sn. derinlik. II. adj. derin.
adânci I. vt. derinleştirmek.
II. vr. derinleşmek.
adâncime sf. derinlik, derinleşme.
adecvat adj. uygun, münasip.
ademeneală sf. aldatarak çekme,
dadandırma, kandırma.
ademeni vt. aldatarak çekmek,
dadandırmak, (a păcăli) kandırmak.
ademenire sf. aldatma, kandırma.
adenită sf. adenit.
adept sm. taraftar, yandaş.
adera vi. katılmak, taraf almak,
iştirak etmek, girmek, katılmak.
aderenŃă – adopta
aderenŃă sf. yapışıklık.
adesea, adeseori adv. sık sık, çok
defa, çoğunlukla, çoğu defalar.
adevăr sn. hakikat, doğruluk,
(realitate) gerçeklik//într- ~ gerçekten,
hakikaten.
adevărat I. adj. hakiki, doğru;
veritabil; (real) gerçek. II. adv.
hakiki/doğru olarak; (în realitate)
gerçekten.
adeveri I. vt. doğruluğunu ortaya
çıkarmak, tanıtlamak, ispatlamak,
ispat etmek. II. vr. gerçekleşmek,
teyit edilmek, doğruluğu ortaya
çıkmak.
adeverinŃă sf. 1. tanıtma belgesi,
belge; sertifika, vesika. 2. (aprobare)
tasdik, onay.
adeziune sf. 1. muvafakat, rıza,
onama, kabul. 2. katılma, girme.
adeziv sn., adj. yapışıcı, yapıştırıcı.
adia vi. esmek, esinti olmak.
adiacent adj. bitişik // unghiuri
~e komşu açılar.
adiere sf. esme, esinti.
adineauri adv. az bir zaman evvel/
önce, biraz evvel, demin.
ad-interim adj. geçici görevli
olarak, vekâleten.
adio interj. adyo!, elveda!
adiŃional adj. katılmış, katma // act
~ ilâveten vesika.
adjectiv sn. sıfat.
adjunct sm. adj. yardımcı, muavin.
adjutant sm. (mil.) yaver, emir subayı.
administra vt. 1. idare etmek,
yönetmek. 2. (med.) vermek.
3. (d.lovituri) vurmak, aşketmek.
671
administrativ adj. idari, yönetimsel.
administrator sm. yönetmen; yönetici
(de bloc); idareci, kâhya.
administraŃie sf. idare, idarecilik;
(direcŃiune) müdüriyet, yönetim.
admira vt. takdir etmek, teşhir
etmek, hayran olmak, hayranlıkla
seyretmek.
admirabil adj. takdire değer, son
derece güzel, hayran olunacak.
admirator sm. hayran.
admiraŃie sf. hayranlık, tansıma.
admis adj.alınmış, kabul edilmiş.
admisibil adj. olabilir; kabul edilebilir.
admite vt. 1. (a accepta) kabul
etmek; (a primi) almak, tesellüm
etmek. 2. (a permite) kabul
etmek, müsaade etmek. 3. (a
presupune) sanmak, farzetmek.
admitere sf. 1. alma, tesellüm
etme. 2. (permitere) müsaade
etme. 3. (la o şcoală etc.)
giriş/yazılma sınavı, alınma.
4. (presupunere) sanma, farzetme.
admonesta vt. azarlamak, tekdir
etmek, paylamak.
admonestare sf. azarlama, tekdir,
paylama.
adnota vt. not yapmak, not etmek,
çıkmalar yapmak, haşiyelemek,
notlar/açıklamalar koymak.
adolescent sm. genç, yeniyetme.
adolescenŃă sf. gençlik, yeniyetmelik.
adopta vt. 1. benimsemek, kabul
etmek; (a aplica) kullanmak.
2. (a înfia) evlâtlığa kabul
etmek. 3. (pol.) onaylamak,
oyla kabul etmek.
672
adoptare sf. 1. kabul etme;
(aplicare) kullanış, kullanma.
2. (înfiere) evlatlığa kabul
etme. 3. (pol.) onaylama, oyla
kabul etme.
adoptiv adj. evlâtlığa kabul
edilen, evlâtlık çocuk, edinik.
adora vt. çok sevmek, tapmak,
tapınmak.
adoraŃie sf. çok sevme, tapınma,
tapınış; tutkunluk, hayranlık.
adormi I. vt. uyutmak; (med.)
uyuşturmak. II. vi. uyumak;
(a amorŃi) uyuşmak.
adormire sf. uyutma, uyuma;
(med.) uyuşturma.
adormit adj. uyumuş; uyut.
adresa I. vt. 1. göndermek,
yollamak. 2. yöneltmek. II.
vr. hitap etmek, seslenmek.
adresant sm. alacak olan, gönderilen.
adresă sf. 1. adres. 2. (comunicare)
kendisine takdirname, ortaklaşa
dilekçe, mahzar.
aducător sm., adj. getiren, veren.
aduce I. vt. getirmek. II. vi.
benzemek, andırmak, hatırlatmak.
adula vt. yaltaklamak, dalkavukluk
etmek, yüze gülmek, pohpohlamak,
övgüye boğmak.
adulmeca vt.,vi. koklamak, koku
almak; sezinlemek, kokusunu
almak.
adult sm., adj. yetişkin, yetişmiş
insan, ergin.
adulter I. sn. zina, eşaldatma.
II. adj. eş aldatıcı, eş aldatmaya
değgin.
adoptare – aeronautică
aduna I. vt. toplamak, cemetmek,
toparlamak; (a comasa) biriktirmek,
yığın yapmak, aynı yere
getirmek. II. vr. toplanmak,
toparlanmak, birikmek; yığılmak.
adunare sf. toplantı, içtima;
(mat.) toplama; yekûn.
adus adj. 1. getirilmiş, getirilen.
2. (de spate) kamburlaşmış,
beli bükülmüş.
adverb sn. zarf, belirteç.
advers adj. 1. karşıki, karşı,
muhasım. 2. ters, aykırı, yan.
adversar sm. hasım, aleyhtar;
düşman; (sport) rakip.
adversativ adj. (gram.) muhaliflik
belirten, itiraz anlamı taşıyan.
adversitate sf. 1. düşmanlık,
hasımlık. 2. terstalih, kara
baht; kara gün.
aer sn. 1. (atmosferă) hava 2. (atitudine)
yüz, eda, hal, hava.
aerian adj. havai, hava ile ilgili,
göklere değgin; hava yoluyla
yapılan, havada olan.
aerisi vt. havalandırmak, …havasını
değiştirmek.
aerisit adj. havalandırılmış, …
havası değişmiş/değiştirilmiş.
aerodinamic adj. aerodinamik.
aerodinamică sf. aerodinamik.
aerodrom sn. hava alanı/meydanı/
limanı.
aerometru sn. hava ölçer.
aeronaut sm. balon güdümcüsü,
balon pilotu.
aeronautică sf. havacılık ilmi ve
sanatı.
aeronavă – afrodiziac
aeronavă sf. hava gemisi/taşıtı;
güdümlü balon.
aeroport sn. v. aerodrom.
aeropurtat adj. havadan taşınan,
havadan taşınmış.
aeroterapie sf. hava tedavisi.
afabil adj. güler yüzlü, sıcak
kanlı, sevimli,tatlı dilli, nazik.
afabilitate sf. gönül okşayıcılık,
naziklik, tatlı dillilik.
afacere sf. 1. iş, mesele, sorun.
2. (com.) alışveriş, girişim,
ticaret, teşebbüs. 3. (jur.) dâva.
afacerist sm. 1. iş adamı. 2. (speculant)
muhtekir, çıkarcı, dümenci.
afară I. adv. dışarı. II. interj. çık
dışarı! // ~ de… …- dan
(den) başka.
afazie sf. afazi.
afecta vt. 1. etkilemek, dokunmak,
müteesir etmek. 2. ayırmak,
tahsis etmek.
afectare sf. 1. etkileme, etkilenme,
dokunma, müteesir etme.
2. (alocare) ayırma.
afectat adj. etkilenmiş, üzülmüş,
dokunmuş, dokunan.
afectiv adj. duygulu, hisli,
hassas; dokunaklı, duygusal.
afecŃiune sf. 1. segvi, hassaslık,
hassasiyet, duygusallık. 2. (boală)
hastalık.
afemeiat sm., adj. kadın düşkünü,
kadıncıl; çapkın, hovarda.
afet sn. top kundağı, kundak.
afilia vr. katılmak, eklenmek; üye
olmak, girmek.
673
afiliere sf. katılma, eklenme; üye
olma, girme.
afinitate sf. 1. benzeyiş, benzerlik.
2. (iubire) sevda. 3. yakınlık,
akrabalık.
afirma I. vt. söylemek, beyan
etmek; (a susŃine) iddia etmek.
II. vr. kendini göstermek.
afirmaŃie sf. söyleyiş, beyan
etme; (susŃinere) iddia etme.
afiş sn. afiş, duvar ilânı.
afişa vt. 1. levha koymak, levha
asmak/ilân etmek, afiş etmek.
2. (a proclama) ilân etmek,
bildirmek. II. vr. kendini
göstermek, kendini teşhir etmek.
afişier sn. levhalık.
afix sn. (lingv.) ek.
afla I. vt., vi. 1. duymak,
öğrenmek, haber almak. 2. (a
descoperi) keşfetmek, bulmak.
II. vr. bulunmak // a se ~ în
treabă söze karışmak.
afluent sm. kol.
afluenŃă sf. 1. (aglomeraŃie)
kalabalık. 2. (belşug) bolluk.
aflux sn. 1. (mar.) met, kabarma.
2. (fig.) akın.
afon adj. 1. sessiz, sesi olmayan.
2. (fig.) bilgisiz.
aforism sn. vecize, özlü söz.
afreta vt. kiralamak.
Africa sf. Afrika.
african sm., adj. Afrikalı.
afront sn. hakaret, tahkir, alçaltma.
afrodiziac adj., sn. şehvet verici/
uyandırıcı.
674
afuma I. vt. iste kurutmak,
tütsülendirmek. II. vi. islemek.
III. vr. iste kurumak, islenmek,
tütsülenmek.
afumat adj. 1. iste kurutulmuş,
islenmiş, tütsülenmiş. 2. (fig.)
(beat) sarhoş.
afunda I. vt. daldırmak, batırmak.
II. vr. dalmak, batmak.
afurisit I. adj. menfur, iğrenç. II.
sm. yaramaz.
agale adv. ağır, yavaş yavaş,
yavaşça.
agăŃa I. vt. 1. asmak. 2. (a
acosta) sataşmak. II. vr. 1.
takılı olmak. 2. (a rămâne
agăŃat) asılmak.
agăŃătoare sf. ilmik.
agăŃător adj. tırmanıcı; plante ~
sarmaşık nebat.
ageamiu sm., adj. acemi, müptedi.
agendă sf. andıç, ajanda.
agent sm. 1. (informator) ajan,
çaşıt, muhbir. 2. (com.) acente/
acenta. 3. (factor) amil, faktör,
etken.
agentură sf. ajanlık, ajanlar.
agenŃie sf. 1. (de presă) ajans.
2. (com.) acente (acenta) //
~ de voiaj yolculuk acentası.
ager adj. 1. uyanık, çevik, zeki.
2. (priceput) becerikli, usta.
agerime sf. 1. uyanıklık, çeviklik,
zekâ. 2. (pricepere) beceriklik,
uyanıklık.
agil adj. çevik, atik.
agilitate sf. çeviklik, atiklik;
(măiestrie) ustalık.
afuma – agrava
agita I vt. ajitasyon yapmak,
kışkırtmak; (a scutura) çalkalamak,
sallamak. II. vr. 1. çalkalanmak,
sarsılmak, sallanmak. 2. (fig.)
heyecana/ galeyana gelmek.
agitat adj. 1. (mişcat) sarsılmış,
sallanmış, çalkalanan. 2. (fig.)
telâşlı, heyecanlı.
agitator sm. ajitasyon yapan,
kışkırtan, kışkırtıcı.
agitaŃie sf. 1. ajitasyon, karışıklık.
2. (stare) telâş, heyecanlı hal.
aglomera I. vt. kalabalıklaştırmak,
yığmak, toplayıp yığmak. II. vr.
kalabalıklaşmak, üst üste
koyulmak; yığılmak, birikmek.
aglomerare sf. 1. yığılma, birikme.
2. üst üste yığma, biriktirme.
aglomerat I. adj. kalabalık. II. sn.
(geol.) yığışım.
aglomeraŃie sf. kalabalık.
agnosticism sn. bilinemezcilik,
agnostisizm.
agonie sf. can çekişme // în ~
ölmek üzere bulunma.
agoniseală sf. biriktirilmiş para/varlık;
bir kenara konan birkaç kuruş.
agonisi vt. edinmek, kazanmak.
agoniza vi. 1. can çekişmek.
2. çökmekte/batmakta olmak.
agora sf. agora, halk alanı; çarşı.
agrafă sf. kopça.
agrar adj. tarımsal; zirai; reformă
~ă tarımsal reform.
agrava I. vt. ağırlaştırmak,
kötüleştirmek, fenalaştırmak.
II. vr. ağırlaşmak, kötüleşmek,
fenalaşmak.
agravant – alarma
agravant adj. ağırlaştırıcı, kötüleştirici,
fenalaştırıcı, circumstanŃe ~e
ağırlaştırıcı sebepler.
agravare sf. ağırlaşma, kötüleşme,
fenalaşma.
agrea vt. 1. sevmek, müsamaha
etmek. 2. (a aproba) tasvip
etmek; kabul etmek.
agreabil adj. hoş, hoş giden,
sevimli, şirin.
agregat sn. 1. (materiale) âlet; katışmaç.
2. (maşină) teçhizat, makine.
agrement sn. 1. (distracŃie) hoşluk,
tatlılık; dinlenme, iyi geçim.
2. (jur.) rıza, onaşma, onam,
izin.
agresiune sf. 1. tecavüz, saldırı,
sataşma; çatma. 2. (atac) hücüm.
agresiv adj. tecavüzi, saldırgan,
sataşkan; sataşıcı.
agresor sm. mütecaviz, saldırgan.
agricol adj. tarımsal, zirai.
agricultor sm. tarımcı; (plugar) çiftçi.
agricultură sf. tarım, ziraat, çiftçilik.
agronom sm. ziraat/tarım mütehassisi/
uzmanı, agronom.
agronomie sf. ziraat feni, tarım
ilmi, agronomi.
agudă sf. dut.
aguridă sf. koruk, pişmemiş/ham üzüm.
ah interj. a!, ah!, vay!
aici adv. burası, burada // pe ~ Ńi-
e drumul! defol!, până ~!
(destul!) yeter! de ~ buradan.
aiura vi. sayıklamak; manasız
şeyler söylemek.
aiurea I. adj. deli, budala. II. adv.
her hangi bir yerde olursa
675
olsun, nerede olursa olsun // a
vorbi ~ abuk sabuk söylemek;
a umbla ~ avarelik etmek.
aiureală sf. 1. sayıklama; manasız
şeyler. 2. (fig.) (dezordine)
karışıklık, karışık hal/durum.
ajun sn. arife; în ~ul …
…arifesinde.
ajunge I. vt. 1. (a apuca) kapmak.
2. (a atinge) dokunmak. 3. (a
trăi) yaşamak. 4. (din urmă)
tutmak. II. vi. 1. varmak,
yetişmek, ulaşmak. 2. (a deveni)
olmak. 3. (a fi suficient) kâfi/
yeterli olmak, yetmek. 4. (a
parveni) ulaşmak, edinmek //
ajunge! (destul!) kâfi!, yeter!;
a-i ~ cuŃitul la os canına tak
etmek.
ajuta I vt. yardım etmek/ vermek; (a
sprijini) desteklemek. II. vr.
yardımlaşmak. III. vi. yaramak,
kullanılmak.
ajutător adj. yardımcı, yedek.
ajutor I. sn. yardım; (sprijin)
destek. II. sm. yardımcı // ~
medical sıhhi yardım.
alabastru sn. kaymak taşı, albatr.
alai sn. alay, ihtişam, tantana.
alaltăieri adv. evvelsi gün.
alamă sf. bakır.
alambic sn. imbik.
alambicat adj. karışık, anlaşılması
çok güç.
alandala adv. karmakarışık, darmadağın.
alarma I. vt. 1. ürküntüye salmak;
endişelendirmek, telaş vermek,
telâşa geçirmek. 2. (a speria)
676
telaşa düşürmek, kuşkulandırmak.
II. vr. telaşa düşmek. kuşkulanmak,
telaşa girmek.
alarmant adj. telaşlandırıcı, endişe
verici, kaygı verici; ürkü salan.
alarmă sf. 1. (nelinişte) telâş,
endişe; (teamă) kuşku. 2. (semnal)
alarm.
alarmist sm. bozguncu; telâşe memuru.
alăpta vt. emzirmek.
alăptare sf. emzirme.
alătura I. vt. yanyana koymak;
birbirine katmak. II. vr.
katılmak; eklenmek.
alăturare sf. yanyana koyma,
birbirine katma; katılma.
alăturat adj. 1. (învecinat) komşu.
2. (anexat ) bitişik // vă
trimitem ~ ilâveten gönderiyoruz.
alături I. adv. yan yana; çok
yakın; yanı başında. II. adj.
bitişik; komşu.
alb I. sm. (culoare) beyazlık,
aklık. II. adj. beyaz, ak // ~ la
faŃă benzi uçuk; a scoate peri
~i saç ağartmak; ~ul ochiului
gözakı.
albanez sm., adj. Arnavut.
albaneză sf. Arnavut dili, Arnavutça.
Albania sf. Arnavutluk.
albatros sm. albatros.
albăstrea sf. (bot.) mavikantaron,
peygamber çiçeği.
albăstreală sf. mavilik, gök mavisi.
albeaŃă sf. 1. beyazlık, aklık.
2. (med.) ak, misafir.
albi I. vt. ağartmak, beyazlamak,
beyaz rengini vermek. II. vr.
alarmant – alegător
beyaz olmak, ağarmak. III. vi.
saçı ağarmak.
albicios adj. beyazımtırak, beyazımsı.
albie sf. 1. (a unui râu etc.) nehir
yatağı, akak, mecra. 2. (vas)
tekne, yalak.
albină sf. arı.
album sn. albüm.
albumină sf. albümin.
albuş sn. yumurta akı.
alcalin adj. alkalik.
alcătui I. vt. 1. (a forma)
oluşturmak, teşkil etmek. 2. (a
compune) terkip etmek. 3. (a
făuri) yaratmak, kurmak. II. vr.
teşkil edilmek, kurulmak.
alcătuire sf. 1. teşkil edilme;
birleşme, birleştirme. 2. yaratılma,
kurulma.
alchimie sf. alşimi.
alcool sn. alkol.
alcoolic I. adj. alkollü, ispirtolu.
II. sm. alkolik, içki müptelâsı.
alcoolmetru sn. alkolölçer.
aldămaş sn. (gerçekleştirilen bir
aleşverişten sonra) ısmarlanan
içki/yiyecek.
alde art. …-lar/…-ler; ~ unchiu-
meu amcamlar/dayımlar.
aldehidă sf. (chim.) aldehit.
aldine sf. pl. : litere ~ kalın harfler.
alean sn. 1. üzüntü, acı. 2. (dor,
melancolie) hasret, özlem.
aleatoriu adj. (jur.) şüpheli,
rastlantıya bağlı.
alee sf. iki tarafı ağaçlı yol,
hıyaban, ale.
alegător sm. seçmen.
alege – alintat
alege I. vt. 1. (a opta) seçmek,
intihap etmek. 2. (a selecta)
ayırmak; çıkarmak. 3. (a prefera)
yeğlemek, tercih etmek; üstün
tutmak. II. vr. 1. seçilmek. 2. (a
se separa) ayrılmak.
alegere sf. 1. seçim. 2. (selectare)
ayırma. 3. (preferinŃă) yeğleme,
tercih, üstün tutma // la ~
seçmece.
alegoric adj. alegorik.
alegorie sf. alegori, istiarei temsiliye.
alene adv. tembelce, tembel tembel;
gevşek gevşek, uyuşukça.
alerga I. vt. 1. kovalamak. 2. (a
mâna) koşturmak. II. vi. koşmak.
alergare sf. 1. koşu, koşma.
2. (prigoană) kovalama; koşturma.
alergător sm. koşucu.
alergie sf. alerji.
ales adj. 1. (care a fost ales)
seçilmiş, seçilen. 2. (deosebit)
ayrı, özlü, seçkin.
alfabet sn. alfabe, abece.
alfabetic adj. alfabetik; în ordine
~ă alfabe sırasiyle
algă sf. yosun.
algebră sf. cebir.
algebric adj. cebri, cebirsel.
Algeria sf. Cezair.
algerian sm., adj. Cezairli.
aliaj sn. halita, alaşım.
alianŃă sf. bağlaşma, ittifak.
aliat sm., adj. müttefik, taraftar,
yandaş.
alibi sn. (jur.) ispatı gaybubet;
mezaret.
alică sf. saçma tanesi, saçma.
677
alienat sm., adj. akıl hastalığına
tutulan, deli.
alienaŃie sf: ~ mintală akıl
hastalığı, delilik.
alifie sf. melhem/merhem, pomata.
aligator sm. Amerika timsahı.
aliment sm. besin, yemek,
yiyecek, gıda.
alimenta I. vt. 1. beslemek,
besin vermek, gıdalandırmak.
2. (a asigura) temin/tedarik
etmek. II. vr. beslenmek,
gıdalanmak.
alimentar adj. gıdai, gıdasal.
alimentară sf. gıda mağazası,
bakkaliye.
alimentaŃie sf. beslenme, besleme,
besin, gıdalanma.
alina I. vt. teskin etmek, yatıştırmak,
dindirmek. II. vr. yatışmak,
dinmek.
alinare sf. teskin, yatıştırma, teselli.
alineat sm. bölüm, satır başı;
(articol) bent.
alinia I. vt. 1. hizaya koymak/
dizmek. 2. (fig.) düzenlemek,
düzenleştirmek. II. vr., vi.
1. hizaya gelmek/girmek.
2. (fig.) düzenlenmek, düzenleşmek.
alint sn. okşama, sevgi,
şımar(t)ma.
alinta I. vt. okşamak, şımartmak,
yüz vermek. II. vr. şımarmak,
yaramazlık yapmak.
alintare sf. (răsfăŃ) şımarıklık,
şımartma, yüz verme; (mângâiere)
okşama.
alintat adj. şımarık.
678
alipi I. vt. 1. eklemek, katmak,
bitiştirmek, birleştirmek. 2. (a
anexa) iltihak etmek. II. vr.
eklenmek, katılmak, ilâve
edilmek, bitiştirilmek, birleştirilmek.
almanah sn. almanak, yıllık.
alo interj. alo!
aloca vt. ayırmak, tahsis etmek.
alocaŃie sf. tahsisat, ödenek.
alocuri adv: pe ~ bazı yerlerde.
alocuŃiune sf. kısa nutuk/söylev;
demeç.
alonjă sf. 1. uzatma eki; uzatma
tahtası. 2. (sport) kol uzunluğu;
uzanabilirlik.
alopatie sf. alopati.
alotropie sf. alotropi.
alpaca sf. 1. (zool.) alpaka. 2. alpaka
kumaş.
alpestru adj. Alp dağlarındaki
gibi, Alplere değgin.
alpin adj. Alplerde ya da yüce
dağlarda yetişen.
alpinism sn. dağcılık.
alpinist sm. dağcı.
alt, altă; alŃi, alte adj. başka,
diğer; alt om başka adam.
altar sn. (rel.) sunak.
altădată adv. 1. evvelce, eskiden,
vaktile. 2. (în viitor) gelecekte,
ileride. 3. bazen, bazı defalar.
altceva pron. başka şey, başkası.
altcineva pron. başka bir kimse,
bir başkası.
alteori adv. v. altădată.
altera I. vt. bozmak; çürütmek.
II. vr. bozulmak; çürümek.
alterare sf. bozulma, çürüme.
alipi – alunecos
alterat adj. bozuk, çürük.
altercaŃie sf. atışma, ağız dalaşı.
alterna I. vi. art arda dönüp
gelmek, almaşmak, değişmek,
sıralaşmak. II. vt. değiştirmek,
almaştırmak.
alternanŃă sf. sıralaşma, değişme,
münavebe, almaşma.
alternativ I. adj. 1. sıra sıra,
sıraya göre, almaşık. 2. (fiz.)
dalgalı, değişir, alternatif;
curent ~ alternatif cereyan.
alternativă sf. alternatif, iki
şıktan biri, seçenek.
alternator sn. alternatör.
alteŃă sf. altes.
altfel adv. 1. başka türlü, diğer
bir tabirle. 2. (în caz contrar)
aksi takdirde.
altitudine sf. yükselti, irtifa, rakım.
altoi¹ vt. 1. aşılamak, aşı yapmak.
2. (fig.) (a bate) dayak atmak.
altoi² sm. aşı.
altoire sf. aşılama, aşı yapma,
aşı.
altruism sn. altrüizm, gayrendişlik,
özgecilik.
altruist adj. gayrendiş, diğerkâm,
özgeci, başkalarını düşünür.
altul, alta pron. başkası; alŃii,
altele başkaları.
aluat sn. hamur.
aluminiu sn. alüminyum.
alun sm. fındık ağacı.
alună sf. fındık.
aluneca vi. kaymak; düşmek.
alunecare sf. kayma, düşme.
alunecos adj. kaygan, kayan.
alunga – ambala
alunga vt. 1. kovmak, savmak,
başından defetmek. 2. (a fugări)
kovalamak, koşturmak. 3. (a urmări)
takip etmek. 4. (fig.) (a surghiuni)
sürgün etmek, nefyetmek.
aluniş sn. fındıklık.
aluniŃă sf. ben.
alură sf. 1. yürüyüş, adım atış.
2. (înfăŃişare) eda; tavır.
aluviune sf. mil, aluvyon.
aluzie sf. ima, kinaye, temas.
alveolă sf. (anat.) petek; ~
pulmonară akciğer peteği // ~
dentară diş yuvası.
alviŃă sf. beyaz helva, koz
helvası.
amabil adj. lütufkâr, nazik, güler
yüzlü.
amabilitate sf. lûtuf, lûtufkârlık,
naziklik, güler yüzlülük.
amalgam sn. malgama.
amanet sn. emanet, inam; (cauŃiune)
rehin.
amaneta vt. inamlamak, emanet
etmek; (a depune cauŃiune)
rehine koymak.
amant sm. maşuk, segvili, oynaş.
amantă sf. maşuka, segvili, oynaş.
amar I. sn. acılık, acı; (fig.)
keder. II. adj. acı III. adv. acı acı.
amarnic I. adj. acı, çok sert,
haşin, yaman. II. adv.
şiddetle, çok sertlikle.
amator sm. (ca profesie) amatör;
(iubitor de…) hevesli,
meraklı, özenci.
amăgi I. vt. aldatmak, avutmak,
oyalamak, yatıştırmak, bastırmak.
679
II. vr. aldanmak, yanılmak,
yanılgıya düşmek.
amăgire sf. aldatış, aldatma,
avutma, aldatmaca.
amăgitor adj. aldatıcı, avutucu,
yanıltıcı.
amâna vt. tehir etmek, ertelemek.
amânare sf. tehir, tehir etme/
olma, erteleme.
amândoi, amândouă num. ikisi
de.
amănunt sn. ayrıntı, tafsilât,
teferruat // comerŃ cu ~ul
perakende satış.
amănunŃit I. adj. ayrıntılı,
tafsilâtlı, teferruatlı, II. adv.
ayrıntılı olarak, tafsilâtla,
teferruatla.
amărăciune sf. 1. (gust) acılık.
2. (supărare) dargınlık, keder,
dert; üzüntü.
amărî I. vt. 1. (a face amar)
acılaştırmak. 2. (a supăra)
kederlendirmek, keder
vermek, üzmek. II. vr. 1. (la
gust) acılanmak, acıllaşmak.
2. (fig.) kederlenmek; dargın
olmak; üzülmek.
amărât sm., adj. 1. (trist) kederli,
kederlenmiş, üzgün. 2. (sărac)
fakir, yoksul, zavallı.
amărui adj. acımsı, acımtırak.
ambala I. vt. 1. (a împacheta)
ambalaj etmek, paketlemek.
2. (motorul) gaza basmak,
gaz vermek, marşa basmak.
II. vr. 1. tam gazla çalışmak.
680
2. (fig.) hararetlenmek, kızışmak,
yüklenmek.
ambalaj sn. ambalaj, paket
yapma.
ambarcader sn. iskele, bindirme
iskelesi.
ambarcaŃiune sf. gemi, bot.
ambasadă sf. büyük elçilik, sefaret.
ambasador sm. büyük elçi, sefir.
ambianŃă sf. muhit, hava, çevre.
ambigen adj. (gram.) cinsliksiz,
yansız, ortak cins.
ambiguitate sf. anlam belirsizliği,
anlaşılmazlık.
ambiguu adj. bir kaş anlama
çekilebilen, anlamı belirsiz,
anlaşılmaz, kapalı.
ambii, ambele I. num. iki. II. pron.
ikisi de.
ambiŃie sf. 1. özeniş, tutku, ikbalperestlik,
hırs. 2. (încăpăŃânare) inat.
ambiŃios adj. 1. şöhret düşükünü,
ikbalperest, gözü yükseklerde.
2. (încăpăŃânat) inatçı. 3. (fig.)
özenişli.
ambrazură sf. mazgal deliği.
ambră sf. amber; akamber.
ambreiaj sn. (mec.) iltisak,
bağlanma düzeni, makinayı
motöre bağlama.
ambulant adj. seyyar, gezgin.
ambulanŃă sf. cankurtaran, hasta
arabası, ambülans.
ambulatoriu adj. gezgin, ayakta
tedaviyle ilgili.
ambuscadă sf. pusu, tuzak.
ameliora I. vt. düzeltmek, ıslah
etmek, iyileştirmek, daha iyi
ambalaj – amestecat
etmek. II. vr. iyileşmek, daha
iyi olmak.
ameliorare sf. iyileşme, daha iyi
olma, ıslah.
amenaja vt. yerleştirmek, tesis
etmek, düzenlemek, yoluna
koymak.
amenda vt. cezalandırmak; ceza
kesmek, para cezası kesmek/
vermek.
amendament sn. I. değişiklik
yapma, düzeltme. 2. tadil,
değiştirme, eksik ve yanlışlarını
giderme, düzeltme.
amendă sf. ceza, para cezası.
ameninŃa vt. tehdit etmek, korkutmak,
yıldırmak, göz dağı vermek,
diş göstermek.
ameninŃare sf. 1. tehdit, tehlike.
2. korkutmaca, korkutma, diş
gösterme, gözdağı.
ameninŃător I. adj. 1. tehdit edici,
tehditkâr, korkutucu. 2. (periculos)
tehlikeli. II. adv. tehditçe.
America sf. Amerika; Statele
Unite ale Americii Amerika
Birleşik Devletleri.
american sm., adj. Amerikalı,
Amerikan.
amerizare sf. denize inme.
amestec sn. 1. karışma, karıştırma,
harman etme. 2. (chim.) halita,
alaşım, karışım.
amesteca I. vt. karıştırmak, karmak,
harman yapmak. II. vr. karışmak,
birleşmek; harman olmak.
amestecare sf. v. amestec (1.)
amestecat adj. karışık, karma.
ameŃeală – amorŃi
ameŃeală sf. baş dönmesi;
baygınlık, bayılma; (fig.)
sarhoşluk.
ameŃi I. vt. 1. bayıltmak, baygınlık
uyandırmak. 2. (a ului) hayrete
düşürmek. 3. (a îmbăta)
sarhoşlandırmak. 4. sersemleştirmek,
serseme çevirmek. II. vi.
1. bayılmak, baygınlık duymak.
2. (a se îmbăta) sarhoşlaşmak,
sarhoş olmak. 3. serseme
dönmek, sersemlemek, sarhoşa
dönmek.
ameŃit adj. 1. baygın. 2. (uluit)
hayrete düşmüş. 3. (beat)
sarhoş. 4. sersem, sersemlemiş;
sarhoşa dönmüş.
amfibiu adj. amfibi, iki yaşayışlı;
(fig.) karalı-denizli.
amfiteatru sn. amfiteatr, anfi.
amfitrion sm. ev sahibi.
amforă sf. amfor, amfora.
amiabil adj. uzlaşmalı, barış
yaluyle, uzlaşmayle yapılan.
amiază sf. öğle; la ~ öğlede.
amic sm. ahbap, dost.
amical adj. I. dostluğa değgin,
dostlukla ilgili. II. adv.
dostça, ahbapça.
amidon sn. nişasta.
amigdală sf. boğaz bezi, bademcik.
amigdalită sf. bademcik hastalığı/
yangısı/iltihabı.
aminti I. vt. ansıtmak, andırmak,
anmak, adını anmak; söz
etmek, hatırlatmak, hatıra
getirmek. II. vr. hatırlamak,
ansımak, anımsamak.
681
amintire sf. 1. hatırlatma. 2. (suvenir)
hatıra, yadigâr; anı, anmalık.
amiral sm. amiral.
amiralitate sf. amirallik.
amnar sn. kav.
amnezie sf. (med.) bellek yitimi,
amnezi.
amniotic adj.în expr.: lichid ~
(anat.) amnios suyu.
amnistia vt. affetmek, bağışlamak,
genel bağışlama/af çıkarmak.
amnistie sf. umumi af, af,
bağıllama; genel af.
amoniac sn. amonyak.
amonte adv. în expr.: în ~
akıntıya karşı.
amor sn. aşk, sevda // ~ propriu
izzetinefis, öz saygısı, onur.
amoral adj. ahlaka uygun
olmayan, ahlaksız, töredışı,
ahlak dışı.
amorf adj. şekilsiz, biçimsiz.
amortisment sn. 1. azaltma,
yatıştırma. 2. (fin.) amortisman,
ödenme. 3. sönümleme.
amortiza vt. 1. (un şoc) zayıflatmak,
amorti etmek. 2. (o datorie)
ödemek. 3. (fonduri fixe) itfa
etmek. 4. (fiz.) sönümlemek.
5. verdiği parayı çıkarmak.
amortizare sf. 1. zayıflatma,
amorti. 2. (fin.) itfa.
amortizor sn. amorti eden cihaz,
amortisör.
amorŃeală sf. uyuşma, uyuşukluk.
amorŃi I. vi. 1. uyuşmak. 2. (fig.)
takatsız kalmak. II. vt.
yatıştırmak, teskin etmek.
682
amorŃit adj. uyuşuk.
amovibil adj. göreviden çıkarılabilir.
amovibilitate sf. işinden/görevinden
çıkarılabilme.
ampenaj sn. uçağın kuyruğu.
amper sm. amper.
ampermetru sn. ampermetre,
amperölçer.
amplasa vt. yerleştirmek, tesis
etmek, koymak.
amplasament sn. yer, mevki; arsa.
amplifica I. vt. 1. (a intensifica)
şiddetlendirmek, kuvvetlendirmek.
2. (a dezvolta) geliştirmek.
3. (a spori) arttırmak. II. vr.
1. şiddetlenmek. 2. (a se
dezvolta) gelişmek, büyümek;
genişlemek.
amplificator sn. (tehn.) yükselteç,
amplifikatör.
amploare sf. büyüklük, genişlik;
gürlük.
amplu adj. geniş, büyük, vasi, gür.
amprentă sf. 1. parmak izi. 2. (fig.)
damga, derin etki/tesir, iz.
amputa vt. ampütasyon ameliyatı
yarmak, kesmek.
amputare sf. ampütasyon, kesilme,
kesme.
amuletă sf. muska.
amurg sn. alaca karanlık, karanlık.
amuŃi vi. susmak, dilsiz olmak,
artık ses çıkarmamak.
amuza I. vt. eğlendirmek, güldürmek,
neşelendirmek. II. vr. eğlenmek,
neşelenmek.
amuzament sn. eğlence, eğlenme.
amuzant adj. eğlenceli, eğlendirici.
amorŃit – analiz/ă
amvon s. kürsü, vaiz kürsüsü.
an sm. yıl, sene; ~ financiar mali
yıl; ~ şcolar öğretim yılı; ~
bisect artık yıl; ~ul naşterii
doğum yılı; Anul nou Yeni
yıl; ~ul trecut geçen yıl;
acum un ~ bir yıl önce; peste
un ~ bir yıl sonra; de ~i de
zile yıllardan beri; la ~ul
gelecek sene; din ~ în ~
yıldan yıla, seneden seneye; ~
de ~ her yıl; câŃi ~i ai? kaç
yaşındasın?; La mulŃi ~i!
Nice yıllara!
anacronic adj. tarihe aykırı, çağa
uymaz.
anacronism sn. çağa uymazlık;
tarih bakımından terslik.
anagramă sf. evirmece; çevrik
sözcük.
anal adj. anusa değgin.
anale sf. pl. vakayıname, vukuatı
sene sırasıyla kaydeden tarih
kitabı, kronik.
analfabet sm., adj. okuyup
yazmak bilmeyen; (fig.) cahil.
analfabetism sn. okuyup yazmak
bilmezlik, okumaz-yazmazlık, (fig.)
cahillik.
analgezic adj. ağrıkesici, analjezik.
analgezie sf. ağrıkesimi, analjezi.
analist sm. çözümleyici, analist.
analitic adj. çözümsel, analitik.
analiza vt. 1. tahlil etmek, incelemek.
2. (a cerceta) araştırmak,
tetkik etmek; bakmak.
analiz/ă sf. 1. tahlil; analiz.
2. (cercetare) inceleme, tetkik //
analog – angrosist
~ a sângelui kan analizi/
tahlili.
analog adj. 1. analog, benzer.
2. andırır, andıran, 3. (gram.)
örneksemeli, örneksemeye
dayanan.
analogie sf. analoji, örnekseme,
andırışma // prin ~ örnekseme
yolu ile.
ananas sm. (bot.) ananas.
ananghie sf. güç durum, engel,
güçlük; sıkıntı.
anapoda adv. gelişigüzel, rasgele.
anarhic adj. anarşik, kargaşalı;
başsız, düzensiz.
anarhie sf. anarşi, başsızlık;
kargaşalık; düzensizlik.
anarhist sm. anarşist, başsız.
anason sm. anason.
anatemă sf. aforoz; (fig.)saldırı,
büyük eleştiri.
anatemiza vt. aforoz etmek (şi (fig.)).
anatomic adj. anatomik, teşrihi.
anatomie sf. anatomi, teşrih ilmi,
teşrih.
ancestral adj. atalardan kalma.
ancheta vt. tetkik etmek, tahkik
etmek; anket yapmak, soruşturma
yapmak.
anchetator sm. tetikçi, anketçi;
soruşturma yürüten.
anchetă sf. tetkik, tahkik, anket,
soruşturma.
anchiloza vi. kaynaşmak, uyuşmak,
(bir örgen) tutulmak.
anchilozare sf. eklem kaynaşması,
bir örgenin uyuşması/tutulması.
ancora vi. demir atmak.
683
ancoră sf. demir, çapa.
andante sn., adv. (muz.) andante.
andantino sn., adv. andantino.
andezit sn. (geol.) andezit.
andivă sf. (bot.) bir tür hindiba.
andosa vt. ciro etmek.
andrea sf. tığ, mil.
anecdotă sf. anekdot, nükteli fıkra.
anemia vr. kansızlaşmak.
anemie sf. kansızlık, anemi.
anestezie sf. anestezi.
anevoie adv. yavaşça, yavaş, zorca.
anexa vt. 1. katmak, eklemek,
ulamak. 2. (teritorii) iltihak
etmek, ilhak etmek.
anexare sf. 1. katma, ekleme,
ilâve. 2. (de teritorii) ilhak,
iltihak.
anexă sf. ek ilâve, eklenti.
angaja I. vt. angaje etmek, işe
almak. II. vr. 1. angaje olmak.
2. (la o lucrare) üstenmek,
başlamak, girmek.
angajament sn. üstenme, taahhüt,
mükellefiyet; taahhütname.
anghinare sf. (bot.) enginar.
Anglia sf. Đngiltere.
Angola sf. Angola.
angolez sm., adj. Angolalı.
angrena I. vt. bağlamak, iliştirmek,
(iki dişli çarkı) birbirine
geçirmek. II. vr. bağlanmak,
ilişmek.
angrenaj sn. 1. bağlama/bağlanma,
iltisak. 2. (fig.) çark, olaylar
zinciri.
angro adv. toptan olarak, toptan.
angrosist sm. toptancı.
684
anihila vt. 1. sekteye uğratmak,
bertaraf etmek. 2. (a distruge)
yoketmek, tahrip etmek.
anihilare sf. 1. sekte, bertaraf. 2.
(distrugere) yoketme, yokedilme,
tahrip, ortadan kaldırma.
anima I. vt. canlandırmak,
yüreklendirmek, teşvik etmek.
II. vr. canlanmak, yüreklenmek.
animal I. sn. 1. hayvan. 2. (fig.)
(brută) hayvan gibi adam, kaba
adam. II. adj. hayvan gibi, hayvan.
animat adj. 1. canlı, kıpırdak. 2. (d.
străzi, pieŃe etc.) işlek, hareketli.
animator sm., adj. canlandırıcı,
canlandıran, yüreklendiren.
animaŃie sf. canlandırma, yüreklendirme,
çoşkunluk.
animozitate sf. düşmanlık, hasımlık,
hınç, öfke, diş bileme.
aniversa vt. ...yıl dönümünü kutlamak.
aniversare sf. yıl dönümü.
anomalie sf. sapalık, düzgüsüzlük,
gayri tabiilik, doğru olmama;
(neregulă) yanlışlık.
anonim sm., adj. adsız, isimsiz,
imzasız; (econ.) anonim.
anonimat sn. adsızlık, isimsizlik,
imzasızlık, ad koymama, ad
bildirmeme.
anonimă sf. imzasız/adsız mektup.
anormal adj. tabiî olmayan,
gayritabiî, anormal.
anost adj. can sıkıcı, sıkıcı, usandırıcı.
anotimp sn. mevsim, yılçağ.
ansamblu sm. asamble, bütünlük,
toplu/genel bakış; vedere de ~
genel görünüş/görüntü.
anihila – antidot
antagonic adj. zıt, aykırı, uyuşmaz,
karşıt.
antagonism sn. zıddiyet, zıt
olma; (contradicŃie) tezat.
antagonist adj. birbirine zıt/karşı,
aykırı, çelişik, karşıt.
antebelic adj. harpten evvelki/
önceki.
antebraŃ sn. önkol, sait.
antecedent sn. geçmişte misal,
örnek olacak bir hadise; ~e
penale geçmişteki cezai haller.
antedata vt. eski tarih atmak.
antenă sf. anten.
anteproiect sn. ön tasarı.
anterior adj. 1. (ca timp) evvelki,
önceki. 2. (ca loc) ön, öndeki.
antet sn. istampa, damga, başlık.
antevorbitor sm. önce söz alan.
antiaerian adj. hava hücümlarına
karşı, uçaksavar.
antibiotic adj., sn. antibiyotik.
antic adj. pek eski, kadim.
anticar sm. antikacı, eskici.
anticariat sn. antika mağazası,
eskicilik.
antichitate sf. 1. eskilik. 2. eski
zamanlar, ilkçağ insanlar. 3. ilkçağ.
anticipa vt., vi. önceden haber
vermek, önceden görmek, öngörmek.
anticipare sf. önceden görüş/
kestirme, öngörme.
anticipat adj., adv. önceden
yapılan.
anticipaŃie sf. v. anticipare.
antiderapant adj. patinaja karşı.
antidot sn. 1. panzehir, ağı kıran.
2. (fig.) çare, tedbir.
antifascist – aortă
antifascist sm., adj. faşizme karşı,
antifaşist.
antifon sn. (rel.) mezamir, makamla
okunan Zebur sureleri.
antigel sn. donmayı önleyici madde.
antihrist sm. 1. Deccal. 2. (fig.)
dinsiz imansız.
antiimperialist adj. antiemperyalist,
emperyalizme karşı.
antilopă sf. antilop, karaca.
antimoniu sn. (chim.) antimon.
antinomie sf. (filoz.) çatışkı, karşıtlık.
antipatic adj. antipatic, sevimsiz.
antipatie sf. antipati, nefret.
antipod sm. 1. çok uzaklara/
uzaklarda, semtikadem. 2. (fig.)
bir şeyin tamamiyle aksi, zıddiyet.
antirabic adj. kuduza karşı
antirăzboinic adj. harbe karşı.
antisemit sm., adj. antisemit,
müsevi aleyhtarı.
antisemitism sn. antisemitizm,
müsevi düşmanlığı.
antistatal adj. devlete karşı,
devlet düşmanı.
antitanc adj. tanka karşı, tanksavar.
antiteză sf. antitez, zıddiyet,
tersine olma.
antitoxină sf. toksin kıran.
antologie sf. antoloji.
antonim sn. karşıt anlamlı.
antracit sn. antrasit.
antrena I. vt. 1. (sport) antrenman
yaptırmak, idman ettirmek. 2. (a
atrage) çekmek, celbetmek. 3. (mec.)
işletmek. 4. (fig.) alıştırmak. II. vr.
1. (sport) antrenman yapmak, idman
etmek. 2. (fig.) alışmak; katılmak.
685
antract sn. antrakt, perde arası.
antrenament sn. antrenman, idman.
antrenor sm. antrenör.
antrepozit sn. ambar, antrepo.
antrepenor sm. 1. üstenci, müteahhi.
2. girişimci, müteşebbis.
antreu sn. antre, dış oda, sofa.
antricot sn. pirzola, antrkot.
anturaj sn. muhit, çevre; bir
kimsenin düşüp kalktığı kimseler/
eşi dostu.
anual I. adj. her seneki, yıllık.
II. adv. yılda bir.
anuar sn. yıllık, yıllık dergi,
rehber.
anula vt. iptal etmek, kaldırmak,
feshetmek, yürürlükten kaldırmak,
geçersiz kılmak.
anulare sf. iptal, kaldırma, fesih,
geçersiz kılma.
anume adv. 1. sırf, yalnız, tek.
2. bile bile, bile isteye, kasten.
3. özellikle, hele, muayyen.
anumit adj. belirli, belli, muayyen.
anunŃ sn. ilan, bildiri; (comunicat)
tebliğ.
anunŃa I. vt. bildirmek, haber
vermek, haberdar etmek. II.
vr. görünmek, …olarak görünmek.
anus sn. anus, şerç, makat.
anvelopă sf. lastik.
anvergură sf. genişlik, büyüklük,
çap; kapsam.
anxietate sf. 1. kaygı, korku.
2. yürek darlığı, sıkıntı.
aoleu interj. ah !, vay !, a !
aorist sn. (gram.) geniş zaman.
aortă sf. aort.
686
apanaj sn. birine özgü olan şey,
vergi.
aparat sn. 1. (tehn.) aygıt, cihaz;
(mecanism) alet, makina.
2. (sistem) sistem. 3. (servicii)
personel.
aparatură sf. alat ve edevat,
cihaz.
aparent I. adj. zahiri, hayali. II. adv.
zahiri surette, görünüşte.
aparenŃă sf. görünüş; görünüm;
în ~ görünürde; a se lua
după ~e görünüşe aldanmak/
kapılmak; a salva ~le görünüşü
kurtarmak.
apariŃie sf. 1. belirme, gözükme,
zuhur. 2. (publicare) çıkma,
çıkış, basılma.
apartament sn. daire.
apartenenŃă sf. dahil olma,
mensubiyet, ilişkinlik; iyelik.
aparŃine vi. ait/mensup olmak.
apatic adj. hissiz, gevşek; kayıtsız.
apatie sf. hissizlik, gevşeklik,
kayıtsızlık.
apă sf. su; ~ gazoasă gazos su; ~
minerală maden suyu // ~ vie
abıhayat, bengisu.
apăra I. vt. 1. müdafaa etmek,
korumak. 2. (a păstra) muhafaza
etmek; sağlamak. II. vr. korunmak,
savunmak.
apărare sf. 1. müdafaa, muhafaza,
koruma. 2. (mil.) savunma.
apărător sm. savunucu, müdafi,
koruyucu; kayırıcı.
apărea vi. 1. baş göstermek,
hasıl olmak, belirmek. 2. (d.
apanaj – aplica
publicaŃii) çıkmak, basılmak,
yayımlanmak, neşredilmek.
apăsa vt., vi. 1. basmak; sıkmak.
2. (fig.) (a înăbuşi) boğmak.
3. (fig.) (a accentua) kaydetmek.
apăsare sf. 1. basma, sıkma. 2. (fig.)
sıkıntı; yük.
apăsător adj. 1. basıcı, ezici,
sıkıcı. 2. (fig.) boğucu; sıkıntılı.
apeduct sn. su kemeri/yolu.
apel sn. 1. (strigare) çağrı, çağırış,
çağırma, çağırı. 2. (rugăminte)
müracaat.
apela vi. müracaat etmek/yapmak,
baş vurmak, çağırmak, adını
ünlemek.
apendice sn. 1. ilâve, ek, eklenti.
2. (med.) apandis, kör barsak.
apendicită sf. apandisit.
aperitiv sn. aperitif.
apetisant adj. 1. iştah açıcı/
uyandırıcı. 2. (fig.) arzuyu tahrik
eden.
apetit sn. 1. iştah. 2. istek, heves.
apicol adj. arıcılığa değgin.
apicultor sm. arıcı.
apicultură sf. arıcılık.
aplauda vt., vi. alkışlamak.
aplauze sf. pl. alkışlamalar, el çarpmaları.
apleca I. vt. sarkıtmak. II. vr.
1. eğilmek, sarkmak. 2. (a se
supune) baş eğmek/iğmek.
3. (a i se face greaŃă) midesi
bulanmak.
aplecare sf. sarkma, eğilme, sarkıtma,
iğme/eğme.
aplica vt. 1. (a întrebuinŃa) tatbik
etmek, kullanmak. 2. (a pune)
aplicaŃie – aprofunda
koymak, katmak. 3. (jur.) icra
etmek.
aplicaŃie sf. 1. uygulama, tatbik;
kullanış. 2. (fig.) istidat,
anıklık. 3. (aplicaŃii) tatbikat.
aplică sf. (el.) takıt, duvar
şamdanı, aplik.
aplomb sn. kendine güvenme,
cüret, güven.
apogeu sn. 1. (astr.) yeröte, evç.
2. (fig.) en yüksek mertebe,
son derece, en yüksek aşama,
doruk.
apoi adv. sonra, bundan sonra.
apolitic sm., adj. apolitik, siyasete
alakasız.
apolitism sn. apolitizm, siyasete
alakasızlık.
apologet sm. müdafi, savunucu.
apologie sf. müdafa, savunma.
apometru sn. su sayacı.
apoplexie sf. apopleksi, sekte.
aport sn. pay, katkı; yardım.
aposteriori adv. sonsal, sonsal
olarak, aposteriori.
apostilă sf. haşiye, yan not, çıkma.
apostol sm. (rel.) havari.
apostolat sn. havarilik.
apostrof sn. apostrof.
apostrofa vt. azarlamak, haşlamak,
paylamak.
apoteoză sf. 1. tanrılaştırma,
ululaştırma. 2. kutsama, büyük
saygı gösterme. 3. yengi, utku,
büyük başarı.
apoziŃie sf. (gram.) koşuntu, san.
aprecia vt. 1. kıymet takdir
etmek, kıymet/paha biçmek,
687
değer biçmek. 2. (a conchide)
demek, söylemek. 3. tahmin
etmek, oranlamak.
apreciat adj. 1. kıymet takdir
edilmiş olan, takdir edilmiş.
2. tahmini, tahmine/oranlamaya
göre.
apreciere sf. 1. takdir etme,
kıymet takdir etme, kıymet/
değer biçme. 2. (considerare)
hüküm.
apret sn. kola.
apreta vt. kolalamak.
apretat adj. kolalı.
aprig I. adj. sert, şiddetli, amansız.
II. sertçe, şiddetle, amansızca.
april(ie) sm. nisan; în luna ~
nisan ayında.
aprinde I. vt. 1. yakmak, tutuşturmak,
çakmak. 2. (fig.) alevlendirmek,
heyecana getirmek. II. vr.
1. yanmak. 2. (fig.) alevlenmek,
heyecanlı olmak, heyecanlanmak.
aprindere sf. 1. yakma, çakma.
2. (fig.)alevlenme, heyecan.
aprins adj. 1. yakılmış, tutuşmuş,
yanık. 2. (fig.) coşkun.
aprinzător sn. 1. (mil.) çakmak
demiri. 2. (pentru bucătărie)
ocak çakmağı.
apriori adv. apriori, önsel olarak
aproape adv. yakın, yakında.
aproba I. vt. onamak, tasvip/
tasdik etmek. II. vr. onanmak,
tasvip edilmek/olunmak.
aprobare sf. onay, tasvip, tasdik.
aprofunda vt. derinleştirmek,
…künhüne varmak.
688
aprofundare sf. derinleştirme,
…künhüne varma.
apropia I. vt. yaklaştırmak,
yakınlaştırmak. II. vr. yaklaşmak,
yakınına varmak.
apropiat adj. yakın.
apropiere sf. 1. yakınlık. 2. (vecinătate)
komşuluk.
apropo adv. ha!, efendim!, iyi ki
hatırladım!, unutuyordum!.
aproviziona I. vt. tedarik/temin
etmek, azık/gereç sağlamak.
II. vr. gereksinimini sağlamak.
aprovizionare sf. 1. tedarik ve
teslim etme, tedarik. 2. (mil.)
iaşe, levazım.
aproximativ I. adj. yaklaşık,
takribi, tahmini. II. adv. takriben,
tahminen, aşağı yukarı.
aproximaŃie sf. yaklaşıklık, tahmin.
apt adj. muktedir, muktedir olan,
…kabiliyetinde bulunan,
yetenekli, anık; elverişli.
aptitudine sf. anıklık, istidat;
(înclinaŃie) meyil, eğilim.
apuca I. vt. 1. tutmak, yakalamak,
kapmak. 2. (a lua) almak. II. vr.
1. tutulmak. 2. (a începe) başlamak.
apucat sm. adj. 1. tutulmuş,
yakalanmış. 2. (nebun) deli.
apune vi. 1. batmak. 2. (fig.) düşmek,
ölmek, sönmek, yok olmak.
apus I. sn. 1. (Occident) Batı.
2. (asfinŃit) batma, batış. 3. (fig.)
düşme; sukut. II. adj. 1. batmış
olan. 2. (fig.) düşmüş, sönmüş,
yok olmuş.
ara vt. çift sürmek, sürmek.
aprofundare – arăta
arab sm., adj. arap.
Arabia sf. Arabistan.
araba sf. arapça, arap dili.
arabil adj. ekilebilir, sürülebilir,
işlenmeye elverişli.
arac sm. kazık.
aragaz sn. gaz ocağı.
arahidă sf. yer fıstığı, araşit.
aramă sf. bakır.
aranja I. vt. 1. (a orândui) sıraya/
düzene koymak. 2. (fig.)
kötülük yapmak. II. vr. 1. (ca
Ńinută) bezenmek, süslenmek.
2. (a-şi face un rost) yetişmek.
aranjament sn. 1. düzenleme,
uydurma. 2. çözme, yoluna
koyma. 3. tertipleme, sıraya/
düzene koyma, özenli bir
biçim verme.
aranjare sf. 1. (punere în ordine)
sıraya/düzene koyma. 2. (a
Ńinutei) çekidüzen.
aranjat adj. 1. düzenli, tertipli;
(d. oameni) şık, yakışıklı. 2.
(căpătuit) kolayca varlıklaşma.
arap sm. 1. negru. 2. arab, maur.
arar(eori) adv. bazen, bazı defa,
arasıra.
arat I. sn. çift sürme. II. adj.
(çift) sürülmüş.
arăbeşte sf., adv. arapça.
arămi vt. bakır kaplamak.
arămire sf. bakır kaplama.
arămiu adj. bakır renginde
bulunan, bakır renginde.
arăta I. vt. 1. (a expune) göstermek,
teşhir etmek. 2. (a indica) delalet/
işaret etmek. 3. (a dovedi)
arătare – argument
tanıtlamak, ispat etmek. 4. (a
dezvălui) açığa vurmak. 5. (a
explica) izah etmek, açıklamak.
II. vr. görünmek, gözükmek.
III. vi. …gibi gelmek, …gibi
olmak.
arătare sf. (nălucă) hortlak, hayal,
hayalet.
arătător sn. 1. (indicator) gösterge,
müşir. 2. (deget) şehadet parmağı.
arătos adj. (de fiinŃe) gösterişli,
yakışıklı, şık. 2. (d. lucruri)
büyük, güzel.
arbitra vt. hakemlik etmek, (bir
maçı) yönetmek.
arbitrar adj. ihtiyari, keyfi, kendi
arzusuna göre, keyfe bağlı.
arbitru sm. 1. (sport) hakem.
2. (jur.) yargıcı.
arbora vt. 1. bayrak tutmak/
çekmek. 2. (fig.)…görünmek,
…tavrında bulunmak.
arbore sm. 1. ağaç. 2. (genealogic)
şecere, kol, soy kütüğü/ağacı.
arboricultură sf. ağaç yetiştiriciliği,
ağaççılık.
arbust sm. çalı.
arc sn. 1. (mat., tehn., sport) yay.
2. kemer, kavis, eğmeç // ~ul
de triumf zafer takı.
arcadă sf. 1. (arh.) kemer, tonoz.
2. (anat.) kemer.
arcaş sm. okçu.
arcă sf. gemi, Nuh’un gemisi.
arctic adj. Kuzey, -(s)i Kezey ile
ilgili.
arcui I. vt. yay gibi eğmek,
eğmek, eğmeçlemek. II. vr.
689
yay gibi eğilmek, eğilmek,
eğmeçlenmek.
arcuit adj. yay şeklinde, kavis
şeklinde, kavisli, yay gibi
eğilmiş.
arde I. vt. yakmak, ateşe vermek,
tutşturmak. II. vi. yanmak.
Ardeal sn. Erdel.
ardei sm. biber.
ardelean sm. Erdelli.
ardere sf. yanma, yakma.
ardoare sf. büyük istek/arzu,
hararet, gayret, heves.
arenă sf. arena, saha, meydan.
2. (fig.) çap, saha.
arenda vt. icara vermek, icar/
isticar etmek.
arendaş sm. icara veren, icarcı.
arendă sf. icar, isticar.
arest sn. 1. (reŃinere) tutuklama.
2. (locul) nezarethane.
aresta vt. tutuklamak, tevkif etmek.
arestare sf. tevkif, tutuklama.
arestat sm., adj. tutuklu, mahpus,
mevkuf.
argăsi vt. sepilemek, sepi yapmak;
dibağat etmek.
argilă sf. balçık, lüleci çamuru,
kil.
argint sn. gümüş.
argintat sdj. gümüşlü.
argintărie sf. gümüş takımları,
gümüşten kapkacak.
argintiu adj. 1. gümüş renginde.
2. (fig.) berrak, billûr.
argo sn. argo.
argon sn. (chim.) argon.
argument sn. kanıt, delil, argüman.
690
argumenta vt. tanıtlamak, kanıtlarla
tanıtlamak, deliller göstermek.
argumentare sf. tanıtlama, deliller
gösterme, tevsik.
arhaic adj. eskimiş, eski tarzda.
arhaism sn. eski tarzda üslüp,
eskimiş tabir/söz.
arhangel sm. (rel.) başmelek.
arheolog sm. arkeolog, arkeoloji
uzmanı.
arheologic adj. arkeolojik.
arheologie sf. arkeoloji.
arhetip sn. ilk örnek, ana örnek.
arhicunoscut adj. herkesçe tanınan,
çok iyi tanınan, herkesçe malüm.
arhiepiscop sm. başpiskopos.
arhiepiscopat sn. başpiskopoluk.
arhimandrit sm. manastır başrahibi.
arhipelag sn. takımada, adalar
grubu, arşipel.
arhiplin adj. hınca hınç dolu,
çok dolu, dopdolu.
arhitect sm. mimar.
arhitectură sf. mimarlık.
arhivar sm. arşivci, belgelik
memuru, evrak haznesi muhafızı,
evrak hazinesinde memur.
arhivă sf. evrak hazinesi/
mahzeni, arşiv.
arhivistică sf. arşivcilik.
arici sm. kirpi.
arid adj. 1. (uscat) kuru, rutubetsiz;
(sterp) kurak. 2. (fig.) tutarsız.
ariditate sf. (uscăciune) kuruluk,
rutubetsizlik; (sterilitate) kuraklık.
arie¹ sf. 1.harman, harmanyeri.
2. (geom.) yüzey ölçümü.
arie² sf. (muz.) arya.
argumenta – armonios
arierate sf. pl. (fin.) alacak kalıntısı.
ariergardă sf. (mil.) artçı.
arin sm. (bot.) kızılağaç.
aripă sf. 1. kanat. 2. (flanc)
cenah. 3. (protecŃie) himaye,
kayırma. 4. (fig.) heyecan, coşkunluk.
aristocrat sm. asilzade, aristokrat.
aristocratic adj. aristokratik, aristokrat,
-(s)i.
aristocraŃie sf. aristokrasi, aristokratlık.
aritmetic sdj. aritmetik, aritmetiksel.
aritmetică sf. aritmetik.
arma vt. 1. (d. arme de foc)
doldurmak, içine mermi sürmek.
2. (constr.) demir iskeletli
yapmak.
armament sn. silahlar.
armat adj. 1. silahlı, silahlanmış.
2. (constr.) betonarmeli, betonlu.
armată sf. 1. ordu. 2. (militărie)
askerlik.
armator sm. gemi sahibi, armatör.
arm/ă sf. 1. silah. 2. (puşcă)
tüfek // ~albă kesen silah; a
depune ~ele silahları teslim etmek.
armăsar sm. aygır.
armean I. sm. Ermeni. II. adj.
Ermeni -(s)i.
armeană sf., adv. Ermenice.
Armenia sf. Ermenistan.
armistiŃiu sn. mütareke., bırakışma.
armonie sf. 1. armoni. 2. (concordanŃă)
ahenk, uygunluk, uyum; ~
vocalică (gram.) ünlü uyumu;
~ consonantică (gram.) ünsüz
uyumu.
armonios adj. ahenkli, ahenktar,
uyumlu.
armură – asamblare
armură sf. zırh, zırh takımı.
aroga vt. kabullenmek, kendine
(haksız olarak) mal etmek.
arogant adj. kibirli, burnu büyük,
çalımlı, tepeden bakan, kendini
bir şey sanan.
aroganŃă sf. kibir, çalım, taazzum,
kurum.
aromat adj. güzel/nefis kokulu,
ıtırlı.
aromă sf. güzel koku, ıtır.
arpacaş sn. bulgur.
ars adj. 1. yanık, yanmış. 2. (fig.)
(ofilit) soluk.
arsenal sn. silah deposu, silah ve
mühimmat deposu, cephane.
arsenic sn. arsenik.
arşie sn. aşık, şık kemiği.
arşin sn. arşin (68 cm.).
arşiŃă sf. sıcaklık, boğucu
sıcaklık.
artă sf. 1. sanat. 2. (îndemânare)
ustalık, maharet/meharet //
artele plastice resim sanatları.
arteră sf. 1. (anat.) arter, atar
damar, şiryan. 2. (drum) yol,
arter.
arterioscleroză sf. (med) arterioskleroza,
damar sertliği.
artezian adj. în expr.: fântână
arteziană artezyen kuyusu.
articol sn. 1. (de ziar) makale,
yazı. 2. (jur.) madde.
articula I. vt. 1. eklemlemek. 2.
boğumlamak, heceleri belirterek
söylemek. II. vr. 1. eklemlenmek,
ilintili/ilişkili olmak. 2. boğumlanmak,
heceleri belirterek söylenmek.
691
articulaŃie sf. (anat.) boğum.
artificial adj. 1. yapay, suni,
gayritabii. 2. (prefăcut) sahte,
yapma, takma.
artificier sm. fişekçi.
artifici/u sn. 1. şenlik fişeği.
2. (mijloc) düzen, hile // foc
de ~i alev oyunları.
artilerie sf. topçu sınıfı, topçu,
topçuluk.
artilerist sm. topçu/top eri.
artist sm. artist, sanatkâr.
artistic I. adj. artistik, artist -(s)i.
II. adv. sanatkârane.
artizan sm. zanaatçı, yaratıcı,
kurucu.
arŃag sn. hırçınlık, huysuzluk.
arŃar sm. akçaağaç.
arŃăgos adj. hırçın, huysuz.
arunca I. vt. 1. atmak, fırlatmak.
2. (a îndepărta) defetmek.
II. vr. atılmak.
aruncare sf. atma, atış, fırlatma.
aruncător sm. 1. (mil.) havan.
2. (sport) atıcı.
arvună sf. öndelik, avans.
arzător I. adj. 1. çok sıcak, yakıcı,
yakar, kızgın. 2. şiddetli, zorlu.
3. (fig.)güçlü, diri, canlı. II. sn.
(tehn.) üfleç, hamlaç.
as sm. 1. (carte de joc) as, birli,
bey. 2. (fig.) usta, as.
asalt sn. hücum, saldırış, saldırı.
asalta vt. 1. hücum etmek, saldırmak.
2. (fig.) boğmak, yağdırmak.
asambla vt. takıp ekleştirmek.
asamblare sf. takılıp ekleşme/
ekleştirme.
692
asana vt. akaçlamak.
asanare sf. akaçlama.
asasin sm. katil, kıyacı, cani.
asasina vt. öldürmek, katletmek,
cana kıymak.
asasinare sf. asasinat sn. öldürme/
öldürülme, katletme, katledilme;
cinayet.
ascarid sf. (zool.) bağırsak solucanı.
ascendent sn. etki, tesir, sözügeçerlik,
nüfuz.
ascensiune sf. 1. çıkma, çıkış.
2. (fig.) yükselme.
ascensor sn. asansör.
ascet sm. çileci, çileye çekilen,
dünya nimetlerinden el etek
çeken.
ascetism sn. çilecilik.
asculta vt. 1. dinlemek. 2. (a examina)
seslemek.
ascultare sf. 1. dinleme. 2. (examinare)
sesleme.
ascunde I. vt. 1. saklamak, gizlemek.
2. (a muşamaliza) örtbas
etmek. II. saklanmak, sığınmak.
2. ( a se muşamaliza) örtbas
edilmek.
ascuns adj. 1. saklı, gizli. 2.
(muşamalizat) örtbas edilmiş.
3. (de oameni) tutuk.
ascunzătoare sf. sığınak.
ascuŃi I. vt. bilemek, torna etmek.
II. vr. sertleşmek, çevikleşmek.
ascuŃime sf. 1. keskinlik. 2. (fig.)
keskin görüş, kavrayış, öngörü.
ascuŃire sf. bileme, torna.
ascuŃit adj. 1. bilenmiş, keskin.
2. (dârz) çetin, amansız.
asana – asiduitate
aseară adv. dün akşam.
asedia vt. muhasara etmek,
kuşatmak.
asediu sn. muhasara, kuşatma //
stare de ~ sıkı yönetim.
aselenizare sf. aya konma/inme.
asemăna I. vt. 1. benzetmek.
2. (a confrunta) karşılaştırmak,
yüzleştirmek. 3. (a compara)
mukayese etmek, kıyaslamak.
II. vr. benzemek.
asemănare sf. benzeme, benzeyiş.
asemănător sf. benzer.
asemenea I. adj. aynı, benzeyen.
II. adv. aynen, hep böyle // de
~ aynen; asemenea! size de!
asemui vt. v. asemăna.
asentiment sn. onama, rıza,
muvafakat; a-şi da ~ul rızasını/
onayını vermek.
aserŃiune sf. sav, iddia.
aservi vt. köle gibi kullanmak,
kul etmek; denetim altına
almak, boyunduruk altına
almak (girmek).
asfalt sn. asfalt.
asfalta vt. asfalt ile döşmek,
asfaltlamak.
asfaltat adj. asfalt ile döşenmiş,
asfaltlı.
asfinŃi vi. 1. batmak. 2. (fig.)
düşmek, sukut etmek.
asfixia I. vt. boğmak. II. vr.
boğulmak.
Asia sf. Asya.
asiatic sm., adj. Asyalı.
asiduitate sf. 1. titizlik, özen. 2.
devamlık, devam etme.
asiduu – astupa
asiduu adj. 1. direşken, sebatlı,
titiz, özenli, düzenli. 2. devamlı,
hep devam eden.
asigura I. vt. 1. (a pregăti)
sağlamak, temin etmek. 2. (fin.)
sigorta etmek/ettirmek, sigortya
koymak. II. vr. emin olmak.
asigurare sf. 1. (siguranŃă) emin
olma. 2. (fin.) sigorta. 3. (garanŃie)
garanti.
asigurat sn., adj. sigortalı.
asimila vt. 1. benimsemek,
özümlemek. 2. (fiziol.) hazmetmek,
sindirmek. 3. (gram.) benzetmek.
asimilare sf. 1. benimseme;
temsil. 2. (fiziol.) hazmetme,
sindirme. 3. (gram.) benzeşme.
asin sm. eşek, merkep.
asista I. vt. yardım etmek, asiste
etmek. II. vi. 1. hazır bulunmak.
2. (a participa) katılmak,
iştirak etmek, taraf almak.
asistent sm., adj. asistan.
asistenŃă sf. 1. asistanlık, yardım
etme, destek. 2. (prezenŃă)
hazır bulunanlar, iştirak edenler,
katılanlar.
asmuŃi vt. salmak, üzerine yürütmek.
asocia I. vt. birleştirmek, toplamak.
II. vr. birleşmek, aynı yerde
toplanmak.
asociat sm. ortak.
asociaŃie sf. 1. birlik, kurum,
ortaklık. 2. (psih.) teselsül.
asorta I. vt. seçmek, tertiplemek.
II. vr. yakışmak, uymak.
asortare sf. seçme, tertiplenme.
asortat adj. yakışık, uygun, asorte.
693
asortiment sn. çeşit, takım.
aspect sn. 1. (stare) hal, durum.
2. (înfăŃişare) yüz, surat. 3. (ca
îmbrăcăminte) kılık. 4. (formă)
biçim, şekil. 5. (peisaj) manzara,
görünüş.
aspectuos adj. gösterişli,
yakışıklı.
aspira I. vt. sormak, emmek, içine
çekmek, soğurmak. II. vi. (fig.)
imrenmek, istemek, can atmak.
aspirator sn. elektrik süpürgesi,
aspiratör.
aspri I. vt. sertleştirmek. II. vr.
sertleşmek, sert olmak.
asprime sf. 1. sertlik, katılık. 2. (fig.)
sertlik.
aspru adj. 1. katı, sıkı. 2. (fig.)
sert.
astăzi adv. 1. bugün. 2. (acum)
şimdi // în ziua de ~ bugün;
de ~ 1) (actual) bügünkü, 2) (cu
începere de astăzi) şimdiden
itibaren.
astenic adj. astenik.
astenie sf. asteni, vücut güçsüzlüğü.
astfel adv. öyle, böyle, böylece //
~ de … böyle….
astmă sf. nefes darlığı, astım.
astrahan sn. astragan.
astringent adj. buruk, kekre.
astrolog sm. astrolog, müneccim.
astrologie sf. astroloji.
astronaut sm. astronot.
astronom sm. astronom, heyet alimi.
astronomie sf. astronomi, heyet ilmi.
astupa vt. 1. tıkamak, kapamak.
2. (a înveli) örtmek.
694
astupare sf. 1. tıkanma/tıkama.
2. örtme.
asuda vi. 1. terlemek, ter dökmek.
2. (a se aburi) buğulanmak.
3. (fig.) yorulmak.
asudat adj. 1. terli, terlemiş olan.
2. (aburit) buğulu.
asupra prep. …üstünde, üstü,
…üzerinde, üzeri.
asupri vt. zulüm çektirmek, istismar
etmek, sömürmek.
asuprire sf. istismar, sömürme.
asupritor I. sm. istismarcı, sömürgeci.
II. adj. ezici, istismar edici.
asurzi I. vt. sağır etmek. II. vi.
sağır olmak, sağırlaşmak.
asurzitor adj. kulakları sağır edici.
aşa I. adj. öyle, şöyle. II. adv.
böylelikle, böylece. III. interj.
evvet!, öyle! // ~ şi ~ şöyle
böyle; ~ trebuie böyle gerek/
lâzım.
aşchie sf. yonga.
aşeza I. vt. 1. oturtmak. 2. (a pune)
koymak. 3. (a aranja) düzene
koymak, düzenlemek, yerleştirmek.
4. (a potrivi) ayarlamak. II. vr.
1. oturmak. 2. (a se stabili)
yerleşmek. 3. (de păsări) konmak.
4. (de lichide) dinmek. 5. (fig.)
yatışmak.
aşezare sf. 1. oturma, oturtma. 2.
(geogr.) konum. 3. (localitate)
mesken, yerleşim yeri.
aştepta I. vt., vi. 1. beklemek,
~Ńi, vă rog! bekleyiniz! 2. (a
avea răbdare) sabretmek. 3. (a
ezita) tereddüt etmek. 4. (a
astupare – atenta
spera) ümit etmek. II. vr.
zannetmek, tahmin etmek // a
~ mult şi bine cabadan beklemek.
aşteptare sf. 1. bekleme, beklenti;
bekleyiş. 2. (speranŃă) ümit.
aşterne I. vt. 1. sermek, yaymak.
2. (a face patul) yatağı sermek/
hazırlamak. 3. (a scrie) kaleme
almak. II. vr. 1. serilmak. 2. (fig.)
işe başlamak.
atac sn. hücum, saldırı; saldırış;
~ prin surprindere ani hücum; a
respinge ~ul hücumu püskürtmek.
ataca I. vt. 1. hücum etmek, saldırmak.
2. (o problemă) ele almak. II. vi.
üstün olmak, taaruzda bulunmak.
atacant sm. saldırıcı; (sport)
muhacim // centru ~ santrfor.
ataşa I. vt. katmak, bağlamak. II. vr.
katılmak, bağlanmak.
ataşament sn. bağlılık, sadakat.
ataşat I. sm. ataşe. II. adj. bağlı,
sadık.
atavism sn. atavizm.
atârna I. vt. asmak. II. vi. asılmak.
III. vr. tutunmak.
atât adv. o kadar.
atâta¹ pron. okadarı.
atâta², atâŃia, atâtea adj. okadar.
ateism sn. ateizm, dinsizlik.
ateist sm., adj. ateist, dinsiz.
atelă sf. (med.) süyek.
atelier sn. atölye, atelye.
atent I. adj. 1. dikkatli. 2. (amabil)
lütufkâr, güler yüzlü. II. adv.
1. dikkatle. 2. güler yüzle.
atenta vi. 1. kastetmek, kalkışmak.
2. (fig.)riayet etmemek, uymamak.
atentat – au
atentat sn. suikast, kastetme.
atentator sm. suikastçı, kasteden.
atenŃie sf. 1. dikkat. 2. (grijă)
kaygı, itina, ilgi. 3. (bunăvoinŃă)
iltifat. 4. (dar) hediye // a da
~ 1) (importanŃă) önem vermek,
2) (a fi amabil) metelik vermek;
cu ~ dikkatle.
atenua I. vt. yumuşatmak,
hafifleştirmek. II. vr. yumuşamak,
hafifleşmek.
atenuare sf. yumuşatma, hafifleştirme.
ateriza vi. inmek, iniş yapmak.
aterizare sf. inme, iniş.
ateu sm. v. ateist.
atinge I. vt. 1. dokundurmak
temas etmek. 2. (a vătăma)
zarar vermek/ getirmek. 3. (a
lovi) vurmak, çalmak. 4. (a
face aluzie) kinaye etmek,
değinmek, temas etmek. 5. (a
ajunge) varmak. II. vr.
dokunmak.
atingere sf. dokunma, temas;
(lovire) vurma.
atins adj. 1. dokunmuş; (lovit)
vulrulmuş. 2. (fig.) müteesir.
atitudine sf. muamele, tavır // a
lua ~ tavır almak.
Atlantic adj.: Oceanul Atlantic
Atlantik Okyânusu.
atlas sn. atlas.
atlet sm. atlet, pehlivan.
atmosferă sf. 1. atmosfer, hava.
2. (mediu) muhit, ortam.
atom sm. atom, çekirdek.
atomic adj. çekirdeksel, atomik,
atom –(s)i.
695
atomizor sn. püskürgeç, püskürtücü.
atotştiutor adj. her şeyi bilen.
atractiv adj. çekici, celbedici,
eğlendirici.
atracŃie sf. 1. (de forŃă) çekme,
cazibe. 2. (captivare) çekicilik,
celbetme.
atrage I. vt. çekmek, cezbetmek,
celbetmek, celbettirmek. II. vr.
birbirini çekmek.
atrăgător adj. cazibeli, alımlı,
çekici, celbedici.
atribui vt. 1. vermek. 2. (a pune
pe seama) isnat etmek, mal
etmek, dayandırmak.
atribut sn. 1. vasıf, hassa, nitelik.
2. (gram.) belirten.
atribuŃie sf. görev, sorumluk,
salahiyet; (responsabilitate)
mesuliyet, sorumluluk.
atroce adj. azgın, gaddar,
merhametsiz, canavar.
atrocitate sf. azgınlık, gaddarlık,
merhametsizlik, canavarlık.
atrofia vr. domura uğramak.
atu sn. koz.
atunci adv. o zaman, o vakit.
aŃă sf. iplik, ip; ~ albă beyaz ip;
~ neagră kara ip.
aŃâŃa vt. kışkırtmak, ayartmak,
körüklemek.
aŃâŃare sf. kışkırtma, ayartma.
aŃâŃător sm., adj. kışkırtıcı,
kışkırtan, ayartıcı.
aŃine vt. yolunu kesmek/tutmak,
alıkoymak.
aŃipi vi. uyuklamak, pineklemek.
au interj. ah!, vay!, a!
696
audia vt. 1. seslemek. 2. (jur.)
soruşturmak. 3. (o lecŃie)
dinlemek.
audienŃă sf. huzura kabul, kabul
resmi, dinlenilme (ziyareti).
audiovizual adj. görme-işitme –
(s)i, odovizüel.
auditor sn. 1. dinleyici. 2. dinleyici
yeri.
audiere sf. dinleyiş, dinlenilme,
dinleme.
audiŃie sf. (muz.) dinleme toplantısı.
augmentativ adj. (gram.) çoğaltıcı,
artıklık verici.
augur I. sm. 1. (la romani) kâhin.
2. (fig.)kâhin, falcı. II. sn.
koşul//a fi de bun/rău ~ hayra
alamet olmak/ hayra alamet
olmamak.
august sm. ağustos; in luna ~
ağustos ayında.
aulă sf. anfi, toplantı salonu.
aur sn. altın; de ~ altın …
aureolă sf. 1. (rel.) ayla. 2. (fig.)
saygınlık, itibar.
auri vt. altınlamak, altınla kaplamak,
yaldızlamak.
auricul sn. (anat.) kulakçık.
auriculă sf. (anat.) kulak kepçesi.
aurit adj. altınlı, yaldızlı.
auriu adj. altın renginde.
auroră sf. tan kızıllığı.
auspiciu sn. himaye, koşul.
Australia sf. Avustralya.
australian sm., adj. Avustralyalı.
Austria sf. Avusturya
austriac sm., adj. Avusturyalı.
autentic adj. asıl, hakiki, gerçek.
audia – autopsie
autenticitate sf. aslına mutabık
olma, mevsukiyet, aynı olma,
resmilik.
autentifica vt. gerçekliğini göstermek,
resmileştirmek, onaylamak.
autentificare sf. gerçekliğini
gösterme, resmileştirme, onaylama.
autobiografie sf. otobiyografi.
autoblindat sn. zırhlı otomobil.
autobuz sn. otobüs.
autocamion sn. kamyon, otokamyon.
autocar sn. otokar.
autocrat sm., adj. salt, mutlak,
otokrat.
autocraŃie sf. saltçılık, otokrasi,
mutlakiyet.
autocritică sf. otokritik, kendini
tenkit etme/eleştirme.
autodepanare sf. otomobil tamiri.
autodeterminare sf. kendi
yazgısını/kaderini kendisi
çizme.
autodidact sm. kendikendine tahsil
gören adam, özöğrenmli.
autogară sf. otogar.
autograf sn. otograf, el yazısı.
autohton adj. yerli.
automat I. sn. otomat, otomatik
makine. II. adj. otomatik. III. adv.
otomatik surette/şekilde.
automatism sn. özdevim, otomatizm.
automatiza vt. otomatikleştirmek.
automobil sn. otomobil, araba.
autonom adj. özerk, muhtar,
özerkli, müstakil.
autonomie sf. muhtariyet, özerklik.
autopropulsat adj. öz devrimli.
autopsie sf. otopsi, fethi meyit.
autor – avid
autor sm. 1. sahip, mucit. 2. (scriitor)
müellif, yazar.
autoritar adj. yetkeli, otoriter.
autoritate sf. 1. yetkeli makamlar,
yetkeliler, makamat. 2. (putere)
iktidar, otorite, hakimiyet.
3. (prestigiu) nüfuz, etki.
autoriza vt. yetkili kılmak,
yetkilemek, salahiyet vermek.
autorizat adj. yetkili, salahiyetli.
autorizaŃie sf. 1. yetki, tevkil;
(împuternicire) yetki, salahiyet.
2. (permis) ehliyet, ruhsat.
autoservire sf. selfservis.
autostop sn. otostop; a face ~
otostop yapmak.
autostradă sf. otoyol, otoban.
autoturism sf. araba, otomobil.
autosugestie sf. kendikendini
telkin, otosüjestiyon.
autovehicul sn. araba.
auxiliar I. sn. yardımcı, muavin.
II. adj. yardımcı, yedek.
auz sn. işitme, duyu, kuvvei samir.
auzi I. vt. 1. duymak, işitmek. 2. (a
afla) duymak. 3. (a pricepe)
anlamak. II. vr. rivayet edilmek.
aval adv.: în ~ akıntı aşağı.
avalanşă sf. 1. çiğ. 2. (fig.)akın.
avangardă sf. öncü, avangard;
pişdar.
avanpost sn. ileri karakol/mevki.
avans sn. avans, öndelik; pey akçesi.
avansa I. vt. 1. (fin.) avans
vermek, avans olarak vermek.
2. (a promova) terfi etmek/
ettirmek. II. vi. 1. ilerlemek.
2. (a progresa) terakki etmek.
697
avanscenă sf. sahne önü.
avantaj sn. 1. (folos) avantaj,
yarar, kâr; fayda, menfaat,
istifade. 2. (superioritate) üstünlük.
avantaja vt. 1. kayırmak, ayrı
tutmak. 2. daha iyi göstermek.
3. avantaj sağlamak.
avantajos adj. kârlı, faydalı,
elverişli, istifadeli, avantajlı.
avar sm., adj. hasis, cimri, tamahkâr.
avariŃie sf. hasislik, cimrilik.
avânt sn. atılım, hamle.
aventura vr. düşüncesizce kendini
tehlikeye atmak.
aventură sf. macera, serüven,
sergüzeşt.
aventurier sm. maceracı, maceraperest,
sergüzeştçi.
avere sf. varlık, mülk; (bogăŃie)
servet.
avers sn. yüz tarafı, yüzü.
aversă sf. sağanak (yağmur).
aversiune sf. iğrenme, tiksinti;
hınç, kin.
avertisment sn. 1. uyarı, ihtar,
takbih. 2. (mustrare) azarlama.
avertiza vt. 1. uyarmak, ihtar/
takbih etmek. 2. (a mustra)
tekdir etmek, azarlamak.
aviator sm. tayyareci, pilot, uçakçı.
aviaŃie sf. 1. (ştiinŃa aviaŃiei)
tayyarecilik, havacılık. 2. (clasă
de armă) hava kuvvetleri// de
~ havacılık –(s)i.
avicultură sf. kuşçuluk, tavukçuluk.
avid adj. 1. (pasionat) düşkün.
2. (lacom) açgözlü, doymaz,
tamahkâr.
698
aviditate sf. 1. düşkünlük. 2. (lăcomie)
açgözlülük, doymazlık, tamah.
avion sn. tayyare, uçak; ~ cu reacŃie
jet; ~ de vânătoare av uçağı.
aviz sn. 1. (aprobare) rey, rıza, tasdik.
2. (înştiinŃare) ihbarname; (jur.) ilâm.
aviza vt. 1. teyit ve tasdik etmek,
onaylamak, rızasını vermek.
2. uyarmak, dikkatini çekmek.
avocat sm. avukat; vekil.
avocatură sf. avukatlık.
avort sn. (med.) çocuk düşürme/
düşürtme.
avorta vi. (med.) çocuk düşürmek/
düşürtmek.
avuŃie sf. varlık, servet.
Ă
ă, Ă a doua literă a alfabetului limbii
române; sunet notat cu această literă.
ăl, a, ăi, ale adj. dem. (v. cel) şu,
o; ăl om şu kişi.
ăla, aia, ăia, alea pron. dem., adj.
dem. şu, o, şunlar, onlar; a venit
ăla o geldi; lucrul ăla şu/o şey.
ălălalt, aialaltă, ăialalŃi, alelalte pron.
dem., adj. dem. öteki, o biri, ötekiler, o
birleri; a vorbit ălălalt öteki konuştu;
partea aialaltă öteki taraf/yan.
Â
â, Â a treia literă a alfabetului limbii
aviditate – ă – â
axă sf. aks, mihver, dingil.
axiomă sf. aksiyom, behadet,
besbellilik.
azi adv. bugün; de ~ înainte
bugünden itibaren; în cât
suntem ~? bugün ayın kaçındayız?
azil sn. sığınak, barınak, melce.
azimut sn. (astr.) Güney açısı.
azot sm. azot.
azotic adj. azot –(s)i; acid ~ azot asidi.
azur sn. gök (rengi).
azuriu adj. gök renginde.
azvârli I. vt. atmak, fırlatmak.
II. vr. atılmak.
azvârlitură sf. (bir şeyin) gidebileceği/
uzanabileceği yer, erim, menzil.
ăst, astă, ăşti, aste adj. dem. bu; (de) astă
dată bu defa; astă noapte bu gece.
ăsta, asta, ăştia, astea pron.
dem., adj. dem. bu, bunlar;
pentru asta bunun için; cu
toate astea bütün bunlara rağmen.
ăstălalt, astălaltă, ăştialalŃi, astealalte
pron. dem., adj. dem. beriki, berikiler;
a venit ăstălalt beriki geldi;
partea astălaltă beriki taraf/yan.
române; sunet notat cu această literă.
b – balans
B
b, B a patra literă a alfabetului limbii
române; sunet notat cu această
literă.
ba adv. 1. hayır, hiç. 2. fakat, ama.
babacă sm. peder.
babalâc sm. babalık, yaşlı adam;
moruk.
babă sf. ihtiyar kadın,
kocakarı // Baba-cloanŃa
cadı, acuze.
babilonie sf. intizamsızlık, karışıklık,
kargaşalık.
babord sn. geminin iskele sol
bordası.
baborniŃă sf. cadı karı, şirret
kocakarı.
babuşcă sf. (iht.) çamçak, çamçak
balığı.
bac sn. araba vapuru; şahtur, sal.
bacalaureat sn. olgunluk sınavı,
bakalorya.
bacantă sf. 1. Bakhos rahibesi.
2. (fig.) azgın kadın, azmış.
bacara1 sf. bakarat billuru,
bakaratla yapılan billur.
bacara2 sf. bakara (joc de cărŃi).
bachelită sf. bakelit.
baci sm. baş çoban.
bacil sm. basil.
baclava sf. baklava.
bacşiş sn. bahşiş.
bacterie sf. bakteri; mikrop.
bacteriolog sm. bakteriyolog.
699
bacteriologic adj. bakteriyolojik,
bakteriyoloji -(s)i, mikrop
-(s)i.
bacteriologie sf. bakteriyolojik.
bade sm. 1. amca; peder. 2. sevgili
erkek.
baftă sf. şans.
bagaj sn. bagaj, yol eşyası, eşya.
bagatelă sf. 1. kıvır zıvır, değersiz
şey; ucuz/yok pahasına şey.
2. saçma, anlamsız şey, bir
hiç.
bagateliza vt. önemsememek,
mühimsememek; üstünkörü
davranmak.
baghetă sf. 1. değnek, şefdorkestr
değneği. 2. (fig.) ustalık.
bai sn. işin acı yanı, işin kötüsü;
sıkıntı // nu-i ~ zararı yok;
olsun!.
baie sf. hamam, banyo; a face ~
banyo yapmak.
baionetă sf. süngü.
bairam sn. 1. merasim, tören.
2. (sărbătoare) bayram.
bal sn. balo; ~ mascat maskeli balo.
baladă sf. balad.
balalaică sf. balalayka.
balama sf. ilmek, düğüm; bağlama;
zıvana.
balamuc sn. 1. (ospiciu) tımarhane.
2. (fig.) kargaşalık, karmakarışıklık.
balans sn. balans, denge, muvazene.
700
balansa I. vt. sallamak. II. vr.
sallanmak.
balansare sf. sallama/sallanma.
balansier, balansor sn. dengelik.
balansor sn. salıncak; tahterevalli.
balanŃă sf. 1. terazi, kantar. 2. (com.)
bilanço, balans.
balast sn. 1. sabura, safra, balast.
2. (fig.) ağır yük.
balastieră sf. kırma taş ocağı.
balaur sm. ejderha, dragon.
Balcani sm. pl. în expr.: MunŃii ~
Balkan Dağları.
balcanic sm., adj. balkanlı; balkanik;
Peninsula ~ă Balkan Yarımadası.
balcanolog sm. balkanolog.
balcanologie sf. balkanoloji.
balcon sn. balkon.
bale sf. pl. salya, ağız suyu.
balegă sf. hayvan pisliği, gübre;
hayvan dışkısı.
balenă sf. (zool.) balina balığı, balina.
balerin sm. balet.
balerină sf. balerin.
balet sn. bale.
baligă sf. hayvan pisliği, dışkı, fışkı.
balistică sf. balistik, mermi yolu.
baliză sf. işaret şamandırası.
balnear adj. balneolojik, deniz
banyosu ile ilgili.
balon sn. balon; yuvarlak top;
(sferă) küre.
balona vr. şişmek, kabarmak.
balonat adj. şişkin, kabarık.
balot sm. balya, denk.
balotaj sn. balotaj.
balsam sn. 1. balsam, pelesenk.
2. (fig.) (miros plăcut) ıtır, güzel
balansa – banditism
koku. 3. (fig.) (alinare) avunç,
teselli.
baltag sn. balta; nacak.
baltă sf. bataklık // a lăsa ~
yüz üstü bırakmak,
vazgeçmek; a da cu bâta în ~
pot kırmak.
balustradă sf. barbata, tırabzon;
(grilaj) parmaklık.
bamă sf. bamya, bamye.
bambus sm. hint kamışı, bambu.
ban sm. para, akça // ~i albi pentru
zile negre ak akçe kara gün için;
~ gheaŃă peşin para.
banal adj. bayağı, adi.
banalitatc sf. bayağılık, adilik.
banană sf. muz.
Banat sn. Banat.
bancar adj. banka işleriyle ilgili,
bankaya değgin.
bancă sf. 1. (scaun) peyke, kanape,
sıra. 2. (fin.) banka; ~ de stat
dcvlet bankası; ~ agricolă ziraat
bankası; ~ de emisiune ihraç
bankası.
bancher sm. bankacı, banker.
banchet sn. ziyafet, şölen.
banchetă sf. kanape.
bancnotă sf. banknot, kâğıt para.
bandaj sn. sargı, pazıbent.
bandaja I. vt. sarmak, pansuman
yapmak. II. vr. kendine pansuman
yapmak.
bandă sf. 1. (tehn.) bant, şerit.
2. (ceată) çete, kumpanya.
banderolă sf. bandırol, matbua.
bandit sm. haydut, eşkıya, soyguncu.
banditism sn. eşkıyalık, haydutluk.
bandulieră – batistă
bandulieră sf. aşağıya yuvarlanma/
koyma.
baniŃă sf. şinik, ölçek.
bar sn. bar.
bara vt (a stăvili) seddetmek, tıkamak,
set koymak.
baracă sf. baraka.
baraj sn. baraj, set.
bară sf. kiriş, sırık; (stâlp) direk //
(auto) ~ de direcŃie direksyon
çekme kolu.
barbar sm., adj. 1. barbar. 2. (fig.)
kaba.
barbarie sf. barbarlık.
barbarism sn. kurala aykırı kelime,
barbarizm.
barbă sf. sakal.
barcagiu sm. sandalcı, kayıkçı.
barcă sf. sandal, kayık.
barem1 sn. tarif/barem cetveli.
barem2 adv. bari.
baricada I. vt. barikatlamak, set
kurmak/çekmek. II. vr. kendi
etrafını barikatlamak,
barikatlanmak.
baricadă sf. barikat, set.
barieră sf. 1. bariyer, set. 2. (fig.)
mania, engel.
baril sn. varil.
bariu sn. baryum.
barometru sn. baromctre.
baron sm. baron.
baroneasă sf. baron karısı.
baros sn. büyük çekiç, balyoz.
barosan adj. kodaman, zengin ve
etkili kimse.
barou sn. baro.
barză sf. leylek.
701
bas sm. (muz.) baso.
Basarabia sf. Basarabya.
basarabian sm., adj. Basarabyalı.
basc sn. bere.
baschet sn. basketbol.
baschetbolist sm. basketbolcu.
basm sm. masal.
basma sf. baş örtüsü, basma.
basorelief sn. kabartma resim.
bastard sm. gayrimeşru çocuk, piç.
bastiment sn. harp gemisi, gemi.
bastion sn. 1. kale, istinatgâh.
2. (fig.) koruyucu.
baston sn. baston, değnek, asa.
başca adv. başka, başka türlü,
değişik şekilde // una vorbim şi
~ ne înŃelegem bir sözü ötekini
tutmuyor.
batal sm. iğdiş edilmiş koç, burma.
batalion sn. tabur.
bate I. vt. 1. vurmak, çalmak; (a
lovi) dövmek. 2. (pe cineva)
dayak atmak, tokatlamak. II. vr.
dövüşmek, vuruşmak // a ~ din
palme el çırpmak; a ~ la ochi
göze çarpmak; a ~ la cap baş
ağırtmak; (fig.) a ~ toba davul
çalmak; a ~ pasul pe loc yerinde
saymak; a se da bătut boyun
eğmek; a-şi ~ capul (cu ceva)
kafasını yormak; a se ~ cap
în cap biribirine zıt olmak.
baterie sf. 1. (el.) batarya, pil.
2. (mil.) batarya; ~ de coastă
sahil bataryası; ~ de câmp sahra
bataryası; ~ de munte dağ
bataryası.
batistă sf. mendil.
702
batjocori vt. rezil etmek, köpeklemek,
lekelemck.
batjocorire sf. rezil etme,
köpekleme, lekeleme.
batjocorit adj. rezil edilmiş.
batjocoritor adj. rezil/istihza edici.
batjocură sf. v. batjocorire.
baton sn. değnek, çubuk.
batoză sf. harman makinası.
bauxită sf. boksit.
baza vr. dayanmak, istinat etmek.
bazaconie sf. tuhaflık, garabet.
bazalt sn. bazalt.
bazar sn. pazar yeri, çarşı.
bază sf. 1. (arhit.) baz, sütun tabanı.
2. (fig.) esas, temel. 3. (centru)
merkez. 4. (de aprovizionare)
depo. 5. (izvor) kaynak. 6. (mil.)
üs // de ~ esas.
bazilică sf. büyük kilise, bazilika.
bazin sn. 1. (de înot) havuz.
2. (geogr.) havza, yatak.
3. (anat.) kalça.
băcan sm. bakkal.
băcănie sf. bakkaliye.
bădăran sm. kaba/terbiyesiz adam,
hödük, kaba saba.
bădărănie sf. kabalık, nezaketsizlik,
terbiyesizlik, hödüklük.
băga I. vt. 1. (a introduce) sokmak,
koymak. 2. (a depune) yatırmak.
II. vr. sokulmak, girmek // a
~ în seamă metelik vermek; a
~ de seamă farkına varmak; a
~ zâzanie kışkırtmak, fitne
sokmak; a-şi ~ nasul burnunu
sokmak; a-şi ~ minŃile în cap
aklı başına girmek.
batjocori – bărbieri
băgare sf. sokma, koyma, sokulma //
cu ~ de seamă ihtiyatla.
băiaş sm. hamamcı.
băiat sm. erkek çocuk, çocuk;
(flăcău) oğlan.
băieŃeşte adv. çocukça, çocuk gibi.
bălan adj. 1. (d. oameni) sarışın.
2. (d. animale) kır, ak.
bălăceală sf. suda çırpınma, suyu
çalkalama.
bălăci vr. suda çırpınmak, eli ve
ayaklarıyla suyu çalkalamak.
bălăngăni I. vi. (d. clopote) çalmak.
II. vr. (iki yanına) sallanmak.
bălegar, băligar sn. gübrelik, hayvan
pisliği, dışkı.
băltoacă sf. su birikintisi, bataklık,
çirkef.
bălŃat adj. tekir, alaca, benekli.
bănăŃean sm., adj. Banatlı.
băneşte adv. paraca.
bănet sn. büyük para.
bănos adj. paralı; kârlı.
bănui vt. şüphe etmek, şüphelenmek,
işkillenmek; kuşkulanmak.
bănuială sf. şüphe, işkil, vesvese; kuşku.
bănuitor adj. şüpheci; kuşkulu;
güven duymayan.
bărbat sm. 1. erkek. 2. (soŃ) koca.
bărbăteşte adv. 1. erkekçe. 2. (vitejeşte)
mertçe.
bărbăŃie sf. 1. erkcklik. 2. (curaj)
mertlik, yiğitlik, cesaret.
bărbie sf. çene.
bărbier sm. berber.
bărbieri I. vt. tıraş etmek. II. vr.
1. tıraş olmak. 2. (a minŃi) atmak;
dalga geçmek.
bărbos – belşug
bărbos adj. sakallı.
bărzăun sm. 1. yaban arısı. 2. eşek
arısı.
băsmăluŃă sf. küçük baş örtüsü,
küçük basma.
băşcălie sf. dalga, geçme, alay
etme, alay, şaka (etme).
băşica I. vt. deri kabartmak, deri
kabarcığı çıkartmak. II. vr. deri
kabarmak.
băşică sf. deri kabarcığı.
băştinaş sm., adj. yerli, mahalli.
bătaie sf. 1. (lovire) vurma, dövme.
2. (luptă) dayak, dövüş. 3. (distanŃă)
menzil // ~ de joc rezalet; a
da ~ (a zori) acele tutmak; a
se lua la ~ dövüşmek.
bătălie sf. muharebe, çarpışma; vuruşma.
bătători I. vt. aşındırmak. II. vr.
nasırlanmak.
bătătorit adj. 1. aşınmış; nasırlı.
2. (fig.) yolu açılmış.
bătătură sf. 1. nasır. 2. (curte) avlu;
evin önü.
bătrân sm., adj. ihtiyar, yaşlı.
bătrânesc adj. ihtiyarca; kadim, eski.
bătrâneŃe sf. ihtiyarlık.
bătut adj. 1. (lovit) vurulan, dövülen.
2. (d. fiinŃe) dayak almış olan,
dayak yemiş.
băŃ sn. değnek, sopa.
băut I. sn. 1. içme. 2. (beŃie) kafayı
çekme/bulma, sarhoşluk. II. adj.
1. içkili. 2. (fig.) kafaya çekmiş,
sarhoş.
băutor sm., adj. kafayı çeken, içkici.
băutură sf. içki, içkicilik; ~ răcoritoare
meşrubat.
703
bâjbâi vi. eliyle yoklamak/
tutunmak.
bâjbâială sf. eliyle yoklama; eliyle
tutunma.
bâlbâi vt., vr. kekelemek, kekemek.
bâlbâială sf. kekeme, kekeleme.
bâlbâit sm., adj. keke; kem küm
eden adam.
bârâi vt. (bir kimsenin) kafasını
şişirmek, dır dır etmek.
bârfă sf. dedikodu.
bârfi vt. dedikodu etmek/yapmak.
bârfitor sm., adj. dedikoducu.
bârlog sm. in, hayvan ini.
bârnă sf. kiriş; mertek; direk.
bâtă sf. sopa.
bâtlan sm. (zool.) balıkçıl.
bâzâi vi. vızıldamak.
bâzâit sn. vızıldama.
bea I. vt. içmek. II. vi. kafaya çekmek.
beat adj. I. sarhoş.
2. (fig.) sersem.
bec sn. ampul.
beci sn. bodrum.
behăi vi. melemek.
behăit sn. meleme.
bej adj. bej, saz rengi.
belciug sn. yüzük, halka.
beletristic adj. güzel yazılara ait olan.
beletristică sf. güzel yazılar.
Belgia sf. Belçika.
belgian sm., adj. Belçikalı.
beligerant sm., adj. muharip, savaşan,
savaşçı.
beligeranŃă sf. muhariplik, savaşa
katılma durumu.
belşug sn. bolluk, bereket; din ~ bol
bol.
704
benchetui vi. ziyafet çekmek, cümbüş
etmek.
beneficia vi. faydalanmak, yararlanmak;
(a profita) istifade etmek.
beneficiar sm. kârı olan, yararlanan.
beneficiu sn. fayda, menfaat; (profit)
kâr.
benevol I. adj. ihtiyari. II. adv.
ihtiyari olarak.
benzină sf. benzin.
berar sm. birahaneci.
berărie sf. birahane.
berbec sm. koç.
bere sf. bira.
berechet I. sn. bolluk, bereket.
II. adv. bol bol.
beregată sf. hançere, gırtlak başı.
beretă sf. bere.
bernă sf. matem, yas // a coborî
drapelul în ~ bayrağı yarıya
indirmek.
bestial I. adj. vahşi, merhametsiz,
gaddar, insafsız. II. adv. vahşice,
canavarca, gaddarca.
bestialitate sf. vahşilik, canavarlık,
merhametsizlik.
bestie sf. 1. hayvan, hödük. 2. (fig.)
canavar.
beşteleală sf. paylama, azar; çıkış.
beteag adj. 1. sakat, kötürüm.
2. (bolnav) hasta.
betegi I. vt. sakatlamak. II. vr.
sakatlanmak.
beteşug sn. sakatlık; eksiklik, kusur.
beton sn. beton; ~ armat betonarme.
betona vt. betonlamak.
betonieră sf. beton karıştırıcı, beton
karmacı.
benchetui - bifa
beŃie sf. 1. sarhoşluk, içkicilik.
2. (fig.) sersemlik.
beŃiv sm., adj. alkolik, ayyaş, içkici.
bezmetic adj. kaçık, kalın kafalı,
beyinsiz.
beznă sf. 1. karanlık, kapkaranlık.
2. (fig.) cahillik.
biban sm. hani balığı.
bibelou sn. biblo.
biberon sn. emzik.
bibilică sf. mısır tavuğu.
biblie sf. mukaddes kitap, Tevrat
ve Đncil.
bibliograf sm. bibliyograf.
bibliografic adj. bibliyografik.
bibliografie sf. bibliyografya.
bibliotecar sm. kütüphaneci.
bibliotecă sf. 1. kütüphane. 2. (de
casă) kitaplık.
bici sn. kamçı, kırbaç.
bicicletă sf. bisiklet.
biciclist sm. bisikletçi/bisiklist.
biciui vt. 1. kamçılamak, kırbaçlamak.
2. (fig.) tenkit etmek, eleştirmek;
yermek.
biciuire sf. kamçılama, kırbaçlama.
bicolor adj. iki renkli.
biconcav adj. iki yüzü içbükey/
obruk.
biconvex adj. iki yüzü dışbükey.
bidinea sf. fırça, badana.
bidiviu sm. koşu safkanı (at).
bidon sn. güğüm, teneke.
bielă sf. hareket/piston kolu.
bienal adj. iki yıllık.
biet adj. 1. zavallı, acınacak.
2. (neînsemnat) biçare, zavallı.
bifa vt. işaretlemek.
biftek – birou
biftek sn. biftek.
bifurca vr. ikiye ayrılmak/bölünmek,
çatallaşmak.
bifurcare sf. ikiye ayrılma/bölünme,
çatallaşma.
bigam adj. bigami -(s)i, iki eşli,
iki evli.
bigamie sf. bigami, iki eşlilik, iki
evlilik.
bigot sm. sofu, mürai, dindar; kaba
sofu, yobaz.
bigotism sn. sofuluk, mürailik,
dindarlık; kaba sofuluk, yobazlık.
bigudiu sn. bigudi.
bijuterie sf. mücevher, cevahir.
bijutier sm. kuyumcu, cevahirci.
bilanŃ sn. bilanço; sonuç; a face
~ul bilanço yapmak.
bilateral adj. ikitaraflı.
bilă sf. bilya/bilye.
bilet sn. 1. bilet; ~ de intrare giriş
bileti; ~ de tren tren bileti.
2. (scrisorică) pusula.
biliard sn. bilardo.
bilingv sm., adj. iki dil konuşan.
bilingvism sn. iki dil konuşma,
iki dillilik.
bilion sn. bilion.
bilunar adj. iki aylık.
bimotor adj. iki motorlu.
bine I. sn. iyilik; hayırlık. II. adv.
iyi; (frumos) güzel; mai ~ daha
iyi; cel mai ~ en iyi.
binecrescut adj. terbiyeli; iyi yetişmiş.
binecuvântare sf. Tanrının lütfu;
büyük bir şans; beklenmedik
bir mutlu şey.
binecuvântat adj. hayırlı, uğurlu.
705
binefacere sf. yardımseverlik,
iyilikseverlik, hayırseverlik.
binefăcător adj. hayırcı, teveccühkâr,
yardımsever, iyiliksever.
bineînŃeles adv. lafı mı olur; şüphesiz;
kuşkusuz.
binemerita vi. (büsbütün) hak etmek.
bineŃe sf. pl. esenleme, selamlama.
binevenit adj. istenen, istenilen,
elzem.
binevoi vt. lütfunda bulunmak;
tenezzül etmek.
binevoitor adj. iyilik ister, iyi
dilekli.
binişor adv. 1. iyice. 2. (atent)
ihtiyatla. 3. (cu blândeŃe) yavaşça.
binoclu sn. dürbün.
binom sn. (mat.) iki terimli.
biograf sm. biyograf, tercümeihal
muharriri.
biografic adj. biyografik.
biografie sf. özgeçniş, biyografya,
tercümeihal.
biolog sm. biyolog.
biologic adj. biyolojik, biyoloji -
(s)i.
biologie sf. biyoloji.
biosferă sf. biyosfer.
bioxid sm. peroksit.
biped sm., adj. iki ayaklı.
biplan adj. iki kanatlı, biplan.
birjar sm. arabacı, faytoncu.
birjă sf. fayton.
birocrat sm. bürokrat, kırtasiyeci.
birocraŃie sf. bürokrasi; kırtasiyecilik.
birou sn. 1. (încăpere) büro, yazıhane.
2. (masă) yazı masası. 3. (serviciu)
daire.
706
birt sm. meyhane.
birtaş sm. meyhaneci.
birui vt. yenmek, galip gelmek,
muzaffer olmak.
biruinŃă sf. yenme, galip gelmc,
zafer, galebe.
biruitor sm., adj. utkulu, yenen,
galip gelen, galip; muzaffer.
bis I. adj. ikinci defa. II. interj.
bis!.
bisa vt. bis yapmak; (a repeta)
tekrar etmek.
biscuit sm. bisküvi.
bisect adj. artık; an ~ artık yıl.
bisectoare sf. (mat.) açıortayı,
açıortay.
bisector adj. în expr.: plan ~ iki
eşit parçaya bölen düzlem.
biserică sf. kilise.
bisexual adj. iki eşeyli.
bisexualitate sf. iki eşeylilik.
bismut sn. bizmut.
bisturiu sn. neşter, bisturi.
bivol sm. manda.
bizantin sm., adj. Bizanslı, Bizansa ait.
bizar adj. tuhaf, garip; (straniu)
acayip.
bizon sm. bizon.
bizui vr. dayanmak, istinat etmek.
blacheu sn. nalça.
blagoslovi vt. (rel.) hayır dua etmek;
rahmet okumak; hamdetmek.
blajin adj. halim, yumuşak.
blam sm. azarlama, tekdir; (avertisment)
takbih; ayıplama.
blama vt. kınamak, ayıplamak,
azarlamak, tekdir etmek; (a
avertiza) takbih etmek.
birt – blocadă
blană sf. I. kürk. 2. (haină) kürk
manto.
blaza I. vt. bıktırmak, usandırmak.
II. vr. bıkmak, usanmak.
blazare sf. bıkkınlık, iğrenti.
blazat adj. gevşek, uyuşuk, isteksiz;
bıkkın, bıkmış.
blazon sn. arma.
blănar sm. 1. (cojocar) kürkçü.
2. (negustor) kürk tüccarı.
blănărie sf. kürkçülük.
blând adj. 1. (d. oameni) halim,
yumuşak, mülâyim. 2. (d. animale)
uslu, ehli. 3. (d. climă) yumuşak.
blândeŃe sf. halimlik, yumuşaklık.
bleg adj. 1. (d. oameni) ahmak,
gevşek, aptal. 2. (d. urechi) salpa.
blegi vr. 1. (d. oameni) aptallaşmak,
gevşemek. 2. (d. urechi) salpa
olmak.
blenoragie sf. belsoğukluğu, blenoraji.
blestem sn. lânet, kargış, ilenç.
blestema vt., vi. lânetlemek, lânet
okumak/etmek.
blestemat adj. lanetli, kargışlı.
blinda vt. zırhlamak.
blindaj sn. zırh, blindaj.
bloc sn. 1. kütle, yığın, blok.
2. (clădire) bina, apartman.
3. (alianŃă) blok, pakt // ~ de
desen resim defteri.
bloca I. vt. 1. abluka etmek,
ablukaya almak, bloke etmek.
2. (a astupa) kapatmak, tıkamak.
3. (a opri) durdurmak, eğlemek.
4. (a imobiliza) sekte vurmak.
II. vr. tıkanmak.
blocadă sf. abluka.
blocare – bordo
blocare sf. 1. blokaj, kapatma. 2.
(astupare) tıkanma.
blond adj. sarışın.
bluză sf. bluz, kadın gömleği.
boa sm. boa yılanı, boa.
boabă sf. tane, habbe.
boală sf. 1. hastalık, illet. 2. (capriciu)
düşkünlük, iptilâ.
bob I. sm. bakla. II. sn. tane //
~ cu ~ tane tane.
bobârnac sm. fiske.
bobină sf. 1. bobin. 2. (mosor) makara.
bocanc sm. potin.
bocăni vi. vurmak, çalmak.
boccea sf. bohça.
bocet sn. ağlayış, ağlama.
boci vt., vr., vi. ağlamak; ağlaşmak.
bodogăni vt., vi. mırıldanmak,
anlaşılmaz surette söylemek,
söylenmek.
bogat sm., adj. 1. zengin. 2. (abundent)
bol, bereketli.
bogăŃie sf. zenginlik, servet.
boia sf. 1. boya. 2. (peior.) yüz
boyası // ~ de ardei kırmızı biber.
boiangerie sf. boyahane.
boiangiu sm. boyacı.
boicot sn. boykot, boykotaj.
boicota vt. boykot etmek, boykotaj
yapmak.
boier sm. boyar; köy ağası.
boieresc adj. boyar -(s)i.
boierime sf. boyarlık, boyarlar.
boieroaică sf. boyar karısı.
bojdeucă sf. kulübe.
bolid sm. gök taşı.
bolnav sm., adj. hasta.
bolovan sm. taş kütlesi.
707
boltă sf. 1. kubbe, tonos, kemer.
2. (fig.) gök.
boltit adj. kubbeli, kemerli.
bombarda vt. 1. bombalamak,
bombardıman etmek, topa tutmak.
2. (fig.) yağdırmak.
bombardament sn. bombardıman,
bomba atma.
bombardare sf. bombalama, bomba
atma.
bombardier sn. bomba uçağı,
bombardıman uçağı.
bombastic adj. tumturaklı, gösterişli,
tantanalı.
bombă sf. bomba.
bomboană sf. bombon/bonbon.
bon sn. 1. (dovadă) bono, makbuz.
2. (fin.) makbuz senedi.
bondar sm. yaban arısı.
bondoc adj. bodur.
bonetă sf. külah, takke, bere.
bonier sn. bono defteri.
bonificaŃie sf. düşürüm, indirim.
bonjur interj. günaydın; selâm.
bonom sm. saf adam.
bont adj. kör; körelmiş.
bor1 sn. siper.
bor2 sm. (chim.) bor.
borangic sn. ham ipek.
borax sn. (chim.) boraks.
borcan sn. kavanoz.
borceag sm. (bot.) fiğ, bayağı fiğ.
bord sn. borda, kenar; (margine) yan.
bordei sn. kulübe.
bordel sn. genel ev, kârhane,
müşamahakârlık evi.
borderou sn. bordro.
bordo adj. bordo.
708
bordură sf. bordür, yan.
boreal adj. kuzey, kuzeye değgin.
borfaş sm., adj. hırsız, yankesici.
borhot sn. posa.
boric adj. bor -(s)i, bor; acid ~ bor
hamızı/asidi.
bormaşină sf. (tehn.) matkap, delgi.
bornă sf. 1. (piatră) sınır taşı/işareti.
2. (el.) elektrik bağı.
boroboaŃă sf. în expr.: a face o ~
yaramazlık yapmak.
borş sn. borç, borç çorbası.
borŃos adj. göbekli, koca karınlı,
şişgöbek.
boschet sm. koruluk.
boscorodeală sf. homurdanma.
boscorodi vi. homurdanmak.
Bosnia sf. Bosna.
Bosnia-HerŃegovina sf. Bosna-
Hersek.
bosniac sm., adj. Bosnalı.
bostan sm. 1. kabak. 2. (fig.) kafa.
bostănărie sf. bostan.
bosumfla vr. surat asmak, somurtmak.
bosumflat adj. somurtkan, dargın.
bot sn. 1. ağız. 2. (fig.) surat.
botanic adj. botanik, nebatat -(s)i.
botanică sf. botanik, nebatat ilmi.
botanist sm. botanikçi, bitki bilimci.
botez sn. vaftiz.
boteza I. vt. 1. vaftiz etmek; adını
koymak. 2. (fig.) su katmak.
II. vaftiz olmak.
botgros sm. (zool.) kocabaş.
botniŃă sf. burunsalık, tasma.
botos adj. 1. sarkık dudaklı. 2. (fig.)
somurtkan.
boŃi vt. buruşturmak.
bordură – Brazilia
bou sm. öküz (şi fig.).
bovin adj. sığıra/öküze değgin.
box sn. boks.
boxa vt., vi. boks yapmak.
boxă sf. garaj bölmesi, ahır bölmesi;
(jur.) sandalye; ~ a acuzaŃilor
sanık sandalyesi.
boxer sm. boksör.
boz sm. mürver.
braconaj sn. kaçak av.
braconier sm. kaçak avcı.
brad sm. çam agacı, çam.
bragagiu sm. bozacı.
bragă sf. boza.
brahman sm. Brahman.
brahmanism sn. Brahmanizm,
Brahmanlık.
brancardă sf. sedye, teskere.
brancardier sm. sedyeci, teskereci.
branhie sf. galsame, balık kulağı.
branşa vt. takmak, bağlamak.
branşament sn. 1. kanal ya da hat
kolu. 2. hat bağlama.
branşă sf. alan, branş.
branŃ sn. ayakkabı tabanı/pençesi.
braŃ sn. 1. el, kol. 2. (legătură) demet.
3. (afluent) kol. 4. (fig.) güç //
a lua de ~ ... koluna girmek;
a lua în ~e kucağa almak;
~ la ~ kol kola; a întinde ~ele
kollarını açmak; cu ~ele deschise
açık kollarıyle.
brav adj. cesur, yiğit, yürekli.
bravo interj. bravo!, aferin!.
bravură sf. mertlik, ccsaret, yiğitlik.
brazdă sf. evlek, saban çizgisi,
saban izi.
Brazilia sf. Brezilya.
brazilian – buchet
brazilian sm., adj. Brezilyalı.
brăŃară sf. bilezik.
brăzda vt. evlek açmak; (a lăsa
urme) iz bırakmak.
brânduşă sf. şafran.
brânză sf. peynir; ~ de oaie
koyun peyniri; ~ de vacă inek
peyniri.
brânzos adj. peynirli.
brâu sn. 1. (cingătoare) kuşak,
kemer. 2. (dungă) çizgi, hat.
3. (mijloc) bel. 4. (lanŃ) sıra.
bre interj. bre!, bire!.
breşă sf. gedik, rahne, giriş; breş.
bretea sf. kayış, kordelya.
breton sn. perçem.
brevet sn. ihtira beratı.
breveta vt. berat belgesi vermek.
briceag sn. çakı.
brichetă sf. çakmak, briket.
brici sn. ustura.
brigadă sf. 1. işçi takımı. 2. (mil.) tuğay.
briliant sn. pırlanta, elmas.
briză sf. hafif rüzgâr, meltem, esin.
broască sf. 1. kurbağa. 2. (Ńestoasă)
kaplumbağa. 3. (încuietoare)
kilit.
broboadă sf. baş örtüsü, şal.
broda vt. 1. oyalamak, iğne ile
nakış yapmak. 2. (fig.) uydurmak.
broderie sf. oya, nakış.
brom sn. brom.
bromură sf. bromür.
bronşită sf. bronşit.
bronz sn. tunç, bronz.
broşură sf. broşür, risale.
brumă sf. 1. kırağı. 2. (fig.) azıcık.
brun adj. kahve renginde.
709
brunet adj. esmer.
brusc adj., adv. ani, birdenbire,
ansızın, apansız.
brusca vt. 1. tartaklamak, sertçe
itmek, kakıştırmak. 2. (fig.)
sıkıştırmak, zorlamak.
bruscheŃe sf. 1. tartaklama, sertçe
itme, kakıştırma. 2. (fig.) sıkıştırma,
zorlama.
brusture sm. dulkadın otu, kelotu.
brut adj. 1. ham. 2. (d. cantităŃi)
brut. 3. (d. salarii) bruto.
brutal adj. 1. kaba, terbiyesiz,
nezaketsiz. 2. (aspru) sert.
brutalitate sf. 1. kabalık, nezaketsizlik.
2. (asprime) sertlik.
brutaliza vt. kabalık yapmak,
nezaketsiz söz söylemek.
brutar sm. fırıncı, ekmekçi.
brută sf. kaba insan, hayvan.
brutărie sf. ekmek fırını, fırın.
bruto adv. brüto, gayrisafi.
bubă sf. 1. çıban, yara. 2. (fig.)
sebep, neden.
bubui vi. gürüldemek, gürlemek.
bubuit sn., bubuitură sf. gürültü,
gürleyiş.
bucal adj. ağız -(s)i // (d. medicamente)
în expr.: pe cale ~ă içilir.
bucată sf. parça, tane // om dintr-o
~ă adam parçası.
bucate sf. pl. 1. (mâncare) yiyecek,
iaşe, gıda. 2. (grâne) hububat,
tahıl.
bucătar sm. aşçı, ahçı.
bucătărie sf. mutfak, aşhane.
buchet sn. 1. çiçek demeti, buket.
2. (aromă) ıtır, aroma.
710
buclat adj. bukleli, zülüflü.
buclă sf. bukle, zülüf.
bucluc sn. 1. bela, gaile. 2. (ceartă)
çekiş, kavga.
bucura I. vt. sevindirmek, neşelendirmek.
II. vr. sevinmek, neşelenmek.
Bucureşti sf. Bükreş.
bucureştean sm., adj. Bükreşli.
bucurie sf. 1. sevinç, neşe. 2. (veste)
müjde.
bucuros adj. sevinçli, neşeli.
budinca sf. buding.
budism sn. budistlik, budizm.
budist sm., adj. budist.
budoar sn. buduar.
bufant adj. (d. pantaloni) kabarık,
şişkin.
bufet sn. 1. (local) büfe. 2. (dulap)
tezgâh.
bufetier sm., bufetieră sf. büfeci.
bufni I. vi. 1. (a exploda) patlamak,
infilak etmek. 2. (în râs) kahkahayı
koparmak. 3. (a izbucni) patlamak;
yağdırmak. II. vt. vurmak.
bufnitură sf. 1. (explozie) patlayış,
infilak. 2. (lovitură) gürültü, patırtı.
bufniŃă sf. baykuş.
bufon sm. cambaz, soytarı.
bufonerie sf. cambazlık, soytarılık.
buget sn. bütçe.
bugetar adj. bütçe -(s)i.
bujie sf. buji.
bujor sm. şakayık.
bulb sm. çiçek soğanı, soğan.
bulbuca I. vt. kabartmak. II. vr.
kabarmak. III. vi. fıkırdamak,
tokurdamak.
buldog sm. buldok köpeği, buldok.
buclat – burduf
buletin sn. 1. bülten. 2. (revistă)
dergi. 3. (de identitate) nüfus/
kimlik cüzdanı // ~ meteorologic
hava raporu.
bulevard sn. bulvar.
bulgar I. sm. Bulgaristanlı, Bulgar.
II. adj. Bulgar.
bulgara sf., adv. Bulgarca.
Bulgaria sf. Bulgaristan.
bulion sn. (de roşii) domates salçası.
bumbac sm. pamuk.
bun I. sn. 1. varlık, mal. 2. (bunătate)
iyilik, iyi olma. II. adv. iyi,
peki. III. adj. 1. (amabil) lütufkâr.
2. (corect) doğru. 3. (cuminte)
uslu. 4. (agreabil) hoş. 5. (gustos)
lezzetli. 6. (bogat) verimli. 7. (apt)
uygun. 8. (d. imbrăcăminte : nou)
iyi, yeni. 9. (valabil) geçerli.
10. (talentat) becerikli, istidatlı.
11. (folositor) yararlı // ~ la
inimă iyi yürekli; fiŃi bun! lütfen!;
a fi în toane ~e keyfi yerinde
olmak; bună ziua! iyi günler!;
bună seara! iyi akşamlar!;
noapte bună! iyi geceler!; ~ de
gură dilli; într-o ~ă zi günün
birinde.
bunăstare sf. refah, genlik.
bunăvoinŃă sf. iyiniyet, iltifat, teveccüh.
bunic sm. dede, büyük baba.
bunică sf. büyük anne, nine.
bura vi. çiselemek, ince yağmur
yağmak.
bură sf. çiseleme, çisenti.
burduf sn. 1. (pentru brânză) tulum.
2. (pentru apă) kırba // brânză
de ~ tulum peyniri.
burete – cablogramă 711

burete sm. sünger. busuioc sn. fesleğen, bazilik.

burghez sm., adj. burjuva. butoi sn. fıçı.
burghezie sf. burjuvazi. buton sn. düğme // ~i de manşetă kol
burghiu sn. burgu. düğmesi.
buric sn. göbek. butonieră sf. ilik, düğme iliği.
burlac sm., adj. bekâr. butuc sm. kütük, omaca.
burlan sn. boru. butucănos adj. hantal.
burlăcie sf. bekârlık. buturugă sf. çotuk // buturuga
burnuz sn. bornoz, maşlak. mică răstoarnă carul mare
bursă sf. 1. burs, tahsisat. 2. (fin.) borsa. ummadığın çotuk araba
bursier sm. 1. burslu, tahsisatçı. devirir.
2. (fin.) borsacı. buzat adj. kalın dudaklı.
bursuc sm. porsuk. buză sf. 1. dudak. 2. (culme) zirve,
burtă sf. karın, işkembe; ciorbă tepe, doruk. 3. (ascuŃiş) keskinlik,
de ~ işkembe çorbası. sivrilik.
burtos adj. göbekli. buzdugan sn. topuz.
buruiană sf. ot, mızır ot. buzunar sn. cep.
buruienos adj. otlu. buzunări vt. yankesicilik yapmak,
busolă sf. pusula. cebinden çalmak.

C
c, C a cincea literă alfabetului limbii
române; sunet notat cu această literă.
ca I. adv. 1. ... gibi, ... kadar; tare
~ piatra taş gibi sert; alb ~
varul kireç gibi beyaz. 2. (în
chip de) sanki, güya, olarak;
~ om insan gibi/ olarak; ~ şi
când nu ar fi yok gibi. II. conj.
1. ... için/ üzere; ~ să cumpere
satın almak için/üzere // ~ de
exemplu mesela, örneğin; ~ la
vreo ... kararında, takriben.
cabală sf. 1. (rel.) Kabala (Yahudilerde
Tevratın yorumlanıp hep mecaz
anlamına alınması geleneği).
2. (fig.) entrika, düzen, kompla.
cabalină I. sf. atgiller. II. adj.
atgiller –(s)i, ata değgin.
cabană sf. turistik dağ evi, dağ
dinlenme evi.
cabaret sm. kabare.
cabestan sm. bocugat.
cabină sf. kabine; (mar.) kamara;
kulübe.
cabinet sm. 1. kabine. 2. (birou)
yazıhane. 3. (sală) salon. 4. (pol.)
kurul; ~ de partid parti kurulu.
cablogramă sf. kablo telgrafı/yazısı.
712
cablu sm. kablo; halat.
cabotier sm. kabotaj gemisi.
cabotin sm. seyyar ve değersiz
oyuncu/aktör, cambaz.
cabra vi. 1. (patrupede) şaha kalkmak.
2. (av.) şahlanmak; şaha kaldırmak.
cacao sf. kakao.
cacofonie sf. kakofoni, ses kakışımı.
cactus sm. kaktüs, atlas çiçeği.
cadastru sm. kadastro.
cadaveric adj. kadavramsı, kadavra
–(s)i, ölü –(s)i.
cadavru sm. 1. ( d. oameni) ceset, ölü,
kadavra. 2. (d. animale) leş, kadavra.
cadă sf. 1. (la baie) küvet, banyo
teknesi. 2. (vas) kab. 3. (butoi)
büyük fıçı.
cadenŃat adj. düzenli; ahenkli.
cadenŃă sf. 1. düzen; ritim; düzenlilik,
ahenk. 2. (la tragere) sürat, hız.
cadmiu sm. (chim.) kadmiyum.
cadou sm. armağan; hediye; a face ~
hediye etmek.
cadr/a vi. uymak, uygun gelmek/
düşmek; nu ~ează uygun değildir.
cadran sm. kadran // ~ solar güneş
saati.
cadre sm. pl. kadro, personel.
cadril sm. kadril oyunu/havası.
cadrilat adj. satrançlı, kareli.
cadru sm. 1. çerçeve. 2. (mediu)
muhit, çevre. 3. (fig.) kadro.
caduc adj. 1. (şubred) dayanıksız,
yıpranmış. 2. (d. frunze) her
yıl düşüp yenilenen. 3. (acte)
hükmü kalmayan, battal, hükümsüz.
cafea sf. kahve; ~ cu lapte sütlü
kahve; ~ turcească Türk kahvesi.
cablu – calchia
cafegiu sm. kahveci, kahve
tiryakisi.
cafeină sf. kafein.
cafeluŃă sf. küçük kahve.
cafenea sf. kahvehane, kahve.
cafeniu adj. kahve rengi.
caia sf. nal mıhı.
caiac sm. yarış kayığı.
caic sm. kayık, filika, sandal.
caier sm. öreke.
caiet sm. defter.
caimac sm. 1. kaymak. 2. (spumă)
köpük // a lua ~ ul kaymağını
almak.
cais sm. kayısı ağacı.
caisă sf. kayısı.
cal sm. at, beygir // (tehn.) ~ putere
beygir kuvveti; (zool.) ~ de mare
deniz aygırı.
cala vt. duruvermek.
calambur sm. cinas oyunu.
calamitate sf. felaket, musibet,
afet; (nenorocire) uğursuzluk.
calandru sm. cila silindiri.
calapod sm. 1. kundura kalıbı.
2. (fig.) kalıp.
cală sf. 1. gemi ambarı, sintene.
2. (platformă) gemi kızağı.
calc sm. 1. (hârtie) saman kâğıdı.
2. (lingv.) taklit. 3.(copie) resim
kopyası.
calcan sm. (peşte) kalkan balığı.
calcaneu sm. (anat.) ökçe kemiği.
calcar sm. kireç taşı.
calcaros adj. kireçli.
calchia vt. 1. saman kâğıdiyle kopya
etmek / geçirmek. 2. (lingv.)
öykünmek, taklit etmek.
calcifica – calomia
calcifica vr. kireçleşmek, kireç
haline gelmek.
calcificare sf. kireçleşme.
calcificat adj. kireçleşmiş, kireç
halini almış.
calcifiere sf. kireçleşme, kireç
haline gelme.
calcina vt. kireçleştirmek.
calcinare sf. kireçleştirme.
calcit sm. kireç karbonatı.
calciu sm. kalsiyum.
calcul ¹ sm. hesap, sayış.
calcul ² sm. (med.) taş, kum.
calcula vt. 1. hesaplamak, hesabetmek.
2. (a aprecia) düşünmek, ayarlamak.
calculabil adj. hesaplanabilir.
calculat adj. dengeli, ihtiyatlı, basiretli.
calculator ¹ sm. 1. (tabel) hesap
cetveli. 2. (instalaŃie) hesap
makinesi/cihazı; bilgisayar.
calculator ² sm. hesapçı, hesap uzmanı.
cald adj. 1. sıcak. 2. (fig.) (d.
persoane) cana yakın, sıcak
kanlı; (d. fapte) hararetli; canlı.
caldarâm sm. kaldırım, yaya
kaldırımı.
cale sf. 1. yol. 2. (distanŃă) mesafe.
3. (procedeu) araç, çare // din
~ afară haddinden fazla; a sta
în ~ a cuiva eğlemek, engel
olmak; a fi pe ~ de a ... üzere
olmak; a găsi cu ~ uygun bulmak.
caleaşcă sf. gezinti arabası.
caleidoscop sm. çiçek dürbünü.
calendar sm. 1. takvim. 2. (publicaŃie)
almanak // a se uita ca mâŃa
în ~ Ahmedin öküzü gibi bakmak.
calendarisitic adj. takvim –(s)i.
713
calende sf. pl. eski Romalılarda
ayın ilk günü // la ~le greceşti
çıkmaz ayın son çarşambası.
calibra vt. ... çapını ölçmek, gereken
çapı vermek, çaplamak.
calibru sm. 1. çap, kalibre. 2. (fig.)
büyüklük; nitelik.
caliciu sm. (bot.) çanak.
califica I. vt. 1. niteliğini belirtmek,
vasıflandırmak. 2. (a pregăti)
yetiştirmek. II. vr. 1. nitelik
elde etmek, vasıf elde etmek.
2. (a se specializa) kalifiye
olmak. 3. (sport) son yarışmaya
katılma hakkını kazanmak.
calificat adj. 1. yetişmiş, ihtisas
sahibi, kalifiye. 2. (sport) son
yarışmaya katılma hakkını
kazanan.
calificativ sm. 1. sıfat, nitelik;
(apreciere) takdir. 2. (notă) not.
caligraf sm. hattat.
caligrafie sf. hatatlık, güzel yazı.
calitate sf. 1. nitelik. 2. (însuşire)
vasıf, sıfat. 3. (împuternicire)
yetki, salahiyet.
calitativ adj. nitel, nitelik –(s)i.
calm¹ sm. 1. (linişte) sukünet; ferahlık.
2. (stăpânire de sine) itidal,
kendini tutma.
calm² adj. sakin; (ponderat) ölçülü;
mülayim.
calma I. vt. yatıştırmak, teskin
etmek, dindirmek. II. vr. yatışmak,
sukünet bulmak, sakinleşmek.
calmant sm., adj. yatıştırıcı, teskin
edici, dindirici.
calomia vt. iftira etmek, kara çalmak.
714
calomniator sm. ifiracı, karacı.
calomnie sf. iftira, kara çalma,
karacılık.
calomnios adj. karaçalıcı, suç
bulaştırıcı.
caloric adj. kalori –(s)i.
calorie sf. kalori.
calorifer sm. kalorifer.
caloric adj. ısı veren, ısıtıcı, kalori
yaratan.
calorimetru sm. kalorimetre, ısıölçer.
calos adj. (anat.) nasırlı.
calotă adj. 1. (la pălărie) şapka
dibi. 2. (tichie) takke. 3. (boltă)
kubbe // (anat) ~ craniană
kafanın tepesi.
calup sm. kalıp.
calvar sm. ıstırap, büyük acı.
calvinism sm. Kalvin mezhebi, kalvinism.
calviŃie sf. saç dökülmesi, dazlaklık, daz.
cam adv. 1. (aproximativ) aşağı
yukarı, takriben, hemen hemen.
2. (destul de...) oldukça, hayli, epey.
camarad sm. arkadaş.
camaraderie sf. arkadaşlık.
camarilă sf. kamarilla.
Cambodgia sf. Kamboçya.
cambodgian sm., adj. Kamboçyalı.
camee sf. işlemeli arık, işlemeli süs taşı.
cameleon sm. bukalemun.
camelie sf. kamelya.
cameră sf. oda; ~ de lucru büro,
yazı odası // Camera deputaŃilor
mebuslar meclisi, millet meclisi;
Camera de comerŃ ticaret odası.
cameristă sf. oda hizmetçisi,
hizmetçi kadın.
Camerun sm. Kamerun.
calomniator – canalizare
camerunez sm., adj. Kamerunlu.
camfor sm. kâfur.
camion sm. kamyon, yük arabası.
camionagiu sm. kamyoncu.
camionetă sf. kamyonet.
campa vi. kampa oturmak, konak
etmek.
campament sm. çadırlı ordugâh
kurma, konaklama.
campanie sf. 1. (mil.) sefer. 2. (acŃiune)
kampanya; ~ electorală seçim
kampanyası // ~ agricolă tarım
işleri mevsimi.
campanulă sf. (bot.) çançiçeği,
boruçiçeği.
campion sm. 1. şampiyon, birinci.
2 (fig.) savaşçı.
campionat sm. 1. şampiyonluk.
2. (competiŃie) şampiyona;
~ mondial dünya şampiyonası.
camufla I. vt. 1.(mil.) kamufle
etmek, alalamak. 2. (fig.)
saklanmak, gizlenmek.
camuflaj sm. 1. (mil.) alalama,
alalanma, kamuflaj/kamufle.
2. gizleme, örtbas.
camuflat adj. gizli.
Canada sf. Kanada.
canal sm. 1. kanal; ~ de irigaŃie
sulama kanalı. 2. (conductă)
iç boru, kanal. 3. (anat.) yol,
kanal. 4. (fig.) araç, vasıta, yol.
canale sf. pl. (bot.) kınaçiçeği.
canalie sf. rezil/alçak adam, namussuz.
canaliza vt. 1. kanal açmak. 2. (a
dirija) ... yoluna koymak, yön vermek.
canalizare sf. kanalizasyon, kanalizasyon
tertibatı.
canapea – cap
canapea sf. kanape, sedir.
canar sm. kanarya.
canava sf. kanaviçe.
cană sf. bardak.
cancelar sm. 1. (ist.) mühürdar.
2. (titlu) kançılar, başbakan.
cancelarie sf. 1. (ist.) mühürdarlık,
kançılarlık. 2. (birou) kalem
odası, kançılarya.
cancer sm. 1. (med.) kanser, incitmebeni.
2. (zool.) yengeç.
canceros I. adj. kanser –(s)i, kanser
niteliğinde olan. II. sm. kanserli.
candelabru sm. kollu/büyük şamdan.
candelă sf. kandil.
candid adj. temiz yürekli/kalpli.
candida vi. adaylığını göstermek,
namzetliğini göstermek.
candidat sm. 1. aday, namzet.
2. sınava giren kimse; istekli.
candidatură sf. adaylık, namzetlik.
candoare sf. saflık; ruh temizliği.
canea sf. fıçı musluğu.
cange sf. kanca.
cangrena vr. kangrenleşmek.
cangrenă sf. kangren.
cangrenos adj. kangren –(s)i.
cangur sm. kanguru.
canibal sm. 1. yamyam, yabani adam.
2. (fig.) hunhar, kana susamış.
canibalism sm. 1. yamyamlık. 2. (fig.)
vahşilik, kana susamışlık.
caniculă sf. kızgın hava, boğucu
sıcaklık; kızılsıcak, bâhur.
canin I. adj. köpeğe değgin, köpek
–(s)i. II. sm. köpek dişi.
canistră sf. güğüm, teneke.
canoe sf. kayık, sandal; kayık sporu.
715
canon sm. 1. (regulă) dinsel/dini
kural. 2. (rel.) kutsal kitapların
topu. 3. (pedeapsă) ceza.
4. (suferinŃă) acı, ıstırap.
canonadă sf. ateş, top ateşi.
canonieră sf. (mar.) topçeker,
gambot.
canotaj sm. kürek sporu.
canotor sm. sandalcı, sandal sporcusu.
cantaragiu sm. tartıcı, kantarıcı.
cantaridă sf. kuduzböceği.
cantilenă sf. ağır ve dokunaklı,
şarkı, hazin şarkı.
cantină sf. kantin.
cantinier sm. kantinci.
cantitate sf. nicelik, miktar.
cantitativ adj. nicel, nicelik –(s)i.
canto sm. kanto.
canton sm. 1. bekçi kulübesi, kulübe.
2. (adm.) bölge, eyalet, kanton.
cantona vi. konaklamak, konaklatmak.
cantonament sm. 1. (staŃionare)
konaklama, yerleştirme. 2. (sport)
kamp.
canŃonetă sf. şansonet, kısa türkü.
canulă sf. şırınga ucu. zıvana.
caolin sm. arıkil, kaolin.
cap I. sn. 1. (anat.) baş, kafa. 2. (peior)
kelle. 3. (căpătâi) başucu, tepe.
4. (individ) kişi, fert. 5. (judecată)
akıl, idrak, zihin. 6. (geogr.)
burun // din ~ până-n picioare
tepeden tırnağa kadar; cu
noaptea-n ~ sabah çok erken;
a se da peste ~ elinden geleni
yapmak; a da peste ~ sekteye
uğratmak; a i se urca la ~ 1) (a
se îngâmfa) koltuk kabartmak,
716
2) (a se ameŃi) kafayı tütsülemek; a
nu-l durea ~ul metelik vermemek;
a da din ~ başını sallamak; a
nu-şi vedea ~ul de başını alamamak;
a se da cu ~ul de toŃi pereŃii
başını taştan taşa vurmak; a-şi
lua lumea în ~ başını alıp gitmek;
a-şi pleca ~ baş eğmek; a cădea
pe ~ul cuiva ... başına gelmek;
~ la ~ baş başa; a băga la ~ aklına
koymak. II. sm. baş, başkan, lider.
capabil adj. yetenekli, kabiliyetli.
capac sn. kapak.
capacitate sf. 1. yetenek, kabiliyet,
yeti. 2. (volum) hacim.
capăt sn. 1. (margine) baş, uç. 2.
(fragment) kalıntı, parça //
fără ~ sonsuz; de la ~ baştan;
a pune ~ nihayet vermek; a
da de ~ sona erişmek; a o
scoate la ~ başa çıkarmak.
capcană sf. kapan, tuzak.
capelă sf. 1. (bonetă) başlık, külâh.
2. (biserică) küçük kilise, kilise.
capilar adj.: vase capilare kılcal
damarlar.
capişon sn. kadın başlığı, hotoz.
capital I. sn. 1. sermaye, para. 2.
(bogăŃie) zenginlik, varlık,
servet. II. adj. baş, başlıca, belli
başlı, temel // pedeapsă ~ă idam.
capitală sf. başkent, başşehir.
capitol sn. bölüm; (fragment) fasıl.
capitona vt. köpülemek, kırmalamak,
kaplamak.
capitula vi. 1. teslim olmak. 2. fig.
boyun eğmek.
capodoperă sf. üstün eser, şaheser.
capabil – caracteriza
caporal sm. onbaşı.
capot sn. cüppe; üstlük.
capota vi. baş aşağı devrilmek,
alabora olmak.
capotă sf. araba örtüsü, kaporta.
capră sf. keçi.
capricios adj. 1. (d. oameni) nazlı,
geçici arzulu. 2. mantıksız, acayip.
capriciu sn. geçici heves, kapris.
capricorn sn. (astr.) oğlak burcu.
capsa vt. kopçalamak.
capsă sf. 1. kopça. 2. (clamă)
kenet, çıtçıt. 3. (d. arme de
foc) kapsol.
capsulă sf. 1. (cutie) kapsül,
kutu. 2. (bot.) kapçık, koza.
capta vt. 1. getirmek, zaptetmek,
toplamak. 2. celbetmek.
captiv sm., adj. tutsak, esir.
captiva vt. çekmek; tesir etmek,
celbetmek/cezbetmek.
captivitate sf. tutsaklık, kölelik;
(robie) esaret.
captura vt. yakalamak, ele geçirmek,
esir etmek.
captură sf. ganimet.
car I. sm. tahta kurdu. II. sn. 1. araba,
yük arabası. 2. (tehn.) şaryo //
~ funebru cenaze arabası;
(astr.) ~ul mare büyükayı,
yedigir; cu ~ul bol bol.
carabină sf. filinta, karabina.
caracatiŃă sf. ahtapot.
caracter sn. karakter, seciye.
caracteristică sf. karakteristik,
özellik, vasıf.
caracteriza vt. vasıflandırmak,
mahiyetini tayin etmek.
caracudă – carmin
caracudă sf. marya.
caracul sm., sn. karakul (koyunu).
carafă sf. sürahi.
caragaŃă sf. (zool.) 1. saksağan.
2. (fig.) geveze kadın.
caraghios I. adj. gülünç, tuhaf,
acayip, eğlenceli, maskara.
II. sm. bayağı adam, soytarı,
maskara.
carantină sf. karantina.
carapace sf. bağa.
carat sn. 1. (la aur) ayar. 2. (la
diamant) kırat.
caravană sf. kervan.
caravelă sf. karavela.
carâmb sm. çizme koncu.
carbid sn. kalsiyum karbonu.
carbon sn. karbon.
carbonic adj. karbonik.
carbonifer adj. kömürlü, kömür –(s) i.
carboniza I. vt. karbonlaştırmak,
kömür haline getirmek. II. vr.
karbonlaşmak, karbon haline
gelmek, kömürleşmek.
carbonizare sf. karbonlaşma,
karbonlaştırma, karbon haline
gelme.
carburant sm. yakıt, akaryakıt.
carburator sn. karbürator.
carbură sf. karbür.
carcasă sf. 1. kemik çatısı. 2. (tehn.)
çatı; yapı kavesi.
carceră sf. zindan hücresi, dam.
carda vt. yün taramak, taramak.
cardă sf. tarama fırçası/makinası.
cardiac I. adj. yüreğe değgin, yürekle/
kalple ilgili, yürek –(s) i, kalp –(s)i.
II. sm. yürek hastası, yüreği hasta.
717
cardinal I. sm. kardinal. II. adj. ana,
temel, başlıca, asıl // numeral ~
asıl sayı, aslî adet; cele patru
puncte ~e ana yönler.
cardiografie sf. kardiyografi.
cardiogramă sf. kardiyogram.
cardiologie sf. kardeoloji.
cardiovascular adj. kardiyovasküler.
care pron. kim, ne, hangi, hangisi.
carenă sf. (mar.) karina.
carenŃă sf. eksiklik, noksnlık.
careu sn. 1. dördül, murabba,
kare. 2. (topogr.) kare.
careva pron. v. cineva.
cargobot sn. yük gemisi.
caria vr. yenirceye uğramak, çürümek.
cariatidă sf. heykel-sütün, yontu-dikin.
caricatură sf. 1. karikatür. 2. (fig.)
gülünç sey; müsvedde, bozuntu.
caricaturist sm. karikatürcü,
karikatürist.
caricaturiza vt. 1. karikatürleştirmek,
karikatürünü yapmak. 2. (fig.)
alaylı bır dille anlatmak.
carie sf.: ~ dentară yenirce, cürük, rem.
carieră sf. 1. taş ocağı. 2. (fig.)
meslek, uğraş; kariyer; a face ~
kariyer yapmak.
carierism sn. ikbal avcılığı, muvaffak
olma ihtirası.
carierist sm., adj. ikbal avcısı,
muvaffak olma inatçısı.
cariopsă sf. buğdayısı meyve/yemiş.
caritabil adj. 1. acımalı, marhametli,
iyiliksever. 2. gönül alıcı.
caritate sf. iyilikseverlik, merhamet.
carlingă sf. uçman mahali.
carmin sn. lâle rengi, karmen.
718
carnaŃie sf. ten/tenin rengi.
carne sf. et; ~ de vită sığır eti; ~ de
pui piliç eti; ~ de porc domuz eti.
carnet sn. 1. (de însemnări) cep/not
defteri. 2. (act) bilet deteri, cüzdan,
karne.
carnivor sn., adj. etobur, etçil, et yiyici.
caro sn. (la cărŃi de joc) karo.
carosabil adj.: partea ~ă a străzii
araba geçebilir yol.
caroserie sf. karoseri, araba teknesi.
carotă sf. havuç.
carotidă sf. şahdamarı.
carou sn. kare; în ~ri kareli.
carp sn. (anat.) bilek iskeleti.
carpen sm. gürgen.
carpetă sf. küçük halı, seccade.
cart sn. (mar.) dört saatlik nöbet.
carta vt. seçmek, ayırmak.
cartă sf. yasa, temel kural; Carta
OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite
Birleşmiş Milletler Teşkilatı yasası.
carte sf. 1. kitap. 2. (registru) defter.
3. (cunostinŃe) öğretim. 4. (învăŃătură)
okuma yazma, tahsil. 5. (de joc)
kâğıt // ~ de vizită kartvizit;
~ poştală posta kartı; a da
cărŃile pe faŃă niyetini açığa vurmak.
cartel sn. (econ.) kartel.
cartelă sf. tayın kartı.
cartier sn. 1. mahalle, semt;
~ muncitoresc işçi semti.
2. (mil.) karargâh, ordugâh;
~ general genel karargâh.
cartilaginos adj. kıkırdak –(s)i,
kıkırdaksı.
cartilaj sm. kıkırdak.
carnaŃie – casă
cartnic sm. dört saatlik nöbet
subayı, deniz onbaşışı.
cartof sm. patates; ~i prăjiŃi kızartılmış
patates.
cartograf sm. kartograf, haritacı, haritacı.
cartografie sf. kartografi, haritacılık.
carton sn. mukavva, karton.
cartona vt. mukavva geçirmek,
mukavva ile ciltlemek.
cartonaj sn. 1. (cartonare) mukavva
işçiliği. 2. (atelier) mukavvacılık,
mukavva fabrikası.
cartonat adj. mukavva geçirilmiş/kapaklı.
cartotecă sf. sıralaç, sıralaç
dolabı, fiş dolabı; klasör.
cartuş sn. 1. fişek. 2. (mineral.)
ağız otu, kapsül. 3. kartuş.
carusel sn. cündi meydanı.
cartuşieră sf. fişeklik, fişek çantası.
casa vt. 1. (jur.) hükümsüz kılmak,
nakzetmek, bozmak. 2. demir
baştan çıkarmak.
casabil adj. 1. kırılır, bozulabilir,
kırılabilir. 2. (jur.) nakzedilebilir.
casant adj. kırılgan.
casare sf. (jur.) temyiz, dava nakzi.
casaŃie sf. în expr: Curtea de
casaŃie Yargıtay.
casă¹ sf. 1. ev, konut, mesken.
2. (gospodărie) ev işleri. 3. (familie)
aile, ev halkı. 4. (neam) kol,
boy. 5. (căsnicie) karı koca. //
~ de cultură kültür evi/ocağı;
~ de naşteri doğum evi.
casă² sf. 1. (la un magazin etc.)
kasa, vezne. 2. (aparat) kasa.
3. (socoteală) kasa mevcudu.
cascadă – catod
// ~ de economii tasarruf sanadığı;
registru de ~ kasa defteri
cascadă sf. çağlayan, büyük çağlıyan,
şelale.
cască sf. 1. başlık. 2. (mil.) kask,
zırhlı başlık, miğfer. 3. (radiof.)
almaçlı başlık.
caschetă sf. kasket.
casetă sf. 1. küçük sandık, çekmece.
2. (foto) şasi. 3. kasket.
casier sm. kasiyer, veznedar.
casierie sf. kasa, vezne.
casieriŃă sf. kasiyer/veznedar kadın.
casnic adj. ev –(s)i, evlik, eve/aileye
değgin.
casoletă sf. buhurdan, buhurluk.
cast adj. 1. arı, temiz, sili. 2. namuslu,
iffetli.
castan sm. kestane ağacı.
castană sf. kestane.
castanietă sf. çalpara, kastanyet.
castaniu adj. kestane rengi.
castă sf. 1. kast. 2. (fig.) grup,
zümre, sınıf, tabaka.
castel sn. şato; (palat) saray // ~ de
apă su haznesi/deposu.
castelan sm. şato/saray sahibi.
castitate sf. arılık, temizlik, iffet,
sililik.
castor sm. kunduz.
castra vt. (animale) iğdiş etmek,
burmak.
castrat adj. 1. (d. oameni) hadım,
enenmiş. 2. (d. animale) iğdiş.
castrave/te sm. hıyar, salatalık // ~Ńi
muraŃi turşu salata/hıyar.
castron sn. kâse .
caşalot sm. amber/ada balığı.
719
caşcaval sn. kaşer/kaşer peyniri.
caşetă sf. güllaç, kaşe.
caşmir sn. keşmir yünlüsü/kumaşı.
cataclism sn. 1. kataklizma, büyük
felâket. 2. (fig.) tufan, fecaat.
catacombă sf. katakomp.
catafalc sn. katafalk.
cataif sn. kadayıf.
cataliza vt. kataliz etmek.
catalizator sn. katalizör.
cataliză sf. kataliz.
catalog sn. katalog.
cataloga vt. kataloğunu yapmak.
cataplasmă sf. lapa.
catapultă sf. mancınık.
cataractă sf. 1. büyük çağlıyan,
şelâle, çavlan. 2. (med.) aksu,
akbasma, perde.
cataramă sf. toka.
catarg sm. gemi direği, direk.
catastrofă sf. yıkım, felâket.
catâr sm. 1. katır. 2. (fig.) inatçı,
direngen.
catedrală sf. katedral, büyük kilise.
catedră sf. 1. kürsü. 2. (post)
öğretmenlik.
categoric I. adj. 1. kesin, kati, açık.
2. koşulsuz, şartsız. II. adv.
katiyen, açık olarak.
categorie sf. 1. sınıf, tabaka, ulam,
kategori. 2. (sport) sıklet.
categorisi vt. 1. bölümlemek, sınıflamak,
tasnif etmek. 2. (fig.) vasıflandırmak.
catetă sf. düzeç, dik kenar, katet.
catifea sf. kadife.
catifelat adj. kadife gibi, kadife
gibi yumuşak.
catod sm. katot.
720
catolic sm., adj. katolik.
catolicism sn. katolik mezhebi,
katoliklik.
catren sn. dört mısralık, dörtlük,
rübai.
Caucaz sm. Kafkaz; MunŃii ~
Kafkaz Dağları.
caucazian sm., adj. kafkasyalı.
cauciuc sn. kauçuk, lâstik.
caustic adj. 1. yakıcı, dağlayıcı.
2. (fig.) alaylı, dokunaklı.
causticitate sf. 1. yakıcılık, dağlayıcılık.
2. iğneli alaycılık, ısırıcılık.
cauteriza vt. dağlamak, yakı açmak.
cauterizare sf. dağlama, yakı açma.
cauŃiune sf. inanca/teminat akçesi,
kefillik.
cauza vt., vi. neden olmak, sebep
olmak, sebebiyet vermek.
cauz/ă sf. 1. (motiv, pricină)
sebep, saik, neden. 2. (problemă)
dava; ~a păcii barış davası //
din ce ~ ? ne sebepten?.
caval sn. kaval, çoban kavalı.
cavalcadă sf. at gezintisi, beygirle
dolaşma.
cavaler I. sm. 1. şövalye. 2. (partener)
kavalye. II. adj. 1. (burlac) bekâr.
2. (generos) yiğit, cesur.
cavalerie sf. süvari (sınıfı).
cavalerism sn. şövalyece tutum,
şövalye tutumu, şövalyelik.
cavalerist sm. süvari.
cavernă sf. 1. mağara. 2. (med.)
oyuk.
cavernos adj. 1. mağaralı, birçok
mağaralı. 2. (d. voce) boğuk/
kısık ses.
catolic – cădea
caviar sn. havyar.
cavitate sf. oyuk, çukur; boşluk.
cavou sn. kabir, makber.
caz sn. 1. (eveniment) olgu, olay.
2. (situaŃie) hal, durum. 3. (gram.)
durum, hal, isim hali // ~ de
boală hastalık vakası; a face ~
önemli göstermek; în acest ~
bu halde; în orice ~ nasıl
olursa olsun, herhalde.
cazac sm., adj. kazak.
cazacă sf. (haină) geniş kollu
ceket, kazak.
cazan sn. 1. kazan; ~ pentru rufe
çamaşır kazanı; ~ de baie
banyo kazanı. 2. (geogr.) buz
yalağı // ~ de Ńuică imbik.
cazangerie sf. kazancılık, bakırcılık.
cazangiu sm. kazancı, bakırcı.
cazarmă sf. kışla.
cazeină sf. kazeyin/kazein.
cazemată sf. kazamat /kazmat.
cazier sn. 1. (jur.) adlı sicil. 2. (dulap)
evrak dolabı/rafı.
cazinou sn. gazino.
cazma sf. kazma.
cazual adj. 1. tesadüfi, rasgele.
2. (gram.) hal –(s)i, ismin/
adın durumu ile ilgili.
că conj. ki // pentru că çünkü, zira .
căci conj. çünkü, zira, mademki.
cădea I. vi. düşmek. 2. (d. cortină)
kapanmak. 3. (la pieptul cuiva)
atılmak. 4. (d. noapte) gece
basmak/olmak. 5. (d. ape)
dökülmek. 6. (răpus, învins)
yıkılmak. 7. (în genunchi) diz
çökmek. II. vr. 1. (a se cuveni)
cădere – cămaşă
uymak, yerinde olmak, uygun
düşmek. 2. (a-i veni bine)
yaraşmak, yakışmak. // a ~ pe
gânduri düşüncelere dalmak;
a ~ la învoială anlaşmaya varmak;
a ~ în picioare yüzü ak çıkmak,
ayak üstü düşmek.
cădere sf. 1. düşme, düşüş.
2. (decădere) sukut. 3. (desprindere)
iniş. 4. (surpare) çökme. 5. (insucces)
başarısızlık. 6. (competenŃă)
yetki, salahiyet.
căi vr. pişman/nadim olmak.
căinŃă sf. pişmanlık; (regret) teessüf.
călare adj., adv. atlı, ata/beygire
binimş; at üstünde olarak.
călăfătui vt. kalafat etmek.
călăreŃ sm. atlı.
călări vt., vi. ata binmek, beygirle
dolaşmak.
călărie sf. binicilik.
călător sm., adj. 1. yolcu, gezici,
gezmen. 2. (migrator) göçebe.
3. (trecător) geçici.
călători vi. yola gitmek, yolculuk/
seyahat etmek.
călătorie sf. yolculuk; gezi, seyahat.
călău sm. 1. cellât. 2. (fıg.) zalim,
müstebit.
călăuză sf. kılavuz.
călăuzi vt. kılavuzluk etmek, yol
göstemek.
călăuzitor adj. kılavuzluk eden,
yol gösteren.
călca I. vi. 1. (a păşi) basmak, ayak
basmak. 2. (a nu respecta) riayet
etmemek, uymamak. 3. (a se abate)
gelmek; uğramak. II. vt. 1. (a strivi)
721
ezmek, çiğnemek. 2. (a cutreiera)
gezmek. 3. (rufe) ütülemek.
călcătorie sf. ütüleme atölyesi,
ütü odası.
călcâi sn. ökçe, topuk.
căldare sf. 1. kova. 2. (geogr.)
buz yalağı; çökme, vadi.
căldură sf. 1. sıcaklık, hararet, ateş.
2. (fig.) sevgi, muhabbet.
călduros adj. 1. sıcak (tutan).
2. (fig.) coşkun, ateşli, cana
yakın // salut ~ sıcak selamlar
călduŃ adj. ılık.
căli I. vt. 1. çelikleştirmek. 2. (fig.)
savaşa alıştırmak, zorluklara
alıştırmak. 3. (culin.) yağda
haşlamak. II. vr. çelikleşmek,
dayanıklı olmak.
călimară sf. mürekkep hokkası,
mürekkeplik.
călin sm. (bot.) kartopu ağacı;
kartopu çiçeği.
călire sf. 1. çelikleşme, çelikleştirme.
2. (fig.) zorluklara/savaşa alışma.
3. (culin.) yağda haşlama.
călit adj. 1. çelikleşmiş. 2. (fig.)
zorluklara (savaşa) alışmış.
3. (culin.) yağda haşlanmış.
călugăr sm. keşiş, rahip.
călugări vr. keşiş olmak, ruhani
rütbe almak.
călugărie sf. keşişlik (hayatı).
călugăriŃă sf. rahibe.
căluş sn. 1. ağız tıkaçı, ağızlık.
2. (tehn.) şövalye.
cămară sf. kiler, azık ambarı.
cămaşă sf. 1. gömlek; ~ bărbătească
erkek gömleği; ~ de noapte
722
gecelik. 2. (membrană) zar.
3. (înveliş) kılıf.
cămăruŃă sf. küçük oda; küçük kiler.
cămilă sf. deve; hecin devesi.
cămin sn. 1. (sobă) ocak. 2. (familie)
ev, aile, ocak. 3. (instituŃie)
yurt; ~ studenŃesc öğrenci/talebe
yurdu // ~ cultural kültür evi/ocağı.
căniŃă sf. küçük testi; fincan.
căpăstru sn. başlık; yular.
căpăta vt. almak, kazanmak,
elde etmek.
căpătâi sn. 1. baş ucu. 2. (pernă)
yastık. 3. (capăt) baş, son.
căpătui I. vr. 1. (a se îmbogăŃi)
edinmek, zengin olmak. 2. (a
se căsători) evlenmek. II. vt.
1. yerleştirmek. 2. (a căsători)
evlendirmek; evermek .
căpăŃână sf. 1. kelle, baş. 2. (craniu)
kafatası. 3. (bot.) baş.
căpetenie sf. komutan, kumandan.
căpia vi. 1. (d. animale) dolaptan/
salıncaktan hastalanmak. 2. (fig.)
aklını kaçırmak. delirmek.
căpitan sm. 1. (mil.) kaptan; yüzbaşı.
2. (sport) kaptan.
căpitănie sf. liman yönetmenliği/
kaptanlığı.
căpiŃă sf. tınaz; ~ de fân ot yığını.
căprioară sf. dişi keçi/karaca.
căprior sm. 1. (zool.) karaca.
2. (suport) çatı makası.
căprui adj. în expr.: ochi ~ kahve
rengi gözler.
căpşună sf. çilek.
căptuşeală sf. astar.
cămăruŃă – căscat
căptuşi vt. 1. (o haină) astar koymak/
geçirmek. 2. (a izola) kaplamak.
căpuşă sf. 1. (zool.) kene, sakırga.
2. (bot.) kene otu.
căpută sf. kundura yüzü.
căra I. vt. 1. taşımak, araba ile
taşımak. 2. (a târî) sürüklemek.
II. vr. sıvışmık, tabanı kaldırmak.
cărare sf. 1. patika, keçi yolu.
2. (în păr) ayırma cizgisi.
cărat sn. araba ile taşıma, taşıma.
cărăbuş sm. mayıs böceği.
cărămidă sf. tuğla.
cărămiziu adj. kırmızımtırak/kırmızımsı.
cărbune sm. 1. kömür. 2. (creion)
füzen. 3. (med.) karakabarak,
şarbon hastalığı.
cărnos adj. etli, etten; kaslı.
cărpiniş sn. gurgen fidanlığı/
fidanı.
cărticică sf. küçük kitap/risale.
cărturar sm. bilgin, bilgiç, âlim.
cărucior sn. 1. (pentru copii) çocuk
arabası, landan, tay tay arabası.
2. (pentru transport) yük arabası.
cărunt adj. kır, ak.
căruŃaş sm. yük arabacısı, arabacı.
căruŃă sf. yük arabası, araba // a
rămâne de ~ fırsatı kaçırmak.
căsători I. vr. evlenmek. II. vt.
evlendirmek; evermek.
căsătorie sf. evlenme, izdivaç, evlilik
căsătorit adj. evli.
căsca I. vt. açmak. II. vi. esnemek.
III. vr. impers. açılmak.
căscat I. sn. esneme. II. adj. 1. (d.
oameni) budala, bön, açık ağız.
căsnicie – cântec
2. (d. ochi) fal taşı gibi açık.
3. (d. cavităŃi) açık, aralıklı.
căsnicie sf. evlilik, izdivaç.
căsuŃă sf. küçük ev // ~ poştală
posta kutusu.
cătare sf. (la arme) arpacık.
cătrăni vr. (fig.) kederlenmek, üzülmek.
cătrănit adj. 1. siyahamtırak, siyahımsı.
2. (fig.) canı sıkılmış, kederli.
către prep. 1. (înspre) doğru; ~ casă
eve doğru. 2. (pe la) sularında,
kararında, takriben; ~ orele şase
saat altı sularında. 3. (faŃă de)
karşı; ~ el ona doğru.
cătun sn. küçük köy.
cătuşă sf. (pentru mâini) kelepçe;
(pentru picioare) pranga
căŃăra vr. 1. tırmanmak; çıkmak.
2. (d. plante) asılmak.
căŃea sf. dişi köpek, kancık (şi fig.).
căŃel sm. 1. yavru, enik, encik. 2. (fig.)
yaltakçı // ~ de usturoi (sarmısakt) dişi.
căuta I. vt. 1. aramak. 2. (a controla)
araştırmak, tetkik etmek. II. vi.
1. (a îngriji) bakmak. 2. (a se
interesa) ilgilenmek. 3. (a se
strădui) gayret etmek, çabalamak //
a-şi ~ de drum yoluna bakmak;
a-i ~ (cuiva) în coarne şımartmak.
căutare sf. 1. arama; araştırma,
tetkik. 2. (privire) bakış. 3. (preŃ)
rağbet; a avea ~ rağet görmek.
căutat adj. 1. değerli, kıymetli. 2. (d.
stil) seçkin, içli. 3. beğenilen, aranan.
căutătură sf. bakış.
căzăcesc adj. kazak –(s)i.
căzător adj. în expr.: stea căzătoare,
akanyıldız
723
căzătura sf. düşme, düşüş.
căzni I. vr. çabalamak, (bir işi
yapmak için) uğraşmak
câine sm. köpek, it.
câinesc adj. I. köpeğe değgin,
köpek-(s)i, köpek gibi. II. (fig.)
fena, yüreksiz.
câlŃi sm. kıtık, üstüpü.
câmp sn. I. tarla, kır. II. (şes)
ova. III. (domeniu) alan.
câmpenesc adj. kır-(s)ı, köy-(s)i,
rustal.
câmpie sf. ova, tarla.
când I. adv. ne zaman?, ne vakit?
II. conj. ne zamanki, ne
vakitki, …olduĝu zaman //
din ~ în ~ ara sıra.
cândva adv. bir zamanlar, önceleri;
şaryet….dığında.
cânepă sf. kenevir, kendir.
cânt sn. (poem) destan bölümü.
cânta I. vi. 1. (d. oameni) şarkı
söylemek, ırlamak 2. (d. păsări)
ötmek. 3. (la un instrument)
çalmak. II. vt. terennüm etmek;
övmek.
cântar sn. terazi, kantar, tartaç.
cântăreŃ sm. 1. şarkıcı. 2. (poet)
şair, ozan.
cântări I. vt. 1. tartmak 2. (fıg.)
düşünmek. II. vı. 1. ağır olmak/
gelmek, çekmek. 2. (fıg.) değeri
olmak.
cântărire sf. tartma, tartımlık,
tartılık.
cântător adj. (d. păsări) ötücii.
cântec sn. 1. türkü, şarkı, melodi;
(cântec popular) hava. 2. (d.
724
păsărı) ötüş, cıvıItı.
cârcă sf., în expr.: omuzunda,
sırtında.
cârcaiac sm. (zool.) kırkayak; çıyan.
cârcotaş adj. kavgacı, gereksiz
tartışmalar yapan; dırdırcı.
cârcoti vi. kavga etmek, gereksiz
tartışmalar yapmak; dırdır
etmek.
cârcel sm. 1. kasınç, kramp 2. (căpuşă)
kene, sakırga.
cârciumar sm. meyhaneci.
cârciumă sf. meyhane, içkili, lokanta.
cârd sn. sürü; (ceată) çete.
cârâi I. vi. (d. păsări) gıdaklamak;
bağırmak II. vt. (fig.) tedirgietmek,
can sıkmak. III. vr. (fig.)
kavka etmek, çekişmek.
cârjă sf. koltuk değneği; destek.
cârlan sm. toklu; tay.
cârlig sm. 1. küçük çengel/
kanca, zıpkın 2. (la undiŃă) iğne.
3. (încuietoare) kanat mandalı.
4. (pt. rufe) kıskaç 5. (andrea) mil.
cârlionŃ sm. saç lülesi.
cârlionŃat adj. kıvırcık; dalgalı.
cârmaci sm. 1. dümenci, serdümen.
2. (fig.) idareci.
cârmă sf. 1. dümen (yekesi) 2. (fig.)
idare, yönetim.
cârmi vi. sapmak; dönmek, çark
yapmak.
cârmâz sm. kırmız.
cârmui I. vt. yönetmek, sürmek,
gütmek, yürütmek. II. vr.
kendini idare etmek.
cârmuire sf. yönetme, yönetim,
gütme.
cârcă – câtuşi
cârmuitor sm. yönetici, yönetmen.
cârn adj. kısa veıyassı burunlu,
yamsık, muşuk.
cârnat sm. sucuk.
cârnăcior sm. baharlı sucuk.
cârnăŃar sm. sucukçu.
cârpă sf. paçavra, bez, silgi bezi.
cârpeală sf. (fig.) gelişigüzel düzeltme;
yamalama.
cârpi vt. 1. yamamak; yamalamak,
onarmak; tamir etmek. 2. (fig.)
günü gününe yaşamak.
cârpitură sf. yamama, yamalama;
(petic) yama.
cârti vi. mırıldanmak, şikâyet
etmek; homurdanmak.
cârtiŃă sf. köstebek.
câştig sn. kazanç; kâr.
câştiga vt. kazanmak, kâr etmek;
(a trage foloase) faydalanmak.
câştigător sm. adj. kazanan;
kazançlı.
cât I. adv. ne kadar; ~ de bine a
fost! ne kadar iyi oldu! II. conj.
o kadar, o kadar çok, ...diği kadar,
-dikçe; ~ de mulŃi prieteni are
o kadar çok dostu var; să
mănânce ~ vrea istediği kadar
yesin; atâta vreme ~ vreau
eu... ben istedikçe... III. prep.
kadar, gibi; mare ~ casa ev
kadar büyük. IV. adj. ne kadar;
câtă apă! ne kadar su! V. pron.
kaç?; ~ este ceasul? saat kaç?
câteodată adv. bazı kere, bazan,
kimi vakit, arasıra.
câtuşi adv. în expr.: ~ de puŃin 1)
ne kadar az olursa olsun, 2) hiç;
cea – centiron
olmaz.
cea interj. deh, sağa!
ce pron. 1. ne 2. (poftim?) buyur?
3. (cum?) nasıl?// (de ce?,
pentru ce?) neden?, ne, niçin?;
cît pe ce az kaldı/kalsın/daha.
ceafă sf. ense.
ceai sn. 1. çay (fidanı); (medicinal)
tıbbi çay. 2. (reuniune) çay.
ceainărie sf. çayhane.
ceainic sn. Çaydanlık, çay ibriği, çaydan.
ceapă sf. soğan; ~ verde yeşil soğan.
ceapraz sm. şerit, çapraz,
ceară sf. 1. mum, bal mumu.
2. (plastilină) mühür mumu.
3. (cerumen) kulak kiri.
cearcăne sn. pl. mor daire, daire, halka.
ceardaş sm. çardaş.
cearceaf sn. çarşaf.
ceartă sf. 1. kavga, çekişme, tartışma.
2. (neînŃelegere) düşmanlık.
ceas sn. 1. saat 2. (tehn.) sayaç.
~ deşteptător çalar saat ~ de
mână bilek/kol saati.
ceasornic sn. v. ceas (1)
ceasornicar sm. saatçı.
ceasornicărie sf. saatçılık, saatçı
dükkânı.
ceaşcă sf. fincan, bardak.
ceată sf. çete, güruh.
ceaŃă sf. sis, duman.
ceaun sn. büyük tencere.
cec 1. sm. çek.
cec 2. sm. (anat.) körbağırsak.
ceda I. vt. bırakmak, vazgeçmek.
II. vi. 1. (a se supune) baş
eğmek, boyun eğmek; (a fi
725
învins) yenilmek. 2. (a scădea)
azalmak. 3. (d. lucruri) çökmek.
cedare sf. 1. bırakma,vazgeçme.
2. (învingere) boyun eğme, yenilme.
cedru sm. dağ/lübnan selvisi.
cefalopod sm. pl. kafadanbacaklılar.
cegă sf. mersin balığı.
ceh sm., adj. Çek.
Cehia sf. Çekya; Republica Cehă ~
Çek Cumhuriyeti.
cel, cea pron. şu, o; cei, cele
şunlar, onlar.
celălalt, cealalta pron. ötekesi, öbürü,
diğeri; ceilalŃi, celelalte ötekiler,
öbürler.
celebravt. ululamak, kutlulamak, kutlamak.
celebrare sf. uululama, kutlulama, kutlama.
celebritate sf. ünlülük, ünlü kişi,
meşhur adam.
celebru adj. ünlü, şanlı, meşhur.
celibat sn. bekârlık, ergenlik.
celibatar sm., adj. bekâr, ergen.
celofan sn. selofan.
celular adj. hücreli/höcreli, hücre(-s)i.
celulă sf. hücre/höcre.
celuloid sm. selüloit.
celuloză sf. selüloz.
cenaclu sn. oydaş toplantısı, dernnek.
centenar sn. yüz senelik.
centigrad I. adj. yüz dereceye
ayrılmış. II. sn. santigrat.
centigram sn. santigram.
centilitru sm. santilitre.
centimă sf. santim.
centimetru I. sm. santimetre.
II. sn. mezura, metre şeridi.
centiron sn. bel kayışı, kemer, paluşka.
726
centra I. vt. merkezi tayin etmek,
özeğini belirtmek. II. vi. (sport)
ortalamak.
central adj. 1. merkez –(s)i, merkezi,
orta. 2. (important) esaslı.
centrală sf. 1. (instituŃie) merkez.
2. (tehn.) santral.
centralism sn. merkezcilik, merkeziyet.
centraliza vt. merkezleştirmek, bir
merkeze bağlamak, özeklendirmek.
centralizare sf. merkezleştirme,
özeklendirme, merkezlik idaresi.
centralizator sn., adj. merkezde/
özekte toplayıcı,merkezci.
centrifugă adj. merkezden uzaklaştıran,
santrifüj, merkezkaç // forŃă ~
merkezkaç güç.
centripetă adj. merkeze yakınlaştıran,
santripet, merkezcil; forŃă ~
merkezcil güç.
centru sn. merkez, özek, orta // în
centru merkezde/ortada; ~ de
greutate ağırlık merkezi.
centură sf. kuşak, kemer; ~ de
siguranŃă cankurtaran kemeri.
cenuşar sm. küllük, kül kabı.
cenuşă sf. kül.
cenuşareasă sf. 1. ateş başından
ayrılmayan kadın, külkedisi.
2. (fig.) pasaklı hizmetçi.
cenuşiu adj. kül renginde/rengi.
cenzor sm. 1. eleştirmeci, münekkit,
sansör. 2. denetçi, denetimci.
cenzura vt. sansür etmek.
cenzurare sf. sansür etme.
cenzură sf. sansür (kurulu).
cep sn. 1. fıçı tıpası/musluğu. 2. (tehn.)
menteşe/kilit mili.
centra – cerebel
cer sn. 1. gök, gökyüzü, sema. 2.
(aer) hava. 3. (cosmos) uzay,
feza. 4. (rel.) Tanrı, Allah, uçmak,
cennet // ~ gurii damak.
ceramică sf. çömlekçilik, çini
sanatı, seramik.
ceramist sm. çömlekçi.
cerat adj. bal mumlu, bal mumu
sürülmüş, mumlu.
cerb sm. geyik.
cerboaică sf. dişi geyik, maral.
cerc sn. 1. daire, değre. 2. (roată)
çember, tekerlik çemberi. 3. (mediu)
toplantı, dernek, cemiyet. 4. (sferă)
alan, çevre, sınır // ~ vicios
kısır döngü.
cercel sm. küpe, salkım küpe.
cerceta vt. 1. (a studia) araştırmak,
incelemek. 2. (a observa) gözlemek.
3. (jur.) soruşturmak, tetkik etmek.
cercetare sf. 1. araştırma, inceleme.
2. (observare) gözleme. 3. (jur.)
soruşturma, tetkik.
cercetaş sm. 1. (mil.) kefişçi, gözletici.
2. izci.
cercetător sm., adj. araştırıcı, arayıcı;
~ ştiinŃific bilimsel araştırıcı; araştırmacı.
cercevea sf. çerçeve.
cere I. vt. 1. istemek. 2. (a revendica)
talep etmek. 3. (a cerşi) dilenmek,
dilencilik etmek. 4. (a impune)
kabul ettirmek // a ~ socoteală
hesap sormak, hasaba çekmek;
a ~ voie izin istemek.
cerealier adj. tahıl ile ilgili, tahıl
-(s)i, hububat -(s)i.
cerebel sn. küçük beyin, beyincik,
dimağçe.
cerebral – chefir
cerebral adj. beyinsel, beyin -(s)i,
dimaği.
ceremonial I. sn. tören yolları/
usulleri. II. adj. törensel.
ceremonie sf. tören, merasim;
(pompa) tantana.
ceremonios adj. 1. protocol düşkünü,
teşrifatlı; resmi. 2. aşırı nazik,
törensel.
cerere sf. 1. dilek, istek. 2. (revendicare)
talep. 3. (petiŃie) dilekçe, istida //
~ şi ofertă sunu ve istek.
ceresc adj. 1. göksel, gök -(s)i,
semavi. 2. (sfînt) Tanrısal, ilahi.
cergă sf. çerge.
cerinŃă sf. gereklik, ihtiyaç, lüzum;
(necesitate) zaruret, zorunluk,
zorunluluk.
cerne I. vt. elemek, kalburlamak,
elekten geçirmek. II. vr. elenmek,
elekten geçmek. III. vi. (a burniŃa)
çiselemek.
cerneală sf. mürekkep.
cernit adj. 1. karalı, yaşlı, matemli.
2. (fig.) kederli, dargın.
cernut adj. elenmiş, kalburdan
geçirilmiş.
ceros adj. mumlu, mumdan.
cerşetor sm. dilenci.
cerşetorie sf. dilencilik.
cerşi vt., vi. dilenmek.
cert adj. kesin, kati, emin, belli //
fapt ~ kesin bir olay.
certa I. vt. azarlamak, paylamak,
tekdir etmek. II. vr. kavga
etmek, tartışmak, çekişmek.
certăreŃ adj. kavgacı.
certifica vt. onaylamak, tasdik/teyit etmek.
727
certificare sf. onay, onaylama,
tasdik, tanıklık.
certificat I. sn. tasdikname, sahadetname,
sertifika. II. adj. onaylı, onaylanmış
olan, tasdik edilmiş.
certitudine sf. kesinlik, katiyet.
cerui vt. bal mumu sürmek,
mumlamak.
cerumen sn. kulak mumu/kiri.
ceruză sf. üstübeç.
cervical adj. boyuna değgin,
boyunsal, ense-(s)i.
cetaceu sn. balingiller.
cetate sf. kale, hisar.
cetăŃean sm. yurttaş, vatandaş.
cetăŃenesc adj. yurttaşa değgin,
yurttaşlık/vatandaşlıkla ilgili,
yurttaş-(s)i, vatandaş-(s)i.
cetăŃenie sf. uyruk, uyrukluk,
tebaa, yurtaşlık, vatandaşlık;
dublă ~ çifte vatandaşlık.
cetăŃuie sf. küçük kale.
cetină sf. çam yaprakları/iğnesi.
ceŃos adj. sisli, dumanlı.
ceva pron. şey, bir şey.
cezarian adj. în expr.: operaŃie
~ă sezariyen ameliyatı, ameliyatı
kaysariye.
cezură sf. (lit.) koşuk dizesi içinde
durak.
cheag sn. şirden, pıhtı.
chebab sn. kebab.
chef sn. 1. (beŃie) yemekli içkili
eğlence. 2. (dispoziŃie) keyif.
3. (poftă) iştah, arzu // n-am ~
keyfim yok.
chefal sn. (iht.) kefal balığı.
chefir sn. kefir.
728
chefliu sm., adj. eğlence düşkünü,
ayyaş.
chei sn. 1. rıhtım. 2. (dig) set,
bent, dalga kıran.
cheie sf. 1. anahtar. 2. (procedeu) araç,
yol. 3. la pl. (geogr.) boğaz. 4. (mar.)
rıhtım. 5. (muz.) anahtar, kle.
chel sm., adj. dazlak, saçsız, kel.
cheli vi. saç dökülmek, saçları
dökülmek, kel kalmak.
chelie sf. saç dökülmesi, dazlaklık,
daz, kellik.
chelner sm. garson.
cheltui vt. harcamak, sarfetmek,
israf etmek.
cheltuială sf. harcama, masraf,
sarfiat.
cheltuitor sm., adj. tutumsuz, savurgan,
müsrif.
chema I. vt. 1. çağırmak. 2. (a invita)
buyurmak, davet etmek. 3. (a se
numi) … ismi ile çağırılmak. II. vr.
denilmek // a ~ în judecată
davaya çağırmak.
chemare sf. 1. çağırma, çağırış,
çağırım. 2. (invitaŃie) davet.
3. (proclamaŃie) çağrı. 4. (citaŃie)
celpname, çağrı belgesi. 5. (vocaŃie)
istidat, anıklık. 6. (misiune,
menire) görev, vazife.
chenar sn. kenar (şeridi).
chenzină sf. on beş günde bir
alınan maaş.
chepeng sn. 1. mahzen/merdiven
kapağı. 2. (oblon) kepenk.
cherestea sf. kereste.
cherhana sf. balıkçılık/balık ambarı.
chermeză sf. kermes.
chefliu – chimicale
cheson sn. gereç arabası, cepane sandığı.
chestie sf. chestiune.
chestiona vt. sormak, soruşturmak.
chestionar sn. soru dizini, sual/
soru cetveli.
chestiune sf. sorun, mesele, konu.
chetă sf. yardım parası toplama,
iane toplama.
chezăşie sf. teminat, garanti.
chiabur sm. toprak ağası/zengini.
chiar adv. 1. bile, hatta. 2. (încă)
henüz. 3. (într-adevăr) gerçekten //
~ aşa hakikaten öyle
chibrit sn. kibrit.
chibzui I. vt., vi. düşünmek, düşünüp
taşınmak. II. vr. danışmak.
chibzuială sf. düşünme, derin
düşünce, tefekkür.
chibzuit adj. 1. (d. oameni) düşünceli,
aklı başında. 2. (fapte, acŃiuni)
makul, akıllıca.
chică sf. saç.
chicinetă sf. küçük mutfak.
chiciură sf. kırç.
chicoti vi. kahkaha koparmak,
kahkahalarla gülmek.
chiflă sf. küçük ekmek.
chiftea sf. köfte.
chihlimbar sn. kehlibar.
chilie sf. 1. manastır hücresi, hücre.
2. (cămăruŃă) çatı katı, tavan arası.
chilim sn. 1. kilim. 2. (broderie)
keneviçe nakışı.
chiloŃi sm. pl. don, külot.
chimen sm. (bot.) karaman kimyonu.
chimic adj. kimyasal, kimyevi, kimya-(s)i.
chimicale sf. pl. kimya mamülleri/
yapınları.
chimie – cicatriza
chimie sf. kimya.
chimir sn. kemer.
chimist sm. kimyacı, kimyager.
chimizare sf. kimyalaştırma, kimya
usullerini/yönntemlerini
uygulama.
chin sn. acı, ıstırap, işkence, azap.
China sf. Çin; Republica Populară
Chineză Çin Halk Cumhuriyeti.
chinez sm., adj. çin, çinli.
chineză sf., adv. Çince.
chinezeşte adv. Çince.
chinezoaică sf. Çin kadını.
chingă sf. 1. kolan, kayış kemer.
2. (bară) dingi.
chinină sf. kinin.
chintesenŃă sf. öz, hulâsa, en özel
ve en güzel kısım.
chinui I. vt. işkence etmek, azap/
acılar çektirmek. II. vr. acılar
çekmek, üzülmek, azap çekmek.
chinuit adj. sıkıntılı, acılı.
chinuitor adj. sıkıcı, yorucu, bunaltıcı.
chior sm., adj. 1. bir gözü kör, tek
gözlü. 2. (orb) kör. 3. (saşiu) şaşı.
chiorăi vi. guruldamak, fokurdamak.
chioşc sn. köşk.
chiot sn. çığlık, haykırış.
chip sn. 1. (faŃă) yüz, sima,
çehre. 2. (formă) beti, şekil.
3. (înfătişare) kılık. 4. (imagine)
suret. 5. (mod) tarz, biçim, şekil.
chiparos sm. servi/selvi.
chipeş adj. yakışıklı, güzel gösterişli.
chipiu sn. kasket.
chirci vr. 1. (d. oameni) büzülmek,
kıvrılmak. 2. (d. plante) buruşmak,
kırışmak.
729
chircit adj. 1. (d. oameni) büzülmüş,
kıvrılmış, cılız. 2. (d. plante)
kurumuş, cılız, buruşmuş, kırışmış.
chiriaş sm. kiracı.
chirie sf. kira.
chirurg sm. operatör, cerrah.
chirurgical adj. cerrahlığa değgin,
cerrahlık –(s)i.
chirurgie sf. cerrahlık, kirurji.
chist sn. ur, kist.
chiştoc sn. izmarit.
chit I. adv. în expr.: a fi ~ (cu cineva)
ödeşmek, fit olmak. II. sn. cammacunu.
chitanŃă sf. alındı, makbuz.
chitanŃier sn. makbuz kütüğü.
chitară sf. kitara/gitara.
chitarist sm. kitara/gitara çalan.
chitui vt. macunlamak, macunla tıkamak.
chiŃibuş sn. önemsiz şey, hile.
chiŃibuşar sm. titiz, hileci.
chiui vi. neşeyle haykırmak, çığlık
koparmak.
chiuit sn. v. chiot.
chiul sn. kaytarma.
chiulangiu sm. kaytarıcı.
chiuli vi. kaytarmak.
chiureta vt. arıtmak, kürtaj yapmak.
chiuretaj sn. arıtma, kürtaj.
chiuretă sf. arıtma aleti, arıtıcı.
chiuvetă sf. lâvabo.
chivernisi vt. 1. tutumlu/ölçülü
davranmak. 2. biriktirmek.
3. esirgemek.
chix sn. fiyasko, başarısızlık; a
da ~ fiyasko vermek.
ci conj. fakat, amma/ama.
cicatrice sf. yara izi/nişanı.
cicatriza vr. kapanmak, iyileşmek.
730
cicăleală sf. dırdır, azarlama, dırlanma,
söylenme.
cicăli vt. can sıkmak, musalla olmak,
azarlamak, kafayı şişirmek.
cicălitor adj. can sıkıcı, dırdırcı.
ciclamă sf. tavşan kulağı, siklâmen.
ciclic adj. cevrimsel, devri.
ciclism sn. bisikletçilik.
ciclist sm. bisikletçi/bisikletli.
ciclon sn. kiklon/siklon.
ciclu sn. devir, çevrim, sikl.
cicoare sf. hindiba.
cidru sn. elma şarabı.
cifra I. vt. şifrelemek. II. vr. malolmak,
tutmak.
cifrat adj. şifreli.
cifră sf. rakkam // ~ totală tutar.
cifru sn. şifre.
cilindric adj. yuvkumsu, silindirsi.
cilindru sm. 1. yuvak, silindir,
üstüvane. 2. (tehn.)merdane.
cimbru sm. kekik.
ciment sn. çimento.
cimenta I. vt. 1. çimento ile bağlamak.
2. (fig.) sağlamlaştırmak. II. vr.
1. çimentolu olmak. 2. (fig.)
sağlamlaşmak.
cimentare sf. 1. çimento ile bağlama,
çimentolu olma. 2. (fig.)
sağlamlaştırma, sağlamlaşma.
cimitir sn. mezarlık, gömütlük, sinlik.
cimpanzeu sm. şempanze.
cimpoi sn. gayda, tulumlu flatva.
cimpoier sm. gaydacı, flavtacı.
cina vi. akşam yemeği yemek.
cină sf. akşam yemeği, yemek.
cinci num. beş.
cincilea num.: al ~ , a ~ ea beşinci.
cicăleală – cinstire
cincime sf. beşte biri.
cincinal adj. beş yıl süren, beş
yıllık; plan ~ beş yıllık plan.
cincisprezece num. on beş.
cincispreze/celea num.: al ~ / a ~cea
on beşinci.
cincizeci num. elli.
cincize/cilea num.: al ~, a ~cea ellinci.
cine pron. 1. (interogativ) kim.
2. (nehotărât) her kim.
3. (relativ) kimi.
cineast sm. sinemacı, filmci.
cinefil sm. sinemasever, film sever.
cinema sn. sinema.
cinemascop sn. sinemaskop.
cinematograf sn. 1. sinematoğraf,
sinema. 2. (arta) filmcilik.
cinematografie sf. sinemacılık,
filmcilik.
cinetică sf. devim bilimi.
cineva pron. bir kimse.
cingătoare sf. kuşak, kemer.
cinic sm., adj. 1. kinik, sinik, kelbi.
2. utanmaz, edepsiz, hayasız,
köpeksi.
cinism sn. 1. kelbiye, sinizm/ kinizm.
2. (fig.) utanmazlık, edepsizlik,
hayasızlık.
cinste sf. 1. (corectitudine) namus,
namusluk, doğruluk. 2. (castitate)
arılık, iffet, ismet. 3. (stima) saygı,
hürmet, itibar. 4. (onoare) yüz,
şeref, şan. 5. (ospăŃ) ikram // a
face ~ ikram etmek, în ~a şerefine.
cinsti I. vt. 1. (a respecta) saymak,
saygı göstermek. 2. (a ospăta)
ikram etmek. II. vr. içip yemek.
cinstire sf. saygı, saygınlık, hürmet.
cinstit – circumferinŃă
cinstit adj. 1. (corect) namuslu,
temiz, doğru. 2. (cast) edepli,
iffetli. 3. (stimat) saygın, muhterem.
cintezoi sm. ispinoz.
cioară sf. karga.
ciob sm. şişe kırığı, kırık.
cioban sm. çoban.
ciobănesc adj. çoban –(s)i, çobanlarla
ilgili.
ciobăniŃă sf. genç çoban kızı, çoban kızı.
ciobi vt. çizik yapmak, çatlatmak.
cioc sn. gaga.
ciocan sn. çekiç.
ciocăni vt. , vi. çalmak, vurmak.
ciocârlan sm. tepeli tarla kuşu,
tepeli çayır kuşu.
ciocârlie sf. tarla/çağır kuşu, toygar.
cioclu sm. cenaze/ölü taşıyıcı, mortocu.
ciocni I. vt. 1. çatlatmak. 2. (a sparge)
kırmak. II. 1. çarpmak, birbirine
çarpmak. 2. (d. armate) dövüşmek,
çarpışmak.
ciocnire sf. 1. çarpma, çarpışma,
vurma, vuruşma. 2. (neînŃelegere)
anlaşmazlık, ihtilaf. 3. (luptă)
çarpışma, dövüşme.
ciocnit adj. çatlak, yarık, kırık.
ciocolată sn. çokolata/çikolata.
ciolan sn. kemik.
ciolănos adj. kemikten; iri kemikli.
ciomag sn. çomak.
ciopârŃi vt. doğramak, parça parça
etmek, parçalamak.
ciopli I. vt. 1. yontmak. 2. (a sculpta)
oymak, tıraş etmek. II. vr. (fig.)
medenileşmek; yetişmek.
cioplire sf. 1. yontma, oyma, tıraş
etme. 2. (fig.) medenileşme; yetişme.
731
cioplitor I. sn. (tehn.) armudi silme
rendesi, silme oluğu. II. sm.
yontmacı, yontucu.
ciorap sm. çorap; ~i de damă kadın
çorabı; ~i barbăteşti erkek çorabı.
ciorbă sf. çorba; ~ de burtă işkembe
çorbası.
ciorchine sm. salkım.
ciornă sf. karalama, müsvedde.
ciot sm. 1. çotuk. 2. (nod) düğüm,
boğum.
cioturos sm. adj. düğümlü, boğumlu.
circ sn. 1. sirk. 2. (geol.) buz yalağı.
Cipru sp. Kıbrıs.
cipriot sm., adj. Kıbrıslı.
circa adv. aşağı yukarı, hemen
hemen, takriben.
circă sm. fam. v. circumscripŃie.
circuit sn. 1. (tehn.) devre. 2. (econ.)
devir, dolanış. 3. (distanŃă) yol,
güzergâh.
circula vi. 1. dolaşmak, dolanmak,
gidip gelmek. 2. (d. monede)
tedavül etmek, tedavülde/sürumde
olmak. 3. (d. lichide) dolaşmak,
akmak. 4. (d. ştiri) yayılmak.
circular adj. değirmi, yuvarlak,
daireli.
circulară sf. genelge, tamim.
circulator adj. (anat.) în expr:
aparat ~ dolaşım cihazı/sistemi.
circulaŃie sf. 1. dolaşım, deveran.
2. (trafic) gidip gelme, trafik,
sirkulasyon. 3. (econ.) sürüm.
circumcizi(un)e sf. sünnet
(ameliyesi).
circumferinŃă sf. daire muhidi,
çevre, çember.
732
circumscrie vt. sınır içine almak,
sınırlamak, hudut içine almak.
circumscripŃie sf. 1.idare bölümü,
çevre, bölge; ~ electorală seçim
bölgesi. 2. (instituŃie) daire.
circumspect adj. ölçülü, ihtiyatlı.
circumstanŃă sf. hal ve şartlar,
durum özelliği, keyfiyet.
circumstanŃial adj. (gram.):
complement ~ dolaylı tümleç.
circumvoluŃie sf. beynin çıkıntıları.
cireadă sf. sürü
cireaşă sf. kiraz/kirez.
cireş sm. kiraz/kirez ağacı.
ciripi vi. 1. ötmek, cıvıldamak. 2. (fig.)
ince sesle konuşmak; fısıldamak.
ciripit sn. ötüş, çıvıltı.
ciroză sf. siroz.
cirus sm. saçakbulut.
cisternă sf. sarnıç.
cistită sf. (med.) sidik torbası/
yangısı, mesane iltihabı.
cişmea sf. 1. çeşme. 2. (izvor) kaynak,
pınar.
cita vt. 1. (a aminti) anmak, ileri
sürmek, söylemek. 2. (jur.) haber
vermek, mahkemeye çağırmak/
celbetmek. 3. (a reproduce)
fıkra nakletmek.
citadelă sf. kale, iç kale, hisar.
citadin sm. adj. şehirli, kentli.
citare sf. 1. fıkra nakletme, aktarım.
2. (jur.) geldiri, celp, celpname.
citaŃie sf. geldiri, celp, celpname.
citeŃ adj. kolay okunur, okunaklı.
citi vt. okumak.
citire sf. okuma.
citit I. adj. okumuş, kültürlü,
circumscrie – ciupitură
bilgili. II. sn. v. citire.
cititor sm. okur, okuyucu.
citric adj. turunçgiller -(s)i // (plante)
citrice turunçgiller.
ciubăr sn.çamçak, gerdel.
ciubuc sn. 1. tütün çubuğu. 2. (bacşiş)
bahşiş.
ciucure sm. toparlak/topuz püskül.
ciudat adj. tuhaf, acayip, garip.
ciudă sf. hiddet, öfke.
ciudăŃenie sf. tuhaflık, acayiplik,
garabet.
ciuf I. perçem, kâkül. II. sm. tepe
tüyü.
ciufuli vt. saçları karıştırmak, başını/
saçını bozmak.
ciufulit adj. saçları karmakarışık,
başı/saçı bozulmuş.
ciuguli vt. 1. gagalamak. 2. (peior.)
yemek, yem yemek.
ciulama sf. çullama, ~ de pui tavuk
çullaması.
ciuli vt. kulak dikmek, dikkatle
dinlemek.
ciulin sm. deve dikeni, diken.
ciumă sf. veba.
ciung sm. , adj. çolak.
ciunti vt. kesmek, parçalamak; kırmak.
ciuntire sf. kesme, koparma, kırma.
ciupercă sf. mantar.
ciupi vt. 1. çimdiklemek, sıkmak.
2. (d. păsări) gagalamak, yem
aramak. 3. (fig.) kinaye etmek.
ciupit I. sn. çimdikleme, çimdik.
II. adj. çimdiklenmiş, sıkılmış //
~ de vărsat çiçek bozukları
olan.
ciupitură sf. 1. çimdik, çimdik izi.
ciur – clasare
2. (înŃepătură) iğne batması/ardı.
ciur sn. 1. elek, kalbur, gözer.
2. (anat.) börkenek.
ciurui vt. (a găuri) delmek, delik
açmak, delip geçmek.
ciută sf. dişi geyik, maral.
civic adj. yurttaş –(s)i, vatandaş-
(s)I, yurttaşa değgin; medeni.
civil adj. sivil, yurttaşlar arası;
yurttaşlıkla ilgili, yurttaş-(s)i //
(jur.) drept ~ medeni hukuk;
drepturi ~e medeni haklar;
cod ~ medeni kanun; cununie ~ă
medeni nikâh; război ~ vatandaş
harbi; tribunal ~ hukuk
mahkemesi.
civiliza I. vt. uygarlaştırmak,
medenileştirmek. II. vr.
uygarlaşmak, medenileşmek.
civilizare sf. uygarlaştırma,
uygarlaşma, medenileştirme,
medenileşme.
civilizat adj. 1. uygar, medeni.
2. (manierat) zarif, nazik, ince.
civilizator adj. uygarlaştırıcı,
medenileştirici.
civilizaŃie sf. uygarlık, medeniyet.
civism sn. yurtseverlik, iyi yurttaşlık.
cizela vt. 1. oymak,kalemle işlemek.
2. (a şlefui) perdahlamak, parlatmak.
3. (fig.) medenileştirmek, terbiye
etmek.
cizelare sf. I. oyma,kalemle işleme.
II. (şlefuire) perdahlama, parlatma.
III. medenileştirme, terbiye.
cizmar sm. kunduracı, cizmeci.
cizmărie sf. (atelier) kunduracü
dükkânı; (profesie) kunduracılık.
733
cizmuliŃắ sf. kadın çizmesi, konçlu
kadın ayakabbı.
claie sf. 1. yığın, ot yığını, tınaz.
2. (fig.) karmakarışıklık.
clamă sf. kıskaç, kopça.
clan sm. 1. klan, kabile, sop. 2. (fig.)
klik, güruh, bölek.
clandestin adj. gizli, saklı; yeraltı.
clanŃă sf. kapı mandalı/zembereği.
clapă sf. 1. kapak, diş. 2. (tehn.)
supap, kulak.
clar I. adj. 1.(d. imagini) aydın,
ışıklı, açık, temiz, vazıh. 2.
(d. lumină) parlak. 3. (d. ape)
berrak. 4. (d. sticlă) saydam.
5. (d. vorbire) kolay anlaşılır.
6. (d. gânduri) belli, aşikâr.
II. sn. seçiklik, belirlilik; aydınlık,
açıklık // ~ de lună mehtap;
nu e ~ ayan/açık değil.
clarifica vt. açıklık getirmek,
açıklamak, izah etmek.
clarificare sf. açıklık getirme,
açıklama, izah, izahat.
clarinet sn. klârinet, klarineta.
clarinetist sm. klarinetçi.
claritate sf. açık seçiklik, açıklık,
aydınlık, vüzuh.
clarvăzător adj. öngörülü, dürendişli,
basiretli; keskin görüşlü.
clarviziune sf. öngörü, basiret.
clasa I. vt. 1. (a clasifica) bölümlemek,
sınıflamak, sıralamak, tasnif
etmek. 2. (jur.) beraat etmek.
II. vr. sıralanmak.
clasament sn. sıralanma, sınıflama,
klasman
clasare sf. 1. bölümleme, bölümlenme,
734
sımflama, tasnif. 2. (clasament)
sıralanma.
clasă sf. 1. (socială) sımf. 2. (familie)
bölüm, aile. 3. (în învăŃământ)
dersane, derslik. 4. (an de studiu)
sınıf; yıl. 5. (categorie) kategori,
derece.
clasic adj. 1. klasik 2. (caracteristic)
örnek olabilir, özel, karakteristik
–(s)i. 3. (antic) kadim.
clasicism sn. klâsiklik/klasisizm.
clasifica vt. v. clasa 1.
clasificare sf. v. clasare 1.
clasor sn. sıralaç, klasör.
clauză sf. hüküm; madde; kayıt,
şart, koşul.
clavecin sn. klavsen.
claviatură sf. köprücük kemiği.
claxon sn. klakson, korna.
claxona vi. korna/klakson çalmak.
clăbuc sm. köpük; kabarcık.
clădit vt. inşa etmek, kurmak; örmek.
clădire sf. yapı, inşa, bina.
clănŃăni vi. takırdamak.
clăti vt. çalkalamak; yıkamak,
ovarak yıkamak.
clătina I. vt. sallamak, çalkalamak.
II. sallanmak, kımıldanmak,
çalkalanmak.
clătinare sf. sallanma, salınma,
çalkalanma.
clătit sn. yıkama, çalkalama, temizleme.
clătită sf. bazlamaç.
clei sn. 1. tutkal, zamk, çiriş. 2. (bot.)
kola.
cleios adj. yapışkan/yapışan.
clemă sf. maşa, pens, kıskaç.
clemenŃă sf. merhamet, af, gufran.
clasă – cloci
clepsidră sf. su saati.
cler sn. papaz sınıfı, papazlar;
din adamları sınıfı.
clerical adj. papazlara/kiliseye değgin;
papaz sınıfı –(s)i, papazlar –(s)i.
clericalism sn. papaz eğemenliği,
kiliseden yana olma.
cleşte sm. maşa, kerpeten.
clică sf. klik, güruh.
client sm. 1. alıcı, müşteri 2. (jur.)
müekkil; müvekkil.
clientelă sf. alıcılar, müşteriler,
müekkiller.
climat sn. 1. (climă) iklim. 2. (fig.)
ortam, muhit; şartlar.
climacteric adj. iklime değgin,
iklim – (s)i.
climatologie sf. klimatoloji, iklim
bilimi.
climă sf. iklim.
clinchet sn. çınlama, zıngırtı.
clinic adj. klinik – (s)i.
clinică sf. kliniğe değgin, klinik.
clinician sm. klinik hekimi.
clinti I. vt. yerinden oynatmak,
kımıldatmak, yerini değiştirmek.
II. vr. kımıldamak.
clipă sf. an, lâhza // o ~! bir dakika!
clipi vi. göz kırpmak.
clisă sf. kil.
clismă sf. tenkiye, yıkama.
clişeu sn. 1. (foto) klişe, negativf
fotoğraf. 2. (tipogr.) basma kalıp
söz. 3. (fig.) beylik söz/cümle.
cloacă sf. 1. (hazna) çirkef kuyusu.
2. (băltoacă) çirkef.
cloci I. vt., vi. 1. (d. păsări)
kuluçkaya yatırmak/yatmak.
clocit – coastă
2. (a plănui) hazırlamak,
planlamak. 3. (a lenevi) boş
durmak, bir şey yapmamak.
II. vr. 1. (d. alimente, ape)
bozulmak, kokuşmak, çürümek.
2. (d. oameni) rezilce yaşamak.
clocit I. sn. kuluçka süresi,
kuluçka yatma, kuluçkalık.
II. adj. bozuk, çürük.
clocitoare sf. (instalaŃie) kuluçka
makinası/folluğu.
clocot sn. 1. kaynama, fokurdama.
2. (fig.) coşkunluk, kaynaşma.
clocoti vi. 1. fokurdamak. 2. (d.
lichide) köpüklenmek. 3. (fig.)
çınlamak.
clocotit adj. kaynak/kaynar, sıcak.
clocotitor adj. 1. kaynayan, kaynaşan.
2. (fig.) coşkun, ateşli, galeyanlı.
clondir sn. sürahi.
clopot sn. 1. çan. 2. (tehn.) kapak //
~ scufundător dalgıç haznesi.
clopotniŃă sf. çan kulesi.
clopoŃel sm. 1. küçük çan, çıngırak,
zil. 2. (bot.) çançiçeği, boruçiçeği.
clor sn. klor.
clorofilă sf. klorofil.
cloroform sn. kloroform.
closet sn. ayak yolu, helâ, kenef.
cloş sn. kloş; fustă ~ kloş etek.
cloşcă sf. kuluçka.
club sn. klüp/klüb/kulüb.
coacăză sf. frenküzümü.
coace I. vt. 1. pişirmek. 2. olgunlaştırmak.
3. (a urzi) dolap çevirmek. II. vr.
1. olgunlaşmak. 2. pişmek. 3. (fig.)
olmak, kemale ermek. III. vi.
(med.) baş vermek.
735
coacere sf. pişme, pişirme; (la
soare) olgunlaşma, olma; (d.
abcese) başverme.
coadă sf. 1. kuyruk. 2. (mâner)
sap. 3. (sfârşit) son. 4. (şir) sıra,
kuyruk. 5. (cosiŃă) saç örgüsü //
(bot.) coada-şoricelului civanperçemi.
coafa vt., vr. saç taramak, başını/
saçını yapmak.
coafat I. adj. saçı taranmış, başı/
saçı yapılmış II. sn. saçını yapma.
coafeză sf. koaför.
coafor sm. kuaför, kadın berberi.
coafură sf. saç düzeltmesi/
düzeni, kuafür.
coagula vr. pıhtılaşmak.
coagulant sm., adj. pıhtılaştıran/
pıhtılaştırıcı.
coagulare sf. pıhtılaşma, pıhtı.
coagulat adj. pıhtılaşmış.
coajă sf. 1. kabuk. 2. (la crustacee)
kavkı; koza.
coală sf. yaprak; ~ de hârtie
kâğıt tabakası.
coaliŃie sf. ittifak, koalisyon.
coaliza vr. birleşmek, ittifak
etmek, koalisyon kurmak.
coamă sf. 1.yele, perçem. 2. (geogr.)
doruk, tepe.
coapsă sf. oyluk, but.
coardă sf. 1. çalgı teli, kiriş. 2. (arc)
yay. 3. (geom.) kiriş.
coarnă sf. (bot.) kızılcık.
coasă sf. tırpan.
coase vt. 1. dikmek. 2. (a broda)
nakışlamak.
coasociat sm. ortak.
coastă sf. 1. (anat.) kaburga kemiği,
736
eğe. 2. (pantă) yokuş, bayır.
3. (Ńărm) kıyı, sahil. 4. (flanc)
yan, cenah.
cobai sm. kobay, hint domuzu.
cobalt sm. kobalt.
cobi vt., vi. şom ağızlı olmak,
kötü bir olayı öngörmek.
cobiliŃă sf. omuz sırığı.
coborî I.vt. düşürmek, indirmek.
II. vr., vi. inmek, konmak.
coborâre sf. inme. (fig.) düşme,
düşürme.
cobră sf. kobra yılanı.
cobzar sm. kobza çalgıcısı.
cobză sf. kobza.
coc sm. saç topuzu.
cocaină sf. kokain.
cocainoman sm. kokain tiryakisi.
cocardă sf. kokart.
cocă sf. hamur.
cocean sm. sap, koçan.
cochet adj. koket, şık.
cocheta vi. cilvelenmek.
cochetărie sf. cilve, cilvelenme.
cochilie sf. 1. kavkı, midye kabuğu.
2. (tehn.) döküm kalıbı.
cocină sf. domuz ahırı/ağılı.
cocioabă sf. kulübe, harap ev.
cocleală sf. bakır pası/yeşili.
cocli vr., vi. 1. (aramă) paslanmak.
2. (alimente) bozulmak, pas
tadı tutmak.
coclit adj. 1. yeşil paslı, paslanmış.
2. oksitlenmiş.
cocoaşă sf. 1. (la oameni) kambur.
2. (la animale) hörgüç.
cocoloş sm. yuvarlak, top, yumak.
cocoloşi I. vt. gizlemek, örtbas
cobai – coexista
etmek, hasır altı etmek. II. vr.
bürünmek, sarınmak, kalın
elbiseler giymek.
cocor sm. turna kuşu.
cocos sm. hindistan cevizi.
cocoş I. sm. horoz. II. sn. (la
arme) horoz.
cocoşa vr. kamburlaşmak, bükülmek.
cocoşat sm., adj. kambur, kabarık.
cocotier sm. hindistan cevizi ağacı.
cocs sm. kok kömürü.
coctail sm. kokteyl.
cod sm. düstur, kanunlar dergisi;
kanun, yasa; ~ civil medeni
kanun; ~ul muncii iş kanunu;
~ul penal ceza kanunu.
codaş sm., adj. aylak, tembel.
codeină sf. kodein.
codex sm. kanunlar dergisi, kanun.
codi vr. duruksamak, tereddüt etmek.
codifica vt. yasaları derlemek, kanunları
toplamak; düzene/sıraya koymak.
codificare sf. yasaları derleme,
kodifikasiyon.
codobatură sf. çobanaldatan kuşu.
codru sm. büyük orman, ulu
ağaçlı orman // ~ de pâine
ekmek parçası, somun.
coeficient sm. katsayı; emsal.
coercibil adj. sıkıştırılır, sıkıştırılabilir.
coercitiv adj. zorlayıcı, zecri.
coerent adj. bağalantılı, birbirine
uygun, tutarlı, bağıntılı.
coerenŃă sf. tutarlık, bağlantı,
uygunluk.
coexista vi. birlikte var olmak,
müşterek var olmak, bir
arada yaşamak.
coexistenŃă – colier
coexistenŃă sf. birlikte var olma //
~ paşnica bir arada yaşamak.
coeziune sf. 1. (fiz.) molekül yapışıklığı,
temessük. 2. (fig.) birlik, bağlılık,
bağalantı.
cofă sf. kova.
cofeină sf. kofein.
cofetar sm. pastacı.
cofetărie sf. pastahane, pasta dükkânı.
cofraj sn. kofraj, tahta kaplama.
cofret sn. çekmece, kutu.
cohortă sf. 1. (la romani) piyade
bölüğü. 2. (fig.) kalabalık, sürü.
coif sn. zırhlı başlık, tulga.
coincide vi. uymak, düşümdeş
olmak, düşümdeşmek.
coincidenŃă sf. düşümdeşlik, raslaşma,
müsavat.
cointeresa vt. ilgilendirmek, ilgisini
uyandırmak.
cointeresare sf. karşılıklı ilgi,
ilgilendirme; karşılıklı çıkar/
menfaat.
cointeresat adj. (karşılıklı) ilgi
gösteren.
coji I. vt. kabuğunu soymak/çıkarmak.
II. vr. kabuğu soyulmak.
cojoc sn. gocuk.
cojocar sm. kürkçü.
colabora vi. işbirliği etmek, ortaklaşa/
birlikte çalışmak.
colaborare sf. işbirliği, birlikte
çalışma.
colaborator sm. iş arkadaşı, mesai
arkadaş, emektaş.
colac sm. 1. simit. 2. (cerc) halka,
çember // ~ de salvare cankurtaran
simidi.
737
colan sn. 1. gerdanlik. 2. (cingătoare)
kolan.
colateral adj. yedek, tali.
colaŃiona vt. yazıları karşılaştırmak,
mukabele etmek.
colaŃionare sf. yazıları karşılaştırma;
mukabele.
colecta vt. 1. toplamak. 2. (med.)
baş vermek, irin toplamak.
colectă sf. para yardımı toplama, iane.
colectiv I. adj. kolektif, müşterek,
kamusal. II. sn. kolektif, ortaklık.
colectivism sn. ortaklaşacılık,
kolektivizm.
colectivist sm. ortaklaşacı, kolectivist.
colectivitate sf. cemaat, cemiyet,
topluluk.
colectiviza vt. ortaklaştırmak,
kolektifleştirmek.
colector I. sm. tahsildar, alımcı. II. sn.
toplaç, kolektör. III. adj. toplayıcı.
colecŃie sf. derme, koleksiyon //
~ de timbre pul dermesi.
colecŃiona vt. derme/koleksiyon yapmak.
colecŃionar sm. dermeci.
coleg sm. meslektaş, arkadaş.
colegiu sn. 1. kurul, heyet, zümre.
2. (în învăŃământ) orta öğretim
okulu, kolej.
coleopter sn. kınkanadlı.
coleric adj. öfkeci, çabuk öfkelenen.
colesterină sf. klesterin.
colet sn. koli.
colibacil sm. kolibasil.
colibă sf. kulübe.
colică sf. sancı.
colier sn. 1. gerdanlık, kolye. 2. (fig.)
kemer, kuşak.
738
colină sf. tepe, küçük dağ.
colind sn. (de Anul nou) Noel ilahisi.
colinda vi. 1. (de Anul nou) Noel
ilahi söylemek. 2. (a umbla)
gezmek.
colindător sm. Noel ilahisi söyleyen.
colivie sf. kafes.
coliziune sf. çarpışma.
colnic sn. 1. tepe, küçük tepe.
2. (luminiş) ağaçsız / boş yer.
coloană sf. 1. (arhit.) direk, sütun.
2. (pagină) sütun. 3. (de cifre)
sıra. 4. (grup) kafile // ~ vertebrală
bel kemiği, omurga.
colocatar sm. kira ortağı, ortaklaşa
kiracı.
colocviu sn. konuşma, kolokvyum.
colodiu sn. (chim.) kolodyum.
coloid sm., adj. koloit.
coloidal adj. koloidal.
colon sn. (anat.) kalın bağırsak.
colonadă sf. sütun sırası, sıra sütunlar.
colonel sm. albay.
colonial adj. sömürgelere değgin,
sömürge -(s)i.
coloniale sf. pl. aşlık, zahire, besin.
colonialism sn. sömürgecilik,
müstemlekecilik.
colonialist sm., adj. sömürgeci,
müstemlekeci.
colonie1 sf. în expr.: apă de ~ kolonya.
colonie2 sf. 1. sömürge, müstemleke.
2. (grup) koloni, topluluk.
3. (tabără) tatil/yaz kampı, kamp.
coloniza vt. yerleşip bir yeri işlemek.
colonizare sf. yerleşip bir yeri
işleme.
colora vt. boyamak, renk vermek.
colină – combaină
colorant sm., adj. renk veren,
bayayıcı.
colorat adj. renkli.
coloratură sf. süs, üslüp renkliği.
colorit sn. renk, renk uyumu.
colos sm. dev, dev gibi adam.
colosal adj. kocaman, koskocaman,
dev gibi.
colporta vt. dolap çevirmek, dedikodu/
söylenti yaymak.
colportor sm. dolap çeviren, dedikoducu,
söylenti yayıcı.
colŃ I. sn. köşe, bucak. II. sm.
köpek dişi.
colŃar sn. (raft) köşe rafı/dolabı.
colŃos adj. 1. sivri ve uzun dişli.
2. (fig.) dikkafalı.
colŃunaş sm. börek, peynirli börek.
columnă sf. sütun; Columna lui
Traian Traianus sütunu.
comanda vt. 1. komutanlık/kumanda
etmek. 2. (a ordona) emretmek,
buyurmak. 3. (a face comandă)
ısmarlamak, sipariş vermek.
comandament sn. komutanlık/
kumandanlık.
comandant sm. komutan/kumandan.
comandatură sf. komutanlık/
kumandanlık.
comandă sf. 1. emir, buyruk. 2. (cerere
de livrare) ısmarlama, sipariş
3. (tehn.) komut aleti.
comasa vt. bir araya getirmek,
toplamak, birleştirmek.
comasare sf. bir araya gelme/
getirme, toplanma.
comă sf. koma, kan çekişme.
combaină sf. v. combină.
combatant – companie
combatant sm., adj. savaşçı, muharip.
combate vt. karşı koymak, itiraz
etmek, karşı savaşmak/mücadele
etmek.
combativ adj. vuruşkan, savaşan,
savaşçı.
combativitate sf., karşı savaşmak/
mücadele.
combina vt. 1. düzenlemek, sıraya
koymak, tertip etmek. 2. (fig.)
tasarlamak. 3. (chim.) bileştirmek/
birleştirmek.
combinare sf. 1. bağdaşım, kombinezon.
2. (chim.) bileşme/birleşme.
combinaŃie sf. v. combinare.
combină sf. biçer döver, orak
harman makinesi.
combinezon sm. kombinezon, iç
gömleği.
combustibil sm. yakıt.
combustie sf. yakma, yanma.
comediant sm. 1. komedi oyuncusu.
2. (fig.) soytarı; şarlatan; dalkavuk.
comedie sf. güldürü, komedi;
(fam.) komedya.
comemora vt. anmak; ayin
yapmak.
comemorare sf. anma (töreni).
comemorativ adj. anma töreni -(s)i,
hatırlatıcı, anmaya değgin, anmak
için yapılmış.
comenduire sf. garrnizon komutanlığı.
comenta vt. yorumlamak, yormak.
comentariu sn. yorum; açımlama, tefsir.
comentator sm. yorumcu; açımlayacı,
tefsirci.
comercial adj. ticari, ticaret -(s)i,
tecimsel.
739
comercializa vt. ticaretleştirmek,
tecimselleştirmek.
comercializare sf. ticaretleştirme,
tecimselleştirme.
comerciant sm. alışverişçi, tüccar, tacir.
comerŃ sn. ticaret, alışveriş, alım
satım.
comesean sn. sofra arkadaşı.
comestibil adj. yenir, yenilebilir.
cometă sf. kuyruklu yıldız.
comic I. sm. komedi/güldürü aktörü/
oyuncusu. II. adj. güldürücü,
komik.
comis-voiajor sm. tecim evi memuru/
temsilcisi; gezgin/seyyar satıcı.
comisar sm. komiser.
comisariat sn. 1. komiserlik. 2. polis
karakolu.
comisie sf. heyet, komisyon.
comision sn. komisyon, simsariye;
komisyonculuk.
comisionar sm. komisyoncu; tellal.
comitat sn. ilçe, vilayet.
comite vt. işlemek, yapmak.
comitet sn. komite, kurul.
comoară sf. 1. gömü. 2. (bogăŃie)
hazine, define.
comod adj. hoş, rahat.
comodă sf. konsol.
comoŃie sf. 1. sarsılma, sarsıntı.
2. (med.) içten sarsılma;
~ cerebrală beyin sarsıntısı.
compact adj. 1. tıkız, sıkı,
sıkışılık. 2. (fig.) koyu, kesif.
companie 1 sf. 1. ortaklık, eşlik,
refakat. 2. (societate) cemiyet.
3. (com.) şirket, ortaklık, kumpanya.
companie sf. (mil.) bölük.
740
compara vt. karşılaştırmak, kıyaslamak,
mukayese etmek; ölçmek.
comparabil adj. karşılaştırabilir,
kıyas edilebilir.
comparat adj. karşılaştırmalı,
mukayeseli; gramatică ~ă
karşılaştırmalı/mukayeseli gramer.
comparŃie sf. karşılaştırma, mukayese,
kıyas.
compartiment sn. 1. kompartıman.
2. (despărŃitură) bölme.
3. (domeniu) alan, saha.
compartimenta vt. bölmelere ayırmak,
bölümlemek.
compartimentat adj. bölmelere
ayrılmış.
compas sn. 1. perge. 2. (busolă)
gemi pusulası.
compasiune sn. acıma.
compatibil adj. uyuşan, bağdaşan,
uygun.
compatibilitate sf. uyuşma, bağdaşma.
compatriot sm. yurttaş, vatandaş.
compătimi vt. acımak, ilgilenip
acımak.
compătimire sf. acıma, ilgilenip acıma.
compătimitor adj. ilgilenip acıyan.
compendiu sn. özet, hulasa.
compensa vt. ödünlemek, telafi/
tazmin etmek.
compensabil adj. denkleştirilir,
ödünlenir.
compensaŃie sf. ödünleme, taviz,
tazmin.
competent adj. yetkili, salahiyetli.
competenŃă sf. yetki, salahiyet.
competitiv adj. yerışabilir, yarışa/
rekabete girişebilir.
compara – complicaŃie
competitor sm. yarışçı.
competiŃie sf. yarışma, yarış, müsabaka.
compila vt. derleştirmek, intihal
yapmak.
compilare sf. derleştirme, intihal.
compilator sm. derleştirici,
intihalcı.
compilaŃie sf. v. compilare.
complăcea vr. hoşlanmak, uzlaşmak;
tad almak.
complement sn. (gram.) tümleç;
~ direct düz tümleç; ~ indirect
dolaylı tümleç.
complementar adj. tümleyici, tümler.
complet I. adj. tüm, tam, eksiksiz.
II. sn. riyaset divanı, riyaset.
completa vt. tümlemek, tamamlamak.
completamente adv. tamamiyle,
büsbütün, bütünüyle.
completare sf. tümleme, tamamlama.
completivă adj. în expr.:
propoziŃie ~ tümleç cümle.
complex I. sn. 1. (ansamblu) birliktelik,
birlik, tüm. 2. (psih.) kompleks.
II. adj. karışık, muhtelit, mürekkep;
karmaşık.
complexitate sf. karmaşıklık,
muhtelitlik.
complezenŃă sf. gönül alırlık,
hatır sayarlık.
complica I. vt. 1. kötümleştirmek,
ağırlaştırmak. 2. (a încurca)
karıştırmak. II. vr. 1. kötüleşmek,
ağırlaşmak. 2. (a se încurca)
karışmak.
complicat adj. karmaşık, karışık.
complicaŃie sf. karmaşıklık, karışıklık;
komplikasyon.
complice – comunica
complice sm. suç ortağı, şerik.
complicitate sf. suç ortaklığı;
ortaklık.
compliment sn. 1. kompliman.
2. (la pl., salutări) törensel
söz, tebrik selam.
complimenta vt. gönül okşamak,
iltifat etmek.
complini vt. tamamlamak, bütünlemek,
eksiğini gidermek.
complot sn. komplo; kumpas kurmak.
complota vi. komplo/kumpas kurmak.
complotist sm. komplocu.
component I. adj. bileşen, bileşim
-(s)i. II. sn. bileşim maddesi.
componenŃă sf. bileşim; yapı,
oluşum biçimi.
comporta vr. davranmak, hareket etmek.
comportare sf. davranış, tutum.
compostor sn. yazısı oynak damga.
compot sn. komposto, hoşaf.
compotieră sf. komposto tabağı.
compozitor sm. besteci, bestekâr.
compoziŃie sf. 1. bileşim. 2. (muz.)
beste. 3. (tip, fel) dizme, tertip.
4. (compunere) yazı ödevi, terkip.
comprehensibil adj. anlaşılır,
anlaşılabilir; usa yakın.
comprehensiune sf. anlaşılabilirlik.
compresă sf. kompres.
compresiune sf. baskı, tazyik, sıkma.
compresor sn. kompresör.
comprima vt. sıkıştırmak, bastırmak;
(a micşora) azaltmak.
comprimabil adj. sıkıştırılır, komprime
edilir.
comprimare sf. sıkıştırma, bastırma;
(micşorare) azaltma.
741
comprimat I. adj. sıkıştırılmış,
bastırılmış, kısılmış, küçülmüş.
II. sn. komprime, sıkı; hap.
compromis I. 1. orta yol, ikisi arsı
bir şey. 2. sn. uzlaşma, uyuşma.
II. adj. 1. (d. persoane) değerden/
saygınlıktan düşmüş, itibardan
düşmüş. 2. (ratat) başarısız,
suya düşmüş.
compromite I. vt. 1. saygınlığını/
itibarını kırmak, itibardan düşürmek,
lekelemek. 2. (a rata) tehlikeye
koymak, suya düşürmek. II. vr.
kendi itibarını/şerefini tehlikeye
sokmak.
compromitere sf. 1. itibarı kırılma,
itibardan düşme, lekelenme.
2. (ratare) tehlikeye koyma.
3. kendi itibarını/şerefıni tehlikeye
sokma.
compromiŃător adj. itibarı kıran,
itibardan/saygınlıktan düşüren.
compune vt. 1. bileştirmek, meydana
getirmek; türetmek. 2. (a scrie)
bestelemek, yazmak, terkip etmek.
compunere sf. 1. (îmbinare) bileşim.
2. (muz.) beste 3. (lucrare
şcolară) terkip, kompozisyon.
compus adj. bileşik, mürekkep.
comun adj. 1. ortak, müşterek;
kamusal. 2. (obişnuit) bayağı, adi //
(gram.) substantiv ~ cins isim.
comunal adj. bucak -(s)i, nahiye -(s)i.
comună sf. bucak, nahiye // Camera
Comunelor Avam Kamarası;
comuna primitivă ilkel çağ.
comunica I. vt. bildirmek, tebliğ
etmek. II. vi. 1. (a avea relaŃii)
742
değinmek, temasta/münasebette
bulunmak. 2. (a fi in legătură cu…)
birbirine bağlı olmak, birbirine
geçmek.
comunicant adj. în expr.: (fiz.)
vase ~e birbirine ulaşan tüpler.
comunicare sf. 1. bildiri, genelge,
tebliğ. 2. (legătură) bağ, irtibat.
3. (prezentare) rapor.
comunicat sn. bildiri, tebliğ, resmi
ilan.
comunicativ adj. 1. geçici, sıçrayıcı,
sari. 2. (d. oameni) açık yürekli,
samimi.
comunicaŃie sf. 1. ulaşım, nakil.
2. iletişim; (trecere) geçme //
căi de ~ ulaşım/nakliyat yolları.
comunism sn. komünizm.
comunist sm., adj. komünist.
comunitate sf. 1. ortaklaşma, ortaklık,
birleşiklik. 2. (grup) cemaat.
comuniune sf. birlik; topluluk, camia
comuta vt. (jur.) değiştirmek, hafifleştirmek,
hafifletmek; hafifletip -e çevirmek.
comutabil adj. değiştirebilir,
hafifletilebilir.
comutare sf. 1. hafifleştirme,
hafifletme. 2. yer değiştirme.
comutator sn. değiştirgeç, komütatör.
con sn. 1. kozalak. 2. (geom.) koni.
conaŃional sm. yurttaş, vatandaş.
concasa vr. ufalamak, kırmak.
concasor sn. kırma değirmeni.
concav adj. içbükey, obruk.
concedia vt. işten çıkarmak; (a
alunga) kovmak.
concediere sf. işten çıkarma; (alungare)
kovma.
comunicant – concesiona
concediu sn. izin; tatil.
concentra I. vt. 1. bir yere toplamak.
2. (chim.) koyulaştırmak. 3. (mil., a
chema sub arme) silah altına
çağırmak, temerküz ettirmek.
II. vr. 1. dikkat kesilmek. 2. (a
se aduna) toplanmak, temerküz etmek.
concentrare sf. 1. toplama, teksif.
2. (chim.) koyulaşma. 3. (mil.)
temerküz ettirme.
concentrat I. adj. 1. (chim.)
koyulaştırılmış. 2. (adunat) toplanmış.
2. birikmiş. II. sn. özüt, ekstre.
concentraŃie sf. yoğunluk, kesafet.
concentric adj. özekteş, müşterek
merkezli.
concepe I. vt. tasarlamak, kafasında
kurmak, kavramak. II. vi. (fiziol.)
gebe/hamile kalmak.
concepere sf. kavrayış, idrak, tasarlayış.
concept sn. 1. kavram, anlam, fikir.
2. (ciornă) karalama, müsvedde.
conceptual adj. kavramsal, kavramla
ilgili, kavram -(s)i.
concepŃie sf. kavrayış; gürüş, analyış;
kuram, öğreti.
concern sn. tröst, konsorsiyum.
concert sn. 1. konser; sală de ~e
konser salonu. 2. (piesă muzicală)
konçerto; ~ pentru vioară keman
konçertosu.
concerta vi. konser vermek.
concesi/e sf. 1. ödün, teviz; a nu
face ~ ödün/taviz vermemek.
2. imtiyaz, gedik; a face ~i
imtiyaz vermek.
concesiona vt. bir hak vermek,
bir imtiyaz vermek.
concesionar – condenser
concesionar sm. gedikli, imtiyaz
sahibi; mümessil.
concesiune sf. verme; imtiyaz,
tasarrufluk.
concetăŃean sm. hemşeri, memleketli.
conchide vt., vi. sonuca bağlamak,
netice çıkarmak; (a decide)
hükmetmek.
concilia vt. uyuşturmak, uzlaştırmak.
conciliant adj. uzlaştırıcı, ara bulucu.
conciliator sm., adj. uzlaştırıcı,
ara bulucu.
conciliere sf. uzlaşma, uzlaştırma,
ara bulma.
concis adj. özlü, veciz, muhtasar.
concizie sf. özlülük, vecizlik, icaz.
concludent adj. inandırıcı, kanaat/
kanış verici.
concluzie sf. 1. sonuç, netice; 2. varılan
sonuç, vargı; în ~ kısacası, uzun
sözün kısası.
concomitent I. adj. birlikte, beraber,
aynı zamanlı, zamandaş. II. adv.
aynı zamanda, birlikte, beraber.
concorda vi. uymak, uyuşmak,
aynı amacı gütmek.
concordant adj. uyan, uygun, uyarlı.
concordanŃã sf. uygunluk, uyarlık,
mütabakat.
concret adj. somut, konkre.
concretiza I. vt. somutlaştırmak,
konkreleştirmek; (a înfǎptui)
gerçekleştir mek. II. vr.
gerçekleşmek, somutlaşmak.
concretizare sf. somutlaşma; (înfǎptuire)
gerçekleştirme, gerçekleşme.
concubinaj sm. nikâhsız karı
kocalık; beraberlik.
743
concura vi. 1. (la un concurs)
yarışmak, müsabakaya girmek.
2. (a tinde spre) aynı hedefi
gütmek. 3. (a face concurenŃǎ)
rekabet etmek.
concurent sm. adj. 1. yarışıcı. 2. (com)
rakip.
concurenŃǎ sf. yarışıcılık; rekabet.
concurs sn. 1. (întrecere) yarışma,
yarış, müsabaka. 2. (examen)
sınav, imtihan. 3. (ajutor)
yardım, el birliği // a-şi da ~ul
katkıda bulunmak.
condamna vt. 1. (jur.) mahküm
etmek. 2. (a dezaproba) itham
etmek, kınamak.
condamnabil adj. kınanılacak,
ayıpanlacak, itham edilecek.
condamnare sf. 1. mahkümiyet kararı,
mahkümiyet hükmü, mahkümiyet.
2. (dezaprobare) kınama, itham.
condamnat sm. mahküm, hükümlü.
condei sn. 1. kalem sapı. 2. (fig.)
kalem, yazı.
condensa I. vt. 1. koyulaştırmak,
yoğunlaştırmak. 2. sıvı haline
getirmek. II. vr. 1. koyulaşmak,
yoğunlaşmak. 2. sıvı haline
gelmek.
condensare sf. 1. koyulaşma,
yoğunlaşma, teksif. 2. sıvı
haline gelme.
condensat adj. yoğunlaştırılmış;
lapte ~ yoğunlaştırılmış süt.
condensator sn. yoğunlaştırma
kabı, kondensatör.
condensor sn. ışın yoğunlaştırma
merceği.
744
condescendenŃǎ sf. saygı, hürmet.
condicǎ sf. kütük, defter.
condiment sn. baharat.
condimenta vt. baharat katmak.
co ndiŃ ie sf. 1. ko şul, şart.
2. (împrejurare) hal, durum.
3. (situaŃie) durum.
condiŃiona vt. şarta bağlamak,
şart koymak
condiŃional adj. 1. bir takım koşullara/
şartlara bağlı, şart –(s)i. 2. (gram.)
şart kipi.
condiŃionat adj. şarta/koşula bağlı.
condoleanŃe sf. pl. başsağlık dileği,
taziye.
condor sm. Güney Amerika akbabası.
conducător I. adj. 1. yöneten, idare
–(s)i, idare eden. 2. (electr.)
iletken. II. sm. 1. yönetmen,
idareci, âmir. 2. (cǎlǎuzǎ) kılavuz.
conduce I. vt. 1. yönetmek, idare etmek.
2. (a însoŃi) uğurlamak; eşlik/
refakat etmek. 3. (un vehicul)
yürütmek; sürmek. 4. (a cǎlǎuzi)
yol göstermek, kılavuzluk etmek.
II. vr. yönelmek, davranmak.
conducere sf. 1. idare, yönetim.
2. (a vehiculelor) sürme. 3. (adm.)
müdürlük.
conductibil adj. iletken.
conductibilitate sf. iletkenlik, nâkillik.
conductor sn. kondüktör.
conduitǎ sf. davranış, tutum, tavır.
conecta vt. birleştirmek, birbirine
bağlamak.
conectare sf. bağlantı, bağlama.
conexa vt. bağlamak, birleştirmek;
katmak.
condescendenŃǎ – conformaŃie
conexiune sf. bağlantı; birlik; zincirleme.
confecŃie sf. mensucat, konfeksiyon.
confecŃiona vt. yapmak, imal etmek.
confederaŃie sf. konfederasyon.
conferenŃia vi. nutuk söylemek/
okumak.
conferenŃiar sm. konferansçı;
(titlu) docent.
conferi vt. 1. vermek. 2. (a discuta)
konuşmak, danışmak, görüşmek.
conferinŃǎ sf. konferans.
confesa vr. itiraf etmek, sırını
söylemek.
confesiune sf. 1. itiraf. 2. (cult.)
mezhep.
confeti sf. pl. konfeti.
confident sm. sırdaş, gizdeş.
confidenŃǎ sf. sır, gizli şey.
confidenŃial adj. gizli, mahrem.
configuraŃie sf. görünüş, dış görünüş;
(formǎ) şekil.
confirma vt. doğrulamak, doğru
çıkarmak; teyit etmek .
confirmare sf. doğrulama, doğru
çıkarma; teyit .
confisca vt. zorla almak, el koymak,
müsadere etmek.
confiscare sf. zorla alma, el
koyma, müsadere .
conflagraŃie sf. harp, müsademe.
conflict sn. çarpışma; ihtilaf,
uyuşmazlık.
confluenŃǎ sf. su kavuşağı, koyar.
conform I. adj. uygun, uyar. II. adv.
uygun olarak, …üzere; …göre.
conforma vr. uymak, uygunlaşmak.
conformaŃie sf. yapılış, teşekkül,
kuruluş.
conformism – consecutiv
conformism sn. töreye körü körüne
bağlılık, konformizm.
conformist sm. töreye körü körüna
bağlı, konformist.
conformitate sf. în expr.: în ~
cu…göre; …e uygun olarak.
confort sn. konfor.
confortabil adj. konforlu, rahat.
confrate sm. meslektaş, arkadaş.
confrunta vt. karşılaştırmak, yüzleştirmek.
confruntare sf. karşılaştırma,
yüzleştirme.
confunda I. vt. karıştırmak,
ayırdedememek, farketmemek.
II. vr. karışmak.
confuz adj. anlaşılmaz, müphem.
confuzie sf. müphemiyet, karışıklık;
anlaşılmazlık.
confuziune sf. (jur.) haklarını bir
kişide toplanması.
congela I. vt. dondurmak. II. vr.
donmak, buz tutmak.
congelare sf. dondurma, donma.
congelat adj. dondurulmuş, donmuş.
congelator sn. dondurma aygıtı.
congenital adj. doğuştan, anadan
doğma, vilâdi.
congestie sf. ihtikan, kanama, konjestiyon.
congestiona vr. kan birikmek/oturmak.
conglomerat sn. 1. (geol.) yığışım.
2. (fig.) karışıklık.
congres sn. kongre, kurultay.
congresist sm. kongre üyesi/ delegesi.
coniac sn. konyak.
conifer sm. kozalaklı, iğne yapraklı.
conjecturǎ sf. görünüşe dayanan
sanı/zan.
conjuctivǎ sf. (anat.) katılgan zar .
745
conjuga I. vt. (gram.) çekmek,
çekimlemek. II. vr. çekimlenmek.
conjugal adj. karı kocaya değgin,
eşlere/evliliğe değgin, karı kaoca
–(s)i, evlilik –(s)i.
conjugare sf. 1. (gram.) çekim.
2. (fig.) birleşme.
conjunctiv adj. 1. bağlayıcı, bitiştirici,
kavuşturucu 2. (gram.) istek
–(s)i; modul ~ istek kipi;
3. (anat.) katılgan doku.
conjunctivitǎ sf. katılgan zar yangısı,
göz ingini.
conjuncturǎ sf. konjonktür.
conjuncŃie sf. 1. birleşme, bağlaşma.
2. (gram.) bağ, bağlaç. 3. (astr.)
kavuşum, kavuşma konumu.
conlucra vi. birlikte çalışmak,
işbirliği etmek/yapmak.
conlucrare sf. birlikte çalışma,
işbirliği, elbirliği.
conopidǎ sf. karnabahar.
consacra I. vt. vakfetmek, adamak;
hasretmek. II. vr. kendini vermek/
adamak, vakfedilmek.
consacrare sf. 1. adama, vakfetme,
hasretme. 2. kendini verme/
adama. 3. ayrılma, tahsis edilme.
consacrat adj. 1. vakfedilmiş,
adanmış. 2. ayılmış, tahsis edilmiş.
consanguin adj. babadan hısım,
baba yanından akraba.
consǎtean sm. köydeş, hemşehri,
memleketli.
consecinŃǎ sf. sonuç, netice.
consecutiv I. adj. birbiri arkasına,
aralıksız, devamlı. II. adv. ardı
sırası, devamlı olarak.
746
consecvent adj. direşken, sebatlı,
sebatkâr.
consecvenŃǎ sf. direşkenlik, sebat.
consemn sn. emir, buyruk.
consemna vt. kaydetmek, not etmek,
deftere geçirmek.
consemnare sf. kaydetme, not
etme, deftere geçirme.
consens sn. onaşma, rıza, muvafakat.
conserva I. vt. (a pǎstra) korumak,
saklamak, muhafaza etmek.
II. vr. (a se pǎstra) saklanmak,
muhafaza edilmek.
conservare sf. 1. (pǎstrare) koruma,
saklama, muhafaza etme. 2. (d.
legume, fructe etc.) konserve yapma.
conservatism sn. tutuculuk,
muhafazakârlık.
conservator I. sm. koruyucu.
II. sn. konservatuvar. III. adj.
koruyucu, tutucu, muhafazakâr.
conservǎ sf. konserve; a face ~e
konserve yapmak.
consfǎtui vr. danışmak, istişare etmek.
consfǎtuire sf. danışma, danışım, istişare.
consfinŃi vt. hükmetmek, tasdik
etmek; onamak; onaylamak.
consfinŃire sf. hüküm, vakfetme;
(aprobare) kabul, onama
considera I. vt. adetmek, saymak,
zannetmek; II. vr. adedilmek,
sayılmak, zannedilmek.
considerabil adj. dikkate/kayde
değer; epeyce.
consideraŃie sf. 1. (stimǎ) saygı,
itibar, hürmet. 2. (idee) fikir,
düşünce. 3. (cauzǎ) sebep, neden.
consecvent – conspect
considerent sn. gerekçe, sebep,
noktai nazar, fikir.
consignaŃie sf. 1. inam, emanet,
vedia. 2. eskici (mağazası), antikacı.
consilier sm. müşavir, danışman.
consiliu sn. 1. heyet, kurul; ~ de
miniştri Bakanlar Kurulu. 2. (sfat)
meclis, şûra // Consiliu de
securitate Güvenlik Konseyi
consimŃǎmînt sn. onama, onaşma,
rıza, muvafakat.
consimŃi vt., vi. razı olmak, onaşmak,
onamak.
consistent adj. 1. tutarlı, sağlam,
dayanıklı, kıvamlı. 2. (alimente)
doyurucu. 3. koyu, yoğun.
consistenŃǎ sf. koyuluk, kıvam;
(rezistenŃǎ) dayanıklılık, tutarlık.
consoanǎ sf. sessiz harf, ünsüz.
consoartǎ sf. karı, eş, zevce.
consola I. vt. avutmak, avundurmak,
teselli etmek/vermek. II. vr. teselli
olmak, avunmak.
consolare sf. avunç, teselli, teselli sözü.
consolǎ sf. konsol.
consolida I. vt. sağlamlaştırmak,
pekiştirmek, takviye etmek.
II. vr. sağlamlaşmak, kuvvetlenmek,
pekişmek.
consolidare sf. sağlamlaştırma,
sağlamlaşma, sağlamlık, takviye.
consolidat adj. 1. sağlamlaştırılmış,
takviye edilmiş. 2. (fin.) konsolide.
consonantǎ sf. sessiz harf, ünsüz
consonanŃǎ sf. ses ahengi, ündeşlik.
consorŃiu sn. ortaklık, konsorsiyum.
conspect sn. özet, hülâsa.
conspecta – consuma
conspecta vt. kısaltmak, özetlemek,
hülâsa etmek; kısaltarak/
özetleyerek yazmak; not almak.
conspira vi. komplo kurmak,
kumpas kurmak; fesat çevirmek.
conspirativ adj. gizli, saklı.
conspirator sm. komplocu, suikastçı.
conspiraŃie sf. komplo, gizli fesat.
consta vi. oluşmak, ibaret/mürekkep
olmak, ileri gelmek; ~ în …ibarettir.
constant adj. sürekli, aralıksız;
değişmez, sebatkâr.
constantǎ sf. değişmez sayı.
constanŃǎ sf. 1. sebat, ruh
yiğitliği, içgücü, metanet. 2.
süreklilik, aralıksızlık.
constata vt. görmek, saptamak;
tespit etmek
constatare sf. görme, saptama; tespit.
constelaŃie sf. burç, takım yıldızlar.
consternare sf. büyük üzüntü,
içacısı; şaşırtma, hayrete
düşürme.
constipa I. vt. peklik vermek,
kabız etmek. II. vr. kabızlık
çekmek, kabız olmak.
constipaŃie sf. peklik, inkıbaz,
kabızlık.
constituent adj. în expr: Adunarea
constituantǎ kurucu meclis.
constitui I. vt. meydana getirmek,
kurmak. II. vr. meydana gelmek,
kurulmak; (a se organiza)
tertiplenmek.
constituire sf. kuruluş, kurulma,
teşekkül.
constitutiv adj. kurucu, teşkil edici,
müessis.
747
constituŃie sf. 1. (structurǎ) yapılış,
yapı, bünye. 2. (lege) anayasa.
constituŃional adj. 1. anayasal,
anayasaya değgin; anayasaya
uygun. 2. meşruti; monarhie
~ ǎ meşruti monarşi.
constrânge vt. zorlamak, mecbur
etmek.
constrângere sf. zorlama, baskı;
icbar.
constructiv adj. yapıcı, kurucu.;
(activ) faal.
constructor sm. yapı ustası, inşaatçı.
construcŃie sf. 1. (clǎdire) yapı,
bina, inşa. 2. (alcǎtuire) yapılış,
terkip.
construi I. vt. 1 .kurmak, inşa
etmek, yapmak. 2. (o propoziŃie)
yazmak. II. vr. yapılmak, kurulmak.
consul sm. konsolos, konsül.
consular adj. konsolosluğa değgin,
konsolosluk –(s)i.
consulat sn. konsolosluk, konsüllük.
consult sn. muayene, konsültasyon.
consulta vt., vr. 1. danışmak, istişare
etmek. 2. (a cerceta) araştırmak,
incelemek. 3. (med.) muayene
etmek.
consultant sm. danışman.
consultativ adj. danışılmak üzere
yapılan, danışma –(s)i., istişari.
consulaŃie sf. 1. danışma, danışım,
istişare. 2. (med.) muayene,
konsültasyon.
consum sn. sarfiyat, harç, tüketim.
consuma I. vt. tüketmek, sarfetmek,
harcamak. II. vr. bitkinleşmek,
tükenmek, güçsüzleşmek.
748
consumator sm. tüketici; alıcı.
consumaŃie sf. tüketim; harç.
conştient adj. şuurlu, bilinçli.
conştiincios adj. vicdanlı, şuurlu.
conştiinciozitate sf. dürüstlük,
doğruluk, kurula/usule uygunluk.
conştiinŃǎ sf. bilinç, şuur, vicdan.
cont sn. 1. sayı. 2. (socotealǎ)
hesap. // ~curent işler/cari hesap;
a Ńine ~de … hesaba almak;
Curtea de conturi Sayıştay.
cont/a vi. 1. güvenmek; hesaba
katmak, adetmek // nu~eazǎ
önemsizdir. 2. önemli olmak,
önem taşımak.
contabil sm. sayman, muhasebeci,
muhasip.
contabilitate sf. 1. defter tutma
usulü. 2. (ca ştiinŃǎ) saymanlık,
muhasebecilik.
contact sn. 1. (relaŃie) ilişki, münsebet.
2. (tehn.) değme, dokunma, temas.
contamina vt., vr. bulaştırmak,
bulaşmak.
contaminare sf. bulaşma, siayret.
conte sm. kont.
contempla vt. seyretmek, seyre
dalmak, hayran hayran bakmak.
contemplare sf. seyretme, seyre
dalma, hayran hayran bakma.
contemporan sm. adj. çağdaş,
muasır.
contesǎ sf. kontes.
contesta vt. tanımamak, inkâr etmek;
itiraz etmek, kabul etmemek.
contestabil adj. tanınmayabilir,
inkâr edilebilir, tartışma götürebilir.
consumator – contract
contestaŃie sf. tanımama, inkâr;
(obiecŃie) itiraz.
context sn. 1.metin, tam metin, ortam.
2. sözün gelişi, bağlam; în
acest ~ bu bağlamda.
continent sn. anakara, kıta; (uscat)
kara.
continental adj. kıtasal, anakaraya
değgin, kıta ile ilgili, kıta-(s)i;
(de uscat) kara –(s)i.
contigent sn. kontenjan.
continua I. vt. sürüp götürmek,
ara verdirmemek, devam ettirmek.
II. vi. sürüp gitmek, sürmek,
devam etmek.
continuare sf. devam, sürme.
continuator sm. vâris, devam
ettirici, ardıl.
continuitate sf. devamlılık, sürelilik.
continuu adj. kesiksiz, arasız,
sürekli, mütamadi.
contopi vr. birleşmek, kaynaşmak.
contopire sf. birleşme, kaynaşma.
contor sn. sayaç.
contorsiune sf. 1. yüz buruşturma/
ekşitme 2. burkma; burkulma.
contra prep. karşı, aykırı; aleyh.
contraamiral sm. tuğamiral.
contraatac sn. karşı saldırı, taaruz.
contrabalansa vt. dengelemek,
tekabül etmek.
contrabandă sf. kaçakçılık
contabandist sm. kaçakçı.
contrabas sn. kontrbas.
contracara vt. karşı durmak/ koymak,
engel olmak.
contract sn. kontrat, sözleşme.
contracta – controversă
contracta I. vt. 1. kontrat/sözleşme
aktetmek. 2. (a se angaja) üstüne
almak. 3. (a se molipsi) üstenmek,
taahhüt etmek, bulaşmak, tutulmak.
II. vr. büzülmek, kasılmak, kısılmak.
contractare sf. 1. sözleşmenin
imzalanması, sözleşme kağıdı
imzalama, kontrat imzalama.
2. (contracŃie) kasılma, kısılma,
büzülme.
contractual adj. sözleşmeli, kontrat
-(s)i, kontrata/sözleşmeye dayanan.
contracŃie sf. v. contractare 2.
contradictoriu adj. 1. itirazcı, karşı
söyleyici. 2. çelişmeli, bir birini
tutmaz.
contradicŃie sf. 1. zıddiyet, tezat,
itiraz. 2. (neconcordanŃǎ) uymazlık,
uygunsuzluk.
contraexpertizǎ sf. karşı keşif,
ikinci keşif.
contrafacere sf. düzme, taklit.
contragreutate sf. denkleştirme
ağırlığı, tartı karşılığı.
contraloviturǎ sf. karşı darbe,
aksi darbe.
contramanda vt. yapılmamasını
istemek, geri almak, kaldırmak,
iptal etmek.
contramarcǎ sf. ikinci damga;
dönüş bileti.
contraofensivǎ sf. v. contraatac.
contraordin sn. ikinci emir/buyruk.
contraplacaj sn. kontrplak.
contrar I. adj. karşıt, zıt, ters. II. adv.
tersine, aksine, hilâfına.
contrarevoluŃie sf. karşı devrim,
aksi inkılâp .
749
contrarevoluŃionar sm. adj. karşı
devrimci, aksi inkılâpçı.
contraria vt. can sıkmak, üzmek.
contrariu sm. zıddiyet, karşılık.
contrasemna vt. yana imza atmak,
bir imzanın altına imza atmak.
contrasemnaturǎ sf. yan imza.
contraspionaj sn. karşı casusluk,
casuslara karşı örgüt.
contrast sn. karşıtlık, uygunsuzluk;
(contradicŃie) tezat.
contrasta vi. birbirine karşıt olmak,
karşıtlaşmak.
contratorpilor sn. torpido avcısı, muhrip.
contravaloare sf. değer karşılığı,
kıymet karşılığı.
contraveni vi. karşı gelmek, aykırı
hareket etmek.
contravenŃie sf. hafif suç, ufak suç.
contrazice I. vt. 1. tersine söylemek,
tersine göstermek, itiraz etmek.
2. (a dezminŃi) tekzip etmek,
yalanlamak. II. vr. uymamak,
çelişmek.
contrazicere sf. karşı söyleme,
itiraz; (disputǎ) çelişme.
contribuabil sm. vergi yükümlüsü,
vergi veren mükellef.
contribui vi. yardım etmek, payı olmak.
control sn. teftiş, kontrol, yoklama.
controla vt. 1. denetlemek, teftiş
etmek, yoklamak, kontrol etmek.
2. (a stăpâni) hükmü altında
bulundurmak, denetimi/egemenliği
altında bulundurmak.
controlor sm. kontrolcu, denetçi.
controversă sf. tartışma, münakaşa
münazaa.
750
contumacie sf. gıyap; condamnat ın
~ gıyaben mahküm; a condamna
în ~ gıyaben mahküm etmek.
contur sn. kenar, daire; çevre, dolay;
(în pictură) çevre çizgisi.
contura Ι. vt. etrafını/çevresini çizmek,
şekil vermek. ΙΙ. vr. şekillenmek,
biçimlenmek, sonucu belirmek.
contuzie sf. bere, ezik.
contuziona vt. berelemek, ezmek.
conŃine vt. içermek, içine almak,
ihtiva etmek, kapsamak.
conŃinut sn. 1. tutar. 2. (miez) öz,
hulâsa. 3. (tablă de materie)
içindekiler. 4. (sens) mana, anlam.
convalescent sm., adj. nekahet
halinde olan, nekahette bulunan.
convalescenŃă sf. nekahet.
convenabil adj. 1. elverişli, uygun,
yerinde; yakışır. 2. (ieftin) ucuz.
conveni Ι. vi. 1. (a corespunde)
uymak; yaramak. 2. (a se învoi)
anlaşmak, sözleşmek. 3. işine
gelmek, hesabına gelmek/uymak.
convenienŃă sf. muaşeret adabı,
edep/ görgü kuralları.
convenŃie sf. 1. sözleşme, anlaşma,
mukavele, konvansiyon. 2. uzlaşma,
uyuşma.
convenŃional adj. 1. uzlaşmaya
dayanan, uzlaşmalı, mukaveleye
göre. 2. saymaca, itibari.
convenŃionalism sm. saymacalık,
itibariye.
converge vi. 1. yöneşmek, aynı
yöne yönelmek. 2. benzeşmek,
birbirine yaklaşmak.
contumacie – convoi
convergent adj. 1. yöneşen, aynı
noktaya çevrilen. 2. (fiz.) yakınsak.
3. ortak, benzer.
convergenŃă sf. 1. yöneşme, aynı
yöne yönelme. 2. (fiz.) yakınsama.
3. (fig.) amaç birliği.
conversa vi. konuşmak, lakırdı
etmek; görüşmek, mukavele etmek.
conversaŃie sf. konuşma, lakırdı;
görüşme; ghid de ~ konuşma
kılavuzu.
converti vt., vr. 1. tahvil etmek,
kanış/din değiştirmek. 2. (fin.)
para değiştirmek, bozdurmak.
convertibil adj. değiştirilebilir,
çevrilebilir, konvertibl.
convertibilitate sf. (fin.) değiştirilirlik,
çevirebilirlik, konvertibilite.
convertizor s.n. değiştirgeç, mukavvile.
convex adj. dışbükey.
convexitate sf. dışbükeylik.
convieŃui vi. birlikte yaşamak/
oturmak.
convieŃuire sf. birlikte yaşama/
oturma.
convingător adj. inandırıcı, ikna edici.
convinge Ι. vt. kandırmak, inandırmak,
ikna etmek. ΙΙ. vr. kanmak,
inanmak, bir kanıya varmak.
convingere sf. kanış, kanı, kanaat.
convins adj. kanmış, inanmış, bir
kanıya varmış.
convoca vt. toplantıya çağırmak;
çağırmak, toplamak.
convocare sf. toplantıya çağırma;
çağırma.
convoi sn. kafile, konvoy.
convorbire – corcoduş
convorbire sf. konuşma; (întrevedere)
görüşme, müzakere.
convulsie sf. ihtilâç, çırpıntı.
convulsiv adj. çırpınmalı, ihtilaçlı.
coopera vi. birlikte çalışmak, elbirliği
etmek, işbirliği yapmak.
cooperare sf. birlikte çalışma,
elbirliği etme, işbirliği.
cooperativă sf. iş ortaklığı, kooperatif;
~ de producŃie istihsal/üretim
kooperatifi.
cooperator sm. iş ortağı, kooperatif
üyesi, kooperatifçi.
cooperaŃie sf. ortaklaşa/birlikte
çalışma, elbirliği.
coopta vt. seçip almak, kendi
üyesini seçmek.
cooptare sf. seçip alma, seçip
alma usulü.
coordona vt. idare etmek,
düzenleştirmek, düzenlemek.
coordonare sf. düzenleştirme,
koordinasyon.
coordonat adj. idare edilmiş,
düzenleşik.
coordonată sf. koordinat.
coordonator sm., adj.
düzenleştirici, düzenlemeci.
copac sm. ağaç.
copaie sf. tekne.
copcă sf. 1. kopça. 2. (gaură)
delik, gedik; göz.
copertă sf. kapak.
copia vt. 1. kopya etmek, suret/
kopyasını çıkarmak. 2. (a plagia)
taklit etmek. 3. (la şcoală)
kopya çekmek.
copie sf. suret, kopya.
751
copil sm. 1. çocuk. 2. (fiu,fiică) evlât.
copilaş sm. küçük çocuk, yavrucak;
bebek.
copilă sf. küçük kız, kız çocuğu;
genç kız.
copilăresc adj. çocukça, çocuksu,
çocuğa yakışır.
copios adj. bol, çok, gür.
copist sm. hattat, müstensih.
copită sf. toynak.
copleşi vt. gark etmek, kaplamak.
copleşire sf. gark etme, kaplama.
copoi sm. (câine) tazı; av köpeği.
coproprietar sm. mülk otağı, ortak sahip.
coproprietate sf. ortak mülk.
copt Ι. sn. 1. olgunluk, kemale
erme. 2. (d. fructe, legume) olma,
olgunlaşma, pişme. 3. (d. alimente)
pişme, pişim. ΙΙ. adj. 1. pişmiş.
2. (d. fructe, legume) olgun,
pişmiş. 3. (med., furuncule etc.)
olmuş çıban.
copulativ adj. bağlaç görevinde;
koşaçlı.
copulă sf. (gram.) koşaç.
cor sn. koro.
corabie sf. gemi; sefine.
coral sm. mercan.
coralier Ι. sm. mercanlar. ΙΙ. adj.
mercanlardan meydana gelen.
coran sn. Kuran.
corăbier sm. denizci, gemi tayfası,
gemici.
corb sm. karga.
corci vr. birleşip karışmak, melezleşmek.
corcit adj. karışık, melez.
corcitură sf. kırma, melez.
corcoduş sm. erik ağacı.
752
corcoduşă sf. erik.
cord sn. yürek, kalp.
cordial Ι. adj. samimi, sevgi dolu,
içten. ΙΙ. adv. candan, sevgi ile,
sevecenlikle.
cordialitate sf. samimilik, samimiyet,
içtenlik.
cordon sn. 1. (cingătoare) kuşak,
kemer. 2. (tehn.) kordon. 3. (mil.)
çember.
corect adj. 1. doğru, kusursuz. 2. (d.
oameni) dürüst, namuslu.
corecta Ι. vt. düzeltmek, tashih
etmek. ΙΙ. vr. 1. düzelmek,
tashih edilmek. 2. (d. oameni)
dürüst olmak, kendini düzeltmek.
corectare sf. düzelme, tashih; doğrultma.
corectitudine sf. dürüstlük, doğruluk;
kusursuzluk.
corectiv sn. düzeltici, tashih edici.
corector sm. düzeltici, musahhih.
corectură sf. düzeltme, tashih.
corecŃie sf. 1. (pedeapsă) azar,
paylama, ceza. 2. (corectare)
düzeltme,tashih// casă de ~
suçlu çocuklar evi.
corecŃional adj. suçla ilgili, suçlar
–(s)i // pedeapsă ~ă uslandırma
cezası, tedbiri ceza.
coree sf. (med.) kora hastalığı.
Coreea sf. Kore.
coreean sm., adj. koreli.-(s)i.
coreeană sf. korece, kore dili.
coregraf sm. koregraf, dans/raks
ustası.
coregrafie sf. coregrafi, dans/ raks
sanatı.
corelativ adj. karşılıklı, bağlı.
corcoduşă – cornişă
corelaŃie sf. 1. karşılıklı bağıntı,
bağlılık. 2. bağ, ilgi, ilişki.
coresponda vi. yazışmak, mektuplaşmak,
mektup yazmak.
corespondent Ι. sm. muhabir,
haberci. ΙΙ. adj. 1. karşılıklı,
uygun. 2. (geom.) yöndeş;
unghiuri~e yöndeş açılar.
corespondenŃă sf. 1. yazışma,
mektuplaşma. 2. (relatare)
bildirme. 3. (concordanŃă) uygunluk.
corespunde vi. 1. uygun olmak,
uymak. 2. (a fi în legătură)
bağlı/mütenazır olmak.
corespunzător adj. uygun düşen,
birbirine uyan; (potrivit cu)
lâyık, münasip.
coridor sn. 1. koridor, geçenek.
2. (porŃiune de teren) aralık.
corifeu sm. yönetici,ileri gelen.
corigent sm. ikmale kalan öğrenci.
corigenŃă sf. ikmale kalma.
corigibil adj. düzeltilebilir, yola gelir.
corija vt. düzeltmek, tashih etmek,
doğrultmak.
corijare sf. düzeltme, tashih,
doğrultma.
corist sm. korocu.
cormoran sm. (zool.) karabatak.
corn Ι. sm. (bot) kızılcık ağacı.
ΙΙ. sn. 1. boynuz. 2. (instrument)
boynuz boru, nefir // ~ul lunii
ayça, hilâl; coarnele plugului
saban tutağı.
cornee sf. gözün dış tabakası,
saydam tabaka.
cornet sn. kornet.
cornişă sf. korniş.
cornut – cosmic
cornut adj. boynuzlu; vite~e
boynuzlular.
coroană sf. 1. (podoabă) taç. 2. (de
flori) çelenk, baş çelengi.
3. (monedă) kuron. 4. (la
arbori) ağacın dal ve yaprakları.
corobora vt. sağlamlaştırmak,
kuvvetlendirmek, desteklemek;
doğrulamak; onaylamak.
coroborare sf. sağlamlaştırma,
kuvvetlendirme,destekleme;
doğrulama.
coroiat adj. 1. eğri/ iğri, ucu eğri.
2. (d. nas) gagaburun.
coroidă sf. (anat.) damartabaka.
corolar sn. (mat.) gerekli sonuç;
doğal sonuç; gerekçe.
coropişniŃă sf. (zool.) kök kurdu.
coroziune sf. aşınma, aşındırma;
kemirme.
coroziv adj. aşındırıcı, kemirici.
corp sn. 1. (trup) vücut, gövde.
2. (al unui obiect) beden. 3. (fiz.)
cisim, madde. 4. (al unei clădiri)
temel kısım, esas bölüm. // ~ ceresc
yıldız; ~ de gardă karakol; (jur.)
~ delict suç tanıtı; ~ diplomatic
kor diplomatik, elçiler topluluğu.
corpolent adj. iri, iriyarı.
corporal adj. vücutle ilgili, bedeni.
corporaŃie sf. lonca, korporasyon.
corpuscul sm. pek küçük cisim,
cisimcik, zerre.
corsar sm. korsan.
corset sn. korse.
cort sn. çadır.
cortegiu sn. alay; maiyet alayı.
753
cortical adj. kabuğa değgin; beyinzarına
değgin, kabuk –(s)i.
cortină sf. perde.
corupător sm., adj. 1. ayartıcı,
bozucu, bozan, baştan çıkarıcı.
2. rüşvet veren, raşi.
corupe vt. 1. bozmak, ahlakını bozmak,
baştan çıkarmak. 2. rüşvet/
para yedirmek.
corupere sf. 1. bozma, ahlak bozukluğu,
ahlaksızlık. 2. rüşvet/para yedirme;
para yeme.
coruptibil adj. bozulabilir/bozulabilen,
baştan çıkabilir, ayırtılabilir,
rüşvet alabilir.
corupŃie sf. 1. bozulma, çürüme,
ahlaksızlık. 2. bozulmuşluk,
kokuşmuşluk. 3. baştan çıkarma/
çıkarılma; ahlak bozukluğu.
4. rüşvet, para yedirme.
corvadă sf. angarya; (fig.) tatsız iş.
corvetă sf. korvet.
corvoadă sf. v. corvadă.
cosaş sm. orakçı; ekin biçici.
cosi vt. 1. tırpanla/orakla biçmek.
2. (fig.) yıkmak, yoketmek; biçmek.
cosinus sn. (mat.) kosinüs.
cositoare sf. orak makinası.
cositor sn. kalay.
cositori vt. kalaylamak.
cositorit adj. kalaylı, kalaylanmış.
cosiŃă sf. saç örgüsü.
cosmetic adj. kozmetik; produse
~e kozmetik ürünler/mamüller.
cosmetică sf. kozmetik.
cosmic adj. 1. kozmik, fezai. 2. acuna
değgin, evrenle ilgili.
754
cosmonaut sm. kozmonot,uzay
adamı, uzay pilotu.
cosmopolit sm., adj. kozmopolit.
cosmopolitism sn. gedikli gezginlik;
kozmopolitlik.
cosmos sn. kozmos,acun,evren.
cost sn. 1. (cheltuială) masraf. 2. (preŃ)
fiyat, paha; değer.
costa vt., vi. 1. malolmak, pahasında
olmak, fiyatında olmak, etmek.;
cât costă? kaç para? 2. (fig.) ağır
gelmek, güç gelmek, dokunmak,
gücüne gitmek.
costisitor adj. pahalı, masraflı.
costişă sf. iniş.
costum sn. kostüm, takım elbise.
costuma vr. giyinmek, kostüm giymek.
costumier s.m. elbiseci, giyisici.
coş sn. 1. sepet, zembil. 2. (sport)
basket. 3. (med.) sivilce//~ul
pieptului gögüs boşluğu.
coşar sm. 1. (hornar) baca temizleyicisi,
ocakçı. 2. (lucrător) sepetçi.
coscogeamite adj. kocaman, koskoca.
coşcovi vr. kavlanmak.
coşmar sn. 1. karabasan, kâbus.
2. (fig.) kaygı.
coşniŃă sf. zembil,küçük sepet.
coşuleŃ sn. küçük sepet.
cot Ι. sn. 1. dirsek (yeri). 2. (cotitură)
köşe, dönemeç. ΙΙ. sm. arış.
cota vt., vi. 1. numaralamak, bir
numara vermek. 2. değerini/
fiyatını/rayicini belirmek, fiyatını
göstermek. 3. (a aprecia) değer
vermek, saymak, değer biçmek.
4.beğenilmek,takdiredilmek,beğenilmek.
5. (geogr.) rakımını belirtmek.
cosmonaut – covârşitor
cotă sf. 1. (contribuŃie) pay, hisse,
masraf payı. 2. (impozit) vergi
payı. 3. (semn) sıra numarası/ markası.
4. (geogr.) düzey, seviye; rakım.
cotcodăceală sf. gıdaklama.
cotcodăci vi. gıdaklamak.
coteŃ sn. 1. (de păsări) kümes.
2. (de câini) kopek kulübesi.
3. (de porci) domuz ahırı.
coti vi. sapmak; dönmek, dolaşmak,
yol değiştirmek.
cotidian Ι. adj. günlük, gündelik.
ΙΙ. sn. günlük/ gündelik gazete.
cotiledon sn. (bot.) çenek.
cotitură sf. 1. dönemeç; dirsek.
2. (fig.) dönüm noktası.
cotiza vi. aidat vermek.
cotizaŃie sf. aidat.
cotlet sn. kotlet, pirzolalık, pirzola.
cotoi sm. erkek kedi.
cotonogivt.dayak atmak, pestilini çıkarmak.
cotor sn. 1. (la plante) sap,kök.
2. (la registre) defter koçanı.
cotoroanŃă sf. cadaloz.
cotrobăi vi. aramak, araştırmak,
arayıp taramak, ne var ne yok
diye bakmak.
cotropi vt. 1. zorla almak, salgın altına
almak, istila etmek. 2. kaplamak,
bürümek; sarmak, bastırmak.
cotropire sf. zorla alma, salgın,
salgın altına alma, istilâ.
cotropitor sm., adj salgıncı, istilâcı,
saldırıcı, istilâ eden, müstevil.
coŃofană sf. saksağan.
covată sf. tekne, hamur teknesi.
covârşitor adj. başta gelen, üstün,
hâkim, başlıca, en önemli.
covor – creditor
covor sn. halı; kilim.
covrig sm. simit.
cozonac sm. yağlı yumurtalı çörek.
cozoroc sn. şapka siperi.
crab sm. çağanoz.
crac sm. bacak, paça.
cracă sf. dal.
crah sn. batkı, iflâs.
crai sm. 1. (împărat) imparator.
2. (rege) kral. 3. (domnitor)
hükümdar. 4. (bărbat uşuratic)
zampara, çapkın, hovarda.
crailâc sn. zamparalık, çapkınlık,
hovardalık.
crainic sm. 1. (şpicher) spiker.
2. (vestitor) münadi, tellâl.
cramă sf. şarap deposu/ mahzeni,
şarap kileri.
crampă sf. kasınç, kramp, karın
sancısı
crampon sn. 1. kanca, çengel.
2. (piron) kenet, perçin çivisi,
krampon.
crampona vr. kenetlenmek, yapışmak,
tebelleş olmak, balta olmak.
cramponare sf. kenetlenme, yapışma,
tebelleş, balta olma.
cranian adj. kafa tası –(s)i.
craniu sn. kafa tası.
crap sm. (iht.) sazan balığı.
cras adj. kaba, koyu.
crater sn. yanardağı ağzı, krater.
cratiŃă sf. tencere.
cravaşă sf. kamçı, kırbaç.
cravată sf. boyun bağı, kravat.
crăcănat adj. ayakları eğri, eğri
bacaklı.
crăciun sn. Noel, milât yortusu.
755
crăpa I. vi. yarılmak, çatlamak.
II. vt. 1. (a deschide) yarı açmak,
aralık etmek, aralamak. 2. (a
sparge) yarmak, kırmak.
crăpat adj. 1 (despicat) yarılmış,
çatlamış; kırılmış. 2. (întredeschis)
yarı açık, aralanmış, aralık.
crăpătură sf. 1 (despicătură) çatlak,
yarık. 2. (deschizătură) aralık.
crâcni vi. ses çıkarmak, itiraz/
protesto etmek.
crâmpei sn. parça, kısım, kırıntı.
crâncen adj. yaman, amansız.
crâng sn. koru, koruluk.
crea vt. yaratmak; kurmak; icat etmek.
creangă sf. dal.
creare sf. yaratma, kurma, icat.
creastă sf. 1. ( la păsări) ibik. 2. (moŃ)
tarak. 3. (topogr.) dağ sırtı, doruk.
creator I. sm. 1. yaratıcı, kurucu.
2. (rel.) Tanrı, Allah, Yaradan.
II. adj. yaratan, yaratıcı.
creatură sf. yaratık, mahlûk.
creaŃie sf. yaratma, icat, ihtira.
crede I. vt. inanmak, sanmak,
zannetmek. II. vr. koltuk kabarmak,
böbürlenmek. III. vi. güvenmek,
itimat etmek.
credincios sm., adj. 1.(fidel) bağlı,
sadık, vefakâr. 2. (religios) dindar.
credinŃă sf. 1. (convingere) inanış,
inanma. 2. (încredere) itimat,
güven. 3. (devotament) bağlılık,
sadakat. 4. (speranŃă) ümit.
5. (cult) din; akide, inanç.
credit sn. 1. kredi. 2. (fig.) nüfuz, itibar.
creditor I. sm., adj. alacaklı,
kredi -(s)i, krediaçan.
756
credul adj. aldanç; çabuk kanan,
kanağan, sâf.
credulitate sf. çabuk kanıcılık,
kanağanlık, sâflık.
creier sm. 1. beyin, dimağ; ~ul
mare beyin;~ul mic küçük beyin,
beyincik, dimağçe. 2. (peior.) akıl.
creion sn. kalem, kurşun kalemi;
~ colorat boya kalemi; ~ chimic
mürekkep kalemi.
creiona vt. 1. kurşun kalemle resim
yapmak. 2. (fig.) taslak çizmek,
eskis yapmak.
crem adj. krem.
crematoriu sn. krematoryum.
cremă sf. 1. kaymak, krema.
2. (alifie) krem, melhem.
cremene sf. çakmak taşı.
crenguŃă sf. küçük dal, budak.
creol adj. kreol.
crep sn. krep.
crepon sn. krepon.
crepuscul sn. alaca karanlık.
crescător sm. (de vite) hayvan
yetiştiricisi; (de păsări) kümes
hayvanları yetiştiren.
crescătorie sf. (de animale) hayvan
yetiştirme çiftliği; (de păsări)
kümes hayvaları yetiştırme çiftliği.
crescendo sn., adv. (muz.) kresçendo.
cresta vt. kertmek, yontmak, çentmek.
crestat adj. kertilmiş, kertik, çentik.
crestătură sf. kertik, çentme, yontuk,
çentik.
creşă sf. çocuk yuvası, kreş.
creşte I. vi. 1. büyümek. 2. (a evolua)
gelişmek, ilerlemek. 3. (a spori)
artmak, çoğalmak. 4. (d. aluat)
credul – crinolină
kabarmak. II. vt. yetiştirmek,
büyütmek.
creştere sf. 1. büyüme, yetişme.
2. (dezvoltare) gelişme. 3. (sporire)
artma, çoğalma. 4. (educare)
terbiye, eğitim, yetiştirme.
creştet sn. 1. baş ucu/tepesi. 2. (pisc)
tepe, doruk.
creştin sm., adj. 1. hıristiyan.
2. (persoană) adam, insan, kişi.
creştina vt. hıristiyanlaştırmak.
creştinesc adj. hıristiyan, hıristiyan
–(s)i.
creştinism sn. hıristiyan dini,
hıristiyanlık.
creştinătate sf. hıristiyanlık,
hıristiyan alemi.
cretă sf. tebeşir.
cretin sm. kreten; ahmak, budala.
creton sn. kreton.
creŃ I. adj. 1. (d. păr) kıvırcık;
dalgalı. 2. (d. fustă, rochie, etc.)
bürümcük, bürgülü. II. sn. 1. saç
lülesi. 2. (cută) büzgü, kıvrım.
3. (rid) kırışık, buruşuk.
creuzet sn. pota, kreozot.
crevetă sf. teke, karides.
crez sm. kanış, kani, kanaat, inanç.
cric sn. kriko, bucurgat.
crimă sf. cürüm, kıya, cinayet.
criminal I. adj. cinayetle ilgili,
cürüm –(s)i, cinayet –(s)i, cinai.
II. sm. kıyacı, cana kıyan, cani.
criminalist sm. kıya bilgini.
criminalitate sf. kıyacılık, cinayet
vakaları.
crin sm. zambak.
crinolină sf. krinolin.
criptă – crustaceu
criptă sf. mahzen, yeraltı.
criptogramă sf. kripto.
crispa vr. kasılmak, büzülmek.
crispare sf. kasılma, büzülme.
cristal sn. billur, kristal.
cristalin adj. billursu, billurumsu.
cristaliza I. vt. şekillendirmek.
II. vi., vr. billurlaşmak, tebellür
etmek.
cristalizare sf. billurlaşma, billurlanma,
tebellür.
cristaloid adj. billursu, kristaloit.
criteriu sn. ölçüt, kıstas.
critic I. sm. eleştirici, eleştirmeci,
münekkit. II. adj. eleştirel, eleştirmeli,
kritik. 2. (primejdios) tehlikeli,
kritik, sonul.
critica vt. eleştirmek, tenkit etmek.
criticabil adj. eleştirilebilir.
critică vt. eleştirme, tenkit, kritik.
criticism sn. eleştirimcilik.
crivăŃ sn. poyraz.
crizantemă sf. krizantem.
criză sf. I. kriz, buhran, bunluk;
~ financiară para krizi/ buhranı/
bunluğu; ~ de guvern kabine
buhranı, bakanlar kurulu buhranı.
2. (med.) kriz, buhran; ~ de
nervi sinir buhranı/ krizi.
croazieră sf. deniz gezintisi.
crochete sf. pl. katı peksimet.
crochiu sn. taslak, kroki.
crocodil sm. timsah.
croi vt. 1. biçmek, kesmek. 2. (fig.)
yol açmak.
croială sf. 1. biçki; biçme, kesilme.
2. (fig.) nevi.
croitor sm. terzi.
757
croitoreasă sf. terzi kadın.
croitorie sf. terzilik, terzi atölyesi.
crom sn. krom.
cronic adj. kronik, süreğen, müzmin.
cronicar sm. vakanüvis, tarihçi, fıkracı.
cronică sf. 1. vakayiname, tarih.
2. (articol) gazete fıkrası
cronologic adj. kronolojik.
cronologie sf. kronoloji.
cronometra vt. kronometre ile ölçmek.
cronometru sn. kronometre.
cros sn. kır koşusu.
croşeta vt., vi. örmek, örgü yapmak.
croşetă sf. tığ, iğne, mil.
cruce sf. (obiect) haç; çarmıh
(semnul crucii) ıstavroz;
a face ~ ıstravroz çıkarmak.
cruci vr. çok şaşmak, hayret etmek.
cruciadă sf. haçlı/ haçlılar seferi.
crucial adj. kesin sonuçlu, hayati.
crucifica vt. çarmıha germek,
haça çekmek.
crucificare sf. çarmıha germe,
haça çekme.
cruciform adj. haç biçiminde, haçvari.
cruciş I. adv. eğik/iğri olarak; a
se uita~ şaşı bakmak. II. adj.
haç biçiminde, haçlı; çaprazlama.
crucişător sn. krüvazör, zırhlı gemi.
crud adj. 1. (d. alimente) çiğ, çiy.
2. (d. fructe) yeşil, yaş, taze. 3. (brut)
ham, işlenmemiş. 4. (nemilos)
merhametsiz, amansız, gaddar.
crudităŃi sf. pl. çiğlik, çiylik.
crunt adj. yavuz, yaman.
crupă sf. sağrı.
crustaceu sn. kabuklular, kabuklu
hayvanlar.
758
crustă sf. kabuk.
cruŃa vt. 1. (a ierta) afetmek,
bağışlamak. 2. (a menaja) korumak.
3. (a economisi) harcamamak,
tasarruf etmek.
cruŃare sf. af, bağışlama.
cruzime sf. yavuzluk, yamanlık,
(neîndurare) merhametsizlik;
kıyıcılık, gaddarlık
ctitor sm. kurucu, müessis.
ctitorie sf. kilise, manastır.
cu prep. ile (birlikte), beraber; cu
autobuzul otobüs ile; împreună
cu mama annem ile beraber.
cuantum sn. tutar, meblağ.
cuarŃ sn. kuvars/ kuars.
cub sn. küp, mikâp.
cubaj adj. hacim.
cubic adj. kübik, mikâbi.
cubism sn. kübizm.
cubist sm. kübizm yanlısı.
cubitus sn. (anat.) dirsek kemiği.
cuc sm. (zool.) guguk kuşu //
ceas cu ~ guguklu saat.
cuceri vt. fethetmek, il açmak,
ülke açmak, zaptetmek.
cucerire sf. il/ülke açımı, fetih.
cuceritor sm. 1. il/ülke açan, fatih.
2. (atrăgător) celbedici, çekici.
cucernic adj. dindar, sofu.
cucui sn. kabartı, şiş.
cucută sf. baldıran, baldıran ağusu.
cucuvaie sf. v. cucuvea.
cucuvea sf. gece kuşu, baykuş.
cufăr sn. sandık.
cufunda I. vt. daldırmak, batırmak.
II. vr. batmak, dalmak.
crustă – culege
cufundare sf. suya dalma, dalış,
batma.
cuget sn. 1. (gândire) düşünüş, idrak.
2. (idee) düşünce, fikir. 3. (minte)
anlık, zihin, akıl, zekâ. 4. (conştiinŃă)
vicdan, şuur.
cugeta vi. düşünmek.
cugetare sf. 1. düşünüş/düşünce.
2. vecize, öz deyiş, özlü söz.
cugetător sm. düşünür, düşünücü,
mütefekkir
cui sn. çivi, mıh.
cuib sn. 1. yuva. 2. (fig.) yuva,
mesken, aile ocağı.
cuibar sn. folluk, fol.
cuibări vr. yuva yapmak, (fig.)
yerleşmek.
cuier sn. askı.
cuirasat sn. zırhlı gemi, zırhlı.
cuirasă sf. zırh, cebe.
culca I. vr. yatmak, yatağa girmek.
II. vt. 1. yatırmak, yatağa yatırmak.
2. (a doborî) yıkmak, yere
sermek, devirmek.
culcare sf. yatağa girme, yatma,
a merge la~ yatağa gitmek.
culcat I. adj. 1. yatmış olan, yatağa
girmiş. 2. (întins) yere serilmiş.
II. sn. yatma.
culcuş sn. yuva, yatak.
culegător sm. 1. (colecŃionar) dermeci,
koleksiyoncu. 2. (zeŃar) dizici,
mürettip.
culege vt. 1. derlemek, toplamak.
2. (a recolta) mahsul toplamak,
devşirmek; biçmek. 3. (a colecŃiona)
derlemek. 4. (tipogr.) dizmek //
culegere – cumpărare
cine seamănă vânt ~ furtună
rüzgar eken fırtına biçer.
culegere sf. 1. toplama, derleme.
2. (recoltare) mahsul toplama,
biçme 3. (colecŃie) derme, koleksiyon.
culinar adj. aşçılığa/mutfağa değgin,
aşçılık –(s)i, arta ~ă aşçılık sanatı.
culisă sf. 1. (la teatru) kulis. 2. (tehn.)
oluk, yiv. 3. (fıg.) tertip.
culme sf. 1. doruk, tepe. 2. (fig.)
zirve, şahika.
culmina vi. yücelim noktasına ulaşmak,
en yüksek noktadan geçmek.
culminant adj. en yüksek, yücelim –(s)i.
culminaŃie sf. yücelim, yücelim
noktası.
culoar sn. geçit, aralık, (sport) kulvar.
culoare sf. 1. renk. 2. (vopsea)
boya. 3. (ten) beniz.
culpabilitate sf. suçluluk.
culpă sf. suç, kabahat.
cult I. sn. 1. (ritual) niyaz, ibadet.
2. (religie) din, mezhep.
3. (admiraŃie) tapma. II. adj.
kültürlü, okumuş, eğitimli.
cultiva I. vt. 1. (agr.) işlemek, ziraat
yapmak. 2. (fig.) yetiştirmek.
II. vr. 1. (agr.) yetiştirilmek.
2. (fig.) yetişmek, tahsil görmek.
cultivabil adj. ekilir, işlenebilir.
cultivare sf. 1. yetiştirim, yetiştirme,
işleme. 2. (educare) eğitim.
cultivat adj. 1. (d. pământ) işlenmiş,
ekilmiş. 2. (d. oameni) kültürlü,
okumuş.
cultivator I. sn. ekim/ekme makinası.
II. sm. çiftçi, tarımcı.
cultural adj. kültürel, kültür -(s)i.
759
culturaliza vt. kültürleştirmek,
okutmak, eğitmek.
culturalizare sf. kültürleştirme;
öğretim, eğitim.
cultură sf. 1. kültür, eğitim,
irfan. 2. (d. pământ) tarım, ziraat,
yetiştirim; cultura porumbului
mısır yetiştirimi // cultură
fizică beden eğitimi.
cum I. adv. 1. nasıl. 2. (ce fel?)
ne surette. 3. (de ce?) niçin,
neden. II. conj. gibi.
cuminte adj. 1. uslu, itaatlı.
2. (înŃelept) akıllı.
cuminŃenie sf. 1. usluluk, itaat.
2. (înŃelepciune) akıllılık.
cuminŃi I. vr. uslanmak, uslu
olmak. II. vt. uslandırmak.
cumnat sm. 1. (fratele soŃului,
soŃiei) kayın. 2. (soŃul surorii
mai mari) enişte. 3. (prin
alianŃă) bacanak. 4. (soŃul surorii
mai mici) güvey, damat.
cumnată sf. 1. (sora soŃului)
görümce. 2. (sora soŃiei) baldız.
3. (soŃia fratelui mai mare)
yenge. 4. (prin alianŃă) elti.
cumpănă sf. 1. (bârnă) denge,
müvazene. 2. (cântar) terazi,
tartaç. 3. (primejdie) felâket, tehlike.
cumpăni vt. 1. (a cântări) tartmak,
incelemek. 2. (a echilibra)
dengelemek. 3. (a chibzui)
düşünmek.
cumpănit adj. düşünceli, ihtiyatlı.
cumpăra vt. satın almak, iştira
etmek.
cumpărare sf. alım, satın alma.
760
cumpărător sm. alıcı, satın alan.
cumpărătură sf. satın alınan şey,
aldık; (la pl.) alış veriş.
cumpătat adj. ihtiyatlı, ölçülü.
cumplit adj. müthiş, dehşetli.
cumsecade adj. iyi; namuslu;
babacan.
cumul sn. birkaç görevle yüklenme.
cumula vt. kendinde toplamak.
cumulare sf. v. cumul.
cumulativ adj. toplayıcı.
cumulus sm. (geol.) küme bulut.
cumva adv. 1. aceba, acaba.
2. (poate) belki.
cuneiformă adj. în expr.:
scriere ~ çivi yazısı.
cunoaşte I. vt. 1. tanımak. 2. (a
şti) bilmek, duymak. II. vr.
1. (a face cunoştinŃă) tanışmak.
2. (a se băga în seamă) fark
olunmak.
cunoaştere sf. (fil.) ayırdetme
yetkisi, tanıma; (faptul de a
cunoaşte) bilme, duyma.
cunoscător sm., adj. bilen,
anlayan, tanıyan, erbap.
cunoscut I. adj. 1. bilinen, iyi bilinen.
2. (d. persoane) tanırmış, mâruf,
ünlü. II. sm. tanıdık, bildik.
cunoştinŃă sf. 1. bilme, bilgi.
2. (persoană) tanıdık, bildik.
cununa I. vt. nikâhlamak, nikâh
etmek. II. vr. nikâhlanmak.
cununat adj. nikâhlı.
cunună sf. baş çelengi, taç;
~de lauri defne çelengi.
cununie sf. nikâh; evlenme.
cumpărător – curat
cupă sf. 1. ayaklı bardak, kadeh.
2. (sport şi la cărŃi de joc) kupa.
cupeu sn. 1. kupalı araba, kupa.
2. (într-un vagon) bölme.
cupla vt. birleştirmek, takmak.
cuplaj sn. 1. (tehn.) birleştirme,
takma, takıştırma. 2. (sport) kuplaj.
cuplat adj. birleştirilmiş, takılmış,
takıştırılmış.
cuplet sn. şarkı takısı, nakarat.
cuplu sn. 1. (pereche) çift.
2. (fiz.) karşılıklı çift kuvvet.
cupolă sf. kubbe, kubbe tavanı,
tonos.
cupon sn. kupon.
cuprinde vt. 1. (cu braŃele)
kucaklamak, sarmak; sarılmak.
2. (a încercui) sarmak, kuşatmak.
3. (a include) içine almak,
kapsamak, ihtiva etmek.
cuprins sn. 1. (la cărŃi) içindekiler.
2. (conŃinut) muhteviyat.
3. (suprafaŃă) yüz, yüzey, satıh.
cuprinzător adj. muhtevi, esaslı,
geniş, büyük.
cupru sn. bakır.
cuptor sn. 1. fırın. 2. (vatră) ocak.
3. (arşiŃă) boğucu sıcak //
luna lui ~ Temmuz.
curaj sn. yiğitlik, yüreklilik, cesaret.
curajos adj. yiğit, yürekli, cesur.
curat I. adv. sahiden, gerçekten,
hakikaten. II. adj. 1. temiz,
pak. 2. (ireproşabil) lekesiz,
kusursuz. 3. (cinstit) namuslu,
samimi. 4. (limpede) berrak.
5. (pur) arı, saf.
curativ – curmal
curativ adj. sağaltıcı, iyileştirci,
ondurucu, tedavi edici..
cură sf. kür, rejim; kaplıca
tedavisi, ilâç tedavisi, tebdilhava.
curăŃa I. vt. 1. temizlemek, arıtmak.
2. (a coji) soymak, ayıklamak.
3. (încălŃămintea) çamurunu
silmek. 4. (îmbrăcămintea)
lekesini çıkarmak, fırçalamak. 5.
(peşte) pullarını ayıklamak. 6.
(păsări) tüylerini yolmak. 7.
(a Ńesăla) tımar etmek. II.
vr. üstünü temizlemek.
curăŃat sn. temizleme, arıtma,
ayıklama.
curăŃenie sf. 1. temizlik. 2. (purgativ)
iç sürdürücü ilaç.
curăŃi vt. v. curăŃa.
curăŃit sn. v. curăŃat.
curând adv. az sonra, birazdan,
yakında.
curba I. vt. eğriltmek/iğriltmek,
bükmek. II. vr. eğrilmek/
iğrilmek, bükülmek.
curbat adj. eğrilmiş/iğrilmiş,
bükülmüş, bükük.
curbă sf. 1. (mat.) eğri/iğri çizgi.
2. (viraj) dönemeç, çark; viraj.
curbiliniu adj. eğrili, münhani.
curbură sf. kıvrım, eğrilik/iğrilik,
büküklük.
curcan sm. hindi, baba/erkek hindi.
curcă sf. dişi hindi.
curcubeu sn. alkım, ebem kuşağı,
eleğimsağma.
curea sf. 1. kayış (bağ). 2. (cordon)
kordon.
curelar sm. saraç, koşumcu.
761
curelărie sf. saraçlık, koşumculuk,
saraç/koşumcu dükkânı.
curent I. sm. 1. (de aer) cereyan.
2. (de apă) akıntı. 3. (marin)
deniz akıntısı. 4. (electric) akım,
cereyan; ~ alternativ dalgalı akım;
~ continuu doğru akım. II. sn.
akın, cereyan. III. adj. 1. (d.
lună, an etc.) şimdiki, cari; bu.
2. (cotidian) günlük, gündelik.
3. (fin.) cari; cont ~ cari hesap,
cari. 4. (fin.) geçer ; preŃ ~ geçer
fiyat ; monedă ~ă geçer akçe.
curenta vt. elektriklemek,
elektriklendirmek.
curgător adj. 1. akar. 2. (fig.)
akan, akıcı.
curge vi. 1. (d. ape) akmak ;
dökülmek. 2. (a se îndrepta)
aynı noktaya doğru akmak.
3. (a se desfaşura) cereyan
etmek. 4. (a se scurge) sızmak.
5. (a trece) geçmek.
curgere sf. 1. akı, akış, akma.
2. (fig.) cereyan.
curier sm. kurye.
curios adj. 1. gizliyi saklıyı öğrenmek
isteyen, merklı, mütecessis.
2. (straniu) tuhaf, garip, acayip.
curiozitate sf. 1. merak, tecessüs.
2. (ciudăŃenie) tuhaflık, garabet,
acayiplik.
curma I. vt. 1. (a opri) durdurmak;
kesmek, önünü kesmek. 2. (a
pune capăt) sona erdirmek,
bitirmek. II. vr. sona ermek,
bitmek.
curmal sm. hurma ağacı.
762
curmală sf. hurma.
curmătură sf. çukur; uçurum.
curmeziş adv. enine, verev olarak.
curpen sm. sarmaşıçı dal, asma
filizi.
curs¹ sn. 1. (al apei) su akıntısı,
yatak. 2. (durată) süre, müddet.
3. (preŃ) değer, fiyat.
4. (desfăşurare) seyir, cereyan.
curs² sn. ders, kurs.
cursant sm. oğrenci, kursa devam eden.
cursă sf. 1. (alergare) koşma, koşu, koşuş.
2. (competiŃie) yarış. 3. (itinerar)
güzergâh, yol. 4. (tehn.) işleme,
hareket. 5. (capcană) tuzak, kapan.
cursiv I. adj. 1. (d. scris) işlek;
italik., güzel, düzenli, tertipli.
2. (de vorbire) akıcı. II. sn.
işlek yazı, italik yazı.
curta vt. kur yapmak.
curte sf. 1. avlu. 2. (jur.)
mahkeme. 3. (palat) saray // a
(-i) face (cuiva) ~ kur yapmak.
cusătură sf. 1. dikiş yeri. 2. (model
de broderie) dikiş.
cuscră sf. damat annesi, dünür.
cuscru sm. damat babası/pederi, dünür.
custode sm. 1. gözetici, gözcü,
mubassır. 2. (jur.) kâhya, vekilharç.
cusur sn. kusur, eksiklik, noksanlık.
cusurgiu sm. yoktan kusur çıkaran.
cusut sn. dikme, dikiş.
cuşcă sf. kafes, hayvan kulübesi.
cuşcuş sn. (culin.) kuskus.
cutanat adj. deriye/cilde değgin;
deri-(s)i, cildî.
cutare I. pron. falan, filân, kimi.
II. adj. şu, bu, o; filân.
curmală – cuvântare
cută sf. 1. kıvrım, kır ma.
2. (zbârcitură) kırışık, buruşuk.
cuter sn. kotra.
cuteza vt., vi. cesaret etmek, göze
almak, gözüne yedirmek.
cutezanŃă sf. cüret, cesaret,
göze alma.
cutezător adj. cesur, cüretkâr.
cutie sf. kutu; ~de conserve
konserve kutusu; ~de scrisori
mektup/posta kutusu.
cutreiera vt. baştan başa
dolaşmak/gezmek.
cutremur sn. yer sarsıntısı,
zelzele, deprem.
cutremura I. vr. 1. sarsılmak.
2. (fig.) titremek, ürpermek.
II. vt. titremek, sarsmak.
cutremurător adj. tüyler ürpertici,
ürkünç; müthiş.
cutumă sf. (datină, obicei)
alışkı, âdet, örf.
cuŃit sn. bıçak; kama.
cuŃitar sm. bıçakçı.
cuŃitaş sn. çakı.
cuvă sf. kap; tekne.
cuvânt sn. 1. söz, kelime. 2. (vorbă)
laf, lakırdı. 3. (cuvântare) nutuk,
söz. 4. (sfat) nasihat, öğüt.
5. (promisiune) vaat. 6. (părere)
fikir // ~ introductiv önsöz;
~de onoare namus sözü;
purtător de ~ sözcü; a lua ~
söz almak; cu alte cuvinte
başka ifadeyle; într-un ~ kısaca;
~ cu ~ kelimesi kelimesine; a
se Ńine de ~ verdiği sözü tutmak.
cuvântare sf. söz, söylev, nutuk.
cuveni – da
cuveni vr. 1. (a-i aparŃine) haklı
olarak payına düşmek, ait olmak.
2. (a se cădea) uymak, uyuşmak,
uygun ve münasip olmak // mi
se cuvine … benim hakkımdır.
cuvenit adj. lâyık, müstahak.
cuvertură sf. örtü, velense.
cuviincios adj., adv. terbiyeli,
edepli, nezaketli.
cuviinŃa sf. terbiye, nezaket.
D
d, D a şasea literă a alfabetului limbii
române; sunet notat cu această
literă.
da¹ I. 1. vt. vermek. 2. (a arunca
cu) atmak. 3. (a înmâna) teslim
etmek, vermek. 4. (a produce)
imal etmek, üretmek. 5. (a lovi)
vurmak. 6. (a găsi) bulmak.
II. vr. verilmek // a ~ atenŃie
(la) dikkat göstermek; a(-i)
~ (cuiva) bună ziua selam vermek;
a ~ mâna (cu) tokalaşmak,
elleşmek, el sıkışmak; a ~ un
exemplu örnek/misal vermek;
a ~ la o parte gidermek, ortadan
kaldırmak, bertaraf etmek; a
~ înapoi 1) geri vermek, 2) geri
çekilmek; a ~ (cuiva) să înŃeleagă
ima etmek; a ~ pace (cuiva)
rahat bırakmak; a ~ afară 1) dışarı
atmak, 2) (a concedia) işten çıkarmak;
a ~ formă definitivă son şeklini
vermek, sonuçlandırmak; a
763
cuvios adj. sofu, dindar.
cuzinet sm. (tehn.) yastık.
cvadragenar adj. kırk yaşında,
kırklık.
cvadruplu adj. dört kat, dört
misli.
cvartet sn. (muz.) kuartet.
cvartir sn. konut, mesken.
cvintă sf. (muz.) beş noktalık aralık.
cvintet sn. kuintet.
~ (cuiva) cu împrumut ödünç
vermek; a ~ de gol açığa vurmak;
a-şi ~ arama pe faŃă iç yüzünü
göstermek; a ~ bir cu fugiŃii
çareyi kaçmakta bulmak; a ~ de
cineva rastlamak; a ~ cu banul
kura çekmek; a ~ cu ciocanul
çekiçle vurmak; a ~ cu mătura
süpürmek; a-i ~ lacrimile gözleri
yaşarmak; a se ~ jos inmek; a
se ~ în leagăn sallanmak; a se
~ de-a berbeleacul yuvarlanmak;
a ~ de veste haberdar etmek,
haber vermek; a ~ ordin emir
vermek; a ~ răspuns yanıt vermek;
a ~ o mână de ajutor (bir
kimsenin) yardımına koşmak;
a ~ dovadă de (her hangi) bir
durum olduğunu göstermek/
ispat etmek; a-şi ~ cu părerea
fikrini söylemek/bildirmek; a
~ însemnătate önem/ ehemiyet
vermek; a ~ în vileag açığa
764
vurmak/çıkarmak; a ~ la ziar
gazeteye vermek; a ~ târcoale
etrafında dolanmak; peşini
bırakmamak; a ~ în primire
teslim etmek; a ~ de gol ele
vermek; a ~ raportul rapor
vermek; a-şi ~ demisia istifa
etmek; a ~ un examen sınav/
imtihan vermek; a ~ viaŃă hayat
vermek (şi fig.); canlandırmak;
a se ~ în vânt după ceva bir
şeye bayılmak; a-şi ~ osteneala
gayret etmek; a-şi ~ seama farkına
varmak; a ~ de dracu belaya çatmak;
a ~ în fiert kaynamaya başlamak.
da² adv. evet; öyle.
dacă conj. eğer... ise, şayet...ise;
~ vreŃi eğer siz istiyorsanız; ~ el
este doctor eğer/şayet o doktor ise.
dactilografă sf. daktilo (kız).
dactilografia vt. daktilo etmek.
dactilografie sf. daktilografi.
dafin sm. defne, defne ağacı.
dală sf. döşeme/kapak taşı, kapaklık.
dalb adj. beyaz, bembeyaz; apak.
daltă sf. oyma kalemi.
daltonism sn. Dalton hastalığı.
daltonist sm. Dalton hastası.
damă sf. 1. (carte de joc) dam. 2. (la
şah) dama.
dambla sf. paralezi // l-a apucat
damblaua sinirleri tepesinde olmak.
damigeană sf. damacana.
Danemarca sf. Danimarka.
dană sf. (mar.) rıhtım.
danez sm., adj. Danimarkalı.
daneză sf. Danca.
dangăt sn. çınlama, çalma, dıngırdama.
da – datora
danie sf. sadaka
dans sn. dans, raks; (joc) oyun.
dansa vt., vi. dans/raks etmek.
dansator sm. dansör, rakkas.
dansatoare sf. dansöz.
dantelat adj. oyalı; dantelli.
dantelă sf. dantel/dantelâ.
dantură sf. dişler.
danubian adj. Tunalı, Tuna’ya
değgin.
dar I. sn. 1. (cadou) hediye, armağan.
2. (talent) istidat, yetenek.
II. conj. fakat, amma/ama.
dara sf. dara.
darac sn. tarak (makinesi). hallaç
dükkânı.
daraveră sf. dalavere.
darămite conj. ya; hele; özellikle.
darvinism sn. Darvincilik, Darvinizm.
dascăl sm. (învăŃător) öğretmen,
mektep hocası, muallim.
dat I. sn. verme, veriş. II. adj.
verilmiş, verilen.
dat/a vt., vi. tarih atmak/koymak;
~ează din ... tarihlidir.
datat adj. tarihli, ...tarihi ile.
dat/ă sf. 1. tarih. 2. (oară) defa,
kere, kez. 3. la pl. (informaŃii)
bilgi. 4. la pl. (în cifre) rakkam //
~a viitoare gelecek defa; de
~a aceasta bu defa.
datină sf. gelenek, örf, anane, adet.
dativ sn. (gram.) yönelme hali, -e
hali, datif.
dator adj. 1. borçlu. 2. (obligat) mecbur.
datora vt., vr. 1. borçlu olmak. 2. (a
fi obligat) mecbur olmak. 3. (a
fi cauza) neden/sebep olmak.
datorie – de-a valma
datorie sf. 1. borç 2. (obligaŃie)
mecburiyet, yükümlülük.
3. (misiune) vazife, görev.
datorită prep. 1. (din cauza) ...
sebebinden,...yüzünden, dolayı.
2. (mulŃumită) ... sayasinde.
datornic sm. borçlu (adam).
daun/ă sf. zarar, ziyan // în ~a ...
... zararına.
dădacă sf. dadı, süt anne.
dădăci vt. 1. çocuklara bakmak.
2. (fig.) nasihat/öğüt vermek;
üstüne varmak; sürekli ne yapacağını/
nasıl davranacağını söylemek.
dăinui vi. 1. sürmek, devam etmek.
2. (d.fiinŃe) yaşamak.
dăltui vt. oymak, yontmak.
dăngăni vi. (d. clopote) çalmak;
çınlamak.
dăngănit sn. (d. clopote) çalma; çınlama.
dărăci vt. taramak.
dărăcit I. sn. tarama; hallaç. II. adj.
taranan, taranmış.
dărăpăna vr. yıkık /harap olmak.
dărăpănat adj. yıkık, harap.
dărâma vt. 1. yıkmak; düşürmek.
2. (fig.) devirmek. 3. (a distruge)
tahrip/harap etmek.
dărâmare sf. 1. yıkma; düşürme.
2. (fig.) devirme.
dărâmat adj. 1. yıkılmış, yıkık.
2. (fig.) devrilmiş.
dărâmătură sf. harabe, yıkıntı; virane.
dărnicie sf. 1. cömertlik, elaçıklığı,
alicenaplık. 2. (fig.) bolluk.
dărui I. vt. 1. hediye/armağan
etmek, bağışlamak. 2. (a da)
vermek. II. vr. kendini vakfetmek.
765
dăruire sf. (abnegaŃie) kendini
vakfetme; özveri, fedakârlık.
dăscăli vt. nasihatlarıyla can sıkmak/
tedirgin etmek.
dăuna vi. zarar/ziyan vermek; işi
bozmak.
dăunător I. sm. asalak, muzır
haşarat. II. adj. zararlı, zarar
getiren, muzır.
dâmb sn. tepe, yükseklik.
dânsul, dânsa pron. o
dâră sf. sızıntı.
dârdâi vi. titremek.
dârlog sm. dizgin.
dârmon sn. kalbur.
dârz adj. dayanıklı, metanetli,
metin.
dârzenie sf. dayanıklılık, metanet.
de I. prep. dair, ötürü, hakkında.
II. interj. öyle! III. conj. eğer
... ise, şayet ... ise // de ce?
neden? ; de pe ... ... -daki; de
către tarafından; de la ... până
la ... ...-dan ...-a kadar.
de-a binelea adv. cidden, gerçekten,
şakasız olarak, büsbütün, kati
surette, kati olarak, tamamiyle.
de-a curmezişul adv. enine (olarak).
de-a dreptul adv. doğrudan doğruya,
dolaysız, vasıtasız, bîlâvasıta.
deal sn. bayır; tepe.
de-a lungul adv. boyunca.
de asemenea adv. aynı, aynı biçimde,
keza, da/de.
deasupra adv. üstünde, üzerinde;
üstüne, üzerine.
de-a valma adv. karışık/rasgele
olarak, gelişi güzel.
766
debandadă sf. karışıklık, hercümerç;
karmakarışıklık.
debara sf. (kıvır zıvır için) daracık
oda.
debarasa vr. ayrılmak, kurtulmak,
yakasını sıyırmak.
debarca vt., vi. çıkarmak/karaya
çıkarmak.
debarcader sn. iskele; rıhtım.
debarcare sf. çıkarma/karaya çıkarma.
debil adj. 1. (mintal) deli. 2. (slab)
zayıf, kuvvetsiz, mecalsiz.
debilitate sf. zayıflık, kuvvetsizlik,
mecalsizlik.
debit sn. 1. (tutungerie) tütün dükkânı.
2. (com.) sürüm, satış. 3. (cantitate)
nicelik, hacim.
debita vt. 1. satmak. 2. (fig.) gevezelik
etmek, dil dökmek; ağızına
geleni söylemek; saçmalamak,
saçma sapan şeyler söylemek.
debitor sm. borçlu.
debloca vt. 1. serbest bırakmak,
kol vermek. 2. (pol., mil.) ablukayı
kaldırmak. 3. (jur.) kullanma
ya da harcama yasağını kaldırmak.
deborda vi. 1. (d. recipiente) taşmak.
2. (d. oameni) kusmak.
debreia vt. (auto) avaraya almak,
debriyaj yapmak.
debreiaj sn. debreyaj.
debut sn. başlangıç (dönemi), debüt,
ilk adım.
debuta vi. ilk başlamak, ilk temsilini
vermek, ilk defa oynamak.
decadă sf. dekat, on gün.
decadent adj. 1. düşkün, düşkünleşmiş.
2. (lit.) dekadan.
debandadă – decerna
decadenŃă sf. 1. düşkünlük, gerileme.
2. (lit.) dekadanlık, dekadans.
decafeniza vt. kafeinini almak,
kafeinsizleştirmek.
decagram s. dekagram.
decala vt. 1. ileri ya da geri
almak. 2. dengelemek, denge
durumuna getirmek.
decalaj sn. fark; uymama, tutmama.
decalitru sn. dekalitre.
decametru sn. dekametre.
decan sm. dekan.
decanat sm. dekanlık.
decapita vt. kafa kesmek, ... kafasını
kesmek/uçurmak.
decădea vi. sukut etmek, düşmek.
decădere sf. düşkünlük, inhitat,
zeval, sukut.
decăzut adj. sukut etmiş, düşkün
(şi fig.).
deceda vi. ölmek, vefat etmek.
decembrie sm. aralık ayı; în luna
~ aralık ayında.
deceniu sn. on yıl/sene, on yıllık
müddet.
decent adj. yollu yöntemli, doğru
dürüst; edepli, terbiyeli.
decenŃă sf. utanma duygusu, haya;
edep, terbiye; nezaket.
decepŃie sf. düş/hayal kırıklığı/
sukutu, hayal inkisarı.
decepŃiona vt. hayal kırıklığına
uğratmak, hayal sukutuna uğratmak,
hayal inkisarına uğratmak.
decepŃionat adj. düş kırıklığı
yaşamış, hayal sukutuna/
inkisarına uğramış.
decerna vt. vermek, taltif etmek.
decernare – decorativ
decernare sf. taltif, verme; ~a premiilor
ödüllerin/mükâfatların taltifi.
deces sn. ölüm, vefat.
deci conj. demekki, demek, yani.
decide vt., vi. karara bağlamak,
hükmetmek, kararlaştırmak, karar
vermek.
decigram sn. desigram.
decilitru sm. desilitre.
decima vt. kırıp geçirmek, çok
kişi öldürmek, imha etmek,
yoketmek, tahrip etmek.
decimetru sm. desimetre.
decis adj. kararlı, kati, kesin.
decisiv I. adj. kesin kararlı, kati,
kararından dönmez, cezri.
II. adv. kati olarak, katiyen.
decizie sf. karar (sureti), hüküm.
declanşa vt. 1. patlak verdirmek;
başlatmak; harekete geçirmek.
2. yaratmak, uyandırmak.
3. (tehn.) avaraya almak.
declara I. vt. 1. (a proclama) ilan
etmek; açıklamak. 2. (a anunŃa)
bildirmek, beyan etmek. 3. (a
decide) karar almak, hükmetmek.
II. vr. 1. ilan edilmek. 2. (a
lua poziŃie) tavır almak.
declarat adj. ilan edilmiş, beyan
edilmiş; (anunŃat) bildirilmiş.
declaraŃie sf. bildiri; beyan, beyanat;
demeç.
declasat adj. deklase; alçak, düşkün.
declin sn. düşüş, zeval, sukut.
declina vt. 1. ileri sürmek, tanıtmak.
2. (gram.) hallerden geçirmek,
çekmek. 3. reddetmek, geri
çevirmek; tanımamak.
767
declinare sf. 1. ileri sürme, tanıtma.
2. (gram.) hallerden geçirme,
ad/isim çekimi.
decoct sn. 1. kaynatma. 2. içinde
bir bitki ya da ilaç kaynatılmış
sıvı.
decola vt., vi. havalanmak, kalkmak,
uçmak.
decolare sf. havalanma, kalkma,
kalkış.
decolora I. vt. ... rengini attırmak,
soldurmak. II. vr. ... rengini
atmak, solmak.
decolorant sm., adj. renk soldurucu.
decolorare sf. renk atma, renk
attırma; renk yitimi, renksizlenme,
solma.
decolorat adj. rengi atmış, soluk.
decoltat adj. dekolte.
decolteu sn. dekolte.
decomanda vt. (bir siparişi) geri
almak; iptal etmek.
deconcertant adj. şaşırtıcı, hesapları
altüst edici.
deconecta vt. kesip ayırmak,
kesmek; akımdan ayırmak.
deconta vt. hesaptan indirmek/
düşmek.
decontare sf. dekont, hesaptan
indirilen/düşen para.
decor sn. 1. dekor; süsleme, donatma,
süs, ziynet. 2. (privelişte) manzara.
decora vt. 1. madalya vermek,
madalya taltif etmek. 2. (a
împodobi) dekor yapmak,
süslemek, donatmak.
decorator sm. dekorcu, bezekçi.
decorativ vt. süsleyici, dekoratif.
768
decoraŃie sf. madalya, nişan.
decortica vt. kabuğunu çıkarmak.
decret sn. kararname, dekre.
decreta vt. 1. kararname çıkarmak;
karar vermek, kararlaştırmak.
2. (fig.) ilan etmek.
decupa vt. çevresi boyunca kesmek.
decupla vt. (tehn.) ayırmak.
decurge vi. 1. (a urma) neşet
etmek, ileri gelmek. 2. (a se
desfăşura) cereyan etmek,
sürmek.
decurs sn. în expr.: în ~ de ...
zarfında; în ~ul veacurilor
yüzyıllar boyunca.
deda vr. 1. alışmak; uymak; kendini
bir şeye uydurmak. 2. kendini
vermek/bağlamak, baglanmak.
3. kötü yolla sapmak; her
türlü kötülüğe başvurmak.
dedesubt I. sn. 1. aşağısı, alt kısmı.
2. (fig.) tertip. II. adv. ... altında.
dedica I. vt. ithaf etmek, hasretmek,
vakfetmek. II. vr. kendini vermek,
kendisini hasretmek.
dedicaŃie sf. ithaf, sunma; vakıf
yazıtı.
deduce vt. 1. netice/anlam çıkarmak.
2. indirmek, düşmek; çıkarmak.
deducere sf. 1. (bir hesaptan)
indirme/çıkarma/düşme. 2. (bir
şeyden) çıkarılan sonuç, varılan
sonuç.
deducŃie sf. deduksiyon, netice/
anlam çıkarma.
defalca vt. 1. tayin etmek, paylaştırmak,
tarhetmek. 2. bölmek, ayırmak.
defavoare sf. aleyhinde olma.
decoraŃie – deficitar
defavorabil adj. elverişsiz, uygun
olmayan.
defăima vt. rezil etmek, gözden
düşürmek; kara çalmak, iftira
etmek.
defăimare sf. gözden düşürme,
rezil etme; kara çalma, iftira.
defăimător adj. sm. rezil eden,
iftiracı, iftira edici.
defeca vt. 1. arıtmak, durultmak;
süzmek. 2. dışarı çıkmak, büyük
abdestini yapmak.
defect I. sn. eksiklik, noksanlık;
sakatlık. II. adj. eksik, sakat;
bozuk.
defecta I. vt. bozmak; eksikliğe
uğratmak. II. vr. bozulmak;
bozuk olmak.
defectiv adj. eksikli.
defectuos adj. yaramaz, yetersiz,
eksik; bozuk.
defecŃiune sf. eksiklik, sakatlık,
bozukluk; (pană) arıza.
defensiv adj. korunma ya da
savunma için yapılan; tedafül;
müdafaa –(s)i, müdafi, savunma
–(s)i.
defensivă sf. müdafaa savaşı.
savunma; a fi în ~ savunmada
olmak.
deferi vt. în expr.: a ~ justiŃiei davaya
vermek/çağırmak;
mahkemeye vermek; yargıya
teslim etmek.
deficit sn. açık; a fi în ~ açık
vermek; ~ bugetar bütçe açığı.
deficitar adj. açığı olan; açıkta
bulunan.
defila – degustător
defila vi. geçit resmi yapmak; sıra
ile geçmek.
defilare sf. geçit resmi yapma; sıra
ile geçme.
defileu sn. dar geçit; boğaz, derbent.
defini vt. 1. ad vermek; tarif etmek,
tanımlamak. 2. belirtmek, ortaya
koymak. 3. saptamak, tesbit
etmek.
definitiv I. adj. kesin, son, kestirme
–(s)i, kati, nihai. II. adv. kati
surette/olarak // în ~ zaten;
kısacası, uzun sözün kısası.
definiŃie sf. 1. kural, kaide.
2. tanımlama, tanım, tarif verme.
deflagraŃie sf. patlama, tutuşup
patlama, infilak.
deflora vt. kızlığını bozmak, kızlığını
gidermek.
deforma I. vt. 1. biçimini bozmak,
biçimsizleştirmek; şekil değiştirmek/
bozmak. 2. (a denatura) saptırmak,
tarif etmek, değiştirmek. II. vr.
... şekili/şekli değişmek.
deformare, deformaŃie sf. şekil
değişme/bozma, biçimini bozma.
defrişa vt. bir toprağı açmak, toprağı
tarıma elverişli hale getirmek.
defunct sm., adj. rahmetli, merhum,
müteveffa.
degaja vt. 1. engelleri kaldırmak,
açmak; serbestlendirmek, serbest
bırakmak; ayırmak. 2. (la fotbal)
degaje etmek.
degajare sf. 1. açma, engelleri
kaldırma. 2. (sport) degajman.
degajat adj. 1. açık; engelsiz.
2. (fig.) rahat, sıkıntısız.
769
degeaba adv. 1. caba, boş, nafile,
beyhude. 2. (gratis) bedava.
degenera vi. 1. dejenere olmak,
nesili bozulmak, soysuzlaşmak,
yozlaşmak. 2. çığrından çıkmak.
degenerare sf. 1. dejenere olma,
nesili bozulma, soysuzlaşma,
yozlaşma. 2. (bir şey) çığrından
çıkma.
degenerat adj. dejenere olan/olmuş,
nesili bozuk, soysuzlaşmış, yozlaşmış.
degera vi. donmak; üşümek.
degerat adj. donuk, donmuş.
deget sn. parmak.
degetar sn. dikiş yüksüğü, yüksük.
deghiza vt., vr. elbise/kıyafet değişmek.
deghizare sf. elbise/kıyafet değişme.
degrabă adv. çabuk, süratle, hemen //
mai ~ daha çok/ziyade.
degrada I. vt. 1. bozmak, değerinden
düşürmek; zarar vermek;
harap etmek. 2. (mil.)
rütbesini sökmek, rütbeden
indirmek. II. vr. bozulmak,
yıpranmak.
degradant adj. alçaltıcı, aşağılatıcı,
küçültücü.
degradare sf. 1. zarar verme; bozma,
yıpranma. 2. (mil.) rütbesini
sökme, rütbeden indirme.
degresa vt. fazla yağlarını alma.
degresare sf. fazla yağlarını almak.
degreva vt. bağışık tutmak, bir
yükümlülüğün dışında tutmak/
bırakmak.
degusta vt. ... tadına bakmak.
degustare sf. ... tadına bakma.
degustător sm. çeşnici.
770
deism sn. yaradancılık, ilahiye.
deist sm. yaradancı, deist.
deîmpărŃit sm. (mat.) bölünen.
deînmulŃit sm. (mat.) çarpılan.
deja adv. artık, daha şimdiden,
şimdiden.
dejecŃie sf. (fiziol.) dışkıları boşaltma,
boşaltım.
dejuca vt. suya düşürmek; engel/
mani olmak, bozmak.
dejun sn. öğle; öğle yemeği //
micul ~ kahvaltı.
dejuna vi. ögle yemeği yemek.
delapida vt. para aşırmak, ihtilas
etmek, çalmak.
delapidare sf. ihtilas, para aşırma.
delapidator sm. muhtelis, para aşıran.
delăsa vr. ihmal etmek, bırakıvermek,
yüz üstü bırakmak.
delăsare sf. ihmal, boşlama.
delecta I. vt. hoşlandırmak, tat
vermek. II. vr. hoşlanmak, tat
almak.
delega vt. delege göndermek, temsil
etmek.
delegat sm. delege; temsilci, murahhas.
delegaŃie sf. 1. heyet, delegasyon.
2. (autorizaŃie) delegelik, izinname.
delfin sm. yunus balığı.
delicat adj. nazik, ince.
delicatese sf. pl. lezzetli yemekler.
delicios adj. 1. tatlı, lezzetli. 2. (fig.)
ince, nazik.
delict sn. suç, kabahat, cürüm.
delimita vt. sınırlamak, tahdit etmek;
sınırlandırmak.
delincvent sm. suçlu, kanun hilafına
hareket eden, mücrim.
deism – demitere
delir sn. 1. sayıklama. 2. (fig.) galeyan,
coşma.
delira vi. sayıklamak.
delirant adj. sayıklatıcı.
deltă sf. delta; Delta Dunării Tuna Deltası.
deluros adj. bayırlı; arızalı, engebeli.
demagog sm. demagog.
demagogie sf. demagoji.
demara vi. 1. motoru çalıştırmak.
2. (mar.) palamarını çözmek.
3. başlamak. 4. yola çıkmak;
limandan ayrılmak. 5. hareket
etmek, çalışmak, kalkmak.
6. (sport) ileri atılmak.
demarca vt. sınır koymak, tahdit
etmek.
demasca I. vt. ifşa etmek, meydana/
açığa çıkarmak, gerçek kimliğini
ortaya çıkarmak. II. vr. iç yüzünü
göstermek.
demascare sf. ifşa etme, meydana/
açığa çıkarma, gerçek kimliğini
ortaya çıkarma, maskesini düşürme.
dement sm. adj., sapık, deli, çılgın.
demenŃă sf. sapıklık, delilik, çılgınlık.
demers sn. iltimas, rica, başvurma,
müraccat.
demilitariza vt. demilitarize etmek,
askersizleştirmek,
silahsızlandırmak.
demilitarizare sf. demilitarizasyon,
askersizleştirme, silahsızlandırma.
demisie sf. istifa.
demisiona vi. istifa etmek, görevini
bırakmak.
demite vt. azletmek, çıkarmak.
demitere sf. azletme, yerinden/
görevinden çıkarma.
demiurg – deoparte
demiurg sm. epitken, demiurgos.
demâncare sf. yiyecek; aş, gıda.
demn adj. haysiyetli, meziyetli;
saygın, saygındeğer.
demnitar sm. yüksek orunlu kişi,
ulu kişi.
demnitate sf. haysiyet, meziyet.
demobiliza vt. 1. terhis etmek.
2. (fig.) maneviyatı bozmak.
demobilizare sf. terhis, salıverme.
democrat sm., adj. demokrat.
democratic adj. demokratik.
democratism sn. demokratizm,
demokratlık.
democratiza vt. demokratikleştirmek,
demokratize etmek.
democraŃie sf. demokrasi.
demoda vr. modadan çıkmak, demode
olmak.
demodare sf. modadan çıkma, demode
olma.
demodat adj. modadan çıkmış,
demode olan/olmuş.
demola vt. yıkmak, devirmek (şi fig.).
demograf sm. demograf, nüfus bilimci.
demografie sf. demografi, nüfus
bilimi.
demon sm. iblis, şeytan.
demonstra I. vt. ispat etmek, tanıtlamak,
göstermek. II. vi. nümayiş etmek,
gösteri yapmak.
demonstrativ adj., adv. saklayıp
gizlemeden, açıkça, belli ederek.
demonstraŃie sf. 1. tanıtlama, ispat
etme, gösterme. 2. (manifestaŃie)
nümayiş, gösteri.
demonta I. vt. sökmek. II. vr. sökülmek,
ayrılmak.
771
demontabil adj. sökülebilir, sökülür.
demoraliza I. vt. moralini/ maneviyatını
bozmak. II. vr. morali/maneviyatı
bozulmak.
demoralizare sf. moralin/maneviyatın
bozulması.
demult adv. çoktan (beri), eskiden.
denatura vt. bozmak, tahrif etmek,
değşirmek; olduğundan başka
göstermek.
denigra vt. tahkir etmek, gözden
düşürmek, lekelemek, kara çalmak.
denigrare sf. kara çalma, lekeleme,
tahkir.
denominativ adj. în expr.: verbe
~e isimden türeyen fiiler/eylemler.
denota vt. göstermek, belirtmek.
dens adj. 1. sıkı, yoğun, kesif.
2. (des) gür.
densimetru sf. yoğunlukölçer.
densitate sf. yoğunluk, sıklık, kesafet.
dentar adj. dişle ilgili, dişe değgin,
diş –(s)i.
dentist sm. diş doktoru, dişçi.
denumi vt. ad takmak, isim koymak,
adlandırmak.
denumire sf. ad takma; ad.
denunŃ sn. ihbar, ele verme.
denunŃa vt. ihbar etmek, ele vermek.
deoarece conj. çünkü, zira.
deocamdată adv. şimdilik, şimdi,
şu anda.
deochea vt. nazarlamak.
deochi sn. nazar.
deodată adv. birdenbire, ansızın,
apansızın.
deoparte adv. bir kenarda/kenara;
bir yanda/yana.
772
deopotrivă adv. aynı tarzda/şekilde.
deosebi I. vt. ayırt etmek, farketmek,
farkına varmak. II. vr. farklı/
ayrı olmak.
deosebire sf. ayırtı, fark, farketme,
farklılık.
deosebit I. adj. 1. (care iese din
comun) farklı, ayrı,. 2. (divers)
çeşitli. 3. (special) hususi, özel.
4. (remarcabil) kayde değer.
II. adv. farklı olarak, ayrıca //
~ de acesta bundan farklı olarak.
departament sn. daire; departman;
bakanlık.
departe adv. (arată locul) uzakta;
(arată direcŃia) uzağa; uzaktan; se
vede de ~ uzaktan görünüyor //
foarte ~ çok uzak; nu ~ uzak
değil.
depărta I. vt. uzaklaştırmak. II. vr.
1. uzaklaşmak. 2. (fig.) ayrılmak,
sapmak.
depărtare sf. uzaklık, mesafe.
depăşi vt. 1. geçmek, geride bırakmak;
haddini aşmak. 2. (d. vehicule)
sollamak.
depăşire sf. 1. geçme, fazladan geçme,
aşma. 2. (a unui vehicul) sollama.
dependent I. adj. bağlı, ilişkili;
bağıntılı; bağımlı, tabi. II. adv.
bağlı olarak.
dependenŃă sf. bağım, bağımlılık,
bağlılık.
depila vt. kıllarını düşürmek/dökmek.
depilare sf. kıllarını düşürme/dökme.
depinde vi. bağlı/tabi olmak; nu
~ de mine bana bağlı değildir.
depista vt. teşhis etmek, bulmak.
deopotrivă – depresiune
depistare sf. teşhis, buluş.
deplasa I. vt. yerini değiştirmek.
II. vr. gitmek, hareket etmek.
deplasare sf. 1. yer değiştirme.
2. yolculuk, yola çıkma; deplasman
(şi sport.).
deplânge vt. acınmak, çok acımak;
ağlamak.
deplin I. adj. tam, tüm; bütün;
eksiksiz. II. adv. tamamiyle,
tekmil olarak, büsbütün.
deplorabil adj. iğrenç, kınanacak,
acıklı, acınacak.
deporta vt. sürgün etmek, nefyetmek,
sürgün cezasına çarptırmak.
deportare sf. sürgün, sürgünlük,
nefiy.
deportat adj., sm. sürgün.
deposeda vt. mahrum etmek, yoksun
bırakmak, elinden almak.
depou sn. depo.
depozit sn. depo, ambar.
depozita I. vt. depo etmek, biriktirmek,
yığmak. II. vr. çökermek, teresüp
etmek.
depoziŃie sf. şahitlik, tanıklık.
deprava vr. ahlak bozulmak, sefahette
bulunmak.
depravare sf. ahlak bozulması, sefahet.
depravat adj. sefih, ahlakı bozuk.
deprecia I. vt. 1. (a minimaliza)
kıymetten düşürmek, küçültmek.
2. (a degrada) bozmak, berbat
etmek. II. vr. (a se degrada)
bozulmak, berbat olmak, çürümek.
depresiune sf. 1. (geogr.) hufre.
2. (atmosferică) kasırga. 3. (psihică)
meyusiyet, karamsarlık.
depresiv – descărcare
depresiv adj. basıcı.
deprima vt. dermansızlığa uğratmak,
meyus etmek, üzmek, ... ümidi
kırmak.
deprimare sf. meyusiyet, karamsarlık.
deprimat adj. meyus, karamsar.
deprinde I. vt. 1. alıştırmak. 2. (a
însuşi) kavramak. II. vr. alışmak.
deprindere sf. 1. alıştırma, alışma,
alışkanlık. 2. (dexteritate) beceriklik,
ustalık.
deprins adj. alışmış, alışık.
depune I. vt. yatırmak; koymak //
a ~ bani para yatırmak; a ~
armele teslim olmak, a ~
jurământul yemin etmek.
II. vr. çökmek; birikmek.
deputat sm. mebus, saylav, milletvekili.
deraia vi. 1. yoldan sapmak/çıkmak,
raydan çıkmak. 2. (fig.) gevezelik
etmek.
deranj sn. 1. (dezordine) karmakarışıklık,
düzensizlik. 2. (incomodare)
rahatsızlık, tedirgin etme.
deranja I. vt. 1. (a încurca) karıştırmak.
2. (a incomoda) rahatsız/ tedirgin
etmek. II. vr. çabalamak, uğraşmak //
nu vă ~ Ńi! rahatsız olmayınız!
deranjament sn. 1. (tehn.) arıza,
bozukluk. 2. (la stomac) mide
bozukluğu .
deranjat adj. intizamsız, karışık,
darmadağınık.
derâdere sf. alay; a lua în ~ alay
etmek, dalga geçmek.
derbedeu sm. derbeder, haylaz, avare.
deretica vt., vi. temizlik yapmak,
düzene koymak.
773
deriva vi. ileri gelmek, gelmek,
çıkmak; (gram.) türemek.
derivare sf. türem, türeme.
derivă sf. geminin rüzgardan/
akıntıdan seyrini değiştirmesi,
akıntıya/rüzgara kapılma.
derizoriu adj. hiç pahası.
dermatolog sm. deri hekimi,
dermatolog.
dermatologie sf. deri hakimciliği,
dermatoloji.
deroga vi. kaldırmak, ilga etmek.
derogare sf. kaldırma, ilga; ~ expresă
sarih ilga, açık kaldırma; ~ tacită
zımmi ilga; altık/kapalı kaldırma.
deruta vt. şaşırtmak, kafasını karıştırmak.
derută sf. şaşırtma, şaşırma.
derviş sm. derviş.
des I. adj. 1. gür, kesif. 2. (frecvent)
sık. II. adv. sık sık; çok defa;
ikide bir.
desagă sf. heybe.
desăvârşi vt. tamamlamak,
mükemmelleştirmek, tekamül
ettirmek.
desăvârşire sf. tekammül,
mükemmelleşme; mükemmellik.
desăvârşit I. adj. mükemmel, tam.
II. adv. mükemmel olarak,
tamamiyle.
descărca I. vt. 1. (a da jos) yükü
çıkarmak/boşaltmak. 2. (o armă)
atmak, boşaltmak. II. vr. 1. yükü
çıkarılmak, boşaltılmak. 2. (fiz.)
deşarj olmak, boşalmak. 3. (fig.)
derdini/içini dökmek.
descărcare sf. 1. yükü çıkarma,
boşaltma. 2. (a unei arme) atış,
774
atma, boşaltma, endaht. 3. (fig.)
derdini/içini dökme.
descătuşa I. vt. özgür/serbest bırakmak,
kurtarmak. II. vr. kurtulmak.
descătuşare sf. özgür/serbest bırakma/
bırakılma, kurtuluş.
descendent I. sm. çocuklar, torunlar,
döl döş, gelecek nesil, gelecek
kuşak. II. adj. nesil –(s)i, kuşak
–(s)i; ardıl.
descheia I. vt. düğmelerini cözmek/
açmak. II. vr. düğmeleri çözülmek/
açılmak.
deschide I. vt. 1. açmak. 2. (fig.) yol
açmak. 3. (a înfiinŃa) kurmak.
II. vr. 1. açılmak. 2. (a se înfiinŃa)
kurulmak.
deschidere sf. 1. açılış; açma;
açılma; (despărŃitură) aralık.
2. (înfiinŃare) kurulma, açılma.
deschis I. adj. 1. açık. 2. (fig.)
samimi. II. adv. açıkça, açık
olarak, göz göre.
deschizătură sf. 1. açık; aralık;
çatlak. 2. (orificiu) delik.
descifra vt. 1. deşifre etmek, şifre
açmak. 2. (fig.) çözmek; anlamak.
descinde vi. 1. (a proveni) –den
inmek/gelmek, soyundan gelmek.
2. (a percheziŃiona) arama tarama
için baskın yapmak.
descindere sf. 1. (origine) asıl,
soy, nesep. 2. (percheziŃie) baskın,
arama tarama için baskın.
descleşta I. vt. açmak, gevşetmek.
II. vr. ayrılmak.
descoase vt. 1. sökmek. 2. (fig.)
ağzını aramak/yoklamak.
descătuşa – descreştere
descompune I. vt. bölmek, parçalamak.
II. vr. 1. bölünmek, parçalanmak.
2. (a putrezi) bozulmak, çürümek;
kokuşmak.
descompunere sf. (putrezire) çürüklük,
bozukluk; kokuşma.
descompus adj. 1. (separat) gevşek,
parçalanmış. 2. (putrezit) bozuk,
çürük. 3. (imoral) ahlakı bozuk.
desconsidera vt. saymamak,
saygısızlık/hürmetsizlik
göstermek; hürmette/saygıda
kusur etmek.
desconsiderare sf. saygısızlık,
saymamazlık, hürmetsizlik;
hürmette/saygıda kusur.
descoperi I vt. 1. (a găsi) keşfetmek,
bulmak. 2. (a detecta) tanılamak,
tanı koymak, teşhis etmek. 3. (a
dezvălui) açıklamak, meydana
çıkarmak. 4. (a inventa) icat
etmek, bulmak. 5. (a dezveli)
üstünü açmak. II. vr. 1. keşfedilmek,
bulunmak. 2. (a se demasca)
iç yüzünü göstermek. 3. (a se
expune) açıkta kalmak. 4. (a
se dezveli) üstü açılmak.
descoperire sf. 1. (găsire) bulgu;
keşif; icat. 2. (dezvăluire) açıklanma,
meydana çıkarma.
descoperit adj. 1. (dezvelit) açık,
örtüsüz. 2. (aflat) keşfedilmiş;
icat edilmiş.
descotorosi I. vt. kurtarmak. II. vr.
kurtulmak, yakasını sıyırmak.
descreierat sm., adj. beyinsiz, deli, çılgın.
descreşte vi. azalmak, küçülmek.
descreştere sf. azalma, küçülme.
descrie – desluşi
descrie vt. 1. betimlemek, tasvir/
tarif etmek. 2. (a relata) açıklamak,
anlatmak, nakletmek.
descriere sf. 1. betimleme, tasvir,
tarif. 2. (relatare) açıklama,
anlatma, nakletme.
descriptiv adj. betimlenebilen,
tasvir edilebilen.
descuia vt. anahtarla açmak, açmak.
descuiat adj. anahtarla açılmış, açık.
desculŃ adj. yalınayak; çıplak.
descuraja I. vt. ümitsizliğe uğratmak,
ümidini kesmek. II. vr. ümidi
kesilmek/kırılmak, morali
düşmek.
descurajare sf. ümitsizlik, yeis.
descurajat adj. ümitsiz, yeise kapılmış.
descurca I. vt. 1. çözmek, meydana
çıkarmak. 2. (a rezolva) halletmek.
II. vr. (fig.) bir yol/çaresini
bulmak, başının çaresini görmek.
descurcăreŃ adj. açıkgöz, becerikli,
işini bilir.
deseară adv. bugün/ bu akşam.
desemna vt. 1. seçmek; saptamak;
atamak, tayin etmek. 2. (a
indica) işaret etmek, göstermek,
belirtmek.
desen sn. resim; desen.
desena I. vt. resimlemek, resim
yapmak, resmetmek. II. vr.
belli olmak; belirmek; oluşmak.
desenator sm. 1. resimci, resimleyici.
2. desen ressamı. 3. (tehn.)
desenci, çizimci, desen çizen.
deseori adv. sık sık, çok defa,
ikide bir.
desert sn. deser; yemiş; tatlı.
775
desface I. vt. 1. (a diviza) ayırmak,
bölmek. 2. (a dezlega) çözmek.
3. (a deschide) açmak. 4. (a
rezolva) halletmek, çözmek.
5. (a vinde) satmak. 6. (a anula)
iptal etmek, ilga etmek. II. vr.
1. (a se despărŃi) ayrılmak.
2. (a se deschide) açılmak.
desfacere sf. 1. ayırma, ayrılma,
çözülme. 2. (vânzare) satış. 3.
(anulare) iptal, ilga.
desfăşura I. vt. 1. (a întinde)
açmak, sermek. 2. (a dezvolta)
geliştirmek, inkişaf ettirmek.
3. (a înfăptui) yerine getirmek.
II. vr. vuku bulma, yer almak,
cereyan etmek.
desfăşurare sf. 1. açma, serme.
2. (evoluŃie) evrim, gelişim,
tekamül.
desfigura vt. sakatlamak; bozmak,
berbat etmek.
desfiinŃa vt. kaldırmak, ilga/iptal etmek.
desfiinŃare sf. kaldırma, ilga, iptal.
desfrânat adj. ahlaksız, sefih.
desfrâu sn. sefahet, fuhuş, sefihlik.
desfunda vt. 1. açmak. 2. (a
curăŃa) temizlemek.
desfundat adj. 1. açılmış, açık.
2. (curăŃat) temiz.
deshăma vt. hayvanları koşumdan
çıkarmak.
desigur adv. elbette, tabii, hayhay.
desiş sn. ormanın sık yeri, sıklık.
desluşi I. vt. 1. (a înŃelege) anlamak,
ayırtetmek. 2. (a lămuri) açıklamak,
izah etmek. 3. (a auzi) işitmek,
duymak. II. vr. anlaşılmak.
776
desluşit I. adj. ayan, açık, anlaşılır.
II. adv. açıkça, ayan surette.
despacheta vt. paketi açmak.
despăgubi I. vt. tazmin etmek,
zararı ödemek. II. vr. tazmin
edilmek, zarar ödenmek.
despăgubire sf. tazmin, tazminat,
ödeme.
despărŃi I. vt. ayırmak. II. vr. 1.
ayrılmak. 2. (a divorŃa) boşanmak.
despărŃire sf. 1. ayrılık, ayrılma.
2. (divorŃ) boşanma.
despărŃitură sf. ara, aralık.
despera vi. ümidini kesmek,
ümitsizliğe kapılmak.
desperare sf. umutsuzluk;
karamsarlık, ümitsizlik, yeis.
desperat adj. ümitsiz, umutsuz;
karamsar.
desperechea vt. birbirinden ayırmak.
desperecheat adj. birbirinden
ayrı, tek.
despica vt. yarmak; çatlatmak; kırmak.
despleti vt. örgüyü çözmek.
despot sm. müstebit, despot.
despotic I. adj. despotik. II. adv.
müstebidane, müstebitçe, despotça.
despotism sn. istibdat, despotluk.
despre prep. ötürü; hakkında,
dair; ~ cine? kimden ötürü?;
~ ce? neye dair?; ~ ce este
vorba? neden ötürü söz oluyor?.
desprinde I. vt. ayırmak; çözmek. II. vr.
1. ayrılmak. 2. (fig.) anlaşılmak.
despuia I. vt. soymak, ... elbisesini
çıkarmak. II. vr. soyunmak.
despuiat adj. soyunmuş, elbisesi
çıkarılmış; çıplak.
desluşit – destupa
destăinui I. vt., vi. itiraf etmek,
tanımak; sır açmak. II. vr.
içini açmak.
destăinuire sf. sır açma, itiraf;
içini açma/dökme.
destin sn. kader, talih, mukaderat,
alınyazısı, yazgı.
destina vt. öngörmek, evvelden
tahsis etmek.
destinaŃie sf. 1. kullanılış/yararlanma
amacı. 2. yön. 3. gönderilecek yer.
destinde vr. gevşemek; gerilmek;
yumuşamak.
destindere sf. gerginlik yumuşatması,
dinginlik, yatışma; gevşeme.
destitui vt. azletmek, işinden/
memuriyetinden çıkarmak/almak.
destituire sf. azletme, işinden/
memuriyetinden çıkarma/alma.
destoinic adj. muktedir, becerikli,
istidatlı, eliuz, usta.
destrăbăla vr. işi sefihliğe vurmak,
sefih bir yaşam sürdürmek.
destrăbălare sf. sefihlik, sefahet;
fuhuş.
destrăbălat adj. sefih, alın damarı
çatlamış.
destrăma I. vt. 1. sökmek. 2. (fig.)
dağıtmak, parçalamak. II. vr.
1. sökülmek. 2. (fig.) dağıtılmak,
parçalanmak.
destrămare sf. 1. sökme; sökülme.
2. dağıtma, parçalama; parçalanma;
ortadan kalkma.
destul I. adv. oldukça, yeter
derecede. II. adj. yeter, kâfi.
destupa vt. açmak, tıpasını çıkarmak;
açmak, tıkanıkl ığını gidermek.
desŃeleni – detriment
desŃeleni vt. bir toprağı açmak,
tarıma elverişli hale getirmek.
deszăpezi vt. karları kaldırmak/
temizlemek, kardan yolları
açmak.
deşănŃat adj. saçma sapan; sırasız,
uygunsuz, yersiz.
deşert I. sn. çöl, sahra. II. adj. boş.
deşerta vt. boşaltmak.
deşeuri sn. pl. kalıntılar; atık.
deşi conj. ... makla/mekle beraber,
... dığı halde, ... ise de, ...
–masına rağmen.
deşira vr. çözülmek.
deştept adj. akıllı, zeki.
deştepta I. vt. 1. öğretmek. 2. (a
trezi) uyandırmak. II. vr. 1. akıllı/
zeki olmak. 2. (a se trezi) uyanmak.
deşteptare sf. uyandırma, uyanma.
deşteptăciune sf. zekâ; zeyreklik,
akıllılık; kavrayış; keskin görüş.
deşteptător adj. uyandıran; ceas
~ çalar saat.
deşucheat adj. yabanıl; saçma;
zır/zincirlideli.
deşuruba vt. vidayı sökerek
ayırmak, çıkarmak.
detalia vt. ayrıntılarıyla anlatmak/
belirtmek.
detaliat I. adj. etraflı, ayrıntılı,
tafsilatlı, teferruatlı. II. adv.
teferruatla, etraflıca, tafsilatla.
detaliu sn. ayrıntı, teferruat; tafsilat.
detaşa I. vt. 1. ayırmak, uzaklaştırmak.
2. (a trimite) göndermek.
II. vr. ayrılmak, uzaklaşmak.
detaşabil adj. ayrılabilir.
detaşament sn. müfreze, kol.
777
detaşare sf. 1. ayrılma; ayırma;
uzaklaştırma. 2. (trimitere)
gönderilme; gönderme.
detaşat adj. ayrılmış; (trimis)
gönderilmiş.
detecta vt. bulup ortaya çıkarmak,
teşhis etmek, bulmak.
detectare sf. bulup ortaya çıkarma,
teşhis, bulma.
detectiv sm. detektif, polis hafiyesi.
detector sn. detektör, bulucu.
detenŃiune sf. tevkif, hapis.
deteriora I. vt. bozmak, tahrip
etmek. II. vr. bozulmak; çürümek,
tahrip olmak.
deteriorare sf. bozulma; bozma,
tahrip.
deteriorat adj. bozuk, tahrip.
determina vt. 1. (a influenŃa)
tesir etmek, etkilemek. 2. (a
convinge) ikna etmek, inandırmak.
determinant sm., adj. 1. tesir
edici, etkileyici. 2. (gram.)
belirten; tamamlayıcı.
determinat sn. 1. belirli, muayyen.
2. (gram.) tamlanan, belirtilen.
determinativ adj. (gram.) belirtici,
tamlayıcı.
detesta vt., vr. tiksinmek, iğrenmek;
nefret etmek, kin beslemek.
detestabil adj. tiksindirici, iğrendiren;
nefret edici, nefret ilham eden.
detona vi. patlamak, bösmek.
detonator sn. patlayıcı.
detonaŃie sf. patlama, bösme, infilak.
detriment sn. zarar, dokunca; în ~ul
cuiva (a ceva) bir kimsenin
(bir şeyin) zararına.
778
detrona vt. devirmek, düşürmek,
tahttan indirmek.
detunătură sf. gürleme, gürültü,
gümbürtü.
deturna vt. 1. inhiraf etmek,
saptırmak, yolunu değiştirmek;
başka yana çevirmek. 2. (d.
avioane etc.) kaçırmak. 3. (d.
fonduri) para çalmak/aşırmak,
ihtilas etmek.
deturnare sf. 1. yönünü/yolunu
değiştirme. 2. (d. avioane)
kaçırma. 3. (d. fonduri) para
çalma, aşırtı, ihtilas.
deŃinător sm. eldeci, zilyet.
deŃine vt. elde bulundurmak/
tutmak, sahip olmak, malik
olmak.
deŃinere sf. elde bulundurma/
tutma, sahi olma, tasarruf,
temellük.
deŃinut sm. mahpus, tutuklu.
deunăzi adv. birkaç gün evvel,
geçenlerde.
devaliza vt. soymak, yağma etmek.
devaloriza I. vt. kıymetten düşürmek,
değerini düşürmek. II. vr.
kıymetten düşmek, devalüasyon
olmak.
devalorizare sf. kıymetten düşme/
düşürme, değer yitimi, devalüasyon.
devasta vt. 1. (a prăda) yağma
etmek. 2. (a distruge) harap/
tahrip etmek, yıkıp yakmak.
devastare sf. 1. (jaf) yağma.
2. (distrugere) harap etme;
tahrip, yıkıp yıkma.
detrona – dezagreabil
devastator sm., adj. yıkıcı, yakıp
yıkıcı, kırıp geçirici.
developa vt. banyo etmek, yıkamak.
developator sn. (fotogr.) yıkamaç.
deveni vt., vi. olmak, ... haline
gelmek, duruma gelmek.
devenire sf. olma, ... haline gelme.
devia vi. sapmak, yana kaçmak,
inhiraf etmek, yolundan sapmak.
deviaŃie, deviere sf. sapma, inhiraf,
yana kaçma, yolundan ayrılma.
deviz sn. keşifname, keşif defteri;
ayrıntılı gider listesi.
deviză sf. döviz, şiar, slogan.
devize sn. pl. döviz, yabancı para.
devora vt. 1. yırtıp parçalayarak/
oburcasına yemek, gövdeye
indirmek, yutmak, yemek,
massetmek. 2. (fig.) yoketmek,
mahvetmek.
devota vr. sadık olmak, bağlanmak;
kendini adamak/vermek.
devotament sn. 1. sadakat, candan
bağlılık // cu ~ sadakatla.
2. özveri, fedakârlık.
devotat adj. sadık, sadakatlı.
devreme adv. erken; prea ~ erkence;
çok erken.
dexteritate sf. çeviklik, beceriklik;
el uzluğu; ustalık.
dezacord sn. anlaşmazlık, geçimsizlik;
uyumsuzluk; zıtlık, birbirini
tutmazlık, aykırılık. (conflict)
ihtilaf.
dezacordat adj. akortsuz, akordu
bozuk.
dezagreabil adj. hoş olmayan, tatsız.
dezagrega – deziluziona
dezagrega vr. 1. dağılmak; ufalanmak;
parçalanmak. 2. (fig.) bölünmek,
çökmek.
dezagregare sf. 1. parçalanma,
ufalanma, dağılma. 2. (fig.)
çökme; bölünme, birleğin bozulması.
dezamăgi vt. düş kırıklığına/hayal
inkisarına uğratmak, hayal
sukutuna uğratmak.
dezamăgire sf. düş kırıklığı, hayal
inkisarı, hayal sukutu; üzüntü.
dezamăgit adj. düş/hayal kırıklığına
uğramış.
dezaproba vt. tasvip etmemek,
takdir etmemek, kınamak,
itham etmek.
dezaprobare sf. tasvip etmeme,
takdir etmeme, kınama, itham.
dezarma I. vt. silahsızlandırmak,
... silahını bıraktırmak. II. vi.
silahsızlanmak, ... silahını
bırakmak.
dezarmare sf. silahsızlanma, silahları
bırakma.
dezarmat adj. 1. silahsız, silahsızlanmış.
2. (fig.) çaresiz.
dezastru sn. yıkım, felaket, musibet,
afet, facia.
dezastruos adj. felaketli, musibetli,
felaketengiz.
dezavantaj sn. dezavantaj;
faydasızlık, yararsızlık.
dezavantajos adj. yararsız, faydasız;
elverişsiz, aleyhte.
dezavua vt. 1. yadsımak, inkar etmek;
kabul etmemek. 2. kınamak,
eleştirmek, beğenmemek.
dezaxat adj. dengesiz; sapık, kaçık.
779
dezbate vt. tartışmak, müzakere
etmek.
dezbatere sf. tartışma, münakaşa,
müzakere.
dezbăra vr. alışkanlığından vazgeçmek,
huyunu bırakmak.
dezbina I. vt. kışkırtmak, biribirinden
ayırmak. II. vr. biribirinden
ayrılmak.
dezbinare sf. biribirinden ayrılma;
(duşmănie) kışkırtma.
dezbrăca I. vt. soymak, elbiselerini
çıkartmak. II. vr. soyunmak,
elbiselerini çıkarmak.
dezbrăcat adj. soyunmuş, çıplak.
dezechilibra I. vt. dengesini/
müvazenesini bozmak. II. vr.
1. dengesi/müvazenesi bozulmak.
2. (fig.) sapıklaşmak.
dezechilibrat adj. dengesiz; sapık.
dezechilibru sn. dengesizlik,
müvazenesizlik.
dezerta vi. 1. askerlikten kaçmak,
firar etmek. 2. (fig.) kaçmak.
dezertor sm. asker kaçağı, kaçak,
firari.
dezgheŃ sn. buz ve karların erişmesi/
çözülmesi, havanın yumuşaması.
dezgheŃa vr. 1. buzlar/don çözülmek,
erimek. 2. (fig.) tutukluğu/
çekingenliği geçmek, canlanmak,
çevikleşmek.
dezgheŃat adj. 1. erimiş. 2. (fig.)
çevik, becerikli.
deziderat sn. dilek, arzu, istek;
emel.
deziluzie sf. v. decepŃie.
deziluziona vt. v. decepŃiona.
780
dezinfecta vt. dezenfekte etmek,
mikropsuzlaştırmak;
temizlemek.
dezinfectant sn., adj. dezenfekte
(eden), mikropsuzlaştıran.
dezinfecŃie sf. dezenfeksyon.
dezinteres sn. ilgisizlik; kaygısızlık.
dezinteresat adj. 1. ilgisiz, kaygısız,
kayıtsız. 2. yarar gözetmeyen,
çıkar gütmeyen. 3. para karşılığı
olmayan, iyilik için yapılan.
dezinvolt adj. aşırı özgür davranışlı,
çok serbest.
dezinvoltură sf. özgür davranış,
aşırı özgürlük, çok serbestlik.
dezlănŃui I. vt. başlatmak; patlak
verdirmek, harekete geçirmek.
II. vr. başlamak, patlak vermek.
dezlega I. vt. 1. (a desface) çözmek.
2. (a slăbi) gevşetmek. 3. (a
rezolva) halletmek. 4. (a elibera)
kurtarmak. 5. (a descifra) okumak,
şifre açmak. II. vr. çözülmek.
dezlegare sf. 1. (desfacere) çözme,
çözülme. 2. (permisiune) izin,
müsaade; onay.
dezlipi I. vt. ayırmak. II. vr. ayrılmak.
dezmembra I. vt. bölmek, parçalamak.
II. vr. bölünmek, parçalanmak.
dezmembrare sf. bölme, bölünme,
parçalanma.
dezmetici vr. ayılmak, kendine
gelmek.
dezmierda vt. okşamak.
dezminŃi I. vt. tekzip etmek, yalanlamak.
II. vr. tekzip edilmek, yalanlanmak.
dezminŃire sf. tekzip, yalanlama.
dezinfecta – dezordonat
dezmorŃi I. vt. uyuşukluğunu/
uyumuşluğunu gidermek,
donakalmaktan/uyuşmaktan
çıkarmak. II. vr. uyuşukluğu/
uyuşmuşluğu giderilmek,
donakalmaktan/uyuşmaktan
çıkmak.
dezmoşteni vt. mirastan mahrum
etmek; miras bırakmamak.
dezmoştenit adj. mirastan mahrum
edilmiş; miras kabul etmemiş.
deznădejde sf. ümitsizlik, umutsuzluk,
karamsarlık.
deznodământ sn. sonuç; (rezultat)
netice; son.
dezobişnui I. vt. alışkanlığından
vazgeçirmek, alışkısını kırmak.
II. vr. alışkanlığından vazgeçmek.
dezolant adj. üzücü, üzüntü verici,
ümitsizlik veren.
dezolare sf. ümitsizlik, perişanlık,
büyük üzüntü.
dezolat adj. ümitsiz; üzüntülü, üzgün.
dezonoare sf. namussuzluk, şerefsizlik.
dezonora I. vt. 1. şerefine gölge
düşürmek, şerefini lekelemek.
2. (a viola) kirletmek, bozmak,
ırzına geçmek; namusunu/
şerefini düşürmek. II. vr.
namusu/şerefi düşmek, şerefi
lekelenmek.
dezordine sf. dağınıklık, intizamsızlık,
karışıklık, karmakarışıklık.
dezordonat adj. dağınık, karışık,
gelişigüzel, intizamsız; (răvăşit)
perişan; (d. persoane) düzensiz
(kişi).
dezorganiza – dibaci
dezorganiza vt. intizamını/düzenini
bozmak, dezorganize etmek.
dezorganizare sf. düzensizlik,
intizamsızlık, karışıklık.
dezorienta vt. 1. yolunu şaşırtmak,
istikametini kaybettirmek;
şaşırtmak. 2. (fig.) aklını almak/
çalmak.
dezorientare sf. yolunu şaşırma,
şaşırtma, istikametin kaybedilmesi.
dezorientat adj. yolunu şaşıran,
ne yapacağını bilmeyen,
şaşırmış.
dezrobi I. vt. kurtarmak, esaretten
kurtarmak. II. vr. kurtulmak,
esaretten kurtulmak.
dezrobire sf. esaretten kurtulma,
kurtuluş.
dezvălui I. vt. açıklamak; sır açmak,
açığa vurmak. II. vr. açığa
çıkmak; duyulmak; ortaya çıkmak.
dezvăluire sf. sır açma, açığa vurma,
açıklanma; örtüsü kalkma, ortaya
çıkma.
dezvăŃa I. vt. vazgeçirmek. II. vr.
vazgeçmek.
dezveli I. vt. açmak, üstünü açmak.
II. vr. açılmak, üstü açılmak.
dezvinovăŃi I. vt. temize çıkarmak,
aklamak, haklı çıkarmak, haklı
göstermek. II. vr. haklı çıkmak,
temize çıkmak, aklanmak.
dezvolta I. vt. geliştirmek, inkişaf
ettirmek. II. vr. gelişmek, inkişaf
etmek, ilerlemek.
dezvoltare sf. gelişme, inkişaf, ilerleme.
dezvoltat adj. gelişmiş, ileri gelmiş.
di interj. deh!
781
diabet sn şeker hastalığı, diyabet.
diabetic sm., adj. şeker hastası;
diyabetik.
diabolic adj. 1. şeytani, şeytanca,
iblisçe; şeytansı. 2. (rău) gaddar,
yaman.
diademă sf. taç.
diafan adj. şeffaf, berrak; duru,
pırıl pırıl.
diafragmă sf. diyafragm.
diagnostic sn. teşhis, tanı.
diagnostica vt. teşhis etmek; tanı
koymak.
diagonală sf. köşegen, hattı
zaviyeteyn, diyagonal.
diagramă sf. diyagram.
dialect sn. lehçe, ağız.
dialectal adj. lehçeye değgin, lehçe
–(s)i, lehçevi.
dialectic adj. diyalektik.
dialectică sf. diyalektik.
dialectolog sm. diyalektolog/
dialektolog.
dialog sn. diyalog.
diamant sn. elmas.
diametru sn. kutur, çap.
diametral adj. çapla ilgili, çapa
değgin, kutur –(s)i, çap –(s)i,
kutri // ~ opus büsbütün/taban
tabana zıt.
diapazon sn. diyapazon.
diapozitiv sn. diyapozitif.
diaree sf. diyare, sürgün, amel, ishal.
diateză sf. (gram.) eylem/fiil çatısı,
çatı.
diavol sm. şeytan, iblis.
dibaci adj. becerikli; çevik: açık
gözlü, usta, eliuz.
782
dibăcie sf. beceriklik, çeviklik;
açık gözlülük.
dibui I. vt. yerini izini bulmak.
II. vi., vt. el yordamıyla aramak.
dichisi I. vt. süsleyip püslemek,
takıp takıştırmak. II. vr. süslenip
püslenmek.
dicta vt. 1. bir şeyi söyleyip yazdırmak,
dikte etmek, imla etmek. 2. (fig.)
kabul ettirmek, emir etmek,
zorla benimsetmek/kabul ettirmek.
dictare sf. imla, dikte.
dictat sn. (ist.) dikta.
dictator sm. diktatör.
dictatură sf. diktatörlük.
dicŃionar sn. sözlük, lugat.
dicŃiune sf. diksyon; söz tarzı,
güzel ifade.
didactic adj. didaktik, öğretimle
ilgili, eğitim –(s)i // corp ~
öğretmenler.
diedru sn. (geom.) iki yüzeyli
(şekil).
diesel sn. dizel motoru.
dietă sf. 1. pehriz/perhiz. 2. (ist.)
diyeta.
dietetic adj. perhize değgin, pehrizi.
diferend sn. uyuşmazlık, anlaşmazlık,
ihtilaf.
diferenŃă sf. fark; başkalık, ayrılık.
diferenŃia I. vt. farkına varmak,
farketmek, ayırt etmek. II. vr.
farkedilmek, ayırt edilmek.
diferenŃiere sf. fark, farkına
varma; ayırt.
diferi vi. farklı/başka olmak.
diferit adj. çeşitli, türlü türlü,
farklı, başka türlü.
dibăcie – dimineaŃă
dificil adj. 1. güç, zor, müşkül.
2. (d. oameni) titiz, müşkülpesent,
güç beğenen.
dificultate sf. zorluk, güçlük.
diform adj. biçimsiz, şekilsiz; çirkin.
diformitate sf. biçimsizlik, şekilsizlik;
çirkinlik.
difterie sf. difteri, kuşpalazı.
diftong sm. diftong.
difuza I. vt. yaymak; yayımlamak.
II. vr. yayılmak.
difuzare sf. yayın, yayım, neşir.
difuzor sn. hoparlör.
dig sn. dalga kıran.
digera vt. hazmetmek, sindirmek.
digestie sf. hazım, sindirim.
digresiune sf. arasöz, inhiraf, konudan
sapma; konu dışı söz/yazı.
dihanie sf. 1. hayvan, canavar;
mahlük. 2. (namilă) dev.
dihor sm. kokarca.
dilata I. vt. genleştirmek, genişletmek,
tevsi etmek; kabartmak. II. vr.
genleşmek, genişlemek; kabarmak.
dilatare sf. genleşme, genleştirme,
genişletme, tevsi; kabartma.
dilemă sf. kıyası mukassim, ikilem,
dilem.
diletant sm., adj. özengen, diletant,
amatör.
dilua vt. su katmak, su karıştırmak,
sulandırmak.
diluare sf. sulandırma; karıştırma,
katma.
dimensiune sf. boyut, ölçü, büyüklük;
çap.
dimineaŃă sf. sabah; bună dimineaŃa!
iyi sabahlar!
diminua – discordanŃă
diminua vt. azaltmak, küçültmek;
indirmek.
dimpotrivă adv. aksine, tersine,
bilakis, aksine olarak.
din prep. –den (-dan), -deki (-daki);
a ieşit ~ cameră odadan çıktı;
automobilul ~ stradă sokaktaki
araba.
dinadins adv. kasten, mahsus,
bile bile.
dinam sn. dinamo (makinası).
dinamită sf. dinamit.
dinamometru sn. dinamometre,
kuvvet ölçüsü.
dinapoi I. adv. arkasında, arka
tarafta, ... arkasından. II. adj.
arkadaki ... , arka taraftaki ... ,
... arkasındaki...
dinastie sf. dinasti, hanedan.
dinăuntru I. adv. içeri, içeride,
... içerisinde, ... içinde. II. adj.
içerideki..., ... içindeki...
dincoace adv. bu taraftan, beri
taraftan, bu yandan; beriden.
dincolo adv. ötede, öte yanda/
tarafta; yanda.
dineu sn. yemek; akşam yemeği.
dinte sm. diş.
dintre prep. ... arasında, arasından;
... arasındaki.
dintr-o dată adv. birden bire, ansızın.
dinŃat adj. dişli.
dioptrie sf. diyoptri.
diplomat sm., adj. diplomat.
diplomatic adj. diplomatik.
diplomaŃie sf. diplomatlık, diplomasi.
diplomă sf. diploma; şehadetname.
783
direct I. adj. doğru, bilavasıta.
II. adv. 1. doğru, doğrudan
doğruya. 2. (deschis) açıkça,
açık olarak, açıktan açığa.
directivă sf. önerge, direktif.
director sm. direktör, müdür.
direcŃie sf. 1. (sens) yön, istikamet.
2. (instituŃie) müdürlük, direktörlük.
3. (conducere) idare; yönetim.
direcŃiune sf. v. direcŃie (2., 3.).
diriginte sm 1. (la şcoală) sınıf
öğretmeni. 2. (de poştă) posta
baş memuru.
dirija vt., vi. idare etmek, yönetmek.
dirijabil¹ sn. zepelin, kabilisevk
balon, güdümlü balon.
dirijabil² adj. güdümlü, idare
edilebilen.
dirijor sm. orkestra şefi, şefdorekestr.
disc sn. 1. (placă) plak. 2. (astr.)
kurs; teker. 3. (sport) disk.
discernământ sn. seçme/ayırdetme
yetkisi, sağduyu, idrak, algı,
akıl; cu ~ idrakla.
discerne vt. idrak etmek, anlamak,
akıl erdirmek, kavramak.
disciplina vt. inzibat altına almak,
disipline sokmak, sıkıdüzene
sokmak.
disciplinat adv. terbiyeli, disiplinli;
(cuminte) uslu.
disciplină sf. 1. disiplin, terbiye.
2. (ordine) inzibat. 3. (ramură) kol.
discipol sm. taraftar, yandaş,
öğretili, tilmiz.
discordanŃă sf. uymama, uygunsuzluk,
uyumsuzluk, tutmazlık, uyuşmazlık.
784
discordie sf. bozuşukluk, geçimsizlik,
ihtilaf, uyuşmazlık.
discotecă sf. diskotek.
discredita I. vt. gözden/itibardan
düşürmek, ... şerefine dokundurmak.
II. vr. şerefi düşmek; rezil
olmak; saygınlığını yitirmek.
discret I. adj. kendini tutabilen,
kibar, ölçülü, ağırbaşlı, mutedil;
(secretos) ağzı sıkı. II. adv.
kibarca, ağırbaşlılıkla.
discreŃie sf. 1. kendini tutabilme,
kibarlık, ağırbaşlılık, itidal.
2. ağzı sıkılık, ağız sıkılığı. //
la ~ istediğin kadar.
discriminare sf. 1. fark, ayrılık,
ayrım, ayrıcılık, ayrımcılık; ~
rasială ırk ayrımı; fără ~ ayrım
gözetmeden; eşit olarak.
2. (învrăjbire) kışkırtma.
discurs sn. söylev, nutuk; konuşma.
discuta vt., vi. 1. konuşmak, müzakere
etmek. 2. (a analiza) tahlil etmek,
incelemek; görüşmek.
discuŃie sf. konuşma; (convorbire)
müzakere.
dis-de-dimineaŃă adv. sabah,
sabah erken.
diseca vt. 1. yarmak, açmak,
teşrih etmek. 2. (fig.) etraflıca
incelemek.
disensiune sf. bozuşukluk,
geçimsizlik, ihtilaf.
disloca vt. 1. (geol.) dağıtmak,
sökmek; çökertmek, dislokasyon
etmek. 2. (mil.) yerleştirmek,
konaklamak.
discordie – disponibilitate
dislocare sf. 1. (geol.) dağılma,
parçalanma, dislokasyon.
2. (mil.) yerleştirme, konaklama.
disparat adj. uyumsuz, tutarsız,
birbirini tutmayan; birbirine
uymayan.
dispare vi. v. dispărea.
dispariŃie sf. kaybolma, ortadan
kaybolma, yokolma, yitme.
dispărea vi. kaybolmak, ortadan
kaybolmak, yokolmak.
dispărut adj. kayıp, kaybolmuş;
ölen.
dispecer sm. dağıtımcı, dağıtıcı.
dispensa I. vt. bağışık tutmak,
ayrı tutmak, kurtarmak, serbest
bırakmak. II. vr. vazgeçmek;
kendini yükümlü görmemek.
dispensar sn. dispanser.
dispensă sf. 1. ayrı tutulma, özel
işlem görme, özel izin. 2.
özel izin belgesi.
dispepsie sf. dispepsi.
dispera vi. v. despera.
dispersa I. vt. dağıtmak; seyrekleştirmek.
II. vr. dağılmak; seyrekleşmek.
dispersare sf. dağıtma, seyrekleştirme.
dispersie sf. 1. dağılma, dağıtma.
2. (fiz.) ayrılma. 3. dağılım.
displăcea vi. beğenmemek, hoşa
gitmemek; berbat bulmak.
disponibil sn., adj. elde bulunan,
serbest; kullanılabilen,
yararlanılabilen.
disponibilitate sf.
1. kullanılabilirlik, yararlanırlık.
2. (jur.) tasarruf nisabı.
dispozitiv – diurn
dispozitiv sn. 1. tertibat, düzen.
2. aygıt. 3. (mil.) düzen.
dispoziŃie sf. 1. emir, buyruk;
kararname. 2. (voie bună) keyif.
dispreŃ sn. hor görme, küçümseme,
hor görürlük.
dispreŃui vt. hor görmek, küçümsemek;
nefret etmek.
disproporŃie sf. orantısızlık,
nisbetsizlik, tenasüpsüzlük.
disproporŃionat adj. orantısız,
tenasüpsüz, mütenasip olmayan.
dispune I. vt. 1. (a da dispoziŃie)
hükmetmek, kararlaştırmak,
emretmek. 2. (a aranja) sıraya
dizmek, sıralamak, düzene koymak/
sokmak. II. vi. (a avea) malik/
sahip olmak. III. vr. keyiflenmek,
neşelenmek.
dispus adj. 1. (înclinat spre) meyilli;
hevesi olan. 2. (vesel) neşeli.
disputa vt. 1. (sport) yarışmak.
2. tartışmak.
dispută sf. 1. tartışma, münakaşa.
2. (sport) yarışma, müsabaka.
distanŃa I. vt. seyrekleştirmek,
uzaklaştırmak. II. vr. seyrekleşmek,
uzaklaşmak.
distanŃă sf. 1. mesafe, ara.
2. (depărtare) uzaklık.
distila vt. damıtmak, taktir etmek,
imbikten geçirmek.
distilare sf. taktir, imbikten geçirme.
distinct adj. 1. ayrı, hususi. 2. (clar)
aşikar, açık, belli.
distinctiv adj. ayırt edici, ayrımlı,
ayırtıcı // trăsătură ~ă ayırtıcı
özellik.
785
distincŃie sf. 1. fark, ayrılık, ayrıntı.
2. (decoraŃie) madalya, nişan.
3. (eleganŃă) saygınlık, itibar.
distinge I. vt. 1. (a deosebi) ...
farkına varmak, ... farkında
olmak, farketmek. 2. (a desluşi)
ayırt etmek. II. vr. temayyüz
etmek, mümtaz olmak.
distins adj. tanınmış, ünlü, meşhur.
distra I. vt. eğlendirmek, neşelendirmek.
keyiflendirmek. II. vr. eğlenmek,
neşelenmek.
distractiv adj. eğlenceli, eğlendirici.
distracŃie sf. eğlence, eğlenti.
distrat adj. dalgın; dikkatsiz.
distribui vt. dağıtmak, üleştirmek,
paylaştırmak; tayin etmek.
distribuire sf. bölüştürme, üleştirme,
paylaştırma, dağıtım, dağıtma.
district sf. bölge, vilayet; kaza.
distrugător I. sn. destroyer, torpido
muhribi. II. adj. yıkıcı, tahrip
edici, tahripkâr.
distruge vt. yıkmak, tahrip/harap
etmek.
distrugere sf. yıkma, tahrip.
distrus adj. yıkık, tahrip edilmiş.
ditai adj. koca, koskoca.
ditiramb sm. ditiramp; lirik ve
coşturucu koşuk.
diuretic adj. sidik arttırıcı/getirici; (d.
medicamente) sidik söktürücü, işetici.
diureză sf. (med.) sidik çoğalması,
idrar bollaşması.
diurn adj. 1. gündüz yapılan.
2. bir günlük, bir gün süren.
3. gündüz ortaya çıkan, yalnız
gündüzleri görünen.
786
diurnă sf. harcırah; yolluk.
divaga vi. saçmalamak, dediğini
bilmemek.
divagaŃie sf. saçmalama,dediğini
bilmeme.
divan sn. 1. (mobilă) kanape.
2. (adunare) divan.
divergent adj. 1. (d. lentile)
dışbükey. 2. (fig.) aykırı, zıt.
divergenŃă sf. 1. (neînŃelegere)
fikir ayrılığı, zıddiyet, uyuşmazlık.
2. (mat.) tebaüt, ıraksama.
divers adj. muhtelif, türlü türlü,
müteferrik, değişik.
diversifica vt. çeşitlendirmek,
tenevvü etmek.
diversificare sf. çeşitlendirme.
çeşitlenme, çeşitlilik.
diversionist sm. suikastçı, kundakçı;
bozguncu.
diversiune sf. suikast, kundakçılık,
bozgunculuk.
divident sn. kazanç payı, temettü
hissesi.
divin adj. tanrısal, mübarek, kutsal.
diviniza vt., vr. 1. tapmak, perestiş
etmek, tanrılaştırmak. 2. (fig.)
aşırı övmek, göklere çıkarmak.
diviza I. vt. bölmek, taksim etmek,
ayırmak. II. vr. bölünmek,
taksim edilmek, ayrılmak.
divizie sf. 1. (mil.) tümen. 2. (sport) lig.
diviziune sf. 1. (împărŃire) bölüm,
taksimat, bölünme; kollara ayrılma,
parça. 2. (gen, varietate) çeşitlilik.
divorŃ sn. boşanma/boşama.
divorŃa I. vt. boşamak/boşatmak.
II. vi. boşanmak.
diurnă – document
divulga vt. ifşa etmek, açığa çıkarmak/
vurmak, ortaya dökmek.
divulgare sf. ifşa, açığa vurma.
dizenterie sf. dizanteri, kanlı basur.
dizgraŃie sf. gözden/itibardan düşme.
dizolva I. vt. 1. (chim.) eritmek.
2. (a desfiinŃa) kaldırmak,
feshetmek. II. vr. 1. erimek.
2. (fig.) kaldırılmak.
do sm. (muz.) do.
doagă sf. fıçı tahtası.
doamnă sf. bayan, hanım, hanımefendi.
doar adv. ancak, yalnız.
dobândă sf. faiz, ürem.
dobândi vt. elde etmek, kazanmak.
dobitoc sm., adj. (fig.) aptal, ahmak;
hayvan, kalın kafalı.
doborî vt. 1. (a culca) yıkmak. 2. (a
învinge) yenmek // (sport) a ~
recordul rekor kırmak.
Dobrogea sf. Dobruca.
dobrogean adj. Dobrucalı.
doc sn. 1. (mar.) dok, gemi havuzu.
2. (magazie) ambar.
docent sm. doçent.
docil adj. yumuşak huylu, mülayim;
itaatli, muti, boyun eğen.
docilitate sf. yumuşak huyluluk,
mülayimlik; itaat, inkıyat.
doct adj. çok okumuş, alim, bilgin.
doctor sm. 1. (medic) doktor, hekim,
tabip. 2. (titlu) doktor.
doctorat sn. doktorluk.
doctorie sf. ilaç, em.
doctoriŃă sf. kadın doktor.
doctrină sf. doktrin, öğreti.
document sn. doküman, belge, evrak,
vesika.
dogmă – dormita
dogmă sf. akide, dogma.
doi, două num. iki.
doică sf. dadı, süt anne.
doilea num.: al ~, a doua ikinci.
doime sf. ikide biri.
doisprezece num. on iki.
doispreze/celea num.: al ~, a ~cea
on ikinci.
dojană sf. azar, azarlama, tekdir.
dojeni vt. tekdir etmek, azarlamak,
paylamak.
dolar sm. dolar.
doleanŃă sf. 1. (rugăminte) arzu,
istek. 2. (reclamaŃie) şikayet,
yakınma.
doliu sn. matem, yas; a Ńine ~ yas
tutmak.
domeniu sn. 1. (proprietate) yurtluk;
beylik arazi. 2. (sferă) alan; saha;
yetki/uzmanlık alanı.
domestic adj. evcil; ehli; animal ~
evcil hayvan.
domestici vt. ehlileştirmek; alıştırmak.
domicilia vi. oturmak; yaşamak,
iskân etmek.
domiciliu sn. konut; ikametgâh.
domina vt., vi. 1. hakim olmak,
hüküm sürmek; hükümran olmak;
2. sözünü geçirmek, hükmetmek;
buyurmak.
dominant adj. 1. egemen, hakim.
2. üstün, baskın.
dominantă sf. belirleyici özellik,
belirtici yön.
dominaŃie sf. egemenlik, hakimiyet.
dominican sm., adj. Dominik
Cumhuriyeti vatandaşı.
dominion sn. dominyon.
787
domino sn. domino.
domn sm 1. bey, bay, efendi,
beyefendi. 2. (ist. domnitor)
hükümdar. 3. (Dumnezeu) Tanrı,
Allah, Rab.
domni vi. (ist.) saltanat sürmek,
hükümdarlık etmek.
domnie sf. (ist.) saltanat sürme,
hükümdarlık.
domnişoară sf. genç kız, küçük
hanım, matmazel.
domnitor sm. hükümdar.
domol I. adj. 1. (d. mişcări) yavaş.
2. (d. sunete) sessiz. 3. (blajin)
sakin, uysal, mulayim. II. adv.
yavaş yavaş, yavaşça.
domoli I. vt. 1. (a calma) sakinleştirmek,
teskin etmek, yatıştırmak, dindirmek.
2. (a încetini) yavaşlatmak. II. vr.
yatışmak; dinmek; sakinleşmek.
dona vt. bağışlamak, vakfetmek,
hibe etmek.
donaŃie sf. bağışlama, bağış, hibe.
dop sn. tıkaç, tapa.
dopa vr. doping yapmak.
dopare sf. dopaj; doping.
dor sn. (nostalgie) hasret, özlem.
dor/i vt. özlemek, arzu etmek,
istemek; ~esc (să) ... ben arzu
ediyorum.
dorinŃă sf. arzu, istek.
dorit adj. arzu edilen, istenen;
istek uyandıran.
doritor sm., adj. istekli, arzulu.
dormeză adj. uzun koltuk.
dormi vi. uyumak // a ~ buştean
derin uyku uyumak.
dormita vi. uyuklamak; pineklemek.
788
dormitor sn. yatak odası, yatakhane.
dos sn. 1. arka, sırt. 2. kıç, popo; makat.
dosar sn. dosya.
dosi vt. saklamak, gizlemek.
dosnic adj. kuytu, arka.
dota vt. 1. (a utila) donatmak, teçhiz
etmek. 2. (fig.) üstün istidatlı
yetiştirmek.
dotat adj. üstün istidatlı, anık.
dotă sf. çeyiz, drahoma.
douăzeci num. yirmi.
două/zecilea num.: al ~ a ~ zecea
yirminci.
dovadă sf. 1. (mărturie) tanıt, delil.
2. (document) vesika, belge.
dovedi I. vt. tanıtlamak, ispat etmek,
delil getirmek. II. vr. kendini
göstermek, belirmek; sonunda
görülmek.
dovleac sm. 1. kabak. 2. (fig.) kalın
kafa.
doză sf. doz; düze.
drac sm. şeytan, cin, iblis, ecinni.
drag I. sn. aşk, sevda. II. sm. yar,
dost. III. adj. sevgili.
dragoste sf. aşk, sevda, sevgi.
drajeu sn. draje.
dram sn. dram.
dramatic adj. dramatik, dram –(s)i,
dramla ilgili, tiyatroya değgin.
dramatiza vt. 1. dramlaştırmak,
oyun haline getirmek, oyunlaştırmak.
2. (fig.) abartmak, pek acıklı
gibi göstermek.
dramaturg sm. dramaturg, dram
muharriri/yazarı.
dramaturgie sf. dramaturji; tiyatro
yapıtları; oyun yazarlığı.
dormitor – drojdie
dramă sf. 1. (lit.) dram, tiyatro
yapıtı. 2. (nenorocire) yıkım,
felaket, facia. 3. kıya, cinayet.
drapel sn. bayrak, sancak.
draperie sf. perde.
drastic adj. sert, katı; kaba.
drăcovenie sf. yaramazlık, şeytanlık.
drăcui vt. sövüp saymak, verip
veriştirmek.
drăguŃ sm., adj. sevimli, güzel,
şirin.
dreapt/ă sf. 1. (dreapta: mână)
sağ el. 2. (partea dreaptă) sağ
taraf. 3. (mat.) doğru çizgi //
la ~a sağa.
drege vt. 1. (a repara) tamir etmek,
onarmak. 2. (o mâncare) tat
vermek.
drept I. sn. hak; hukuk; töre. II.
adj. 1. doğru. 2. (vertical) dik;
sarp. 3. (neted) düz. 4. (cinstit)
dürüst. III. adv. 1. doğrudan
doğruya, bilvasıta. 2. (exact)
tamam. IV. prep. (ca) ... gibi,
... olarak // ~ înainte! doğru ileri!
dreptate sf. adalet, doğruluk //
aveŃi ~ hakkınız var; nu aveŃi
~ hakkınız yok.
dreptunghi sn. mustatil, dik dörtgen.
dresa vt. terbiye etmek, eğitmek,
yarandırmak; evcilleştirmek.
dresaj sn. terbiye, eğitme, evcilleştirme.
dresat adj. terbiye edilmiş.
dribla vt. 1. (sport.) çalımlamak.
2. (fig.) aldatmak.
dribling sn. dripling.
drogherie sf. aktar.
drojdie sf. 1. maya. 2. (fig.) kalıntı.
drug – dungă
drug sm. sırık; (osie) dingil.
drum sn. 1. yol. 2. (călătorie)
yolculuk; seyahat // ~ bun! iyi
yolculuklar!
drumeŃ sm. yolcu.
dualitate sf. iki taraflılık, ikilik.
dubios adj. şüpheli, müvesvis, işkilli.
dubiu sn. şüphe; şüphelenme,
işkilenme; işkil.
dubla I. vt. 1. iki katına çıkarmak.
2. astar geçirmek. 3. (la teatru)
yerine oynamak. 4. (un film)
ikinci bir dilde seslendirmek.
II. vr. iki katına çıkmak/artmak.
dublaj sn. (cin.) sözlendirme, dublaj.
dublu adj. çift; iki kat.
dublură sf. 1. (la teatru) yedek
oyuncu . 2. (la îmbrăcăminte)
astar.
duce¹ I. vt. 1. (a trasporta) götürmek.
2. (a călăuzi) yol göstermek,
rehberlik etmek. 3. (a transmite)
bildirmek. 4. (a trăi) yaşamak;
cum o ~Ńi? nasılsınız? II. vr.
1. (a pleca) gitmek; unde vă
~Ńi? nereye gidiyorsunuz?
2. (a se răspândi) yayılmak.
3. (fig.) kaybolmak; ölmek.
duce² sm. dük, duka.
ducesă sf. düşes, dük karısı.
dud sm. dut ağacı.
dudă sf. dut.
dudui vi. uğuldamak.
duduie sf. hanım; hatun.
duel sn. düello.
duela vi. düello yapmak.
duelist sm. düellocu.
duet sm. (muz.) düet.
789
dugheană sf. dükkân.
duh sn. 1. tin, ruh. 2. görüntü,
hayalet. 3. öz hava, ruh; öz
erek, asıl amaç. 4. anlık, zihin,
muhakeme. 5. nükte, espri.
duhni vi. pis kokmak.
duhoare sf. pis koku.
duhovnic sm. (günah çıkaran) papaz.
duhovnicesc adj. dinsel, dine değgin,
dini; tinsel.
duios adj. tatlı, yumuşak; sevecen,
müşrik.
duioşie sf. sevecenlik, şefkat; sevgi.
dulap sn. dolap; ~ de bucătărie
mutfak dolabı.
dulău sm. çomar, iri çoban köpeği.
dulce I. sn. tat; zevk; lezzet. II. adj.
tatlı.
dulceaŃă sf. tatlı, reçel.
dulgher sm. dülger; marangoz;
doğramacı.
dulgherie sf. dülgerlik, marangozluk,
doğramacılık.
dulie sf. (electr.) duy.
dumbravă sf. baltalık, koruluk.
dumeri I. vt. anlatmak, izah etmek.
II. vr. anlamak.
dumicat sn. lokma.
duminică sf. pazar // (adv.) ~a
pazar günü.
dumneata pron. sen.
dumneavoastră pron. siz; sizler.
Dumnezeu sm. Allah, Tanrı, Rab.
dună sf. kum tepesi.
Dunăre sf. Tuna.
dungat adj. çizgili.
dungă sf. 1. çizgi. 2. (margine)
kenar.
790
duo sm. (muz.) düo.
duoden sn. (anat.) onikiparmak
barsağı.
duodenal adj. onikiparmak barsağına
değgin.
după prep. 1. (dincolo de ...) ... sonra,
... ötesinde. 2. (înapoia ... ) arkasında,
... gerisinde. 3. (conform cu)
göre, gibi.
duplicitate sf. iki yüzlülük, riya.
dur adj. 1. (d. solide) katı. 2. (fig.) sert.
dur/a vi. 1. devam etmek, sürmek.
2. (d. lucruri) dayanmak //
cât ~ează? ne kadar sürüyor?
durabil adj. sürekli, uzun süren,
dayanıklı.
durabilitate sf. kalıcılık, dayanıklık.
durată sf. müddet, zaman, vakit, süre.
E
e, E a şaptea literă a alfabetului
limbii turce; sunet notat cu
această literă.
ebonită sf. ebonit.
eboşa vt. 1. taslağını yapmak,
taslaklamak. 2. tasarlamak,
kafasında kurmak.
ebraic adj. ibrani.
ebraică sf. 1. yahudi (kadın).
2. yahudice, yahudi dili; ibranice.
ebrietate sf. sarhoşluk, mestlik.
ecarisaj sn. başı boş köpekleri
öldürme; sokak köpeklerini
toplayarak öldürme.
ecartament sn. aralık, mesafe.
duo – echimoză
durduliu adj. tombul.
durea vt. acıtmak; acımak, ağrımak/
ağrıtmak // mă doare capul
başım ağrıyor.
durere sf. acıma; acı; ağrı.
dureros adj. ıstırap veren, can
acıtan, ağrıtan.
duritate sf. katılık, sertlik.
dus adj. (plecat) gidiş.
duş sn. duş.
duşcă sf. (bir) içim; yudum.
duşman sm. düşman, hasım, yağı.
duşmăni vt., vr. düşman/hasım
olmak; kin beslemek.
duşmănie sf. düşmanlık, hasımlık.
duşmănos adj. kinci.
duşumea sf. döşeme.
duzină sf. düzine.
echer sn. gönye.
echidistanŃă sf. eşit uzaklık.
echidistant sm., adj. eşit uzaklıkta/
mesafede olan.
echilateral adj. eşitkenar.
echilibra I. vt. denklemek, deklenştirmek,
müsavi etmek. II. vr. denkleşmek,
müsavi olmak.
echilibrare sf. dengeleme, dengeli
hale getirme.
echilibrat adj. 1. müsavi, dengeli.
2. (fig.) tutumlu, muktesit.
echilibru sn. denge, muvazene.
echimoză sf. (med.) tendeki çürük,
morartı; bere.
echinocŃiu – edil
echinocŃiu sn. ekinoks, gün-tün
eşitliği.
echipa I. vt. teçhiz etmek, donatmak.
II. vr. giyinmek.
echipaj sn. mürettebat.
echipament s.n. teçhizat, donatım.
echipă sf. takım; grup; ~ de fotbal
futbol takımı.
echitabil adj. doğru, adil, hakkaniyetli;
denkserliğe uygun.
echitate sf. adalet, eşitlik, denk-
serlik, hakkaniyet.
echitaŃie sf. binicilik; a face ~ at
sporu yapmak.
echivala I vt. denklemek, denkleştirmek,
aynı derecede saymak, bir tutmak.
II. vi. denklenmek, denkleştirilmek,
aynı derecede bulunmak, bir
tutulmak.
echivalare sf. denklik, denklenme,
denkleştirilme, aynı derecede,
sayma, bir tutma/tutulma.
echivalent I. sn. karşılık, bir şeiyn
yerini tutan. II. adj. eşdeğer,
eş anlamlı.
echivalenŃă sf.eşdeğerlik, anlam
eşitliliği.
echivoc adj. ikircil, iki manalı, cinaslı.
eclectic sn., adj. seçici.
eclectism sn. seçicilik.
ecleziastic adj. kiliseye değgin.
eclipsa vt. 1. karartmak, kaplamak,
örtmek. 2. (fig.) gölgelemek,
gölgede bırakmak.
eclipsare sf. 1. karartma, kaplama.
2. (fig) gölgeleme, gölgede bırakma.
eclipsă sf. tutulma; ~ de soare güneş
tutulması; ~ de lună ay tutulması.
791
ecluză sf. alavere/tesviye/geçit havuzu.
econom adj. idareli, tutumlu, muktesit.
economic adj. 1. iktisadi, ekonomik.
2. (avantajos) ekonomik; faydalı.
economie sf. 1. ekonomi, iktisat,
iktisadiyat; ~ naŃională milli ekonomi.
2. (chibzuială) tutumluluk tasarruf.
econimisi vt. biriktirmek, tasarruf
etmek.
economisire sf. ölçülü harcame,
idareli kullanma.
economist sm. economist, iktisatçı.
ecosez adj. ekose.
ecou sn. 1. yankı, seda. 2. yansıma;
dile getiriliş. 3. karşılık,
yanıt, cevap.
ecran sn. 1. (pânză) ekran, perde.
2. (tehn.) kalkan, siper.
ecraniza vt. peredeye almak, ekranize
etmek.
ectoderm sn. (anat.) dışderi, ektoderm.
Ecuador Ekvator.
ecuator sn. ekvator, eşlek, istiva hattı.
ecuatorial adj. ekvatoral, istiva
hattı –(s)i, eşleksel.
ecuaŃie sf. denklem, muadele.
ecuson sn.kokart
eczemă sf. eczema.
edem sn. (med.) ödem.
edifica I. vt. kurmak, yapmak. 2. (a
lămuri) izah etmek, açıklamak.
II. vr. (a se lămuri) açığa kavuşmak,
anlaşılmak.
edificator adj. inandırıcı, kanış
veren, aydınlatıcı.
edificiu sn. yapı, bina.
edil sm. nafia memuru, bayındırlık
memuru, şehirci.
792
edita vt. yayımlamak, basmak,
neşretmek.
editor sm. editör, yayımlayıcı, naşir.
editorial I. sn. başyazı, başmakale.
II. adj. yayıma değgin.
editură sf. basımevi, neşriyat evi.
ediŃie sf. baskı, bası; tabı.
educa vt. terbiye etmek, yetiştirmek;
(a instrui) eğitmek.
educat adj. terbiyeli; (instruit) eğitimli.
educativ adj. eğitimsel, terbiyevi,
terbiye –(s)i; eğitimci, eğitsel.
educator sm. eğitimci, terbiyeci,
mürebbi.
educaŃie sf. 1. terbiye, eğitim;
~ fizică beden terbiyesi/eğitimi.
2. (creştere) görgü, eğitim.
efect sn. 1. (rezultat) netice, sonuç.
2.(influenŃă) tesir, etki.
3. (echipament) giysi.
efectiv I. sn. personel, kadrolar, gerçek
insan sayısı, mevcut. 2. (fin)
yatırılan, ortada, bulunan para.
II. hakiki, gerçek; efektiv.
efectua vt. gerçekleştirmek, yapmak,
yerine getirmek, icra/ifa etmek.
efemer adj. çabuk geçici, fani,
kısa ömürlü.
efervescent adj. 1. (lichide) köpürücü,
tokurtulu, 2. (fig.) coşkun; (înflăcărat)
ateşli, hararetli
efervescenŃă sf. 1. köpürme, kaynama,
tokurtu. 2. (fig.) (înflăcărare)
hararet, kaynaşma.
eficace adj. etkili, tesirli, müessir;
yararlı, faydalı.
eficacitate sf. etki, tesir; yarar, fayda.
efigie sf. insan resmi, baş resmi, portre.
edita – electoral
efort sn. gayret, çaba, efor // a
depune ~ efor harcamak.
efracŃie sf. zorlama ile hırsızlık;
zorla kapıyı kırarak girme.
egal adj. müsavit, eşit, denk //
fără ~ eşsiz; de la ~ la ~ eşitlik
içinde; a fi ~ eşit olmak.
egala vt. denklemek, müsavi etmek,
eşit kılmak; eşitlemek.
egalitate sf. 1. eşitlik, denklik, müsavilik.
2. (în sport) beraberlik.
egid/ă sf. himaye, esirgeme; sub
~a ... himayesi altında.
Egipt Mısır.
egiptean sm., adj. Mısırlı.
egiptolog sm. mısriyyat uzmanı,
mısırbilimci, egiptolog.
egiptologie sf. mısriyyat, mısırbilimcilik,
egiptoloji.
egoism sn. bencilik, hodbinlik, egoizm.
egoist sm., adj. bencil, hodbin, egoist.
ei interj. hey!, bana bak!
ei, ele pron. onlar.
el, ea pron. o.
elabora vt. hazırlamak, yapmak;
özümlemek.
elaborare sf. hazırlama, yapma,
özümlenir duruma getirme.
elan¹ sn. atılış, atılım, hamle; coşku.
elan² sm. (zool.) ren geyiği.
elastic I. adj. elastik, esnek. II. sn. lastik.
elasticitate sf. elastikiyet, esneklik,
eğilgenlik, lastiklik.
electiv adj. seçimli,seçime bağlı,
elektik, seçimle beliren.
elector sm. seçmen.
electoral adj. seçimle ilgili, seçime
değgin; colegiu ~ seçmenler topluluğu.
electric – elibera
electric adj. elektriğe değgin, elektrik
–(s)i, elektrikli; curent ~ elektrik
akımı; circuit ~ elektrik düzeni;
reŃea ~ă elektrik ağı.
electrician sm. elektrik teknisyeni,
elektrikçi.
electricitate sf. elektrik; elektriklik.
electrifica vt. elektrikleştirmek;
elektriklemek, elektriklendirmek.
electrificare sf. elektrikleştirme;
elektrikleme, elektrifikasyon.
electrocar sn. elektrokar, elektrik arabası.
electrocardiograf sn.
Elektrokardiyograf.
electrocardiografie sf.
elektrokardiyografi.
electrocardiogra mă sf.
elektrokardiyogram.
electrochimie sf. elektroşimi.
electrocuta I. vt. elektrik çarpmak,
elektrikle öldürmek. II. vr.
elektrikle ölmek.
electrocutare sf. elektrik çarpması,
elektrikle öldürme/ölme.
electrod sm. elektrot.
electrodinamic adj. elektrodinamik.
electrodinamică sf. elektrodinamik.
electrogen adj. elektrik meydana
getiren, elektrojen.
electrolit sm. elektrolit.
electroliza sf. elektroliz.
electromagnet sm. elektromanyeto,
elektromıknatıs.
electromagnetic adj. elektromanyetik
electromagnetism sn. elektromanyetizma.
electromecanica sf. elektromekanik.
electrometalurgie sf. elektrometalurji.
electrometru sn. elektrometre.
793
electromotor sn. elektromotor,
elektrik motoru.
electron sm.elektron.
electronică sf. elektronik.
electroscop sn. elektroskop.
electrostatică sf. elektrostatik.
electroşoc sn. elektroşok.
electrotehnic adj. elektroteknik.
electrotehnică sf. elektroteknik.
electroterapie sf. elektrikle tedavi,
elektroterapi.
elefant sm. fil.
elegant adj. 1. şık, zarif, narin, ince,
kibar. 2. rahat, kolay, hoş.
eleganŃă sf. 1. şıklık, zarafet, zariflik,
incelik, kibarlık, efendilik.
2. rahatlık, kolaylık.
elegie sf. içli şiir, ağıtımsı şiir,
mersiye, üzünleme.
element 1. öğe, unsur, eleman,.
2. (electr.) pil. 3. (chim.) element,
basit cisim. 4. parça. 5. sevilen alan,
hoşlanılan konu, hoşlanılan çevre, öz
çevre. 6. çalışman, eleman; kişi; insan.
elementar adj. 1. (de bază) ana,
esas. 2. (simplu) basit, ilk, iptidai.
3. temel bilgiler veren.
elen sm., adj. Yunanlı, Elen.
elenism sn. elenizm, Yunan uygarlığı.
eleşteu sn. havuz, küçük göl.
elev sm. öğreci, telebe.
elevator sn. elevator.
elevaŃie sf. (tehn.) yükselme.
elibera vt. 1. azat etmek, kurtarmak,
serbest bırakmak. 2. (a destitui)
azletmek, görevden çıkarmak.
3. (a evacua, a goli) tahliye etmek,
boşaltmak.
794
eliberare sf. 1. azat, kurtuluş, serbest
bırakılma. 2. (destituire) azletme,
çıkarma. 3. (eliberare, golire)
tahliye, boşaltma.
eliberator sm., adj. kurtarıcı, kurtaran,
azat eden.
elice sf. pervane, uskur.
elicopter sn. helikopter.
eligibil adj. seçilebilen, seçilme
hakkı olan.
eligibilitate sf. seçilme hakkı,
seçilebilirlik.
elimina vt. 1. çıkarmak, tardetmek;
(a îndepărta) uzaklaştırmak.
2. dışarıda bırakmak, elemek
(şi sport). 3. (fiziol.) vücuttan
çıkarmak, ıtrah etmek.
eliminare sf. 1. çıkarma, tardetme;
(îndepărtare) uzaklaştırma.
2. dışarıda bırakma; eleme, elenme
(şi sport). 3. vücuttan çıkarma, ıtrah.
eliminatoriu adj. elemeli; eleyici;
examen ~ eleme sınavı.
elipsă sf. 1. (geom.) elips, katı, nakıs.
2. (gram.) eksilti.
eliptic adj. 1. (geom.) eliptik. 2. eksiltili.
elită sf. ileri genlenler, üst tabaka.
elixir sn. abıhayat, bengisu, ölmezlik suyu.
eliziune sf. sondaki ünlünün kaldırılması;
düşme, silinme; silme.
elocvent adj. 1. (convingător) kandırıcı,
ikna edici. 2. (semnificativ) manalı,
anlamlı, manidar.
elocvenŃă sf. dil uzluğu, belagat.
elogia vt. övmek, öğmek, methetmek.
elogiu sn. övme, övünme, medih.
elucida vt. açıklamak, aydınlatmak,
aydınlığa kavuşturmak.
eliberare – emisferă
elucidare sf. açıklama, aydınlatma.
eluda vt. içtinap etmek, kaçınmak.
ElveŃia sf. Đsviçre
elveŃian sn., adj. Đsviçreli.
email sn. mine, emaye.
emaila vt. minelemek, emaye etmek.
emana 1. vt. saçmak, yaymak.
2. vi. çımak, yayilmak, intişar
etmek; ileri gelmek, neşetmek.
emanaŃie sf. çıkma, intişar, saçılma,
yayılma, emanasyon.
emancipa I. vt. kurtarmak, serbest
bırakmak. II. vr. 1. kurtulmak,
serbest olmak. 2. (d. copii) azat
etmek.
embargo sn. ambargo.
emblemă sf. amblem.
embolie sf. (med.) atardamar tıkanması.
embriologie sf. embriyoloji.
embrion sn. 1. embriyon, oğulcuk.
2. (fig.) ilk adım, başlangıç.
emerit adj. 1. şerefli, saygıdeğer,
kıymetli. 2. emektar; artist ~
emektar artist.
emfază sf. büyüklenme, kibir.
emigra vi. hicret/iltica etmek;
başka birülkeye göçetnek.
emigrant sm. muhacir, göçmen,
mülteci.
emigrare sf. hicret, iltica, göçme.
eminamente adv. çok byük ölçüde,
tamamiyle, yüksek düzeyde.
eminent adj. üstün, seçkin, yüksek,
çok değerli.
emir sm. emir.
emisar sm. temsilci, mümessil, emisar.
emisferă sf. yarımküre; ~ nordică kuzey
yarımküre; ~ sudică güney yarımküre.
emisiune – epicentru
emisiune sf. 1. (de bancnote) emisyon,
kâğıt para çıkarma. 2. (de gaze)
saçılma, yayılma. 3. (radio) yayın,
neşriyat.
emite vt. 1. (a propaga) yaymak,
saçmak. 2. (bani) emisyon yapmak.
3. (legi, decrete) yayımlamak,
çıkarmak.
emoŃie sf. heyecan, coşkunluk.
emoŃiona 1. vt. heyecanlandırmak,
heyecana düşürmek. 2. vr.
heyecana gelmek, heyecanlanmak.
emoŃionant adj. heyecanlı, heyecan
verici.
emoŃionat adj. heyecanlı, müteesir.
empiric adj. deneysel, tecrübi, ampirik.
empiriocriticism sn. ampirizm,
tecrübecilik, denemecilik.
empirist sm. ampirizm taraftarı.
emul sm. eşit, denk; rakip.
emulaŃie sf. yarış, müsabaka;
rekabet.
emulsie sf. sübye, sütsü.
encefal sn. beyin, kafaiçi.
encefalită sf. (med.) beyin yangısı,
ansefalit, kafaiçi yangısı.
enciclopedic adj. ansikopedik,
ansiklopedi –(s)i; dicŃionar ~
ansiklopedik sözlük.
enciclopedie sf. ansiklopedi.
enclavă sf. iç toprak.
endocrin adj. iç salgılı, endokrin –(s)i;
glandă ~ă endokrin/salgı bezi.
energic adj. enerjik, azimkâr.
energie sf. 1. enerji. 2. (forŃă) kuvvet,
kudret, erk.
enerva 1. vt. sinirlendirmek,
öfkelendirmek, hiddetlendirmek.
795
2. vr. sinirlenmek, öfkelenmek,
hiddetlenmek, kızmak.
enervat adj.sinirli, öfkeli, kızgın.
Anglia sf. Đngiltere.
englez sm. adj. Đngiliz, Đngiltereli.
englezeşte adv. Đngilizce.
enigmatic adj.esrarengiz.
enigmă sf. muamma, esrar.
enorm adj. muazzam, kocaman,
koskoca.
enormitate sf. anlamsızlık,
manasızlık.
enterită sf. bağırsak yangısı, enterit.
entitate sf.1. kendilik, zatiyet.
2. esas, asıl, içyüz.
entuziasm sn. heyecan, şevk,
coşkunluk, çoşku, vecit.
entuziasma 1. vt. I. esritmek,
vecde getirmek, şevk etmek,
heyecanlandırmak, coşturmak.
II. hayran bırakmak, hayranlık
uyandırmak.
2. vr. I. heyecanlanmak.
II. hayran kalmak.
entuziasmat adj. heyecanlı, coşkun.
enumera vt. saymak, birer birer
saymak, sayıp dökmek.
enumerare sf. sayma, sayıp dökme.
enunŃ sn 1. ifade, izah, anlatım,
terim, anlatma. 2. önerme, önerme
tümcesi.
enunŃa vt. ifade/izah etmek; (a
arăta) göstermek.
epavă sf. enkaz, yıkıntı, kalıntı.
epic adj. epik.
epicarp sn. (bot.) meyve kabuğu.
epicentru sn. deprem merkezi, episantr;
~ul cutremurului depreinm episantrı.
796
epidemic adj. salgın, bulaşıcı.
epidemie sf. salgın hastalık, epidemic, salgın.
epidermă sf. epiderm.
epigraf sn. epigraf.
epigramă sf. epigram.
epigramist sm. epigram yazarı.
epilepsie sf. sara, yilbik, epilepsi.
epileptic sm., adj. saralı, epilepsili.
epilog sm. epilog.
episcop sm. piskopos.
episcopat sn. piskoposluk.
episcopie sf. piskoposluk.
episod sn.1. olgu, vaka, hadise.
2. (lit.) epizot.
episodic adj. önemsiz, ikinci derecede.
epitaf sn. mezar kitabesi.
epitet sn. vasıf, sıfat, sanlık.
epocal adj. devir -(s)i, devre -(s)i,
pek mühim; yankılar uyandıran,
herkesin iligisini çeken.
epocă sf. devir, çağ.
epolet sm. apolet, omuzluk.
epopee sf. epope.
epos sn. destan.
eprubetă s.f. miyar şişesi, tüp, deneykab.
epuiza I. vt. 1. (a secătui) zayıflatmak.
2. (a termina) tüketmek, bitirmek.
II. vr. 1. dermansız kalmak, bitkin
olmak. 2. (a se termina) bitmek,
tükenmek.
epuizare sf. tükenme, dermansızlık,
zayıflama, bitkinlik, yorgunluk.
epura vt. 1. (a curăŃa) temizlemek,
ayıklamak. 2. (a restructura)
tasviye etmek, arıtmak.
epurare sf. 1. (curaŃare) temizleme,
ayıklama. 2. (restructurare) tasviye,
arıtma.
epidemic – escalada
erată sf. yanlış doğru dizini.
eră sf., v. epocă.
erbivor sm., adj. otçul.
ereditar adj. iris, kalıtsal.
ereditate sf. irsiyet, kalıtım, soyaçekim,
veraset
erete (zool.) aladoğan, atmaca.
eretic sm., adj. 1. sapkın, mezhepli,
dini eğri 2. yoldan sapmış, aykırı
düşünceli.
erezie sf. dalâlet, sapkınlık.
erija vr. diye tanıtmak, diye göstermek.
ermetic adj. hermetik, sımsıkı kapalı.
eroare sf. yanlışlık, hata, yanılgı.
eroda vt. aşındırmak
eroic I. adj. yiğit, kahraman,
kahraman –(s). II. adv. yiğitçe,
kahramancasına, kahramanlıkla.
eroină sf. kahraman/alp kadın.
eroism sn. yiğitlik, kahramanlık, alplık.
eronat adj. yanlış, hatalı.
erotic adj. kösnül, erotik.
erotism sn. kösnüllük, erotizm.
erou sm. 1. (în viaŃă) kahraman,
yiğit 2. (post-mortem) şehit.
eroziune sf. aşınma, erozyon, itikal.
erudit sm., adj. çok okumuş, alim, bilgin.
erudiŃie sf. alimlik, bilginlik,
geniş bilgi.
erupe vi. püskürmek, fışkırmak.
erupŃie sf. 1. (a unui vulcan) püskürme,
fışkırma, indifa 2. (med.) döküntü
escadră sf. filo.
escadrilă sf. filo, grup.
escadron sn. süvari bölüğü.
escalada 1. vt. tırmanmak, üzerinden
atlamak, atlayarak geçmek.
2. (fig.) tırmandırmak.
escaladare – etanş
escaladare sf. 1. üzerinden atlama,
atlayarak geçme, bir yere tırmanarak
girme. 2. (d. evenimente) tırmandırma.
escală sf. eskal, mola, ara, konaklama,
iskele yapma.
escalop sm. et/balık dilimi.
escamota vt. 1. (a ascunde) gizli
tutmak, saklamak 2. (av.) cemetmek.
escapadă sf. macera, serüven,
sergüzeşt.
eschiva vr. çekinmek, kaçınmak.
eschivă sf. (sport) eskiv.
escorta vt. eskort etmek, muhafızlık
etmek, eşlik etmek.
escortă sf. 1. (formaŃiune) muhafız
kıtası 2. (însoŃire) refakat, eşlik.
escroc sm dolandırıcı, şarlatan,
üçkâğıtçı.
escroca vt. dolandırmak, dolandırıcılık/
hile yapmak, yalandırmak.
escrocherie sf. üçkâğıtçılık,
dolandırıcılık, hilekârlık,
şarlatanlık.
esenŃă sf. öz, esas, asıl // în ~ esasta,
aslında.
esenŃial adj. başta gelen, temel,
esaslı, ehemmiyetli, mühim.
eseu sn. etüd, deneme.
esofag sn yemek borusu.
esplanadă sf. meydan, açık ve
düz alan.
est sn. doğu, şark, de ~ doğu –
(s)i, şark – (s)i.
estet sm. estet; güzelci.
estetic adj. estetik, güzelduyusal,
estetician sm. estetikçi, güzelduyucu.
estetică sf. estetik güzelduyu.
797
estima vt. değer/kıymet biçmek,
kıymet takdir etmek.
estimativ adj. tahmini, kararlama,
tahmine/oranlamaya göre.
estival adj. yazlık, yaza değgin.
estompa vt. 1. yumuşatmak, zayıflatmak,
hafifletmek silikleştirmek 2. (d.
picturi) hafif gölgelendirmek.
eston sm., adj. Estonyalı.
Estonia sf. Estonya.
estonian sm., adj. v. eston.
estorca vt. zorla almak, koparmak.
estradă sf. sahne // teatru de ~ varyete.
estuar sn.( geogr.) haliç.
eşafod sf. darağacı.
eşalon sn.1. kademe, aşama. 2. (tren)
katar 3. (mil.) bir birliğin arkasındaki
birlik.
eşalona vt. ard arda dizmek, sıraya
koymak, süresine göre düzenlemek.
eşantion sn. örnek, numune.
eşapament sn. egzoz; Ńeavă de ~
egzoz borasu; supapă de ~
egzoz supapı.
eşarfă sf. şal, eşarp.
eşec sn. muvaffakıyetsizlik, başarısızlık;
güç/sıkışık durum.
eşua vi. 1. başarısızlığa/
muvaffakıyetsizliğe uğramak,
süya düşmek. 2. (mar.) karaya/
kuma oturmak.
etaj sn. kat.
etajeră vt. etajer; raf.
etala sf. sermek; teşhir etmek.
etalare sn. sıralama, serme. teşhir.
etalon sn. ayar, etalon.
etanş adj. su geçirmez/sızdırmaz.
798
etanşa vt. su geçirmez/sızdırmaz
hale getirmek, akmasını durdurmak,
akıntısını kesmek, dindirmek.
etapă sn. 1. (fază) evre, merhale,
aşama. 2. (distanŃă) kısım, parça.
3. (sport) etap. 4. dönem, safha.
etate sf. yaş; în ~ yaşlı.
etatiza vt. devletleştirmek.
etatizare sf. devletleştirme.
eter sf, sn, eter.
eteric adj. eterli, eteri.
etern I. adj. ilksiz ve sonsuz,
öncesiz sonrasız, sonsuz, bengi,
edebi, ezeli, daimi. II. adv.
ebediyen, ebedi olarak, daima.
eternitate sf. ebedilik, ebediyet,
ezeliyet, sonsuzluk.
eterogen adj. ayrışık, ayrı cinsten,
benzemez öğelerden oluşan,
tecanüssüz, ayrıcinsten,
gayrimütecanis.
etic adj. ahlaki, törel.
etică sf. törebilim, etik, töre.
etichetă sf. 1. etiket. 2. (fig.) teşrifat,
törensel davranış.
etimologic adj. etimolojik.
etimologie sf. etimoloji.
Etiopia sf. Etiyopya.
etiopian sm., adj. Habeşistanlı,
Etiyopyalı.
etnic adj. etnik, kavmi.
etnograf sm. etnograf.
etnografie sf. etnografya.
etnolog sm. etnolog.
etnologie sf. etnoloji.
etolă sf. boyun atkısı.
etuvă sf. etüv.
eu pron. ben.
etanşa – evidenŃia
eucalipt sm ökaliptüs ağacı.
eufemism sm. örtmece, edeb-i kelâm.
euforie sf. gönül coşkunluğu/taşkınlığı.
eunuc sm. hadım, harem ağası.
european sm., adj. Avrupalı.
evacua vt. 1. (a goli) tahliye etmek,
boşaltmak. 2. (a muta) becayiş
etmek, yer değiştirmek.
evacuare sf. 1. (golire) tahliye,
boşaltma 2. (mutare) becayiş.
evada vi. kaçmak, firar etmek.
evadare sf. kaçma, kaçış, firar.
evadat sm. kaçak, kaçkın, firar.
evalua vt. değer/kıymet biçmek,
…değerini/kıymetini tahmin
etmek.
evaluare sf. değer/kıymet biçme/
biçilme, … değerini/kıymetini
tahmin etme.
Evanghelie sf. Đncil.
evantai sn. yelpaze.
evapora vr. 1. buharlaşmak, uçmak
2. (fig.) kaybolmak, uçup gitmek.
evaporare sf. buharlaşma, uçup
gitme.
evazionist sm. vergi kaçıran (kişi).
evaziune sf. kaçırma; ~ fiscală
vergi kaçırma.
evaziv adj. kaçamaklı.
eveniment sn. olay, vaka.
eventualitate sf. olabilirlik, ihtimal,
olanak // pentru orice ~ her
ihtimale karşı.
evident I. adj. apaçık, besbelli, aşikâr.
II. adv. apaçıkça, besbelli, aşikârane.
evidenŃia I. vt. göstermek, açıklamak.
II. vr. kendini göstermek, temayüz
etmek.
evita – exemplar
evita vt. sakınmak, çekinmek, kaçınmak.
evitare sf. sakınma, çekinme, kaçınma.
evoca vt. hatırlamak, canlandırmak.
evocator adj. hatırlayıcı, canlandırıcı.
evolua vi. gelişmek, inkişaf etmek.
evoluŃie sf. evrim, tekamül.
evoluŃionism sn. evrimcilik.
evreu sn., adj. Yahudi; Musevi
exact adj., adv. tam; doğru; tıpkı; dakik.
exactitate sf. doğruluk; dakiklik.
exagera vt. mübalağa etmek,
obartmak/abartmak.
exagerare sf. mübalağa, obartma/
abartma
examen sn. sınav, imtihan; ~ de
admitere giriş sınavı; ~ oral
sözlü sınav; ~ scris yazılı sınav.
examina vt. 1. sınavlamak, sınava
çekmek, imtihan etmek. 2. (a
studia) incelemek, tahlil etmek.
examinator sm. sınavlayan öğretmen.
exaspera vt. çileden çıkarmak, çok,
sinirlendirmek/öikelendirmek/
hiddetlendirmek.
exasperant adj. çok kızdırıcı/
sinirlendirici/öfkelendirici;
çileden çıkaran.
exasperat adj. çok hiddetli/
öfkeli/sinirli.
excavator sn. ekskavatör.
excedent sn. fazla, artık.
excelent adj., adv. mükemmel,
fevkalâde, olağanüstü.
excepta vt. istisna etmek, ayrı tutmak.
excepŃi/e sf. istisna, ayrı tutma, ayrılık //
fără ~ istinasız; cu ~a istinaen.
799
excepŃional adj. 1. (deosebit) istisnai.
2. (remarcabil) çok, son derece,
fevkalâde.
exces sn. aşırılık, aşırıcılık, ifrat.
excesiv adj. aşırı.
excita vt. uyarmak, teşvik/tahrik
etmek; cinsel istek uyandırmak.
excitant I. adj. uyarıcı, tahrik eden,
teşvik eden, müşevvik; cinsel istek
uyandıran. II. sm. uyarıcı, münebbih.
excitare sf. tahrik, teşvik, uyarılganlık;
cinsel istek uyanma.
excitat adj. teşvik/tahrik olan,
uyarılan; cinsel istekte olan.
exclamaŃie sf. nida, ünlem.
exclude vt. çıkarmak, tardetmek;
hesaptan çıkarmak; ortadan kaldırmak.
excludere sf. çıkarma, tardetme,
hesaptan çıkarma; ortadan kaldırma.
exclusiv I. adj. yalnız. II. adv.
munhasıran, salt, sırf.
excrement sn. dışkı, pislik, necaset.
excursie sf. gezi, seyahat.
executa vt. 1. (a îndeplini) yerine
getirmek, icra/ifa etmek. 2. (a
construi) imal etmek, kurmak.
3. (a ucide) öldürmek.
executiv adj. yasaları yürüten,
yürütücü, icrai, icra –(s)i.
execuŃie sf. 1. (îndeplinire) yerine
getirme, icra, ifa. 2. (construire)
imal; kurma 3. (ucidere) idam.
exemplar¹ sn. kopya, nüsha; în
dublu ~ iki nüsha olarak.
exemplar² adj. örnek olabilen; ders
olsun diye yapılan.
800
exemplifica vt. örneklemek, örneklerle
süslemek, misalleştirmek; izah
etmek, misal vermek.
exemplu sn. misal, örnek // de ~
örneğin; a fi (un) ~ örnek olmak.
exercita vt. 1. (o funcŃie) yerine
getirmek, yapmak, ifa etmek;
görevinde bulunmak. 2. (influenŃă)
tesir/nüfuz etmek, etkilemek.
exerciŃiu sn. 1. alıştırma, ekzersis; temrin.
2. (sport) idman. 3. (mil.) talim //
în ~l funcŃiunii görevi sırasında.
exigent adj. müşkülpesent, titiz,
güç beğenen.
exigenŃă sf. müşkülpesentlik, titizlik;
güç beğenme.
exil sn. sürgün, sürgünlük; nefiy.
exila vt., vr. sürgün etmek, sürmek,
nefyetmek.
exista vi. mevcut olmak, bulunmak,
olmak; (a trăi) yaşamak, varolmak.
existenŃă sf. 1. mevcudiyet, bulunma.
2. (întreŃinere) nimet, geçinme,
iaşe ve ibate.
exmatricula vt. tardetmek, çıkarmak,
dışarı atmak, uzaklaştırmak.
exmatriculare sf. tardetme, çıkarma,
tart, uzaklaştırma.
expansiune sf. 1. yayılma, genişleme.
2. (acaparare) istilâ, zapt.
expatria I. vt sınır dışı etmek. II. vr.
sürgün edilmek, sınır dışı edilmek.
expedia vt. yollamak, göndermek.
expedient sn. çare, yol, son çareler.
expeditiv adj. yapıp bitiriveren.
expediŃie sf. 1. ekspedisyon. 2. (mil.)
sefer, savaş. 3. (trimitere) yollama,
gönderme.
exemplifica – exploda
experienŃă sf. 1. görgü, tecrübe.
2. (fiz.) deney.
experimenta vt. tecrübe etmek,
denemek, sınamak.
experimental adj., adv. deneysel.
experimentat adj. tecrübeli, görgülu;
(versat) pişkin, eli yatkın.
expert sm. eksper, bilirkişi; uzman.
expertiză sf. ekspertiz.
expira I. vt. (aer) nefes/soluk vermek.
II. vi. bitmek, sona ermek,
yürürlükten çıkmak; termenul
a ~t tarihi sona erdi.
expirare sf. 1. (a aerului) nefes,
soluk. 2. (scadenŃă) bitme, sona
erme, tediye.
explica I. vt. anlatmak, izah etmek,
açıklamak. II. vr. haklı/doğru
olmak // cum se explică? nasıl
olur?
explicaŃie sf. anlatma, izah, tarif,
açıklama.
explicit I. adj. açık, vazıh, sarih.
II. adv. açıkça, vazıh olarak.
exploata vt. 1. (pe cineva) istismar
etmek, sömürmek. 2. (ceva)
değerlendirmek, faydalanmak.
3. (a profita) istifade etmek,
yararlanmak.
exploatare sf. 1. istismar, sömürme.
2. (prelucrare) işletilme,
değerlendirme. 3. (profitare)
istifade, yararlanma.
exploatat adj. 1. istismar edilmiş,
sömürülen. 2. (valorificat) işlenmiş,
değerlendirilmiş.
exploatator sm. istismarcı, sömürücü.
exploda vi. patlamak, infilak etmek.
exploziv – extremist
exploziv sn. patlayıcı made, böstürücü.
exponat sn. nümune, sergilenen şey.
exponent sm temsilci, mümessil.
export sn. ihraç, ihracat.
exporta vt. ihraç etmek, çıkarmak.
exportator sm ihracatçı.
expres sn.: tren ~ ekspres tren.
II. adj. ifadeli, anlamlı, manalı.
exprima vt., vr. ifade etmek. anlatmak;
demek.
expropria vt. ekspropriye/istimlâk
etmek.
expropriere sf. ekspropriye/istimlâk
etme.
expulza vt. ülke dışı etmek,
memlekketen çıkarmak.
expulzare sf. ülke dışı etme,
memlekketen çıkarma.
expune I. vt. 1. teşhir etmek. 2. (a
explica) izah etmek, açıklamak.
II. vr. maruz kalmak.
expunere sf. (prezentare) teşhir,
sergileme. 2. (lecŃie) irad, anlatış,
söyleniş.
extaz sn. vecit, esrime.
extensiv adj. ekstansif.
extenua vt. yorultmak, dermansız
kılmak. II. vr. yorulmak, dermansız
kalmak.
extenuare sf. yorgunluk, tükenme,
dermansızlık.
exterior I. sn. görünüş, dış taraf,
zevahir. II. adj. dış, harici, zahiri.
extermina vt. imha etmek, yoketmek,
kökünü kazımak.
exterminare sf. imha, yoketme,
kırım, katliam, kökünü kazıma.
801
extern adj. dış, harici; politică ~ă dış
politika; Ministerul Afacerilor ~e
Dış Đşleri Bakanlığı; (med.) de
uz ~ harici, iç.
extinde I. vt. genişletmek, yaymak.
II. vr. genişlemek, yayılmak.
extindere sf. genişletme, genişleme,
yayılma.
extirpa vt. 1. kesmek. 2. (fig.) kökünden
çıkarmak, esasından izale etmek.
extracŃie sf. çıkarma.
extrage vt. çıkarmak.
extragere sf. çıkarılma, çıkarma;
(la loto) çekiliş.
extraordinar I. adj. 1. fevkalade,
olağanüstü; şedinŃă ~ă olağanüstü
toplantı. 2. (jur.) sıkı, örfi. II. adv.
fevkalade olarak.
extras sn. 1. (fragment) parça, fıkra.
2. (extract) kopya, nusha.
extravagant adj. garip, zırva,
saçma, kaçık, ekzantrik.
extravaganŃă sf. garabet, acaiplik,
ekzantriklik. zırzopluk, zırvalık.
extrăda vt. yabancı suçluyu gerivermek/
göndermek, memlektten çıkarmak,
memlektten çıkarıp ele vermek.
extrădare sf. geri verme/gönderme.
extrem adj. en uç, en sondaki,
aşırı, son derece // în caz ~
istisnai durumda.
extremă sf. 1. (flanc) cenah, kanat.
2. (margine, limită) kenar, uç
// (sport) ~ dreaptă sağ açık;
~ stângă sol açık.
extremist sm., adj. aşırı müfrit,
aşırılık yanlısı.
802
exuberant adj pek bol, aşırı bol;
(fig.) taşkın.
exuberanŃă sf. aşırı bolluk; (fig.)
taşkınlık.
F
f, F a opta literă a alfabetului limbii
române; sunet notat cu această literă.
fa sm. (muz.) fa.
fabrica vt. 1. yapmak, imal etmek.
2. (a născoci) uydurmak.
fabricant sm. 1. fabrikacı, fabrika
sahibi, fabrikatör. 2. imalatçı,
yapımcı.
fabricare sf. 1. yapma, imal etme;
imalat. 2. (fig.) uydurma; yalan.
fabricat sn. imalât, yapım işleri,
mamulât; ürün, yapın.
fabricaŃie sf. yapım, imal; yapma,
hazırlama.
fabrică sf. fabrika, işletme.
fabulă sf. masal, hikâye, kıssa.
fabulist sm. masal yazarı.
fabulos adj. muazzam, fevkalâde,
masal gibi.
face I. vt. 1. yapmak. 2. (a crea)
yaratmak, meydana getirmek.
3. (a fabrica) imal etmek, yapmak;
(în serie) türetmek. 4. (a naşte)
doğurmak. 5. (a clădi) kurmak,
vücude getirmek. 6. (a compune)
terkip etmek. 7. (a preface) ...
haline getirmek, çevirmek. 8. (a
costa) değerinde, olmak, tutmak //
a ~ abstracŃie de hesaba katmamak;
exuberant – face
ezita vi. tereddüt etmek, duraksamak.
ezitare sf. tereddüt, duraksama;
ikircim, kararsızlık.
a ~ afaceri alış veriş yapmak;
a ~ o aluzie kinaye etmek; a ~
anticameră kapıda beklemek;
a ~ apel (la) müracaat etmek;
a ~ armata askerlik yapmak;
a-şi ~ autocritica kendini tenkit
etmek; a-şi ~ bagajele bavulunu
hazırlamak; a ~ baie banyo yapmak;
a ~ bilanŃul bilanço yapmak;
a ~ un bine iyilik yapmak; a ~
un rău kötülük yapmak; a ~
ce vrea istediğini yapmak; a ~
cunoştinŃă tanışmak; a ~ de
râs rezil etmek; a ~ foame
açlık çekmek; a ~ năzbâtii
yaramazlık yapmak; a ~ pe
grozavul çalım satmak; a ~ pe
nebunul terslik etmek; a-şi ~
prieteni dost edinmek; a-şi ~
toaleta tuvaletini yapmak; a ~
tot ce se poate elinden geleni
yapmak. II. vi. 1. (a valora)
...değerinde bulunmak, kıymeti
olmak. 2. (a constitui) meydana
gelmek, hasıl olmak. 3. (a acŃiona)
hareket etmek, harekete geçmek //
a~şi ~ de cap kafasına estiğini
yapmak. III. vr. 1. yapılmak.
2. (a se crea) yaratılmak, meydana
fachir – familiaritate
getirilmek. 3. (a se fabrica) imal
edilmek. 4. (a deveni) olmak.
5. (a se preface) ...haline gelmek,
çevrilmek. 6. (a avea loc) yer
almak, vuku bulmak // s-a făcut!
oldu!; a se ~ bine iyileşmek, iyi
olmak; a se ~ de râs rezil olmak;
a i se ~ foame acıkmak; a i se ~
sete susamak; a se ~ frumos
güzelleşmek; a se ~ mare büyümek;
a se ~ nevăzut kayıplara karışmak,
kaybolmak; a se ~ târziu geç
olmak; se ~ că ... oluyor ki.
fachir sm. hint dervişi, fakir.
facial adj. yüzle ilgili, yüze değgin,
yüz -(s)i, vechi.
facilita vt. kolaylaştırmak, teshil
etmek.
facilitate sf. 1. kolaylık. 2. olanak,
fırsat.
faclă sf. meşale.
facsimil sn. tıpkıbasım.
factitiv adj. ettirgen; diateza ~ă
(gram.) ettirgen çatı.
factor sm. 1. (cauză) etken, âmil,
faktör. 2. (mat.) çarpan. 3. (poştaş)
postacı.
factotum sm. kâhya, her şeye karışan
kimse; kel kâhya.
factura vt. faturasını yapmak, fatura
çıkarmak, fatura düzenlemek.
factură sf. 1. fatura. 2. (structură)
bünye, strüktür, yapılış.
facultate sf. 1. fakülte; ~a de medicină
tıp fakültesi. 2. (capacitate)
meleke, kuvve, yeti.
facultativ adj. ihtiyari, istemli, isteğe
bağlı; staŃie ~ă ihtiyari durak.
803
fag sm. kayın (ağacı).
fagure sm. bal peteği, petek.
faianŃă sf. çini.
faimă sf. ün, şöhret.
faimos adj. ünlü, şöhretli, meşhur.
falangă sf. 1. (anat.) parmak kemiği.
2. (mil.) alay, ordu.
fală sf. 1. (orgoliu) kibir, gurur.
2. (glorie) şan, şeref; azamet;
övünç.
falcă sf. çene (kemiği) // cu o ~
în cer şi (cu) una în pământ
yüzü bir karış.
fald sn. kıvrım; kırma.
faleză sf. yalı, yalıyar.
faliment sn. batkı, iflas; a da ~
batmak, iflas etmek.
falit adj. batkın, müflis.
falnic adj. 1. (trufaş) kibirli, mağrur.
2. (grandios) gösterişli, anlı
şanlı, şanlı şöhretli.
fals I. sn. sahtelik, sahtekârlık,
kalpazanlık, düzmecilik. II. adj.
1. yapma, sahte, düzme. 2. (d.
oameni) yalancı, iki yüzlü, riyakâr.
falsifica vt. sahtesini yapmak, tağşiş/
tahrif etmek.
falsificator sm. sahteci, sahtekâr,
kalpazan.
falsitate sf. sahtelik, düzmelik.
familial adj. aileye değgin, aile -
(s)i, aileye ait.
familiar adj. 1. (d. stil) içli dışlı,
lâübali, teklifsiz. 2. (obişnuit)
alışık. 3. (simplu) sade, yalın.
familiarism sn. 1. lâübalilik, teklifsizlik.
2. (cordialitate) samimiyet, içtenlik.
familiaritate sf. v. familiarism.
804
familiariza I. vt. alıştırmak, ünsiyet
ettirmek. II. vr. alışmak.
familiarizare sf. alışkanlık, alışma,
itiyat.
familie sf. 1. aile. 2. (specie) soy;
sülale. 3. (zool., bot.) familya //
nume de ~ soy adı; consiliu
de ~ aile meclisi.
familist sm. evli adam.
fanatic sm., adj. fanatik, mutaassıp,
bağnaz.
fanatism sn. fanatiklik, taassup,
fanatizm.
fandoseală sf. naz, cilve.
fandosit adj. yapmacıklı, sahte
tavırlı, cali, düzme.
fanfară sf. bando, fanfar; ~ militară
askeri bando.
fanfaron sm. övüngen, palavracı,
farfara.
fanfaronadă sf. övüngenlik,
palavracılık, farfaralık.
fanion sn. filama, küçük bayrak.
fantasmagoric adj. tuhaf, inanılmaz,
usalmaz.
fantasmagorie sf. 1. görüntü oyunu.
2. (fig.) olağanüstü şey, doğaüstü olay.
fantasmă sf. düş, hayal, düş kurma.
fantastic adj. 1. (ireal) hayalî.
2. (neobişnuit) hayret verici,
inanılmıyacak. 3. (extraordinar)
fevkalade, harikulade, olağanüstü;
gerçekdışı.
fantezie sf. 1. hayal. 2. (gust) heves;
zevk. 3. (plăsmuire) fantazi.
fantezist adj. 1. hayal -(s)i, hayali;
değişik. 2. (născocit) uydurma,
uyduruk.
familiariza – farsor
fantomatic adj. hayali; gizemli,
düşsel.
fantomă sf. 1. (strigoi) hortlak.
2. (fig.) hayal, görüntü, hayalet.
fapt sn. 1. vaka, olay; ~ cert kesin
olay. 2. (acŃiune) iş; şey // de ~
zaten, gerçekte; ~ istoric tarihî
olay; a pune în faŃa unui ~ împlinit
oldubitti halinde bulundurmak.
faptă sf. iş, fiil, eylem; (acŃiune)
hareket.
far sn. kıyı feneri, far.
faraon sm. firavun.
fard sn. düzgün, yüz boyası.
farda vt., vr. düzgün sürmek, süslemek,
süslenmek.
farfurie sf. tabak; ~ adâncă derin
tabak; ~ întinsă yayvan tabak.
faringe sn. (anat.) yutak.
faringită sf. boğaz yangısı, yutak
yangısı.
fariseism sn. ikiyüzlülük, mürailik,
riyakârlık.
fariseu sm. ikiyüzlü, mürai, riyakâr.
farmaceutic adj. eczacılık –(s)i,
eczacılığa ait, ispençiyari.
farmacie sf. 1. eczane. 2. (ca ştiinŃă)
eczacılık.
farmacist sm. eczacı.
farmacolog sm. farmakolog.
farmacologie sf. farmakoloji, ilâçlar
bilimi.
farmec sn. 1. sevimlilik, cazibe.
2. (vrajă) büyü, sihir // ca
prin ~ mucize gibi.
farsă sf. 1. (comedie) adi komedi.
2. (păcăleală) oyun; şaka; kaba şaka.
farsor sm. şakacı, güldürücü; soytarı.
fascicul – făclie
fascicul sn. demet, deste; ~ luminos
ışık demeti; ~ de raze ışın demeti.
fasciculă sf. cüz, fasikül.
fascina vt. 1. (a vrăji) büyülemek,
füsunlamak, hayran etmek. 2. (a
captiva) kendine çekmek, cezbetmek.
fascinant adj. 1. (fermecător) büyüleyici.
2. (captivant) kendine çeken,
cezbedici.
fascinaŃie sf. (farmec) büyüleme, füsun.
fascism sn. faşizm.
fascist sm., adj. faşist.
fasole sf. fasulya, fasulye; ~ verde
yeşil fasulye.
fason sn. 1. (formă) biçim, tarz, yapılış.
2. (moft) naz, cilve; yapmacık.
fasona vt. 1. biçim/şekil vermek;
işlemek. 2. (fig.) geliştirmek;
düzeltmek.
fast sn. debdebe, şatafat, tantana.
fastuos adj. debdebeli, şatafatlı,
tantanalı.
fasung sn. duy.
faşă sf. kundak bezi, sargı // din ~
kundaktan.
fatal adj. 1. alnında yazılı, uğursuz.
2. (inevitabil) sakınılamaz, içtinap
edilemez.
fatalism sn. fatalizm, kadere inanma,
kadercilik.
fatalist sm., adj. fatalist, kadere inanan,
kaderci.
fatalitate sf. 1. (soartă) alın yazısı,
kader. 2. (nenorocire) uğursuzluk.
fată sf. 1. kız, kız çocuk. 2. (fiică)
kız evlât. 3. (fată în casă) hizmetçi
kız // ~ mare kız oğlan kız,
bakire; ~ bătrână vakti geçmiş kız.
805
faŃadă sf. binanın yüzü, cephe.
faŃă sf. 1. (obraz) yüz, çehre.
2. (înfăŃişare) şekil. 3. (partea
din faŃă) ön taraf. 4. (pagină)
sahife // ~ de masă masa örtüsü,
sofra bezi; ~ de pernă yastık
yüzü; ~ în ~ karşı karşıya, yüz
yüze; (fig.) cu două feŃe iki
yüzlü; din ~ önden; de ~ karşısında;
a fi de ~ hazır bulunmak ; a
scăpa cu faŃa curată yüzünün
akıyla çıkmak; a face ~ elinden
gelmek; a spune în ~ yüzüne
söylemek; a spune pe ~
açıkça söylemek; a privi în ~
yüzüne bakmak; a da pe ~ açığa
vurmak; la faŃa locului olay yerinde;
a face feŃe-feŃe renkten renge girmek.
faună sf. direy.
favoare sf. lûtuf, inayet, hatır.
favorabil I. adj. uygun, elverişli,
müsait. II. adv. uygun olarak.
favorit I. sm. çatal sakal, favori.
II. adj. 1. en çok sevilen, en
çok beğenilen, gözde olan.
2. (sport) favori.
favoritism sn. kayırcılık, iltimas.
favoriza vt. 1. (a uşura) kolaylaştırmak.
2. (a ocroti) korumak, himaye
etmek; taraf tutmak.
fazan sm. sülün.
fază sf. evre, safha; aşama // (auto)
~ lungă uzun ışık; ~ scurtă kısa ışık.
făcăleŃ sn. oklava.
făcător sm., adj. în expr.: ~ de bine
iyilikçi, iyilik eden, velinimet; ~ de
rele kötülükçü, fenalık eden, şerir.
făclie sf. 1. büyük mum. 2. (fig.) alev.
806
făgaş sn. 1. tekerlek izi. 2. (fig.)
yön, yol.
făgădui vt. söz vermek, vadetmek;
adamak.
făgăduială sf. söz, vait.
făget sn. gürgen korusu, gürgenlik.
făină sf. un // ~ de grâu buğday unu.
făinos adj. unlu, un nevinden.
făptaş sm. fail; suçlu.
făptui vt. yapmak; işlemek.
făptură sf. 1. yaratık, mahlük.
2. (natură, fire) tabiyat, mahiyet.
făraş sn. kürek, çöp küreği.
fără prep. -siz (-sız, -süz, -suz),
bi-; ~ veste habersiz; ~ carte
kitapsız; ~ sfârşit sonsuz.
fărădelege sf. alçaklık, kanunsuzluk;
hainlik, kötülük.
fărâma vt. 1. paramparça etmek,
ufalamak, kırıntı haline koymak.
2. (fig.) ezmek.
fărâmare sf. kırma; kırılma, ufalama/
ufalanma.
fărâmat adj. kırılmış, ufalanmış.
fărâmă sf. kırıntı, parça.
fărâmicios adj. kolay kırılabilir,
gevrek, ezilgen.
fărâmiŃa vt. ufalamak, kırıntı
haline getirmek.
făt sm. (biol.) dölüt, cenin.
făta vt. 1. doğurmak, yavrulamak.
2. (d. vaci) doğurmak, buzağılamak.
3. (d. oi) kuzulamak. 4. (d. pisici)
kedi yavrulamak. 5. (d. căŃele)
köpek yavrulamak, eniklemek.
6. (d. iepe) doğurmak, kulunlamak.
făŃarnic sm., adj. iki yüzlü, riyakâr,
mürai.
făgaş – fecior
făŃărnicie sf. ikiyüzlülük, riya,
mürailik.
făŃiş I. adv. açık açık, açık yürekle.
II. adj. belli, açık, aşikâr.
făuri vt. yaratmak, meydana getirmek;
kurmak.
făurire sf. yaratma, meydana getirme,
kurma.
făuritor sm. yaratıcı, yaratan.
fâlfâi vi. 1. (d. steag) dalgalanmak,
sallanmak. 2. (d. păsări) kanat
sallamak.
fân sn. kuru ot.
fâneaŃă sf. otlak, mera; çimenlik.
fântână sf. kuyu, pınar; ~ arteziană
şadırvan.
fâstâceală sf. şaşırma, şaskınlık,
mahcubiyet; bocalama.
fâstâci vr. şaşırmak; bocalamak.
fâşie sf. şerit.
fâşâi vi. hışıldamak.
fâşâit sn. hışıltı.
fâŃâi vr. gidip gelmek, ortalıkta
dolaşmak.
fâŃâială sf. gidip gelme, varagele.
febră sf. 1. ateş, hararet. 2. (fig.)
heyecan.
febril I. adj. 1. (med.) ateşli; sıtmalı.
2. (fig.) heyecanlı. II. adv.
heyecanla, hararetle.
febrilitate sf. heyecan, coşkunluk.
februarie sm. şubat; în luna ~
şubat ayında.
fecioară sf. 1. (virgină) kız, kız
oğlan kız, bakire. 2. (rel.) Meriyem
Ana. 3. (fig.) bakir; el değmemiş.
fecior sm. 1. erkek çocuk, oğlan;
oğul. 2. (flăcău) genç erkek, delikanlı.
feciorelnic – feri
feciorelnic adj. bakir, arık, temiz, ismetli.
feciorie sf. kızlık; bakirelik.
fecund adj. 1. (prolific) çok döl veren,
çok yavru veren. 2. (roditor)
verimli, mümbit, bereketli.
fecunda vt. döllemek, ilkah etmek.
fecundare sf. dölleme/döllenme,
ilkah.
fedeleş sn. în expr.: a lega ~ sımsıkı
bağlamak.
federal adj. federal; stat ~ federal
devlet.
federalism sn. 1. federalizm, federal
devlet sistemi. 2. (curentul)
federasyon cereyanı.
federalist sf., adj. federasyon taraflısı/
yanlısı.
federativ adj. federatif, federal.
federaŃie sf. federasyon.
feeric adj. 1. feerik, peri masallarındaki
gibi. 2. olağanüstü, çok güzel,
pek hoş.
feerie sf. 1. peri sanatı, peri oyunu,
feeri. 2. (în teatru) perili
tiyatro oyunu.
fel sn. 1. (mod de a fi) çeşit, tür.
2. (gen) cins, nevi, tarz. 3.
(obicei) âdet; töre // ~ de ~ çeşit
türlü; la ~ aynen; de ~ aslında;
un ~ de... bir çeşit...; nici un ~
de hiç bir türlü.
felah sm. fellah.
felcer sm. sağlık/sıhhiye memuru.
feldmareşal sm. feldmareşal.
felicita vt. kutlamak, tebrik etmek.
felicitare sf. 1. kutlama, tebrik.
2. (d. imprimate) tebrikname,
tebrik kartı.
807
felie sf. dilim; o ~ de pâine bir
dilim ekmek.
felin I. adj. 1. kedi cinsine ait.
2. (suplu) çevik, zarif. II. sf.
kedigiller, aslangiller.
felinar sn. fener.
felurit adj. değişik, ayrı, başka
başka, farklı.
femeie sf. 1. kadın. 2. (soŃie) eş, karı.
3. (servitoare) hizmetçi kadın.
femeiesc adj. kadına değgin, kadına
özgü; kadınsı; dişil; kadın -(s)i.
femelă sf. dişi.
feminin adj. kadınsı, kadın -(s)i;
(gram.) dişil.
feminitate sf. kadınlık.
femur sn. uyluk kemiği.
fenician sm., adj. fenikeli.
fenil sn. (chim.) fenil.
fenix sm. anka, feniks.
fenol sm. fenol.
fenomen sn. 1. (acŃiune) eylem;
fiil. 2. (întâmplare) hadise, vaka, olay.
fenomenal adj. 1. (uluitor) şaşılacak,
hayret verici. 2. (fil.) olaya değgin,
olaysal, eylem -(s)i, olaycılık -(s)i.
fenta vt. 1. (sport) çalımlamak. 2. (fig.)
aldatmak; atlatmak; kandırmak.
fentă sf. (sport) çalım.
ferăstrău sn. testere, bıçkı.
fereastră sf. pencere.
fereca vt. 1. (a zăvorî) kapatmak,
kapamak, kilitlemek. 2. (a
încătuşa) zincire vurmak.
feregea sf. yaşmak, çarşaf.
feri I. vt. 1. korumak, himaye etmek.
2. (a păstra) muhafaza etmek.
II. vr. sakınmak, kaçınmak.
808
feribot sn. araba vapuru.
fericire sf. mutluluk, saadet, bahtiyarlık.
fericit adj. 1. mutlu, mesut, bahtiyar.
2. (favorabil) talihli, hayırlı.
ferigă sf. eğrelti/iğrilti otu.
ferit adj. korunmuş durumda; (ascuns)
saklı, muhafazalı.
ferm adj. 1. (d. caractere) katı, metin,
sarsılmaz. 2. (d. tranzacŃii) kati, kesin.
fermă1 sf. çiftlik.
fermă2 sf. (schelet metalic) çatı
makası/bağlaması, çatı iskeleti.
fermeca vt. büyülemek, sihirlemek;
büyü/sihir yapmak.
fermecat adj. büyülü, sihirli, tansıyan.
fermecător adj. büyüleyici,
sihirleyen, gönül çekici.
ferment sm. maya.
fermenta vi. mayalanmak.
fermentare sf. mayalanma.
fermentat adj. 1. mayalı, mayalanmış.
2. (fig.) bozuk.
fermentaŃie sf. v. fermentare.
fermier sm. çiftçi.
fermitate sf. sarsılmazlık, metanet,
sebat.
fermoar sn. fermuar.
feroce adj. yırtıcı, vahşi.
ferocitate sf. yırtıcılık, vahşilik.
fer/os adj. demirli; metale ~oase
demir madenleri.
feroviar I. adj. demiryolu -(s)i,
şimendifer -(s)i. II. sm. demiryolu
işçisi/memuru.
fertil adj. verimli, mümbit.
fertilitate sf. verimlilik.
fertiliza vt. verimlileştirmek, verimli
kılmak, mümbitleştirmek.
feribot – fi
feruginos adj. demirli, çelikli, hadidi.
fervent adj. şevkli; yanık; hararetli.
fes sn. fes.
fesă sf. kalça.
festiv adj. törensel; törenli, bayram -(s)i.
festival sn. festival, şenlik.
festivitate sf. tören, merasim; alay;
(manifestare artistică) gösteri;
eğlence.
feştilă sf. büyük/kalın mum.
fetiş sn. fetiş, sanem, put.
fetişcană sf. küçük/genç kız, kız
çocuğu.
fetişism sn. putlara/saneme tapma,
putperestlik, fetişizm.
fetiŃă sf. küçük kız, kız çocuğu.
fetru sn. keçe, fötr.
feudal I. adj. derebeyliğe değgin,
feodal, derebeylik -(s)i. II. sm.
derebeyi, ağa.
feudalism sn. derebeylik, feodalizm.
feudă sf. 1. tımar, has. 2. yurtluk,
melikane.
fi vi. 1. (a exista) varolmak, olmak.
2. (a avea loc) vuku bulmak.
3. (a se afla) bulunmak. 4. (a trăi)
yaşamak. 5. (a dura) sürmek.
6. (a consta din) ibaret olmak;
oluşmak, teşkil olmak. 7. (a se
produce din) yapılmak. 8. (a
aparŃine) mensup olmak, ait olmak.
9. (a costa) tutmak, fiyatı olmak,
... fiyatında bulunmak // este
suficient kâfidir; fie ce-o fi!
ne olursa olsun!; fie-Ńi milă! acı!;
a ~ de acord (cu) razı olmak;
să-Ńi fie de bine! afiyetler olsun!;
a ~ de părere ... fikrinde
fiară – filare
bulunmak; a ~ în asentimentul
(cuiva) aynı fikirde olmak/
bulunmak; a ~ la ananghie
sıkıntıda bulunmak; a-i ~ milă
acımak; a ~ treaz uyanık olmak;
aşa să fie! öyle olsun!.
fiară sf. 1. yırtıcı/vahşi hayvan.
2. (fig.) canavar.
fiasco sn. fiyasko.
fibră sf. lif, tel, elyaf.
fibrom sn. teldoku uru, fibrom.
fibros adj. telli, lifli, elyaflı.
ficat sm. karaciğer, ciğer.
fictiv adj. uydurma, sahte, yapma.
ficŃiune sf. uydurma, yapıntı.
fidea sf. şehriye, telşehriye.
fidel adj. 1. bağlı, sadık. 2. (întocmai)
tamam, tıpkı.
fidelitate sf. 1. bağlılık, sadakat.
2. (precizie) doğruluk, gerçeğe
uygunluk.
fie conj. 1. ya... ya, ya... ya da,
gerek ... gerekse. 2. (măcar)
bari.
fiecare I. pron. her biri; herkes.
II. adj. her; ~ om her insan.
fier sn. demir; de ~ demirden //
~ de călcat ütü; epoca de ~
demir çağı.
fierar sm. demirci.
fierărie sf. 1. demir fabrikası, demirhane.
2. (meşteşugul) demircilik.
fierbe I. vi. 1. kaynamak; fokurdamak.
2. (d. alimente) pişmek. 3. (d. vin)
mayalanmak. II. vt. kaynatmak;
(a găti) pişirmek.
fierbinte adj. 1. kaynar; yakıcı;
kızgın. 2. (fig.) canlı, ateşli, coşkun.
809
fierbinŃeală sf. 1. (arşiŃă) ısı,
hararet, ateş. 2. (fig.) ateşlilik,
yamanlık, şiddet.
fiere sf. 1. öd, safra. 2. (vezica
biliară) safra/öd kesesi.
fiert I. adj. 1. kaynak; lapte ~ kaynak
süt. 2. kaynamış, haşlanmış.
3. (fig.) kederli, hüzünlü. II. sn.
1. kaynama, pişme. 2. (fermentare)
mayalanma.
figura vi. hazır bulunmak, yer almak;
kendini göstermek.
figurant sm. figüran.
figurat I. adj. eğretili, mecazlı,
mecaz; în sens ~ mecazen. II. adv.
mecazen, mecaz olarak.
figuraŃie sf. figüranlık.
figură sf. 1. (imagine) figür, suret.
2. (chip) yüz, çehre. 3. (persoană)
şahıs, kişi. 4. (la dans) çalım,
hareket, figür.
figurină sf. küçük heykel.
fiică sf. kız evlat/çocuk.
fiindcă conj. çünkü, zira.
fiinŃă sf. 1. yaratık, mahluk. 2. (om)
insan, adam, kişi. 3. (existenŃă)
varlık.
fila vt. 1. (text.) iplik bükmek, eğirmek.
2. (a urmări) gözetlemek, gizlice
izlemek.
filament sn. ince tel, iplicik, lif.
filantrop sm., adj. insansever,
cömert, alicenap.
filantropie sf. insanseverlik, insan
sevgisi, cömertlik, alicenaplık.
filare sf. 1. (text.) iplik bükme/
eğirme. 2. (urmărire) gözetleme,
gizlice izleme.
810
filarmonică I. sf. filarmonik orkestra.
II. adj. filarmonik.
filatelie sf. pulculuk.
filatelist sm. pul koleksiyoncusu.
filator sm. iplik yapan, iplikçi, eğirici.
filatură sf. (fabrică) iplik evi,
iplikhane; (meserie) iplikçilik.
filă sf. kâğıt tabakası, yaprak.
fildeş sn. fil dişi, fildişi.
filet sn. yiv.
fileta vt. haddeden geçirmek/çekmek,
yiv açmak.
fileu sn. (plasă) ağ, file (şi sport).
filială sf. şube.
filieră sf. 1. (tehn.) hadde. 2. (fig.)
aracılık.
filigran sn. filigran.
film sn. filim/film; ~ documentar
belgesel film.
filma vt. filme almak/çekmek.
filolog sm. filoloji uzmanı, filolog.
filologie sf. filoloji.
filon sn. maden damarı.
filoxeră sf. filoksera.
filozof sm. filozof/feylesof.
filozofa vi. 1. felsefe yapmak. 2. (fig.)
sonuç çıkmaz şeyleri tartışmak.
filozofic adj. felsefe -(s)i.
filozofie sf. felsefe.
filtra I. vt. süzmek, süzgeçten/filtreden
geçirmek. II. vr. süzülmek, sızmak.
filtrare sf. süzme, süzgeçten geçirme.
filtru sn. süzgü, süzgeç, filtre.
fin adj. 1. ince, zarif, narin, nazik.
2. (scump) değerli, kıymetli.
final I. sn. 1. nihayet, son, intika.
2. (muz.) son nota/kısım. II. adj.
sonuncu, son, nihai.
filarmonică – firidă
finală sf. (sport.) final.
financiar I. adj. finansal; parasal, mali,
para -(s)i. II. sm. maliyeci.
finanŃa vt. finanse etmek, para
vermek/ödemek.
finanŃare sf. finansman, para verme/
ödeme.
finanŃe sf. pl. para, nakit; maliye.
fineŃe sf. incelik, nezaket, zariflik.
finisa vt. gözden geçirmek, çeki
düzen vermek.
finisaj sn. son gözden geçirme, çeki
düzen verme.
finisare sf. v. finisaj.
finit adj. 1. sınırlı, mahdut. 2. (gata)
tam, yetkin, hazır.
Finlanda s. Finlandiya.
finlandez sm., adj. Finlandiyalı.
fiolă sf. iğne şişesi, ampul.
fior sm. titreme, ürperme.
fiord sn. fiyort.
fioros adj. korkunç, ürkünç, müthiş.
fir sn. 1. iplik. 2. (sârmă) tel. 3. (fig.)
gizli araç/vasıta.
firav adj. cılız, zayıf, dayanıksız,
kuvvetsiz.
fire sf. 1. doğa, tabiat; (caracteristică)
mahiyet, iç yüz; öz; nitelik.
2. (temperament) mizaç, huy,
hassa // om în toată ~a aklı
başında; a-şi veni în ~ kendine
gelmek; a se pierde cu ~a
morali kırılmak; a-şi păstra
~a kendini tutmak; a scoate
din ~ küplere bindirmek.
firesc adj. doğal, tabiî, akla yakın.
fireşte adv. tabiî, elbette, doğal olarak.
firidă sf. duvar oyuğu, hücre.
firimitură – flegmatic
firimitură sf. 1. ekmek kırıntısı,
kırıntı. 2. (fig.) küçük parça, parçacık.
firmament sn. gök (kubbesi), gök, feza.
firmă sf. firma, şirket.
fisă sf. jeton, fiş // ~ de telefon
telefon jetonu.
fisc sn. vergi dairesi.
fiscal adj. vergiyle ilgili, vergi -(s)i.
fistic sm. fıstık (ağacı).
fistichiu adj. garip, acayip, tuhaf.
fisură sf. yarık, çatlak.
fişă sf. fiş.
fişier sn. fiş kutusu/dolabı; (secŃie)
fiş servisi.
fitil sn. fitil.
fiŃuică sf. kâğıt parçası.
fiu sm. 1. erkek evlat, oğul.
2. (descendent) arka kuşaklar,
torunlar. 3. (compatriot) vatandaş,
yurttaş.
fix adj. 1. sabit, değişmez, hareketsiz;
idee fixă sabit fikir. 2. (exact)
tam; belli, kesin.
fixa vt. 1. saptamak, tespit etmek,
sabit kılmak. 2. (a Ńine în loc)
durdurmak. 3. (a înfige) dikmek,
takmak. 4. (cu privirea) dikkatle
bakmak. 5. (a repartiza) tayin/
taksim etmek. 6. (a hotărî)
kestirmek, kararlaştırmak.
fixare sf. 1. saptama, tespit/tesbit,
tayin, tutturma. 2. (foto) fiksaj.
fixativ sn. 1. (pentru păr) saptayıcı,
durağanlaştırıcı. 2. (foto) saptayıcı/
durağanlaştırıcı cilâ.
fixator sm. 1. saptayıcı, tespit
eden. 2. (foto) fiksatör.
811
fizic I. adj. 1. fiziksel. 2. (d. fiinŃe)
bedeni, beden -(s)i. II. sn. görünüş;
çehre.
fizică sf. fizik.
fizician sm. fizik bilgini, fizikçi.
fiziolog sm. fizyoloji bilgini, fizyolojist.
fizionomie sf. yüz kılığı, fizyonomi.
fizioterapie sf. fizik tedavisi, fizyoterapi.
flacără sf. 1. alev, yalaza; flâma.
2. (fig.) ateş.
flacon sn. kapaklı şişe, şişe.
flagel sn. afet, felaket, musibet.
flagrant adj. gün gibi ortada,
aşikâr, meydanda olan // în ~
delict suçüstü, cürmü meşhut.
flamand sm., adj. Flaman.
flamingo sm. telli turna, flamingo.
flamură sf. bayrak, bandıra, sancak.
flanc sn. yan, cenah (şi mil.).
flanelă sf. fanilâ, süveter.
flanŃă sf. (tehn.) pekiştirme çemberi.
flaşnetă sf. laterna.
flata vt. koltuklamak, pohpohlamak,
gururunu okşamak.
flaut sn. flüt.
flautist sm. flütçü.
flăcău sm. delikanlı; oğlan, genç.
flămând adj. karnı aç, acıkmış.
flămânzi vi. acıkmak, karnı acıkmak,
açlık çekmek.
fleac sn. 1. (bagatelă) önemsiz/ değersiz
şey, kıvır zıvır. 2. (palavre) saçma,
boş söz.
flebită sf. flebit, toplardamar yangısı.
flecar sm., adj. geveze, çenesi düşük.
flecări vi. gevezelik etmek, çene çalmak.
flegmatic adj. ağır kanlı, flegmatik.
812
flegmă sf. 1. (med.) balgam, suyuk.
2. (d. fire) ağır kanlılık.
flegmon sn. flegmen.
fler sn. în expr.: a avea ~ basiretli
olmak.
flexibil adj. 1. eğilir bükülür, bükülgen,
kolay bükülür. 2. (gram.) bükünlü.
flexibilitate sf. bükülme kabiliyeti,
bükülgenlik.
flexionar adj. (lingv.) bükünlü;
limbă ~ă bükünlü dil.
flexiune sf. 1. bükülme; bükme;
bükülüş. 2. (gram.) bükün.
flintă sf. flinta.
flirt sn. flört.
flirta vi. flört yapmak, aşıktaşlık
etmek.
floare sf. 1. çiçek. 2. (broderie) nakış.
3. (mucegai) küf. 4. (fig.) en
iyisi, öndesi, en seçkini // ~a-
soarelui ayçiçeği.
florar sm. çiçekçi.
floră sf. bitey.
florăreasă sf. çiçekçi kız/kadın.
florărie sf. 1. çiçek dükkânı. 2. (seră)
çiçek bahçesi.
floretă sf. flöre.
flotant adj. 1. (plutitor) yüzücü, yüzer,
yüzen. 2. (d. persoane) geçici,
muvakkat.
flotă sf. filo, donanma.
flotilă sf. filotilla.
flotor sn. flotör.
fluctua vi. değişmek; oynamak.
fluctuant adj. değişken; oynak; kararsız.
fluctuaŃie sf. değişme, tebdil gezme;
oynama; kararsızlık.
fluid adj. akışkan, akıcı, seyyal.
flegmă – foc
fluier sn. 1. düdük. 2. (muz.) kaval.
3. (anat.) incik/baldır kemiği.
fluiera vi. 1. ıslık çalmak; ıslığa tutmak.
2. (a cânta) kaval çalmak. 3. (d.
vânt) vızıldamak, şiddetle esmek.
fluierat sn. ıslık çalma.
fluieră-vânt sm. serseri, boş
gezen, aylak, haylaz.
fluor sn. flüor.
fluorescent adj. flüorışıl.
fluorescenŃă sf. flüorışı.
fluşturatic adj. değişken, hoppa,
oynak.
flutura I. vi. sallanmak, dalgalanmak.
II. vt. sallamak, kımıldatmak.
fluture sm. 1. kelebek. 2. (tehn.) pul.
fluvial adj. ırmağa değgin, nehirle
ilgili, ırmak -(s)i, nehri.
fluviu sn. 1. ırmak, nehir. 2. (fig.) akın.
flux sn. 1. (mar.) kabarma, deniz
meddi. 2. (fiz.) akı. 3. (fig.) akın.
foaie sf. 1. (filă) kâğıt yaprağı; tabaka.
2. (frunză) yaprak // ~ de hârtie
kâğıt yaprağı; ~ de cort çadır yüzü.
foaier sn. fuvaye, dinlenme yeri.
foame sf. 1. açlık. 2. (fig.) şiddetli
arzu, hırs.
foamete sf. kıtlık, açlık, yoksulluk.
foarfece sn. makas.
foarte adv. çok, pek çok, pek; ~ bine
pek iyi; ~ rău çok fena; ~ repede
çarçabuk, çabucak.
fobie sf. korku hastalığı, fobya.
foc sn. 1. ateş, od. 2. (căldură) sıcaklık.
3. (incendiu) yangın. 4. (fig.)
heyecan, galeyan. 5. (necaz)
keder, acı // ~ de armă silah
atılması; a deschide ~ul ateş
focar – formalist
etmek; a da ~ ateş/ateşe vermek,
tutuşturmak; a lua ~ tutuşmak.
focar sn. 1. (fiz., mat.) odak, mihrak.
2. (tehn.) ocak. 3. (fig.) kaynak.
focă sf. fok, ayıbalığı.
fochist sm. ateşçi.
focos I. sn. tapa, kapsol. II. adj.
ateşli, hararetli.
foi I. vi. kaynaşmak, kımıldaşmak.
II. vr. kımıldanmak, gidip gelmek.
foială sf. kaynaşma; gidip gelme,
varagele.
foileton sn. hicivli fıkra/tefrika.
foios adj. yapraklı.
foişor sn. kule, dam kulesi.
foiŃă sf. ince kâğıt.
folclor sm. folklor, halk bilgisi.
folcloric adj. folklorik, folklor -(s)i.
folclorist sm. folklorcu.
folos sn. 1. (avantaj) yarar, fayda,
yararlık, faydalık. 2. (câştig)
kazanç, kâr.
folosi I. vt. yaralı kılmak; kullanmak.
II. vr. yararlanmak, faydalanmak.
III. vi. yararlı olmak, yaramak.
folosinŃă sf. 1. yararlanma, yararlı
olma. 2. (întrebuinŃare) kullanım.
folosire sf. kullanma, kullanış.
folositor adj. yararlı, faydalı, işe yarar.
fond sn. 1. (conŃinut) tutar, öz. 2. (d.
alcătuire) kapsam, içerik. 3. (fin.)
fon, sermaye. 4. (avuŃie) zenginlik,
varlık. 5. (d. decor) fon.
fondantă sf. fondan; şekerleme.
fondator sm., adj. kurucu; yaratıcı.
fonem sn. fonem.
fonetic adj. fonetik, sesçil, ses -(s)i.
fonetică sf. fonetik, ses bilgisi.
813
fonic adj. sese değgin; izolaŃie
~ă ses izolasyonu.
fonograf sn. fonograf.
fontă sf. font; dökme maden/demir.
for sn. 1. (ist.) forum, çarşı, pazar.
2. (autoritate) yetke, makam.
fora vt. delmek, delik/kuyu açmak.
foraj sn. delme (açma).
forceps sn. lavta (aleti).
forestier I. adj. ormana değgin, orman
-(s)i. II. sm. orman memuru, ormancı.
forfecuŃă sf. küçük makas, tırnak
makası.
forfotă sf. gidip gelme, varagele,
koşuşturmaca.
forfoti vi. kaynaşmak, koşuşmak.
forja vt. dövmek.
forjor sm. dövücü, maden dövücü,
maden eşya yapıcı.
forjat adj. dövülmüş; fier ~ işlenmiş
demir.
forjă sf. demir fabrikası, döküm
evi, demirhane.
forma I. vt. 1. meydana getirmek,
yapmak. 2. (a educa) yetiştirmek,
oluşturmak. 3. (a alcătui) teşkil
etmek, kurmak. II. vr. oluşmak,
meydana gelmek, hasıl olmak.
formal adj. 1. üstünkörü, sathi,
yüzeysel; yapmacık. 2. (ca formă)
biçimsel; şekil -(s)i. 3. (categoric)
açık, kesin.
formalism sn. 1. biçimcilik, şekilcilik,
formalizm. 2. (superficialitate)
kırtasiyecilik, bürokrasi; yüzeysellik.
formalist sm., adj. 1. (în artă)
şekilci, formalist. 2. (birocrat)
bürokrat, kırtasiyeci, kalem efendisi.
814
formalitate sf. usul gerekleri,
formalite; resmi muamele.
formaliza vr. gücenmek, darılmak,
kızmak.
formare sf. 1. meydana getirme/
gelme, oluşma. 2. (educare) yetişme,
oluşturma. 2. (alcătuire) teşkil,
teşekkül, oluşum.
format I. sn. boyut, ebat. II. adj.
yetişmiş, olgun; (instruit) eğitimli.
formaŃie sf. 1. takım; teşkil, teşekkül.
2. (organizaŃie) örgüt, kurum.
3. (geol.) oluşum.
formă sf. 1. şekil, biçim. 2. (înfăŃişare)
görünüş, kılık. 3. (mod) tarz.
4. (tipogr.) forma.
formic adj. în expr.: acid ~ karınca
asidi.
formidabil adj. olağanüstü, fevkalade.
formol sn. formol, formoldehit.
formula vt. formüle etmek, tanımlamak,
belirtmek.
formulare sf. 1. yazma, kaleme alma.
2. açıklama, dile getirme, anlatılış.
formulă sf. 1. formül, çözüm yolu,
çıkış yolu. 2. (soluŃie) araç, vasıta,
çare; biçim; yöntem.
fort sn. küçük kale/istihkâm, tabya.
fortăreaŃă sf. kale, hisar, istihkâm.
fortifica vt. gücünü artırmak,
kuvvetlendirmek, berkitmek;
tahkim etmek.
fortificaŃie sf. tahkim, istihkâm, berkitme.
fortuit adj. beklenmedik; rastlantı
sonucu, rastlantıya bağlı.
forŃa I. vt. 1. zorlamak. 2. (a sparge)
zorlayarak bozmak, bozmak.
II. vr. çabalamak, gayret sarfetmek.
formalitate – fotografic
forŃare sf. zorlama, zorla geçme.
forŃat adj. zoraki, cebri, zorlu,
mecburi; istemeden.
forŃă sf. 1. kuvvet, güç, kudret.
2. (tărie) sertlik, şiddet.
3. (rezistenŃă) sağlamlık, berklik //
~ de muncă iş gücü; ~ motrice
muharrik kuvvet; cu ~a zorla;
caz de ~ majoră olağanüstü
durum; zorlayıcı sebep.
fosfat sm. fosforiyet, fosfat.
fosfor sn. fosfor.
fosforescent adj. fosforışıl, fosforlu.
fosforescenŃă sf. fosforışı, fosfor
neşretme.
fosilă sf. taşıl, fosil.
fosiliza vr. taşıllaşmak, fosilleşmek.
fost adj. eski, sabık.
foşnet sn. hışıltı, hışırtı, uğultu.
foşni vi. 1. (d. frunze) uğuldamak,
titremek. 2. (d. mătăsuri) hışıldamak.
fotă sf. fota, pcştemal.
fotbal sn. futbol; meci de ~ futbol maçı.
fotbalist sm. futbotlcu, futbol oyuncusu.
fotochimie sf. ışık kimyası, fotoşimi,
fotokimya.
fotocopie sf. fotoğraf kopyası, fotokopi.
fotogenic adj. fotojenik, resmi iyi
çıkan.
fotograf sm. fotoğrafçı, fotoğraf yapan.
fotografia I. vt. fotoğraf çekmek/
yapmak, resim çıkarmak. II. vr.
fotoğrafa çekilmek.
fotografic adj. fotoğrafa değgin,
fotoğrafçılıkla ilgili, fotoğraf
-(s)i // hârtie ~ă fotoğraf kâğıdı;
placă ~ă fotoğraf camı; aparat ~
fotoğraf cihazı/makinesi.
fotografie – frăgezi
fotografie sf. fotoğraf, resim.
fotogramă sf. fotoğraf provası.
fotoliu sn. koltuk.
fotometrie sf. fotometri.
fotometru sn. ışıkölçer, fotometre.
fotoreportaj s n. foto röportajı.
foxtrot sn. fokstrot.
frac sn. frak.
fractura vt. kırmak.
fracturat adj. kırılmış; kırık.
fractură sf. kırılma, kırık, kopma.
fracŃie sf. kesir.
fracŃiona vt. kesimlere ayırmak,
bölmek.
fracŃionar adj. kesirli, kesrî; bölücü.
fracŃionare sf. kesimlere ayırma/
ayrılma, bölme.
fracŃiune sf. grup, hizip.
fragă sf. orman çileği.
fraged adj. 1. (proaspăt) taze.
2. (delicat) ince, nazik. 3. (d.
vârstă) genç; körpe.
fragil adj. 1. kolay kırılır, kırılgan,
gevrek. 2. (fig.) nazik, narin, ince.
fragilitate sf. 1. kırılganlık. 2. (fig.)
dayanıksızlık.
fragment sn. 1. (bucată) parça, kısım.
2. (rest) kırıntı. 3. (de text) fıkra.
fragmenta vt. parçalara ayırmak,
bölmek.
fragmentar adj. parçalı, parçalar
halinde olan.
fragmentare sf. parçalara ayırma/
ayrılma, bölme/bölünme.
franc I. sm. (monedă) frank. II. adj.
yürekli, samimi.
franca vt. 1. önceden ödemek. 2. (a
timbra) pullamak.
815
francare sf. 1. önceden ödeme.
2. (timbrare) pullama.
francez sm., adj. Fransız, Fransalı.
franceză sf. Fransız dili.
francheŃe sf. açıklık, açık yüreklilik,
samimiyet.
franjuri sn. pl. saçaklar, püsküller.
FranŃa sf. Fransa.
franŃuzesc adj. Fransız.
franŃuzeşte adv. Fransızca.
franzelă sf. francala.
frapa vt. 1. vurmak, çarpmak. 2. (a
răci) buzda soğutmak.
frapant adj. göze çarpan, ilgi çeken,
göz alıcı.
frasin sm. dişbudak ağacı, dişbudak.
frate sm. kardeş; ~ de lapte süt
kardeşi; ~ de cruce kan kardeşi;
~ vitreg üvey kardeş.
fraternitate sf. 1. kardeşlik.
2. (solidaritate) tesanüt, dayanışma.
fraterniza vi. kardeşlik etmek,
kardeşçe geçinmek, birlik olmak,
dostluk kurmak; dayanışmak.
fratricid I. sm. 1. kardeş katili.
2. kardeş katilliği, kardeş öldürme.
II. adj. kardeş katilliği ile
ilgili, kardeş katili -(s)i.
fraudă sf. hile, dolandırıcılık,
düzenbazlık; kaçakçılık.
fraudulos adj. hileli, hilekâr,
düzenbaz; kaçak.
frază sf. cümle, bileşik cümle.
frazeologie sf. 1. cümle kuruluşu.
2. (vorbărie) söz kalabalığı/
uzatımı, boş söz.
frăgezi I. vr. tazeleşmek. II. vt.
tazeleştirmek.
816
frăgezime sf. 1. tazelik; körpelik.
2. (fig.) incelik, zariflik.
frământa I. vt. yoğurmak/yuğurmak.
II. vr. (fig.) endişelenmek, üzülmek.
frământare sf. 1. yoğurma/yoğurulma.
2. (agitaŃie) kargaşalık. 3. (zbucium)
endişe, keder.
frământat I. sn. yoğurma/yuğurma.
II. adj. 1. yoğurulmuş, çalkalanmış,
kurcalanmış. 2. (îngrijorat) tasalı,
kaygılı, endişeli.
frăŃesc adj. kardeşçe, kardeş -(s)i.
frăŃeşte adv. kardeşçe.
frăŃie sf. kardeşlik.
frăŃior sm. küçük kardeş.
frâna vt. 1. frenlemek. 2. (fig.)
durdurmak, önlemek, engellemek.
frânar sm. gardıfren.
frânare sf. 1. frenlleme, fren düzeni.
2. (fig.) durdurma, önleme, engel olma.
frână sf. 1. fren. 2. (fig.) engel,
mani/mania.
frânge I. vt. kırmak. 2. (fig.)
yoketmek, yıkmak. II. vr.
1. kırılmak. 2. (a se apleca)
eğilmek. 3. (a se înduioşa) acımak.
frânghie sf. sicim, halat.
frânt adj. 1. kırılmış, kopmuş,
kırık. 2. (îndoit) bükülmüş, eğilmiş,
eğik. 3. (epuizat) bitmiş, bitkin.
frântură sf. 1. (parte, bucată)
parça, kısım. 2. (rest) kırıntı.
frâu sn. dizgin // a Ńine în ~ birinin
dizginlerini kısmak; a da ~ liber
birinin dizginlerini boş bırakmak.
freamăt sn. titreme; hışıltı.
freca vt. 1. sürtmek, sürtüştürmek.
2. (a curăŃa) temizlemek, silmek.
frăgezime – frigăruie
3. (a fricŃiona) oğmak, oğuşturmak,
ovmak.
frecare sf. sürtüşme.
frecat adj. sürtülmüş, silinmiş, oğulmuş.
frecvent I. adj. sık sık olan, pek
olağan. II. adv. sık sık (olarak).
frecventa vt. sık sık gitmek/uğramak.
frecvenŃă sf. 1. sık sık olma, sıklık,
olağanlık. 2. (prezenŃă) hazır
bulunma; (la şcoală) derse
gelme/katılma (oranı).
fredona vt. yarı sesle şarkı söylemek.
fregată sf. 1. firkateyn. 2. (zool.)
kutan kuşu.
fremăta vi. 1. (d. frunze) titremek.
2. (d. oameni) uğuldamak.
frenetic I. adj. coşkun, azgın,
çılgın. II. adv. coşkunlukla.
frenezie sf. coşkunluk; azgınlık.
frescă sf. fresk.
freza vt. freze ile işlemek.
freză sf. 1. (tehn.) freze. 2. (pieptănătură)
saç tuvaleti, kuafür.
frezmaşină sf. freze makinesi.
frezor sm. frezeci.
friabil adj. gevrek; ezilgen.
frică sf. korku; ürküntü; cu ~ korkuyla;
fără ~ korkusuz; mi-e ~ korkum
var, korkuyorum; a şti de ~ korkmak.
fricos adj. korkak, ürkek, ödlek.
fricŃiona vt. oğmak, oğuşturmak.
fricŃiune sf. 1. (med.) oğma,
oğuşturma, masaj. 2. (fig.)
anlaşmazlık, çekişme.
frig sn. 1. soğuk, soğukluk. 2. la
pl. (boală) sıtma; humma.
frigare sf. şiş, kebap şişi.
frigăruie sf. şiş kebabı.
frige – fugărire
frige I. vt. 1. (a prăji) kızartmak.
2. (a arde) yakmak. II. vi. yanmak.
III. vr. (fig.) yanılmak, aldanmak.
frigid adj. frijid, soğuk; teessürsüz.
frigiditate sf. frijidlik, soğukluk,
soğuk hal.
frigider sn. frijder, buzdolabı.
frigorifer sn. soğutma, dondurma.
frigorific adj. soğutucu, dondurucu.
friguros adj. 1. soğuk. 2. (d. fiinŃe)
soğuğa dayanamaz, çok/kolay
üşüyen.
fript adj. 1. kızarmış, pişirilmiş.
2. (ars) yanmış, yanık. 3. (fig.)
yanık yürekli, kin çekmiş.
friptură sf. kızartma, et ızgarası.
frison sn. titreme.
frivol adj. hoppa; boş, ehemmiyetsiz.
frivolitate sf. hoppalık; ehemmiyetsizlik,
hafiflik.
frizer sm. berber.
frizerie sf. berber dükkânı, berber.
frizură sf. saç düzeni, kuafür.
front sn. 1. cephe. 2. (domeniu)
saha, alan.
frontal adj. 1. alına değgin, alın -(s)i.
2. (din faŃă) tam karşıdan,
önden // atac ~ önden hücum.
frontieră sf. sınır, hudut.
frontispiciu sn. 1. yüz, alnaç. 2. (la
cărŃi) kapak süsü.
fronton sn. alınlık.
fruct sn. 1. yemiş, meyva. 2. (fig.)
sonuç, netice, semere.
fructieră sf. meyva tabağı.
fructifer adj. meyva veren, meyvayla
ilgili, meyve -(s)i; meyveli, yemişli.
817
fructifica vt. değerlendirmek;
faydalanmak, eticelendirmek,
yararlanmak.
fructoză sf. yemiş şekeri, früktoz.
fructuos adj. yararlı, verimli, faydalı.
frugal adj. az yemekli; sade, saf.
frumos I. adj. 1. güzel. 2. (plăcut)
hoş, sevimli, şirin. II. adv. güzelce,
hoş bir surette. III. sn. güzel,
güzellik.
frumuseŃe sf. güzellik, sevimlilik.
frumuşel I. adj. güzel, sevimli,
ince. II. adv. güzelce, hoş bir surette.
fruntaş I. sm. 1. önder, öncü. 2. (lider)
önder. II. adj. seçkin.
frunte sf. 1. alın. 2. (cap) baş. 3. (faŃă)
ön. 4. (fig.) en iyi/seçkin // de ~
ileri; în ~ (cu) başta.
frunză sf. yaprak.
frunzări vt. aktarmak; gözden
geçirmek.
frunziş sn. yapraklar.
frustra vt. yoksun/mahrum etmek;
(a înşela) aldatmak.
frustrare sf. yoksun etme, mahrumiyet;
(înşelare) aldatma.
fudul adj. fodul; gururlu, kurumlu.
fudulie sf. (la animale) erkeklik
bezi, haya.
fugar sm., adj. kaçak, kaçkın, firari.
fugă sf. 1. koşma, koşu/koşuş.
2. (părăsire) kaçma, kaçış //
pe ~ çarçabuk; într-o ~ bir
koşuşta; a pune pe ~ kovalamak.
fugări I. vt. kovalamak. II. vr.
kovalaşmak.
fugărire sf. kovalama, kovalaşma.
818
fugi vi. 1. koşmak; çabuk gitmek.
2. (d. timp) çabuk geçmek. 3. (a
părăsi) kaçmak.
fugitiv adj. 1. çabuk geçen, geçiveren,
az süren. 2. (superficial) sathi.
fuior sn. üstüpü, öreke.
fular sn. fular, atkı.
fulg sm. 1. tüy, kuş tüyü. 2. (de
zăpadă) kuşbaşı kar.
fulger sn. 1. şimşek. 2. (fig.) parlama,
parıltı.
fulgera vi. şimşek çakmak; fulgeră!
şimşek çakıyor!
fulgerare sf. 1. şimşek çakma.
2. (fig.) parlama.
fulgerător adj. şimşek gibi, çarçabuk.
fulminant adj. patlayıcı; patlatıcı.
fum sn. 1. duman, is. 2. la pl. (îngâmfare)
kibirlik, kendini beğenmişlik.
fuma vt., vi. tütün/sigara içmek,
tütünlemek.
fumat sn. tütün/sigara içme; ~ul
interzis! sigara içme yasaktır.
fumător sm. tütün tiryakisi/içen.
fumega vi. tütmek.
fumegare sf. tütme.
fumigaŃie sf. tütsü, tütsüleme.
fumigen adj. duman veren, dumanlı.
fumoar sn. tütün içilen oda, sigara odası.
fumuriu adj. kül rengi, koyu renk.
funciar adj. araziye/toprağa değgin,
arazi -(s)i.
funcŃie sf. 1. görev, vazife; memuriyet.
2. (rol) iş, röl. 3. (mat.) fonksiyon //
în ~ de ... göre.
funcŃiona vi. 1. (d. mecanisme) işlemek.
2. (în serviciu) iş/vazifesini görmek.
funcŃionar sm. memur, görevli.
fugi – furcă
funcŃionare sf. 1. (a unui mecanism)
işleme. 2. (în serviciu) görev
yapma, iş görme.
fund sn. dip (taraf); ~ul mării
deniz dibi; kıç.
funda vi. temelini atmak, kurmak.
fundament sn. 1. temel (duvar).
2. (fig.) esas, dayanak.
fundamenta vt. belgelere
dayatmak, sağlam temele
dayanmak, belgelemek.
fundamental adj. başlıca, belli
başlı, ana.
fundamentare sf. sağlamlaştırma,
takviye.
fundamentat adj. temelli, esaslı.
fundaŃie sf. 1. temel (duvar).
2. (fond) vakıf. 3. (instituŃie) kurum.
fundă sf. kurdela; şerit.
fundătură sf. çıkmaz sokak,
çıkmaz.
funebru adj. 1. cenazeye değgin,
cenaze -(s)i; marş ~ cenaze
marşı. 2. (jalnic) yaslı, iç karartıcı.
funeralii sn. pl. cenaze töreni/merasimi.
funerar adj. cenaze törenine değgin,
cenaze töreni -(s)i.
funest adj. uğursuz, kutsuz, yumsuz.
funicular sn. füniküler.
funie sf. sicim, halat.
funingine sf. kurum, is.
fura vt. çalmak, aşırmak; (a răpi)
kaçırmak.
furaj sn. kuru et, yem.
furajer adj. yemlik.
furcă sf. 1. dirgen, diren; çatal.
2. (de tors) öreke // a da de ~
iş açmak.
furculiŃă – gaiŃă
furculiŃă sf. çatal.
furgon sn. yük arabası, furgon.
furie sf. aşırı öfke, öfke taşkınlığı;
kudurganlık.
furier sm. (mil.) yazıcı.
furios adj. 1. kızgın, öfkeli, hiddetli.
2. (d. elemente ale naturii)
şiddetli, sert.
furiş adv. în expr: pe ~ gizlice.
furişa vr. ustaca sokulmak, gizlice
girmek; sıvışmak.
furnal sn. yüksek fırın, maden
fırını.
furnalist sm. maden fırın işçisi,
yüksek fırın işçisi.
furnica I. vi. karınca gibi kaynaşmak.
II. vt. karıncalanmak.
furnicar sn. 1. (muşuroi) karınca
yuvası/sürüsü. 2. (fig.) kalabalık
yer, büyük kalabalık; mahşer.
furnică sf. karınca.
furnicătură sf. karıncalanma;
iğnelenme.
furnir sn. kaplama.
furniza vt. temin/tedarik etmek,
sağlamak.
furnizare sf. temin, tedarik.
G
g, G a noua literă a alfabetului
limbii române; sunet notat cu
această literă.
gabardină sf. gabardin.
gabarit sn. gabari.
gabie sf. (mar.) gabya.
819
furnizor sm. mal sağlayan, satıcı;
mütaahhit/müteahhit.
furt sn. çalma, aşırma; (hoŃie)
hırsızlık.
furtun sn. hortum, tulumba.
furtună sf. fırtına, tufan.
furtunos adj. 1. fırtınalı, tufanlı.
2. (fig.) şiddetli, fırtınalı.
furuncul sn. çıban.
furunculoză sf. çıban hastalığı,
füronküloz.
fus sn. 1. (text.) iğ. 2. (tehn.) mil,
dingil. 3. (arhit.) sütun gövdesi.
fusiform adj. iğimsi.
fustanelă sf. fistan.
fustă sf. eteklik, etek.
futurism sn. fütürizm.
futurist sm., adj. fütürist.
fuzelaj sn. uçak/tayyare gövdesi.
fuzetă sf. dingil başlığı.
fuzibil adj. erir, ergiyebilir/eriyebilir.
fuzibilitate sf. erirlik, ergiyebilirlik.
fuziona vi. birleşmek, kaynaşmak.
fuzionare sf. birleşme.
fuziune sf. 1. (fiz.) erime/ergime.
2. (fig.) birleşme, kaynaşma;
(unire) ittifak, birlik.
gafă sf. gaf, pot // a face o ~ pot
kırmak.
gaică sf. ilmik, eğreti dügüm.
gaie sf. (zool.) bozdoğan.
gaiŃă sf. 1. (zool.) soyga. 2. (fig.)
geveze/boşboğaz kadın.
820
gaj sn. 1. tutu, rehin. 2. inanca,
güvence, teminat.
galactic adj. göklere değgin,
gökadasal.
galant adj. 1. nazik, terbiyeli.
2. (generos) cömert; mert, soylu
davranışlı, yüce gönüllü.
galanterie sf. tuhafiye, galanteri.
galanton adj. v. galant 2.
galaxie sf. galaksi; samanyolu; gökada.
gală sf. gala.
galben I. adj. sarı. II. sm. altın.
III. sn. (culoare) sarı renk.
galenă sf. kurşun sülfürü, galen.
galenŃi sm. pl. takunya.
galeră sf. kadırga.
galerie sf. galeri.
galeş adj. 1. süzgün, mahmur.
2. (trist) hazin; dokunaklı.
galiu sn. (chim.) galyum.
galon sn. 1. şirit, omuzluk; (epolet)
apolet. 2. (unitate de măsură)
galon.
galop sn. dörtnal.
galopa vi. dörtnala gitmek.
galoş sm. ayak lâstiği, kaloş.
galvaniza vt. galvanizlemek, galvanize
etmek; minelemek.
galvanometru sn. galvanometre.
galvanoplastie sf. galvanoplasti.
gamă sj. 1. (muz.) gam, iskala.
2. (în pictură) seri.
gambă sf. bacak.
gamelă sf. aşkabı.
gang sn. koridor, gang.
ganglion sm. (anat.) boğum, düğüm.
gangrenă sf. kangren.
gangster sm. gangster.
gaj – gaz
gara vt. 1. (un automobil) garaja
sokmak, park yapmak. 2. (un
tren) çekmek.
garafă sf. sürahi.
garaj sn. garaj.
garant sm. kefil.
garanta I. vi. inanca/güvence/teminat
altına almak; kefil olmak, garanti
etmek. II. vt. temin etmek, inanca
vermek.
garantat I. adj. inancalı, güvenceli,
garanti edilmiş, garantili; kefaletli.
II. adv. katiyetle.
garanŃie sf. garanti, inanca, teminat,
kefalet; termen de ~ garanti
süresi.
gară sf. gar, istasyon.
gard sn. tahta perde.
gardă sf. muhafız kıtaları, hassa.
garderobă sf. gardrop, elbise dolabı.
gardian sm. bekçi, korucu, gardiyan.
gargară sf. gargara.
garnisi vt. süslemek, bezemek,
donatmak.
garnitură sf. 1. (mâncare) garnitür.
2. (asortimente) takım. 3. (de
tren) katar.
garnizoană sf. garnizon.
garoafă sf. karanfil.
garsonieră sf. garsoniyer.
gastronom sm. iyi yemek meraklisi/
düşkünü.
gaşcă sf. klik, güruh; çete.
gata I. adj. tamam, hazır. II. interj.
yeter!, kâfi!.
gaură sf. delik.
gaz sn. 1. (fiz.) gaz. 2. (petrol
lampant) gazyağı. 3. la pl.
gazdă – gângurit
(anat.) yellenme // ~ natural
maden gazı; ~ lichefiat gaz
yağı; ~ lacrimogene gözyaşartıcı
gazlar.
gazdă sf. ev sahibi.
gazelă sf. ceylan.
gazetă sf. 1. gazete. 2. (revistă)
dergi, mecmua.
gazetărie sf. gazetecilik.
gazometru sn. gazometre.
gazon sn. çimen.
gazos adj. gazlı, gaz halinde olan.
găgăuŃă sf. ahmak, budala.
găgăuz sm. Gagavuz.
găinar sm., adj. 1. tavukçu. 2. (hoŃ)
hırsız, yankesici.
găină sf. tavuk.
găinărie sf. 1. tavukçuluk. 2. (furt)
yankesicilik, hile, hilekârlık.
găitan sn. kaytan, şirit.
gălăgie sf. gürültü, patırdı, yaygara.
gălăgios adj. gürültülü, patırdılı.
gălbează sf. sarılık.
gălbejit adj. benzi/rengi uçuk.
gălbenuş sn. yumurta sarısı.
gălbui adj. sarımtrak, sarımsı.
găleată sf. kova.
gămălie sf. top; ac cu ~ toplu iğne.
găoace sf. kabuk, yumurta kabuğu.
găsi I. vt. bulmak, keşfetmek. II. vr.
1. (a se afla) bulunmak, olmak.
2. (a se întâlni) rastlaşmak.
găteală sf. süslenme, bezenme.
găti I. vt. 1. (a îmbrăca) giydirmek,
süslemek, bezemek. 2. (mâncare)
pişirmek. II. vr. bezenmek,
güzel giyinmek, süslenmek.
821
gătit I. adj. 1. (d. îmbrăcăminte)
süslenmiş, süslü. 2. (d. mâncare)
pişmiş, pişirilmiş. II. sn. pişirme.
găuri vt. delmek, delik açmak.
găzdui vt. konuklamak, konuğa
almak; ağırlamak.
găzduire sf. konuklama, konuğa alma.
gâdila I. vt. gıdıklamak. II. vr.
gıdıklanmak.
gâdilătură sf. gıdıklama; gıdıklanma.
gâfâi vi. solumak, dar nefes almak;
nefesi tutulmak.
gâfâit sn. soluma, dar nefes alma;
nefesi tutulma.
gâlceavă sf. niza, kavga, çekişme.
gând sn. 1. düşünce. 2. (idee) fikir.
3. (dorinŃă) istek, amaç. 4. (fantezie)
hayal. 5. (minte) akıl // a sta
pe ~uri düşüncelere dalmak;
a pune pe ~uri düşündürmek;
a-şi lua ~ul de la ... ...den
ümidini kesmek.
gândac sm. böcek.
gândi vi., vr., vt. 1. düşünmek, ...
fikrinde bulunmak. 2. (a crede)
sanmak, zannetmek; inanmak.
3. (a intenŃiona) amaçlamak,
...niyetinde bulunmak.
gândire sf. 1. düşünce, düşünü.
2. (idee) fikir; idrak. 3. (impresie)
izlenim, intiba.
gânditor adj., sm. düşünür, düşünücü,
mütefekkir.
gânguri vi. 1. (d. copii) çat pat
konuşmak. 2. (d. păsări) kuğurmak.
gângurit sn. 1. (de copii) çat pat
konuşma. 2. (de păsări) kuğurma.
822
gârlă sf. dere // a se duce pe ~
telef/olmak.
gâscă sf. 1. kaz. 2. (fig.) aptal kadın.
gât sn. 1. boyun. 2. (gâtlej) boğaz.
3. (la recipiente) ağız // a strânge
de ~ boğmak; a da pe ~ yuvarlamak.
gâtui vt. boğmak.
gâtuire sf. boğma.
gâză sf. böcek.
geam sn. cam.
geamandură sf. şamandıra.
geamantan sn. bavul, yol çantası, valiz.
geamăn adj. ikiz; fraŃi gemeni
ikiz kardeşler.
geamăt sn. inilti, inleme.
geamgiu sm. camcı.
geamie sf. cami.
geamlâc sn. camlık.
geană sf. kirpik.
geantă sf. çanta.
gelos adj. kıskanç.
gelozie sf. kıskançlık, kıskanma.
geme vi. inlemek.
gen sn. nevi, çeşit; (gram.) cins.
genealogie sf. şecere, jenealoji,
kol; soy ağacı.
genera vt. doğurmak, yaratmak.
general I. sm. general. II. adj.
umumi, genel. III. adv. umumi/
genel olarak // în ~ genellikle;
adunare ~ă genel toplantı/kurul.
generaliza I. vt. umumileştirmek, genelleştirmek.
II. vr. umumileşmek, genelleşmek.
generalizare sf. umumileştirme,
genelleştirme; genelleşme.
generator sn. jeneratör.
generaŃie sf. kuşak, nesil; din ~
în ~ nesilden nesile.
gârlă – germen
generic I. sn. jenerik; takdim, tanıtma.
II. adj. cinsel, cinse değgin.
generos adj. alicenap, eli açık,
cömert.
generozitate sf. cömertlik, alicenaplık.
genetic adj. genetik; tekevvüni;
kalıtımsal; cod ~ genetik kod;
copiere ~ă genetik kopyalama.
genetică sf. genetik; kalıtımbilim.
geneticean sm. genetik uzmanı/
mühendisi.
geneză sf. genesis, yaradılış.
genial adj. dâhi.
genialitate sf. dâhilik.
genitiv sn. în expr.: (gram.) cazul ~
in hali, genitif.
geniu sn. deha.
genocid sn. soykırım, toplu/
toptan öldürme.
gentil adj. kibar, nazik.
gentileŃe sf. incelik, kibarlık, naziklik.
gentilom sm. asilzade, zadegân.
genŃiană sf. (bot.) centiyan, kızıl
kantaron.
genuncheră sf. dizlik; dizbağı.
genunchi sm. diz.
geodezie sf. jeodezi, yerölçümbilim.
geografie sf. coğrafya (bilgisi).
geologie sf. jeoloji.
geometrie sf. hendese, geometri.
ger sn. ayaz.
german sm., adj. Alman.
Germania sf. Almanya.
germanic adj. Almanlara değgin;
Almanya’ya değgin; Alman –(s)i.
germen sm. 1. (zool.) rüşeym,
döl, cenin. 2. (bot.) tohum,
çekirdek; nüve; çim.
germina – ginere 823

germina vi. filiz sürmek; bitmek, ghiftui I. vt. tıka basa yedirmek,
çimlenmek. tıkış tıkış yedirmek. II. vr. tıka
germinare, germinaŃie sf. çimlenme, basa yemek, tıkış tıkış yemek.
filizlenme. ghilimele sf. pl. tırnak (işareti).
gest sn. 1. jest. 2. (fig.) davranış. ghilotină sf. giyotin.
gesticula vi. jestler yapmak; el, ghimpat adj. dikenli; sârmă ~ă
kol ve baş hareketleri yapmak. dikenli tel.
gestiune sf. (com.) yönetme, çekip ghimp/e sm. diken // a sta ca pe ~i
çevirme. sabırsızlık göstermek.
gheară sf. pençe; (la păsări) tırnak, cırnak. ghimpos adj. dikenli.
gheată sf. potin. ghindă sf. 1. palamut. 2. (la cărŃi
gheaŃă sf. buz. de joc) sinek, ispati.
ghebos adj. kambur. ghinion sn. ünsüzlük, şanssızlık //
gheboşa vr. kamburlaşmak, kambur a avea ~ şansı olmamak.
olmak. ghinionist sm., adj. şanssız, ünsüz,
gheen/ă sf. (rel.) cehennem, tamu; meşum.
focul ~ei cehennem ateşi. ghioagă sf. topuz.
ghem sn. yumak. ghioc sn. 1. kulak kıkırdağı. 2. (la
ghemotoc sf. topak. ghicit) fal taşı.
ghemui vr. çömmek, tortop olmak, ghiocel sm. kardelen.
yere çökmek. ghiol sn. göl.
ghepard sm. (zool.) gepar; çita. ghiont sn. dirsekle dürtüşme; dirsek
gheretă sf. bekçi kulübesi. vuruşu.
gherghef sn. gergef. ghionti vt. dirsek atmak; dirsekle
gherghină sf. (bot.) yıldızçiçeği, dalya. dürtmek.
ghetou sn. getto. ghips sn. alçı (taşı).
gheŃar sm. buzul, cumudiye. ghirlandă sf. girlant; tırtıl.
ghici vt. 1. (a pricepe) bulmak; ghişeu sn. gişe.
anlamak. 2. (a intui) tahmin etmek, ghitară sf. gitar.
sezmek. 3. (în superstiŃii) geleceği ghiulea sf. gülle.
önceden bildirmek. ghiveci sn. güveç (şi mâncarea).
ghicitoare sf. bilmece. ghivent sn. vidanın burmalı kısmı.
ghicitor, -oare sm., sf. falcı. gigant sm. dev.
ghid I. sm. kılavuz, rehber. II. sn. kılavuz gigantic adj. dev gibi, devasa,
rehberi; ~ de conversaŃie muazzam.
konuşma kılavuzu. gimnastică sf. jimnastik.
ghidon sn. gidon. ginere sm. güvey; damat.
824
gingaş adj. 1. nazik, zarif. 2. (mofturos)
nazlı.
gingăşie sf. naziklik, zariflik.
gingie sf. dişeti.
gintă sf. kabile, boy, uruk.
gir sn. ciro.
girafă sf. zürafa.
giuvaer s.n. cevahir, mücevher.
giuvaergiu sm. kuyumcu, cevahirci.
glacial adj. dondurucu.
gladiator sm. gladyatör.
glandă sf. bez, gudde.
glandular adj. bezimsi, guddevi.
glas sn. 1. ses, sada. 2. (fig.) istek,
arzu // într-un ~ ses birliğiyle.
glastră sf. saksı.
glăsui vt., vi. söylemek, demek.
gleznă sf. topuk kemiği.
glicerină sf. gliserin.
glisant adj. kaygan.
gloabă sf. 1. arık/zayıf at, lâgar
beygir. 2. (fig.) uzun boylu.
gloată sf. kalabalık, halk kitlesi.
glob sn. 1. yuvarlak, top, küre. 2. (Pământul)
kürei arz, yeryüzü, yerküre.
globul/ă sf. kürecik; top // (anat.):
~e albe akyuvar; ~e roşii alyuvar.
glonŃ sn. kurşun, mermi // a
plecat ~ koşarak gitti.
glorie sf. şan, şeref.
glorios adj. şanlı, şerefli.
glosar sn. lûgat, sözlük.
glucoză sf. glikoz.
glugă sf. başlık.
glum/ă sf. şaka, lâtife // în ~ şaka
diye; fără ~ şakasız; a se
întrece cu ~a şakayı aşmak; a
lua în ~ şakaya getirmek.
gingaş – gordian
glumeŃ sm., adj. şakacı.
glumi vi. şaka etmek, şaka yapmak,
şakalaşmak.
gneosologie sf. (filoz.) bilgikuramı.
gnosticism sn. (filoz.) bilinircilik,
irfaniye.
goană sf. koşu, koşma.
goarnă sf. zurna, boru.
goblen sn. goblen.
godin sn. sac soba.
gofraj sn. çakma işleme.
gogoaşă sf. puf böreği.
gogonat adj. şiş, şişkin; minciună
~ă kuyruklu yalan.
gogoriŃă sf. umacı.
gol1 sn. 1. (vid) boşluk. 2. (sport) gol.
gol2 adj. 1. boş. 2. (nud) çıplak.
3. (de conŃinut) tutarsız, metinsiz.
4. (descoperit) açık.
golan sm. yersiz yurtsuz, serseri,
başıboş.
golaş adj. çıplak; tüysüz.
golf sn. 1. körfez. 2. (sport) golf.
goli vt. boşaltmak, tahliye etmek.
goliciune sf. 1. çıplaklık. 2. (lipsă de
conŃinut) tutarsızlık, manasızlık.
golire sf. boşalma; boşaltma.
gologan sm. metelik; mangır,
para.
gondolă sf. gondol.
gondolier sm. gondolcu.
gong sn. gong.
goni I. vt. 1. kovmak, defetmek.
2. (a urmări) kovalamak, koşturmak.
II. vi. hızla ilerlemek, koşmak.
goniometru sn. gonyometre.
gonoree sf. (med.) gonore.
gordian adj. în expr.: nod ~ kördüğüm.
gorilă – graŃia
gorilă sf. goril.
gornist sm. borazan, borazancı.
gospodar I. sm. ev sahibi, sahip.
II. adj. hamarat, becerikli, çalışkan.
gospodări I. vt. idare etmek. II. vr.
ev bark olmak.
gospodărie sf. 1. (locuinŃă) hane.
2. (menaj) ev işleri. 3. (unitate de
producŃie) çiftlik.
gospodărire sf. yönetme, idare etme.
gospodină sf. ev kadını, sahibe.
gotic adj. gotik; stil ~ gotik üslübü.
grabă sf. acele, çabukluk, evecenlik;
în ~ acele acele.
grad sn. 1. derece. 2. (titlu) unvan.
3. (mil.) rütbe; ~ militar askeri
rütbe. 4. (nivel, treaptă) seviye,
aşama, mertebe, kademe // ~ de
rudenie akrabalık derecesi; în
ultimul ~ son derece.
gradat I. sm. assubay. II. adj. 1. (d.
aparate) dereceli. 2. (treptat)
tedrici, derece derece.
grafic I. sn. grafik. II. adj. yazıya
değgin.
grafie sf. yazı, imla.
grafică sf. çizge, grafik.
grafician am. grafik sanatçısı.
grafit sn. grafit.
grafolog sm. grafolog.
grafologie sf. grafoloji.
graham sn. în expr.: pâine ~
kepekli ekmek.
grai sn. 1. (glas, voce) ses. 2. (limbaj)
konuşma. 3. (limbă) dil, lisan.
4. (dialect) ağız.
grajd sn. ahır, hayvan damı.
gram sn. gram.
825
gramatică sf. 1. gramer, dil bilgisi.
2. (manual) gramer kitabı.
graminee sf. buğdaygiller.
gramofon sn. gramofon.
grandios adj. azametli, ulu, muazzam,
yüce.
grandoare sf. azamet, ululuk,
büyüklük, yücelik.
grandoman sm. büyüklük hastası,
megaloman.
grandomanie sf. büyüklük hastalığı,
megalomani.
grangur sm. 1. sarıasma kuşu. 2. (fig.)
büyük sahip.
granit sn. granit.
graniŃă sf. sınır, hudut, hat.
granulă sf. tanecik.
granulat adj. tanecikli.
granulos adj. 1. pütürlü, pürtüklü.
2. tanecikli, taneciklenmiş.
grapă sf. tırmık.
gras adj. 1. (cu grăsime) yağlı,
yağ -(s)i. 2. (d. oameni) şişman,
gebeş. 3. (d. animale) semiz.
4. (d. fructe) etli. 5. (d. pământ)
verimli, mümbit.
gratie sf. parmaklık.
gratificaŃie sf. ikramiye.
gratis I. adj. parasız, bedava. II. adv.
1. parasız/bedava olarak. 2. (fără
motiv) cabadan, boşuna // pe ~
bedava.
gratitudine sf. gönül borcu, minnet.
gratuit adj. 1. karşılıksız, karşılık
beklenmeden yapılan. 2. temelsiz,
dayanıksız; nedensiz, usa yatkın
bir nedeni olmayan.
graŃia vt. affetmek.
826
graŃie I. sf. naziklik, zariflik, incelik.
II. prep. ... sayesinde, ... yardımı ile.
graŃiere sf. af, affetme.
graŃios adj. kibar, çekici; sevimli.
graur sm. sığırcık.
grav adj. 1. (d. boli) ağır. 2. (d. oameni)
ağır başlı. 3. (periculos) tehlikeli;
vahim. 4. (muz.) kalın.
grava vt. oymak, hakketmek.
gravidă sf.,adj. hamile, gebe.
graviditate sf. hamilelik, gebelik.
gravitate sf. 1. ağırbaşlılık, ciddilik.
2. tehlike, tehlikelilik. 3. önem,
önemlilik. 4. (muz.) kalınlık, pestlik.
gravitaŃie sf. yerçekimi; genelçekim.
gravor sm. oyma ressamı, hakkak.
gravură sf. 1. kazıma resim, gravür.
2. (ca acŃiune) oyma/kazı işi.
grăbi I. vt. 1. acele ettirmek,
çabuklaştırmak. 2. (a impulsiona)
teşvik etmek. II. vr. acele etmek.
grăbit adj. acelesi olan, iki ayağı
bir pabuçta; sıkışmış.
grădinar sm. bahçıvan.
grădină sf. bahçe; park // ~ botanică
nebatat bahçesi; ~ publică halk
bahçesi; ~ zoologică hayvanat
bahçesi; ~ de zarzavat sebze
bahçesi.
grădinărit sn. bahçecilik, bahçıvanlık.
grădiniŃă sf. 1. bahçecik. 2. çocuk bahçesi.
grăi vi. söylemek; demek.
grăitor adj. anlamlı, kendiliğinden
konuşan.
grăjdar sm. seyis, atuşağı.
grămadă sf. 1. yığın; küme. 2. (mulŃime)
çokluk; kalabalık.
grămăjoară sf. küçük yığın/küme.
graŃie – greşi
grănicer sm. sınır bekçisi/eri.
grăpa vt. tırmıklamak; tapanlamak.
grăsime sf. yağ.
grăsuŃ adj. tombul, toraman.
grătar sn. 1. ızgara. 2. (sită) ocak
ızgarası. 3. (armătură) temel
ızgarası.
grăunte sm. habbe, tane.
grânar sm. buğday bol bölge;
buğday ambarı.
grâu sn. buğday.
greabăn sn. (la animale) omuz
başı, cıdav.
greaŃă sf. 1. mide bulantısı, bulantı.
2. (fig.) iğrenç.
greblă sf. tırmık.
grebla vt. tırmıklamak.
grec sm., adj. 1. Yunanistanlı; Grek.
2. (grec din diasporă) Rum.
greceşte sf., adv. Yunanca; Rumca.
Grecia sf. Yunanistan.
greco-catolic sm., adj. Rum katoliği.
greco-oriental sm., adj. ortodoks.
greco-roman sm., adj. Grekoromen
(şi sport).
grefă sf. (med.) aşılama.
grefier sm. mahkeme yazmanı.
gregorian adj. gregoryen; calendar ~
gregoryen takvimi.
greier sm. cırlak, cırcır böceği.
grenadă sf. el bombası.
greoi adj. ağır, zor.
grepfrut sn. greyfrut.
gresa vt. yağlamak.
greşeală sf. hata, yanlış, yalnış //
din ~ yanlışlıkla; fără ~ yanlışsız.
greşi vt., vi. yanılmak, hata işlemek,
hata etmek.
greşit – guraliv
greşit adj. yanlış, hatalı.
greu adj. 1. ağır. 2. (dificil) zor,
güç, çetin.
greutate sf. 1. ağırlık. 2. (povară)
yük. 3. (de cântar) tartı. 4. (sport)
sıklet. 5. (dificultate) güçlük,
zorluk.
greva vt. yerleştirmek, iyice yer
vermek; kazımak.
grev/ă sf. grev; ~a foamei açlık
grevi; a declara ~ grev ilân
etmek.
grevist sm. grevci.
gri adj. gri, külrengi.
grijă sf. kaygı, itina, ilgi.
grijuliu adj. kaygılı, itinalı; (prevăzător)
ihtiyatlı.
grilaj sn. parmaklık; perde.
grilă sf. (kafes biçiminde) şifre anahtarı.
grimasă sf. surat, yüz buruşturması/
ekşitmesi.
grindă sf. kiriş; mertek.
grindină sf. dolu.
gripa vr. (tehn.) tıkanmak, tıkanıklık
yapmak.
gripare sf. (tehn.) tıkanma, tıkanıklık
yapma.
gripat adj., sm. grip hastası.
gripă sf. grip.
griş sn. irmik.
grizu sn. grizu.
groapă sf. çukur; handek.
groază sf. korkunçluk, dehşet, tethiş.
groaznic adj. korkunç, dehşetli.
grohotiş sn. kayşat, döküntü.
gropar sm. mezarcı.
gropiŃă sf. küçük çukur; gamze.
827
gros I. sn. çoğunluk, ...koyusu.
II. adj. 1. kalın. 2. (d. fluide) koyu.
grosime sf. kalınlık; çap.
grosolan adj. kaba; terbiyesiz.
grosolănie sf. kabalık; terbiyesizlik.
grotă sf. mağara; in.
grotesc adj. gülünç, acayip, tuhaf.
grozav adj. parlak, üstün nitelikli,
çok iyi.
grozăvi vr. çalım/kurum satmak,
büyüklemek.
grozăvie sf. korku, yılgı; korkunçluk,
iğrençlik.
grumaz sn. boyun.
grup sn. grup, küme, öbek; în ~ grup
halinde.
grupa I. vt. gruplaştırmak, gruplara
ayırmak; (a aduna) toplamak.
II. vr. 1. grup haline gelmek,
gruplara ayrılmak; (a se aduna)
toplanmak. 2. (a se alătura) katılmak.
grupă sf. 1. grup. 2. (mil.) manga.
gudron sn. katran; asfalt.
gudura vr. 1. (d. câini) kuyruk
sallamak. 2. (fig., d. oameni)
yaltaklanmak, kuyruk sallamak.
gulaş sn. gulaş.
guler sn. yaka // a lua de ~ (pe
cineva) ... yakasına yapışmak.
gulie sf. şalgam.
gumă sf. 1. lastik. 2. (radieră)
silgi lastiği, silgeç.
gunoi sn. 1. çöp, çöplük, süprüntü.
2. (băligar) gübre. 3. (fig.) alçak adam.
gunoier sm. çöpçü, süprüntücü.
guraliv sm., adj. konuşkan, lakırdıcı;
geveze.
828
gură sf. ağız // cu sufletul la ~ nefes
nefese; a închide (cuiva) gura
ağzını kapatmak; ~ spartă boşboğaz.
gură-cască sm. alık; aylak; içsiz
güçsüz (kişi).
gurmand adj. obur.
gust sn. 1. tat, lezzet. 2. (anat.) tatma
duygusu. 3. (fig.) zevk, beğeni //
fără ~ 1) zevksiz, 2) (grosolan)
kaba; cu ~ zevkle.
gusta vi. 1. tatmak. 2. (fig.) hoşlanmak.
gustare sf. 1. kahvaltı. 2. (gust) tatma.
gustativ adj. tatsal, tatmaya değgin.
gustos adj. tatlı, lezzetli.
guşat adj. 1. (d. păsări) konsalı.
2. (d. oameni) boğaz urulu.
guşă sf. 1. (la păsări) kuş kursağı,
konsa. 2. (la oameni) boğaz uru.
guşter sm. (zool.) yeşil kertenkele.
gută sf. (med.) gut.
H
h, H a zecea literă a alfabetului
limbii române; sunet notat cu
această literă.
ha interj. a!, ya!, ha!.
habar sn. în expr.: ~ n-am haberim
yok; ~ n-are haberi yok.
habotnic adj., sm. sofu.
habotnicie sf. sofuluk.
hac sn. în expr.: a-i veni de ~
hakkından gelmek.
hagiografie sf. 1. ermişlerin yaşam
ve davranışlarını anlatan yazı.
2. kutsal şeyler bilgisi.
gură – hain
gutuie sf. ayva.
guturai sn. nezle; am ~ nezlem var.
gutural adj. 1. gırtlaktan söylenen.
2. (în fonetică) boğaz ünsüzü.
guvern sn. hükümet; ~ provizoriu
geçici hükümet; ~ de coaliŃie
koalisyon hükümeti; criză de
~ hükümet buhranı/krizi.
guverna vt. idare etmek, yönetmek.
guvernamental adj. hükümete
değgin, hükümet -(s)i.
guvernant sm., adj. idare eden,
yöneten; yönetici olan.
guvernantă sf. mürebbiye.
guvernare sf. yönetme, idare etme.
guvernator sm. vali; hükümran.
guvernământ sn. în expr.: formă de
~ yönetim şekli.
guvid sm. (iht.) kayabalığı.
guzgan sm. (zool.) sıçan.
hagiu sm. hacı.
hahaleră sf. kafasız, düşüncesiz;
zırzop, kaçık, terelelli.
haham sm. haham.
hai, haide intej. haydi!, hadi!.
haidamac sm. rezil, edepsiz, kepaze.
haiduc sm. haydut, eşkıya.
haiducie sf. haydutluk, eşkıyalık.
haihui adj. hayhuy, haylaz.
haimana sf. haymana, serseri.
haimanalâc sn. haymanalık, serserilik.
hain adj. hain; kinci, kin dolu;
pis herif, rezil, alçak.
hain/ă – hazard
hain/ă sf. 1. elbise, giysi, ruba; un rând
de ~e bir kat elbise. 2. (veston) ceket.
haită sf. 1. sürü. 2. (fig.) güruh, çete,
derinti.
halal interj. bravo!, aferin!.
halat sn. 1. (de lucru) iş gömleği/
elbisesi. 2. (de casă) ev elbisesi,
üstlük; sabahlık. 3. (de baie)
bornoz, bornuz.
hală sf. hal.
halbă sf. büyük bira bardağı.
halcă sf. parça, büyük parça.
haleală sf. yiyecek, yiyinti.
halebardă sf. baltalı mızrak, teber.
half sm. (sport) orta saha oyuncusu.
halogen sm. halogen.
haltă sf. 1. (oprire) durma, durdurma.
2. (staŃie) durak yeri, istasyon.
halteră sf. halter.
halterofil sm. halterci.
halucinant adj. şaşırtıcı, baş
döndürücü.
halucinaŃie sf. sanrı, birsam.
halva sf. helva.
halvagiu sm. helvacı.
ham sn. koşum (takımı).
hamac sn. asma yatak, hamak.
hamal sm. hamal.
hambar sn. ambar.
hamei sm. (bot.) şerbetçi out.
hamsie sf. (zool.) hamsi.
han sn. 1. (ist.) han. 2. (loc de
popas) konak, han.
handbal sn. hentbol, eltopu; meci de
~ hentbol maçı.
handicap sn. handikap, elverişsiz durum.
handicapa vt. üstün gelmek, engel
olmak.
829
handicapat adj. özürlü; sakat.
hangar sn. hangar; sundurma.
hanger sn. hançer.
hangiu sm. hancı, han sahibi.
hanorac sn. anorak.
haos sn. 1. kaos, hercümerç. 2. (fig.)
karışıklık.
haotic adj. 1. kaos -(s)i, kaosumsu.
2. (fig.) karmakarışık, dağınık.
hapsân adj. 1. hain, taş yürekli.
2. (avar) tamahkâr, pinti.
har sn. 1. Allah vergisi, Allah nimeti.
2. (calitate) anıklık, istidat.
harababură sf. karışıklık, düzensizlik.
harac sm. v. arac
harachiri sn. harakiri.
haraci sn. haraç.
haram sn. haram // de ~ a venit
de ~ s-a dus haramdan gelen
harama gider.
hardughie sf. virane, yıkıntı.
harem sn. harem.
harnaşament sn. koşum takımı.
harnic adj. çalışkan; gayretli; hamarat.
harpă sf. harp.
harpon sn. zıpkın.
hartă sf. harita.
harŃă sf. atışma, ağız dalaşı.
haşiş sn. haşiş, esrar.
haşura vt. tarama çizgilerini vurmak,
taramak.
hat sn. hat.
hatâr sn. hatır, lûtuf // a(-i) face
(cuiva) ~ul hatırını yapmak.
havană sf. puro.
havuz sn. havuz.
haz sn. haz, hoşlanma.
hazard sn. tesadüf, raslantı, düşece.
830
hazarda vr. tesadüfen yapmak, oluruna
bırakmak.
hazliu adj. gülünç; şen; (nostim)
şirin.
hăitui vt. 1. kovalamak, koşturmak.
2. (fig.) takip etmek; kovuşturmak.
hămesit adj. çok aç.
hărmălaie sf. şamata, yaygara;
gürültü.
hărnicie sf. çalışkanlık; hamaratlık.
hărŃui I. vt. taciz/rahatsız etmek,
hırpalamak. II. vr. dövüşmek,
kavga etmek; atışmak.
hărŃuială sf. kavga, dövüş; boğuşma;
birbirini hırpalama.
hăŃ sn. dizgin.
hău sn. boşluk; uçurum.
hârâi I. vi. 1. gıcırdamak. 2. (a sforăi)
horuldamak, horlamak. 3. (a
mormăi) mırıldamak. II. vr.
çekişmek, bozuşmak.
hârciog sm. (zool.) köstebek, dağ
sıçanı.
hârdău sn. fıçı; tekne.
hârjoni vr. oynayıp itişmek, oynayıp
dürtüşmek.
hârleŃ sn. kazma, bel.
hârtie sf. 1. kâğıt. 2. (document)
belge, vesika. 3. (bancnotă) banknot.
hâtru adj. kurnaz; sinsi.
hectar sn. hektar.
hectogramă sf. hektogram.
hectolitru sm. hektolitre.
hectometru sm. hektometre.
hegemon sm. idareci; rehber.
hegemonie sf. idare; rehberlik.
hei interj. hey!, ey!.
heleşteu sn. su haznesi, havuz.
hazarda – hidrogen
heliograf sn. pırıldak, helyosta.
heliu sn. (chim.) helyum.
hematie sf. alyuvar, hemati.
hematoză sf. kan arınımı.
hemoglobină sf. hemoglobin.
hemogramă sf. hemogram.
hemoragie sf. kanama.
hemoroizi sm. pl. basur.
hemostază sf. kan dindirme.
hepatic adj. karaciğer ile ilgili,
karaciğer –(s)i.
hepatită sf. karaciğer yangısı, sarılık;
hepatit.
heptagon sn. yedigen.
herghelie sf. hara, aygır deposu.
hering sm. ringa balığı.
hermafrodit sm., adj. erselik, erdişi,
hünsa.
hermină sf. kakım, as.
hernie sf. fıtık; kavlıç.
herpes sn. uçuk.
hexagon sn. altıgen.
hiberna vi. kış uykusu uyumak.
hibernare sf. kış uyukusu.
hibrid sn. melez.
hidos adj. gudubet, çok çirkin.
hidoşenie sf. gudubetlik, çirkinlik.
hidrat sm. hidrat.
hidraulic adj. hidrolik.
hidroavion sn. deniz tayyaresi,
su uçağı.
hidrocarbonat sn. hidrokarbon.
hidrocarbură sf. hidrokarbür.
hidrocentrală sf.: ~ electrică
hidroelektrik santral.
hidroelectric adj. hidroelektrik.
hidrofil adj. hidrofil.
hidrogen sn. hidrojen, müvellidülma.
hidrolog – hormon
hidrolog sm. subilim uzmanı, subilimi
mühendisi, hidrolog.
hidrologie sf. hidroloji.
hidroterapie sf. hidroterapi.
hienă sf. (zool.) sırtlan.
hieroglifă sf. hiyeroglif, resim yazı.
higienă sf. v. igienă
higrometru sn. higrometre.
higroscop sn. higroskop.
hilar adj. gülünç.
himen sn. erdenlik zarı.
hingher sm. deri yüzücü.
hiperaciditate sf. (med.) asit fazlalığı/
yüksekliği.
hiperbolă sf. 1. (mat.) hiperbol,
katızait. 2. (stil.) mübalağa, obartma.
hipersecreŃie sf. aşırı salgılama,
salgı fazlalığı.
hipersensibilitate sf. aşırı duyarlık.
hipertensiune sf. yüksek kan
baskısı, hipertansiyon.
hipic adj. at -(s)i // concurs ~
binici/at yarışması.
hipism sn. binicilik sporu.
hipnotism sn. hipnotizma.
hipnotiza vi. hipnotize etmek.
hipnoză sf. hipnoz, yapma uyku.
hipodrom sn. at/koşu meydanı,
hipodrom.
hipopotam sm. su aygırı.
hipotensiune sf. kan baskısının
düşmesi, hipotansiyon.
histologie sf. istoloji, ilmülesnaç.
hoardă sf. sürü; ordu; güruh.
hoaŃă sf. hırsız (kadın).
hochei sn. hokey; meci de ~ hokey maçı.
hocheist sm. hokeyci.
831
hodorogi I. vi. gürlemek, tangır
tangır etmek. II. vr. eskimek,
yıpranmak, harap olmak.
hohot sn. kahkaha; a râde în ~e
kahkahayı koparmak/salıvermek;
a plânge în ~e hüngür hüngür
ağlamak.
hohoti vi. 1. (de râs) kahkaha ile
gülmek. 2. (de plâns) kahkaha
ile ağlamak.
hoinar adj. serseri, boşgezen.
hoinăreală sf. serserilik.
hoinări vi. serserilik yapmak,
boş gezmek.
hoit sn. leş.
hol sn. hol.
holba vr. 1. (a privi) hayretle bakmak.
2. (d. ochi) gözleri fal taşı gibi
açmak.
holdă sf. tarla.
holeră sf. kolera.
holtei sm. bekâr.
homar sm. ıstakoz.
homeopat sm. omeopat doktor.
homeopatic adj. omeopatik.
homeopatie sf. omeopati.
homosexual sm. eşcinsel, homoseksüalist.
homosexualitate sf. eşcinsellik,
homoseksüalizm.
hop I. sn. hendek, engel. II. interj.
hop!, hoppala! // să nu zici ~
până nu sari! köprüyü geçmeden
hop deme!.
hora sf. hora.
horcăi vi. horlamak; horuldamak.
horcăit sn. horultu.
hormon sm. hormon.
832 hormonal – iapă

hormonal adj. hormonal, hormon hrană sf. gıda, yiyecek, yemek,

-(s)i. aş; ~ rece soğuk yemek/aş.
horn sn. baca. hrăni I. vt. gıdalamak, beslemek.
horoscop sn. yıldız falı, talih zayicesi. II. vr. beslenmek, gıdalanmak;
horticultor sm. meyvacılık uzmanı, geçinmek.
meyvacı. hrăpăreŃ adj. açgöz, obur, pisboğaz.
horticultură sf. hortikültür, meyvacılık hrean sm. (bot.) acırga.
fidanlık. hrib sm. (bot.) damlak, kuzu mantarı.
hotar sn. 1. hat, sınır, hudut. 2. (limită) hat. hrisov sn. vesika, tezkere.
hotărâre sf. 1. karar, kararlaştırma. hrubă sf. yer altı oda; zindan.
2. (dispoziŃie) kararname, hüküm // huidui vt. yuhalamak, yuhaya tutmak;
cu ~ ararlıkla. ıslıklamak.
hotărâtor adj. kesin, kesin bir sonuca huilă sf. taş kömürü.
götüren. huli vt. azarlamak, tekdir etmek,
hotărî I. vt. 1. karar vermek, ayıplamak; küfretmek.
kararlaştırmak; karara gelmek. huligan sm. terbiyesiz herif, küstah
2. (a stabili) kestirmek; herif.
hükmetmek. 3. (a destina) tayin hulpav adj. açgöz, obur, pisboğaz.
etmek. II. vr. kararlaşmak, hulubă sf. araba oku.
karar alınmak // s-a ~t humă sf. balçık, lüleci çamuru.
kararlaştırıldı. hurui vi. gürüldemek, gürlemek,
hotel sn. otel. gümbürdemek.
hotelier sm. otelci, otel bakıcısı. huruit sn. gümbürtü; gürültü.
hoŃ sm. hırsız. husă sf. kılıf, mahfaza.
hoŃie sf. hırsızlık. huzur sn. bolluk, refah.
hram sn. 1. (rel.) tapınak, mâbet. huzuri vi. bolluk içinde yaşamak,
2. (rost) halt. müreffeh bir hayat sürmek.

I
i, I a unsprezecea literă a iadeş sn. köprücük kemiği, terkuva
alfabetului limbii române; sunet iahnie sf. yahni.
notat cu această literă. iaht sn. yat.
ia interj. işte!, haydi bakalım!. ianuarie sm. ocak, ikinci/son kânun;
iacă, iacătă interj. işte!, bak! luna ~ ocak ayı.
iad sn. 1.cehennem, 2. (fig.) azap. iapă sf. kısrak.
iar – iertare
iar I. adv. gene, tekrar, yeniden.
II. conj. fakat, lâkin, amma.
iarăşi adv. gene, yeniden.
iarbă sf. 1. ot 2. (pajişte) çimenlik.
iard sm. yarda.
iarmaroc sn. panayır.
iarnă sf. kış; de ~ kışlık // (adv.)
~a kışın.
iască sf. mantar kavı, kav; a se
face ~ mantar kavı olmak.
iasomie sf. yasemin.
iatac sn. yatak odası.
iatagan sn. yatağan.
iată interj. işte!, buna bak!.
iaurt sn. yoğurt.
iaz sn. havuz.
ibric sn. cezvee.
icni vi. aah çekmek, inlemek.
icoană sf. ikona.
icre sf. pl. havyar, balık yumurtası.
icter sn. sarılık.
ideal I. sn. erek, ideal, ülkü. II. adj.
1. ülküsel, ideal. 2. (perfect)
mükemmel, yetkin.
idealism sn. idealizm, ülkücülük.
idealist sm. adj. idealist, ülkücü.
idealiza vt. idealize etmek, ülküleştirmek.
idee sf. 1. fikir, düşünü; (gând) düşünce.
2. (părere) göruş. 3. (intenŃie)
niyet, karar // a avea ~ (de)
fikri olmak.
idem adv. keza.
identic adj. aynı, identik, özdeş.
identifica vt. ... ayniyetini tesbit
etmek, saptamak.
identitate sf. 1. ayniyet, identite,
özdeşlik. 2. (a uneı persoane)
kimlik, hüviyet.
833
ideolog sm., adj. ideolog.
ideologic adj. ideolojik, ideoloji-(s)i.
ideologie sf. ideoioji.
idilă sf. 1. idil. 2. (iubire) temiz
sevgi.
idilic adj. idile değgin, idil –(s)i.
idiom sn. dil, bölge dili.
idiot sm., adj. budala, aptal.
idioŃenie sf. akılsızlık, budalalık,
aptallık.
idol sm. put, idol.
idolatrie sf. putperestlik.
idolatriza vt. putlaştırmak.
idolatru adj. putperest, puta tapan.
ie sf. işlemeli blüz.
ied sm. keçi yavrusu, oğlak.
iederă sf. sarmaşık.
ieftin adj., adv. 1. ucuz. 2. fig.
sâde, basit.
ieftini I. vt. ucuzlatmak, fiyatını
indirmek. II. vr. ucuzlaşmak.
ieftinire sf. ucuzlatma/ucuzlama.
ienicer sm. yeniçeri.
ienupăr sm. ardıç ağacı, ardıç.
iepure sm. tavşan; ~ de casă
evcil tavşan.
iepureşte adv. tavşanca.
ierarhic adj. aşama sırasınca.
ierarhie sf. aşama sırası.
ierarhiza vt. aşama sırasınca
düzenlemek.
ieri adv. dün; ziua de ~ dünkü gün.
ierna vi. kışı geçirmek, kışlamak.
iernare sf. kışı geçirme, kışlama.
ierta vt. affetmek, bağışlamak //
de neiertat af edilmez.
iertare sf. af, bağışlama; (scuză)
af dileme.
834
iesle sf. yemlik, ahır yemliği.
ieşi vi. 1. çıkmak. 2. (a se ivi) belirmek,
peyda olmak. 3. (a părăsi) ayrılmak.
4. (a deveni) olmak. 5. (a se
decolora) solmak, rengini atmak //
a ~ înainte karşılamak; a ~ în
relief meydana çıkmak; a nu-i
mai ~ din cap kafasından çıkmamak;
a-i ~ nume rău adı çıkmak; a-i ~
din minte unutmak; a-şi ~ din
minŃi aklını kaybetmek.
ieşire sf. 1. çıkış, çıkma; (apariŃie)
belirme. 2. (soluŃie) çare, araç,
yol. 3. (manifestare violentă)
çıkış, sert konuşma; münasebetsizlik.
iezuit sm. 1. cizvit. 2. (fig.)
ikiyüzlü; düzenci.
igienă sf. sağlık korumu, sağlık
bilgisi, hıfzıssıha.
igienic adj. sıhhi, sağlık korumu
ile ilgili.
igienist sm. sağlık korumu uzmanı.
ignora vt. 1. bilmemek, tanımamak.
2. (a neglija) nazarı itibara
almamak, ihmal etmek.
ignoranŃă sf. cahillik, bilgisizlik.
igrasie sf. rutubet, nem.
igrasios adj. rutubetli, nemli.
ilaritate sf. güleçlik.
ilegal adj. 1. kanuna aykırı/mugayir,
kanunsuz, yasaya aykırı. 2. (pol.)
kanun dışı, gizli, illegal.
ilegalitate sf. 1. yasadışılık, kanuna
mugayeret, kanunsuzluk. 2. (pol.)
kanun dışı faaliyet, gizli faaliyet.
ilic sn. yelek.
ilicit adj. yasaya/kanuna mugayir,
gayrikanunî, yasak, haksız.
iesle - imitare, imitaŃie
ilizibil adj. okunmaz, okunamaz.
ilumina vt. aydınlatmak, ışıklandırmak,
tenvir etmek.
iluminaŃie sf. aydınlatma, tenvir.
iluminism sn. (filoz.) ışıkçılık.
ilustra vt. 1. açıklamak, tasvir etmek.
2. (a demonstra) denetlemek,
ispat etmek, ispatlamak. 3. (o
carte etc.) resimle süslemek.
ilustaŃie sf. resim, gravür.
ilustată sf. resimli kart.
ilustru adj. ünlü, meşhur, şöhret
kazanmış.
iluzi/e sf. 1. hayal. 2. (dezamăgire)
yanılsama, kuruntu, hayal
inkisarı // a-şi face ~i hayal
kurmak.
imagina vt. hayal/tasavvur, imgelem,
imgeleme.
iamgine sf. 1. (filoz.) hayal, imge.
2. (fiz.) görüntü, hayal. 3. (lit.)
iğretilme. 4. (pict.) resim, tasvir.
imbecil sm., adj. aptal, ahmak.
imbecilitate sf. aptallık, ahmaklık.
imbold sm. teşvik, sevk.
imediat adv. derhal, hemen.
imens adj. sonsuz, nihayetsiz,
uçsuz bucaksız, muazzam.
imensitate sf. sonsuzluk, nihayetsizlik.
imersiune sf. 1. (scufundare) suya
batırma/batma. 2. (astr.) ihticap.
imigra vi. göçetmek.
imigrant sm. göçmen, muhacir.
imigraŃie sf. göç, göçme, muhaceret.
iminent adj. yakında/muhakkak
olacak.
imita vt. taklit etmek, benzetlemek.
imitare, imitaŃie sf. taklit, yansıtma.
imitator – importanŃă
imitator sm. taklitçi; (tehn.) yansılayıcı.
imixtiune sf. karşıma, müdahale.
imn sn. 1. milli şarkı; ~ naŃional
milli marş. 2. (rel.) ilâhi.
imobil1 sn. bina, yapı.
imobil2 adj. 1. hareketsiz, sabit.
2. (imobiliar) taşınmaz, gayrimenkul,
göçümsüz.
imobilitate sf. hareketsizlik,
kımıldamamazlık.
imobiliza vt. kımıldamaz hale
getirmek, devimsizleştirmek.
imoral adj. ahlâksız, ahlâka mugayir/
münafi.
imoralitate sf. ahlâksızlık.
imortaliza vt. ölmez bir hale koymak,
ölümsüzleştirmek; ebedileştirmek.
impacienta vr. sabrını kaybetmek/
tüketmek.
imparŃial adj. yansız, tarafsız; bitaraf.
imparŃialitate sf. yansızlık, tarafsızlık;
bitaraflık.
impas sn. çıkmaz; çıkmazlık // a
fi în ~ çıkmazda bulunmak.
impecabil I. adj. pürüzsüz, kusursuz;
mükemmel. II. adv. mükemmel
olarak.
impediment sn. engel, mani.
impenetrabil adj. 1. içine girilmez.
2. (fıg.) akılermez.
imperativ I. adj. buyurucu; zorlayıcı,
emir –(s)i. II. sn.: (gram.) modul ~
emir kipi.
imperceptibil adj. hissolunmaz,
hissedilmez, farkedilmez.
imperfect I. adj. püzürlü, kusurlu.
II. sn.: (gram.) timpul ~ hikâye
bileşik zamanı.
835
imperial adj. imparatora/imaparatorluğa
değgin, imparator –(s)i.
imperialism sn. emperyalizm.
imperialist I. sm. emperyalist.
II. adj. emperyalistle ilgili,
emperyalist –(s)i.
imperiu sn. imparatorluk.
impermeabil I. adj. su geçirmez.
II. sn. yağmurluk.
impersonal adj. 1. gayrişahsı; şahıssız,
kişisiz; kişisizlik. 2. (gram.)
kişisiz fiil.
impertinent adj. küstah, edepsiz,
utanmaz.
impertinenŃă sf. küstahlık, edepsizlik,
utanmazlık.
impetuos adj. coşkun, taşkın; şiddetli.
impetuozitate sf. coşkunluk, taşkınlık;
şiddet.
implacabil adj. yatışmaz.
implica I. vt. 1. karıştırmak, bulaştırmak.
2. (a atrage) çekmek, celbetmek.
II. vr. karışmak, bulaşmak.
implicaŃie sf. 1. karışma, bulaşma.
2. (efect) tesir, etki.
implora vt. yalvarıp yakarmak,
istirham etmek.
implorare sf. yalvarıp yakarma,
istirham.
import sn. ithal, ithalat; marfă
de ~ ithal malı.
importa I. vt. ithal etmek. II. vi.
önemsemek, önemli olmak.
important adj. 1. önemli, mühim,
ehemmiyetli. 2. (persoane) şöhretli,
tanınmış // este ~ önemlidir.
importanŃă sf. önem, ehemmiyet //
a-şi da ~ böbürlenmek, büyüklenmek.
836
importator sm. ithalâtçı, dıştan
alıcı.
imposibil adj. imkansız, olamaz //
este ~ imkansızdır.
imposibilitate sf. imkânsızlık,
olamazlık.
impostor sm. düzmeci.
impostură sf. düzmecilik.
impotent adj. 1. kuvvetsiz, kudretsiz,
güçsüz. 2. (fiziol.) puluç.
impotenŃă sf. 1. kuvvetsizlik, kudretsizlik,
güçsüzlük. 2. (fiziol.) puluçluk,
ananet.
impozant adj. saygı çeken, saygı
hissi veren.
impozit sn. vergi; taxă; ~ direct
dolaysız vergi; ~ indirect dolaylı
vergi; declaraŃie de ~ vergi
beyannamesi; scutit de ~
vergiden muaf.
impracticabil adj. geçilemez.
imprecaŃie sf. kargış, lanet, sövgü,
sövüş; hakaret.
imprecis adj. bellisiz, tambilinmeyen.
imprecizie sf. bellisizlik.
impresar sm. impresario.
impresie sf. izlenim, intiba; a
face ~ iyi izlenim bırakmak.
impresiona vt. 1. duygulandırmak,
dokunmak, müteessir etmek.
2. (d. lumină) etkilemek.
impresionabil adj. duygulandırıcı,
etkileyici, tesir edici.
impresionism sn. empresyonizm.
imprevizibil adj. öngörülemez,
önceden bilinemez.
imprima vt. 1. basmak, tabetmek.
2. (a influenŃa) etkilemek.
importator – imun
imprimat I. adj. 1. (Ńesături) basılmış.
2. (tipărit) tabedilmiş, basılmış.
2. (formular) formüler.
imprimerie sf. 1. basımcılık.
2. (tipografie) basım evi.
improbabil adj. az muhtemel.
improviza vt. doğaçtan söylemek.
improvizaŃie sf. irtical, doğaçtan
söyleme.
imprudent adj. sakıntısız, ihtiyatsız.
imprudenŃă sf. sakıntısızlık, ihtiyatsızlık.
impuls sn. 1. teşvik, sevk. 2. (fiziol.)
içtepi, ilca. 3. (fiz.) itiş, defi.
impulsiona vt. tevşik etmek,
sevketmek.
impulsiv adj. 1. tevşik adici,
sevkedici. 2. (fiziol.) içtepili,
ilcaî. 3. (fiz.) itici, dafi. 4.
sinirli, hemen tepki gösteren,
düşünmeden davranan.
impunător adj. 1. görkemli, amirane,
hakimane, muazzam, dikkat
çekici. 2. hatırı sayılır; büyük.
impune I. vt. 1. gücünü benimsetmek,
kabul ettirmek. 2. (respect)
saydırmak, hürmet ettirmek.
3. (fın.) vergi koymak. II. vi.
saygı uyandırmak, saygı çekmek.
III. vr. 1. kendini göstermek,
temayüz etmek. 2. gerekli olmak,
zorunlu olmak.
impuritate sf. pislik, kirlilik.
imputa vt. 1. yüklemek, atfetmek.
2. (daune) hesaba geçirmek.
imuabil adj. değişmez, sürüp giden,
sabit.
imun adj. 1. (med.) bağışık. 2. (jur.)
dokunulmaz.
imunitate – incoerenŃă
imunitate sf. 1. (med.) bağışıklık.
2. (jur.) dokunmazlık; ~ diplomatică
diplomatik dokunumazlık.
in sn. keten.
inacceptabil adj. kabul edilemez,
kabulü mümkün olmıyan.
inaccesibil adj. yanına varılmaz,
erişilmez.
inactiv adj. 1. etkisiz, faaliyetsiz.
2. (chim.) etkisiz.
inactivitate sf. etkisizlik, işsiz
durma, faaliyetsizlik.
inadaptabil adj. alışılmaz, uyarlanmaz.
inadmisibil adj. kabul edilme,
kabulü mümkün olmıyan //
este ~ olamaz; kabul edilemez.
inalienabil adj. 1. başkasına verilemez/
aktarılamaz; kanunlaştırılamaz,
istimlak edilemez. 2. elden alınamaz,
koparılıp alınamaz.
inamic sm., adj. düşman, hasım.
inaniŃie sf. beslenme güçsüzlüğü.
inapt adj. 1. elverişsiz, işe yaramaz.
2. (mil.) sakat, hizmete elverişsiz.
inaugura vt. resmi olarak açmak,
törenle açmak; açılışını yapmak.
iaugurare sf. resmi olarak açma,
törenle açma.
incalculabil adj. sayısız, hesapsız,
ölçülenmez, hesaba sığmaz,
hesap olunamaz.
incandescent adj. akkor halinde.
incandescenŃă sf. akkorluk, akkor
haline gelme.
incapabil adj. 1. kabiliyetsiz, yeterliksiz.
2. (nepriceput) acemi, yeteneksiz,
beceriksiz. 3. (jur.) yeterliksiz,
yasal yeterlikten yoksun.
837
incapacitate sf. 1. kabiliyetsizlik,
yeterliksizlik. 2. (nepricepere)
beceriksizlik, yeteneksizlik.
3. (jur.) yetenesizlik, ehliyetsizlik.
incasabil adj. kırılmaz; sticlă ~ă
kırılmaz cam.
incendia vt. yakmak, ateşe vermek.
incendiu sn. yangın, ateş.
incert adj. şüpheli, bellisiz, kararsız;
belli olmayan, belirsiz.
incertitudine sf. şüphelik, kararsızlık,
bellisizlik, belirsizlik.
incest sn. mahrem zinası, mahremiyle
zina, mahremler arasında zina.
incident I. snç olay, vaka; karışıklık;
~ de frontieră sınır olayı. II. adj.
1. (gram.) ara. 2. (fiz.) bir yüzeye
gelen (çizgi).
incinera vt. yakarak kül etmek, yakmak.
incinerare sf. yakarak kül etme.
incisiv I. adj. 1. kesici. 2. (fig.) sert,
keskin, şiddetli. II. sn. kesici diş.
incita vt. kışkırtmak, sürüklemek,
isteklendirmek.
incitare sf. kışkırtma, sürükleme,
isteklendirme.
include vt. kapsamak, içine almak,
ihtiva etmek; içermek.
includere sf. ihtiva, içine alma;
içerme, dahil etme.
inclus adj. kapsanmış, içine alınmış,
ihtiva edilmiş; dahil.
inclusiv adv. dahil, ... de/da dahil,
içinde olan, içinde taşıyan.
incoerent adj. bağlantısız, tutarsız,
birbirini tutmayan.
incoerenŃă sf. bağıntısızlık, bağlantısızlık,
tutarsızlık, birbirirni tutmazlık.
838
incolor adj. 1. renksiz. 2. (fıg.) tutarsız,
boş; sönük, cılız.
incomod adj. 1. (d. lucruri) kulanışsız,
elverişsiz. 2. (d. persoane) yorucu,
sıkıcı, tedirgin edici // este ~
rahatsız edici.
incomoda vt. rahatsız/tedirgin etmek,
yormak.
incomparabil adj. eş bulmayan,
kıyas kabul etmez, eşi benzeri
olmıyan.
incompatibil adj. bağdaşmaz; aykırı,
birleşemez, karşıt, uyuşmaz.
incompatibilitate sf. aykırılık,
bağdaşmazlık, birleşmezlik,
uyuşmazlık.
incompetent adj. yetkisiz, yetersiz.
incompetenŃă sf. yetkisizlik;
yeteneksizlik, bilgisizlik.
incomplet adj. eksik, bitmemiş.
inconsecvent adj. kendi kendisiyle
çelişki, içinde olan, sözleri/
davranışları birbirini tutmayan.
inconstant adj. 1. devamsız; değişken,
kararsız, sebatsız. 2. vefasız.
inconstanŃă sf. 1. devamsızlık, değişkenlik,
sebatsızlık. 2. vefasızlık.
inconştient I. adj. düşüncesiz, bilinçsiz,
şuursuz. II. adv. şuursuzca,
bilmeyerek, bilmeksizin. III. sm.
bilinçsiz kimse, düşünmeden
davranan kimse.
inconştienŃă sf. şuursuzluk, bilinçsizlik;
düşüncesizlik.
inconvenient sn. 1. zorluk, güçlük;
(piedică) engel, sakınca. 2. terslik,
aksilik.
incolor – indemnizaŃie
incorect adj. 1. (d. lucruri) yanlış,
kusurlu. 2. (d. persoane) namussuz,
dürüst olmayan.
incorectitudine sf. namussuzluk,
dürüst olmama; yanlış, hatta.
incorigibil adj. düzeltilemez, yola
getirilemez.
incoruptibil adj. doğruluktan
ayrılamaz; dürüst, namuslu.
incredibil adj. akıl erişemez,
inanılmaz.
incrimina vt. kıya ile suçlamak,
suçlamak; bulaştırmak, (birşeyin)
içine sokmak.
incrusta vt. süslemek; kaplamak.
incubator sn. kuluçka makinası.
inculpa vt. suçlamak.
inculpare sf. suçlama, suçlanma.
inculpat sm. sanık; maznun, suçlu.
incult adj. okumamış, kültürsüz,
tahsilsiz, bilisiz.
incultură sf. kültürsüzlük, tahsilsizlik;
(ignoranŃă) cahillik.
incurabil adj. 1. onulmaz, iyi olmaz;
boală ~ă şifasız hastalık. 2. düzelmez,
adam olmaz, yola gelmez.
incursiune sf. 1. (mil.) baskın, istila;
akın. 2. (fig.) inceleme.
indecent I. adj. densiz, patavatsız,
edepsiz, açık saçık, müstehcen.
II. adv. edepsizce.
indecenŃă sf. densizlik, patavatsızlık;
edepsizlik, açık saçıklık.
indecis adj. kararsız.
indefinit adj. 1. belirsiz. 2. (gram.)
belgisiz.
indemnizaŃie sf. ödenek, tazminat.
independent – indolenŃă
independent adj. bağımsız; özgür;
müstakil.
independenŃă sf. bağımsızlık,
özgürlük, serbestlik, istiklâl;
~ naŃională millî bağımsızlık.
indescifrabil adj. okunmaz, okunamaz.
index sn. cetvel, fihrist.
indezirabil adj. istenilmeyen,
arzu edilmeyen.
indica vt. 1. göstermek, saptamak,
belirtmek, işaret etmek. 2. (a
prescrie) yazmak.
indicativ sn. (gram.): modul ~
bildirme/ haber kipi.
indicator I. sn. 1. cetvel, fihrist,
rehber. 2. (tehn.) indikatör, gösterge.
II. adj. gösterici, bildirici // ~
de preŃuri narh.
indiciu sn. belirti, iz, ipucu.
indiferent adj. kayıtsız, lakayıt,
ilgisiz // mi-e ~ benim için havalar
hoş; ~de... nasıl olursa olsun.
indiferenŃă sf. kayıtsızlık, ilgisizlik,
aldırışsızlık // cu ~ ilgisizlikle.
indigen adj. yerli.
indigest adj. sindirilmesi/hazmı güç.
indigestie sf. hazımsızlık, sindirim
güçlüğü.
indigna I. vt. hoşnutsuzluk yaratmak,
öfkelendirmek, gücendirmek.
II. vr. hoşnutsuzluk duymak,
öfkelenmek, gücenmek.
indignare sf. gücenme, kızgınlık,
öfke; hoşnutsuzluk.
indignat adj. hiddetli, gücenmiş
olan.
indirect I. adj. dolaşık, dolaylı.
II. adv. bilâvasıta.
839
indisciplinat adj. disiplinsiz,
sözdinlemez.
indisciplină sf. düzensizlik,
disiplinsizlik, düzen gevşekliği,
inzibatsızlık.
indiscutabil I. adj. münakaşa kabul
etmez, tartışılmaz. II. adv.
şüphesiz, her halde, kesinlikle.
indisolubil adj. çözülmez, ayrılmaz,
kopmaz.
indispensabil adj. kaçınılmaz,
geçilmez, zorunlu; vazgeçilmez.
indispensabili sm. pl. iç donu.
indisponibil adj. yararlanılamayan.
indispoziŃie sf. rahatsızlık, hafif
kırıklılık, keyifsizlik.
indispune I. vt. keyfini bozmak/
kaçırmak. II. vr. keyfi bozulmak/
kaçmak.
indispus adj. keyifsiz; namizaç.
indiu sn. (chim.) indiyum.
individ sm. 1. kişi, birey, fert.
2. (peior.) herif.
individual adj. bireysel, ferdî.
individualism sn. bireycilik,
ferdiyetçilik, individualizm.
individualist adj. bireyci (şi filoz.).
indivizibil adj. bölünmeyen, bölünmez,
parçalanmaz.
indivizibilitate sf. bölünmezlik,
parçalanmazlık.
indiviziune sf. (jur.) ortak iyelik,
bölünmez iyelik, şayian
mülkiyet.
indolent adj. 1. tembel, uyuşuk.
2. tasasız, kaygısız, aldırmaz.
indolenŃă sf. 1. tembellik. 2. tasasızlık,
ilgisizlik, aldırmazlık.
840
indubitabil adj. şüphesiz, şüphe
götürmez.
induce vt. în expr.: a ~ în eroare
yanıltmak.
indulgent adj. müsamahakâr, hoşgörücü,
hoşgörür.
indulgenŃă sf. müsamaha, hoşgörücülük/
hoşgörülük.
industrial adj. sanayi, endüstriel.
industrializa vt. sanayileştirmek,
endüstrileştirmek.
industrializare sf. sanayileştirme,
endüstrileştirme,
sanayileşme, endüstrileşme.
industriaş sm. sanayici.
industrie sf. snayi, endüstri; ~ grea
ağır endüstri; ~uşoară hafif
endüstri; ~textilă dokuma endüstrisi.
inechitate sf. eşitsizlik.
inedit adj. 1. yeni, yepyeni. 2. (d.
opere literare) yayımlanmamış.
ineficace adj. etkisiz, tesirsiz.
ineficacitate sf. etkisizlik, tesirsizlik.
inegal adj. 1. müsavi olmayan,
eşitsiz; eksikli. 2. (nestabil) değişken.
inegalitate sf. eşitsizlik.
inel sn. 1. (bijuterie) yüzük. 2. (tehn.)
halka. 3. (la arbori) daire.
inepŃie sf. budalalık, manasızlık,
aptallık; saçmalık.
inepuizabil adj. tükenmez, bitmez,
kurumaz.
inerent adj. ayrılamaz.
inert adj. 1. (chim.) durgun, devimsiz,
atıl. 2. cansız, ölü gibi; donup
kalmış, buz gibi.
inerŃie sf. 1. (fiz.) atalet, süredurum.
2. (fig.) devimsizlik.
indubitabil – infidel
inevitabil adj. kaçınılmaz, içtinap
edilemez // este ~ kaçınılmazdır.
inevitabilitate sf. kaçınılmazlık.
inexact adj. eksik, tam olmıyan //
este ~ doğru değil.
inexactitate sf. eksiklik, yanlış.
inexorabil adj. dizginsiz; amansız,
acımasız.
inexplicabil adj. 1. anlatılmaz, izah
edilmez. 2.(ciudat) garip, tuhaf.
inexprimabil adj. ifade edilemez,
sözle anlatılamaz.
inexpugnabil adj. zorla ele
geçirilemez, alınamaz.
infailibil adj. yanılmaz, hatasız;
kesin.
infam adj. alçak, rezil.
infamie sf. alçaklık, rezilik.
infanterie sf. piyade sınıfı.
infanterist sm. piyade (neferi).
infantil adj. çocuğa değgin; çocukça,
çocuksu.
infarct sn. enfarktüs.
infecta I. vt. mikrop bulaştırmak,
sirayet ettirmek. II. vr. mikrop
bulaşmak, sirayet etmek.
infecŃie sf. enfeksyon, bulaşma,
bulaştırma.
infecŃi/os adj. sarî, bulaşıcı;
boală ~oasă bulaşıcı hastalık.
inferior adj. 1. aşağı, alt. 2. (mil.)
ast. 3. (d. cantitate) az, küçük //
curs ~ (al unui fluviu etc.)
aşağı akıntı.
infern sn. cehennem, tamu.
infernal adj. cehennemî, tamusal.
infidel adj. 1. sadakatsiz, vefasız.
2. (d. soŃi) eşini aldatan.
infidelitate – injurie
infidelitate sf. 1. sadakatsizlik.
2. (conjugală) eşini aldatma.
infiltra I. vr. 1. (d. lichide) sızmak,
geçmek. 2. (a se furişa) sokulmak.
II. vt. sokmak.
infim adj. küçücük, çokaz.
infinit I. sn. sonsuzluk. II. adj. sonsuz.
infinitiv sn. (gram.) mastar, isimfiil.
infirm sm., adj. sakat, kötürüm.
infirmitate sf. sakatlık, kötürümlük.
inflama vr. yangılanmak, iltihaplanmak,
şişmek.
inflamabil adj. kolay tutuşan,
tutuşkan.
inflamaŃie sf. yangı, iltihap.
inflaŃie sf. enflasyon.
influent adj. nüfuzlu, sözü geçen,
tesirli.
influenŃa vt., vi.etkilemek, tesir
etmek, tesir yapmak.
influenŃă sf. etki, tesir.
informa I. vt. bildirmek, haber
vermek. II. vr. bilgi edinmek,
haberdar olmak.
informare sf. 1. bildirme. 2. (documentare)
bilgi edinme.
informator sm. 1. bilgi/haber/malûmat
veren. 2. (agent secret) ihbarcı,
muhbir.
informaŃie sf. 1. haber, istihbar.
2. (documentaŃie) bilgi.
infractor sm. kanun hilâfına hareket
eden, kanunu bozan, suçlu.
infracŃiune sf. kanun hilâfına hareket,
suç işleme, kanunsuzluk // a
comite o ~ suç işlemek.
infraroşu sn., adj. kızılötesi; rază
infraroşie kızılötesi ışın.
841
infrastructură sf. altyapı.
infructuos adj. verimsiz; semeresiz.
infuzie sf. 1. haşlama; demleme.
2. (fig.) aşılama.
inginer sm. mühendis.
inginerie sf. mühendislik.
ingenios adj. becerikli, usta, mahir.
ingeniozitate sf. beceriklilik, ustalık,
maharet.
ingrat sm., adj, nankör, minnettarlık
bilmeyen.
ingratitudine sf. nankörlük.
ingredient sn. harç.
inhala vt. içine/buğu çekmek.
inhibiŃie sf. 1. sinirsel tutukluk,
tutukluk. 2. içe atma, bilinç
altına atma/atılma.
inimaginabil adj. tasavvur edilemez,
düşünülemez.
inim/ă sf. kalp, yürek // din toată ~
gönülden; după voia ~ii gönlüne
göre; a pune la ~ kederlenmek;
a-i merge la ~ çok hoşa gitmek;
a fi fără ~ fena kalpli olmak;
a avea ~ de piatră taş yürekli olmak;
a avea ~ largă cömert olmak.
inimos adj. 1. (curajos) yiğit, mert,
cesur. 2. (mărinimos) iyi kalpli.
iniŃial adj. ilkel, ilk.
iniŃiativă sf. öncecilik, inisyatif,
teşebbüs.
iniŃiator sm. önayak, müteşebbis.
injecta I. vt. şırınga/enjeksyon yapmak,
iğne yapmak. II. vr. kızarmak.
injectat adj. kızarmış, kan yürümüş.
injector sn. (tehn.) şırınga.
injecŃie sf. şırınga, enjeksyon, iğne.
injurie sf. sövme, hakaret, tahkir.
842
inocent adj. masum, saf.
inocenŃă sf. masumluk, saflık, arılık.
inofensiv adj. zararsız, ziyansız.
inovator sm. yenilikçi, mücedit,
mucit.
inovaŃie sf. yenilik, icat, ihtira.
inoxidabil adj. paslanmaz, oksitlenmez.
ins sm. kişi, fert.
insalubru adj. sıhate muzır, esenliğe
aykırı.
inscripŃie sf. yazıt, kitabe.
insectă sf. böcek.
insecticid sn., adj. böcek öldürücü.
insectivor adj. böcekçil.
insensibil adj. duygusuz, vurdumduymaz.
inseparabil adj. ayrılmaz.
insignă sf. rozet.
insignifiant adj. önemsiz, değersiz.
insinua vt. sinsice aşılamak, sinsice
telkin etmek.
insinuare sf. sinsice aşılama,
sinsi telkin.
insipid adj. tatsız, yavan.
insista vt. ısrar etmek, üstünde durmak.
insistent adj. ısrar edici, ısrarlı.
insistenŃă sf. ısrar, üstünde durma.
insolaŃie sf. güneş çarpması/ vurması.
insolent adj. küstah, edepsiz.
insolenŃă sf. küstahlık, edepsizlik.
insolubil adj. 1. erimez. 2. (fig.)
çözülemez.
insolvabil adj. borcunu ödeyemeyen,
âciz.
insolvabilitate sf. borcunu ödeyemezlik,
aciz.
insomnie sf. uykusuzluk.
inspecta vt. teftiş etmek, bakıdan
geçirmek, yoklamak.
inocent – institui
inspectare sf. teftiş, bakı, yoklama.
inspector sm. müfettiş, yoklamacı.
inspecŃie sf. v. Đnspectare.
inspira vi. I. soluk/nefes almak.
II. vt. esinlenmek, ilham etmek,
ilham vermek. III. vr. esinlemek,
ilham almak.
inspirat adj. esinli, esinlenmiş,
mülhem.
inspiraŃie sf. 1. nefes/soluk alma.
2. (fig.) esin, ilham.
instabil adj. değişken, oynak,
kararsız.
instabilitate sf. oynaklık, kararsızlık.
instala I. vt. 1. (a fixa) yerleştirmek,
tesis etmek. 2. (a numi) atamak,
tayin etmek. II. vr. yerleşmek,
konuklamak.
instalaŃie sf. tesisat, tesis.
instantaneu adj. bir an süren,
ansızın, apansız.
instanŃă sf. (jur.) yargı, merci //
în ultima ~ en nihayet.
instaura vt. kurmak, düzenlemek;
tesis etmek, (a proclama) ilan
etmek.
instaurare sf. kurma; (proclamare)
ilan.
instiga vt. kışkırtmak, tahrik etmek,
ayartmak.
instigare sf. kışkırtma, tahrik,
ayartma.
instigator sm. kışkırtıcı, tahrikatçı.
instinct sn. içgüdü, sevki tabiî.
instinctiv adj., adv. içgüdüsel,
sevki tabiî ile, insiyak ile.
institui vt. kurmak, var etmek;
yaratmak.
instituire – intelect
instituire sf. var etme, kurma; yaratma.
institut sn. enstitü; kurum.
institutor sm. ilkokul öğretmeni.
instituŃie sf. müessese, kuruluş.
instructaj sn. talimat, talimatname;
yönerge.
instructiv adj. öğretici, eğitimci,
ibretli.
instructor sm. öğretici, öğretmen,
enstrüktör.
instrucŃie sf. 1. eğitim, yetiştirme,
öğretim, talimat. 2. (mil.)
talim, eğitim.
instrucŃiune sf. talimatname;
(directivă) yönerge.
instrui I. vt. 1. öğretmek, eğitim
vermek. 2. (mil.) talim etmek,
eğitmek. 3. (jur.) soruşturmak.
II. vr. öğrenmek, bilgi
edinmek.
instruit adj. eğitimli, bilgili.
instrument sn. 1. alet. 2. (muz.)
çalgı. 3.(document) belge.
instrumental adj., (muz.) çalgısal,
çalgı ile çalınan.
instrumentist sm. çalgıcı.
insucces sn. başarısızlık,
muvafakıyetsizlik.
insuficient adj., adv. yetersiz,
yetmez; az, eksik.
insuficienŃă sf. 1. yetmezlik; ~ cardiacă
(med.) kalp yetmezliği. 2. yetersızlik,
yteneksizlik.
insufla vt. esinlemek, telkin etmek;
vermek.
insulă sf. ada.
insulină sf. ensülin.
843
insulta vt. tahkir/hakaret etmek,
kırmak.
insultă sf. hakaret, tahkir; kırma.
insultător adj. tahkir edici, kırıcı.
insuportabil adj. dayanılmaz,
çekilmez.
insurecŃie sf. isyan, silâhlı isyan,
boşkaldırma, ayaklanma.
insurgent sm. isyancı.
insurmontabil adj. baş edilmez,
başa çıkılmaz; önlenemez.
intabula vt. bir taşınmazı/
gayrimenkulü sicile geçirmek/
tescil etmek.
intabulare sf. bir taşınmazı/
gayrimenkulü sicile geçirme/
tescil etme.
intact adj. dokunulmamış, ilişilmemiş,
el değmemiş.
intangibil adj. dokunulamaz, el
sürülemez, bozulamaz.
integra I. vt. içine almak, içine
sokmak, içinde toplamak;
entegre etmek.
II. vr. girmek; karışıp
bütünleşmek; birleşmek.
integral adj. hepten, eksiksiz,
tümü ile.
integrală sf. (mat.) entegral.
integrantă adj. tamanlayıcı,
bütünleyici, tümleyici; parte~
bütünleyici parçası/unsuru.
integrare sf. girme, birleşme, bir
olma.
integritate sf. 1. bütünlük, tamamiyet.
2. (cinste) doğruluk, dürüstlük.
intelect sn. anlık, müdrike.
844
intelectual I. sm. aydın, münevver.
II. adj. anlıksal, sihinsel, anlık
–(s)i.
intelectualitate sf. aydınlar, münevverler,
entelektüeller.
inteligent adj. anlaklı, zeki, zeyrek.
inteligenŃă sf. anlak, zeyreklik, zekâ.
inteligibil adj. anlaşılabilir, anlaşılır,
kavranılır.
intemperie sf. hava bozması/
bozukluğu.
intempestiv adj. yersiz, uygun
kaçmayan; sırasız.
intendent sm. 1. kâhya, idare
memuru. 2. (mil.) levazım subayı.
intendenŃă sf. kâhyalık, idare
memurluğu.
intens adj. yeğin, yoğun, şiddetli.
intensifica I. vt. yeğinleştirmek,
yoğunlaştırmak; artırmak;
şiddetlendirmek. II. vr.
yeğinleşmek, yoğunlaşmak,
artmak, şiddetlenmek.
intensificare sf. yeğinleşme,
yoğunlaşma, şiddetlenme.
intensitate sf. yeğinlik, yoğunluk, şiddet.
intenta vt.: a ~ un proces dava
açmak; a ~ o acuzaŃie suçlamak.
intenŃie sf. yasan, niyet.
intenŃiona vt. 1. niyet etmek,
...niyetinde bulunmak. 2. (a
plănui) tasarlamak, amaçlamak.
3. (a dori) arzu etmek, istemek.
intenŃionat adj. mahsus, bile
bile, isteyerek, kasten // bine ~
iyi niyetli; rău ~ kötü niyetli.
intercepta vt. tutmak, kapmak;
yakalamak, ...yolunu kesmek.
intelectual – internaŃional
interceptare sf. tutma, kapma;
...yolunu kesme; yakalama.
intercontinental adj. kıtalar arası.
intercostal adj. (anat.) eğelerarası.
interdicŃie sf. yasak, memnu olma;
kısıt, hacir.
interes sn. 1.ilgi, alâka. 2. (avantaj)
menfaat, yarar. 3. (dorinŃă)
merak, heves.
interesa I. vt. alâkadar etmek,
ilgilendirmek. II. vr. ilgilenmek.
interesant adj. enteresan; ilgili,
ilginç.
interesat adj. çıkar güden, çıkara
dayalı; ilgili(kişi).
interfera vi. iç içe girmek, birbirine
karışmak; eklenmek.
interferenŃă sf. birbirine karışma, tedahül.
interimar adj. 1. geçici, muvakkat.
2. vekillikle görülen, vekâleten
yürütülen.
interior I. sn. iç, içeri, dahil; în ~
içeride. II. adj. iç, dahilî.
interjecŃie sf. ünlem, nida.
interlocutor sm. muhatap.
intermediar I. sm. aracı, arabulucu,
mutavassıt. II. adj. ara, orta.
intermediu sn. araç, vasıta.
intern adj. iç, dahilî // Ministerul
Afacerilor ~e Đç Đşleri Bakanlığı.
interna vt. 1. (în spital) yatırmak.
2. (în lagăr) kapatmak, enterne
etmek.
internare sf. 1. yatırma, yatırılma;
enterne etme. 2. (în lagăr) kapatma.
internat sn. yurt, yatılık, yatakhane.
internaŃional adj. uluslararası,
beynelmilel, milletlerarası.
internaŃionalism – intra
internaŃionalism sn. enternasyonalizam.
internaŃionalist sm., adj. enternasyonalist.
interoga vt. sorguya çekmek, soruşturmak;
(a ancheta) istintak etmek.
interogatoriu sn. sorgu, istintak.
interpela vt. açıklama istemek, istizah
etmek; gensoru önergesi vermek.
interpelare sf. gensoru, açıklama
isteme, istizha.
interplanetar adj. seyyarelerarası,
gezegenlerarası.
interpret sm. 1. (translator) tercüman,
mütercim; dilmaç. 2. (reprezentant)
temsilci. 3. (artist) oyuncu; artist.
interpreta vt. 1. tefsir etmek,
yorumlamak, tevil etmek. 2. (în
teatru) oynamak.
interpretare sf. 1. tesfir, yorum,
tevil. 2. (în teatru) oyun.
intersecta I. vt. kesmek, II. vr.
kesişmek.
intersecŃie sf. kesişme; kavşak,
dört yol ağzı.
interstatal adj. devletlerarası.
interval s. 1. aralık, ara; (pauză)
fasıla. 2. (distanŃă) mesafe, uzaklık.
interveni vi. 1. karışmak, müdahale
etmek; sokulmak. 2. (a avea
loc) olmak, yer almak.
intervenŃie sf. 1. karışma, müdahale,
araya girme. 2. (med.) ameliyat,
müdahale.
intervenŃionst sm., adj. müdahaleci,
karışmacı.
interviu sn. mülâkat, gazateci
görüşmesi, konuşu.
interzice vt. yasak etmek, menetmek,
yasaklamak.
845
interzicere sf. yasak, yasak edilme/
etme, yasaklama.
interzis adj. yasak, memnu.
intestin sn. barsak, bağırsak; ~ul
subŃire incebağırsak; ~ul gros
kalınbağırsak.
intim adj. içten, candan; (sincer)
samimi.
intimida I. vt. 1. yıldırmak, sindirmek;
gözünü korkutmak. 2. (a zăpăci)
şaşırtmak. II. vr. 1. yılmak, gözü
korkmak. 2. (a se zăpăci) şaşırmak.
intimidare sf. 1. yıldırma, sindirme;
gözünü korkutma. 2. (zăpăceală)
şaşırma.
intimidat adj. 1. yılmış, sinmiş, yılgın;
gözü korkmuş. 2. (zăpăcit) şaşırmış.
intimitate sf. 1. içtenlik, özdenlik;
samimiyet; în ~ içtenlikte. 2. özel
yaşam.
intitula I. vt. ad/unvan vermek,
adlandırmak. II. vr. ad verilmek,
adlanmak, unvan verilmek.
intitulat adj. adlı, adlanmış/adlandırılmış
olan.
intolerabil adj. 1. dayanılmaz,
çekilmez. 2. kabul edilemez.
intolerant sm., adj. 1. hoş görüsüz,
softa; yobaz. 2. dayanmaz; kaldıramaz.
intona vt. 1. (bir şarkıyı/havayı)
söylemeye/okumaya başlamak.
2. (a accentua) vurgulamak.
intonaŃie sf. vurgu, ses perdesi.
intoxica I. vt. zehirlemek. II. vr.
zehirlenmek, kendini zehirlemek
intoxicaŃie sf. zehirlenme.
intra vi. 1. girmek. 2. (a începe)
girişmek, başlamak. 3. (a păŃi)
846
uğramak. 4. (a adera) yazılmak;
katılmak. 5. (a încăpea) sığmak.
6. (din punct de vedere cantitativ)
gerekmek // a ~ în vigoare
yürülüğe girmek; a ~ în vorbă
söze girişmek; a(-i) ~ în sânge
kanına girmek; alışmak; a ~ la
apă 1) (d. Ńesături) kısalmak,
2) (fig., d. oameni) belaya çatmak.
intransigent adj. uzlaşmaz; eğilmez,
kararından asla dönmez, metin.
intransigenŃă sf. uzlaşmazlık;
eğilmemezlik, sebat, metinlik.
intranzitiv adj. geçişsiz; verb ~
geçişsiz eylem/fiil.
intrare sf. 1. girme. 2. (com.) giriş //
~a oprită! giriş yasaktır!.
intriga I. vt. düşündürmek, düşünceye
sokmak, gocundurmak. II. vi.
Entrikalar/dolap çevirmek,
düzen kurmak.
intrigant sm., adj. entrikacı, düzenci.
intrigă sf. entrika, düzen, dolap.
introduce vt. içeri komak, sokmak,
sokuşturmak.
introducere sf. 1. sokma, sokuşturma.
2. (la o carte) giriş.
intui vt. sezmek; içe doğmak.
intuiŃie sf. önsezi; içe doğma, kablelvuku.
inuman adj. insaniyetsiz, merhametsiz;
(crud) kıyıcı, gaddar.
inunda vt. su altında bırakmak,
su ile kaplamak, basmak.
inundaŃie sf. su basması, taşkın;
sular altında kalma; sular
altında bırakma.
inutil I. adj. faydasız, gereksiz, işe
yaramayan; yararsız, boş. II. adv.
intransigent – inversiune
faydasız olarak, beyhude, boşuna,
nafile.
inutilitate sf. faydasızlık, gereksizlik,
yersizlik, yararsızlık, boşunalık.
inutilizabil adj. faydalanılamaz,
kullanılamaz; işe yaramaz.
invada vt. zorla girmek; saldırmak;
istila etmek; ele geçirmek.
invadator sm., adj. istilacı, saldırgan,
istila eden, müstevli.
invalid sm. sakat, malül; ~ de
război harp malülü.
invazie sf. zorla girme, saldırganlık,
istila.
invectiva sövgü, sövüp sayma.
inventa vt. 1. yaratmak, icat/ihtira
etmek. 2. (a născoci) uydurmak.
inventar sn. envanter, demirbaş //
a face ~ul envanter yapmak,
demirbaş sayımı yapmak.
inventaria vt. demirbaş/mal sayımı
yapmak.
inventator sm. mucit, muhteri,
icatedici; bulan, bulucu.
inventiv adj. icat edici, icatkâr,
yaratıcı, bulucu.
invenŃie sf. 1. icat, türetim, ihtira,
bulgulama. 2. (născocire) uydurma,
yalan.
invers adj. ters, aksî, makus;
(gram.) devrik // a fi ~
proporŃional ters orantılı
olmak.
inversa vt. 1. devrik yapmak,
devrikleştirmek, 2. tersine çevirmek;
yönünü değiştirmek.
inversiune sf. devrikleştirme,
enversyon; devriklik.
investi – iridiu
investi vt. yatırmak, yatırım yapmak.
investigaŃie sf. araştırma; inceleme.
investiŃie sf. yatırım, tahsisat.
invidia vt. gıpta etmek, kıskanmak;
haset etmek.
invidie sf. gıpta, kıskançlık, haset.
invidios adjç kıskanç, gıpta eden,
hasetçi.
invincibil adj. yenilmez, alt edilemez,
mağlup edilmez, namağlup.
invincibilitate sf. yenilmemezlik, mağlup
edilememezlik, alt edilememezlik.
inviolabil adj. masun, dokunulamaz.
inviolabilitate sf. masuniyet, masun
olma, dokunulmazlık.
invita vt. davet etmek, çağırmak.
invitat sm. davetli.
invitaŃie sf. 1. (scrisă) davetiye,
davetname, davet. 2. (chemare)
çağırma, çağrı.
invizibil adj. görülemez, görünmez.
invoca vt. 1. yardıma cağırmak;
yakarmak. 2. başvurmak. 3. ileri
sürmek; bahane etmek.
involuntar I. adj. istemdışı, iradedışı,
istemeyerek yapılan, gayriihtiyarı,
gayriiradi. II. adv. istemeksizin,
istemiyerek, gayriihtiyari olarak.
invulnerabil adj. yaralanmaz, dokunulmaz,
yara almaz, silah işlemez.
iod sn. iyot.
iolă sf. (mar.) futa.
ion sm. (chim.) iyon.
ionosferă sf. (astr.) iyon yuvası.
ipocrit sm., adj. ikiyüzlü, riyakâr.
ipocrizie sf. ikiyüzlülük, riyakârlık.
ipohondrie sf. hastalık hastalığı,
ipokondriya.
847
ipohondru sm. hastalık hastası,
ipokondriyalı.
ipostază sf. durum, vaziyet.
ipoteca vt. tutuya vermek, terhin
vermek, rehine vermek.
ipotecă sf. tutu, rehin, ipotek.
ipotenuză sf. hipotenüs.
ipotetic adj. varsayımsal, farazi;
şüpheli, kesin olmayan.
ipoteză sf. varsayım, faraziye.
ipsos sn. alçı (taşı).
iradia vt. saçmak, çevresine yaymak.
irascibil adj. tez/kolay kızar,
öfkeci, öfkeli.
irascibilitate sf. öfkecilik, kolay
öfkelenme, tezkızarlık.
iraŃional adj. 1. usa aykırı, usalmaz,
saçma. 2. (mat.) yadrasyonel.
ireal adj. gerçekte/hakikî olmayan,
gerçekdışı, hayali // este ~
gerçeksizdir.
irealizabil adj. gerçekleşemez,
gerçekleştirilemez;
gerçekleşmeyen, gayrihakiki.
iremediabil adj. 1. tedavi olunamaz,
iyi edilemez. 2. (fig.) çaresiz,
çaresi bulunmaz.
ireparabil adj. onarılamaz, giderilemez,
telafi edilemez; tamir edilemez.
iresponsabil adj. sorumsuz, gayrimesul.
iresponsabilitate sf. sorumsuzluk,
mesuliyetsizlik.
irevocabil adj. geri alınamaz,
bozulamaz, değişmez, değişmeyen.
irezistibil adj. 1. dayanılmaz, karşı
durulmaz, mukavemet edilemez.
2. büyüleyici; kendinden geçirici.
iridiu sn. (chim.) iridyum.
848
iriga vt. sulamak.
irigare sf. sulama; sulanma.
irigator sn. sulama aleti; bahçe
sulama tulumbası.
irigaŃie sf. v. irigare.
iris I. sn. (anat.) iris. II. sm. (bot.)
susam çiçeği.
irita I. vt. 1. sinirlendirmek, kızdırmak,
hiddetlendirmek. 2. (med.) tahriş
etmek, azdırmak. II. vr. sinirlenmek,
kızmak.
iritat adj. sinirli, kızgın, öfkeli.
Đrlanda sf. Đrlanda.
irlandez sm., adj. Đrlandalı.
ironic adj. alaycı, istihzalı, müstehzi;
alaylı.
ironie sf. alay, istihza.
ironiza vt. alay/istihza etmek, (işi)
alaya almak/dökmek.
irosi I. vt. boşa harcamak/sarfetmek.
II. vr. bitmek, tükenmek.
irupe vi. Fışkırmak; çıkmak.
isca vr. olmak, meydana gelmek,
vuku bulmak.
iscăli vt., vr., vi. imzalamak, imza
etmek/atmak.
iscălitură sf. imza.
iscodi vt. gözlemek, pusuya yatıp
kollamak; dikkatle izlemek/takip
etmek.
iscusinŃă sf. ustalık, maharet,
beceriklilik.
iscusit adj. ustalıklı, maharetli,
becerikli.
islam sn. müslümanlık, islam.
islamism sn. islamiyet.
Đslanda sf. Đzlanda.
islandeză sf. Đzlandaca.
iriga – iubitor
islandez sm., adj. Đzlandalı.
islaz sn. otlak, mera.
isoscel adj. (geom.) ikizkenar.
ispas sn. (rel.) 1. urûç, Đsa peygamberin
göğe çıkması. 2. (rel.) urûç yortusu.
ispăşi vt. kefaretini ödemek, ödemek.
ispită sf. iğva; şeytana uyma/kapılma;
kötülük/günah eğilimi; günaha
girme.
ispiti vt. imrendirmek, baştan çıkarmak,
ayartmak; özendirmek, iştahını
kabartmak, isteklendirmek.
ispititor adj. çekici, câzip; iştah
kabartıcı; imrenilecek.
ispravă sf. başarı, muvaffakıyet;
om de ~ă yiğit insan.
isprăvi I. vt. bitirmek, sona edirmek.
II. vr. bitmek, sona ermek.
isteric adj., sm. isterik.
isterie sf. isteri.
istoric I. sm. tarihçi, müverrih.
II. adj. tarihi, tarihsel.
istorie sf. 1. tarih. 2. (întâmplare)
hikâye, vaka, hadise.
istovi I. vt. kuvvetini kesmek, bitkin
bir hale getirmek, yorultmak,
II. vr. kuvveti kesilmek, bitap
kalmak, yıpranmak; yorulmak.
istovire sf. kuvvetten düşme,
bitap kalma; yorulma.
istovitor adj. yorucu; ezici.
Đtalia sf. Đtalya.
italian I. sm., adj. Đtalyan.
italieneşte adv. italianca.
itinerar sn. gidilecek yol, yol, güzergâh.
iubi I. vt. sevmek. II. vr. sevişmek.
iubire sf. sevgi, aşk, sevda.
iubitor adj. seven; sever.
iugoslav – îmbătrâni
iugoslav I. sm. Yugoslavyalı, Yugoslav.
II. adj. Yugoslav.
iulie sm. temmuz; în luna~ temmuz
ayında.
iute adj. 1. (d. fiinŃe) çevik. 2. (acŃiuni)
süratli, seri, hızlı. 3. (înŃepător) acı.
ivi vr. meydana çıkmak, peyda
olmak, zuhur etmek; belirmek.
ivire sf. ortaya çıkış, zuhur, çıkıverme //
~ a zorilor şafak sökme.
izbi I. vt. vurmak, çarpmak. II. vr.
vuruşmak, çarpışmak.
izbitură sf. vuruş, çarpma.
izbîndă sf. zafer, utku, yenme.
izbândi vi. yenmek, galebe çalmak,
galip gelmek.
izbucni vi. kopmak, patlak vermek;
(d. foc) tutuşmak.
Î
î, Î sm a douăsprezecea literă a
alfabetului limbii române;
sunet notat cu această literă.
îmbarca I. vt. 1. yüklemek, yükletmek;
(persoane) bindirmek. 2. gemiye
bindirmek. II. vr. gemiye
binmek.
îmbarcare sf. yükleme, tahmil,
binme.
îmbăia I. vt. yıkamak. II. vr.
yıkanmak, banyo yapmak.
îmbălsăma vt. 1. (d. flori) güzel
koku yaymak. 2. (cadavre)
tahnit etmek, ilâçlamak.
îmbălsămare sf. tahnit, ilâçlama.
849
izbucnire sf. kopma, patlak verme;
(a focului) tutuşma.
izbuti vt., vi. başarmak, muvafak
olmak, becermek.
izgoni vt. kovmak, defetmek.
izgonire sf. kovma, defetme.
izmă sf. nane.
izola vt. 1. (a separa) ayırmak, yalnız
tutmak; tecritemek. 2. (fiz.) yalıtmak.
izolat I. adj. 1. (separat) ayrılmış,
ayrı, tek başına. 2. (fiz.) yalıtkan,
mücerrit. II. adv. ayrıca, ayrı ayrı.
izolator sn. yalıtıcı, izolâtör,
mücerrit cihazi.
izvor sn. 1. kaynak, memba.
2. (document) doküman, vesika.
izvorî vi. 1. (d. ape) akmak. 2. (fig.) gelmek,
neşetmek; meydana gelmek, oluşmak.
îmbărbăta I. vt. yürek vermek,
yüreklendirmek. II. vr. cesaretlenmek,
yüreklenmek.
îmbărbătare sf. cesaretlenme,
yüreklenme, cesaretlendirme.
îmbăta I. vt. sarhoş etmek, pek çok
içki içirmek. II. vr. sarhoşlanmak,
sarhoş olmak.
îmbătare sf. sarhoşluk, sarhoşlaşma.
îmbătat adj. sarhoş.
îmbătător adj. sarhoş edici.
îmbătrâni I. vt. ihtiyarlatmak,
ihtiyar hale getirmek. II. vi.
ihtiyarlamak, ihtiyar olmak,
kocamak.
850
îmbătrânire sf. ihtiyarlama, ihtiyarlık.
îmbătrânit adj. ihtiyar, yaşlı, kocamış.
îmbâcsi I. vt. 1. haddinden ziyade
doldurmak, fazla doldurmak,
taşıncaya kadar doldurmak,
hıncahınç doldurmak. 2. kirletmek,
kirpas içinde bırakmak. II. vr.
1. haddinden ziyade dolmak, fazla
dolmak, hıncahınç dolu olmak.
2. kirlenmek, kirpas inçinde kalmak.
îmbâcsit adj. 1. hıncahınç dolu.
2. çok kirli, kirpas inçinde.
îmbelşugat adj. bol, bereketli.
îmbia vt. 1. davet/sevk etmek, buyurmak.
2. (fig.) cazbetmek, çekmek.
îmbiba I. vt. bir sıvı emdirmek,
içirmek. II. vr. bir sıvı emmek.
îmbietor adj. davet edici, celbedici,
sevkeden.
îmbina I. vt. bileştirmek, takmak.
II. vr. birleşmek.
îmbinare sf. birleşme, birleştirme.
îmblăni vt. kürk koymak/takmak,
kürkle kaplamak.
îmblănit adj. kürklü.
îmblânzi I. vt. 1. ehlileştirmek.
2. (a calma) yatıştırmak. II. vr.
1. ehil olmak. 2. (a se calma)
yatışmak.
îmblânzitor sm. yabanıl/vahşî hayvaı
terbiye eden.
îmboboci vi. filizlemek, filiz sürmek.
îmbogăŃi I. vt. zenginleştirmek, zengin
etmek. II. vr. zenginleşmek, zengin
olmak.
îmbogăŃire sf. zenginleşme, zenginleştirme,
zenginlik.
îmbătrânire – împacheta
îmboldi vt. 1. itmek, dürtmek. 2. (fig.)
sevk etmek, itmek.
îmbolnăvi I. vt. hastalandırmak, hasta
etmek. II. vr. hasta olmak,
hastalanmak.
îmbolnăvire sf. hastalanma, hasta
olma, hastalık.
îmbrăca I. vt.giymek, üstüne koymak.
II. vr. giyinmek.
îmbrăcăminte sf. giyim, giyit,
giyecek, giysi, elbise
îmbrăŃişa I. vt. 1. kucaklamak, sarmak.
2. (fig.) kavramak, benimsemek.
II. vr. birbirine sarılmak, kucaklaşmak.
îmbrăŃişare sf. kucaklama, kucaklaşma.
îmbrânci I. vt. itmek, dürtmek.
II. vr.itişmek, dürtüşmek, kakışmak.
îmbrobodi I. vt. 1. bürünmek, sarmak,
sarmalamak, bağlamak. 2. (fig.)
aldatmak. II. vr. sarılmak,
bağlanmak, bürünmek.
îmbuca vt., vi. 1. yutmak, hafif
tertip yemek yemek. 2. (fig.)
uymak, birleşmek.
îmbucătură sf. yudum, lokma.
îmbucurător adj. sevindirici.
îmbufna vr. surat asmak, somurtmak.
îmbufnat adj. suratı asık, somurtkan.
îmbulzeală sf. itişme, kakışma, arbede.
îmbulzi vr. itişmek, kakışmak, üşüşmek.
îmbuna vt. yumuşatmak, ılımlılaştırmak.
îmbunătăŃi I. vt. iyileştirmek, ıslah
etmek. II. vr. iyileşmek, ıslah olmak.
îmbunătăŃire sf. iyileşme, iyileştirme;
ıslah.
împacheta vt. paket yapmak,
paketlemek.
împachetare – împlini
împachetare sf. paket yapma,
paketleme.
împăca I. vt. barıştırmak, uzlaştırmak.
II. vr. barışmak, uzlaşmak.
împăcare sf. barışma, barıştırma,
uzlaşma, barış.
împăciuitor adj. uzlaştırıcı, barıştırıcı.
împăduri I. vt. orman dikmek,
ağaçlandırmak. II. vr. ormanla
örtülmek, ağaçlanmak.
împădurire sf. orman dikme,
ağaçlandırma.
împăia vt. samanla doldurmak.
împărat sm. imparator.
împărătesc adj. imparatorluk – (s)i,
imparatorca, imparatorlara yakışan
bir tarzda.
împărăŃie sf. imparatorluk.
împărtăşanie sf. (rel.) kudas ayininden
geçme, kudas ayininde şarapla
ekmek yeme.
împărtăşi I. vt. 1. itiraf etmek,
bildirmek. 2. (a fi de acord) razı
olmak, kabul etmek, paylaşmak.
II. vr. (rel.) kudas ayininden geçmek,
kudas ayininde şarapla ekmek
yemek.
împărŃi I. vt. 1. paylaştırmak,
paylaşmak, bölmek. 2. (mat.)
bölmek, taksim etmek. II. vr.
1. bölünmek, paylaşılmak. 2. (mat.)
bölünmek, taksim edilmek.
împărŃire sf. bölme, paylaşma.
2. (mat.) taksim, bölme.
împărŃit adj. paylaşılmış, bölünmüş;
(divizat) parçalara ayrılmış.
împărŃitor sm. (mat.) bölen.
împături vt. bükmek, katlamak.
851
împerechea I. vt. çiftlemek, çiftleştirmek.
II. vr. çiftleşmek.
împerechere sf. çiftleşme/çiftleştirme.
împestriŃa I. vt. alacalatmak. II. vr.
alacalanmak.
împestriŃat adj. alaca, alacalı.
împiedica I. vt. 1. engel/mani
olmak. 2. (un animal) köstek
vurmak. 3. (d. vehicule) kenetlemek.
II. vr. sürçmek, sendelemek.
împiedicat adj. 1. (d. animale)
köstekli. 2. (d. vehicule) kenetli.
3. (fig.) dili tutuk.
împietri I. vi. donakalmak, olduğu
gibi kalmak. II. vr. taşlaşmak.
împietrit adj. 1. (insensibil) vurdumduymaz.
2. (mirat) dona kalmış.
împila vt. sömürmek, baskı altında
tutmak, istismar etmek, esaret
altında bulundurmak.
împilare sf. istismar, sömürü, baskı
altında bulundurma, esaret.
împinge I. vt. 1. itmek. 2. (îndemna)
sevketmek, teşvik etmek. II. vr.
itişmek, dürtüşmek.
împânzi I. vt. yaymak, saçmak.
II. vr. yayılmak.
împânzit adj. saçık, serpilmiş,
saçılmış, yayılmış.
împleti I. vt. 1. örmek, örgü yapmak.
2. (fig.) bağlamak, birleştirmek.
II. vr. bağlaşmak, birleşmek,
çaprazlaşmak.
împlini I. vt. 1. (a întregi) tamamlamak.
2. (a îndeplini) yerine getirmek,
ifa/icra etmek. 3. (d. vârstă)
doldurmak. II. vr. 1. ( d. timp)
geçmek. 2. ( a se ingrăşa)
852
şişmanlamak. 3. (a se realiza)
yerine gelmek, olmak, dolmak.
împlinire sf. 1. (întregire) tamamlama,
tamamlanma. 2. (d. vârstă)
doldurma. 3. (comemorare)
yıldönümü. 4. (d. timp) geçme,
dolma. 5. (îngrăşare) şişmanlama.
6. (realizare) yerine getirilme, icra.
împodobi I. vt. süslemek, bezemek.
II. vr. süslenmek, bezenmek.
împodobit adj. süslü, süslenmiş,
donatılmış.
împotmoli vr. 1. çamurda kalmak,
çamurda dikilimek. 2. (fig.)
çıkmaza girmek.
împotriva prep. karşı, aleyh.
împotrivă adv. karşı, aykırı // a
fi ~ karşı gelmek/koymak.
împotrivi vr. karşı durmak, karşı
gelmek/koymek.
împotrivire sf. karşı durma, karşı
gelme/koyme.
împovăra I. vt. fazla yükletmek,
yüklemek. II. vr. kendini fazla
yükletmek, yüklenmek.
împrăştia I. vt. dağıtmak, saçmak.
II. vr. dağılmak, (a se intinde)
saçılmak,yayılmak.
împrăştiat adj. 1. dağılmış, dağıtılmış.
2. (dezordonat) karışık. 3. (d.
oameni) dalgın, dikkatsiz.
împrăştiere sf. dağıtma, dağılış,
dağınıklık.
împrejmui vt. çitle/duvarla çevirmek,
... etrafını çevirmek, çevrelemek.
împrejur adv. ... etrafında, ...civarında.
împrejurare sf. hal, durum, vaziyet;
(condiŃii) şart.
împlinire – împuternicire
împreuna I. vt. 1. (a uni) birleştirmek.
2. (a împerechea) çiftlemek,
çiftleştirmek. II. vr. 1. (a se uni)
birleşmek. 2. (a se împerechea)
çiftleşmek.
împreunare sf. 1. birleşme, birleştirme.
2. (împerechere) çiftleşme.
împreună adv. birlikte, beraber.
împrieteni vr. dost/ahbap olmak,
dostluk kurmak.
împrietenire sf. dost olma, dostluk,
ahbaplık.
împroprietări vt. topraklandırmak,
sahip kılmak.
împroprietărire sf. topraklandırma,
sahip kılma.
împrospăta I. vt. tazelemek, yenilmek,
yenileştirmek. II. vr. tazenlemek,
yenilenmek, yenileşmek.
împrumut sn. ödünç, istikraz; de ~
ödünç.
împrumuta vt. 1. (a da) ödünç vermek.
2. (a lua) ödünç almak.
împunge vt. 1. (a înŃepa) iğnelemek,
iğne batırmak. 2. (cu coarnele)
boynuzlamak. 3. (fig.) dokunmak,
iğnelemek.
împunsătură sf. 1. iğneleme. 2. (fig.)
dokunma.
împuşca I. vt. kurşuna dizmek,
vurmak. II. vi. silâh atmak,
silâh boşaltmak, ateş etmek.
III. vr. kendini vurmak.
împuşcătură sf. silâh sesi/atma,
silâh boşaltma.
împuternici vt. yetkilendirmek,
salahiyet vermek.
împuternicire sf. yetki, salahiyet.
împuternicit – încadrare
împuternicit sm. yetkili, salahiyetli.
împuŃi vr. pis kokmak, kokuşmak.
împuŃina I. vt. azaltmak, II. vr.
azalmak.
împuŃinare sf. azalma, azaltma.
împuŃit adj. 1. pis kokulu, pis koku
saçan, kokuşmuş. 2. (leneş)
tembel.
în prep. 1. (arată locul) ...içinde,
-da/-de. 2. (arată direcŃia) -a/-e.
înadins adv. kasten, kasıtla, bile
bile, inadına.
înainta I. vt. 1. (a expedia)
göndermek, yollamak. 2. (a
promova) yükseltmek, terfi
etmek. II. vi. 1. (a merge
înainte) ilerlemek, yürümek.
2. (a se desfăşura) sürmek,
cereyan etmek.
înaintare sf. 1. (expediere) gönderme,
yollama. 2. (promovre) yükselme,
terfi. 3. (în spaŃiu) ilerleme,
ilerleyiş.
înaintaş sm. 1. (precursor) öncel,
selef. 2. (mil.) öncü, pişdar.
3. (sport) muhacim, forvet.
înaintat adj. ileri, öncü.
înainte adv. 1. (în spaŃiu) ileride,
önde. 2. (în timp) evvel, önce
// de azi ~ bugünden itibaren.
înalt adj. 1. yüksek. 2. (d. fiinŃe)
uzun boylu. 3. (fig.) büyük, yüce.
înapoi adv. 1. (arată locul) geride,
geri. 2. (arată direcŃia) geriye,
geri.
înapoia I. vt. geri vermek, geri
göndermek, iade etmek. II. vr.
dönmek, avdet etmek.
853
înapoiat adj. 1. (d. persoane)
geri zekâlı, aklı gelişmemiş.
2. (nedezvoltat) geri kalmış,
gelişmemiş.
înapoiere sf. 1. (restituire) geri
verme, iade. 2. (întoarcere)
dönme, avdet. 3. (nedezvoltare)
gerilik, geri kalmışlık.
înarma I. vt. silâhlandırmak, silâhla
donatmak. II. vr. silâhlanmak.
înarmare sf. silâhlanma, silâhlandırma.
înăbuşi I. vt. 1. boğmak, nefesini
tıkamak. 2. (fig.) ezmek; yatıştırmak.
II. vr. nefesi tıkanmak, boğulamak.
înăbuşit adj. boğuk.
înăbuşitor adj. boğucu.
înălŃa I. vt. 1. yükseltmek. 2. (a
construi) kurmak. II. vr. yükselmek.
înălŃare sf. 1. yükseltme, yükselme.
2. (rel., la creştini) Uruç, Đsa
peygamberin göğe çıkması.
înălŃime sf. 1. (altitudine) yükseklik,
rakım. 2. (culme) tepe.
înăspri I. vt. sertleştirmek, katılaştırmak.
II. vr. sertleşmek, katılaşmak.
înăsprire sf. sertleşme, katılaşma.
înăuntru adv. 1. (arată locul) içinde,
içeride. 2. (arată direcŃia) içine,
içeriye.
încadra I. vt. 1. (a angaja) işe
almak, işe kabul etmek. 2. (a
înrăma) çerçeve içine almak,
çerçevelemek. 3. (a încercui)
... etrafını almak, çevirmek.
II. vr. 1. (a se angaja) iş almak;
işe girmek. 2. (a se potrivi) uymak.
încadrare sf. 1. (angajare) işe alma,
işe kabul etme; işe girme. 2. (înrămare)
854
çerçeve içine alma, çerçeveleme.
3. (încercuire) ... etrafını sarma,
etrafını çevirme.
încasa vt. tahsil etmek, para toplamak.
încasare sf. tahsil, para toplama.
încasator sm. tahsildar, alımcı.
încă adv. daha; başka.
încăiera vr. dövüşmek, boğuşmak;
kavga etmek.
încăierare sf. dövüşme, boğuşma,
kavga.
încălca vt. 1. ihlal/tecavüz etmek.
2. (fig.) saymamak, riayet etmemek.
încăleca vt., vi. ata binmek.
încălŃa vr. ayakkabı giymek.
încălŃăminte sf. ayakkabı.
încălŃător sm. çekecek, kerata.
încălzi I. vt. 1. ısıtmak; sıcak
vermek. 2. (fig.) hararetlendirmek,
canlandırmak. II. vr. 1. ısınmak,
sıcak olmak. 2. (fig.) hararetlenmek,
canlanlanmak.
încălzire sf. ısıtma, ısınma, sıcak olma.
încăpãtor adj. geniş, büyük, hacimli.
încăpăŃâna vr. 1. (d. oameni)
inat etmek, direnmek. 2. (d.
animale) harınlamak.
încăpăŃânare sf. 1. (d. oameni) inat,
direngenlik, direnim. 2. (d.
animale) harınlık.
încăpăŃânat sm., adj. 1. (d. oameni)
inatçı, direngen. 2. (d. animale) harın.
încăpea vi. yeri olmak, sığmak.
încăpere sf. oda.
încărca I. vt. yüklemek, yükletmek.
II. vr. yükletilmek, yüklenmek.
încărcare sf. yükletme, yükleme.
încărcat adj. yüklü, dolu.
încasa – închega
încărcător I. sm. yükçü, II. sn.
(mil.) şarjör.
încărcătură sf. 1. yük. 2. (tonaj)
tonilâto.
încărunŃi vi. ağarmak, kırlaşmak.
încărunŃit adj. kır saçlı, ak saçlı.
încătuşa vt. 1. kelepçe takmak,
pranga vurmak. 2. (fig.) tutmak.
începător sm., adj. acemi, toy.
începe vt., vi. başlamak.
început sm. başlangıç // de la ~
baştan; la ~ başta.
încerca vt. 1. (a experimenta) denemek,
tecrübe etmek. 2. (a simŃi) duymak,
yaşamak.
încercare sf. 1. deneme, deney, tecrübe.
2. (tentativă) teşebbüs, deneme.
3. (necaz) sıkıntı, mihnet.
încercat adj. 1. (experimentat)
denenmiş. 2. (priceput) tecrübeli,
deneyli. 3. (păŃit) sıkıntı çekmiş.
încercui vt. çevirmek; (mil.) kuşatmak,
muhasara etmek.
încercuire sf. çevirme; (mil.) kuşatma,
muhasara.
încet I. adj. yavaş, ağır, bati. II. adv.
yavaşça, yavaş yavaş, ağır ağır.
înceta I. vt. son vermek, durdurmak.
II. vi. sona ermek, durmak //
a ~ din viaŃă vefat etmek.
încetare sf. sona erme; durdurma.
încetineală sf. yavaşlık, ağırlık.
încetini vt. yavaşlatmak.
încetişor adj. yavaş yavaş.
închega I. vt. koyulaştırmak;
pıhtılaştırmak. II. vr. 1. koyulaşmak,
pıhtılaşmak. 2. (fig.) meydana
gelmek, kurulmak.
închegare – încâlcit
închegare sf. koyulaşma, pıhtılaşma.
încheia I. vt. 1. (o haină etc.)
iliklemek, kopçalamak, düğmelemek,
tokalamak. 2. (a uni) birleştirmek.
3. ( a termina) tamamlamak,
bitirmek. 4. (jur.) imzalamak,
aktetmek. II. vr. iliklenmek,
düğmelenmek, kopçalanmak.
încheiere s.f 1. (la o haină etc.) iliklenme,
düğmelenme. 2. (terminare)
tamamlama, tamamlanma, kapanış,
bitiş; în ~ kapanışta. 3. (jur.)
imzalama, aktetme.
încheietură s.f (anat.) bilek; oynak,
oynar eklem.
închide I. vt. 1. (a incuia) kapamak,
kapatmak. 2. (a suspenda)
kaldırmak, durdurmak. 3. (a
acoperi) örtmek. 4. (ochii)
yummak. 5. (a sfârşi) bitirmek,
sona erdirmek. 6. (a întemniŃa)
hapsetmek, zindana atmak.
7. (a împrejmui) çevrelemek.
8. (a astupa) tıkamak. II. vr.
1. kapanmak. 2. (a se suspenda)
kaldırılmak, sona ermek. 3. (a
se înfunda) tıkanmak. 4. (a se
înnora) bulutlanmak // a ~ ochii
1) (a muri) can vermek, 2) (a
trece cu vederea) müsamaha etmek.
închidere sf. 1. (sfârşit) kapanış;
kapanma; son. 2. (împrejmuire)
çevreleme. 3. (astupare) tıkanma/
tıkama. 4. (suspendare) kaldırma.
închina I. vt. hasretmek, ithaf etmek,
vakfetmek. II. vr. 1. eğilmek,
boyun eğmek. 2. (rel.) tapmak.
III. vi. tokuşturmak, kadeh kaldırmak.
855
închipui vr., vt. hayal etmek, tasavvur
etmek.
închipuire sf. hayal, tasavvur.
închipuit adj. hayalî, muhayyel,
mevhum.
închiria I. vt. ( a da cu chirie)
kiralamak, kira ile vermek; (a
lua cu chirie) kiralamak, kira
ile almak. II. vr. kiralanmak,
kira ile verilmek.
închis adj. 1. kapalı, kapanmış.
2. (acoperit) örtülü. 3. (arestat)
tutuklu, mevkuf. 4. (d. culori)
koyu. 5. (d. caractere) suskun,
sözü kıt. 6. (d. cer) bulutlu. 7.
(d. terenuri) çevrilmiş.
închisoare sf. hapishane, ceza evi.
închizătoare sf. 1. sürgü. 2. (zăvor) tırkaz.
închizător sm. (mil.) tüfek sürgüsü,
sürgü kolu.
încinge I. vt. 1. (a înfăşura) kuşatmak,
sarmak. 2. (a încălzi) ısıtmak,
sıcak vermek. II. vr. 1. (a se
înfăşura) kuşanmak, sarılmak.
2. (a se înfierbânta) hararetlenmek,
alevlenmek. 3. (a se înteŃi)
şiddetlenmek. 4. (d. cereale)
küflenmek, kızışmak.
încins adj. 1. (înfăşurat) sarılmış,
kuşanmış. 2. (d. foc) kızgın,
alevli. 3. (alterat) kızgın, küflü.
4. (fig.) hararetli, coşkun.
încâlci I. vt. karışık duruma getirmek,
karıştırmak. II. vr. karışmak,
karışık bir hal almak.
încâlcit adj. 1. karışık. 2. (d.
drumuri) eğri büğrü, dolambaçlı.
3. (d. idei) çapraşık, muğlak.
856
încânta I. vt. 1. büyülemek, sihirlemek.
2. (a amăgi) aldatmak, kandırmak.
II. vr. yanılmak.
încântat adj. hoşnut, memnun.
încleia I. vt. zamklamak, yapıştırmak.
II. vr. yapışmak.
încleşta I. vt. sıkmak, sıkıştırmak.
II. vr. 1. sıkışmak. 2. (a se lupta)
mücadele etmek, çarpışmak.
înclina I. vt. eğmek. II. vr. 1. (a
se îndoi) eğilmek, eğik olmak.
2. (a se supune) boyun/baş
eğmek. III. vi. 1. (a prefera) göze
almak. 2. (a avea vocaŃie) eğilimi
olmak.
înclinare sf. meyil, eğiklik, eğilme.
2. (fig.) eğilim, sevgi.
înclinaŃie sf. istidat, anıklık, meyil.
încoace adv. 1. (în spaŃiu) beride;
beriye. 2. (în timp) -den/-dan beri.
încolăci I. vt. sarmak. II. vr.
sarılmak.
încolăcire sf. sarma, sarılma.
încolo adv. 1. (în spaŃiu) ötede,
öteye. 2. (în timp) daha sonra.
încolona vr. sıraya gelmek, sıraya
dizilmek, sıralanmak.
încolŃi I. vt. 1. (a încleşta) sıkmak,
sıkıştırmak. 2. (a muşca) ısırmak.
3. (fig.) baskın yapmak. II. vi.
çimlenmek, sürmek, intaş etmek.
înconjur sn. dolaşıklık, dolambaç
înconjura vt. 1. dolaşmak. 2. (a
încercui) kuşatmak, çevirmek,
... etrafını çevirmek, ... etrafını almak.
înconjurător adj. etraftaki, çevredeki.
încontinuu adv. durmadan, fasılasız,
durmaksızın.
încânta – încreŃi
încorda I. vt. germek, çekmek.
II. vr. gerilmek, çekilmek.
încordare sf. gerginlik; gerilim.
încordat adj. gergin.
încornora vt. (fam.) boynuzlamak,
boynuz takmak.
încornorat adj. (fam.) boynuzlu.
încorona I. vt. taç giydirmek/
koymak, taçlamak. II. vr. taç
giymek/giyinmek, taçlanmak.
încoronare sf. taç giyme/giyinme.
încoronat adj. taç giymiş, taçlı,
taçdar.
încorpora vt. 1. (a îngloba) kapsamak,
ihtiva etmek. 2. (mil.) askerliğe
çağırmak, silah altına çağırmak.
încorporare sf. 1. (înglobare)
kapsama, ihtiva. 2. (mil.) askerliğe
çağırma, silah altına çağırma.
încotro adv. nereye.
încrede vr. 1. itimat etmek, güvenmek.
2. (a se fuduli) böbürlenmek,
koltuk kabartmak.
încredere sf. 1. ititmat, güvenme,
güven. 2. (certitudine) inanç,
kanış // om de ~ güvenilir
adam; vot de ~ güven oyu.
încredinŃa I. vt. 1. (a amaneta)
emanete bırakmak, emanet
etmek. 2. (a împărtăşi un secret)
itiraf etmek, açıklamak; açılmak.
3. ( a asigura) temin etmek.
II. vr. kani olmak, kanmak.
încremeni vi. bakakalmak, şaşakalmak,
donakalmak.
încreŃi I. vt. buruşturmak, kıvırmak,
kıvratmak. II. vr. buruşmak,
kıvramak, kıvrılmak.
încreŃit – îndeletnici
încreŃit adj. kıvrılmış, kıvrımlı, buruşuk.
încrezător adj. çabuk inanan,
aldanç, kanağan.
încrezut adj. kendini beğenmiş,
kibirli.
încropi vt. 1. ılıştırmak, ılıklaştırmak.
2. (a aduna) edinmek, kazanmak,
elde etmek.
încrucişa I. vt. 1. birbirini kesmek.
2. (biol.) tesalüp ettirmek,
melezleştirmek. II. vr. 1. kesişmek.
2. (biol.) tesalüp etmek, melezleşmek.
încrucişare sf. 1. birbirini kesme,
kesişme. 2. (biol.) tesalüp,
melezleşme.
încrucişat adj. 1. birbirini kesen,
kesişen. 2. (biol.) tesalüp edilmiş,
melezleşmiş. 3. (d. ochi, privire)
şaşı.
încrunta vt., vr. kaş çatmak, surat
asmak, somurtmak.
încruntat adj. somurtkan, kaşları
çatık, asık suratlı.
încuia vt. 1. (a zăvorî) kilitlemek,
kitlemek. 2. (a izola) kapamak.
încuiat adj. 1. (zăvorât) kilitlenmiş,
kitlenmiş, kilitli. 2. (închis)
kapalı, kapanmış. 3. (fig.) salak.
încuiatoare sf. kilit; tırkaz.
încumeta vr. cesaret etmek, cesaretlenmek.
încunoştiinŃa vt. 1. iletmek, ulaştırmak;
bildirmek. 2. haberdar etmek.
încununa vt. 1. çelenk/taç gidirmek,
taçlandırmak. 2. ödüllendirmek.
3. tamam etmek, eksiğini
bırakmamak, üstüne tüy dikmek.
încuraja vt. cesaret/yürek vermek,
yüreklendirmek.
857
încurajare sf. 1. cesaretlendirme,
yüreklendirme. 2. dürtme,
davrandırma, teşvik.
încurajator adj. cesaret verici/
veren, yüreklendirici.
încurca I. vt. 1. (a amesteca)
karıştırmak. 2. (a împiedica)
engel olmak. 3. (a deranja)
rahatsız/tedirgin etmek. 4. (a
zăpăci) şaşırmak, şaşırtmak.
II. vr. 1. (a se rătăci) yolunu
şaşmak. 2. (a se zăpăci)
şaşırmak. 3. (a fi in impas)
çıkmaza girmek, başı sıkışmak.
4. (a întârzia) geçikmek, geç
kalmak.
încurcat adj. 1. karışık, karışmış.
2. (zăpăcit) şaşmış, şaşkın. 3. (d.
lucruri) karmakarışık. 4. (d.
idei) muğlak, çapraz.
încurcătura sf. 1. karışıklık,
karmakarışıklık. 2. (necaz)
bela, çıkmaz şey, şıkışık durum.
încuviinŃa vt., vi. izin vermek, razı
olmak, müsaade etmek.
încuviinŃare sf. izin verme, razı
olma, müsaade etme, rıza.
îndată adv. hemen, hemencecik,
derhal.
îndatorire sf. görev, vazife; sorum.
îndărăt adv. geriye; geri.
îndărătnic sm., adj. inatçı, dik kafalı.
îndeajuns adv. kâfi miktarda, yeter,
miktarda.
îndelete adv. în expr: pe ~ yavaş
yavaş, usullcacık.
îndeletnici vr. meşgul olmak,
uğraşmak.
858
îndeletnicire sf. meslek, uğraş,
meşguliyet, meşgul olma.
îndelung adv. uzunca, uzun süre,
uzun zaman.
îndemânare sf. beceriklilik, el
uzluğu, uzluk.
îndemânatic adj. becerikli, eli
uz; (priceput) maharetli.
îndemn sm. teşvik, sevk.
îndemna I. vt. teşvik etmek,
sevketmek, casaret vermek.
II. vr. birbirine cesaret vermek.
îndeosebi adv. ayrıca, bilhassa.
îndepărta I. vt. 1. uzaklaştırmak.
2. (fig.) çıkarmak. II. vr.
1. uzaklaşmak. 2. (fig.) ayrılmak,
çekilmek.
îndepărtat adj. uzak, uzakta.
îndeplini vt. yerine getirmek,
gerçekleştirmek.
îndeplinire sf. yerine getirme,
gerçekleşme, gerçekleştirme.
îndesa I. vt. 1. doldurmak, sığıştırmak.
2. (o pălărie, o căciula) çekmek.
II. vr. sıkışmak.
îndesat adj. sıkışık, dolu, tıklım
tıklım. 2. (greu) ağır. 3. (dens)
gür, sık, yoğun. 4. (d. fiinŃe)
tıknaz; bodur.
îndesi I. vt. sıklaştırmak, gürleştirmek,
yoğunlaştırmak. II. vr. sıklaşmak,
gürleşmek, yoğunlaşmak.
îndestula I. vt. bol bol vermek,
doyurmak. II vr. doymak, bol
bol yaşamak.
îndestulător adj. kâfi, yeterli,
yeter.
îndeletnicire – îndrăgostit
îndigui vt. set kurmak, set içine
almak.
îndârji vr. katılaşmak; şiddetlenmek;
kızmak.
îndârjire sf. katılaşma, şiddetlenme,
kızışma.
îndârjit adj. amansız, şiddetli,
kızgın.
îndobotoci I. vt. aptallaştırmak,
sersemleştirmek, sersemletmek.
II. vr. aptallaşmak, sersemleşmek,
sersem olmak.
îndobitocire sf. aptallık, sersemlik,
sersemleşme.
îndoi I. vt. 1. (a dubla) iki kat
etmek, iki misline çıkarmak,
ikilemek. 2. (a amesteca) karıştırmak.
3. (a curba) bükmek. 4. (a
încovoia) eğmek. II. vr. 1. (a
se curba) bükülmek, eğilmek.
2. (a fi nesigur) şüphelenmek,
ikilenmek; duraksamak, durumsamak.
îndoială sf. şüphe, ikilenme,
ikircim // fără ~ şüphesiz.
îndoielnic adj. şüpheli; ikircil.
îndolia vr. matem/yas tutmak.
îndoliat adj. matemli, yaslı.
îndopa I. vt. 1. zorla çok beslemek.
2. (a umple) doldurmak; tıkmak.
II. vr. çok yemek; çok doymak.
îndrăgi I. vt. sevmek, beğenmek.
II. vr. sevişmek; aşık olmak.
îndrăgosti vr. aşk/aşık olmak,
tutkun olmak, gönül vermek;
sevdalanmak, sevdaya tutulmak.
îndrăgostit adj. aşık, tutkun,
sevdalı, vurgun.
îndrăzneală – înfăŃişare
îndrăzneală sf. cesaret, yürek,
cüret.
îndrăzneŃ adj. cesaretli, cesur,
yürekli; (temerar) cüretkâr.
îndrepta I. vt. 1. doğrultmak, düzeltmek.
2. (a corecta) tashih etmek;
ayarlamak. 3. (a îmbunătăŃi)
iyileştirmek. 4. (a îndruma)
yönlendirmek, yol göstermek.
II. vr. 1. doğrulmak, düzelmek.
2. (a se îndrepta spre) yönelmek,
doğrulmak. 3. (după boală)
iyileşmek. 4. (d. vreme) açılmak,
düzelmek.
îndreptar sm. kılavuz, rehberlik,
rehber // ~ ortografic imlâ/
yazım kılavuzu.
îndreptăŃi vt. haklı çıkarmak,
haklı göstermek.
îndreptăŃit adj. haklı, yetkili.
îndruga vt. gevezelik yapmak,
çene çalmak.
îndruma vt. yol göstermek,
yönlendirmek, kılavuzluk/
rehberlik etmek.
îndrumare sf. yönerge, talimat.
îndrumător I. sm., adj. idareci,
yönetici. II. sm. rehber, kılavuz.
înduioşa I. vt. duygulandırmak,
mütehassis etmek. II. vr.
duygulanmak, mütehassis olmak.
înduioşare sf. dugulanma, mütehassis
etme/olma.
înduioşător adj. duygulandırıcı,
içli, mütehassis edici.
îndulci vt. 1. tatlılaştırmak. 2. (fig.)
iyileştirmek; yumuşatmak.
859
îndupleca I. vt. kandırmak,
inandırmak, ikna etmek. II. vr.
kanmak, inanmak, ikna olmak.
îndura I. vt. ıstırap çekmek, eziyet
çekmek, katlanmak. II. vr. 1. (a-i
fi milă) acımak. 2. (a fi de
acord) razı olmak, kabul etmek.
îndurare sf. 1. ıstırap/eziyet çekme;
katlanma. 2. (milă) acıma, merhamet.
îndurera vt. acı çektirmek, üzmek,
tasalandırmak.
îndurerat adj. acılı, tasalı, kederli.
înec sm. boğulma.
îneca I. vt. boğmak. II. vr. 1. boğulmak.
2. (a se scufunda) suya batmak.
3. (a se sufoca) nefesi tıkanmak,
boğulmak.
înecat I. sm. suda boğulmuş
kimse, suda buğulan. II. adj.
1. boğulmuş. 2. (scufundat)
suya batmış.
înfăptui vt. gerçekleştirmek, yerine
getirmek; icra etmek.
înfăptuire sf. gerçekleşme,
gerçekleştirme, yerine getirme;
icra.
înfăşa vt. kundağa sarmak,
kundaklamak.
înfăşura vt. 1. sarmak. 2. (a
încercui) kuşatmak, çevrelemek.
înfăŃişa I. vt. tasvir etmek, açıklamak.
II. vr. 1. (a-şi imagina) tasarlamak,
hayal etmek. 2. (a se arăta)
görünmek, belirmek.
înfăŃişare sf. 1. (descriere) tasvir,
açıklama, açıklanma. 2. (aspect)
kılık, kıyafet.
860
înfia vt. evlâtlığa kabul etmek,
evlâtlığa almak.
înfiera vt. 1. damgalama. 2. (fig.)
suçlamak, itham etmek.
înfierare sf. 1. damgalamak. 2. (fig.)
suçlama, itham.
înfierbânta I. vt. 1. ısıtmak. 2. (fig.)
(a înfuria) kızdırmak. 3. (fig.)
(a înflăcăra) heycanlandırmak.
4. (a aŃâŃa) kışkırtmak. II. vr.
1. ısınmak. 2. (fig.) (a se
înfuria) kızışmak. 3. (fig.) (a
se înflăcăra) heyecanlanmak.
înfiere sf. evlâtlığa kabul etme,
evlâtlığa alma.
înfinge I. vt. saplamak, dikmek;
(a băga) sokmak. II. vr.
saplanmak, batmak.
înfiinŃa I. vt. kurmak, yaratmak,
tesis etmek. II. vr. kurulmak,
meydana gelmek.
înfiinŃare sf. kurma, kuruluş, tesis.
înfiora I. vt. korkutmak, ürpertmek.
II. vr. korkmak, ürpermek.
înfiorător adj. ürpertici, müthiş.
înfipt adj. 1. saplı; dikili.
2. (îndrăzneŃ) açıkgözlü, çevik.
înflăcăra I. vt. alevlendirmek,
heyecanlandırmak. II. vr. alevlenmek,
heyecanlanmak.
înflăcărare sf. alevlenme, heyecanlanma,
coşkunluk.
înflăcărat adj. 1. alevli. 2. (fig.)
alevlenmiş, heyecanlı, coşkun.
înflori vi. 1. çiçeklenmek, çiçek
açmak. 2. (fig.) güzelleşmek, refah
içinde yaşamak; gelişmek,
ilerlemek, serpilmek.
înfia – înfrunzi
înflorire sf. 1. çiçeklenme, çiçek
açma. 2. (fig.) güzelleşme,
refah içinde yaşama; gelişme,
ilerleme, serpilme.
înflorit adj. 1. çiçeği açmış, çiçekli.
2. (fig.) güzelleşmiş, refahlı;
gelişmiş, ilerlemiş, serpilmiş.
înfometa vt. acıktırmak, aç bırakmak.
înfometat adj. aç kalmış, aç.
înfrăŃi I. vt. yakınlaştırmak, birleştirmek,
bir araya getirmek. II. vr. kardeş
olmak; (a se asocia) birleşmek.
înfrăŃire sf. kardeşlik, kardeşleşme.
înfrăŃit adj. kardeşlik bağlarıyla
bağlı, kardeş –(s)i.
înfricoşa I. vt. 1. korkutmak;
ürkütmek, dehşet uyandırmak.
2. (a intimida) yıldırmak. II. vr.
korkmak; yılmak, ürkmek.
înfricoşător adj. korkunç, dehşetli.
înfrâna I. vt. 1. (animale) gem
vurmak. 2. (fig.) yatıştırmak.
II. vr. (fig.) kendini tutmak.
înfrânge vt. yenmek, galebe
çalmak, galip gelmek, utmak.
înfrângere sf. yenilgi, yenilme,
mağlubiyet.
înfrumuseŃa I. vt. 1. güzelleştirmek.
2. (fig.) süslemek, bezemek,
donatmak. II. vr. 1. güzelleşmek.
2. (fig.) süslenmek, bezenmek,
donanmak.
înfrumuseŃare sf. 1. güzelleşme,
güzelleştirme. 2. (fig.) süsleme,
bezeme, donatma.
înfrunta vt. ayak diremek; meydan
okumak.
înfrunzi vi. yapraklanmak.
înfuleca – îngrădi
înfuleca vt., vi. atıştırmak, çabuk
yemek, çabuk çabuk yutmak.
înfumura vr. böbürlenmek; gururlanmak;
koltuk kabartmak.
înfumurare sf. böbürlenme,
gururlanma, koltuk kabartma.
înfumurat adj. ukala, bilgiçlik,
taslayan, kendini beğenmiş,
kurumlu, kibirli.
înfunda I. vt. 1. (a astupa) tıkamak.
2. (a închide) kapamak. 3. (a
reduce la tăcere) susturmak.
4. (fig.) çıkmaza sokmak. II. vr.
kapanmak; kaybolmak.
înfundat adj. 1. (d. sticle) kapalı,
tıkanmış, tıkanık. 2. (d.
drumuri) çıkmaz. 3. (d.
sunete) boğuk.
înfuria I. vt. öfkelendirmek,
hiddetlendirmek, kızdırmak.
II. vr. öfkelenmek, hiddetlenmek,
kızmak.
înfuriat adj. öfkeli, hiddetli, kızgın.
îngădui I. vt. 1. (a permite)
müsaade etmek, izin vermek.
2. (a da răgaz) ara vermek,
meydan vermek. II. vi. sabretmek.
îngăduinŃă sf. 1. (permisiune)
müsaade, izin. 2. (indulgenŃă)
müsamaha, suçlara gözyumma,
hoş görme.
îngăduitor adj. müsamahakâr,
suçlara gözyumucu, hoşgörür,
hoşgörücü, hoşgörülü, toleranslı.
îngălbeni I. vt. sarartmak. II. vr.,
vi. sararmak, sarı olmak.
îngălbenire sf. sararma, sarartma;
sarı olma.
861
îngenunchea I. vt. 1. diz çöktürmek.
2. (fig.) boyun eğdirmek, tabi
kılmak. II. vi. 1. diz çökmek.
2. (fig.) boyun eğmek.
înger sm. melek, gökçe, melâike.
înghesui I. vt. sıkıştırmak, sıkmak.
II. vr. sıkışmak, yığışmak.
înghesuială sf. kalabalık, sıkışıklık,
yığışma; üşüşme.
îngheŃ sm. don.
îngheŃa I. vt. dondurmak. II. vi.
1. donmak. 2. (a încremeni)
donakalmak.
îngheŃată sf. dondurma; ~ de
fructe meyvalı dondurma.
înghionti I. vt. dürtmek, itmek.
II. vr. dürtüşmek, itişmek.
înghiŃi vt. 1. yutmak. 2. (a răbda)
sabretmek. 3. (a omite) kaçırmak;
unutmak.
înghiŃitură sf. yudum; lokma.
îngâmfa vr. kendini beğenmek,
böbürlemek, koltuk kabaratmak.
îngâmfare sf. kendini beğenme,
böbürleme, koltuk kabaratma.
îngâmfat adj. kendini beğenmiş,
kurumlu, kibirli, ukala.
îngâna vt. 1. (a imita) taklit etmek.
2. (a murmura) mırıldanmak.
3. (a acompania) refakat/eşlik
etmek.
îngândurat adj. dalgın, düşünceli.
îngloba vt. kapsamak, ihtiva
etmek, içine almak.
îngloda vt. batmak; bulaşmak.
îngrădi vt. 1. perde çekmek,
çevrelemek. 2. (fig.) set koymak,
tahdit etmek.
862
îngrădire sf. 1. perde çekme,
çevrelenme/çevreleme. 2. (fig.)
set koyma, tahdit.
îngrămădeală sf. kalabalık,
sıkışıklık, yığışma.
îngrămădi I. vt. sıkıştırmak, sıkmak,
yığmak. II. vr. sıkışmak, yığışmak.
îngrăşa I. vt. 1. beslemek, semirtmek;
(de animale) tavlandırmak;
şişmanlatmak. 2. (terenuri)
gübrelemek. II. vr. semirmek,
beslenmek; şişmanlamak.
îngrăşământ sm. gübre; ~ inte
chimice kimyasal gübreler.
îngreuna I. vt. 1. fazla yüklemek/
yükletmek. 2. (fig.) güçleştirmek,
ağırlaştırmak, zorlaştırmak.
II. vr. 1. fazla yüklenmek,
ağırlaşmak, zorlaşmak.
îngriji I. vt., vi. bakmak, özenmek,
ihtimam etmek. II. vr. meşgul
olmak; bakmak.
îngrijire sf. bakım, özenme, ihtimam.
îngrijit adj. 1. iyi bakımlı, ihtimamlı.
2. (d. oamnei) tertipli, düzenli.
îngrijitoare sf. hizmetçi kadın.
îngrijora I. vt. kaygılandırmak,
endişelendirmek. II. vr.
kaygılanmak, endişelenmek.
îngrijorare sf. kaygı, endişe; üzüntü.
îngrijorat adj. kaygılı, endişeli;
üzüntülü.
îngrijorător adj. kaygı/endişe
verici, kaygılandırıcı, endişelendirici.
îngropa I. vt. gömmek, toprağa
vermek. II. vr. gömülmek.
îngroşa I. vt. koyulaştırmak,
kalınlaştırmak.
îngrădire – înjumătăŃi
II. vr. koyulaşmak, kalınlaşmak.
îngrozi I. vt. tüyleri ürpertmek,
dehşete düşürmek, ürkü/dehşet
salmak, çok korkutmak. II. vr.
tüyleri ürpermek, dehşete düşmek,
çok korkmak, ürküye kapılmak.
îngrozit adj. çok korkmuş, tüyleri
ürpermiş, dehşete düşmüş.
îngrozitor I. adj. ürkünç, korkunç,
dehşetli, müthiş, tüyler ürpertici.
II. adv. müthiş surette; son derece.
îngust adj. dar; (subŃire) ince.
îngusta I. vt. 1. daraltmak. 2. (fig.)
azaltmak. II. vr. daralmak.
înhăita vr. kötü kişilerle düşüp
kalkmak.
înhăma I. vt. hayvanları koşmak.
II. vr. (fig.) girişmek, ele almak;
canla başla girişmek.
înhămare sf. hayvanları koşma.
înhăŃa vt. tutmak; kapmak; yakalamak,
ele geçirmek.
înhuma vt. gömmek, toprağa vermek,
defnetmek.
înjgheba vt. tertip etmek, yapmak,
kurmak.
înjosi I. vt. itibardan düşürmek,
alçaltmak, aşağılamak. II. vr.
itibardan düşmek, alçalmak,
aşağılanmak.
înjosire sf. alçalma; aşağılanma/
aşağılama, tezlil.
înjuga vt. boyunduruğu takmak.
înjumătăŃi I. vt. ikiye bölmek,
ikiye taksim etmek, ikiye
paylaştırmak. II. vr. ikiye
bölünmek, ikiye taksim edilmek,
ikiye paylaşmak.
înjunghia – înrăutăŃi
înjunghia vt. 1. saplamak, bıçağı
batırmak. 2. (d. dureri) sancılanmak.
înjura vt., vi. sövmek, küfürlemek,
küfretmek.
înjurătură sf. küfür, sövme,
sövgü, sövüş.
înlătura vt. gidermek, bertaraf
etmek.
înlemni vi. şaşakalmak, donakalmak.
înlesni vt. kolaylaştırmak, hafifletmek.
înlesnire sf. kolaylaştırma, hafifletme.
înlocui vt. 1. (a schimba) değiştirmek.
2. (a suplini) ... yerini tutmak.
3. (a destitui) azletmek, uzaklaştırmak.
înlocuire sf. 1. (schimbare) değiştirme.
2. (suplinire) ... yerini tutma.
3. (destituire) azletme, uzaklaştırma.
înmărmuri vi. şaşakalmak, donakalmak.
înmâna vt. teslim etmek, vermek.
înmormânta vt. gömmek, defnetmek,
toprağa vermek.
înmormântare sf. gömme, gömülme;
(funeralii) cenaze merasimi/töreni.
înmuguri vi. tomurcuklanmak.
înmuia I. vt. 1. (a muia) ıslatmak.
2. (d. lucruri) yumuşatmak.
3. (a îmblânzi) yatıştırmak.
II. vr. 1. (d. lucruri) yumuşamak.
2. (d. vreme) iyileşmek. 3. (a
se îmblânzi) yatışmak.
înmulŃi I. vt. 1. çoğaltmak; arttırmak.
2. (mat.) darbetmek, çarpmak.
II. vr. çoğalmak, artmak.
înmulŃire sf. 1. çoğaltma, çoğalma,
arttırma, artma. 2. (mat.) çarpma;
darp, zarp.
înnădi vt. eklemek; uzatmak,
temdit etmek.
863
înnebuni I. vt. 1. çıldırtmak, deli etmek.
2. (a zăpăci) şaşırtmak; ... canını sıkmak.
II. vi. deli olmak, delirmek, çıldırmak.
înnebunit adj. 1. deli. 2. (zăpăcit)
şaşkın, şaşırmış.
înnegri I. vt. karalamak, siyahlatmak,
siyah etmek. II. vr. 1. kararmak,
siyahlanmak, siyah olmak. 2. (a
se bronza) bronzlaşmak, yanıp
esmerleşmek. III. vi. kara
görmek; kara görünmek.
înnoda I. vt. düğümlemek, düğüm
yapmak. II. vr. düğümlenmek.
înnoi I. vt. yenileştirmek, yenilemek;
(a împrospăta ) tazelemek. II. vr.
yenileşmek; (a se împrospăta)
tazelenmek.
înnopta I. vi. gecelemek, geceyi
geçirmek, konmak. II. vr. gece
olmak; karanlık çökmek.
înnora I. vi., vr. 1. bulutlanmak,
bulutlarla kaplanmak. 2. (fig.)
üzülmek, kederlenmek. II. vt.
(fig.) kederlendirmek, üzmek.
înnorat adj. 1. bulutlu, kapalı. 2. (fig.)
kederli, üzüntülü, acılı.
înot sm. yüzme.
înota vi. yüzmek.
înotător I. sm. yüzücü. II. adj.
yüzebilen, yüzücü.
înrăi I. vt. fenalaştırmak, kötüleştirmek.
II. vr. fenalaşmak, kötüleşmek.
înrăire sf. fenalaşma, fenalaştırma.
înrăit adj. fenalaşmış; fena.
înr ă ma vt. çer çe ve le me k;
çerçeveletmek.
înrăutăŃi I. vt. kötüleştirmek,
ağırlaştırmak; zorlaştırmak.
864
II. vr. kötüleşmek, ağırlaşmak;
zorlaşmak.
înrăutăŃire sf. kötüleştirme, kötüleşme,
ağırlaştırma, zorlaşma.
înregistra I. vt. 1. kaydetmek; (a
scrie) sicile yazmak. 2. (a
obŃine) elde etmek. II. vr.
kaydedilmek; (a se înscrie)
sicile yazılmak.
înregistrare sf. kayıt, kaydetme;
(înscriere) tescil, sicile geçirme.
înrobi vt. esaret altına almak,
köle haline getirmek, köleleştirmek.
înrobire sf. kölelik, köleleştirme.
înrola I. vt. silah altına almak,
askerliğe çağırmak. II. vr.
katılmak, girişmek, girmek.
înrolare sf. askere alma. 2. (într-
o activitate) girme, yazılma; alınma.
înroşi I. vt. kızıl renk vermek,
kızıla boymak, kızılaştırmak.
II. vr. 1. kızıl/kırmızı olmak,
kızıllaşmak. 2. (fig.) kızarmak.
înrudi vr. 1. akraba olmak,
akrabalaşmak. 2. (fig.) benzemek.
înrudire sf. 1. akrabalık, hısımlık.
2. (asemănare) benzeme, yakınlık.
înrudit adj. 1. akraba, akrabalaşmış.
2. (fig.) yakın, benzerli.
însă conj. 1. (dar) fakat, amma,
ama. 2. (totuşi) buna rağmen,
... makla/mekle beraber.
însăila vt. teyellemek.
însăilare sf. teyelleme, teyel.
însămânŃa vt. tohum ekmek, ekmek.
însămânŃare sf. tohum ekme,
ekme, ekim.
înrăutăŃire – însemna
însămânŃat I. sn. tohum ekimi,
ekim. II. adj. ekilmiş.
însănătoşi I. vt. iyi etmek, iyileştirmek,
tedavi etmek, atamak. II. vr.
iyi olmak, iyileşmek.
însănătoşire sf. iyileşme.
însănătoşit adj. iyileşmiş.
însărcina I. vt. (cu o misiune
etc.) yükletmek; görevlendirmek.
II. vr. (a-şi asuma) yüklenmek,
görevlenmek.
însărcinare sf. 1. yüklenme, görevlenme,
görevlendirme. 2. (misiune)
delegelik, murahhaslık.
însărcinat I. sm. murahhas, delege.
II. adj. yüklü, görevli, vezifeli; ~ cu
afaceri (dlip.) işgüder, maslahatgüzar.
însărcinată adj. f. hamile, gebe.
însângerat adj. kanlı, kanayan.
înscăuna I. vt. tahta oturtmak;
iktidara getirmek. II. vr. tahta
oturmak; iktidara gelmek.
înscena vt. 1. sahneye koymak.
2. (fig.) düzen/dolap çevirmek.
înscenare sf. 1. sahneye koyma.
2. (fig.) düzen, tertip, dolap.
înscrie I. vt. yazmak, yazdırmak;
kaydetmek. II. vr. yazılmak.
înscriere sf. yazma, yazılma; kaydolma;
yazdırma; (înregistrare) tescil.
înscris sn. yazılı belge, evrak,
belge; doküman.
însemna I. vt. 1. (a marca) işaret
etmek, işaretlemek, nişan koymak.
2. (a nota) not etmek, yazmak.
II. vi. temsil etmek, demek,
anlamına gelmek, anlam taşımak.
însemnare - însuşire
însemnare sf. 1. (marcare) işaret/
nişan koyma, işaretleme. 2. (notare)
not, yazı.
însemnat adj. 1. (marcat) işaret edilmiş,
işaretli, nişanlı. 2. (notat) not edilmiş
kadedilmiş. 3. (important) mühim,
önemli.
însemnătate sf. 1. önem, ehemiyet.
2. (sens) mana, anlam // de
mare ~ pek önemli.
însenina vr. 1. (cer) açılmak,
açmak. 2. (fig.) ferahlanmak,
sükünet bulmak.
însera I. vr. ortalık, kararmak, akşam
olmak. II. vi. akşamlamak.
înserare sf. ortalık kararma, alaca
karanlık.
înseta vi. 1. susamak. 2. (fig.) çok
istemek, şiddetle arzu etmek.
însetat adj. 1. susamış. 2. (fig.)
doymaz, arzu dolu.
însiloza vt. silolamak, sarpınlamak;
siloya koymak.
însorit adj. 1. güneşli, açık. 2. (fig.)
neşeli, şen.
însoŃi vt. 1. eşlik/refakat etmek,
teşyi etmek. 2. (a anexa) ilave
etmek, iliştirmek.
însoŃi sf. eşlik, refakat.
însoŃitor sm. kılavuz, rehber.
înspăimânta I. vt. ürkü salmak,
korkutmak, tüyleri ürpertmek,
dehşete düşürmek. II. vr. korkmak,
tüyleri ürpermek, dehşete düşmek.
înspăimântat adj. korkutulmuş,
yılmış, dehşete düşmüş.
înspăimântător adj. tüyler ürpertici,
dehşet verici, dehşetli, müthiş.
865
înspre prep. doğru.
înspumat adj. köpüklü.
înstelat adj. yıldızlı.
înstrăina I. vt. 1. istimlak etmek,
kamulaştırmak. 2. (a fura) çalmak,
aşırmak. II. vr. 1. gurbette
yaşamak, gurbet çekmek, yad
ellerde yaşamak. 2. (fig.) ayrılmak.
înstrăinare sf. istimlak. 2. (îndepărtare)
uzaklaşma; ayrılma. 3. (furt)
çalma, aşırma.
însufleŃi I. vt. canlandırmak,
heyecanlandırmak. II. vr.
canlanmak, heyecanlanmak.
însufleŃire sf. 1. canlanma, heyecan.
2. (simulare) teşvik, sevk.
însufleŃit adj. 1. (viu) canlı; diri.
2. (vioi) çevik, heyecanlı.
însufleŃitor adj. canlandırıcı,
heyecanlandırıcı; teşvik edici.
însuma vt. toplamak, bir araya
getirmek, cemetmek.
însumi, însămi pron. kendim.
însura I. vt. evlendirmek, başgöz
etmek. II. vr. evlenmek.
însurătoare sf. evlenme, izdivaç.
însuşi¹ pron. kendi, kendisi.
însuşi² vt. 1. kendine mal etmek,
almak, el koymak. 2. (a asimila)
benimsemek, kesbetmek, kavramak.
3. (o părere) kabul etmek, tanımak,
razı olmak.
însuşire sf. 1. kendine mal etme,
alma, el koyma. 2. (asimilare)
benimseme, kesbetme, kavrama.
3. (particularitate) nitelik,
özellik, vasıf. 4. (înclinaŃie)
anıklık, istidat.
866
însuŃi/însăŃi pron. kendin.
înşela I. vt. 1. aldatmak,
dolandırmak. 2. (în dragoste)
sadakatsizlik etmek, aldatmak.
II. vr. yanılmak, aldanmak.
înşelăciune sf. dolandırıcılık,
aldatma, hile.
înşelător sm., adj. aldatıcı, yanıltıcı,
yalancı, dolandırıcı.
înşelătorie sf. v. înşelăciune.
înşfăca vt. tutmak, kapmak, kavramak.
înşine, însene pron. kendimiz.
înşira I. vt. dizmek, sıralamak, sıraya
dizmek. II. vr. sıralanmak, dizilmek.
înşivă pron. kendiniz.
înştiinŃa vt. bildirmek, haber
vermek.
înştiinŃare sf. bildirme, haber
verme; bildiri; (avertizare) ihbar.
înşuruba vt. vidalamak, vidayla
tutturmak.
întări I. vt. 1. kuvvetlendirmek,
sağlamlaştırmak. 2. (a fortifica)
pekiştirmek, takviye etmek.
3. (mil.) tahkim etmek. 4. (a
confirma) doğrulamak, teyit etmek.
5. (a legaliza) kanunlaştırmak.
II. vr. 1. kuvvetlenmek,
sağlamlaşmak, kuvvet bulmak.
2. (a se întrema) iyileşmek.
3. (a se dezvolta) gelişmek.
4. (a se înteŃi) şiddetlenmek, artmak.
întărire sf. 1. kuvvetlenme,
kuvvetlendirme, sağlamlaşma,
takviye. 2. (mil.) istihkâm,
tahkimat.
întărit adj. 1. sağlamlaştırılmış;
kuvvetlendirilmiş. 2. takviye
însuŃi/însăŃi – întemeiere
edilmiş; tahkim edilmiş. 3. teyit
edilmiş, doğrulanmış.
întărâta I. vt. kışkırtmak,
kızdırmak, tahrik etmek. II. vr.
1. şiddetlenmek. 2. (d. oameni)
hiddetlenmek, kızmak.
întâi, întâia I. adj., num. birinci, ilk.
II. adv.: mai ~ (şi ~ ) ilkin, ilk önce.
întâlni I. vt. raslamak, rasgelmek.
II. vr. 1. raslaşmak, görüşmek,
buluşmak. 2. (a se uni) birleşmek.
întâlnire sf. 1. raslaşma, görüşme,
randevu; buluşma. 2. (sport)
karşılaşma.
întâmpina vt. 1. karşılamak. 2. (fig.)
uğramak; karşılaşmak.
întâmpinare sf. karşılama, karşılaşma.
2. (obiecŃie) karşı durma; direniş,
direnme. 3. (jur.) itiraz.
întâmpla vr. 1. vuku bulmak, olmak,
yer almak. 2. (a se nimeri)
rasgele olmak.
întâmplare sf. 1. (eveniment) olay,
hadise, vaka. 2. (hazard) tesadüf //
la ~ tesadüfen, rasgele olarak.
întâmplător I. adj. tesadüfî, rasgele.
II. adv. tesadüfî olarak, tesadüfen,
rasgele olarak.
întârzia I. vt. geçiktirmek. II. vi.
geçikmek, geçkalmak.
întârziat adj. geçkalan, geçkalmış,
geçikmiş.
întârziere sf. geçikme, geçkalma.
întemeia I. vt. kurmak, meydana
getirmek, tesis etmek. II. vr.
dayanmak, istinat etmek.
întemeiere sf. kurulma, kurma,
tesis.
întemeietor – întrece
întemeietor sm. kurucu; yaratıcı,
müessis.
întemniŃa vt. hapsetmek, hapishaneye/
dama atmak.
întemniŃare sf. hapsetme, hapishaneye/
dama atma.
înteŃi I. vt. şiddetlendirmek, artırmak.
II. vr. şiddetlenmek, artmak.
întinde I. vt. 1. yaymak, sermek.
2. (a lungi) uzatmak. 3. (a
trage) çekmek, germek. 4. (a
aşterne) sermek, döşemek. II.
vr. 1. yayılmak, serilmek. 2.
(în spaŃiu) uzanmak. 3. (a dura)
sürmek, devam etmek. 4. (a se
culca) yatmak // a ~ mâna dilenmek.
5. (pentru relaxare) gerinmek.
întindere sf. 1. yayılma; uzanma;
uzatma. 2. (durată) sürme.
3. (spaŃiu) yüz, yüzey, satıh.
întineri I. vt. gençleştirmek; genç
göstermek. II. vi. gençleşmek.
întinerire sf. gençleştirme, gençleşme,
genç olma.
întins I. adj. 1. (desfăşurat) yayılmış,
serilmiş. 2. (neted) düz. 3. (încordat)
gergin. 4. (vast) engin. II. sm.
enginlik, yüzey.
întoarce I. vt. döndürmek; geri
çağırmak. 2. (a răsuci) çevirmek.
3. (a restitui) geri vermek,
iade etmek. II vr. 1. dönmek,
geri gelmek, avdet etmek. 2. (a
se îndrepta) doğrulmak, yönelmek.
3. (a se răsuci) çevrilmek.
întoarcere sf. 1. dönüm, dönüş,
dönme, avdet. 2. (răsucire)
çevirme, çevrilme.
867
întocmai adv. tamamı tamamına,
tam, tıpkı. 2. (desigur) tabîi, öyle.
întocmi vt. 1. yapmak; kurmak.
2. (a organiza) tertip/tanzim
etmek, düzenlemek.
întocmire sf. 1. yapma; kurma.
2. (organizare) tertipleme, tanzim,
düzenleme.
întors I. adj. 1. (răsucit) çevrilmiş.
2. (revenit) dönmüş, geri gelen/
gelmiş. II. sm. v. întoarcere.
întorsătură sf. 1. dönemeç. 2. (fig.)
değişiklik; gidiş, seyir, gelişim.
întortocheat adj. dolambaçlı, dolaşık,
yılankavi.
întotdeauna adv. her zaman, daima.
întovărăşi I. vt. eşlik/arkadaşlık
etmek. II. vr. 1. birleşmek.
2. (într-o asociaŃie) ortaklaşmak.
întovărăşire sf. 1. (însoŃire) refakat,
eşlik. 2. (într-o asociaŃie) ortaklık;
çiftlik.
întrajutorare sf. karşılıklı yardım.
între prep. ara; ~ munŃi dağlar
arasında; ~ noi bizim aramızda.
întreba I. vt. sormak, sual etmek.
II. vr. kendi kendine sormak.
III. vt., vi. soruşturmak, ilgilenmek.
întrebare sf. 1. sorgu, sual.
2. (problemă) sorun, mesele.
întrebuinŃa I. vt. kullanmak; işletmek.
II. vr. kullanılmak; işletilmek.
întrebuinŃare sf. kullanış, kullanma,
kullanılma.
întrebuinŃat adj. kullanılan,
kullanılmış.
întrece I. vt. 1. geçmek, geride
bırakmak; aşmak. 2. (la măsură)
868
haddini aşmak, fazla olmak.
II. vr. yarışmak, yarış etmek.
întrecere sf. 1. geçme, geride bırakma,
aşma. 2. (competiŃie) yarış, müsabaka.
întredeschide vt. aralamak.
întreg I. sm. 1. bir kül/bütün. 2. (mat.)
tam sayı, bütün, tam, tüm.
2. (sănătos) sağlam, sağ, sağselim.
întregi I. vt. tamamlamak. II. vr.
tam olmak.
întreit adj. üç kat, üç misli.
întreprinde vt. girişmek, yapmak;
teşebbüs etmek.
întreprindere sf. 1. işletme, müessese.
2. (iniŃiativă) girişim, girişme,
teşebbüs.
întreprinzător sm. girişimci,
müteşebbis.
întrerupător sm. 1. (tehn.) düğme,
enterrüptör. 2. (el.) çevirgeç,
çevirgi; anahtar, elektrik akımı
anahtarı.
întrerupe I. vt. kesmek, durdurmak;
yarıda bırakmak. II. vr. kesilmek,
durmak, yarıda kalmak.
întrerupere sf. 1. kesme, durdurma,
yarıda bırakma. 2. (suspendare)
kaldırma, iptal // fără ~ durmaksızın.
întrerupt adj. kesik, durdurulmuş.
întretăia vr. kesişmek.
întreŃine I. vt. 1. (a se îngriji de)
bakmak; muhafaza etmek. 2. (a
hrăni) beslemek, geçindirmek,
bakmak. 3. (a menŃine) devam
ettirmek, sürdürmek. II. vr.
1. geçinmek, barınmak. 2. (a
vorbi) konuşmak, münakaşa
etmek; sohbet etmek.
întrecere – întuneric
întreŃinere sf. 1. (îngrijire) bakım.
2. (hrănire) besleme, geçinme,
geçindirme; bakma, bakım.
întrevedea vt. 1. öngörmek, tahmin
etmek. 2. (fig.) şüphelenmek.
întrevedere sf. görüşme; buluşma.
întrista I. vt. kederlendirmek,
üzmek, üzüntü vermek. II. vr.
kederlenmek, üzülmek.
întristare sf. keder, üzüntü; gam.
întristat adj. kederli, üzüntülü,
mahzun; gamlı.
întrucât conj. çünkü, mademki.
întruchipa I. vt. betimlemek,
cisimlemek; tecessüm etmek.
II. vr. betimlenmek; cisimlenmek.
întruchipare sf. betimleme,
betimlenme, cisimlenme,
tecessüm.
întruchipat adj. betimlenmiş,
cisimlenmiş, mücessem.
întruni I. vt. toplamak, toparlamak,
birleştirmek. 2. (a conŃine) kapsamak,
ihtiva etmek. II. vr. toplanmak,
bir araya gelmek, birleşmek.
întrunire sf. toplantı, içtima.
întuneca I. vt. 1. karanlıklaştırmak,
karartmak, karanlık etmek. 2. (fig.)
üzmek. II. vr. 1. kararmak,
karanlıklaşmak. 2. (fig.)
mahzun olmak.
întunecare sf. karanlıklaşma, kararma,
karartı.
întunecat adj. 1. karanlık. 2. (d.
cer) bulutlu, kapalı, kapanık.
3. (fig.) mahzun, gamlı.
întuneric sm. 1. karanlık. 2. (fig.)
cahillik, cehalet.
înŃelegător – înverşunare
înŃelegător adj. anlayışlı.
înŃelege I. vt. 1. anlamak, kavramak.
2. (a distinge) idrak etmek,
akıl erdirmek; erişmek, ulaşmak.
II. vr. 1. anlaşmak, sözleşmek.
2. (a convieŃui) iyi geçinmek,
barınmak. 3. (a fi înŃeles) anlaşılmak.
înŃelegere sf. 1. anlayış, algı, idrak.
2. (acord) anlaşma, sözleşme.
3. (bunăvoinŃă) lutuf, iltifat,
kayra. 4. (prietenie) dirlik, iyi geçim.
înŃelepciune sf. hikmet; basiret, bilgelik.
înŃelept sm., adj. bilge, hakim.
înŃeles sm. mana, anlam.
înŃepa I. vt. 1. batırmak, sokmak.
2. (fig.) iğnelemek, incitmek,
yermek. II. vr. batmak.
înŃepat adj. 1. sivri bir nesne batmış olan;
(arı v.s. gibi bir böcek) sokmuş olan.
2. (fig.) kibirli, kurumlu. 3. asık suratlı.
înŃepătură sf. 1. iğne yarası, diken
yarası, batma. 2. (fig.) dokunma,
dokundurma, yergi; taciz.
înŃepeni I. vt. tutturmak; saptamak;
dikmek; (a fixa) bağlamak.
II. vi. donakalmak, dikilip kalmak.
III. vr. 1. saplanmak, saptanmak,
dikilmek. 2. (fig.) direşmek;
sapmamak.
învălmăşeală sf. 1. karmakarışıklık,
karışıklık, kargaşalık, kargaşa.
2. (încăierare) dövüşme, çarpışma.
învălmăşi vt. karıştırmak, karmakarışık
etmek.
învălmăşit adj. karışık, karmakarışık.
învăŃa I. vt. 1. öğrenmek; okumak.
2. (a preda) öğretmek, okutmak;
talim etmek. 3. (a deprinde)
869
alıştırmak. 4. (a povăŃui) tavsiye
etmek. II. vr. alışmak.
învăŃat I. sm. bilgin, alim. II. adj.
1. okumuş, tahsil görmüş.
2. (deprins) alışmış, alışık.
3. (dresat) alıştırılmış, terbiye
görmüş.
învăŃământ sm. 1. (concluzie)
ders, ibret. 2. (ca instituŃie)
eğitim, öğretim, maarif.
învăŃător sm. öğretmen, muallim, hoca.
învăŃătoare sf. kadın öğretmen,
muallime.
învăŃătură sf. 1. (doctrină) öğreti,
doktrin; ilke. 2. (studiu) okuma,
eğitim, tahsil. 3. (cunoştinŃă) bilgi,
malümat.
învârti I. vt. döndürmek, çevirmek.
II. vr., vi. dönmek.
învechi vr. 1. eskileşmek, eskimek.
2. (a se uza) yıpranmak, aşınmak.
învechit adj. 1. eski, eskimiş.
2. (uzat) aşınmış, yıpranmış.
învecina vr. komşu/sınırdaş olmak,
hemhudut olmak; bitişik olmak.
înveli I. vt. örtmek; kaplamak. II. vr.
örtülmek; kaplanmak; örtünmek.
înveliş sm. 1. örtü; kapak. 2. (acoperiş)
dam, çatı. 3. (coajă) kabuk.
înverşuna I. vt. azmak, öfkelendirmek;
kışkırtmak. II. vr. 1. kızmak,
k ud ur ma k , ö f ke le n me k ,
hiddetlenmek. 2. (a se
încăpăŃâna) inat etmek, direnmek.
înverşunare sf. 1. kızma,
öfkelenme, öfke, hiddet.
2. (încăpăŃânare) inat, inatçılık;
direnme.
870
înverşunat adj. kızgın, azgın;
öfkeli, hiddetli.
înverzi I. vt. yeşertmek, yeşile
boyamak. II. vi. yeşillenmek;
yeşermek, yeşil olmak.
înverzit adj. yeşillenmiş, yeşermiş; yeşil.
înveseli I. vt. şenlendirmek,
neşelendirmek; sevindirmek.
II. vr. neşelenmek, şenlenmek;
sevinmek.
învesti vt. yetkilemek; görevlendirmek;
yetki vermek.
învia I. vt. 1. diriltmek, ihya etmek.
2. (fig.) canlandırmak. II. vi.
1. dirilmek. 2. (fig.) canlanmak.
înviere sf. 1. diriltme, dirilme, ihya.
2. (rel.) Đsanın dirilme gecesi.
învineŃi I. vt. morartmak. II. vr.,
vi. morarmak.
învingător sm., adj. galip, yenen, muzaffer.
învinge vt. yenmek, utmak, galebe
çalmak, galip gelmek.
învinovăŃi I. vt. suçlamak, suçlu
çıkarmak, suçlu tutmak. II. vr.
kendi suçunu tanımak.
învins adj. yenilmiş, mağlûp.
învinui vt. v. învinovăŃi.
înviora I. vt. canlandırmak. II. vr.
canlanmak.
J
j, J sm. a treisprezecea literă a
alfabetului limbii române;
sunet notat cu această literă.
jabou sn. göğüs süsü/danteli.
înverşunat – jaguar
înviorător adj. canlandırıcı.
învoi I. vt. izin vermek, müsaade
etmek. II. vr. 1. anlaşmak,
sözleşmek, rızasını vermek.
2. (a se tocmi) pazarlaşmak,
pazarlık etmek.
învoială sf. 1. (înŃelegere) sözleşme,
anlaşma. 2. (târg) pazarlık.
învrăjbi I. vt. kışkırtmak, arasını
bozmak. II. vr. bozuşmak, düşman
olmak.
învrăjbire sf. kışkırtma, düşmanlık,
hasımlık.
înzăpezi I. vt. karla örtmek, karla
kapatmak. II. vr. karla örtülmek,
kar altında kalmak.
înzăpezit adj. karla örtülmüş, kar
altında kalmış.
înzdrăveni vr. iyileşmek, iyi olmak.
înzdrăvenit adj. iyileşmiş/iyi olan.
înzeci vt. on kat arttırmak, on misli
arttırmak.
înzecit adj., adv. on kat artmış
olan, on misli artmış olan.
înzestra vt. donatmak, teçhiz etmek.
înzestrare sf. 1. donatma/donatım,
teçhiz etme. 2.(fig.) yetenek.
înzestrat adj. 1. donatılmış, teçhiz
edilmiş. 2. (talentat) yetenekli, istidatlı.
jachetă sf. ceket.
jad sn. yeşim taşı.
jaf sn. yağma, soygunculuk.
jaguar sm. (zool.) jagar.
jale – jindui
jale sf. keder, acı; yıkıntı, perişanlık.
jalnic I. adj. kederli, acılı, acıklı;
perişan. II. adv. acınacak halde.
jalon sn. 1. şâhıs. 2. (fig.) merhale,
aşama.
jaluzea sf. panjur, jaluzi.
jambieră sf. getir, tozluk.
jambon sn. jambon.
jandarm sm. jandarma, jandarma
eri.
jandarmerie sf. 1. jandarma dairesi,
zabıta, karakol. 2. (mil.) jandarma
kuvvetleri.
japonez sm., adj. Japon, Japonyalı.
jar sn. kor, ateş, koru.
jargon sn. argo.
jartieră sf. jartiyer, dizbağı, çorap
bağı.
javră sf. 1. sıska köpek. 2. (fig.)
köpoğlu, köpoğlu köpek, it.
jaz sm. caz.
jder sm. (zool.) ağaç sansarı, zerdeva.
jeep sn. cip.
jefui vt. yağma etmek, soymak.
jefuire sf. yağma, soyma, soygunculuk.
jefuitor adj. 1. yağmacı, soyguncu.
2. (hoŃ) hırsız.
jeg sn. kir, pislik.
jegos adj. kirli, pis.
jeli I. vr. dövünmek, yerinmek;
kan ağlamak; sızlanmak; yanmak.
II. vb., vi. acımak, acıtmak, üzülmek.
jena I. 1. sıkıştırmak, sıkmak; (a
deranja) taciz etmek. 2. (fig.)
rahatsız/taciz etmek. II. vr.
çekinmek, utanmak.
jenant adj. utandırıcı, yüz kızartıcı.
jenă sf. utanma, çekinme, ar.
871
jerbă sf. (uzun saplı kesilmiş)
çicekler, demeti.
jerpeli vr. eskimek, yıpranmak,
aşınmak.
jerpelit adj. 1. (üstü başı) yırtık
(pırtık). 2. (d. oameni) kopuk.
jerseu sn. jerse/jarse.
jertfă sf. 1. (rel.) tanrıya sungu,
kurban. 2. (pierdere) zayiat.
3. (sacrificiu) feda, fedakarlık,
özveri.
jertfi I. vt. 1. (rel.) kurban kesmek.
2. (a sacrifica) feda etmek.
II. vr. kendini feda etmek,
canını feda etmek.
jertfit adj. feda edilmiş, kurban
olmuş.
jet sn. fışkırık, fışkırma.
jeton sn. jeton.
jeŃ sn. koltuk.
jgheab sn. 1. oluk, su oluğu.
2. (adâncitură) oyuk.
jigări vr. sıska/kırtipil olmak.
jigărit adj. kırtipil, zayıf, kuvvetsiz;
sıska.
jigni vt. incitmek, gücendirmek,
tahkir etmek; hareket etmek,
onurunu kırmak.
jignire sf. hakaret, tahkir.
jignit adj. tahkir edilmiş olan,
gücendirilmiş olan, tahkirli.
jignitor adj. tahkir edici, gücendirici,
hareket edici, onur kırıcı.
jilav adj. rutubetli, nemli, yaş, ıslak.
jiletcă sf. yelek.
jind sn. imrenme; (dorinŃă) istek.
jindui vt. imrenmek; (a dori) istemek,
can atmak, göz dikmek.
872
jir sn. palamut.
jivină sf. hayvan, dört ayaklı hayvan.
joacă sf. oyun.
joagăr sn. büyük testere, büyük bıçkı.
joardă sf. sırık, herek, tünek; değnek.
joben sn. silindir şapka, silindir.
joc sn. 1. oyun, oynama. 2. (sport)
yarış, oyun // ~ de şah satranç
oyunu; ~ de cuvinte kelime oyunu;
~ de scenă sahne oyunu; a fi
în ~ (a risca) durum oyunda
bulunmak; a-şi pune capul
(viaŃa) în ~ tehlikeyi gözüne almak;
a face ~ul cuiva oyununu yapmak.
jocheu sm. cokey.
joi sf. perşembe // adv. ~a perşembe
günü.
joncŃiune sf. birleşme, raslaşma,
jonksyon.
jongla vi. 1. hokkabazlık yapmak.
2. (fig.) kolaylıkla işlemek.
jonglerie sf. 1. hokkabazlık. 2. (fig.)
hilekârlık, dolandırıcılık.
jos I. adv. aşağı, aşağıda. II. adj.
alçak, düşük // a da ~ indirmek;
a lăsa (în) ~ yere bırakmak; a
merge pe ~ yaya yürümek.
josnic adj. alçak, rezil.
josnicie sf. alçaklık, rezalet.
jovial adj. şen, neşeli.
jovialitate sf. neşe, neşelilik.
jubileu sn. jübile, yıldönümü.
jubiliar adj. jübile/yıldönümü ile
ilgili.
juca vi., vr. 1. oynamak; oynaşmak.
2. (a se distra) eğlenmek. 3. (a
glumi) şaka yapmak, şakalaşmak.
4. (a dansa) dans etmek, raks
jir – jumătate
etmek // a ~ un rol rol oynamak;
a(-i) ~ (cuiva) festă oyun yapmak/
oynamak.
jucărie sf. 1. oyuncak. 2. (fig.) kukla.
jucător sm. oyuncu.
jucăuş adj. oynamayı seven.
judeca I. vt. 1. (jur.) muhakeme
etmek, yargılamak. 2. (a gândi)
düşünmek. 3. (a decide) hüküm
vermek, hükmetmek. 4. (a
condamna) itham etmek; yermek.
II. vr. davalaşmak.
judecată sf. 1. (raŃiune) algı, idrak.
2. (logică) mantık. 3. (jur.)
muhakeme, yargılama, yargı.
judecător sm. yargıç, hakim.
judecătorie sf. mahkeme, yargı yeri.
judeŃ sn. il, vilayet.
judeŃean adj. il/vilayetle ilgili,
il - (s)i, vilayet - (s)i.
judiciar adj. tüzel, mahkeme – (s)i,
mahkemelik, adli.
judicios I. adj. makul, akıllıca,
mantıki. II. adv. makul surette,
akıllıca.
jug sn. 1. boyunduruk. 2. (fig.)
esaret, istismar.
juli I. vt. sıyırmak, berelemek.
II. vr. sıyrılmak, berelenmek.
julitură sf. sıyrık, bere.
jumătate sf. yarım, yarı; (... şi
jumătate) buçuk; ~ de pâine
yarım ekmek; o pâine şi ~ bir
buçuk ekmek. ~ de zi yarım
gün; o zi şi ~ bir buçuk gün; ~
de oră yarım saat; o oră şi ~
bir buçuk saat; pe ~ yarı
yarıya.
jumuli – kilometraj
jumuli vt. 1. yolmak. 2. (a scalpa)
yüzmek. 3. (fig.) dolandırmak.
juncan sm. dana.
junghi sn. sancı, sızı.
junglă sf. cengel.
junior sm. 1. oğul. 2. (sport)
genç, küçük.
junioară sf. genç kız.
jupui I. vt. 1. soymak, yüzmek.
2. (fig.) dolandırmak, soymak.
II. vr. sıyrılmak, berelenmek.
jupuială sf. sıyrık, bere.
jura I. vt. 1. ant içmek, yemin
etmek. 2. (jur.) tanıklamak.
II. vr. tövbe etmek.
jurământ sn. yemin, ant; a depune ~
ant içmek.
juridic adj. adli, tüzel, hukuki; türel.
jurisdicŃie sf. yargılama alanı
/yetkisi.
jurist sm. hukukçu, adliyeci.
juriu sn. jüri, yargıcı kurulu.
jurnal sn. 1. (ziar) gazete. 2. (revistă)
mecmua, dergi. 3. (agendă) andıç.
4. (registru) defter, defteri kebir.
5. (cinem.) belge filmi, kısa
metrajlı filim // ~ de călătorie
K
k, K sm. a paisprezecea literă a
alfabetului limbii române;
sunet notat cu această literă.
kaki I. adj. hâkî. II. sn. hâkî renk.
kilogram sn. kilogram, kilo.
kilogrammetru sm. kilogrammetre.
873
seyahat defteri; ~ de bord
tayfa defteri.
jurnalist sm. gazeteci, gazete
muharriri.
jurnalistică sf. gazetecilik,
gazetemuharrirliği.
just I. adj. 1. doğru, adil, haklı.
2. (cinstit) namuslu, dürüst.
II. adv. haklı/doğru olarak.
III. interj. öyle!, doğru!
justeŃe sf. doğruluk, adalet.
justifica I. vt. 1. haklamak, haklı
çıkarmak, haklı göstermek.
2. (a demonstra) tanıtlamak,
ispat etmek. II. vr. kendini haklı
çıkarmak, kendini haklı göstermek.
justificare sf. 1. haklı çıkarma; haklı
çıkma, haklı olma. 2. (dovadă)
tanıt, ispat; delil.
justiŃie sf. 1. adliye. 2. (dreptate)
adalet, tüze.
juvenil adj. gençliğe değgin, gençlere
özgü, gençlik-(s)i, gençler-(s)i.
juxtapune vt. yan yana koymak,
eklemek.
juxtapunere sf. yan yana koyma,
ekleme, eklenme.
kilolitru sm. kilolitr.
kilometra vt. kilometre işaretleri dikmek;
kilometre kilometre ölçmek.
kilometraj sn. kilometrelik; kaç
kilometre olduğunu ölçme;
yapılan kilometre sayısı; kilometraj.
874
kilometric adj. kilometreye değgin,
kilometre-(s)i, kilometreli, kilometrelik.
kilometru sm. kilometre.
kilowatt sm. kilovat.
kirghiz sm., adj. Kırgız.
kiwi sf. (bot.) kivi.
L
l, L a cincisprezecea literă a
alfabetului limbii române;
sunet notat cu această literă.
la¹ prep. 1. (în spaŃiu) -da (-de);
-a (-e); ne-am întâlnit ~ şcoală
okulda görüştük; merg ~ şcoală
okula gidiyordum. 2. (în timp)
-da (-de); ~ ora nouă saat dokuzda.
3. (pînă la) -a (-e) kadar; până ~
gară gara kadar; până ~ noi
bize kadar; până ~ ora zece
saat ona kadar. 4. (de la) -dan
(-den); vine de ~ şcoală okuldan
geliyor; de ~ el ondan; de ~
ora şase saat altıdan.
la² sm. (muz.) la.
labă sf. 1. (la animale) pençe.
2. (laba piciorului) taban.
labial adj. (lingv.) dudaksıl.
labializa vt. (lingv.) dudaksıllaştırmak.
labializare sf. (lingv.) dudaksıllaşma.
labirint sn. labirent.
laborant sm. laborant, laboratuvar
asistanı.
laborator sn. laboratuvar.
laborios adj. çalışkan, gayretli.
lac¹ sn. göl.
kilometric – laic
know-how sn. know-how.
kola sm.(bot.) kola.
kripton sn. (chim.) kripton.
kurd sm. Kürt.
Kuweit sm. Kuveyt.
kuweitean sm., adj. Kuveytli.
lac² sn. 1. (vopsea) laka, cilâsı.
2. (piele) rugan.
lacăt sn. kilit.
lacheu sm. 1. lâke, köle, uşak. 2. (fig.)
yaltak, yaltakçı; köle ruhu kimse,
uşak; köpek.
lacom adj. 1. açgözlü, pisboğaz,
doymaz. 2. (fig.) tamahkâr.
laconic adj. kısa ve anlatımlı, özlü.
laconism sf. öz sözlülük.
lacrimă sf. gözyaşı, yaş.
lacrimogen adj. göz yaşartıcı, gözyaşı
akıtan.
lactat adj. sütlü, süt - (s)i; produse
~e süt mamülleri / ürünleri.
lactaŃie sf. süt gelmesi, sütün oluşu.
lactometru sn. sütölçer.
lactoză sf. süt şekeri.
lacună sf. eksiklik, nokasanlık.
lacustru adj. gölde (göl çevresinde)
yaşayan, gölcül.
ladă sf. sandık.
lagăr sn. 1. (tabără) kamp.
2. (social-pol.) cephe. 3. (tehn.)
rulman yatak.
lagună sf. deniz kulağı, haliç.
laic adj. layik, gayridini, dünyevi.
laiciza – laudativ
laiciza vt. layikleştirmek.
laitmotiv sn. laytmotiv; (fig.) ikide
bir yenilenip duran şey, nakarat.
lalea sf. lâle.
lamă¹ sf. jilet.
lamă² sf. (zool.) lama.
lame sm. (text.) şeritlerle kaplı/
sırmalı giyisi.
lamenta vr. yakınmak, şikâyet
etmek.
lamentabil vr. acınacak, acıklı,
merhamete değer.
lamentaŃie sf. ağalayıp sızlama,
inleme, initli; yakınma
lamina I. vt. haddeden geçirmek,
yapraklaştırmak. II. vr. haddeden
geçirilmek, yapraklaştırılmak.
laminator sm. haddeci.
laminor sn. hadde makinası.
lampadar sn. ayaklı/dikme fener.
lampă sf. lamba.
lampion sn. venedik feneri.
lan sn. tarla; kır.
lance sf. mızrak; kargı.
landou sn. lando, landon.
langustă sf. langust.
lanolină sf. lanolin.
lansa vt. 1. (a scoate) çıkarmak;
çıkartmak. 2. (a arunca) fırlatmak,
atmak. 3. (a răspândi) yayılmak,
yaymak; lanse etmek; ortaya
çıkarmak.
lansare sf. 1. (emitere) lanse etmek;
çıkarma, çıkarılma. 2. (de nave)
suya indirme, salıverme, salıverilme.
3. (aruncare) fırlatma, atma.
4. (răspândire) yayma, yayımlama,
saçma.
875
lanternă sf. fener, cep feneri.
lanŃ sn. 1. zincir. 2. (şir) silsile, dizi.
laolaltă adv. beraber, birlikte, bir arada.
lapidar adj. kısa ve özlü, anlamlı.
lapon sm., adj. Laponyalı.
lapoviŃă sf. karla yağmur yağma,
sulu kar.
lapsus sn. dil sürçmesi.
lapte sn. 1. süt; ~ de vacă inek
sütü; ~ praf süt tozu. 2. (suc)
usare, su // ~de var kireç sütü.
larg I. sn. genişlik, enginlik, deniz
engini. II. adj. geniş, engin //
în ~ul açıkta; pe ~ ayrıntılı,
teferruatlı.
largheŃe sf. el açıklığı, cömertlik.
laringe sf. gırtlak, hançere.
laringită sf. gırtlak yangısı, hançere
iltihabı.
larmă sf. gürültü, patırdı, şamata.
larvă sf. kurtçuk, sürfe.
laser sn. laser.
laş sm., adj. namert; korkak, ödlek;
alçak.
laşitate sf. namertlik; korkaklık,
alçaklık.
lat I. adj. geniş, enli. II. sn. genişlik, en.
latent adj. gizli, belirisz, için için.
lateral adj. yan.
latifundiar sm. toprak/arazi sahibi.
latin sm., adj. latin.
latineşte adv. latince.
latitudine sf. (geogr.) enlem.
latură sf. 1. taraf, kenar. 2. (aspect)
cihet, yön.
laŃ sn. 1. ilmik/ilmek 2. (capcană)
ilmikli kapan.
laudativ adj. övücü.
876
laudă sf. övme, medih, övgü.
laur sm. 1. (dafin) defne, defne ağacı;
(fig.) defne çelengi. 2. (ciumăfaie)
tatula.
laureat sm. ödül kazanan; ~al Premiului
de stat devlet ödülü kazanan
sanatçı.
lavandă sf. (bot.) lavanta.
lavă sf. lav.
lavoar sn. lavabo.
laxativ I. sn. sürgün ilacı, müshil.
II. adj. iç sürdüren, yumuşatıcı.
lăcaş sn. 1. mesken, ev. 2. (tehn.)
ayuk.
lăcătuş sm. çilingir.
lăcătuşerie sf. çilingirlik.
lăcomie sf. açgözlülük,
doymazlık.
lăcrămioară sf. (bot.) inciçiçeği.
lăcrima vi. 1. (ochi) yaşarmak,
gözyaşları akmak. 2. (a plânge)
ağlamak.
lăcui vt. laka sürmek, cilâlamak,
boyalamak.
lăcustă sf. çekirge.
lămâi sm. limon ağacı.
lămâie sf. limon.
lămuri I. vt. 1. ikna etmek, kandırmak,
inandırmak. 2. (a explica) açıklamak,
izah etmek. II. vr. 1. açıklanmak,
açıklığa kavuşmak. 2. (a se
înŃelege) anlaşılmak.
lămurire sf. 1. kandırma, inanadırma,
ikna. 2. (explicaŃie) anlatma, izah.
lăptar sm. sütçü.
lăptăresă sf. sütçü kadın.
lăptărie sf. süthane, süt dukkânı.
lăptos adj. sütlü, bol sütlü.
laudă – lâncezi
lărgi I. vt. genişletmek. II. vr.
genişlemek; yayılmak.
lărgime sf. genişlik, en.
lăsa I. vt. 1. (a pune jos) bırakmak,
koymak. 2. (a da drumul)
salıvermek, bırakmak. 3. (a
permite) izin vermek, müsaade
etmek. 4. (a părăsi) terketmek,
ayrılmak. 4. (o moştenire) miras
bırakmak. 6. (a nesocoti) hesaba
katmamak. II. vr. 1. (a se dezbăra)
huyunu bırakmak. 2. (a ceda,
a fi de acord) razı olmak, kabul
etmek. 3. (a coborî) inmek, konmak.
4. (în jos) eğilmek, çökmek.
lăstar sm. filiz.
lătra vi. havlamak.
lătrat sn. havlama.
lăŃi I. vt. genişletmek. II. vr.
genişlemek.
lăŃime sf. genişlik, en.
lăuda I. vt. övmek, methetmek,
sena etmek. II. vr. övünmek,
kendini methetmek.
lăudabil adj. takdire şayan,
methe lâyık.
lăudăros ms., adj. övüngen, kendini
metheden, kendini öven.
lăudăroşenie sf. övüngenlik, övünme
düşkünlüğü, övünme.
lăutar sm. çalgıcı.
lăuză sf. loğusa.
lăuzie sf. loğusalık.
lână sf. yün, yapağı.
lâncezeală sf. gevşeklik; takatsızlık,
uyuşıkluk.
lâncezi vi. 1. uyuşukluk/gevşeklik
göstermek, takatsızlık duymak.
lângă – legitimaŃie
2. (activităŃi) yerinde durmak,
ilerlememek.
lângă prep. ...yanında, ...yanı başında.
leac sn. 1. ilaç, em; şifa, derman.
2. (remediu) çare.
leagăn sn. beşik (şi fig.)
lebădă sf. kuğu kuşu.
lector sm. (în învăŃământ) öğretim
görevlisi, okut, okutman.
lectură sf. okuma, okuyuş.
lecŃie sf. 1. ders. 2. (dojană) azar.
3. (pildă) ibret.
lecui I. vt. otamak, tedavi etmek.
II. 1. vr. unmak, iyileşmek.
2. (fig.) doyma.
lefter adj. parasız, mangırsız.
lega I. vt. 1. (a împreuna) bağlamak.
2. (a strânge) sıkmak. 3. (a remorca)
takmak, bağlamak. 4. (a uni)
birleştirmek. 5. (a stabili) kurmak.
6. (a înfăşura) sarmak. 7. (tipogr.)
ciltlemek. II. vr. 1. (a se
împreuna) bağlanmak. 2. (a se
uni) birleşmek. 3. (d. cineva)
sataşmak. 4. (a se înfăşura)
sarılmak. III. vi. meyva vermek.
legal I. adj. yasalı, yasaya uygun,
kanuni, legal. II. adv. kanuni
olarak, kanuna uygun bir surette.
legalitate sf. yasaya uygunluk,
yasalılık, kanunilik.
legaliza vt. 1. (jur.) resmileştirmek,
resmi olarak onamak, doğru
olduğunu belirtmek. 2. yasalamak,
kanunileştirmek, kanunlaştırmak.
legat I. adj. 1. bağlı. 2. (lichide)
pıhtılaşmış, koyu. II. adv. bağlı
olarak, biribirine uygun.
877
legaŃie sf. orta elçilik.
legământ sn. 1. üstenme, taahüt,
yüküm. 2. (înŃelegere) anlaşma.
legăna I. vt. sallamak. II. vr.
sallanmak.
legănare sf. sallanma, sallama.
legător sm. ciltçi, mücellit.
legătorie sf. 1. ciltçilik, mücelitlik.
2. (atelier) mücellithane.
legătură sf. 1. bağ, bağlantı; (mănunchi)
demet, tutam. 2. (relaŃie) ilişki,
münasebet. 3. (boccea) bohça.
4. (prietenie) dostluk. 5. (concordanŃă)
uygunluk.
leg/e sf. 1. (fil.) kural. 2. (jur.) kanun;
kayde. 3. (datină) örf âdet //
în numele ~ii kanun adına.
legendar adj. afsanevi; efsaneli,
efsanemsi; (fig.) dillere destan.
legendă sf. efsane.
legic adj. yasal, kanuni.
legifera vt. yasamak, kanunlaştırmak.
legionar sm. 1. (ist.) lejiyon askeri.
2. (fascist) lejiyoner.
legislativ adj. yasamaya değin,
yasama –(s)i, teşriî, teşri -(s)i;
putere ~ă yasama kuvveti.
legislator sm. yasa koyucu, yasayıcı.
legilaŃie sf. yasalar, mevzuat; teşri.
legist sm. în expr.: medic ~ adli
hekim.
legitim adj. kanunî; meşru, haklı.
legitima I. vt. 1. doğruluğunu/
gerçekliğini belirtmek, tasdik
etmek. 2. (a justifca) mazur
göstermek. II. vr. kendini tanıtmak.
legitimaŃie sf. hüviyet cüzdanı,
kimlik belgesi.
878
legitimitate sf. 1. törelilik, yasalılık,
kanuniyet; meşruiyet. 2. haklılık,
doğruluk, yerindelik.
legiune sf. lejiyon.
legumă sf. sebze.
legumicultor sm. zarzavatçı, sebze
yetiştirici, sebzeci; bostancı.
legumicultură sf. zarzavatçılık,
sebzecilik.
lehuză sf. v. lăuză.
lemn sn. (lemne) odun; (material
lemnos) tahta.
lemnar sm. marangoz, doğramacı.
lemnărie sf. 1. marangozluk, doğramacılık.
2. (grămadă) odunluk.
lemnos adj. odunlu, odun -(s)i,
ağaçlı.
lene sf. tembellik, haylazlık.
leneş sm., adj. tembel, haylaz.
lenevi vi. tembellik/haylazlık yapmak/
etmek.
lenevie vi. v. lene.
lenjerie sf. çamaşır; ~ de pat yatak
çamaşırı; ~ de corp iç çamaşırı.
lent I. adj. yavaş, ağır, bati. II. adv.
yavaş yavaş, yavaşça, ağır ağır.
lentilă sf. mercek, adese; ~ concavă
içbükey mercek; ~ convexă
dışbükey mercek.
leoaică sf. (zool.) dişi aslan.
leopard sm. (zool.) pars.
lepră sf. 1. cüzam, miskin hastalığı.
2. (fig.) miskin adam.
lepros sm., adj. cüzamlı, miskin.
lesne adv. kolaylıkla, kolayca, raharça.
lesnicios adj. kolay, rahat.
lespede sf. döşeme/kaldırım taşı.
lest sn. safra.
legitimitate – Liban
leş sn. leş.
leşie sf. küllü/sodalı su.
leşin sn. baygınlık, bayılma.
leşina vi. bayılmak, kendinden
geçmek.
leşinat adj. 1. baygın, bayılmış,
kendinden geçmiş. 2. (slăbit)
takatsız, bitkin.
letargie sf. 1. letarji, baygın uyku.
2. (fig.) uyuşykluk, ölgünlük.
leton sm., adj. Letonyalı.
Letonia sf. Letonya.
letopiseŃ sn. vakayiname; kronik.
leu sm. 1. (zool.) aslan. 2. (fig.)
aslan yürekli adam, cesur.
3. (monedă) ley; zece lei on
ley; o sută de lei yüz ley.
leucemie sf. (med.) lösemi, kan
kanseri.
leucocită sf. (anat.) akyuvar.
levănŃică sf. (bot.) lâvanta çiçeği.
levier sn. kaldıraç.
lexic sn. sözlük, lûgat, kelime
hazinesi.
lexical adj. sözlüğe değgin,
sözlük -(s)i, lûgat –(s)i.
lexicograf sm. sözlükçü, lûgatçı.
lexicologie sf. kelimeler bilimi,
leksikoloji.
lexicon sn. lûgat, sözlük.
leza vt. 1. yaralamak, incitmek.
2. (a păgubi) zarar getirmek/
vermek. 3. (a ofensa) tahkir
etmek, gücendirmek.
leziune sf. 1. (rană) yara. 2. (contuzie)
bere.
liană sn. bağlayıcı/tutturucu madde.
Liban sm. Lübnan.
libanez – limpede
libanez sm., adj. Lübnanlı.
libelulă sf. (zool.) kızböceği, yusufçuk
böceği.
liber adj. 1. hür, özgür, erkin. 2. (d.
popoare) bağımsız, müstakil.
3. (d. timp) boş. 4. (neocupat)
serbest, boş. 5. (în stare naturală)
tabiî, sade // intrare ~ă sorma
gir; în aer ~ açık havada;
(sport) lovitură ~ă serbest vuruş.
liberal sm., adj. liberal, erkinci.
liberalism sn. liberalizm, erkincilik.
libertate sf. 1. hürriyet, özgürlük,
serbestlik. 2. (independenŃă)
bağımsızlık, istiklâl // a pune
în ~ serbest bırakmak.
Libia sf. Libya.
libian sm., adj. Libyalı.
librar sm. kitapçı.
librărie sf. kitabevi; kitapçılık; betikevi.
libret sn. libretto.
licean sm. lise öğrencisi.
licenŃă sf. lisans.
licenŃiat sm., adj. lisanslı.
liceu sn. lise.
lichea sf. alçak/namussuz adam, rezil.
lichen sm. (bot.) liken.
lichid I. sn. sıvı, mayi, akıcı madde.
II. adj. mayi, akıcı // bani lichizi
takıntısız para.
lichida I. vt. 1. (a termina) bitirmek,
sona getirmek. 2. (a desfiinŃa)
ortadan kaldırmak, ilga etmek.
3. (a asasina) temizlemek,
öldürmek. 4. (econ.) iflâs etmek.
lichidare sf. 1. ortadan kaldırma,
ilga, yoketme. 2. (econ.) kapatma,
tasfiye.
879
lichior sn. likör.
licit adj. caiz, yasak olmayan.
licita vt. açık artırma ile satmak.
licitaŃie sf. ihale, açık artırma.
licurici sm. (zool.) ateşböceği.
lider sm. lider, önder.
lift sn. asansör.
liftier sm. asansör uşağı.
ligament sn. (anat.) bağ.
ligatură sf. (med.) bağ, dikiş.
ligă sf. lig; birlik.
lighean sn. leğen.
lignit sn. linyit.
liliac¹ sm. (zool.) yarasa kuşu.
liliac² sn. (bot.) leylak ağacı.
liliachiu adj. leylak renginde.
liman sn. kıyı, sahil.
limb/ă sf. 1. dil, lisan; ~ maternă
anadili; ~a română romen dili;
~a turcă türk dili. 2. (tehn.)
dil. 3. (încălŃător) çekecek, kerata.
// a trage de ~ ağız aramak;
cu ~ de moarte ölüm dili ile.
limbric sm. bağırsak solucanı.
limfă sf. (fiziol.) lenf, lenfa.
limita I. vt. tahdit etmek, sınırlamak.
II. vr. tahdit edilmek, sınırlanmak.
limitare sf. sınırlama, tahdit.
limitat adj. 1. mahdut, tahdit edilmiş,
sınırlanmış. 2. (fig.) mahdut
kabiliyetli.
limitativ adj. sınıralyıcı.
limită sf. sınır; hat; limit.
limitrof adj. sınırdaş, hemhudut.
limonadă sf. limonata.
limpede I. vt. 1. beraklaştırmak,
durulamak. 2. (a clarifica) açıklamak.
II. vr. 1. berraklaşmak, durulanmak.
880
2. (de cer) açmak, açılmak.
3. (a se lămuri) açıklanmak.
limpezime sf. 1. (lichide) berraklık,
duruluk. 2. (cer) açıklık.
lin¹ sm. (peşte) yeşil sazan.
lin² adj. yavaş, sessiz, sakin, gürültüsüz.
lingău sm. 1. çanak yalayıcı. 2. (fig.)
dalkavuk, yaltakçı.
linge vt. yalamak.
lingură sf. kaşık; ~ de supă çorba
kaşığı.
linguşi vt. yaltaklanmak, dalkavukluk
etmek, yüze gülmek.
linguşire sf. dalkavukluk, yaltaklık,
yaltakçılık.
liguşitor sm., adj. yaltakçı, dalkavuk,
yüze gülücü.
lingvist sm. dil bilgini, dilci, lengüist.
lingvistică sf. dilbilimi, lengüistik.
lingvistic adj. dilbilimsel.
linia vt. çizgi çizmek, çizmek.
lini/e sf. 1. çizgi. 2. (filiaŃie) kol,
secere. 3. (fortificaŃie) tahkimat.
4. (reŃea) şebeke; yol. 5. (direcŃie)
yön // ~a frontului cephe hattı;
~ de apărare savunma hattı.
linişte sf. 1. (tăcere) sessizlik, sükût,
sükûnet. 2. (tihnă) ferahlık,
gönül açıklığı.
linişti I. vt. teskin etmek, yatıştırmak,
dindiremek. II. vr. yatışmak,
dinmek.
liniştit adj. 1. (tăcut) sakin, sessiz.
2. (calm) ferah, sakıntısız.
linoleum sn. linolyum, mantarlı
muşamba.
linotip sn. linotip.
linşa vt. linçetmek.
limpezime – literă
linşaj sn. linç, linçetme.
linte sf. (bot.) mercimek.
lipi I. vt. 1. yapıştırmak, zamklamak,
tutkallamak. 2. (a fixa) tutturmak;
sabit etmek. 3. (a apropia)
yaklaştırmak. II. vr. 1. yapışmak.
2. (fig.) bağlanmak.
lipici sn. tutkal, zamk.
lipicios adj. tutkallı; yapışkan.
lipie sf. pide.
lipitoare sf. (zool.) sülük.
lipitură sf. yapışma yeri, tutkallama
yeri.
lipsă sf. 1. (absenŃă) eksilme, bulunmama.
2. (imperfecŃiune) eksiklik,
noksanlık, kusur. 3. (nevoie)
zaruret, kıtlık, zorunluk.
lips/i I. vt. mahrum etmek, yoksun
kılmak. II. vi. 1. (a nu se găsi)
eksik olmak, eksilmek, yoksunmak;
~ eşte eksik, yok. 2. (a trebui)
lazım olmak, gerekmek, ihtiyaç
duyulmak. II. vr. vazgeçmek.
lipsit adj. yoksun, mahrum.
liră sf. 1. (muz.) lir. 2. (monedă)
lira; ~ turcescă türk lirası;
~ sterlină ingiliz lirası.
liric I. adj. lirik. II. sm. lirik ozan.
lirică sf. lirik tür.
lirism sn. lirizm.
listă sf. liste, cetvel.
literal adj. kelimsi kelimesine,
harfi harfine, harf beharf.
literalmente adv. tamamiyle, tam
manasiyele.
literar adj. yazınsal, edebi.
literatură sf. yazın, edebiyat; literatür.
literă sf. harf.
litiază – loialitate
litiază sf. (med.) taş/kum hastalığı.
litigios adj. ihtilâflı, münakaşalı;
kavgalı.
litigiu sn. uyuşmazlık, ihtilâf, münazaa.
litograf sm. taş basmacı, litografyacı.
litografia vt. taş basma ile basmak.
litografie sf. taş basma, litografya.
litoral sn. sahil, kıyı boyu.
litră sf. çeyrek litre.
litru sm. litre.
Lituania sf. Litvanya.
lituanian sm., adj. Litvanyalı.
livadă sf. bahçe, yemiş bahçesi.
livid adj. benzi soluk.
livra vt. tedarik ve teslim etmek,
teslim etmek.
livrare sf. mal teslimi.
livresc adj. betiksel, kitabi, kitaptan
edinilen.
livret sn. tezkere; ~ militar askeri
tezkere/askerlik tezkeresi.
lob sm. 1. (anat.) lop. 2. (bot.) kanat,
palet // ~ ul urechii kulak memesi.
lobodă sf. karapazı, kazayağı.
loc sn. 1. (în spaŃiu) yer, mahal.
2. (serviciu) yer, iş, mevki //
pe ~ yerinde; de pe ~ yerinden;
din ~ în ~ yer yer; ~ de muncă iş
yeri; a avea ~ ( a se desfăşura)
yer almak; vuku bulmak; a lua ~
otumak; a lua ~ul (cuiva) yerini
almak; a sta pe ~ yerinde oturmak;
în ~ de ... ... yerine.
local I. sn. 1. (încăpere) ev, bina;
konut. 2. (restaurant) lokal; lokanta,
restoran. II. adj. yerli, yöresel,
mahalli.
881
localitate sf. meskûn/şenelmiş yer;
köy, kasaba.
localiza I. vt. 1. sınırlandırmak,
yayılmasını önlemek. 2. (a determina
locul) yerini belirtmek, nereden
geldiğini saptamak. II. vr. yayılmasını
önlenmek.
localizare sf. 1. sınırlandırma, yayılmasını
önleme. 2. (precizare a poziŃiei)
yerini belirtme.
localnic I. sm. yerli. II. adj. mahalli,
yöresel.
locatar sm. kiracı; sakin, sekene.
locaŃie sf. kira, kira parası.
locomobil adj. devingen.
locomotivă sf. lokomotif.
locomoŃie sf. yolculuk, seyahat //
mijloace de ~ taşıt vasıtaları/
araçları.
locotenent sm. teğmen; ~ major
üsteğmen; ~ colonel yarbay.
locŃiitor sm. yardımcı, muavin.
locui vi. yaşamak, oturmak.
locuinŃă sf. mesken, ev, yurt; konut.
locuŃiune sf. deyim, tabir, ibare.
logaritm sm. logaritma, logaritme.
logic adj. mantıki, mantıklı, esemeli //
este ~ mantık üzere.
logică sf. mantık, eseme.
logodi I. vr. nişanlanmak. II. vt.
nişanlamak.
logodnă sf. nişan, nişan merasimi.
logodnic sm. nişanlı.
logodnică sf. nişanlı (kız).
loial adj. dürüst, doğru; namuslu.
loialitate sf. dürüstlük, doğruluk;
namus.
882
lojă sf. 1. loca. 2. (bot.) tohum
kabı.
longevitate sf. çok yaşama, ömür
uzunluğu.
longitudine sf. boylam; tul.
lopată sf. kürek.
lord sm. lort.
lot sn. 1. (parcelă) parsel; arsa.
2. (grup) grup, takım.
loterie sf. piyango.
loto sn. toto.
lotus sm. (bot.) Mısır aknilüfer.
loŃiune sf. losyon.
lovi I. vt. 1. (a izbi) vurmak, çarpmak.
2. (a prejudicia) zarar getirmek/
vermek. II. vr. 1. çarpışmak,
vuruşmak. 2. (fig.) zorluk çekmek;
karşılaşmak.
lovitură sf. 1. vuruş, çarpma,
derbe. 2. (supărare) üzüntü.
3. (atac) darbe; ~ de stat
hükümet darbesi.
loz sn. toto bileti.
lozincă sf. şiar, belgi, slogan.
lua I. vt. 1. almak. 2. (a priva)
mahrum etmek, yoksunlamak.
3. (a cuceri) ele geçirmek,
zaptetmek. 4. (a cumpăra)
satın almak. 5. (a fura) çalmak,
aşırmak. 6. (a molipsi) bulaşmak.
7. (a dobândi) kazanmak,
elde etmek. II. vi. (a încăpea)
sığmak, istiap etmek....
kapasitesinde olmak. II. vr.
(a se căsători) evlenmek. // a
se ~ la întrecere yarışmak; a-
şi ~ viaŃa intihar etmek; a ~
parte la katılmak, iştirak
lojă – lumbago
etmek; a ~ exemplu ibret
almak; a ~ fiinŃă kurulmak; a
~ sfârşit sona ermek, bitmek;
a ~ foc tutuşmak; a ~ cu
binele aşağıdan almak; tatlı
dille konuşmak; a ~ în
batjocură alay etmek; a ~ la
rost azarlamak; a o ~ la fugă
var kuvvetiyle kaçmak; a-şi ~
inima în dinŃi göze almak.
lubrefiant sn. yağlayıcı madde,
yağlama yağı.
luceafăr sm. çobanyıldızı, çulpan,
venüs, zühre.
lucernă sf. (bot.) kabayonca.
luci vi. parlamak, pırıldamak.
lucid adj. basiretli, sağgörülü.
lucios adj. parlak.
luciu sn. 1. parıltı, parlaklık. 2. (lustru)
cilâ.
lucra I. vi. 1. çalışmak, işlemek.
2. (a funcŃiona) işlemek. II. vt.
işlemek.
lucarare sf. 1. iş, çalışma. 2. (scriere)
işlem, yazı. 3. (realizare) eser.
lucrativ adj. kazanç getiren, kârlı.
lucrător sm. işçi, çalışan; amele.
lucru sn. 1. şey, nesne.
2. (activiate) iş, mesai // a
avea de ~ işi olmak; ~ de
mână el işi; zile de ~ iş
günleri; haine de ~ iş elbisesi;
metodă de ~ çalışma metodu.
lugubru adj. içkaratıcı, mağmum,
mükedder.
lulea sf. lüle, pipo.
lumânare sf. mum.
lumbago sn. (med.) lumbago.
lume – lıxuriant
lume sf. 1. (univers) dünya, cihan;
în toată ~a bütün dünyada.
2. (astr.) kâinat, acun, avren.
3 . (g lo b u l p ă mâ n te sc )
yer yu v a r l a ğı, ye r yü z ü.
4. (oameni) âlem, insanlılık; e
multă ~ çok kalabalık var.
lumina I. vt. 1. aydınlatmak,
ışıklandırmak, tenvir etmek.
2. (a educa) yetiştirmek,
terbiye etmek. 3. (a clarifica)
izah etmek, açıklamak.
4. (a conduce) yönetmek.
II. vi. parlamak. III. vr.
aydınlanmak.
lumina t adj. 1. (p lin d e
lumină) aydın, ışıklı, tenvir
edilen. 2. (de oameni) aydın,
bilgili.
lumină sf. 1. aydınlık, ışık,
tenvir. 2. (fig.) eğitim, öğüt.
luminiscent adj. gazışıl.
luminiscenŃă sf. gazışı.
luminozitate sf. 1. (strălucire)
parlaklık. 2. (astr.) ışıklılık.
lunar adj. her ay, aylık.
lunatic sm., adj. 1. (somnambul)
uyurgezer; aysar. 2. (zănatic)
dengesiz.
lun/ă sf. 1. (astr.) ay, mehtap,
kamer. 2. (calendaristică) ay //
~a viitoare gelecek ay; ~a
trecută geçen ay; ~ de miere
bal ayı.
luncă sf. çayır, dere.
luneca vi. kaymak.
lunecos adj. kayıcı, kaygın.
lunetă sf. dürbün.
883
lung adj. 1. uzun. 2. (înalt)
yüksek, uzun boylu. 3. (vast)
geniş. 4. (îndelungat) uzun
süreli.
lungi I. vt. 1. uzatmak, temdit etmek.
2. (timp) sürdürmek. II. vr.
1. uzanmak. 2. (a se culca)
yatmak; uzanmak.
lungime sf. uzunluk.
luni sf. pazartesi.
luntraş sm. sandalcı, kayıkçı.
lup sm. kurt.
lupă sf. büyüteç, pertavsız.
lupta I. vi., vr. savaşmak,
mücadele etmek; dövüşmek.
II. vr. 1. (a se strădui)
çabalamak, uğraşmak.
2. (a se împotrivi) ayak
diremek, direnmek. 3. (sport)
güreşmek.
luptă sf. 1. savaş, savaşma,
mücadele. 2. (bătălie) meydan
muharebesi; savaşma, çarpışma.
3. (sport) güreşçi; pehlivan.
lustragiu sm. ayakkabı boyacısı.
lustră sf. avize.
lustru sn. cilâ, parlaklık.
lustrui vt. cilâlamak, parlatmak.
lut sn. balçık, lüleci çamuru,
tuğlacı çamuru; kil.
luteran sm. adj. lüteryen.
lux sn. 1. (fiz.) lüks. 2. (fig.)
bolluk, lüks.
luxa vt. burkutmak, yerinden
çıkarmak/ oynatmak.
luxaŃie sf. burkutma, burkulma.
luxos adj. bol, şataflı.
luxuriant adj. bol, gür.
884
M
m, M a şaisprezecea literă a
alfabetului limbii române;
sunet notat cu această literă.
mac I. sm. haşhaş. II. interj. vakvak!
macabru adj. iç karartıcı, ölüm
gibi ürkünç.
macara sf. makara.
macaragiu sm. makaracı.
macaroane sf. pl. makarna.
macaz sm. demiryolu makası, makas.
macedonean adj., sm. Makedonyalı.
Macedonia sf. Makedonya.
macera vt. bastırmak, yatırmak,
emiştirmek.
macerare sf. bastırma, yatırma, emiştirme.
macerat sn. v. macerare.
magazie sf. 1. ambar, depo. 2. (la
arme de foc) fişek hazinesi.
magazin sm. mağaza, dükkân.
magazioner sm. ambracı, ambar
memuru.
maghiar sm., adj. Macar.
magic adj. 1. büyüye/bağıya değgin.
2. (fig.) büyüleyici.
magician sm. bağıcı, büyücü, sihirbaz.
magie sf. büyücülük, bağı.
magistral I. adj. ustaca, şahane,
esaslı. II. adv. ustalıkla, ustadane,
büyük bir ustalıkla, şahane.
magistrală sf. ana cadde, ana hat.
magiun sn. ezme, macun.
magmă sf. magma.
m – maidan
magnat sm. büyük sanayici, para
babası.
magnet sm. mıknatıs.
magnetic adj. magnetik, mıknatısi.
magnetism sn. magnetizma, mıknatisiyet.
magnetiza vt. 1. mıknatıslamak.
2. (fig.) büyülemek.
magnetizare sf. 1. mıknatıslama.
2. (fig.) büyüleme.
magnetofon sn. teyp.
magnetou sn. (fiz.) manyeto.
magneziu sm. magnyezi.
magnific adj. parlak, gözkamaştırıcı,
görkemli, ulu, muhteşem.
magnolia sf. (bot.) manolya.
mahala sf. varoş, şehir civarı, mahalle.
mahalagioaică sf. kaba kadın,
dedikoducu/çenesi düşük kadın.
mahalagism sn. kabalık, terbiyesizlik.
mahalagiu sm. kaba/terbiyesiz adam.
mahmur adj. mahmur.
mahomedan sm., adj. müslüman,
Muhammedi.
mahomedanism sn. müslümanlık,
Muhammedilik.
mahon sm. mavna.
mai I. sm. mayıs; luna ~ mayıs ayı.
II. sn. tokmak, tokaç. III. adv. daha,
fazla, ziyade; ~ bine daha iyi; ~ rău
daha fena; ~ mare daha büyük.
maia sf. maya.
maidan sn. boşluk, viranelik.
maiestate – manierism
maiestate sf.1. azamet, görkem,
ululuk. 2. (d. regi) haşmetli.
maiestos I. adj. ulu, azametli, görkemli.
II. adv. azametle, görkemle.
maimuŃă sf. maymun.
maior sm. binbaşı, mayor.
maiou sn. atlet fanilâsı.
major adj. 1. reşit, ergin. 2. (important)
önemli, ehemmiyetli, baş //
gama ~ (muz.) major perdesi.
majora I. vt. artırmak, yükseltmek,
(de preturi) zamyapmak. II. vr.
artmak, yükselmek.
majorare sf. artırma, yükseltme;
artma, zam.
majoritate sf. ekseriyat, çoğunnluk;
marea ~ oy çoğunluğu.
majusculă sf. büyük harf, majüskül;
a scrie cu ~ büyük harfle yazmak.
mal sn. kıyı, sahil.
maladie sf. hastalık, illet.
malarie sf. sıtma, malarya.
Malawi Malavi
Malaysia Malezya
maldăr sm. kucak, demet.
maleabil adj. 1. dövülgen, esneyebilir,
dövülebilir,yassılgan. 2. (fig.)
yumuşak, uysal, yumuşak huylu.
maleabilitate sf. 1. dövülgenlik,
yassılganlık, tatarruk kabiliyeti.
2. (fig.) uysallık yumuşaklık,
yumuşak huy.
malformaŃie sf. doğuştan kusur.
malgaş sm., adj. Madagaskarlı.
Mali Mali
maliŃios adj. dokunaklı, yakıcı, acı.
Malta Malta.
maltez sm., adj. Maltalı.
885
maltrata vt. dövmek, eziyet çektirmek.
malŃ sm. malt.
mamă sf. ana, anne.
mamelă sf. meme.
mamelon sn. 1. meme başı.
2. (topogr.) tepe.
mamifer sm. memeli (hayvan).
mamoş sm. ebe hekim.
mamut sm. (zool). mamut.
Manciuria Mançurya.
manager sm. menecer
mandarin sm. (bot.) mandalina
ağacı.
mandarină sf. mandalina.
mandat sn. 1. (împuternicire) yetki,
salahiyet. 2. (ordin) ordino,
müzekkere. 3. (poştal) havale,
havalename.
mandatar sm. vekil; murahhas.
mandolină sf. mandolin.
manechin sn. manken.
manej sn. manej, at eğitimi yeri.
manetă sf. kol, kabza.
manevra I. vt. manevra yaptırmak.
II. vi. 1. manevra yapmak, hareket
etmek. 2. (fig.) manevra çevirmek.
manevră sf. 1. manevra, hareket.
2. (fig.) dolap çevirme, oyun, hile.
mangal sn. mangal.
maniac sm. manyah, manyak.
manichiură sf. manikür.
manichiuristă sf. manikürcü kadın.
manie sf. manya, düşkünlük.
manierat adj. iyi tavırlı; terbiyeli; özentili.
manieră sf. 1. tavır, davranış. 2. tarz,
biçim, usul. 3. tür, çeşit. 4. uslup, anlatı.
manierism sn. yapmacık huyu,
özenticilik.
886
manifest I. sm. 1. manifesto.
2. (declaraŃie) ilân, bildiri.
II. adj. belli, açık, aşikâr.
III. adv. açıkça, aşikârane.
manifesta I. vt. açığa vurmak,
göstermek, belirtmek, ortaya
koymak. II. vi. nümayiş/
gösteri yapmak. III. vr. belli
olmak, belirmek.
manifestant sm. nümayişçi, gösterici,
gösteri yapan.
manifestare sf. 1. belli olma.
2. (dovadă) delâlet, belirti.
manifestaŃie sf. nümayiş, gösteri.
manipula vt. 1. yürütmek, hareket
ettirmek, idare etmek, calıştırmak.
2. (fig.) düzenlemek, hile ile
istediğini yaptırmak; parmak
karıştırmak.
manipulare sf. manipülasyon; (fig.)
oyun, dalavere, entrika, hile.
manivelă sf. manivelâ, kaldıraç.
manometru sn. manometre.
manoperă sf. el işi, el yapısı.
mansardă sf. çatı odası/arası.
manşă sf. 1. (av.) pilot kabzası/
sapı. 2. (sport) dönem, devre.
manşetă sf. kolluk, manşet.
manşon sn. 1. manşon. 2. (tehn.)
kovan, bilezik.
manta sf. 1. yellik. 2. (mil.) kaput //
~ de ploaie yağmurluk.
mantou sn. manto.
manual I. sn. ders kitabı; ~ de
limbă română romen dili ders
kitabı; ~ de limbă turcă türk
dili ders kitabı. II. adj. el –(s)i,
elle yapılan.
manifest – marinar
manufactură sf. manifatura.
manufacturier sm. manifaturacı.
manuscris sn. elyazısı.
mapă sf. çanta; sumen, derikaplı
altlık.
maramă sf. mahrama.
maraton sn. maraton koşusu.
marca vt. 1. markalamak, damgalamak.
2. (a indica) göstermek; ispat
etmek; kaydetmek. 3. (sport)
atmak; sayı kazanmak.
marcaj sn. nişan, işaret etme,
damga, kaydetme.
marcant adj. 1. ilerigelen, göze
çarpan. 2. (vestit) tanınmış, şöhretli.
marcă sf. 1. (semn) marka, nişan.
2. (timbru) pul. 3. (fişă) fiş.
4. (monedă) mark.
marchiz sm. marki.
marchiză sf. 1. markiz. 2. (în încăpere)
camlık.
mare I. sf. deniz, derya. II. adj.
1. büyük, ulu. 2. (vast) geniş, engin.
3. (înalt) yüksek. 4. (puternic)
kuvvetli, güçlü. 5. (matur) olgun,
yaşlı. 6. (în mare cantitate) bol,
çok. 7. (vestit) meşhur, şöhretli.
8. (important) baş, ana.
maree sf. kabarma-inme, gelgit.
mareşal sm. mareşal.
marfă sf. mal.
margarină sf. margarin (yağı).
margine sf. 1. kenar; civar. 2. (limită)
hat. 3. (graniŃă) hudut, sınır.
mariaj sn. evlenme, izdivaç.
marin adj. denizsel, deniz –(s)i, bahri.
marinar sm. gemici, denizci,
bahriyeli.
marină – maşină
marină sf. gemicilik, denizcilik.
marionetă sf. kukla.
maritime adj. deniz ve denizcilikle
ilgili, deniz –(s)i, bahri.
marmeladă sf. marmelat.
marmoră sf. mermer.
Maroc Fas
marocan sm., adj. Faslı.
marochin sn. maroken
marş I. sn. 1. yürüyüş; ~ forŃat
menzil yürüyüş. 2. (muz.) marş.
II. interj. marş!, yürü!
Marte sm. (astr.) Merih, Mars.
martie sm. mart; în luna ~ mart
ayında.
martir sm 1. şehitlik, şehit olma.
2. fikir kurbanı, çok çeken.
martiriza vt. 1. şehit etmek. 2. (fig.)
ıstırap çektirmek, işkence etmek.
martor sm. şahit, tanık; ~ mincinos
(jur.) yalancı şahit/ tanık.
marŃ/i I. sf. salı. II. adv. ~ ea salı
günü.
marŃian sm. Merih yerlisi, Merihte
yaşıyan.
marxism sn. marksizm.
marxist sm., adj. marksist.
masa1 I. vt. toplamak, temerküz
ettirmek, yığmak. II. vr. toplanmak,
temerküz etmek, yığışmak.
masa2 vt. (a face masaj) masaj
yapamk, vücudu ovmak.
masacra vt. imha etmek, kılıçtan
geçirmek, toptan öldürmek.
masacru sn. kıyım, katliam, toptan
öldürme.
masaj sn. masaj, ovma.
887
masă1 s.f. 1. (mobilă) masa. 2. (birou)
büro, yazı masası. 3. (mâncare)
yemek, sofra; ~ de dimineaŃă
(micul dejun) kahvaltı; ~ de
prânz öğle yemeği; ~ de seară
(cină) akşam yemeği; ~ oficială
(dineu) remi yemek, dine.
masă2 sf. (mulŃime) yığın, kitle.
masă sf. (fiz.) kitle.
masca I. vt. 1. maske takmak/
koymak, maskelemek. 2. (fig.)
gizlemek, maskelemek. II. vr.
yüzünü maske ile örtmek.
mascare sf. maske takma/koyma;
(ascundere) maskeleme, gizleme.
mascat adj. maskeli, maske ile
örtülü; (secret) gizli.
mască sf. 1. maske. 2. (machiaj)
kalıp, yüz kalıbı.
mascotă sf. muska; uğurluk.
mascul sm. erkek; er.
masculin adj. erkek –(s)i, eril.
masează sf. masajcı kadın.
masiv I. sn.1. (grămadă) kütle.
2. (muntos) dağ çemberi.
3. (păduros) sık ağaçlık II. adj.
1. (compact) toplu kitle halinde,
kitlevî. 2. (amplu) som, iri.
masivitate sf. irilik, ağırlık; büyüklük.
masor sm. masajcı, ovucu.
masticaŃie sf. ağızda çiğneme,
çiğneme.
maşinaŃie sf. dolap, hile, dalâvere,
düzen.
maşină sf. 1. (tehn.) makina/
makine; ~ de scris yazı makinası;
~ de cusut dikiş makinası; ~ de
888
spălat (rufe) çamaşır makinası.
2. (automobil) araba, otomobil.
maşinărie sf. mekanizma, makinalar.
maşinist sm. makinist, makinacı,
mihanik.
mat I. (la şah) mat. II. adj.
1. (neted) donuk, mat.
2. (netransparent) saydamsız.
matador sm. matador.
matahală sf. dev gibi adam,
kocaman adam.
matcă sf. (albie) tekne, yatak.
2. (albină) arıbeyi. 3. (la bonier)
koçan, kök.
matelot sm. gemici, tayfa.
matematic I. adj. 1. riyazî,
matematiksel 2. (exact) kesin,
kaçınılmaz; sıkı.
II. adv. matematik olarak.
matematică sf. matematik, riyaziye.
material I. sn. 1. gereç, malzeme,
madde. 2. (bibliografie) materyal.
3. (Ńesătură) kumaş. II. adj.
maddi, özdeksel.
materialism sn. materyalizm, özdekçilik.
materialist sm., adj. materyalist,
özdekçi.
materialitate sf. özdeklik, maddiyet.
materializa I. vt. 1. özdekleştirmek,
maddileştirmek. 2. (a realiza)
gerçekleştirmek; somutlaştırmak..
II. vr. 1. özdekleşmek.
2. gerçekleşmek, somutlaşmak.
materializare sf. 1. özderkleştirme,
maddileştirme; özdekleşme,
maddileşme. 2. gençekleşme, gerçek.
materie sf. 1. madde, özdek; cisim.
2. (material) gereç, malzeme.
maşinărie – măcelar
3. (domeniu) alan, saha. 4. (d.
studiu) konu; ders.
matern adj. anaya değgin, anaya
ait/özgü, ana –(s)i, analık –
(s)i; limbă ~ă ana dili.
maternitate sf. 1. analık, annelik.
2. (spital) doğum evi.
matinal adj. 1. sabah –(s)i, sabahki,
erkenci. 2. sabaha değgin.
matineu sn. matine.
matriarhat sn. anaerki.
matricolă sf. 1. sicil defteri, kütük,
kayıt defteri. 2. sicil numarası.
matriŃă sf. matris.
matur adj. ergin, olgun; olmuş.
maturitate sf. erginlik, olgunluk;
olmuşluk.
maturiza I. vt. olgunlaştırmak.
II. vr. olgunlaşmak, olgun olmak.
maŃ sn. bağırsak, barsak.
maur I. sm. Mağripli. II. adj.
mağribi, Mağrip –(s)i.
mausoleu sn. anıt-kabir, mazole.
maxilar sn. çene kemiği, çene;
~ul superior üstçene; ~ul
inferior altçene.
maxim I. sn. maksimum, azami
hat/sınır. II. adj. azami, en
yüksek.
maximă sf. vecize, özdeyiş, özlü
söz.
maximum I. sn. maksimum.
II. adv. azami olarak.
mazăre sf. bezelye.
măcar adv. bari, hiç olmazsa.
măcel sn. kırım, katliam, toptan
öldürme, kılıçtan geçirme.
măcelar sm. 1. kasap. 2. (fig.) katil.
măcelări – mărturie
măcelări vt. toptan öldürmek,
kılıçtan geçirmek.
măcelărie sf. kasap dükkânı.
măceş sm. yabani gül; kuşburnu.
măcina vt. 1. öğütmek, övütmek.
2. (fig.) ezmek.
măcinat I. sn. öğütme, övütme.
II. adj. 1. öğütülmüş. 2. (fig.)
ezilmiş.
măduvă sf. 1. (anat.) ilik.
2. (bot.) öz.
măgar sm. 1. eşek, merkep.
2. (fig.) eşek.
măgărie sf. (obrăznicie) eşeklik.
măgăriŃă sf. 1. dişi eşek. 2. (fig.)
eşek kadın.
măguli vt. onurunu okşamak,
övmek.
măgulire sf. onurumu okşama,
övme.
măgulitor adj. okşayıcı, övücü.
măgură sf kurgan tepe.
măiestrie sf ustalık, beceriklik,
maharet.
mălai sn. mısır unu.
mămăligă sf. mamaliga.
mănăstire sf. monastır.
mănos adj. verimli, mümbit,
mahsuldar.
mănunchi sn. tutam; demet.
mănuş/ă sf. eldiven; o pereche
de ~i bir çift eldiven.
măr I. sm. elma ağacı; ~ pădureŃ
yabani elma ağacı. II. sn. elma.
mărar sm. dereotu.
mărăcine sm. çalı.
măreŃ adj. ulu, muazzam, azametli.
măreŃie sf. azamet, ululuk.
889
mărfar sn. mal/yük treni.
mărgăritar sn. I. inci. 2. (bot.)
inciçiçeği.
mărgea sf. boncuk; şirag de
mărgele boncuk dizisi.
mărgean sn. mercan.
mărgică sf. v. mărgea.
mărginaş adj. komşu, bitişik,
civar.
mărgini I. vt. sınırlamak, sınırlandırmak;
çevrelemek. II. vr. 1. (a se
învecina) sınırdaş/hemhudut olmak.
2. (a se mulŃumi) yetinmek,
iktifa etmek.
mărginire sf. 1. sınırlanma,
komşuluk, hemhudut olma. 2.
(fig.) tahdit, darkafalılık.
mărginit adj. 1. mahdut, sınırlı.
2. (fig.) dar kafalı, mahdut görüşlü.
mări I. vt. 1. artırmak; çoğaltmak.
2. (a slăvi) ululamak, yüceltmek.
II. vr. artmak, çoğalmak, büyümek.
mărime sf. 1. büyüklük, hacim, oylum.
2. (volum, dimensiune) ölçü.
mărinimie sf. cömertlik, el açıklığı;
cu ~ cömertlikle.
mărinimos adj. cömert, faziletli.
mărire sf. 1. (creştere) artma,
artış. 2. (glorie) şan, şeref.
mărita I. vt. evlendirmek, kocaya
vermek. II. vr. evlenmek, kocaya
varmak.
măritată adj. f. evli, kocalı.
măritiş sn. evlenme, kocaya varma,
izdivaç.
mărturie sf. 1. (depoziŃie) tanıklık,
şahitlik. 2. (dovadă) tanıt,
şahit, delil.
890
mărturisi I. vt. 1. (a declara)
beyan etmek, tanıtlamak, ifade
etmek. 2. (a recunoaşte) itiraf
etmek, tanımak. II. vr., vt.
(rel.) itiraf/ikrar etmek.
mărturisire sf. itiraf, tanıklık,
ifade.
mărunt adj. 1. ufak, küçük. 2. (scund)
kısa boylu, bodur, tıknaz. 3. (fig.)
ehemmiyetsiz, değersiz, adi.
mărunŃi vt. küçük parçalar
haline getirmek, ufalamak;
parçalamak.
mărunŃiş sn. 1. ufaktefek/küçük
şeyler. 2. (bani) ufak para,
ufaklık.
măsea sf. azıdişi // ~ de minte
akıl dişi.
măslin sm. zeytin ağacı.
măslină sf. zeytin.
măsliniu adj. zeytuni.
măslui vt. hileye başvurmak;
düzmek, dolandırmak.
măsluitor sm. düzmeci, dolandırıcı;
hileci; şike yapan.
măsura I. vt. 1. ölçmek. 2. (a
aprecia) takdir etmek, kıymet
biçmek. 3. (a cântări) tartmak,
çekmek. 4. (a compara) karşılaştırmak,
kıyas etmek. II. vr. 1. (a se
compara) mukayese edilmek,
karşılaştırılmak. 2. (a se întrece)
yarışmak, karşılaşmak.
măsurare sf. 1. ölçme. 2. (apreciere)
takdir, kıymet biçme. 3. (cântărire)
tartma, çekme.
măsurat I. sn. v. măsurare. II. adj.
1. ölçülü, ölçülmüş. 2. (cumpătat)
mărturisi – mâna
mutedil, ılımlı; oranlı. 3. (d.
paşi) muntazam, düzenli; ağır.
măsur/ă sf. 1. ölçü; a lua ~a
ölçüsünü almak. 2. (unitate
convenŃională) birim, vahit.
3. (cantitate) miktar. 4. (muz.)
ölçü, usul. 5. (în versificaŃie)
vezin, ölçü. 6. (procedeu) tedbir,
ölçü; a lua ~i ölçü almak.
7. (valoare) değer, kıymet //
în mare ~ büyük ölçüde; în ~a
în care … …mümkün mertebe;
pe ~ ce … azar azar, kerte kerte.
măsuratoare sf. ölçme, ölçülme.
măsuŃă sf. küçük masa.
mătase sf. ipek.
mătăsos adj. ipek gibi; ipekli.
mătreaŃă sf. saç kepeği, kepek.
mătura vt. 1. süpürmek. 2. (fig.)
çıkarıp atmak; süpürüp atmak.
mătură sf. 1. süpürge. 2. (bot.)
süpürgedarısı.
măturător sm. süpürgeci.
mătuşă sf. (după tată) hala; (după
mamă) teyze.
mâhni I. vt. üzüntü vermek,
kederlendirmek, üzmek. II. vr.
kederlenmek, üzülmek.
mâhnire sf. keder, üzüntü.
mâhnit adj. kederli, üzüntülü,
mahzun.
mâine adv. yarın; ziua de ~ yarınki
gün; de ~ încolo yarından
itibaren; pe ~ yarına.
mâl sn. mil, nehir çamuru.
mâlos adj. milli, çamurlu.
mâna I. vt. (animale) sürmek,
dehlemek, yürütmek. 2. (vehicule)
mân/ă – mecanică
yürütmek, sürmek, idare etmek.
3. (a sili) zorla götürmek. 4. (a
împinge din urmă) itmek. II. vi.
(a merge repede) acele etmek,
çabuk yürütmek.
mân/ă sf. 1. el; kol; ~a dreaptă
sağ el; ~a stângă sol el.
2. (palmă) avuç // a întinde ~a
dilenmek; a pune ~a çalmak;
a pune ~a (pe cineva) yakalamak;
a da ~a (cu cineva) el sıkışmak;
a cere ~a evlenme teklifinde
bulunmak; ~ de lucru iş gücü;
de ~ 1) (făcut cu mâna) el işi,
2) (care se mânuieşte) el -(s)i;
a pune ~ de la ~ el birliğiyle.
mânca I. vt. 1. yemek. 2. ( a ciupi)
ısırmak; yemek. 3. (a produce
mâncărime) kaşımak; kaşınmak
4. ( a mistui) yoketmek, tahrip
etmek. 5. (a chinui) eziyet/
azap çektirmek. II. vr. (fig.)
(a se certa) çekişmek // a ~ bătaie
dayak yemek; a ~ papară
papara yemek; a ~ cu ochii
imrenmek; a ~ ca un lup çok
yemek; a fugi mâncând pământul
var kuvvetiyle kaçmak.
mâncare sf. yemek; yiyecek, aş.
mâncărime sf. kaşıntı, kaşınma.
mâncâu sm. obur, çok yiyen.
mândri vr. 1. iftihar etmek; kıvanmak.
2. (a se îngâmfa) kibirlenmek.
mândrie sf. 1. iftihar etmek; benlik;
gurur. 2. (orgoliu) kibir, mağrurluk,
kurum.
mândru adj. 1. mağrur, kibirli.
2. (falnic) süslü; gösterişli.
891
mânecă sf. yen; kol.
mâner sn. elçik, sap, kabza, kol.
mângâia I. vt. okşamak; sıvazlamak.
II. vr. (fig.) teselli bulmak.
mângâiere sf. 1. okşayış, okşama.
2. (consolare) teselli, avuntu.
mânia I. vt. kızdırmak, öfkelendirmek.
II. vr. kızmak, öfkelenmek.
mânie sf. kızgınlık, öfke.
mânios adj. kızgın, öfkeli.
mânji I. vt. kirletmek, pisletmek,
lekelemek (şi fig.). II. vr.
kirlenmek, pislenmek, lekelenmek.
mânui vt. 1. elle işlemek, idare
etmek, kullanmak; 2. ustalıkla
kullanmak, çekip çevirmek.
mânuire sf. kullanma; işletme,
çalıştırma.
mânz sm. tay.
mânzat sm. dana; dana eti.
mârâi vi. hırlamak.
mârâit sn. hırlama.
mârşav adj. alçak, namussuz;
kalleş.
mârşăvie sf. alçaklık, namussuzluk;
kalleşlik.
mârŃoagă sf. arık at.
mâŃă sf. kedi.
mâzgă sf. çamur.
mâzgăli vt. karalamak.
mecanic I. sm. makinist, makinacı.
II. adj. 1. mihanikı, mekanik;
mekaniğe değgin. 2. otomatik,
kendiliğinden, makine gibi.
III. adv. mihaniki surette,
mekanik olarak.
mecanică sf. mihanik, mekanik
bilimi.
892
mecanism sm. 1. mekanizma. 2. (fig.)
oluş, işleyiş, çalışma biçimi.
3. (filoz.) mekanikçilik.
mecaniza vt. makinalaştırmak,
mekanikleştirmek, mekanize
etmek.
mecanizare sf. makinalaşma,
makinalaştırma, mekanikleştirme.
meci sn. maç; ~ de fotbal futbol
maçı; ~ nul beraberlik.
medaliat adj. madalyalı.
medalie sf. madalya.
medalion sn. madalyon.
media vi. araya girmek, aracılık/
tavassut etmek; ara bulmak.
mediator sm. v. mijlocitor.
medic sm. doktor, hekim, tabip.
medical adj. tıbbi, tıp –(s)i, tıpla
ilgili, tıba değgin; hekimliğe
değgin.
medicament sn. ilaç, em.
medicamentos adj. em nitelğinde
olan, emlik, ilâçlık.
medicinal adj. şifalı, sağlığa yarar;
plante ~e şifalı bitkiler.
medicină sf. tıp ilmi, tıp; facultatea
de~ tıp fakültesi.
medie sf. ortalama (nicelik), orta
toplam // în ~ ortalama (olarak).
mediere sf. aracılık.
medieval adj. ortaçağa özgü,
ortaçağ –(s)i.
mediocritate sf. 1. orta derecelik,
orta hal/değerlilik; düşüklük.
2. (d. oameni) yetersizlik, kafa
yetersizliği.
mediocru adj. 1. orta (dereceli);
bayağı. 2. (d. oameni) orta değerli,
mecanism – membranos
vasat adam, pek yetenekli
olmayan (kimse).
medita I. vt. özel ders vermek;
öğretmek. II. vi. derin derin
düşünmek, tasarlamak; düşünüp
taşınmak.
meditativ adj. düşünceli, düşücelere
dalmış durumda.
meditator sm. özel ders veren.
meditaŃie sf. 1. (lecŃie) özel ders
verme. 2. (gândire) derin derin
düşünme, düşünceye dalma.
mediu I. sn. 1. muhit, çevre. 2. (fiz.)
ortam, vasat. II. adj. orta.
meduză sf. (zool.) denizanası,
medüz.
megafon sn. megafon.
megalomanie sf. büyüklük kuruntusu,
megalomani.
mei, mele I. pron. benimkiler. II. adj.
benim.
melancolic adj. karasevdalı, melankolik.
melancolie sf. karasevda, melankoli.
melasă sf. melas.
melc sf. sümüklü böcek, salyangöz.
meleag sn. yöre; mahal; bölge.
melodie sf. melodi; hava.
melodios adj. melodili, ezgili.
melodramatic adj. melodrama değgin,
melodramsal, melodram –(s)i.
melodramă sf. melodram.
meloman sm. meloman, müzik
düşkünü.
melomanie sf. müzik düşkünlüğü.
melon sn. melon.
membrană sf. zar; çeper.
membranos adj. zarsı, çepersi;
zarı andıran; zara değgin.
membru – merge
membru I. sm. üye, aza. II. sn.
aza; (anat.) ~ superior kol; ~
inferior ayak.
memora vt. ezberlemek, aklında
tutmak.
memorabil adj. önemli, unutulmaz;
anılmaya değer.
memorandum sn. memorandum,
muhtıra; nota.
memorialist sm. tarihsel anılar
yazarı.
memorie sf. 1. bellek. 2. (amintire)
anı, hatıra.
memoriu sn. 1. muhtıra, inceleme
yazısı, bildiri. 2. (cerere) dilekçe.
3. (la pl.) anı, anılar.
menaj sn. 1. ev işleri. 2. (căsnicie)
evlilik.
menaja I. vt. korumak, himaye
etmek, kollamak. II. vr. korunmak,
sakınmak.
menajament sm. kollama, özenle
bakma, ihtiyat.
menajeră sf. ev kadını, hizmetçi
kadın.
menghină sf. mengene, kıskaç.
meni vt. 1. evvelden tahsis etmek,
ayırmak, tayin etmek. 2. (a
urzi) geleceği öngörmek.
meninge sf. (anat.) beyin zarı.
meningită sf. menenjit.
menire sf. 1. ayırma, tayin etme.
2. (chemare) talih, baht.
menisc sn. (anat.) menisk.
meniu sn. yemek listesi // ~ fix tabldot.
menopauză sf. menopoz.
menstruaŃie sf. kadınların aybaşısı,
aybaşı, âdet.
893
mental adj. v. mintal.
mentalitate sf. zihniyet, düşünüş.
mentă sf. nane.
mentol sn. mentol.
mentolat adj. naneli, mentollü.
menŃine I. vt. muhafaza etmek,
saklamak. II. vr. yerinde
tutunmak; sürüp gitmek.
menŃiona vt. anmak, zikretmek;
belirtmek.
menŃionat adj. adı geçen, zikredilen;
belirtilen // sus-~ yukarıda adı
geçen, mezkûr.
menŃiune sf. 1. (relatare) anma,
zikretme; belirtme. 2. (distincŃie)
derece; şeref diploması.
mercantil adj. 1. tecimsel, tecime
değgin, ticari, alış veriş –(s)i.
2. (intersant) perest, çıkar
düşkünü, bezirgân, paragöz.
mercantilism sn. 1. merkantilizm.
2. (fig.) peragözlük, çıkarcılık,
bezirgânlık.
mercenar sm. ücretli asker; satılık ajan.
mercerie sf. tuhafiye/çerçi dükkânı.
mercur (astr.) Merkür, Utarit.
mercur sn. cıva.
mercurial sn. narh.
mereu adv. fasılasız olarak, mütemadiyen,
durmadan, durmaksızın.
merge vi. 1. (a se deplasa) yürümek.
2. (a pleca) gitmek. 3. (d. mijloace
de locomoŃie) hareket etmek.
4. (a înainta în vârstă) basmak.
5. (a avea curs) yürürlükte
bulunmak. 6. (a se răspândi)
yayılmak. 7. (d. mecanisme)
çalışmak, işlemek. 8. (a se
894
desfăşura) cereyan etmek. 9. (a
se potrivi) uymak, yakışmak//
(fig.) aşa mai ~! böyle olabilir.
meridian sn. (astr.) meridyen;
Primul ~ baş meridyen.
meridional I. sm. güneyli, cenuplu.
II. adj. –(s)i, cenup –(s)i, cenubi.
merinos adj. merinos.
merit sn. değer, meziyet // după
~ meziyetine göre; n-are nici
un ~ hiç bir meziyeti yoktur.
merita vt. değmek, değeri olmak //
nu merită değmez.
meritoriu adj. değerli, övülecek,
takdire şayan.
meritos adj. değerli, kıymetli;
övülecek, övgüye değer.
mers sn. 1. yürüme, gitme, gidiş.
2. (umblet) yürüyüş. 3. (funcŃionare)
işleme, işleyiş. 4. (dezvoltare)
gelişme, ilerleme // ~ul trenurilor
tren grafiği.
mesager sm. 1. ulak, haberci. 2. (fig.)
temsilci, mümessil, elçi.
mesagerie sf. taşıma işleri, taşımacılık.
mesaj sn. 1. haber, mesaj. ileti.
2. (comunicat) bildiri.
meschin adj. 1. miskin, sefil, alçak;
soysuz. 2. (zgârcit) tamahkâr,
cimri. 3. küçük hesapları olan,
küçuk işlerle uğraşan.
meschinărie sf. 1. miskinlik, alçaklık,
soysuzluk, bayağılık, iğrençlik.
2. (zgârcenie) cimrilik, pintilik.
3. çingenelik; küçüklük; darkafalılık.
meseriaş sm. sanataçı, esnaf, zanaatçı.
meserie sf. sanat, zanaat.
mesteacăn sm. akağaç.
meridian – meteorologic
mesteca vt. çiğnemek, gevelemek.
meşter I. sm. üstad. II. adj. usta,
ustalıklı, mahir.
meşteri vt., vi. tamir etmek, onarmak.
meşteşug sn. 1. sanat; ustalık.
2. (ocupaŃie) uğraş, meslek,
meşguliyet. 3. (pricepere) beceriklik.
meşteşugar sm. sanatçı/zanaatçı.
meşteşugit adj. üstadane, mahirane,
ustaca.
metabolism sn. metabolizma.
metafizică sf. metafizik, fizikötesi.
metaforă sf. eğretileme, istiare.
metaforic adj. eğretilemeli, istiareli.
metal sn. maden, metal.
metalic adj. madeni; (din metal)
madenden yapılmış, metalik.
metalifer adj. madenli, maden veren.
metalurgic adj. metalurjik, metalurji –(s)i.
metalurgie sf. metalurji.
metalurgist sm. madençi; maden
sanayicisi.
metamorfoza I. vt. başkalaştırmak,
şeklini değiştirmek. II. vr.
başkalaşmak.
metamorfoză sf. başkalaşma.
metan sm. metan; gaz ~ metan gazı.
metastază sf. (med.) yer değişimi,
sıçrayım, göçüm.
metateză sf. metatez, ses göçmesi.
meteor sm. meteor, akan yıldız.
meteorit sm. meteortaşı, meteorit.
meteorolog sm. meteoroloji uzmanı,
meteorolog.
meteorologic adj. meteorolojik,
meteoroloji –(s)i; buletin ~
meteoroloji raporu;
hava raporu.
meteorologie – mierlă
meteorologie sf. Meteoroji, hava
bilgisi.
meticulos I. adj. titiz, kılı kırk yaran.
II. adv. titizce, kılı kırk yararcasına.
meticulozitate sf. titizlik.
metil sm. metil.
metilen sn. metilen.
metodă sf. yöntem, metot; usul.
metodic I. adj. yöntemli, metodik;
düzenli; derlitoplu. II. adv.
yöntemle, muntazam/sistematik
surette; düzenli olarak; derli
toplu bir surette.
metodică sf. metot bilimi.
metodist sm. metodist.
metonimie sf. ad değişimi, mecazı
mürsel.
metraj sn. metraj; uzunluk
metresă sf. metres, kapatma.
metric adj. metre –(s)i; metreye
değgin; metrik; sistemul ~ metrik
sistem.
metrică sf. (lit.) tartıbilim.
metro sn. metro
metrologie sf. ölçü ve tartı bilgisi.
metronom sn. metronom.
metropolă sf. metropol, başşehir.
metropolitan sn. 1. metrpoliten.
2. metro.
metru sn. 1. metre. 2. (în versificaŃie)
tartı, vezih.
meu, mea I. adj. benim. II. pron.
benimki.
Mexic Meksika.
mexican sm., adj. Meksikalı.
mezalianŃă sf. denksiz evlenme.
mezanin sn. ara/asma kat.
mezat sn. mezat.
895
mezeluri sm. pl. meze.
mezin sm. küçük, en genç.
mi sm (muz.) mi.
miasmă sf. piskoku, fenakoku.
miau interj. miyav!
mic adj. 1. küçük, ufak. 2. (scund)
bodur, tıknaz, kısa boylu. 3. (limitat)
az, mahdut. 4. (redus) boğuk,
alçak, yavaş. 5. (tânăr) genç;
de ~ genç yaştan. 6. (neînsemnat)
önemsiz, değersiz. 7. (josnic)
alçak. 8. (d. ape) sığ.
microb sm. mikrop.
microbian adj. mikroplu.
microbiologie sf. mikrobiyoloji.
microfilm sm. mikrofilm.
micron sm. mikron.
microorganism sn. mikroskopla
görülen organizma, mikroorganizma.
microscop sn. mikroskop.
microscopic adj. 1. mikroskopik.
2. (fig.) pek ufak.
micşora I. vt. 1. küçültmek. 2. (a
reduce) indirmek, azaltmek, kısmak.
II. vr. 1. küçülmek. 2. (a se
reduce) azalmk, eksilmek, kısalmak.
micşorare sf. küçültme, küçülme,
azaltma, azalma.
micşunea sf. (bot.) menekşe.
micuŃ adj. küçücük.
midie sf. (zool.) midye.
mie num. bin; doua mii iki bin;
zece mii on bin.
miel sm. kuzu.
miercur/i sf. çarşamba // (adv.) ~ea
çarşamba günü.
miere sf. bal.
mierlă sf. (zool.) karatavuk.
896
mieuna vi. miyavlamak.
mieunat sn. miyavlama.
miez sn. 1. öz, iç. 2. (mijloc) orta,
esna. 3. (fig.) asıl, mahiyet.
migală sf. dikkatlilik, zahmetlilik,
özen, itina.
migălos adj. özenli, itinalı; çok
dikkatli, titiz.
migdal sm. badem ağacı.
migdalat adj. badem –(s)i; ochi
migdalaŃi badem gözlü.
migdală sf. badem.
migra vi. göçmek, göçetmek,
hicret etmek.
migrato/r adj. göçebe; păsări
~oare göçebe kuşlar.
migraŃie sf. göç; hicret.
migrenă sf. migren.
mijloc sn. 1. (centru) orta, merkez.
2. (jumatate) yarı. 3. (talie) bel.
4. (metodă) yönten, çare, usul.
5. (fonduri) fon, servet. 6. (utilare)
gereç, araç // la ~ ortada; în ~ul
ortasında, merkezinde; prin
~ul ortasından; de ~ orta.
mijloci vt. 1. aracılık etmek, ara
bulmak. 2. (a înlesni) yardım
etmek, kolaylaştırmak.
mijlocitor sm. aracı, ara bulucu,
mutavassıt.
milă1 sf. 1. (compasiune) merhamet:
acı, acıma. 2. (pomană) sadaka.
milă2 sf. (mar.) mil.
milenar adj. yıllık.
mileniu sn. bin yıl.
milliard num. milyar.
miliardar sm. milyarder.
miligram sn. miligram.
mieuna – mină
mililitru sm. mililitre.
milimetric adj. milimetrelik; hârtie ~ă
milimetrelik kâğıt.
milimetru sm. milimetre.
milion num. milyon.
milionar sm. milyoner.
milita vi. savaşmak, mücadele vermek;
-den yana olmak; lehte olmak;
mücadele etmek; a ~ pentru
… … için savaşmak.
militant sm., adj. savaşçı, mücadeleci,
militant.
militar I. sm. asker. II. adj. askerî,
süel, asker –(s)I, harp –(s)i.
militarism sn. militarism.
militarist sn. , adj. militarist.
militariza vt. askerleştirmek,
süelleştirmek.
militărie sf. askerlik (hizmeti).
miliŃian sm. milis eri/memuru, milis.
milog sm. dilenci.
milogeală sf. dilencilik.
milogi vr. dilenmek.
milos adj. merhametli, acıyan,
merhamet duyan; cömert, faziletli.
mima vt. 1. mimiklerle yermek/
anlatmak 2. taklidini yapmak;
yansılamak.
mimare sf. mimik; taklitçilik.
mimoză sf. (bot.) mimoza.
mina vt. mayınlamak, mayın dökmek
minare sf. mayınlama, mayın dökme.
minaret sn. minare.
mină sf. 1. (loc subteran) maden
kuyusu, kuyu, maden ocağı.
2. (arma explozivă) mayın,
lağım. 3. (expresie) yüz, surat.
4. (d. creion) kalemucu.
mincinos – mira
mincinos I. sm. yalancı II. adj.
yalan, yalancı.
minciună sf. yalan.
miner sm. madenci, maden
amelesi.
mineral I. sn. mineral, maden.
II. adj. mineral, madenî; apă
~ă maden suyu.
mineraliza I. vt. mineralleştirmek.
II. vr. mineralleşmek.
mineralogie sf. mineraloji.
minereu sn. maden cevheri/filizi;
~ de fier demir madeni.
minge sf. top.
miniatură sf. minyatür.
miniaturist sm. minyatürcü.
minier adj. madene değgin, maden
filizine değgin, maden ocağı
–(s)i, maden –(s)i.
minim I. sn. minimum, en az
miktar. II. adj. asgari, en az.
minimaliza vt. küçültemk,
ehemmiyet vermemek, …
önemini düşürmek.
minimum I. sn. minimum. II. adv.
azgari.
minister I. sn. bakanlık; vekâlet;
nezaret.
ministru sm. bakan; prim-~ başbakan;
~ adjunct bakan yardımcısı.
minor sm., adj. küçük, ergin olmayan,
reşit olmayan.
minoritate sf. azlık, azınlık, ekaliyet //
în ~ azınlıkta.
mintal adj. aklî, zihnî, kafa –(s)i.
minte sf. 1. akıl, us; zekâ. 2. (raŃiune)
idrak, algı. 3. (memorie) hafıza,
bellek; hatıra, anı.
897
minŃi I. vi. yalan söylemek. II. vt.
aldatmak.
minuna vr. şaşmak, şaşırmak,
hayran kalmak; büyülenmek.
minunat I. adj. şaşılacak, çok
güzel, hayran olunacak;
harikulâde, görkemli. II. adv.
son derece, şaşılacak derecede;
harikulâde bir surette, görkemli,
şayanı hayret bir surette.
minunăŃie sf. v. minune (2.).
minune sf. 1. (rel.) tansık, mucize.
2. harika, fevkalâde şey; hayranlık,
tansıma.
minus I. sn. 1. (deficit) açık, noksan.
2. (mat.) eksi, nakıs. 3. (defect)
kusur. II. adv. … dan/… den
başka, daha az // în ~ eksikte.
minuscul adj. minüskül, çok küçük.
minut sn. dakika.
minută sf. (act) karalama, yazı
taslağı, müsvedde.
minutar sn. yelkovan.
minuŃios I. adj. özenli, itinalı;
titiz, çok dikkatli. II. adv.
özenle, itina ile; titizlikle, dikkatle.
minuŃiozitate sf. özen, itina; titizlik,
dikkatlilik.
miocard sn. miyokart, yürek kası.
miop sm., adj. 1. miyop. 2. (fig.)
dar görüşlü, basiretsiz.
miopie sf. 1. miyopluk, uzağı
görmemezlik. 2. (fig.) dar
görüşlülük, basiretsizlik.
miorlăi I. vi. miyavlamak. II. vr.
(fig.) sızlanmak.
mira I. vt. hayrette bırakmak,
hayrete düşürmek. II. vr. hayret
898
etmek, şaşmak; mă mir hayret
ediyorum; hayret!
miracol sn. tanasık, mucize, harika.
miraculos adj. tansıklı, mucizeli,
harikalı, hayret verici.
miraj sn. 1. ılgım, yalgın, serap.
2. (fig.) cazibe, alım.
mirare sf. hayret, şaşma, şaşkınlık //
nu e de ~ şaşılacak şey yok.
mirat adj. hayretli, şaşkın.
mire sm. güvey.
mireasă sf. gelin.
mireasmă sf. ıtır, güzel koku.
mirific adj., adv. şaşırtıcı, hayran
kılıcı, hayran olunacak.
mirişte sf. anız; anızlık.
mirodenie sf. baharat.
miros sn. koku.
mirosi I. vt. 1. koklamak. 2. (fig.)
sezmek. II. vi. kokmak.
mirositor adj. kokulu, güzel
kokan, ıtırlı.
misionar sm. misyoner.
misit sm. simsar, tellâl, komisyoncu.
misiune sf. 1. (însărcinare) görev,
vazife. 2. (delegaŃie) heyet, misyon,
delege. 3. (rel.) misyoner takımı.
misivă sf. acele mektup, mektup.
mister sn. 1.esrar, sır 2. (rel.) gizem.
misterios I. adj. 1. esrarengiz, esrarlı,
2. (rel.) gizemli. II. adv. esrarengiz
surette.
mistic I. sm. mistik, gizemci, mutasavvıf.
II. adj. mistik.
misticism sn. mistisizm, gizemcilik.
mistreŃ sm. yabani domuz, yaban
domuzu.
mistrie sf. sıvacı malası, mala.
miracol – mitui
mistui I. vt. 1. (a digera) hazmetmek,
sindirmek. 2. (fig.) tahrip
etmek, mahvetmek, yoketmek.
II. vr. kaybolmak, oratadan
kaybolmak.
mişca I. vt. 1. hareket ettirmek,
kımıldatmak. 2. (a impresiona)
müteessir etmek, etkilemek.
II. vr. 1. hareket etmek, kımıldanmak.
2. (a avea joc) oynamak.
mişcare sf. 1. (deplasare) hareket;
kımıldanış. 2. (revoluŃie) devrim.
3. (activitate) faaliyet, çalışma.
mişcător adj. (impresionant) müteessir,
etkileyici.
mişel sm., adj. alçak, kalleş, namussuz.
mişelesc adj. v. mişel.
mişeleşte adv. alçakça, kalleşçe.
mişelie sf. alçaklık, namussuzluk,
kalleşlik.
mişuna vi. karınca gibi kaynaşmak;
bol/dolu olmak.
mit sn. mit, efsane.
mită sf. rüşvet.
miting sn. miting; ~ de solidaritate
dayanışma mitingi; ~ de doliu
matem mitingi.
mitocan sm. kaba adam.
mitocănie sf. kabalık.
mitologic adj. mitolojik, esatirî.
mitologie sf. mitoloji, esatir, efsane.
mitralia vt. mitralyöz ateşine
tutmak.
mitralieră sf. mitralyöz; makinalı
tüfek.
mitră sf. (anat.) döl yatağı, rahim.
mitui vt. rüşvet vermek, rüşvetle
kandırmak,rüşvet yedirmek.
mixt – modela
mixt adj. karma, muhtelit; şcoală
~ă karma okul; (fin.) societate
~ă karma şirket.
mixtură sf. 1. (med.) sıvı ilâç
karması. 2. (chim.) karışım.
miza vt. 1. para sürmek. 2. (fig.)
hesaplamak, dayanmak, güvenmek,
istinat etmek // a ~ pe …
güvenmek.
mizantrop sm. , adj. ürkürük.
miză sf. 1. sürülen para. 2. (fig.)
menfaat, ilgi; fayda.
mizerabil adj. 1. sefil, alçak,
namussuz; kalleş. 2. (fără valoare)
değersiz, düşük, aşağı, bakımsız.
mizerie sf. sefalet, fakirlik, yoksulluk.
mlaştină sf. bataklık.
mlădia I. vt. eğmek, bükmek,
sallamak. II. vr. 1. eğilmek,
sallanmak. 2. (fig.) uymak.
mlădiŃă sf. filiz.
mlăştinos adj. bataklıklı, bataklık –(s)i.
moale adj. 1. yumuşak; mülayim.
2. (sunete) alçak; boğuk. 3. (paşi)
yavaş. 4. (oameni) yavaş, başı
yumuşak , mülayim.
moară sf. değirmen.
moare sf. lahana turşusu suyu.
moarte sf. ölüm; (deces) vefat.
moaşă sf. ebe.
mobil I. sn. 1. (cauză) sebep, neden.
2. (corp în mişcare) muharrik/
devingen cisim. II. adj. 1. (mişcător)
müteharrik, devingen. 2. (schimbător)
değişkin/değişken, mütebeddil.
mobila vt. tefriş etmek, eşya/
mobilya ile donatmak.
mobilă sf. mobilya.
899
mobilier sn. döşeme eşyası, mobilya.
mobilitate sf. müteharriklik, çeviklik;
değişkenlik.
mobiliza vt. 1. seferber etmek,
seferber hale hoymak. 2. (fig.)
teşvik etmek, sevketmek; harekete
geçirmek, seferber etmek.
mobilizare sf. 1. seferberlik. 2. (fig.)
teşvik, sevk: harekete geçirme.
mobilizator adj. teşvik edici,
sevkedici; harekete geçirrbilen,
seferber edebilen.
mocăi vr. yavaş yavaş hareket
etmek, yavaş davranmak.
mocăiala sf. yavaş davranma.
mocni vi. alevsiz yanmak, hafif
hafif yanmak, için için yanmak.
mocnit adj. (foc) alevsiz yanan;
(fig.) için için yanan.
mod sn. 1. (fel) suret, hal, tarz,
usul. 2. (metodă) yöntem,
metot. 3. (gram.) kip;
~ indicativ (gram.) bildirme
kipi; ~ subjonctiv (gram.) istek
kipi; ~ condiŃional-optativ
(gram.) dilek şart kipi.
modal adj. kiplere deăgin, kipsel.
modalitate sf. 1. (procedeu) özel
koşullar/şartlar. 2. ( în logică)
kiplik, önermenin kipliği.
3. biçim, özellik.
modă sf. moda; este la ~ modada.
model sn. 1. (eşantion) model, nümune,
örnek. 2. (tipar) kalıp. 3. (manechin)
manken. 4. (exemplu de urmat)
örnek, tip, model.
modela vt. 1. biçimlendirmek,
kalıbını/modelini yapmak, taslak
900
yapmak. 2. (fig.) uygunlaştırmak,
uydurmak.
modelaj sn. modelaj, taslak yapma.
modelator sm. taslakçı, taslak sanatçısı;
makina modelcisi.
modera I. vt. 1. azaltmak, küçültmek,
hafifletmek. 2. (a potoli) yatıştırmak,
dindirmek. II. vr. 1. azalamk,
küçülmek, hafiflenmek. 2. (a
se potoli) yatışmak, dinmek.
moderat adj. mutedil, ılımlı.
moderaŃie sf. ılımlılık, ölçülülük, itidal.
modern adj. en yeni, en son, modern,
çağcıl.
modernizare sf. modernize etme,
yenileştirme, çağcıllaşma, çağcıllaştırma.
modest adj. 1. mütevazı, alçak
gönüllü. 2. (neînsemnat) orta
halli; ucuz; az.
modestie sf. tevazu, alçagönüllülük;
kanaatkârlık.
modifica I. vt. değiştirmek, değişikliğe
uğratmak, tebdil etmek. II. vr.
değişmek; değişikliğe uğratmak.
modificat adj. değişik.
modificator sn., adj. değiştirici.
modulaŃie sf. modülasyon.
moft sn. 1. değersiz şey, ufak şey.
2. (capriciu) naz, işve, cilve,
numara.
mofturos adj. nazlı; hırçın.
mohair sn. tiftik kumaş.
mohorî vr. 1. kararmak; koyulaşmak.
2. (fig.) bozulmak, kederlenmek;
üzülmek.
mojic sm, adj. kaba, hödük.
mojicie sf. kabalık, hödüklük.
molar sm. azı dişi.
modelaj – mondial
molatic adj. gevşek, ölük, cansız;
sümsük; yavaş, başı yumuşak.
moleculă sf. molekül.
molesta vt. hırpalamak, örselemek,
incitmek, canını yakmak.
moleşeală sf. uyuşukluk, gevşeklik;
durgunluk.
moleşi I. vt. uyuşuk hale getirmek,
gevşetmek; zayıflatmak. II. vr.
gevşemek; zayıflamak.
moletieră sf. dolak.
molibden sn. (chim.) molibden.
molid sm. (bot.) ladin ağacı.
molie sf. güve.
molift sm. v. molid.
molimă sf. salgın.
molipsi I. vt. bulaştırmak, sirayet.
molipsitor adj. bulaşıcı, sari.
moloz sn. moloz, yapı döküntüsü.
momeală sf. 1. yemleme, yem.
2. (fig.) tuzak.
moment sn. an, lâhza // în primul
~ ilk anda; la ~ul oportun
uygun bir zamanda; pe ~ şimdi,
şimdilik; un ~! bir dakika!
momentan I. adj. 1. ani, bir lâhzalık/
anlık. 2. (actual) şimdilik; şimdiki.
II. adv. ani surette, ani olarak, derhal.
momi vt. oyalamak, aldatmak,
aldatarak çekmek; dadandırmak.
momâie sf. korkuluk.
monarh sm. hükümdar.
monarhie sf. hükümdarlık, monarşi.
monden adj. monden.
mondial adj. dünya ölçüsünde,
dünyaya değgin, dünya –(s)i,
cihan –(s)i ,dünya çapında; de
renume ~ dünyaca tanınmış.
monedă – morfologie
monedă sf. para, akçe, sikke.
monetar I. sn. para hesabı, meskûkat.
II. adj. parasal, panaya değgin,
para –(s)i.
monetărie sf. darphane, zarphane.
Mongolia sf. Moğolistan.
mongol sm., adj. Moğol, Mongol
–(s)i.
monitor I. sm. nezaretçi, reis. II. sn.
1. (revistă) resmi gazete; haberci,
haber gazetesi. 2. (mar.) monitor,
zırhlı gemi.
monoclu sn. tek gözlük, monokl.
monocotiledonate sf. pl. tekçenekliler.
monocromatic adj. tek renkli.
monografic adj. monografi –(s)i.
monografie sf. monografi ile ilgili,
monografi.
monogramă sf. monogram, tekevli.
monolit sm., adj. yekpare, yekvücut,
tektaş.
monolog sn. monolog.
monoplan sn. monoplân, tek satıhlı
tayyare/uçak.
monopol sn. tekel, monopol.
monopolist I. sm. inhisarcı, monopolcu.
II. adj. tekelci, monopolist;
inhisar –(s)i, monopol –(s)i.
monopoliza vt. inhisar altına almak,
tekele almak.
monoteism sn. tek tanrıcılık, monoteizm.
monoteist sm. monoteist.
monoton adj. yeknesak, monoton.
monotonie sf. yeknesaklık, monotonluk.
monovalent adj. tek bileşme değerli.
monstru sm. 1. (mitol.) ejder, dev,
canavar. 2. (pocitanie) gudubet.
3. (fig.) alçak, gaddar, canavar.
901
monstruos adj. 1. (înfricoşător) korkunç.
2. (hidos) gudubet. 3. (mare)
muazzam, dev.
monstruozitate sf. 1. gudubetlik.
2. (cruzime) gaddarlık, canavarlık,
canavarsılık; ürkünçlük.
monta vt. 1. (tehn.) monte etmek,
monte yapmak. 2. (în teatru)
sahneye koymak. 3. (fig.) kışkırtmak.
montaj sn. 1. (tehn.) montaj;
kurma, çatma. 2. (cinem.) düzenleme,
montaj. 3. (ansamblu) tesisat.
monument sn. 1. (statuie) abide,
anıt. 2. eser.
monumental adj. anıtsal, abidevi;
çok büyük, muazzam.
moral I. sn. moral, ruhiye, ruhi
hal. II. adj. 1. (pilduitor) ibretli,
iyi ahlaklı, ahlaki. 2. (spiritual)
manevi; moral.
morală sf. 1. (fil.)ahlak, töre, moral.
2. (învăŃătură) ibret; ders; öğüt.
3. (dojană) azar.
moralist sm. törelci, ahlakçı, moralist.
moralizator adj. ahlakçı, ahlakı
yükseltici; ibretli, öğütlü.
morar sm. değirmenci.
moravuri sn. pl. adetler, örfler; ahlak, töre.
morbid adj. hastalıklı, marazi.
morbiditate sf. hastalıklılık, marazilik,
sayrılık, maraz.
morcov sm. havuç.
morfină sf. morfin.
morfologic adj. yapıbilimsel, yapıbilgisel,
morfoloji –(s)i.
morfologie sf. 1. morfoloji, şekil
bilgisi, şekilbilim 2. (biol.)
morfoloji.
902
morgă sf. morg.
morman sf. yığın, küme.
mormăi vi., vt. homurdanmak,
homurdamak.
mormăit sn. homurdanma, homurdama.
mormânt sn. mezar, gömüt, sin.
mormoloc sm. (zool.)iribaş.
morocănos adj. somurtkan,
suratı asık.
morsă sf. (zool.) mors.
morse sn. în expr.: alfabetul ~
mors alfabesi.
mort I. sm. ölü, mevta. II. adj. 1. ölü,
cansız. 2. (fig.) (paralizat)
uyuşuk. 3. (veşted) solgun, soluk.
mortal adj. ölümcül; öldürücü.
mortalitate sf. ölümlülük, ölüm sayısı.
mortar sn. yapı harcı, harç.
mortier sn. havan topu.
morŃiş adv. în expr.: a Ńine ~
direnmek.
morun sm. (iht.) mersin balığı.
moschee sf. cami.
mosor sn. masura; makara.
mostră sf. örnek, nümune, mostra.
moş sm. ihtiyar adam, ihtiyar, moruk.
moşi vt. doğurtmak.
moşie sf. çiftlik.
moşier sm. çiftlik sahibi; köyağası.
moşneag sm. v. moş.
moşteni vt. miras/kalıt almak.
moştenire sf. miras.
moştenitor sm. mirasçı, varis.
motan sm. 1. erkek kedi. 2 (fig.)
sinsi adam.
motel sn. motel.
motiv sn. 1. (pricină) sebep, neden.
2. (d. inspiraŃie) konu. 3. (muz.) motif.
morgă – mugur
motiva vt. sebep/deliller göstermek,
haklı göstermek.
motocicletă sf. motosiklet.
motociclist sm. motosikletçi/motosiklist.
motonavă sf. motorlu gemi.
motopompă sf. motorlu tulumba.
motor sn. motor.
motorină sf. motorin; mazot.
motoriza vt. motorlandırmak.
motorizat adj. motorlu.
motrice adj. devindirici, muharrik,
motris; forŃă ~ muharrik kuvvet.
moŃ sn. 1. perçem; sorguç. 2. (ciucure)
püskül.
moŃat adj. perçemli; sorguçlu.
moŃăi vi. pineklemek; uyuklamak.
moŃiune sf. önerge; kararsureti;
~ de cenzură (jur.) gensoru önergesi.
movilă sf. 1. tepe; tümsek.
2. (grămadă) yığın.
mozaic sn. 1. mozaik. 2. (fig.)
karmakarışıklık.
muc sn. (secreŃie) sümük // ~ de
Ńigară izmarit.
mucalit sm., adj. şakacı, lâtifeci, alaycı.
mucegai sn. küf.
mucegăi vi., vr. küflenmek.
muchie sf. 1. (mat.) dılı. 2. (margine)
kenar. 3. (d. cuŃit, topor etc.)
kör kısım. 4. (topogr.) sırt.
mucoasă sf. (anat.) sümük zarı,
sümüksel zar.
mucos I. sm. ağzı süt kokan. II. adj.
sümüklü.
mucozitate sf. sümüksü madde.
muget sn. böğürtü; anırma.
mugi vi. böğürmek; anırmak.
mugur sm. tomurcuk.
muia – murdar
muia I. vt. 1. ıslatmak, suya koymak,
suya bastırmak. 2. (lingv.)
yumuşatmak. 3. (fig.) yatıştırmak,
dindirmek. II. vr. 1. ıslanmak,
suya batmak. 2 (a obosi) takatsız
kalmak, mecalsiz olmak. 3. (a
se calma) yatışmak, dinmek
mula I. vt. kalıba dökmek. II. vr.
kalıba uymak; uymak.
mulaj sn. 1. kalıba dökme, kalıp
alma. 2. (model) alınan kalıp, mulaj.
mulatru sm. melez, zenci beyaz
melezi.
mulge vt. 1. sağmak. 2. (fig.) istismar
etmek, sömürmek.
mulsoare sf. sağma.
mult I. adj. sayısız, müteaddit.
II. adv. çok, pek çok // ~ă
lume çok insanlar, çok halk;
de ~e ori çok defa; ~ de tot
pek çok, oldukça; prea ~ çok
fazla, fazla; cel ~ en çok; mai
~ decât atât bir de, üstelik;
cam ~ çokça; de ~ çoktan.
multicolor adj. çok renkli,
rengârenk.
multilateral adj. çok taraflı, çok
yönlii.
multiplica I. vt. çoğaltmak; artırmak.
II. vr. çoğalmak; artmak.
multiplicare sf. 1. (înmulŃire) çarpma.
2. (reproducere) çoğalma,
artma; çoğaltma.
multiplicativ adj. çoğaltıcı, artırıcı.
multiplu I. adj. türlü, çeşitli.
II. sm. (mat.) kat.
multisecular adj çok asırlık.
multitudine sf. çok miktar; sürü.
903
mulŃime sf. 1. kalabalık; halk.
2. kitle, yığın.
mulŃumesc interj. teşekkür ederim.
mulŃumi I. vt. memnun/tatmin
etmek. II. vr.memnun olmak;
iktifa etmek; a se ~ cu… yetinmek.
III. vi. teşekkür etmek.
mulŃumire sf. teşekkür; (satisfacŃie)
memnuniyet.
mulŃumit adj. memnun.
mulŃumitor I. adj. memnun/tatmin
edici. II. adv. memnuniyetle,
memnun edici tarzda.
mumie sf. mumya.
muncă sf. 1. (activitate) çalışma, iş,
emek. 2. (efort) gayret, mesai,
zahmet.
munci çalışmak; uğraşmak, gayret
etmek; a ~ cu spor faydalı çalışmak.
muncitor I. sm. içşi; emekçi; amele.
II. adj. çalışkan, işçi –(s)i.
muncitorime sf. işçiler, emekçiler;
ameleler.
municipal adj. belediye ile ilgili,
belediye –(s)i.
municipiu sn. belediye.
muniŃie sf. mühimmat, cepane.
munte sm. dağ.
muntean sm. dağlı.
muntos adj. dağlı.
mura I. vt. 1. turşu kurmak. 2. (fig.)
ıslatmak. II. vr. turşu olmak.
mural adj. duvar üzerinde olan.
mură sf. böğürtlen.
murătură sf. turşu.
murdar adj. 1. (nespălat) kirli.
2. (pătat) pis, murdar. 3. (fig.)
alçak, utanmaz, sefil.
904
murdări I. vt. 1. kirletmek, pisletmek.
2. (a păta) lekelemek. 3. (fig.)
alçaltmak, …şerefini bozmak,
itibardan düşürmek. II. vr.
1. kirlenmek, pislenmek. 2. (a se
păta) lekelenmek, lekeli olmak.
3. (fig.) şerefi bozulmak. itibardan
düşmek.
murdărie sf. 1. (lipsă de curăŃenie)
kir, kirlilik. 2. (pete) leke. 3. (fig.)
(josnicie) alçaklık. 4. (fig.)
(necinste) namussuzluk.
muri vi. 1. ölmek, vefat etmek.
2. (fig.) kaybolmak, sönmek.
muribund adj, sm. can çekişen.
muritor sm., adj. fani, ölümlü,
kalımsız.
murmur sn. 1. (ape) şırıltı. 2. (frunze)
fışırtı. 3. (oameni) uğultu.
murmura vi., vt. 1. (ape) şırıldamak.
2. (frunze) fışırdamak. 3. (oameni)
uğuldamak.
musaca sf. musakka.
musafir sm. misafir, konuk.
muscă sf. sinek.
musculatură sf. kas, adalât.
musculos adj. kaslı, adaleli.
muson sm. muson.
must sn. üzüm şırası, şıra.
mustaŃă sf. 1. bıyık. 2. (la cereale) kılçık.
mustăcios adj. bıyıklı, büyük bıyıklı.
mustra vt. tekdir etmek, azarlamak.
mustrare sf. tekdir, azarlama.
musulman I. sm. müslüman. II. adj.
müslüman –(s)I, islâmî.
muşama sf. muşamba.
muşamaliza vt. örtbas etmek,
örtmek.
murdări - muzician
mujamalizare sf. örtbas, örtbas
etme, örtme.
muşca vi., vt. ısırmak; dişlemek.
muşcătură sf. 1. ısırık, ısırma;
dişleme. 2. (îmbucătură) lokma.
muşchetar sm. silâhşör.
muşchi sm. 1. (anat.) kas, adale.
2. (bot.) yosun.
muşeŃel sm. papatya; ceai de ~
papatya çayı.
muştar sn. hardal.
muştrului vt. azarlamak, tekdir etmek.
muşuroi1 sn. tümsek, kabartı.
muşuroi2 vt. tümseltmek.
mut I. sm. dilsiz (adam). II. adj.
dilsiz; sessiz.
muta I. vt. 1. … yerini değiştirmek,
başka yere koymak.
2. (a transfera) transfer
etmek. II. vr. yer değişmek;
göçmek, taşınmak.
mutare sf. taşınma, yer değişme,
göçme, taşınma.
mutaŃie sf. değiş, mübadele, değişme.
mutila I. vt. sakatlamak. II. vr.
sakatlanamak.
mutilat sm., adj. sakat, kötürüm.
mutism sn. söylemezlik, dilsizlik.
mutră sf. fam. surat.
mutual adj. karşılıklı, mütekabil.
mutualitate sf. karşılıklılık, karşılıklı
durum.
muză sf. müz, tanrıça.
muzeu sn. müze.
muzical adj. müzikal; uyumlu.
muzicant sm. musikişinas; çalgıcı.
muzică sf. müzik.
muzician. sm. müzisyen.
n – naturalist
N
n, N a şaptesprezecea literă a alfabetului
limbii române; sunet notat cu
această litera
na interj. 1. (uite!) işte!. na!, nah!, bak!.
2. (poftim!) al!, buyur!
nabab sm. 1. (ist.) nabab. 2. (fig.)
zengin adam, para babası.
nacelă sf. balon sepeti.
nadă sf. 1. yemleme, yem. 2. (fig.)
cazibe; tuzak.
naftalină sf. naftalin.
nai sn. ney/nay
nailon sn. naylon.
naiv adj. safdil, sadedil.
naivitate sf. safdillik, sadedilik.
nalbă sf. ebegümeci.
namilă sf. dev gibi adam, dağ
gibi adam, dev.
nani interj. ninni!, nenni!.
nap sm. şalgam.
napalm sn. napalm, yakıcı madde.
nara vt. anlatmak, nakletmek.
narativ adj. anlatmalı, hikâye,
öykü –(s)i.
naraŃiune sf. anlatma; öykü, hikâye.
nară sf. 1. burun deliği. 2. (mar.)
demir borusu.
narcisă sf. nergis.
narcotic sn., adj. narkotik, uyuşturucu
ilaç.
narcoza sf. narkoz, ilaçla uyuşturma.
narghilea sf. narghile.
905
nas sn. burun // a da ~ yüz vermek;
a-şi băga ~ ul burnunu sokmak;
a duce de ~ aldatmak; a strâmba
din ~ yüzünü ekşitmek; a da
(cuiva) peste ~ terslemek; a-i
scoate (cuiva) pe ~ burnundan
çıkarmak; a-i trece pe sub ~
fırsatı kaçırmak; a-i trece pe
sub ~ burnundan çıkmak; a se
intâlni ~ în ~ yüz yüze gelmek.
nasture sm. düğme.
naş sm. vaftiz baba.
naşă sf. vaftiz ana.
naşte I. vt. 1. doğurmak, dünyaya
getirmek. 2. (fig) meydana çıkarmak,
yaratmak. II. vr. 1. doğmak,
dünyaya gelmek. 2. (fig.) belirmek,
zuhur etmek.
naştere sf. 1. doğma, doğum. 2. (fig.)
çıkmak, türeme, belirme.
natal adj. doğum yerine değgin,
doğum -(s)i.
natalitate sf. doğum oranı/nispeti.
naŃiune sf. yüzme; concurs de ~
yüzme yarışı.
nativ adj. 1. doğuma, doğuştan.
2. (despre minerale) doğal olarak,
katkısız.
natriu sn. (chim.) sodyum.
natural adj. doğal, natürel. 2. (firesc) tabîi.
naturalism sn. doğacılık, natürelizm.
naturalist sm. doğalıcı, natüralist.
906
naturaliza vt. 1. (cetăŃenie) yurttaşlığa
almak. 2. (biol.) iklime alıştırmak.
natură sf. 1. doğa, tabiat. 2. (fire) iç
nitelik, natura.
naŃional adj. milli, ulusal.
naŃionalism sn. milliyetçilik; ulusçuluk.
naŃionalist sm., adj. milliyetçi, ulusçu,
nasyonalist.
naŃionalitate sf. 1. milliyet, millet.
2. (cetaŃenie) uyrukluk.
naŃionaliza vt. millileştirmek,
ulusallaştırmak.
naŃionalizare sf. millileştirme,
ulusallaştırma.
naŃiune sf. ulus, millet.
naufragia vt. kuma oturmak,
kazaya uğramak.
naufragiat sm., adj. kazazede.
naufragiu sn. kuma oturma; kaza.
nautic adj. gemiciliğe değgin.
naval adj. gemi ve gemiciliğe
değgin, deniz –(s)i.
navă sf. gemi; vapur // ~ aeriană
uçak; ~ de razboi harp gemisi;
~ cosmică uzay gemisi.
navetă sf. 1. (suveică) mekik.
2. (transport) vesait, taşıt.
3. (pentru ambalaje) kasa. //
a face ~ (bir yere) durmadan
gidip gelmek.
naviga vi. 1. (mar.) yüzmek. 2. (av.) uçmak.
navigabil adj. gemi işletmeye elverilişi.
navigator sm. 1. (mar.) gemici, denizci.
2. (av.) tayyareci, uçakçı.
navigaŃie sf. denizcilik, gemicilik.
nazal 1. adj. burunsal, buruna değgin,
burun -(s) I, geniz – (s)i. 2. (lingv.)
genizsi. II. adv. burundan.
naturaliza – născocire
nazaliza I. vt. genizsileştirmek.
II. vr. genizsileşmek, genizden
söylenmek.
nazalizare sf. genizsileşme,
genizsleştirme.
nădăjdui vt. ümit etmek, ummak.
nădejde sf. ümit, umut; umma.
năduşeală sf. boğucu sıcak, sıcaklık.
năduşi vi. 1. boğulmak, nefesi
tıkanmak. 2. (a transpira) terlemek,
ter dökmek.
năframă sf. başörtüsü.
nălucă sf. hayal, hortlak.
nămete sm. kar yığını.
nămol sn. çamur.
năpădi I. vt. garketmek. II. vi. akın
etmek.
năpăstuit sm., adj. bedbahat, bahtı
kara.
năpârcă sf. engirek, engerek.
năpârli vi. tüy/deri değiştirmek,
tüy/deri atmak.
năpârlire sf. tüy/deri değiştirme,
tüy/deri atma.
năprasnic I. adj. 1. amansız.
2. (violent) dehşetli, müthiş.
II. adv. amansızca.
năpusti I. vt. saldırmak, hücüm etmek.
II. vr. akın etmek, zorla girmek.
nărav sn. huy.
nărăvit adj. huylu.
nărui I. vr. yıkılmak, çökmek.
II. vt. yıkmak, devirmek.
năruire sf. yıkılma, çökme; devrilme.
născoci vt. 1. uydurmak. 2. (a
inventa) icat/ihtira etmek.
născocire sf. 1. uydurma, yalan.
2. (invenŃie) icat, ihtira.
năsos – nebunie
năsos adj. burunlu, büyük burunlu.
năstruşnic adj. garip, tuhaf.
nătafleŃ sm., adj. ahmak, budala.
nătărău sm., adj. salak, budala, ahmak.
năuc sm., adj. sersem, akılsız.
năvăli I. vi. akın etmek. II. vt.,
vi. hücum etmek, saldırmak.
năvălire sf. akın, saldırış, saldırı.
năvălitor sm., adj. saldırıcı, saldırgan,
mütecaviz.
năvod sn. balık ağı, çökütme.
năzbâtie sf. yaramazlık.
năzdrăvan adj. 1. fevkalbeşer;
insan gücünden üstün. 2. (glumeŃ)
yaramaz, şakacı.
năzui vi. amaçlamak, istemek.
năzuinŃă sf. amaç, hedef.
neabătut I. adj. şaşmaz, sapmaz,
dönmez, metin. II. adv. sapmadan.
neadevăr sn. yalan, gayrihakikat.
neagresiune sf. saldırmazlık,
ademitecavüz // pact de ~
saldırmazlık antlaşması.
neajuns sn. 1. (cusur) eksiklik,
noksanlık, kusur. 2. (neplăcere)
bela, üzüntü.
neajutorat adj. 1. yardımsız, desteksiz.
2. (nevoiaş) fakir, yoksul.
neam sn. 1. (popor, naŃiune) ulus,
millet, halk. 2. (familie) aile.
3. (specie) cinis, soy // de ~ soylu;
~ de ~ ul meu bildimbileli soyum.
neamestec sn. karışmama.
neamestecat adj. temiz, sade,
karışıksız.
neangajat adj. 1. angaje olamayan,
katılmayan. 2. (neutru) tarafsız,
bitaraf.
907
neant sn. hiç, hiçlik.
neasortat adj. seçilmemiş, seçkin
olmayan.
neapărat adv. muhakkak, mutlaka.
nearticulat adj. 1. (neclar) anlaşılmaz,
karışık. 2. (sunete) takısız, eksiz.
neascultare sf. v. nesupunere.
neascultător adj. 1. itaatsiz, riayetsiz.
2. (d. copii) yaramaz, terbiyesiz.
neasemuit adj. eşi bulunmaz, kıyas
kabul etmez.
neastâmpăr sn. telaş, kuşku.
neastâmpărat adj. 1. (agitat) telaşlı,
kuşkulu. 2. (obraznic) yaramaz.
neaşteptat adj. beklenilmeyen,
beklenmedik, umulmadık // pe
~e ansızın.
neatent I. adj. dikkatsiz. II. adv.
dikkatsizlikle.
neatenŃie sf. dokkatsizlik.
neatins adj. dokunulmamış, yanaşılamaz.
neatârnare sf. bağımzıslık, istiklâl.
neatrârnat adj. bağımzıs, müstakil.
neatrăgător adj. menfur, iğrenç.
nebănuit adj. umulmayan, beklenilmeyen.
nebuloasă sf. bulutsu, nebülöz.
nebulos adj. bulanık, anlaşılmaz,
müphem.
nebulozitate sf. 1. (întunecare
uşoară) hafif bulut. 2. (fig.)
belirsizlik, bulanıklık.
nebun I. sm. 1. (dement) deli adam.
2. (la şah) fil. II. adj. 1. (alienat)
deli, çılgın. 2. (obraznic) yaramaz.
nebunatic adj. yaramaz, deli gibi.
nebuneşte adv. delicesine, çılgınca.
nebunie sf. 1. delilik, çılgınlık.
2. (fapte) akılsızlık, düşüncesizlik.
908
necalificat adj. ihtisası olmıyan,
uzmanlığı olmıyan.
necaz sn. 1. bela, dert, keder.
2. (ciudă) hınç; öfke, hiddet //
la ~ sıkıntıda; în ~ ul cuiva
nispetine; a avea ~ pe cineva
birine karşı hınçı olmak.
necăji I. vt. kederlendirmek, darıltmak,
kızdırmak. II. vr. kederlenmek,
darılmak, kızmak.
necăjit adj. dertli, kederli, üzüntülü.
necăsătorit adj. bekâr.
necesar I. sn. lüzum, zorunluk, gereklik.
II. adj. lazım, gerekli, lüzumlu //
strict ~ çok gerekli; nu e ~ gereksiz.
necesita vt. zorunlu kılmak, gerektirmek.
necesitate sf. lüzum, gereklik; zorunluk.
necheza vi. kişnemek.
nechezat sn. kişneme.
nechibzuinŃă sf. 1. düşünceksizlik,
münasebetsizlik. 2. (imprudenŃă)
ihtiyatsızlık.
nechibzuit I. adj. düşüncesiz;
düşünülmemiş; ithiyatsız. II. adv.
düşünmeden, düşünmeksizin.
necinste sf. namussuzluk.
necinstit vt. 1. itibardan düşürmek,
namusunu ihlal etmek. 2. (o
femeie) ırza geçmek, kirletmek.
necinstit adj. namussuz, alçak.
necioplit adj. 1. yontulmamış. 2. (fig.)
kaba, görgüsüz.
neciteŃ adj. okunulmaz, okunaksız.
neclaradj.karışık,müphem;muğlak,çapraşık.
neclaritate sf. karışıklık.
neclintit adj. 1. sarsılmaz; hareketsiz.
2. (fig.) sapmaz, sarsılmaz, sabit,
sadık.
necalificat – necunoscut
necompetent adj. yetkisiz.
necompetenŃă sf. yetkisizlik,
salahiyetsizlik.
neconcludent adj. kandırıcı/
inandırıcı olmayan.
necondiŃionat adj. şartsız, kayıtsız.
neconsolat adj. teselli/avunma
bulamayan.
necontenit I. adv. boyuna, durmadan,
mütemadiyen. II. adj. fasılasız,
mütemadi.
necontestat adj. münakaşa götürmez,
kati.
neconvenabil adj. yararlı/yararı
olamayan, faydasız.
necopt adj. 1. pişmemiş; (fructe,
legume) olgunlaşmamış; çiğ.
2. (fig.) olgun olmayan, olgunluğa
ermemiş, toy.
necorespunzător adj. uygun olmayan,
münasip olamaan.
necredincios adj. 1. emniyetsiz, itimatssız,
güvenilmez. 2. (ateu) dinsiz.
necredinŃă sf. 1. emniyetsizlik,
itimatsızlık. 2. (rel.) dinsizlik.
necrezut adj. inanılmaz, mevsuk
olmayan // de ~ inanılmaz şey.
necrolog sn. ölüler listesi, nekrolog.
necruŃător adj. amansız, merhametsiz.
nectar sn. balözü, nektar.
necugetat adj. düşüncesiz, ithiyatsız.
necultivat adj. 1. ekilmemiş. 2. (fig.)
okumamış, çok bilmeyen.
necunoaştere sf. 1. tanımamazlık,
bilmeme, bilmemezlik. 2. (ignoranŃă)
cahillik.
necunoscut adj. 1. tanımadık,
meçhul. 2. (străin) yabancı.
necunoscută – negociere
necunoscută sf. (mat.) meçhul adet.
necuviincios adj. hürmetsiz, saygısız,
terbiyesiz.
nedecis adj. kararsız, mütereddit.
nedefinit adj. müphem; kararsız.
nedeprins adj. tecrübesiz, görgüsüz,
lışamamış.
nedescoperit adj. keşfedilmemiş,
bulunmamış, icat edilmemiş.
nedescurcăreŃ adj. beceriksiz,
becerikli olmayan, acemi.
nedesluşit I. adj. bulanık, müphem,
açık olmayan. II. adv. bellibelirsiz
olarak, müphem bir tarzda.
nedespărŃit adj. bölünmez, bölünemez,
ayrılmaz // de ~ -dan (-den) ayrılmaz.
nedestăinuit adj. itiraf edilmemiş,
açığa vurulmamış.
nedezlegat adj. 1. çözülmemiş.
2. (fig.) halledilmemiş.
nedezminŃit adj. tekzip edilmemiş,
yalanlanmamış olan.
nedibaci adj. beceriksiz, çolpa.
nedisciplinat adj. yaramaz, disiplinsiz.
nedomesticit adj. ehli olmayan,
vahşi.
nedomolit adj. dindirilmemiş olan;
amansız, yatıştırılmamış olan.
nedorit adj. istenilmez, istenilmeyen,
arzu edilmeyen.
nedormit adj. uyumayan, uykusuz.
nedrept I. adj. yolsuz, haksız,
adaletsiz; II. adv. haksız olarak.
nedreptate sf. haksızlık, adaletsizlik.
nedreptăŃi vt. haksızlamak, haksızlık
yapmak.
nedumerire sf. şaşırma, şaşkınlık,
hayret.
909
nedumerit adj. şaşkın, şaşırmış olan.
nefast adj. uğursuz; talihsiz.
nefavorabil adj. müsait/uygun
olmayan, gayrimüsait.
nefericire sf. uğursuzluk, bahtiyarsızlık,
bedbahtlık. // din ~ maalesef.
nefericit adj. talihsiz, bedbaht.
nefiresc adj. tabiî olmayan, gayritabiî.
nefolositor adj. faydasız, elverişsiz,
yararsız.
nefrită sf. (med.) böbrek yangısı.
neg sm. siğil.
nega vt. inkâr etmek, yadsımak.
negativ I. sm. negatif. II. adj.
1. menfi, olumsuz. 2. (mat.)
negatif, eksili. III. adv. menfi
olarak, menfi bir tarzda.
negaŃie sf. inkâr, yadsıma.
negândit sn. în expr.: pe negândite
düşünmeksizin, düşünmeden.
neghină sf. karamuk.
neghiob sm., adj. ahmak, budala.
neghiobie sf. ahmaklık, akılsızlık,
aptallık.
neglija vt. ihmal etmek, savsamak.
neglijabil adj. az önemli,
önemsenmeyebilir.
neglijare sf. v. neglijenŃă.
neglijent adj. 1. ihmalci, savsak,
savsayıcı. 2. (prost îmbrăcat)
kılıksız; özensiz, bakımsız.
neglijenŃă sf. özensizlik, ihmal,
savsama.
negocia I. vt. görüşmek, müzakere
etmek. II. vr. sözleşmek, anlaşmak,
uzlaşmak, uyuşmak.
negociere sf. gürüşme, müzakere;
anlaşma, süzleşme.
910
negreaŃă sf. kara leke.
negresă sf. zenci kadın.
negreşit adj. muhakkak, mutlaka,
behemehal.
negricios adj. esmer.
negru I. sm. zenci. II. sn. (culoare)
siyah/kara renk. III. adj. (d.
culoare neagră) siyah, kara //
a i se face ~ înaintea ochilor
gözü kararmak; a vedea în ~
karamsar olmak; la ~ kara borsa;
(a strânge) bani albi pentru
zile negre ak akçe kara gün için.
negură sf. 1. sis, duman. 2. (fig.)
karanlık.
negustor sm. tüccar; satıcı.
negustorie sf. alış veriş, ticaret;
(tocmeală) pazarlık.
nehotărâre sf. kararsızlık, tereddüt.
nehotărât adj. kararsız, mutereddit.
neiertat adj. bağışlanmaz,
affedilmez // greşeală de ~
affedilmez hata.
neiertător adj. bağışlamayan,
affetmeyen.
neimitabil adj. taklit edilmez,
yansılanamz.
neimportant adj. önemsiz,
ehemmiyetsiz, önemi olmayan.
neimpozabil adj. vergiden muaf,
vergi öngörmez.
neinteresant adj. ilgisiz, önemsiz.
neitervenŃie sf. karşımazlık, karşmama,
ademimüdahale,
neisprăvit sm., adj. 1. (neterminat)
bitmemiş, ikmal edilmemiş.
2. (d. oameni) alçak, bozuk bir adam.
neistovit adj. v. neobosit.
negreaŃă – neîntrecut
neizbutit adj. v. nereuşit.
neîmblânzit adj. ehliştirilmemiş;
vahşi, yabanî.
neîmpăcat adj. 1. uzlaşmaz, barışmaz.
2. (înverşunat) amansız.
neîmplinit adj. muvaffak olmamış
olan, sonuçlanmamış olan.
neîncetat I. adj. sürekli, her zamanki,
daimî, mütemadî. II. adv. her
zaman, daima, durmadan.
neînchipuit adj. tasavvur edilmez,
tasavvur edilemez.
neîncredere sf. güvensizlik,
itimatsızlık, emniyetsizlik.
neîncrezător adj. güvenmeyen,
güç inanan, itimat etmeyen.
neîndemânare sf. beceriksizlik,
acemilik.
neîndemânatic adj. beceriksiz, acemi.
neîndestulător I. adj. kâfi olmayan,
yetersiz. II. adv. yetmeyecek
kadar, kifayet etmeyecek derecede.
neînduplecat adj. merhametsiz,
amansız, aman bilmez.
neîndurare sf. merhametsizlik,
amansızlık.
neîndurător I. adj. acımaz,
merhametsiz. II. adv. hiç
acımayarak, merhametsizce.
neînfricat adj. korkmaz, yılmaz.
neînfrânt adj. yenilmez; yılmaz.
neîngăduit adj. memnu, yasak.
neîngrijit adj. bakımsız.
neînsemnat adj. önemsiz, ehemmiyetsiz.
neînsufleŃit adj. cansız.
neînsurat adj. bekâr, evli olmayan.
neîntemeiat adj. esassız, asılsız.
neîntrecut adj. eşi olmayan, eşsiz.
neîntrerupt – neobosit
neîntrerupt I. adj. fasılasız, arası
kesilmeden, muttasıl. II. adv.
arasız olarak, durmaksızın.
neînŃelegere sf. 1. anlamama,
anlayışsızlık. 2. (conflict)
anlaşmazlık; geçimsizlik, ihtilâf.
neînŃeles adj. anlaşılmaz, anlaşılmayan.
neînvins adj. yenilmez, mağûlp
edilemez; yenilgisiz.
nejustificat II. adj. haksız, haklı
olmayan. II. adv. haksız olarak.
nelămurire sf. karışıklık, sarahatsızlık,
müphemiyet.
nelămurit I. adj. açık/sarih olmayan,
müphem. II. adv. bellibelirsiz
olarak, müphem bir tarzda.
nelegitim I. adj. kanunsuz,
gayrimeşru; copil ~ gayrimeşru
çocuk; piç. II. adv. kanuna
mugayir olarak, gayrikanunî
surette, kanunsuz olarak.
nelegiuire sf. yolsuzluk, kanunsuzluk.
nelimitat adj. hatsız, sonsuz, sınırsız.
nelinişte sf. endişe, rahatsızlık, telaş.
neliniştit adj. endişeli, üzüntülü,
telaşlı.
nelipsit adj. eksikisz, eksik olmayan,
hazır.
nelocuit adj. meskün olmayan, boş.
nelustruıt adj. cilâlı olmayan, cilâsız.
nemaiauzit adj. işidilmemiş.
nemaipomenit adj. v. nemaiauzit.
nemaivăzut adj. görülmemiş,
rastlanmamış.
nemărginit adj. sonsuz, uçsuz,
bucaksız, hatsız.
nemăsurat adj. ölçülemez, ölçüsüz.
nemernic sm., adj. alçak, namussuz.
911
nemijlocit I. adj. doğrudan doğruya,
bilavasıta, vasıtasız. II. adv. vasıtasız
olarak, doğrudan doğruya; bizzat.
nemilos adj. acımasız, acımaz,
mehametsiz.
nemişcat adj. hareketsiz, durgun,
kımıldanmayan, sabit.
nemâncat adj. aç, karnı aç //
pe ~e aç aça.
nemotivat adj. sebepsiz, nedensiz;
esassız, asılsız.
nemŃeşte adv. Almanca, Alman
dili.
nemulŃumi vt. memnuniyetsizliğe
uğratmak, memnuniyetsizlik
uyandırmak.
nemulŃumire sf. 1. memnuniyetsizlik,
gayrimemnunluk. 2. (plângere)
şikâyet, yakınma.
nemulŃumit adj. memnun olmayan,
gayrimemnun.
nemurire sf. 1. ölmezlik, ölümsüzlük,
lâyemutiyet. 2. (glorie) şan, şeref.
nemuritor adj. ölmez, ölümsüz,
lâyemut.
nene sm. ağa, ağabey, abi.
nenoroc sn. uğursuzluk, bedbahatlık.
nenoroci I. vt. belaya uğratmak,
felakete uğratmak. II. vr. bedbaht
olmak, mahvolmak.
nenorocire sf. bela, felaket.
nenorocit I. adj. zavallı, biçare.
II. sm. zavallı/uğursuz adam.
nenumărat adj. sayısız, sayılmaz,
hesapsız.
neobişnuit adj. tuhaf, garip, acayip.
neobosit adj. yorulmaz, yorulmak
bilmez.
912
neobrăzare sf. küsthalık, edepsizlik.
neobrăzat adj. küstah, edepsiz, kaba.
neobservat adj. göze çarpmayan,
göze ilişmeyen/görünmeyen.
neocupat adj. boş, meşgul olmayan.
neodihnit adj. yorgun; rahatsız.
neoficial I. adj. resmî olmayan,
gayri resmî. II. adv. gayri
resmî olarak.
neolitic adj. neolitik.
neologism sn. neolojizm, yeni
terim.
neomenesc I. adj. insaniyetsiz,
merhametsiz. II. adv. insaniyetsizce,
merhametsizce.
neomenos adj. v. neomenesc (I.).
neoplasm sn. neoplazma.
neorînduială sf. intizamasızlık,
karışıklık.
neospitalier adj. misafir/konuk
sevmez.
nepărtinire sf. bitaraflık, tarafsızlık,
yansızlık.
nepărtinitor adj. doğru, bitaraf,
tarafsız, yansız.
nepăsare sf. kayıtsızlık, ihmalcilik //
cu ~ kayıtsızlıkla.
nepăsător adj. kayitsiz, ihmal eden.
nepătat adj. 1. lekelenmemiş olan,
lekesiz. 2. (cinstit) namuslu, dürüst.
nepătruns adj. 1. içine geçilemez/
geçmez. 2. (fig.) esrarengiz, gizli.
nepedepsit adj. cezasız kalmış,
cezalandısılmamış olan, tecziye
edilmemiş.
nepermis adj. yasak, memnu.
nepieritor adj. ölmez, kaybolamz;
ölümsüz.
neobrăzare – neputinŃă
neplată sf. ödememe.
neplăcere sf. memnuniyetsizlik,
hoşnutsuzluk; (necaz) tatsızlık.
nepoată sf. (de unchi, mătuşă)
kız yeğen; (de bunic, bunică)
kız torun.
nepoftit adj. çağırılmamış, davetsiz.
nepoliticos adj. nezeketsiz, terbiyesiz,
kaba.
nepot sm. (de unchi, mătuşă) yeğen;
(de bunic, bunică) torun.
nepotism sm. hısım kayırıcılığı.
nepotrivire sf. uymama, uygunsuzluk.
nepotrivit adj. uymayan, uygun
olmayan, münasip olmayan.
neprecupeŃit adj. şartsız, esirgemez.
nepregătit adj. 1. hazır olmayan,
hazırlanmamış. 2. (fără pregătiri)
hazırlıksız.
neprescurtat adj. kısaltılmamış,
kısaltılmayan.
nepreŃuit adj. kıymet/paha biçilmez.
neprevăzut adj. önceden düşünülmeyen,
öngörülmeyen.
nepriceput adj. beceriksiz, kalın
kafalı, çolpa.
neprielnic adj. müsait/uygun olmayan,
gayrimüsait.
neprietenesc adj. düşman, düşmanca,
husumetkâr.
neprihănit adj. temiz, pak, saf.
neproductiv adj. verimsiz, semeresiz.
nepublicat adj. yayınlanmamış,
neşredilmemiş, basılmamış.
neputincios adj. takatsız, bitkin,
kuvvetsiz; zayıf.
neputinŃă sf. zayıflık, kuvvetsizlik,
dermansızlık; kabiliyetsizlik.
nerăbdare – nespălat
nerăbdare sf. sabırsızlık // cu ~
sabırsızlıkla.
nerăbdător adj. sabırsız.
nerecunoscător adj. nankör,
minnettarlık bilmeyen.
nerecunoştinŃă sf. nankörlük.
neregulă sf. 1. düzensizlik, karışıklık.
2. (greşeală) hata, yanlışlık.
nerentabil adj. faydasız, verimsiz, gelirsiz.
nerespectare sf. saymama, riyayet
etmeme, itaatsizlik.
nerespectuos adj. saygısız; itaatsiz;
terbiyesiz.
nereuşit adj. iyi olmamış, iyi
yapılmamış, muvaffak olamayan.
nereuşită sf. muvaffakıyetsizlik,
başarısızlık.
nerezolvat adj. halledilmemiş,
çözülmemiş // de ~ halledilemez.
neroditor adj. verimsiz, semeresiz.
nerozie sf. ahmaklık, budalalık,
aptallık.
neruşinare sf. utanmazlık, küstahlık,
arsızlık // cu ~ utanmadan.
neruşinat sm., adj. utanmaz, yüzsüz,
arsız, küstah.
nerv sm. sinir.
nervos adj. (d. oameni) sinirli, asabi //
(anat.) sistemul ~ sinir sistemi.
nervozitate sf. sinirlilik, asabiyet,
asabilik.
nervură sf. 1. (anat.) yaprak damarı.
2. (arhit.) yuvarlak silme.
3. (tehn.) damar.
nesatisfăcător I. adj. kâfi olmayan;
yetişmez; yetersiz. II. adv.
yetmieyecek kadar, kifayet
etmeyecek derecede.
913
nesaŃ sn. doymazlık; açgözlülük // cu ~
doymazlıkla, doymak bilmeden.
nesăbuit adj. düşüncesiz, akılsız; deli.
nesăbuinŃă sf. düşüncesizlik,
akılsızlık; delilik.
nesănãtos adj. (bolnav) hastalıklı,
hasta; (dăunător) sıhate muzır;
sağlam olmayan.
nesărat adj. tuzsuz, tuzlu olmayan.
neschimbat adj. değişmez, değişmeyen.
nesecat adj. 1. tükenmez, bitmez
tükenmez. 2. (d. ape) kurumaz //
izvor ~ tükenmez kaynak.
neserios adj. ciddi olmayan, ağır
başlı olmayan; güvensiz.
nesfârşit I. sn. sonsuzluk, bitimsizlik.
II. adj. sonsuz, sınırsız, bitimsiz.
nesigur adj. 1. emin olmayan, güvensiz;
kararsız. 2. (dubios) şüpheli, işkilli.
nesiguranŃă sf. emniyetsizlik,
güvensizlik.
nesilit I. adj. serbest, teklifsiz.
II. adv. sıkılmayarak, serbestçe,
teklifsiz olarak.
nesimŃire sf. 1. hissizlik, duygusuzluk.
2. (leşin) kendinden geçme, bayılma.
3. (d. purtări) vurdumduymazlık.
nesimŃit adj. hissiz, duygusuz;
vurdumduymaz.
nesincer adj. samimi olmayan, yalancı.
nesociabil adj. insanlardan kaçan,
münzevi.
nesocoti vt. hesaba katmamak, nazarı
itibara almamak; ihmal etmek.
nesocotinŃă sf. düşüncesizlik,
havailik, hoppalık.
nespălat I. adj. kirli, pis. II. sm.
pis adam.
914
nesperat adj. umulmayan,
beklenilmeyen, ümitsiz.
nespus adj. ifade olunmaz/
olunamayan, sözle izah edilemez.
nestabil adj. 1. sebatsız, sabit olmayan.
2. (nehotărât) kararsız.
nestăpânit adj. zaptedilemez; azgın,
durdurulamaz.
nestemată sf. değerli taş, kıymetli taş.
nestingherit I. adj. serbest, engelsiz.
II. adv. serbestçe, kolaylıkla.
nestins adj. sönmez, söndürülemez //
var ~ sönmemiş kireç.
nestânjenit adj. v. nestingherit.
nestrăbătut adj. geçilmemiş,
katedilmemiş.
nestrămutat adj. 1. sarsılmaz,
sabit. 2. (fig.) değişmez.
nesuferit adj. 1. dayanılmaz, tahamül
edilemez, çekilemez. 2. (d. persoane)
çekilemez; iğrenç, menfur.
nesupunere sf. itaatsizlik, riayetsizlik.
nesupus adj. boyun eğmez, itaatsiz,
serkeş.
neşansă sf. şanssızlık, uğursuzluk.
neşifonabil adj. buruşturulmaz;
buruşmaz; stofă ~ă buruşmaz
kumaş.
neştiinŃă sf. 1. bilmeme, bilmemezlik.
2. (ignoranŃă) cahillik.
neştiut adj. tanınmayan, tanımadık,
bilmeyen.
net I. adj. 1. açık, vazıh, sarih. 2. (fin.,
com.) net; greutate ~ă net ağırlık;
venit ~ net gelir; preŃ ~ net fiyat.
netăgăduit adj. tekzip edilemez,
cerhedilmeyen; şüphesiz.
neted adj. 1. düz. 2. (fig.) açık, kesin.
nesperat – nevătămat
netemeinicie sf. asılsızlık, esassızlık.
neterminat adj. bitmemiş, bitirilmemiş,
natamam.
netezi vt. düzeltmek.
neto adv. net.
netrebnic sm., adj. alçak, namussuz.
netulburat adj. 1. (limpede) berrak.
2. (nederanjat) istifini bozmayan,
rahatsız olmayan.
neŃărmurit adj. hudutsuz, sınırsız,
namahdut.
neuitat adj. unutulmaz.
neurastenic sm., adj. sinirleri argın,
sinirleri zayıf, nörastenik.
neurastenie sf. sinir argınlığı, sinir
zayıflığı, nörasteni.
neurolog sm. asabiyeci, nöroloji
mütehassısı/uzmanı, nörolog.
neurologie sf. nöroloji.
neuron sm. sinir hücresi, nöron.
neutralitate sf. yansızlık, bitaraflık,
tarafsızlık.
neutraliza vt. 1. yansızlaştırmak,
bitaraf haline koymak. 2. (chim.)
nötralize etmek. 3. (a anihila)
suya düşürmek, altüstetmek.
neutralizare sf. yansızlaştırma,
nötralize etme.
neutr/u adj. yansız, tarafsız,
bitaraf; stat ~ tarafsız devlet;
zonă ~ă tarafsız bölge //
(gram.) subsantiv ~ cinsliksiz
isim; ortacinsili isim.
nevandabil adj. satılmaz, geçersiz.
nevastă sf. karı, refika, eş.
nevăstuică sf. (zool.) gelincik.
nevătămat adj. sağlam, dkunulmamış;
zedelenmemiş.
nevăzut – nociv
nevăzut adj. görünmeyen, görünmez.
neverosimil adj. gerçeği olmayan,
hakiki olmayan, gerçek dışı.
nevinovat adj. 1. suçsuz, kabahatsiz.
2. (inocent) masum; saf.
nevinovăŃie sf. 1. suçsuzluk,
kabahatsizlik. 2. (inocenŃă)
masumiyet.
nevoiaş sm., adj. yoksul, fakir,
fukara.
nevoie sf. 1. (trebuınŃă) lüzum,
gereklilik, zaruret, ihtiyaç.
2. (încurcătură) çıkmazlık //
la ~ icabında, gereğinde; de
voie, de ~ ister istemez.
nevralgie sf. nevralji, ağrı.
nevroză sf. sinir hastalığı, nevroz.
nezdruncinat adj. sarsılmaz,
kımıldanmaz.
nicăieri adv. hiç bir yerde.
nichel sn. nikel.
nichela vt. nikel kaplamak.
nichelat adj. nikel ile kaplanmış.
nici I. adv. hiç. II. conj. bile, da (de) //
~ aşa, ~ aşa ne böyle ne böyle.
nicicând adv. v. niciodată
nicidecum adv. bir türlü, hiç bir
suretle.
niciodată adv. hiç bir zaman/
vakit, asla.
nicotină sf. nikotin; zifir.
nicovală sf. örs.
nimb sn. ağıl, ayal, hale.
nimeni pron. hiç bir kimse, kimse,
bir kimse, hiç biri.
nimeri I. vt. 1. (o Ńintă) isabet
ettirmek, vurmak. 2. (a întâlni)
raslamak, rasgelmek. II. vi.
915
rasgele uğramak. III. vr. 1. rasgele
bulunmak. 2. (a se portivi)
uygun olmak, tekabül etmek.
nimfă sf. 1. (mitol.) peri. 2. (zool.)
nemf.
nimic I. pron. hiç, hiç bir şey. II. sn.
hiçlik, değersizlik // de ~ değersiz.
nimici vt. yoketmek, mahvetmek,
imha etmek.
nimicire sf. yoketme, mahvetme,
imha.
nimicitor adj. yokedici, imha edici.
ninge vi. kar yağmak.
nins adj. 1. karlı. 2. (fig.) kır saçlı.
ninsoare sf. kar yağma, kar.
nisip sn. kum.
nisipos adj. kumlu.
nişă sf. (arhit.) oyuk, hücre, giriş.
nişte art. bazı; birtakım; ~ oameni
birtakım insanlar.
nit sn. perçin, perçin çivisi.
nitroglicerina sf. nitrogliserin.
nitui vt. perçinlemek, perçin etmek.
niŃel adv. biraz, azıcık.
nivel sn. seviye; derece, kademe;
~ de viaŃă yaşayış seviyesi;
~ ul mării deniz seviyesi;
diferenŃă de ~ seviye farkı.
nivela vt. 1. tesviye etmek, düzeltmek.
2. (fig.) eşitleştirmek.
noapte sf. gece; ~ bună! iyi
geceler!; zi şi ~ gece gündüz;
peste ~ gece aşırı; ~ de ~ her
gece; // cu ~ a-n cap sabah
erken; (adv.) ~ a gece (vakti),
geceleyin.
nobleŃe sf. soyluluk; yücelik; üstünlük.
nociv adj. zararlı, muzır, zarar eden.
916
nocivitate sf. zarar, zararlılık, muzırlık.
nod sn. 1. düğüm. 2. (anat., bot.)
boğum, düğüm. 3. (centru)
merkez. 4. (de cale ferată)
kavşak. 5. (unitate de măsură)
knot // a căuta ~ în papură
bahane aramak.
noi pron. biz.
noian sn. 1. büyük miktar. 2.
(abis) sonsuzluk, nihayetsizlik.
noiembrie sm. kasım; în luna ~
kasım ayında.
nomad sm., adj. göçebe.
nomenclator sn. liste, cetvel.
nomenclatură sf. 1. terim listesi.
2. (catalog) ad listesi, katalog.
nominal adj. itibari, nominal,
saymaca, ismen.
nominativ sn. (gram.) yalın hali,
nominatif.
nor sf. bulut.
noră sf. gelin.
nord sn. şimal, kuzey.
nordic adj. şimali, şimal -(s)i,
kuzey -(s)i.
norma vt. norma ölçmek/kaydetmek.
normal I. adj. normal; muntazam.
II. adv. normal bir surette,
normal olarak.
normaliza I. vt. normal hale
getirmek, mormalleştirmek.
II. vr. normal hale gelmek,
normalleşmek.
normă sf. pay; norma.
noroc sn. 1. (şansă) ikbal,
kısmet, şans. 2. (soartă) talih,
baht // la ~ rasgele; a avea ~
şansı olmak; Noroc! (salut)
nocivitate – nouăspreze/celea
Merhaba!, (toast) Şerefe!; joc
de ~ kumar.
norocos adj. kısmetli, talihli, bahtlı.
noroi sn. çamur.
noroios adj. çamurlu.
noros adj. bulutlu; cer ~ bulutlu gök.
Norvegia sf. Norveç.
norvegian sm., adj. Norveçli.
nostalgic adj. hasretli, özlemli.
nostalgie sf. hasret, özlem.
nostim adj. sevimli, hoş, tatlı.
nostru, noastră; noştri, noastre
pron. bizim.
nota vt. 1. not etmek. 2. (a însemna)
im koymak. 3. (la şcoală) not
vermek, not koymak.
notabil adj. belli başlı, önemli,
hatırı sayılır.
notar sm. noter.
notare sf. not etme, kaydetme; (a
unui elev etc.) not koyma.
notariat sn. noterlik.
notă sf. not.
notoritate sf. herkesçe malüm
zat, meşhur adam.
notoriu adj. herkesçe malüm,
meşhur.
noŃiune sf. 1. bilgi, fikir. 2. (concept)
kavram, kavrayış.
nou I. sn. yenilik. II. adj. yeni;
Anul ~ Yeni yıl // din ~
yeniden; lună ~ hilâl; ~ nouŃ
yepyeni.
nouă num. dokuz.
nouălea num. ord. dokuzuncu.
nouăsprezece num. on dokuz.
nouăspreze/celea num.: al ~,
a ~cea on dokuzuncu.
nouăzeci – nuvelistică
nouăzeci num. doksan.
nouăze/cilea num.: al ~, a ~cea
doksanıncı.
noutate sf. 1. (veste) yeni haber,
havadis. 2. v. nou (I.).
novice sm., adj. tecrübesiz, görgüsüz;
masum.
nu adv. hayır // nu se poate!
olmaz!.
nuanŃă sf. özellik, nüans.
nuc sm. ceviz ağacı, ceviz.
nucă sf. ceviz.
nuclear adj. nükleer, çekirdeksel;
fizică ~ă çekirdek fiziği;
energie ~ă nükleer enerji.
nucleu sn. çekirdek, nüve.
nud sn., adj. çıplak, nü.
nufăr sm. (bot.) nilüfer.
nuia sf. ince değnek, çubuk.
nul adj. değersiz, kıymetsiz,
hükümsüz. // meci ~ beraberlik.
nulitate sf. değersizlik, kıymetsizlik,
hiçlik.
numai adv. yanlız, ancak, tek.
numaidecât adv. (imediat) derhal,
hemencecik.
nu mă r sn. 1. (mat.) sayı,
adet; ~ abstract soyut sayı;
~ concret somut sayı; ~ întreg
tam sayı. 2. (cifră) rakam.
3. (exemplar) nüsha. 4. (mărime)
ölçü.
număra I. vt., vi. saymak; hesap
etmek. II. vr. sayılmak.
numărătoare sf. sayma; hesap
etme.
numărat I. adj. sayılı; hesap
edilmiş. II. sn. sayım, sayma.
917
nume sn. 1. ad, isim. 2. (poreclă)
lâkap // ~ de familie soyadı;
în ~le... birinin adına, ...adına;
~le meu este... adım...-dır.
numeral sn. adet sıfatı, sayı.
numeric adj. sayı -(s)i, sayıca.
numeros adj. sayısız; güzide.
numerotare sf. numara koyma,
numaralama.
num/i I. vt. 1. (a denumi) ad
takmak, ad/isim koymak.
2. (a porecli) lâkap koymak.
3. (într-o funcŃie) atamak.
II. vr. ... ismi/adlı olmak; cum
vă ~iŃi? adınız nedir? mă ~esc ...
adım... –dır; cum se ~eşte...?
nasıl denilir?
numire sf. 1. ad takma, isim
koyma. 2. (într-o funcŃie)
atanma/atama.
numismat sm. sikke ve madalya
uzmanı.
numismatică sf. nümizmatik,
meskükât ilmi.
numitor sm. mahreç, payda; a aduce
la acelaşi ~ paydaları eşitlemek.
nuntaş sm. düğüncü.
nuntă sf. düğün, toy; ~de aur altın
düğünü; ~de argint gümüş düğünü.
nupŃial adj. düğüne değgin.
nurcă sf. susamuru.
nutreŃ sn. yem.
nutri vt. 1. beslemek, semirtmek.
2. (fig.) beslemek.
nutritiv adj. besleyici, gıdai.
nuvelă sf. öykü, nüvel, hikâye.
nuvelist sm. öykücü, hikâyeci.
nuvelistică sf. öykücülük, hikâyecilik.
918
O
o, O a optsprezecea literă a
alfabetului limbii române; sunet
notat cu această literă.
o¹ art. nehot. bir; o femeie bir
kadın; o carte bir kitap.
o² interj. o!, oh !
oac interj. vakvak!
oacheş adj. esmer.
oaie sf. koyun // (fam.) a o face
de ~ pot kırmak.
oală sf. çömlek.
oară sf. defa, kere; pentru prima ~
ilk defa olarak; de mai multe ~
çok defa, defalarca; de câte
ori? kaç kere?
oare adv. Öyle mi?, sahi mi?
acaba? // ~ de ce? acaba neden?
oarecare I. sm. herhangi bir, bir,
birisi. II. adj. nehot. herhangi.
oarecum adv. bir aralık, hayli.
oaspete sm. misafir, konuk.
oaste sf. ordu: askerlik.
oază sf. vaha.
obadă sf. tekerleğin çember
kısmı, ispit; jant.
obelisc sn. dikili taş.
obez adj. şişman, semiz, şişmanlık
hastası.
obezitate sf. şişmanlık, semizlik.
obială sf. ayak bezi, bez.
obicei sn. 1. (deprindere) alışkanlık,
adet; bun ~ iyi adet; prost ~
fena adet; a avea ~ul să... ... adeti
o – obliga
olmak. 2. (datină) gelenek,
örf; aşa e ~ul geleneklere
göre; de ~ adeta, genelikle.
obidit adj. kederli, kederlenmiş,
üzgün.
obiect sn. 1. nesne, şey. 2. (temă)
konu.
obiecta vt. itiraz etmek; karşı koymak/
gelmek; muhalefet etmek.
obiectiv I. sn.1. (fiz.) objektif. 2. (Ńintă)
hedef. 3.(fig.) amaç, gaye. II. adj.
nesnel, afaki, objektif. III. adv.
afaki şekilde, objektif olarak.
obiectivism sn. objektivizm.
obiectivitate sf. objektivite, objektiflik,
nesnellik.
obiecŃie sf. itiraz, karşı koyma,
direniş, direnme.
obişnui vt. 1. (a deprinde) alıştırmak,
kullandırmak. 2. (a avea un
obicei) adet etmek. II. vr. alışmak.
obişnuinŃă sf. alışkanlık, adet.
obişnuit I. adj. 1. alışık, alışmış,
alışkın. 2. (regulat) mutat,
muntazam. II. adv. adeta.
obârşie sf. asıl, menşe, kök,
köken.
oblic adj. eğik; (gram.) dolaylı,
dolambaçlı.
obliga I. vt. 1. mecbur etmek.
yükümlü kılmak. 2. (a sili)
zorlamak; zorunda bırakmak.
3. (a impune) kabul ettirmek;
obligat – ocară
medyunu şükran etmek. 4. (cu
ceva) minnet altında bırakmak.
II. vr. üstenmek, taahhüt etmek.
obligat adj. 1. borçlu, medyun;
(recunoscător) minnettar.
2. zorunlu, kaçınılmaz.
obligatoriu I. adj. mecburı,
yükümlü, zorunlu. II. adv.
mecburi surette.
obligaŃie sf. 1. yükümlülük.
2. (răspundere) sorumluluk.
3. (sarcină) vazife, görev.
4. (fin.) tahvil kâğıdı.
obloji I. vt. 1. tedavi etmek, otamak.
2. (fig.) bakmak, himaye etmek.
II. vr. bürünmek.
oblojire sf. 1. tedavi, otama. 2. (fig.)
himaye, bakma. II. (înfofolire)
bürümme, sarılma.
oblon sn. kepenk.
obor sn. ağıl, mandıra.
oboseală sf. yorgunluk, dermansızlık.
obosi I. vt. yormak. II. vr., vi.
yorulmak.
obosit adj. yorgun; argın (epuizat)
bitkin.
obositor adj. yorucu.
obraz I. sm. yanak; obraji yanaklar.
II. sn. (chip) yüz, çehre, sima //
(fig.) a nu avea ~ yüzsüz olmak.
obraznic sm., adj. terbiyesiz, ukala.
obrăznicie sf. terbiyesizlik, ukalalık.
obscen adj. müstehcen, açık saçık.
obscur 1. adj. karanlık, loş. 2. (confuz)
müphem, muğlak. 3. (fig.) silik,
tanınmamış.
obscurantism sn. cahillik, karanlıkçılık.
919
obseda vt. kafasına saplanmak,
tebelleş olmak, kafadan çıkmamak,
izlemek, takip etmek.
obsedat adj. takınaklı, saplantılı.
obsedant adj. kafaya durmadan takılan,
yakayı bırakmayan; takınak, musallat.
observa vt. I. 1. farketmek,... farkına
varmak, sezmek. 2. (a pândi)
gözetmek, gözetlemek. II. vr.
farkedilmek, sezilmek.
observator I. sn. rasatane, gözlemevi.
II. sm. gözcü, gözlemci.
observaŃie sf. 1. fark, sezme.
2. (obiecŃie) mülahaza, itiraz.
3. (dojană) azar, çıkışma, uyarı,
uyarma. 4. (supraveghere) gözlem,
gözetleme. 5. inceleme, gözlem,
müşahede // a face (cuiva) o ~
azarlamak.
obsesie sf. takınak/musallat fikir,
saplantı.
obstacol sn. engel, mani, mania.
obstetrică sf. ebelik.
obstrucŃie 1. sf. obstrüksiyon,
engelleme. 2. (med.) takınma.
obşte sf. 1. topluluk, cemaat, halk.
2. (sfat) şura.
obştesc adj. kamu, maşeri, ortaklaşa //
bunuri obşteşti kamu varlık.
obtuz adj. 1. (mat.): unghi ~
geniş açı. 2. (fig.) kalın kafalı.
obtuzitate sf. kalın kafalılık,
beyinsizlik.
obŃine vt. elde etmek, kazanmak.
obuz sn. top güllesi, öbüs.
obuzier sn. öbüs/havan topu.
ocară sf. hakaret, tahkir.
920
ocazie sf. fırsat; vesile // de ~ elden;
a nu pierde ~a fırsatı kaçırmamak;
o ~ rară seyrek bir fırsat.
ocazional I. adj. tesadüfi, rasgele.
II. adv. tesadüfen.
ocărî vt. 1. azarlamak, çıkışmak.
2. (a ponegri) tahkir/hakaret
etmek; sövmek.
occident sn. batı, garp.
occidental adj. batı -(s)ı, garp-(s)ı,
garbi, batılı, garplı.
occipital I. sn. art kafa kemiği.
II. adj. art kafaya değgin.
ocean sn. okyanus.
oceanografie sf. denizler bilimi.
ochean sn. dürbün.
ochelari sm. pl. gözlük ~ de
vedere görme gözlüğü; ~ de
soare güneş gözlüğü.
ochi¹ I. sm. göz. II. sn. 1. (loc
descoperit) açık yer. 2. (într-
o apă) su birikintisi. 3. (laŃ)
ilmik. 4. (orificiu) delik. 5. (ouă
ochiuri) sahandan yumurta.
6. (pată) leke // a da ~ cu
cineva rastlaşmak; între patru ~
dört göz arasında; a fi cu ~i în
patru tetikte bulunmak; a fi
numai ~ şi urechi dikkat kesilmek;
de ~i lumii zahiri surette; cât vezi
cu ~i göz alabildiğine kadar; a
lua la ~ göze almak; şüphelenmek;
a bate la ~ göze çarpmak.
ochi² I. vi. 1. nişan almak, gezlemek.
2. göz dikmek II. vt. vurmak,
isabet etmek/ettirmek.
ochire sf. nişan alma; gezleme;
isabet etme/ettirme; göz dikme.
ocazie – ocupare
ochitor sm. nişancı; avcı neferi.
ocnaş sm. kürek mahkümü.
ocnă sf. 1. tuz ocağı. 2. (fig.)
kürek (cezası).
ocol sn. 1. dolaşık yol, dolaşma.
2. (îngrăditură) çit.
ocoli vt. 1. etrafını dolaşmak,
dolaşmak. 2. (a evita) içtinap
etmek, sakınmak, kaçınmak.
ocolit adj. dolaşık, dolaşıklı // pe
~e dolaylı yoldan.
ocroti vt. himaye etmek, korumak.
ocrotire sf. himaye, koruma/korunma.
ocrotitor adj. koruyucu, himaye
eden, hami.
octavă sf. (muz.) oktav.
octogenar sm., adj. seksen yaşında,
seksenlik.
octogon sn. (mat.) sekizgen.
octombrie sm. ekim; în luna ~
ekim ayında.
ocular adj. göze değğin, göz -(s)i.
oculist sm. okülist, göz hekimi.
ocult adj. gizli, hafi.
ocupa I. vt. 1. işgal etmek, zorla
alamak, zapt etmek, ele geçirmek.
2. (în spaŃiu) sarmak, çevrelemek.
3. tutmak, içinde bulunmak,
eli altında bulundurmak.
4. almak, tutmak, kaplamak.
II. vr. 1. (a se îndeletnici cu)
uğraşmak, meşgul olmak.
2. (a se îngriji de) ilgilenmek,
bakmak. 3. vakit geçirmek,
oyalanmak.
ocupant sm.1. istilacı, işgalcı.
2. elinde tutan, elmen, zılyet; oturan.
ocupare sf. işgal, istila, zapt etme.
ocupat – ofta
ocupat adj. 1. (d. un teritoriu)
zaptedilmiş, işgal edilmiş, ele
geçirilmiş. 2. (d. persoane,
locuri) meşgul.
ocupaŃie sf. 1. meşguliyet,
uğraşı. 2. (treabă) iş. 3. işgal.
odaie sf. oda.
odată adv. 1. (odinioară) bir
gün, günün birinde, vaktiyle.
2. (în acelaşi timp) hemen,
derhal // ~ cu ile birlikte.
odă sf. kaside, methiye.
odgon sn. halat, palamar.
odihnă sf. 1. dinlenme, istirahat.
2. (linişte) sükünet // zi de ~
tatil günü; concediu de ~
yıllık izin; casă de ~ istirahat
evi.
odihni vi., vr. dinlenmek, istirahat
etmek.
odihnit adj. dinlenmiş, istirahat
etmiş, dinlenik; taze.
odinioară adv. günün birinde,
vaktiyle, bir zamanlar.
odios adj. alçak, iğrenç, pis.
odor sn. 1. değerli şey, kıymetli
şey. 2. (fig.) sevgili; bir tane,
caniko, can; ~ meu bir tanem.
odraslă sf. evlat, oğul.
of I. sn. ah, iç çekme. II. interj. ah!
ofensa I. vt. tahkir/hakaret etmek,
onuruna dokunmak. II. vr.
gücenmek, küsmek.
ofensă sf. tahkir, hakaret, dokunma.
ofensiv adj. saldırıcı, saldırgan,
taaruzi, taaruz –(s)i, tecavüzi.
ofensivă sf. saldırı, saldırma,
taaruz, hücum, ileri hareket.
921
oferi vt. 1. (a dărui) bağışlamak,
sunmak. 2. (a propune) teklif
etmek; önermek. 3. (fig.) göstermek,
cisimlemek.
ofertă sf. 1. sunma, teklif. 2. (com.)
arz, sunu; cerere şi ofertă
sunu ve istem; arz ve talep.
oficia vt. ayın yapmak; ayın
yönetmek; dinsel bir tören
yönetmek.
oficial I. adj. resmi. II. adv.
resmen. III. sm. (la pl.) yüksek
görevliler, yüksek dereceli
memur, resmi zevat; resmi
makam(lar).
oficialitate sf. resmiyet, resmi
makam.
oficializa vt. resmileştirmek.
oficializare sf. resmileştirme.
oficios adj. yarı resmi.
oficiu sn. 1. (birou) büro. 2. (funcŃie)
görev. 3. (ajutor) hizmet, yumuş.
4. (slujbă) ayin, dua.
ofili vr. 1. solmak, pörsümek,
sararıp solmak. 2. (fig.) benzi
atmak, benzi uçmak.
ofilire sm. solma, pörsüme.
ofilit adj. 1. soluk, pörsümüş. 2. (fig.)
benzi atmış, benzi uçuk.
ofiŃer sm. subay, zabit; ~ superior
üssubay; ~ în rezervă yedek
subay.
ofiŃeresc adj. subaylara değgin,
subay –(s)i, zabit –(s)i.
ofrandă sf. sungu, takdime.
ofsaid sf. (sport) ofsayt.
ofta v.i. ah çekmek, içini çekmek,
oflamak.
922
oftalmolog sm. göz hekimi,
oftalmoloji mütehassısı/
uzmanı.
oftalmologie sf. oftalmoloji, göz
hekimliği.
oftat sn. ah çekme, içini çekme,
oflama.
ogar sm. tazı.
oglindă sf. ayna.
oglindi I. vt. yansıatmak, aksettirmek.
2. (a înfăŃişa) tasvir etmek,
betimlemek. II. vr. 1. (a se
reflecta) yansımak, aksetmek,
inkas etmek. 2. (a se vedea în
oglindă) aynaya bakmak.
oglindire sf. 1. inkas, akis, yankı.
2. (fıg.) tasvir, betimleme.
ogor sn. tarla.
ogradă sf. avlu; bahçe.
oh interj. ah!
oier sm. çoban.
oişte sf. araba oku, ok.
olan sn. kiremit.
olandez sm., adj. Holandalı.
olar sm. çömlekçi.
olărie sf. çömlekçilik.
oleaginos adj. yağımsı, yağlı.
olfactiv adj. kokusal, koku alan,
koku almaya yarayan; simŃul ~
kokuma yeteneği.
oligarhie sf. oligarşi.
olimpiadă sf. olimpiyat.
olimpic adj. olimpiyat –(s)i olimpik;
jocuri olimpice olimpiyat oyunları.
olog sm., adj. tek ayaklı, sakat,
kötürüm.
om sm. 1. adam, insan. 2. (persoană)
kişi, zat, şahıs. 3. (bărbat)
oftalmolog – onanism
erkek, adam. 4. (soŃ) koca, er //
toŃi oamenii bütün insanlar;
ca ~ insanca; a se face ~ adam
olmak.
omagia vt.saygı göstermek; minnet
duymak.
omagiu sn. 1. saygı, hürmet. 2. sungu,
takdime.
ombilic sn. göbek.
omenesc adj. insani, beşeri, insan –(s)i.
omeneşte adv. insanca, insanlıkla.
omenie sf. insaniyet, insanlık.
omenire sf. beşeriyet, insanlık.
omenos adj. insaniyetli, merhametli.
omidă sf. (zool.) tırtıl.
omisiune sf. ihmal, gözden kaçırma.
omite vt. ihmal etmek, gözden
kaçırmak.
omletă sf. omlet.
omnibus sn. omnibüs.
omnivor adj. hepçil, akilülkül.
omogen adj. mühtecanis, türdeş.
omogenitate sf. türdeşlik, mühtecanislik.
omolog adj. homolog, türdeş,
benzeşik meslektaş.
omologa vt. resmi olarak onaylamak/
tasdik etmek.
omonim I. sn. eş okunuşlu kelime.
II. sm. adaş.
omonomie sf. kelimelerin eş
okunuşluğu.
omoplat sm. (anat.) kürek kemiği.
omor sn. öldürme/öldürülme, cinayet.
omorî I. vt. öldürmek, cana kıymak.
II. vr. intihar etmek.
omucidere sf. cinayet, insan öldürülmesi.
onanism sn. otuzbir, otuzbir çekme,
istimnabilyet.
onanist – oprimare
onanist sm. istimnabilyetçi, istimna.
oncologie sf. onkoloji.
ondula I. vt., vi. kıvırmak, ondülasyon
yapmak. II. vr. dalgalanmak.
ondulat adj. dalgalı, dalga dalga olan.
ondulaŃie sf. kıvırım, ondülasyon.
onest adj. dürüst, namuslu.
onestitate sf. dürüstlük, namusluluk,
doğruluk.
onoare sf. 1. şeref, namus. 2. (stimă)
saygı, hürmet. 3. (favoare)
teşrif // cuvânt de ~ namus sözü;
pe ~a mea! şerefim üzerine!
onomastic adj. özel adlara değgin,
ismi, özel ad –(s)i // zi ~ă
ad/isim günü.
onomatopee sf. yansıma, onomatope.
onora vt. 1. şereflendirmek, onurlandırmak.
2. (a plăti) ödemek.
onorabil I. adj. sayın, saygılı,
muhterem. II. adv. şerefle,
saygınlıkla, fahri olarak.
onorariu sn. ödenti, ücret.
onorific adj. onursal, fahri.
opac adj. saydamsız, donuk, gayrişeffaf.
opacitate sf. saydamsızlık, donukluk.
opal sn. (mineral.) opal, panzehirtaş.
opări I. vt. haşlamak. II. vr. haşlanmak.
opărit adj. haşlanmış.
opera I. vt. 1. (a înfăptui) yapmak.
2. (med.) ameliyat yapmak.
3. (a înregistra) kaydetmek.
II. vi. harekat görmek, harekatta
bulunmak.
operativ adj. 1. operatif, ameli,
fiili. 2. (d. acŃiuni) harekat –(s)i.
operativitate sf. operatiflik,
amelilik, çabukluk.
923
operator sm.1. operatör. 2. (chirurg)
cerrah.
operaŃie sf. 1. (med.) ameliyat, operasyon.
2. (lucrare) muamele, iş, amelye.
3. (acŃiune) harekat. 4. (mat.)
hesap, işlem.
operă sf. 1. (manoperă) iş, yapma.
2. (în artă) yapıt, eser. 3. (muz.)
opera.
operetă sf. operet.
opina vi. fikrini/kanışını söylemek.
opincă sf. çarık.
opinie sf. fikir, oy, kanış; düşünce //
~ publică komuoyu.
opiu sn. afyon.
oportun adj. uygun, elverişli, tam
vaktinde.
oportunism sn. oportünizm, eyyamcılık.
oportunist sm. oportünist.
opozant sm. karşıcı, muhalif.
opoziŃie sf. 1. (contrast) karşıtlık.
2. (opunere) karşınlık, aykırılık.
3. (pol.) muhalefet; partid de ~
muhalefet partisi.
oprelişte sf. yasak, mania, engel.
opresiune sf. baskı, zulüm.
opri I. vt 1. (a întrerupe) durdurmak.
2. (a rezerva) ayırtmak. 3. (a
aresta) tevkif etmek, alıkoymak.
4. (a întârzia) geçiktirmek. 5. (a
păstra) muhafaza etmek. II. vr.
1. (a sta) durmak. 2. (a zăbovi)
kalmak. 3. (a insista) ısrar etmek.
4. (a stăpâni) kendini tutmak.
oprima vt. baskı yapmak, ezmek,
zülmetmek.
oprimare sf. baskı yapma, ezme,
zülüm, baskı.
924
oprire sf. 1. durma, duruş, durdurma,
durdurulma. 2. (staŃie) durak
(yeri).
oprit adj. 1. (staŃionat) durdurulmuş,
durmuş. 2. (interzis) yasak,
memnu. 3. (rezervat) ayrılmış.
oprobriu sn. utanç, yüzkarası,
leke, itham, suçlama.
opt num. sekiz.
opta vi. 1. yeğlemek, intihap
etmek. 2. (a prefera) tercih etmek.
optic adj. optik, basari, görme-(s)i.
optician sm. gözlükçü.
optică sf. 1. optik. 2. (fig.) görüş.
optim adj. en iyi, en uygun.
optime sf. sekizde bir.
optimism sn. iyimserlik, nikbinlik,
optimizm.
optimist sm., adj. iyimser, nikbin,
optimist.
optsprezece num. on sekiz.
optsprezecelea num.: al/a ~cea
on sekizinci.
optulea num. al ~/a opta sekizinci.
optzeci num. seksen.
optze/cilea num.: al ~/a ~cea sekseninci.
opŃiune sf. 1. yeğleme, intihap.
2. (preferinŃă) tercih.
opune I. vt. 1. karşı koymak/gelmek.
2. (a compara) mukayese etmek,
karşılaştırmak, kıyaslamak. II. vr.
karşı durmak/gelmek, direnmek.
opus¹ sn. (muz.) opus.
opus² adj. karşı, zıt.
oral I. sn. sözlü/şifahi sınav/imtihan.
II. adj. sözlü, ağızdan, şifahi.
III. adv. sözlü/şifahi olarak.
oprire – orchestră
oranj adj. (d. culoare) portakal
renginde, turuncu.
oranjadă sf. meyva suyu.
orar I. sn. saat tarifesi, program.
II. adj. saat –(s)i, bir saatlik.
oraş sn. şehir, kent.
orator sm. hatip, konuşmacı,
aytaç, sözen.
or/ă sf. 1. saat; ce ~ este? cât e
ora? saat kaç(tır)? la ora...
saat... –da(-de); la ce ~? saat
kaçta? pe ~ saatte. 2. (lecŃie)
ders // de ultimă ~ en son; la
ora actuală şimdi, halihazırda;
~ e de vârf izdihamlı saatler,
pik saati.
orăşean sm. şehirli, kentli.
orăşel sn. kasaba.
orăşenesc adj. kente/şehre değgin;
kentli, şehirli, şehir -(s)i.
orândui vt. düzenlenmek, düzene
koymak.
orânduire sf. 1. (aranjare) düzenlenme,
düzene koyma. 2. (socială)
devir, düzen.
orb sm., adj. kör, ama.
orbeşte adv. körükörüne.
orbi I. vt. 1. körletmek. 2. (fig.)
şaşırtmak, akıldan çıkarmak.
II. vi. kör olmak.
orbire sf. körlük.
orbital adj. yörüngeye değgin,
yörüngesel, medar –(s)i, dönenceli.
orbită sf. 1. yörünge, medar, dönence.
2. (anat.) göz çukuru, gözevi.
orbitor adj. göz kamaştırıcı.
orchestră sf. orkestra.
ordin – orificiu
ordin sn. 1. (poruncă) emir, buyruk.
2. (ordin scris) emir-name.
3. (decoraŃie) nişan. 4. (clasificare)
takım.
ordinar adj. 1. adi, alelade. 2. (inferior)
bayağı.
ordine sf. 1. (orânduială) nizam,
intizam, düzen. 2. (aşezare)
sıra // ~ de zi gündem.
ordona vt. 1. buyurmak, emir vermek,
emretmek. 2. (a aranja) düzenlemek,
düzene koymak.
ordonat adj. düzenli, tertipli.
orez sn. pirinç // ~ cu lapte sütlaç.
orfan sm. öksüz, yetim.
orfelinat sm. öksüzler yurdu.
organ sn. 1. (anat.) uzuv, örgen,
organ. 2. (tehn.) devindirme
parçası. 3. (autoritate) makam,
orun. 4. (fig.) araç.
organic adj. organik, örgensel.
organism sn. 1. (anat.) organizma,
örgenlik, uzviyet. 2. (fig.)
düzen, kuruluş.
organiza I. vt.1. (a sistematiza)
örgenlemek, düzene koymak,
düzenlemek. 2. (a întemeia)
örgütlemek, örgütlendirmek,
teşkilatlandırmak.
II. vr. tertiplenmek, tertipli
olmak, düzenli olmak.
organizare sf. 1. örgütlenme,
teşkilatlanma. 2. (ordine)
düzenleme,
tertipleme/tertiplenme.
organizat adj. düzenli, tertipli.
organizator sm. düzenleyici,
örgütleyici, teşkilatçı, tertipleyici.
925
organizaŃie sf. 1. örgüt, teşkilat;
~ de masă halk örgütü; ~ de
sindicat sendika örgütü.
2. (alcătuire) teşkilat, teşekkül,
kuruluş.
orgă sf. org, erganun; concert de ~
org konseri.
orgie sf. fuhşiyat, sefahat.
orgolios adj. gururlu, mağrur, kibirli.
orgoliu sm. gurur, kibir.
orhidee sf. 1. (bot.) orkide. 2. pl.
(zool.) salepgiller.
ori conj. ya, veya, yahut; yoksa.
oribil adj. iğrenç, berbat, ürkütücü.
oricare pron. herbiri, herhangi
biri.
orice pron. her şey.
oricine pron. her kim.
oricând adv. her vakit, daima.
oricât adv. ne kadar olursa,
sayısı ne kadar olursa.
orient sn. doğu, şark // Orientul
Mijlociu Orta Doğu; Orientul
Apropiat Yakın Doğu; Orientul
Îndepărtat Uzak Doğu.
orienta I. vt. yöneltmek, bir yöne
çevirmek. 2. (fig.) yol göstermek,
kılavuzluk etmek, yönetmek.
II. vr. tutacağı yolu bulmak,
istikamet tayin etmek.
oriental I. adj. doğuya özgü,
doğu –(s)i, şark –(s)i, şarki.
II. sm. doğulu, şarklı.
orientalist sm. doğubilimci,
oriyantalist, müşterik.
orientare sf. 1. (acŃiune) yöneltme.
2. (direcŃie) yönelim.
orificiu sn. delik.
926
original I. sn. asıl nüsha, orijinal
yazı. II. adj. özgün, orijinal,
asıl.
originalitate sf. özgünlük, ayrıksınlık.
originar adj. asıllı, yerli.
origine sf. 1. kök, köken, asıl,
menşe, soy. 2. (punct de
plecare) başlangıç, kaynak.
orizont sn. ufuk, çevren, göz
erimi.
orizontal adj. ufki, yatay.
orizontală sf. (mat.) ufki hat,
yatay çizgi.
orna vt. donatmak, süslemek, bezemek.
ornament sn. süs, bezek, ziynet.
ornamentaŃie sf. süsleme, bezeme,
donatma.
ornitologie sf. kuş bilimi.
oroare sf. 1. nefret, iğrenç, tiksinti.
2. (groază) korku, dehşet,
yılgı.
oropsi vt. ezmek, eziyet etmek.
oropsire sf. zulüm, ezme, ezilme.
oropsit adj. mazlum, ezilmiş.
ortodox adj. ortodoks.
ortodoxism ortodoksluk, ortodoks
dini.
ortografie sf. yazım, sağ yazı,
imla.
ortopedie sf. ortopedi.
orz sn. arpa // a strica ~ul pe
gâşte eşek hoşaftan ne anlar.
os sn. kemik.
osatură sf. 1. (anat.) kemik çatısı.
2. (constr.) çatı.
oscila vi. 1. sallanmak. 2. (fig.)
duraksamak, durumsamak,
original – oştire
kararsızlık göstermek, tereddüt
etmek.
oseminte sn. pl. kemiklik, kuru
kemikler.
osie sf. dingil, mihver.
osifica vr. kemikleşmek.
osmoză sf. geçişmek.
osos adj. kemikli, kemik –(s)i;
(anat.) sistemul ~ kemik sistemi.
ospăta vt., vr. ikram etmek,
ağırlamak.
ospătar sm. garson.
ospătare sm. ikram, ağırlama.
ospătăriŃă sf. garson kız.
ospăŃ sn. ziyafet.
ospiciu sn. tımarhane.
ospitalier adj. misafirsever,
misafirperver, konuksever.
ospitalitate sf. misafirseverlik,
misafirperverlik,
konukseverlik.
ostaş sn. asker, nefer.
ostatic sm. tutak, rehine.
osteneală 1. yorgunluk. 2. (strădanie)
çabalama, çaba, gayret. // a-şi
da ~a gayret etmek.
osteni vr., vi., vt., v. obosi.
ostenit adj. v. obosit.
ostentativ adj. gösterişçi, gösteriş
için yapılmış; mahsus, bile
isteye, kasten.
ostentaŃie sf. gösteriş, çalım.
ostil adj. düşman, düşmanca,
husumetkâr.
ostilitate sf. düşmanlık, hasımlık.
oştean sm. înv. asker, nefer.
oştire sf. înv. ordu.
otoman – pact
otoman sm. adj. Osmanlı, Türk;
Imperiul ~ Osmanlı Đmparatorluğu.
otravă sf. zehir.
otrăvi I. vt. zehirlemek, ağılamak.
II. vr. zehirlenmek, ağılanmak.
otrăvire sf. zehirlenme, ağılama.
otrăvit adj. zehirlenmiş, ağılanmış.
otrăvitor adj. zehirli, ağılı.
oŃel sn. çelik.
oŃelar sm. çelikçi, çelik işçişi.
oŃelărie sf. çelik fabrikası, çelikhane.
oŃeli I.vt. çelikleştirmek. II. vr.
çelikleşmek.
oŃet sn. sirke.
ou sn. yumurta; ~ fiert suda
pişmiş yumurta.
oua vt, vi. yumurtlamak.
oval I. sn. beyzi şekil. II. adj.
beyzi, oval, yumurtamsı.
P
p, P a nouăsprezecea literă a
alfabetului limbii române;
sunet notat cu această literă.
pa interj. (fam.) hoşça kal!,
görüşürüz!.
pac interj. çat!, pat!
pace sf. 1. barış, sulh; a lupta
pentru ~ barış için savaşmak.
2. (înŃelegere) uzlaşma, uyuşma,
uyum. 3. (calm, linişte)
sessizlik, dinginlik, sükûnet.
4. huzur, dirlik; rahatlık. // a
face ~ (cu cineva) barışmak;
a da ~ (cuiva), a lăsa în ~
927
ovar sn. (anat.) yumurtalık.
ovaŃie sf. şiddetli/candan alkış.
ovaŃiona vt., vi. alkışlamak, candan
alkışlamak, uzun uzun
alkışlamak.
ovăz sn. yulaf.
ovoidal adj. yumurtamsı, söbe.
ovul sn. 1. (anat.) yumurtacık. 2. (bot.)
tohum, nuve.
oxid sm. oksit, humuz.
oxida I. vt. oksitlemek, oksitleştirmek.
II. vr. oksitlenmek, oksitleşmek.
oxidabil adj. oksitlenir, paslanır.
oxidant adj.oksitletici, paslandırıcı.
oxidare sf. oksitlenme/oksitleme.
oxigen sn. oksijen.
oxigenat adj. oksijenli.
ozon sn. ozon.
ozoniza vt. ozonlaştırmak.
rahat bırakmak; a nu avea ~
huzursuz olmak; fii pe ~!
endişelenme!.
pachebot sn. yolcu/posta vapuru.
pachet sn. paket.
pacient sm. hasta.
pacific adj. barışsever, sulhsever,
sulhperver // adj.Oceanul
Pacific Pasifik Okyanusu.
pacifica vt. barıştırmak, uzlaştırmak.
pacifist sm., adj. barışsever,
pasifist.
pacoste sf. bela, felaket.
pact sn. antlaşma, muahede.
928
pactiza vi. sözleşmek, anlaşmak,
uzlaşmak.
padişah sm. padişah.
pafta sf. palla.
pagina vt. sayfaları numaralamak.
pagină sf. sahife, sayfa.
pagodă sf. pagod.
pagubă sf. zarar, ziyan // atâta ~!
ziyanı/zararı yok! a lucra în ~
zararına çalışmak.
pahar sn. kadeh, bardak //a se
umple ~ul canına tak etmek.
pai sn. saman çöpü // foc de ~e
saman alevi gibi; a pune ~e
pe foc kışkırtmak.
paispreze/celea num.: al ~ /a ~cea
on dördüncü.
pajişte sf. çimenlik, otlak, mera.
pajură sf. 1. kartal. 2. (stemă)
tura.
palat sn. 1. saray; konak. 2. (anat.)
damak.
palatal adj. (lingv.) damaksıl.
palataliza I. vt. (lingv.) damaksıllaştırmak.
II. vr. (lingv.) damaksıllaşmak.
palatalizare sf. (lingv.) damaksıllaşma,
damaksıllaştırma.
palavragiu sm. geveze, boşboğaz,
palavracı.
palavră sf. gevezelik, boşboğazlık,
palavra.
paleativ I. sn. (fig.) geçici çare.
II. adj. etkisi geçici.
paleografie sf. paleografi, eski
yazılar bilimi.
paleontologie sf. paleontoloji.
paleozoic sn. paleozoik.
paletă sf. palet.
pactiza – panaş
palid adj. soluk, benzi atmış/uçuk.
paliditate sf. solukluk, benzi
uçukluk; renksizlik.
palmares sn. başarılar, muvaffakıyet;
derece alanlar.
palm/ă sf. 1. avuç, avuç içi, el
ayası, aya. 2. (unitate de
măsură) karış; de o ~ bir
karış. 3. (lovitură) tokat;
şamar; sille // ca în ~ (neted)
dümdüz; cât ai bate din ~e
göz yumup açıncaya kadar;
hemencecik; a Ńine (pe cineva)
pe ~e çok iyi bakmak; a-1
mânca ~a kavga edeceği gelmek;
a lua la ~e tokatlamak.
palmier sm. palmiye.
paloare sf. solukluk, solgunluk,
sararma.
paloş sn. pala, kılıç, süvari kılıcı.
palpa vt. elle yoklamak.
palpare sf. elle yoklama.
palpabil adj. 1. elle yoklanabilir;
ele geçer. 2. (fig.) elle tutulur,
meydanda.
palpita vi. çarpmak.
palpitant adj. merak uyandırıcı.
palpitaŃie sf. çarpıntı; çarpma.
paltin sm.(bot.) çınar ağacı.
palton sn. palto.
paludism sn. sıtma, malarya.
pamflet sn. yergi, hicviye.
pamfletar sm. yergi/hiciv yazarı,
hicviyeci.
Panama sf. Panama
panamez sm., adj. Panamalı.
panariŃiu sn. dolama, etyaran.
panaş sn. sorguç; tuğ.
pană – paraguaian
pană sf. 1. kuştüyü. 2. (de scris)
kalem ucu. 3. (tehn.) kama.
4. (sport) tüy sıklet. 5. (de
motor) motor arızası // a se
umfla în pene böbürlenmek,
koltuk kabartmak; a rămâne
în ~ sıkıntıda bulunmak; arıza
yapmak.
pancartă sf. pankart.
pancreas sn. pankreas.
pandantiv sn. pandantif.
pandemie sf. pandemi, salgın.
pandişpan sn. pandispanya.
panegiric sn. övgü konuşması/
söylevi.
paner sn. zembil.
panglică sf. 1. kordela. 2. (tehn.)
şerit/şirit.
panică sf. ürkü, panik, telâş.
panoplie sf. silâh takımı/arması.
panoramă sf. manzara, panorama.
panoramic adj. çevrinmeli, görüşü
engin, panorama -(s)i.
panou sn. pano.
pansa vt. pansuman yapmak, sarmak.
pansament sn. pansuman, sargı.
pansea sf. (bot.) hercai/alaca
menekşe.
pantalon sm. pantalon.
pantă sf. 1. iniş, yokuş. 2. (înclinare)
meyil.
panteism sn. kamutanrıcılık, panteizm.
panetist sm. panteist.
panteon sn. panteon.
panteră sf. pars.
pantof sm. kundura; iskarpin.
pantomimă sf. pandomima.
pap sn. çiriş, zamk, kola, tutkal.
929
papa sm. papa; peder.
papagal sm. papağan.
papagaliceşte adv. papağan gibi.
papal adj. papaya değgin, papaya
ait, papa -(s)i.
papalitate sf. papalık.
papară sf. (culin.) tirit.
papă sm. papa.
papetărie sf. kırtasiye mağazası.
papion sn. papiyon.
papiotă sf. (de aŃă) iplik mosorası.
papirus sn. papirüs.
papuc sn. pabuç // a fi sub ~
pabuç altında bulunmak; a da ~ii
pabucunu eline vermek.
papură sf. saz, hasır otu.
par sm. 1. sırık, kazık. 2. (bâtă)
çomak; değnek.
para1 sf. para.
para2 vi. defetmek, püskürmek;
savuşturmak.
parabolă sf. 1. (mat.) parabol,
katı mükâfi. 2. (fig.) mesel.
parabolic adj. parabolik.
paradă sf. geçit resmi/töreni // a
face ~ (de ceva) çalım satmak.
paradigmă sf. örnek; kip.
paradis sn. cennet, uçmak.
paradox sn. paradoks.
paradoxal adj. paradoksal; inanılmaz.
parafa vt. parafe etmek, parafelemek.
parafă sf. paraf.
parafină sf. parafin.
paragină sf. harabe, yıkıntı; (loc
viran) virane.
paragraf sn. fıkra, paragraf, madde.
Paraguay sf. Paraguay.
paraguaian sm., adj. Paraguaylı.
930
paralel I. adj. muvazi, koşut,
paralel. II. adv. paralel/muvazi/
koşut olarak.
paralelă sf. 1. (mat.) paralel kaidesi,
muvazi çizgi. 2. (geogr.)
ekvatora koşut/paralel çember.
3. (sport) yer paralelleri.
paralelipiped sn. (mat.) paralelyüz.
paralelism sn. 1. paralellik, koşutluk.
2. (fig.) benzerlik, yakınlık.
paralelogram sn. paralelogram,
paralelkenar.
paralitic sm., adj. inmeli, meflüç,
felçli.
paraliza I. vt. felce uğratmak, felç
etmek 2. (fig.) uyuşturmak,
dondurmak, paralize etmek.
II. vi., vr. 1. inmek, paralize
olmak. 2. felce uğramak.
paralizie sf. inme (gelme), felç.
paranteză sf. parantez, ayraç.
parapet sn. barbata; kale siperi.
paraşuta vt. paraşütlemek.
paraşută sf. paraşüt.
paraşutism sn. paraşütçülük,
paraşütizm.
paraşutist sm. paraşütçü.
paratrăsnet sn. paratoner, yıldırımlık.
paravan sn. paravana, siper.
parazit sm., adj. asalak, parazit,
tüfeyli.
parazitism sn. tüfeylilik, asalaklık.
pară sf. armut.
parc sn. 1. park, halk bahçesi; ~ de
odihnă dinlenme parkı. 2. (de
agregate, maşini) park.
parca vt. park etmek.
parcelă sf. parsel.
paralel – parte
parchet1 sn. parke.
parchet2 sn. (jur.) savcılar kurulu;
savcılık, savcı dairesi.
parcurge vt. 1. geçmek, katetmek.
2. (a citi) gözden geçirmek.
parcurs sn. yol boyu, güzergâh //
pe ~ul timpului zaman içinde.
pardesiu sm. pardösü.
pardon interj. pardon!.
pardoseală sf. döşeme, parke.
pardosi vt. döşemek.
parfum sn. mis, güzel koku.
parfuma I. vt. güzel koku
sürmek. II. vr. kendine güzel
koku sürmek.
paria vt., vi. bahse girişmek,
bahis tutuşmak.
paritate sf. eşitlik, beraberlik.
pariu sn. bahis; a face un ~
bahis tutuşmak.
parlament sn. parlamento, meclis.
parlamentar sm. parlamento üyesi,
parlamentocu.
parlamentarism sn. parlamentarizm,
parlamento usulü.
parodia vt. yansılamak, hezel
şekline sokmak.
parodie sf. 1. hezel, tehzil, yansılama.
2. (fig.) kaba taklit, karikatür;
yalancık.
parolă sf. parola.
paroxism sn. en zorlu hal, son
kerte, doruk, en yüksek nokta.
parşiv adj. alçak, namussuz;
kaleş.
parte sf. 1. (bucată) parça, kısım.
2. (contribuŃie, cotă) pay.
3. (loc) taraf. 4. (margine)
partener – pasiona
kenar, yan. 5. (direcŃie) yön,
taraf. 6. (categorie) kategori,
nevi // în ~ kısmen; în cea
mai mare ~ çoğunlukla; a
face ~ din ... ait olmak; a lua
~ la ... katılmak; a fi de ~a
cuiva... tarafını tutmak; a lăsa
la o ~ bir kenara bırakmak;
vazgeçmek; în care ~ hangi
yöne?; pe de o ~ ... bir
taraftan...; pe de altă ~ ...
diğer taraftan...
partener sm. 1. iş ortağı. 2. (sport)
partöner, oyun arkadaşı.
parter sn. 1. zemin katı. 2. (la
teatru) parter.
participa vi. katılmak, iştirak
etmek, taraf almak.
participant sm. katılımcı, katılan,
iştirak eden.
participare sf. katılma, iştirak,
taraf alma.
participiu sn. (gram.) partisip,
sıfat fiil, ortaç.
particular sm., adj. 1. ferdi,
özel. 2. (separat) hususi, ayrı.
3. (original) kendine mahsus,
orijinal, başlı başına // în ~
mahrem olarak; özel olarak.
particularitate sf. hususiyet, özellik.
particulă sf. 1. küçük parça. 2.
(gram.) edat; ek; ilgeç.
partid sn. parti; membru de ~
parti üyesi; ~ socialist
sosyalist partisi.
partidă sf. 1. (sport) karşılaşma;
oyun, parti. 2. (căsătorie) izdivaç.
partinitate sf. partililik; particilik.
931
partitură sf. (muz.) partisyon.
partizan sm. 1. (aliat) taraftar.
2. (luptător) partizan, çeteci.
parŃial I. adj. kısmi. II. adv.
kısmen, kısımca.
parŃialitate sf. tarafgirlik.
parveni vi. 1. yetişmek, erişmek,
varmak. 2. (a se. îmbogăŃi)
edinmek, zengin olmak.
parvenit sm., adj. türedi, sonradan
zengin olan; sonradan görme;
zıpçıktı.
pas I. sm. 1. adım. 2. (umblet)
yürüyüş. 3. (urmă) iz. 4. (unitate
de măsură) adım. 5. (fig.)
teşebbüs, hareket. II. sn.
(geogr.) dağ boğazı, boğaz,
dar geçit // ~ cu ~ adım adım;
la tot ~ul her adımda; la doi
paşi çok yakında; a face un ~
greşit hata yapmak; yanılmak;
a iuŃi ~ adımı açmak; a Ńine
~ul uymak; a face primul ~
ilk adımı yapmak.
pasa vt. 1. (sport) pas vermek/
geçirmek. 2. (a ceda) pas
geçmek; vazgeçmek.
pasager sm. yolcu.
pasaj sn. pasaj.
pasarelă sf. yaya köprüsü;
kaptan köprüsü.
pasă sf. pas.
pasăre sf. kuş.
pasibil adj. uğraması/çekmesi
gereken.
pasiona I. vt. coşturmak, coşkulandırmak,
ilgi ve tutku uyandırmak, merak
uyandırmak/doğurmak, ilgi
932
uyandırmak. II. vr. meraklı
olmak, heveslenmek, gönül
kaptırmak, merak sarmak;
düşkünlük göstermek.
pasional adj. aşk yüzünden olan,
sevi uğruna işlenen.
pasionant adj. tutku/ilgi uyan-
dırıcı.
pasionat adj. tutkulu, muhteris.
pasiune sf. tutku, iptila, ihtiras.
pasiv I. adj. 1. faaliyetsiz, hareketsiz,
pasif. 2. (gram.) edilgen, meçhul.
II. sn. edilgen/pasif çatı.
pasivitate sf. 1. edilgenlik, münfaillik;
faaliyetsizlik, pasiflik, edilgenlik.
2. ilgisizlik, tutkusuzluk ve
isteksizlik.
pastă sf. salça, macun // ~ de
dinŃi diş macunu; ~ de tomate
domates salçası.
pastel sn. pastel.
pastilă sf. pastil.
pastoral adj. kırsal, kırları,
köyleri ve doğa güzelliklerini
anlatan; çobanlara değgin,
çoban -(s)i, kır hayatı -(s)i.
pastramă sf. pastırma.
paşaport sn. pasaport; ~ de
serviciu hizmet pasaportu; ~
simplu (turistic) adi pasaport.
paşă sm. paşa.
paşnic adj. yumuşak başlı, kendi
halinde; sakin.
paşte I. vt. otlatmak; gütmek.
II. vt., vi. otlamak.
Paşti sf. pl. Paskalya // la Paştile
cailor çıkmaz ayın son çarşambası;
Tanrı bilir ne zaman.
pasional – patologic
pat sn. 1. yatak; karyola. 2. (la
şah) pata // ~ul puştii dipçik;
a cădea la ~ yatağa düşmek;
a fi pe ~ul de moarte ölüm
döşeğinde olamk.
patalama sf. sertifika; diploma.
pată sf. 1. leke. 2. (urmă) iz.
3. (fig.) damga.
patefon sn. fonograf.
patent sn. 1. (cleşte) düz kıskaç,
kıskaç. 2. (brevet) patent/patenta.
patenta vt. patenta vermek; berat
ya da uzluk belgesi vermek.
patentat adj. patentalı; beratlı.
patern adj. babaya değgin; baba
yönünden, baba tarafından;
baba -(s)i.
paternitate sf. 1. babalık.
2. (apartenenŃă) telif hakkı,
müelliflik.
patetic adj. etkili, içlendirici,
dokunaklı.
patetism sn. dokunaklılık, etkililik,
içlendiricilik.
pateu sn. 1. börek, poğaça. 2. (de
ficat) karaciğer ezmesi.
patimă sf. 1. iptila, düşkünlük.
2. (ură) hırs, ihtiras, tutku.
patina vi. 1. patinaj yapmak, patenle
kaymak. 2. (d. vehicule) yerinde
dönmek, yerinde kaymak; patinaj
yapmak.
patinaj sn. 1. paten yapma, patinaj.
2. (d. vehicule) patinaj, kayma.
patină sf. paten, ayak kızağı.
patiserie sf. pastahane.
patogen adj. hastalık yapan/veren.
patologic adj. patolojik, marazi.
patologie – pădure
patologie sf. patoloji, emraz ilmi.
patos sn. coşkunluk, heyecan;
heves.
patriarh sm. patrik.
patriarhal adj. 1. patriarkal, ilk
peygamberlere değgin. 2. patriğe
değgin, patriarkal. 3. basit
vesade, kaygısız gürültüsüz.
patriarhat sn. ataerki, ataerkillik;
babaerki, baberkillik.
patriarhie sf. patrikhane; patriklik.
patrie sf. vatan, yurt.
patrimoniu sn. 1. anababa kalıtı.
2. (birinin veya bir ortaklığın)
varı yoğu, mamelek. 3. ortk mal.
patrimonial adj. anababadan kalma.
patriot sm. vatansever, yurtsever.
patriotic adj. v. patriot.
patriotism sn. vatanseverlik,
yurtseverlik.
patron sm. patron, işveren.
patrona vt. himaye etmek, korumak,
desteklemek.
patronare sf. himaye, koruma,
destek.
patru num. dört.
patrula vi. kol gezmek, devriye
gezmek.
patrulă sf. devriye, kol gezen
asker.
patr/ulea num.: al ~/a ~a dördüncü.
patruped sn. dört ayaklı hayvan.
patruzeci num. kırk.
patruze/cilea num.: al ~/a ~cea
kırkıncı.
paŃachină sf. 1. (bot.) kara akçaağaç.
2. (fig.) kaba iffetsiz kadın,
kaltak.
933
pauperiza vt. fakirleştirmek,
yoksulluğa uğratmak.
pauperizare sf. fakirlik, fıkaralık,
yoksulluk.
pauperizat adj. fakir, fıkara,
yoksul.
pauză sf. 1. fasıla; paydos.
2. (recreaŃie) ara, teneffüs.
3. (popas) mola. 4. (muz.) es.
pava vt. döşemek.
pavaj sn. döşeme, kaldırım.
pavăză sf. 1. (scut) kalkan, siper.
2. (fig.) destek; koruma, himaye.
pavilion sn. 1. (clădire) pavyon.
2. (drapel) bayrak.
pavoaza vt. donatmak, güzelleş-
tirmek; döşemek; süslemek.
pavoazare sf. donatma, süsleme.
pază sf. koruma, muhafaza,
korunma, bekçilik.
paznic sm. koruyucu, bekçi.
păcat sn. 1. günâh. 2. suç, kabahat.
3. (cusur) kusur // din ~e
maaleesef; a intra în ~ günâh
işlemek; a-şi face un ~ (cu
cineva) fenalık yapmak.
păcăleală sf. aldatmaca; dubara;
hile.
păcăli I. vt. aldatmak. II. vr. aldanmak.
păcătos sm., adj. 1. günahkâr.
2. (nevoiaş) bedbaht, zavallı.
păcătui vi. günah/suç işlemek.
păcură sf. mazot/mazut.
păduche sm. 1. bit. 2. (fig.) parazit.
păduchios adj. bitli.
pădurar sm. orman koruyucusu,
ormancı.
pădure sf. orman.
934
păduros adj. ormanlı, ormanlık.
păgân sm., adj. 1. putperest, dinsiz.
2. (fig.) canavar.
păgubi vt. zarar/ziyan vermek.
păgubitor adj. zararlı, zarar verici.
păianjen sm. örümcek.
păienjeniş sn. örümcek ağı.
pălărie sf. şapka.
pălărier sm. şapkacı.
pălăvrăgeală sf. gevezelik,
palavracılık.
pălăvrăgi vi. gevezelik yapmak/
etmek, çene çalmak, palavra
savurmak.
pălmui vt. tokatlamak, şamar
vurmak.
pămătuf sn. tıraş fırçası.
pământ sn. 1. (planetă) küreiarz,
yeryuvarlağı. 2. (scoarŃa
pământului) yeryüzü, dünya.
3. (Ńărână) yer, toprak.
4. (continent, uscat) kara.
5. (teren, sol) arazi, toprak.
6. (Ńinut) mıntaka, bölge // la ~
(culcat) 1) yere serili, 2) (fig.)
berbat; a răsări (ca) din ~
aniden çıkıvermck; a rade de
pe faŃa ~ului yer yüzünden
silmek; a face una cu ~ul
yerle bir etmek; cu o falcă în
cer (şi cu) alta-n ~ son derece
öfkeli.
pământesc adj. dünyevi; yersel.
păpădie sf. yabani hindiba.
păpuriş sn. sazlık.
păpuşar sm. kuklacı.
păpuş/ă sf. kukla, bebek; teatru
de ~i kukla tiyatrosu.
păduros – păstrare
păr sm. 1. saç; kıl, tüy. 2. (arbore)
armut ağacı.
părăsi vt. 1. terketmek, bırak-
mak; ayrılmak. 2. (a înceta)
kesmek, vazgeçmek.
părăsire sf. terketme, bırakma,
ayrılma.
părăsit adj. 1. (d. persoane)
bırakılmış, terkedilmiş, metruk.
2. (d. localităŃi) ıssız, tenha.
părea vi. görünmek, benzemek,
gibi gelmek // mi se pare
zanıma kalırsa; pe cât se pare
anlaşıldığına göre; a-i ~ bine
sevinmek; a-i ~ rău üzülmek.
părere sf. 1. (opinie) fikir, düşünce,
mütalaa. 2. (iluzie) hayal // a
fi de aceeaşi ~ aynı fikirde
olmak; ce ~ aveti? fikriniz
nedir?; după ~a mea fikrimce.
părinte sm. baba // părinŃii mei
pederlerim; anababam.
părintesc adj. anababaya değgin,
ebeveynle ilgili; anababa -(s)i.
păros adj. kıllı, tüylü.
părtaş sm. ortak, paydaş.
părtini vt. kayırmak; taraf tutmak.
părtinire sf. taraf tutma, tarafgirlik,
kayırma.
părtinitor adj. tarafgir, yan tutan.
păsărică sf. küçük kuş, kuşçuk.
păscut sn. otlatma.
păstaie sf. badıç.
păstor sm. çoban; sığırtmaç.
păstorit sn. çobanlık; otlaklık.
păstra vt. saklamak, muhafaza
etmek.
păstrare sf. saklama, muhafaza.
păstrăv – pârgui
păstrăv sm. (iht.) alabalık.
păsui vt. ara vermek, tehir etmek.
păsuire sf. ara verme, talik.
păşi vi. adım atmak, yürümek.
păşune sf. otlak, mera.
păta I. vt. 1. lekelemek, kirletmek.
2. (fig.) onuruna dokunmak,
şerefini düşürmek. II. vr.
lekelenmek, kirlenmek.
pătimaş adj. tutkulu, iptilalı,
ihtiraslı.
pătimi vi., vt. ıstırap çekmek,
çekmek.
pătlăgea sf. 1. (roşie) domates.
2. (vânătă) patlıcan.
pătrat I. sn. 1. (geom.) dördül,
kare. 2. (mat.) karekök, dördül.
II. adj. kareli, dört yanlı // a
ridica la ~ kareye yükseltmek;
kilometru ~ kilometre kare;
metru ~ metre kare.
pătrime sf. 1. (mat.) dörtte bir.
2. (muz.) dörtlük.
pătrunde vi. 1. içine girmek,
işlemek, sızmak, nüfuz etmek;
sokulmak, geçmek. 2. (fig.)
anlamak, kavramak, ne olduğunu
bulmak.
pătrundere sf. 1. içine girme, sokulma,
geçme, nüfuz. 2. (fig.) anlama,
kavrama.
pătrunjel sm. maydanoz.
pătură sf. 1. (învelitoare) battaniye.
2. (strat) kat, katman, tabaka.
3. (fig.) tabaka.
păŃanie sf. kötü rastlantı, terslik,
aksilik; olay.
935
păŃi vi., vt. bir kötü hale uğramak,
belaya çatmak.
păun sm. tavus kuşu, tavus.
păzea interj. sakın!, destur!, varda!
păzi I. vt. 1. (a apăra) korumak,
muhafaza etmek. 2. (a sta de
pază) bekçilik yapmak. 3. (a
supraveghea) gözlemek,
gözetlemek. 4. (a urmări)
kollamak. II. vr. sakınmak,
içtinap etmek.
pâclă sf. sis, duman.
pâine sf. 1. ekmek; ~ albă beyaz
ekmek // se caută ca ~a caldă
rağbet görmek.
pâlnie sf. huni.
până prep. kadar; ~ aici buraya
kadar; ~ la ora două saat
ikiye kadar.
pândar sm. bekçi.
pândă sf. bekçilik, pusu.
pândi vt. gözetmek, gözetlemek,
beklemek.
pângări vt. kutsal şeylere saygısızlık
göstermek; rezil etmek, lekelemek,
... namusunu ihlal etmek.
pângărire sf. kutsal şeylere saygısızlık,
rezil etme, lekeleme, ... namusunu
ihlal etme.
pântece sn. karın.
pânză sf. 1. bez, dokuma. 2. (strat)
tabaka.
pâră sf. şikayet, ele verme.
pârghie sf. manivela; (fig.) denetimi
elinde bulunduran; kumanda
mevkiinde olan.
pârgui vr. olgunlaşmak.
936
pârî vt. şikâyet etmek, müzevirlemek,
ele vermek.
pârâu sn. dere, çay.
pârjol sn. 1. yangın. 2. (fig.) felaket,
musibet.
pârjoli vt. yakmak, ateşe vermek.
pârli I. vt. 1. yakmak. 2. (a păcăli)
aldatmak. II. vr. 1. yanmak.
2. (a se bronza) güneşe yanmak.
3. (a se păcăli) aldanmak, yanılmak.
pârtie sf. kayrak, yol.
pâslă sf. keçe.
pe prep. 1. (introduce un complement
direct) -i(-ı, -u, -ü); ~ cine ai
văzut? kimi gördün?; l-am
chemat şi ~ el onu da çağırdım;
~ tata nu l-am observat
babamı farketmedim; cheamă-l ~
director! müdürü çağır!
2. (răspunde la întrebarea
,,~ unde”) -da (-ta), -de (-te),
...üstünde; ~ drum yolda;
~ masă masa üstünde; ~ cer
gökte; ~ lume dünyada. 3. (cu)
ile; ~ bani para ile.
pecete sf. damga, mühür.
pecetlui vt. 1. mühürlemek,
damgalamak. 2. (fig.) kestirmek,
tayin etmek.
pechinez sm. (d. câini) pekinez.
pecingine sf. tuzlubalgam, liken.
pectoral adj. göğüse değgin,
göğüs -(s)i.
pecuniar adj. paraya değgin, parasal;
paraca, para -(s)i, nakti.
pedagog sm. pedagog, mürebbi.
pedagogic adj. pedagoji -(s)i,
pedagojik.
pârî – penetraŃie
pedagogie sf. pedagoji.
pedală sf. ayakçak, pedal.
pedant sm., adj. ukala dümbeleği.
pedanterie sf. ukala dümbelekliği,
ukalalık.
pedeapsă sf. ceza.
pedepsi vt. cezalandırmak, ceza
vermek.
pedepsire sf., v. pedeapsă.
pedestraş sm. piyade neferi.
pedichiură sf. pedikür.
peiorativ adj. hakaret/tahkir edici.
peisagist sm. kır ressamı.
peisaj sn. peyzaj; manzara.
pelerină sf. pelerin.
pelican sm. (zool.) kaşıkçı kuşu.
peliculă sf. 1. (film) filim/şerit,
pelikül. 2. (pieliŃă) zar, pelikül.
pelin sm. (bot.) pelin.
peltea sf. pelte.
penal adj. cezaya değgin; Cod ~
Ceza yasası; proces ~ ceza
davası; clauză ~ă (jur.) ceza
koşulu/cezai şart; dispoziŃii
~e (jur.) ceza hükümleri.
penaliza vt. cezalandırmak, ceza
vermek.
penalizare sf. ceza, ceza usulü.
pendul sn. sarkaç, rakkas.
pendula vi. sarkıp sallanmak.
pendulă sf. sarkaçlı saat.
penel sn. resim fırçası, fırça.
penetrabil adj. geçmesine müsait,
kabili nüfuz.
penetrabilitate sf. girilebilirlik,
kabilinüfuzluk.
penetraŃie sf. ... içine girme, sokulma,
geçme.
penibil – peret/e
penibil adj. cansıkıcı, yüz kızartıcı.
penicilină sf. penisilin.
peninsulă sf. yarımada;
~ Balcanică Balkan Yarımadası.
penitenciar sn. hapishane, cezaevi.
peniŃă sf. kalem ucu.
pensă sf. pens.
pensie sf. emekli aylığı/maaşı,
tekaüt, tekaüdiye.
pensiona I. vt. emekliğe ayırmak.
II. vr. emekliğe ayrılmak.
pensionar sm. emekli, mütekait.
pensionare sf. emekliğe ayrılma.
pensulă sf. resim fırçası, fırça.
pentagon sn. (mat.) beşgen.
pentagonal adj. beş köşeli.
pentru prep. 1. (pentru că) ...dığı
için, ...dan dolayı; ~ că nu a
venit gelmediği için, gelmediğinden
dolayı. 2. (arată scopul) için,
üzere; luptăm ~ pace barış
için savaşıyoruz; ~ a nu
pierde trenul a chemat un
taxi treni kaçırmamak için bir
taksi çağırdı. 3. (în favoarea)
leh; meciul s-a terminal cu
1-0 ~ noi maç 1-0 lehimize
bitti.
penultim adj. sonradan evvelki.
penumbră sf. yarı gölge/
karanlık, loşluk.
penurie sf. eksiklik, kıtlık, yokluk.
pepene sm.: ~ verde karpuz;
~ galben kavun.
pepinieră sf. fidanlık.
pepită sf. maden külçesi, külçe.
pepsin sf. pepsin.
937
per prep. ... başına, her ... için;
~ kilogram kilo başına; her
kilo için.
percepe vt. 1. (a sesiza) algılamak,
idrak etmek. 2. (a încasa)
almak, tahsil etmek.
percepere sf. 1. (percepŃie) algı,
idrak. 2. (încasare) vergi
alımı, vergi toplaması, tahsil.
perceptibil adj. 1. algılanabilir,
duyulabilir. 2. (încasabil)
toplanabilir, tahsil edilebilir.
perceptor sm. tahsildar, vergici.
percheziŃie sf. araştırma, arama,
tarama.
percheziŃiona vt. araştırmak,
aramak taramak.
perciune sm. favori; perçem.
percuta vt. vurmak, çarpmak.
percutant adj. 1. (mil.) vuruşlu,
çakışlı. 2. (fig.) vurucu, çarpıcı.
percutor sn. (mil.) müsademe
iğnesi, vurucu, horoz.
perdea sf. perde.
pereche sf. 1. çift; o ~ de pantofi
bir çift kundura. 2. (partener)
eş // fără ~ eşsiz.
peregrina vi. dolaşmak, seyahat
etmek.
peregrinare sf. dolaşma, memleket
gezme, seyahat.
peremptoriu adj. kesin, aşikâr,
meydanda olan; besbelli.
perenitate sf. süreklilik, uzun
sürerlik.
peret/e sm. duvar; între patru
pereŃi dört duvar arasında.
938
perfect adj. mükemmel, kusursuz,
tam.
perfecta vt. aktetmek, imzalamak;
yapmak, sonuca bağlamak.
perfecŃiune sf. mükemmeliyet,
mükemmellik, kusursuzluk.
perfid adj. ikiyüzlü, yüzegülücü,
riyakâr; sinsi.
perfidie sf. ikiyüzlülük, riyakârlık;
sinsilik.
perfora vt. delmek, delik açmak.
perforare sf. delme, delik açma.
perforator sn. delgeç, delici, delme
makinası.
performanŃă sf. performans, başarı,
muvaffakıyet.
perfuzie sf. (kan, serom) aktarma/
verme.
pergament sn. 1. perşömen.
2. (document) perşömen kâğıdı.
peria I. vt. 1. fırçalamak. 2. (fig.)
dalkavukluk/yaltaklık
yapmak. II. vr. fırçalanmak.
periclita vt. tehlikeye uğratmak,
tehlikeye koymak/sokmak.
pericol sn. tehlike.
periculos adj. tehlikeli.
perie sf. fırça; ~ de haine elbise
fırçası; ~ de ghete kundura
fırçası.
periferic adj. çevresel, periferik.
periferie sf. çevre, varoş.
perima vr. eskileşmek.
perimat adj. eski, eskimiş.
perinda vr. sıralanmak, ardı sıra
gelmek, birbiri arkasından
gelmek, birbirini izlemek.
perfect – peroneu
perioadă sf. zaman; dönem,
devre, süre.
periodic I. adj. devri, devrili,
belli sürelerde yinelenen,
periodik. II. sn. süreli yayın,
mevkut gazete, mevkute.
peripeŃie sf. macera, hadise;
beklemedik olgu/olay.
perisabil adj. kolay kırılır.
periscop sn. periskop.
peritonită sf. peritonit, periton
iltihabı.
periuŃă sf. küçük fırça; ~ de dinŃi
diş fırçası.
perlă sf. 1. inci. 2. (arhit.) tespihli
silme. 3. (tipogr.) dört puntoluk
harf.
permanent I. adj. daimi, sürekli,
temelli, devamlı. II. (adv.)
durmadan, durmaksızın, daima.
permeabil adj. geçirimli, geçmesine
müsait, kabili nüfuz.
permis I. sn. ruhsat tezkeresi,
ruhsatname; ~ de conducere
ehliyet; araba kullanma izni.
II. adj. caiz, yasak olmayan.
permisiune sf. müsaade, izin;
ruhsat.
permite vt. müsaade etmek, izin
vermek.
permuta vt. yer/görev değişi
yapmak; becayiş yapmak.
permutare sf. yer/görev değişi;
değişi, becayiş.
pernă sf. yastık.
peron sn. peron.
peroneu sn. (anat.) kaval kemiği.
perora – perversitate
perora vi. uzun/tumturaklı söylemek;
söylev çekmek, parlak sözler
etmek.
peroraŃie sf. uzun söylev.
perpendicular I. adj. amudi, dikey.
II. adv. amudi/dikey olarak.
perpendiculară sf. (geom.) dikey
çizgi, amut.
perpetua I. vt. sürdürmek, devam
ettirmek; ebedileştirmek, ölmez
bir hale koymak. II. vr. sürmek,
devam etmek, ebedileşmek,
ölmez bir hal almak.
perpetuare sf. sürme/sürdürme/
devam, ebedilik, ebediyet, ezeliyet.
perpetuu adj. süren, yaşadıkça,
ebedi, ezeli, daimi.
perplex adj. şaşa baka kalan,
şaşırıp kalmış.
persan sm. Đranlı, acem, fars.
persecuta vt. zulmetmek, eziyet/
işkence etmek; ezmek, kıymak.
persecııtat adj. zulmedilen, mazlum,
ezilen, acılar çeken.
persecuŃie sf. zulüm, cebir, işkence.
persevera vi. inat ve ısrar etmek,
sebat etmek; direşmek.
perseverent adj. fikrinden dönmez,
sebatlı, sebatkar, direşken.
perseverentă sf. direşme, sebat,
ısrar, sebatlılık.
persifla vt. alay/istihza etmek.
persista vi. sürüp gitmek, devam
etmek; ısrar etmek, direnmek.
persistent adj. sürüp giden,
devam eden, ısrar eden, ısrarlı,
sürekli.
939
persoană sf. kişi, fert, şahıs, zat;
~ fizică özel kişi; ~ juridică
tüzel kişi.
personaj sn. kişi.
personal I. sn. 1. personel, memurlar,
kadrolar. 2. (tren) yolcu treni.
II. adj. şahsi, hususi; özel.
personalitate sf. 1. (individualitate)
kişilik, kişi özelliği; karakter.
2. (persoană renumită) meşhur
bir adam, şahsiyet; ünlü/önemli
kişi; yüksek görevli.
personifica vt. 1. kişileştirmek,
teşahhus ettirmek. 2. (a
întruchipa) cisimlendirmek,
canlandırmak, tecessüm etmek.
personificare sf. 1. kişileştirme,
teşahhus. 2. (întruchipare)
cisimlendirme, canlandırma,
tecessüm.
perspectivă sf. 1. (imagine) manzara
2. (posibilitate) öngörü, perspektif.
perspicace adj. kavrayışlı, basiretli;
kafalı, zeki.
perspicacitate sf. kavrayış, basiret,
kavrayışlılık, zeka.
perturba vt. bozmak, ihlâl etmek,
karıştırmak.
perturbare sf. bozma, ihlâl.
Peru sf. Peru.
peruan sm., adj. Perulu.
perucă sf. peruka, takma saç.
pervaz sn. çerçeve, pervaz.
pervers sm., adj. sapkın; sapık,
bozuk, ahlakı bozuk, ahlaksız.
perversitate sf. ahlak bozukluğu,
bozukluk; sapkınlık, sapıklık.
940
perversiune sf. sapkınlık, sapıklık;
~ sexuală cinsel sapıklık.
perverti vt. tahrip etmek, ahlakını
bozmak; baştan çıkarmak,
yoldan saptırmak.
pescar sm. balıkçı, balık avcısı.
pescărie sf. balıkhane.
pescăruş sm. (zool.) martı kuşu,
martı.
pescui vt. balık tutmak/avlamak.
pescuit sn. balık tutma/avlama;
balıkçılık.
pesemne adv. belki, galiba, görünüşe
göre.
pesimism sn. kötümserlik, karamsarlık,
bedbinlik.
pesimist sm., adj. kötümser,
karamsar, bedbin.
pesmet sm. peksimet.
peste prep. 1. (arată locul)
(deasupra) ... üstünde, ...
üzerinde; (spre) ... üstüne, ...
üzerine; (dinspre) ... üstünden,
... üzerinden; a venit ~ noi
üzerimize geldi; a trecut ~
râu ırmak üstünden geçti.
2. (arată timpul) sonra, aşırı;
~ cîteva zile birkaç gün sonra;
~ noapte gece aşırı. 3. (arată
modul) fazla; ~ limită haddinden
fazla.
peşte sm. balık // cât ai zice ~
derhal; a tăcea ca ~le ağzını
açmamak.
petardă sf. kestane fişeği; çatpat.
petic sn. 1. yama, parça. 2. (de
pământ) parsel.
petici vt. yamalamak, yama vurmak.
perversiune – pica
peticit adj. yamalı, kırpıntılı.
petiŃie sf. dilekçe, arzuhal, istida.
petrece I. vt. 1. geçirmek. 2. (a
însoŃi) eşlik/teşyi etmek, uğurlamak.
II. vi. eğlenmek. III. vr.
olmak, vuku bulmak, cereyan
etmek.
petrecere sf. eğlenme, eğlence.
petrol sn. petrol, neft.
petrolier I. sn. petrol gemisi.
II. adj. petrole değgin, petrol
-(s)i, neft -(s)i.
petrolifer adj. petrollü.
petrolist sm. petrol işçisi, mühendisi/
işletmecisi.
pian sn. piyano; ~ cu coadă
kuyruklu piyano; a cânta la ~
piyano çalmak.
pianist sm. piyanist, piyanocu.
piatră sf. taş; ~ preŃioasă değerli
taş; ~ funerară mezar taşı; ~
de temelie temel taşı; ~ de
moară değirmen taşı; carieră
de ~ taş ocağı; (fig.) epocă
de ~ taş çağı/devri // inimă de ~
taş yürekli; fuge de scapără
pietrele var kuvvetiyle kaçıyor.
piaŃ/ă sf. 1. (locul) meydan; alan.
2. (com.) pazar yeri, çarşı;
piyasa // ~a mondială dünya
piyasası; a face ~a alışveriş
yapmak; ~ă liberă serbest piyasa;
~ă monetară/financiară para
piyasası; ~ă neagră kara borsa.
pic sn. 1. damla. 2. (cantitate mică)
azıcık, katre.
pica vi. 1. (d. lichide) serpelemek,
damlamak. 2. (a cădea) düşmek.
picaj – pierdut
3. (a se răsturna) yıkılmak,
düşmek. 4. (a sosi pe neaşteptate)
çıkagelmek // a ~ de somn
uykudan gözleri kapanmak; a
~ pe mâna cuiva birinin eline
düşmek.
picaj sn. pike.
pică sf. 1. (ciudă) hırs, hiddet,
öfke; hınç, güceniklik. 2. (la
cărŃi de joc) maça, pik.
picătur/ă sf. 1. damla. 2. (fig.)
katre // printre ~i azar azar;
pînă la ultima ~ de sânge son
nefesine kadar.
pichet sn. (mil.) sınır karakolu.
picior sn. ayak, bacak // iute de ~
çevik; a se pune pe picioare
iyileşmek; a pune ~ul ayak
basmak; a o lua la ~ sıvışmak;
a face picioare kaybolmak; a
lua peste ~ alay etmek; a trăi
pe ~ mare huzur içinde yaşamak;
a fi pe ~ de egalitate eşit olmak.
picnic sn. piknik, kır yemeği; a
face ~ piknik yapmak.
picoti vi. pineklemek, uyuklamak.
picta vt. resim yapmak, resmetmek.
pictor sm. resimci, ressam.
pictural adj. resme değgin, resimle
ilgili, resim -(s)i.
pictură sf. resim, ressamlık.
picup sn. pikap.
picura I. vt. damlatmak. II. vi.
damlamak, damla damla akmak,
serpelemek; sızmak.
piedestal sn. kaide, ayaklık, piyedestal.
piedică sf. engel, mani, mania //
a pune ~ engel olmak.
941
pieire sf. yoketme, imha, kıyma.
pielar sm. 1. (negustor) deri tücarı,
derici. 2. (tăbăcar) tabak, sepici.
pielărie sf. deri dükkânı; dericilik.
piele sf. 1. deri, cilt. 2. (tăbăcită)
post // a i se face ~a ca de
găină tüyleri ürpermek; (fig)
a jupui (pe cineva) de ~
(birinin) derisini yüzmek; a
rămâne ~ şi os bir deri bir
kemik kalmak.
piept sn. 1. (anat.) göğüs, sine.
2. (sân) meme. 3. (fig.) koyun.
4. (topogr.) sırt // cu capul în ~
başı eğik; cu ~ul deschis
göğsü açık; a strânge la ~
kucaklamak; a pune mâinile
pe ~ ölmek; a lua în ~ göze
almak; a Ńine ~ gögüs germek.
pieptăna I. vt. taramak. II. vr.
taranmak.
pieptos adj. büyük göğüslü,
göğüslü.
pierde I. vt. kaybetmek, zayi
etmek. II. vr. 1. (a se rătăci)
kaybolmak. 2. (a se fâstâci)
şaşırmak // a ~ teren geri
çekilmek; a-şi ~ viaŃa canını
vermek; a ~ ocazia fırsatı
kaçırmak; a ~ din vedere
gözden kaçırmak; a ~ drumul
yolunu şaşırmak; a-şi ~
cumpătul çileden çıkmak.
pierdere sf. kayıp; ziyan; zayiat.
pierde-vară sm. haylaz, boşgezen,
aylak.
pierdut adj. 1. kaybolmuş, kaybedilen.
2. (fig.) şaşırmış, şaşkın.
942
pieri vi. ölmek, mahvolmak, yokolmak.
piersic sm. şeftali ağacı.
piersică sf. şeftali.
piesă sf. 1. (tehn.) alet, kısım,
aksam. 2. (teatru) piyes, oyun.
3. (document) delil, vesika.
pieton sm. yaya/yayan.
pietrar sm. taşçı; duvarcı.
pietriş sn. çakıl.
pietrui vi. taş döşemek.
pietruit adj. taş döşenmiş, taş
döşeli.
pigment sm. pigman, doku boyası.
pijama sf. pijama.
pilaf sm. pilav.
pilă sf. 1. eğe. 2. (el.) pil, batarya.
3. (fig.) fam. torpil.
pildă sf. öğrenek, ibret // de ~
örneğin.
pili vt. eğelemek.
pilon sm. direk, sütün.
pilot sm. 1. pilot, uçakçı. 2. (stâlp)
tomruk, direk.
pilotaj sn. pilotaj; pilotluk.
pilulă sf. v. pastilă.
pin sm. (bot.) çam ağacı.
pingea sf. kundura tabanı.
pinguin sm. penguen.
pinten sm. mahmuz.
pion sm. 1. (la şah) paytak, piyade
taşı. 2. (fig.) iz açıcı, önayak.
pioneză sf. v. piuneză.
pionier sm. 1. önayak, öncü. 2. (mil.)
istihkâm eri.
pios adj. hürmetkar.
pipă sf. pipo, lüle.
pipăi vt. lemsetmek, el ile yoklamak.
piper sn. kara biber.
pieri – piti
pipera vt. biberlemek.
piperat adj. biberli.
pipetă sf. pipet, damlalık.
piramidă sf. piramit, ehram.
piramidon sn. piramidon.
pirat sm. korsan.
pirateresc adj. korsan -(s)i.
piraterie sf. korsanlık; vurgunculuk,
soygunculuk.
pirită sf. pirit.
piron sn. çivi.
pirpiriu adj. cılız, zayıf, sıska.
pisa vt. 1. ezmek; dövmek;
çiğnemek. 2. (fig.) bıktırmak,
baş ağırtmak.
pisălog I. sn. dibek. II. sm., adj.
can sıkıcı.
pisălogeală sf. can sıkıcılık,
usançlık; usanç.
pisc sn. sivri dağ, tepe.
pisică sf. kedi.
pisicuŃă sf. küçük kedi, kedicik.
pistă sf. 1. pist. 2. (fig.) patika, yol.
pistil sn. (bot.) pistil, dişi organ.
pistol sn. tabanca.
piston sn. piston.
pistrui sm. pl. benek.
pistruiat adj. benekli.
pişca vt. 1. (a ciupi) çimdiklemek.
2. (d. insecte) sokmak; iğnelemek.
3. (a ustura) yakmak, acıtmak.
pişcătură sf. 1. (ciupitură) çimdikleme,
çimdik. 2. (muşcătură) sokma;
iğneleme. 3. (usturime) yakma,
acıtma. 4. (fig.) istihza, yergi.
pişcot sn. kurabiye.
piti I. vt. saklamak, gizlemek. II. vr.
saklanmak, gizlenmek; sığınmak.
pitic – platinat
pitic I. sm. cüce, kısa boylu adam.
II. adj. kısa boylu, bodur.
piton sm. (zool.) piton.
pitoresc adj. pitoresk.
pitpalac sm. (zool.) bıldırcın.
pitulice sf. (zool.) çalıkuşu.
piŃigoi sm. (zool.) iskete, baştankara.
piuă sf. 1. havan. 2. (vas) dibek.
piui vi. 1. cıvıldamak. 2. (a Ńiui)
vızıldamak.
piuit sn. 1. cıvıldaşma, cıvıldama.
2. (Ńiuit) vızıltı.
piuliŃă sf. 1. (tehn.) somun. 2. (vas)
dibek.
piuneză sf. pünez; raptiye.
pivniŃă sf. bodrum.
pivot sm. 1. (tehn.) mil, eksen. 2. (bot.)
kazık kök. 3. (fig.) baş etken.
plac sn. hoşnutluk // după bunul ~
keyifine göre.
placa vt. durdurmak, set koymak.
placaj sn. kontrplak.
placă sf. 1. (tehn.) tahta; maden
yaprak. 2. (disc) plak. 3. (tăbliŃă)
plaka.
plafon sn. 1. tavan. 2. (înălŃime)
irtifa.
plagă sf. 1. yara; karha. 2. (fig.)
felaket, afet.
plagia vt. intihal etmek; aşırmak.
plagiat sn. intihal; aşırma.
plagiator sm. aşırmacı, intihalcı,
müntehil.
plajă sf. plaj.
plan sn. plan; pe primul ~ başta.
planetă sf. seyyare, gezeğen.
planifica vt. planlamak, planlaştırmak.
planificare sf. planlaştırma, planlama.
943
planisferă sf. düzlem küre.
planor sn. planör.
planorism sn. planörcülük.
planorist sm. planörcü.
planşă sf. küçük tahta, çıta, lata.
planşetă sf. plançete.
planta vt. dikmek.
plantare sf. dikme; dikilme.
plantaŃie sf. fidanlık.
plantă sf. bitki, nebat.
planton sn. nöbetçi.
plapumă sf. yorgan.
plasa vt. 1. koymak, yerleştirmek.
2. (a învesti) yatırmak, tesis
etmek.
plasament sn. 1. (învestire) yatırım.
2. (vânzare) satış, satma.
plasă sf. file, ağ.
plasmă sf. plazma.
plastic adj. plastik.
plasticitate sf. işlenebilirlik,
yoğrulabilirlik.
plastilină sf. plastilin.
plastograf sm. taklitçi, yapmacı.
plastografia vt. taklit etmek,
sahtekârlık etmek.
plastografie sf. taklit, hile, sahtekârlık.
plasture sm. yakı.
plat adj. yassı, düz.
platan sm. (bot.) çınar ağacı.
plată sf. ödeme, ödenme.
platformă sf. 1. (terasă) düz dam.
2. (la tren) sahanlık; platform.
3. (fig.) program, platform.
platina vt. 1. platinle kaplamak.
2. (a colora) platin rengini vermek.
platinat adj. 1. platinle kaplanmış.
2. (colorat) platin renginde.
944
platină sf. platin.
platonic adj. platonik.
platoş sf. zırh (gömleği).
platou sn. 1. (topogr.) yayla. 2. (tavă)
sahan; yemek tabağı, tepsi; sini.
plauzibil adj. akta yakın, gerçeğe
benzeyen.
plăcea I. vt. sevmek; hoşlanmak,
beğenmek. II. vi. hoşa gitmek.
plăcere sf. zevk, hoşnutluk, iltifat //
a face ~ sevindirmek; cu ~
hoşnutlukla.
plăcintar sm. börekçi.
plăcintă sf. börek, poğaça.
plăcut adj. sevimli, hoş.
plămadă sf. maya.
plămădi vi. 1. mayalandırmak,
mayalatmak. 2. (fig.) tasarlamak,
kurmak.
plămân sm. akciğer.
plănui vt. planlamak, tasarlamak;
düşünmek.
plăpând adj. 1. (d. fiinŃe) cılız;
zayıf; mecalsiz. 2. (d. plante)
iyi yetişmemiş, küçük.
plăsea sf. elcik, kabza.
plăsmui vt. 1. (a crea) yaratmak,
vücude getirmek. 2. (a născoci)
uydurmak. 3. (a falsifica) sahtesini
yapmak; hile katmak.
plăsmuire sf. 1. (creaŃie) kurma,
yaratılma, yaradılış. 2. (născocire)
uydurma. 3. (falsificare) sahtekârlık,
hile.
plăti I. vt. ödemek, tediye etmek.
II. vr. ödenmek, tediye edilmek.
plânge I. vt., vi. 1. ağlamak. 2. (a
compătimi) üzülmek, yanmak,
platină – plesni
acımak. II. vr. (a se văicări)
sızlanmak, yanıkmak // a-i ~
de milă yanmak, acınmak.
plângere sf. 1. sızlanma, yakınma.
2. (reclamaŃie) şikâyet.
plâns sn. ağlayış, ağlama.
pleavă sf. 1. kesmik, başak kalıntısı.
2. (fig.) döküntü, değersiz şey.
plebe sf. halk tabakası; avam.
plebiscit sn. plebisit, reyiam.
pleca I. vt. (a apleca) eğmek,
bükmek. II. vi. gitmek; hareket
etmek; ayrılmak. III. vr. eğilmek,
bükülmek // a ~ capul baş eğmek;
a-şi ~ urechea kulak asmak.
plecare sf. gidiş, gitme; hareket.
plecăciune sf. eğilme, bükülme;
(ca salut) temenna/temennah.
pled sn. battaniye.
pleda vt., vi. savunmak, iddia etmek.
pledoarie sf. dava savunma; savunma
söylevi, müdafaa, mürafaa.
pleiadă sf. 1. (astr.) ülker, süreyya.
2. (mitol.) yediler. 3. (fig.)
dernek, çevre.
plenară sf. umumi toplantı, plenüm.
plenipotenŃiar adj. tam yetkili,
salahiyettar ; ministru ~
ortaelçi.
plenitudine sf. bütünlük, tamlık,
eksizlik.
pleoapă sf. göz kapağı.
pleonasm sn. ıtnap, söz uzatımı.
pleonastic adj. kıtık, haşiv; kıtıklı,
haşivli.
plesni I. vi. (a lovi) vurmak. II. vi.
1. çatlamak, patlamak. 2. (a
se rupe) yırtılmak, kopmak.
pleşuv – plutitor
pleşuv adj. 1. (d. oameni) saçsız,
dazlak, kel. 2. (d. munŃi)
ormansız, bitkisiz. 3. (d. arbori)
yapraksız. 4. (d. păsări)
tüyleri dökülmüş // vultur ~
akbaba.
plete sf. pl. saç örgüleri; örgüler.
pletos adj. uzun saçlı, saçlı.
pleură sf. göğüs zarı.
pleurezie sf. plörezi, satlıcan.
plia vt. bükmek, katlamak.
pliant adj. bükülür.
plic sn. zarf.
plicticos adj. can sıkıcı, usandırıcı.
plictiseală sf. can sıkıntısı, bıkkınlık.
plictisi I. vi. usandırmak, bıktırmak;
baş ağırtmak. II. vr. usanmak,
bıkmak, canı sıkılmak.
plictisit adj. bıkkın, canı sıkılmış.
plictisitor adj. v. plicticos.
plimba I. vt. gezdirmek; dolaştırmak.
II. vr. gezmek; dolaşmak.
plimbare sf. gezinti, gezme.
plin I. sn. tamamiyet, doluluk.
II. adj. 1. dolu; tam. 2. (d.
persoane) tombul // din ~ bol
bol; a fi ~ de sine koltuk
kabartmak; büyüklenmek, kibirli
olamk; lună ~ă dolunay.
plisc sn. gaga.
plită sf. mutfak ocağı.
pliu sn. kıvrım.
plivi vt. mızır otları ayıklamak,
ayıklamak.
ploaie sf. yağmur // (fig.) apă de ~
palavra.
ploios adj. yağmurlu; timp ~
yağmurlu hava.
945
plomba vt. diş doldurmak.
plombagină sf. karbon kâğıdı.
plombă sf. dolgu.
plonja vi. dalmak, dalış yapmak;
atılmak; (sport) topu kapmak
için sıçramak.
plonjon sn. dalma, dalış, sıçrama,
atılma.
plop sm. kavak (ağacı).
ploşniŃă sf. tahtakurusu, tahta
biti.
ploua vi. yağmur yağmak; plouă
yağmur yağıyor // plouă cu
găleata kovadan/bardaktan
boşanırcasına yağmur yağıyor.
plug sn. pulluk, saban.
plugar sm. çiftçi.
plumb sm. kurşun.
plumbui vt. 1. (tehn.) kurşunlamak,
kurşun geçirmek. 2. (a sigila)
kurşunla damgalamak.
plumburiu adj. kurşuni.
plural sn., adj. (gram.) çoğul.
pluralism sn. pluralizm.
pluralitate sf. 1. çokluk. 2. (gram.)
çoğulluk.
plus sn. 1. katkı, ulama, ilave. 2. (mat.)
artı, zait işareti // în ~ üstelik.
pluş sn. pelüş, pelür.
pluşat adj. pelüşlü, pelürlü.
plutaş sm. salcı.
plută sf. 1. sal; şahtur. 2. (arbore)
mantar.
pluti vi. 1. suyun üstünde durmak,
batmamak, yüzmek. 2. (d.
miros) yayılmak.
plutire sf. batmama, yüzme.
plutitor adj. yüzücü.
946
plutocraŃie sf. plutokrasi.
pluton sn. (mil.) takım.
plutonier sm. (mil.) başçavuş.
pneu sn. lastik.
pneumatic adj. hava ile işleyen,
pnömatik.
pneumonie sf. zatürree, batar.
poală sf. etek.
poamă sf. (fig.) derbeder.
poartă sf. kapı, avlu/bahçe kapısı.
pocăi vr. 1. tövbe etmek; istiğfar
etmek; günah çıkarmak. 2. (a-i
părea rău) pişman olmak.
pocăinŃă sf. pişmanlık; tövbe,
istiğfar.
poci I. vt. sakatlamak, bozmak,
berbat etmek. II. vr. sakatlanmak;
berbat edilmek, bozulmak.
pocnet sn. gürültü; patırtı, şamata.
pocni I. vt. vurmak, çarpmak. II. vi.
çatlamak, çatırdamak, şakırdamak;
patlamak.
pocnitură sf. v. pocnet.
pod sn. köprü; ~ plutitor yüzücü
köprü; ~ de fier demir köprü;
~ suspendat asma köprü.
podgorean sm. bağcı.
podgorie sf. bağlar.
podiş sn. yayla.
podium sn. podium.
podoabă sf. süs, ziynet.
poem sn. 1. (poezie) şiir, deyiş.
2. (legendă) koşuk, manzume.
poet sm. şair, ozan.
poetic I. adj. şiiri, ozanca. II. adv.
şairane.
poezie sf. şiir, koşuk.
plutocraŃie – poleit
poft/ă sf. 1. (dorinŃă) istek, arzu;
heves. 2. (de mâncare) iştah,
iştiha // cu ~ iştahla; ~ bună!
afiyet olsun!; dııpă ~a inimii
keyfince.
pofti vt. 1. (a dori) istemek, arzu
etmek. 2. (a chema) çağırmak,
davet etmek, buyurmak. 3. (a
jindui) imrenmek.
pofticios adj. arzu eden, iştaha
dayanmayan; çok yemeyi seven,
obur.
poftim interj. 1. buyur!, al!
2. (interog.) efendim?, buyur!
pogrom sn. katliam ve yağma.
poiană sf. (ormanda) ağaçsız yer,
orman açıklığı.
poimâine adv. öbür gün.
pojar sn. (med.) kızamık.
pojghiŃă sf. kabuk.
pol sm. kutup; Polul Sud Güney
kutbu; Polul Nord Kuzey kutbu.
polar adj. kutbi, kutup -(s)i,
kutupsal // steaua ~ă Kutupyıldızı;
cercul ~ kutup çemberi;
noapte ~ă kutup gecesi; urs ~
kutup ayısı.
polariza vt. 1. kutuplaştırmak. 2. (fig.)
toplamak, temerküz etmek.
polarizare sf. kutuplanma, polarma.
polei1 sn. buz kabuğu, kaygan buz.
polei1 vt. 1. yaldızlamak. 2. (fig.)
parlatmak, cilalamak // a ~ cu
aur altın ile kaplamak; a ~ cu
argint gümüşle kaplamak.
poleială sf. yaldız, yaldızlama.
poleit adj. yaldızlı.
polemic – ponos
polemic adj. polemik, kalem
tartışmalı.
polemică sf. polemik, kalem
münakaşası/tartışması.
polemiza vi. münakaşa etmek,
tartışmak.
polen sn. çiçektozu.
polenizare sf. tozlaşma.
policlinică sf. poliklinik.
policrom adj. çok renkli.
poliedru sn. çok yüzlü cisim.
polifonie sf. polifoni.
poligamie sf. poligami, çokevlilik.
poliglot sm., adj. poliglot, çok
dil bilir.
poligon sn. 1. poligon. 2. (geom.)
çokgen, çok köşeli, poligon.
poliloghie sf. boşboğazlık, gevezelik.
polimer sm. polimeri.
polinom sn. çokterimli.
polip sm. 1. (zool.) polip. 2. (med.)
ahtapot, polip.
polisemantic adj. cok manalı/anlamlı.
polisilabic adj. çok heceli.
politehnic adj. politeknik -(s)i.
politehnică sf. politeknik mektebi/
enstitüsü.
politeism sn. çoktanrıcılık.
politeist sm., adj. çoktanrıcı.
politeŃe sf. naziklik, nezaket.
politic adj. siyasal, siyasi, politik.
politică sf. politika, siyaset.
politician sm. politikacı, siyasetçi.
politicos adj. nazik, nezaketli, terbiyeli.
poliŃă sf. 1. (raft) raf. 2. (fin.)
senet, poliça.
poliŃie sf. polis.
poliŃist sm. polis memuru/eri.
947
polo sn. polo; çevgen.
polonez sm., adj. Polonyalı.
Polonia sf. Polonya.
polonic sn. kepçe.
polua vt. kirletmek; zehirlemek.
poluat adj. kirli, kirletilmiş,
zehirlenmiş.
pom sm. meyva ağacı.
pomadă sf. pomata, melhem.
pomană sf. sadaka, fülüsüahmere.
pomăda vt. pomata sürmek, melhem
sürmek.
pomelnic sn. hatıra cetveli, hatırlatma
okuması.
pomeni I. vt. anmak, hatırlatmak,
zikretmek. II. vi. akla getirmek,
hatırlamak. III. vr. kendini
bulmak; bulunmak.
pomicultură sf. meyvacılık.
pompa vt. pompalmak, tulumba
ile çekmek, hava basmak.
pompă sf. 1. pompa. 2. (alai)
şatafat, tantana.
pompier sm. itfaye neferi, itfayeci;
tulumbacı.
pompon sn. toparlak püskül.
pompos adj. muhteşem, tantanalı,
görkemli.
pondera vt. dengelemek, dengede
tutmak; dengeli yatıştırmak.
ponderat adj. mutedil; dengeli,
ölçülü; (fig.) ağırbaşlı.
pondere sf. önem, oran, ağırlık.
ponegri vt. lekelemek, kara çalmak.
ponei sm. (zool.) midilli.
ponos sn. 1. kara çalma, iftira
lekeleme. 2. üzgünlük, üzüntü,
sıkıntı, can sıkıntısı.
948
ponosi vt. 1. (a uza) eskitmek,
yıpratmak; aşındırmak. 2. (a
calomnia) iftira etmek, itibardan
düşürmek.
ponosit adj. (uzat) eskimiş, aşınmış,
yıpranmış; eski püskü.
pont sn. (la jocul de cărŃi)
sürülen para.
ponton sn. ponton; dubalı köprü;
tombaz.
pontonier sm. pontoncu; köprücü.
popas sn. mola.
popă sm. pop. v. preot.
pop-corn sn. patlak mısır.
popor sn. 1. ulus, halk.
2. (mulŃime) kalabalık, kitle.
poposi vi. mola yapmak; dinlenmek.
poposire sf. mola; dinlenme.
popotă sf. (mil.) yemekhane,
yemek odası.
popri vt. tutmak, alıkoymak, kesmek.
poprire sf. tutma, alıkoyma, kesme.
popula vt. şeneltmek, nüfuslandırmak,
insan yerleştirmek, yerleştirmek,
iskân etmek, iskân ettirmek.
popular adj. halkın sevdiği/tuttuğu;
herkesin tanıyıp sevdiği; halka
dayalı, halktan gelen; halk -(s)i.
popularitate sf. halk sevgisini
sağlamışlık, kendini halka
sevdirmişilik, halkça tutulup
sevilme.
populariza vt. tamim etmek, halka
mal etmek, halka yaymak.
popularizare sf. tamim, halka
yayma, halka mal etme.
populat adj. şenelmiş/şenlenmiş,
nüfuslanmış; nüfuslu, meskûn.
ponosi – portocală
populaŃie sf. nüfus; ahali; (lume)
halk; topluluk.
por sm. gözenek, mesame.
porc sm. domuz; ~ mistreŃ yaban
domuzu.
porcar sm. domuz çobanı.
porcos adj. pis, murdar; edepsizce,
domuzca.
poreclă sf. lakap, takma ad.
porecli vt. lakap vermek/takmak.
porfir sn. porfir, kızıl somaki.
porni vi. 1. hareket etmek, yerinden
kımıldanmak, yola çıkmak/
koyulmak. 2. (d. motoare)
işlemek, çalışmak.
pornire sf. 1. kalkma, hareket.
2. öfke, kızgınlık.
pornografic adj. müstehcen, açık
saçık.
pornografie sf. bahname, açık
saçıklık.
poros adj. gözenekli, mesameli.
port sn. 1. (mar.) liman. 2. (Ńinută)
giyim, kıyafet. 3. (fig.) tavır,
tutum.
portabil adj. taşınabilir, taşınır.
portar sm. kapıcı.
portativ I. adj. v. portabil. II. sn.
portatif.
portavion sn. uçak gemisi.
portbagaj sn. bagaj; bagaj yeri,
eşyalık.
portdrapel sn. bayraktar, alemdar.
portieră sf. (la autovehicule) kapı.
portiŃă sf. küçük kapı.
portmoneu sn. portmone, cüzdan.
portocal sm. portakal ağacı.
portocală sf. portakal.
portocaliu – poştă
portocaliu adj. portakal renginde.
portofel sn. para kesesi, portmone.
portofoliu sn. (ministerial) bakanlık,
nezaret.
Porto Rico sn. Porto Riko.
portorican sm., adj. Porto Rikolu.
portret sn. portre, resim.
portretist sm. portreci, portretist.
portretiza vt. ... portresini yapmak.
portŃigaret sn. 1. (tabacheră) sigara
tabakası/kutusu. 2. (Ńigaret)
ağızlık.
Portugalia sf. Portekiz.
portughez sm., adj. Portekizli.
porŃelan sm. porselen.
porŃie sf. porsiyon; tayın.
porŃiune sf. parça, bölüm, kısım.
porumb sm. mısır.
porumbar sm. 1. (bot.) çakal
eriği. 2. (bot.) farekulağı.
3. güvercinlik.
porumbel sm. güvercin.
poruncă sf. emir, buyruk.
porunci vt. emretmek, buyurmak.
poruncitor adj. emredici; hakimane.
posac adj. suskun, azkonuşur; sert
yüzlü, asık suratlı.
poseda vt. 1. (a avea) sahip/
malik olmak, tasarruf etmek.
2. (o limbă străină) iyi bilmek.
posesiune sf. 1. sahip olma,
tasarruf. 2. (avere) mal, mülk;
mülkiyet. 3. (colonie) sömürge.
posesor sm. elmen, zilyet, sahip,
mutasarrıf.
posibil I. adj. olanaklı, mümkün,
kabil. II. adv. olabilir, belki //
a face tot ~ul elinden geleni
949
yapmak; pe cât ~ mümkün
mertebe.
posibilitate sf. olanak, imkân;
kabiliyet.
posomorî vr. 1. üzülmek, tasalanmak,
kederlenmek. 2. (d. vreme)
kararmak.
posomorât adj. kederli, tasalı,
mahzun; üzüntülü.
post sn. 1. (slujbă) görev; mevki;
makam, vazife. 2. (mil.) karakol,
nöbetçi yeri. 3. (rel.) oruç.
posta I. vt. oturtmak, dikmek,
yerleştirmek. II. vr. oturmak,
dikilmek, yerleşmek.
postav sn. çuha.
postbelic adj. harpten sonraki,
harpsonrası.
posterior adj. 1. (în timp) müteakip,
sonraki. 2. (în spaŃiu) arka.
posteritate sf. müteakip/gelecek
nesil.
postfaŃă sf. sonsöz.
posti vi. oruç tutmak.
post-restant sn. postrestant.
postulat sn. postulat.
postum adj. 1. (d. opere) müellifin
ölümünden sonra neşredilen.
2. (d. copii) doğuştan yetim.
postură sf. variyet, durum, hal.
poşetă sf. el çantası, çanta.
poştal adj. postaya değgin, postayla
ilgili, posta -(s)i; mandat ~
posta havalesi; carte ~ă posta
kartı; timbru ~ posta pulu;
căsuŃă ~ă posta kutusu.
poştaş sm. postacı.
poştă sf. posta, postane.
950
potabil adj. içilir; apă ~ă içilir su.
potasiu sm. potasyum.
potcoavă sf. nal.
potcovar sm. nalbant.
potcovi vt. nallamak, nallatmak,
nal vurmak.
potcovit adj. nallı.
potecă sf. patika, keçiyolu.
potentat sm. salt, hükümdar.
potenŃial sn. 1. (fiz.) gizil, gizilgüç.
2. (capacitate) potansiyel, güç.
poticni vr. sürçmek, sendelemek.
poticnire sf. sürçme, sendeleme.
potârniche sf. (zool.) keklik.
potlogar sm. dolandırıcı, hilekâr.
potlogărie sf. dolandırıcılık, hilekârlık.
potoli I. vt. yatıştırmak, teskin
etmek, dindirmek. II. vr.
yatışmak, dinmek.
potolit adj. yatıştırılmış, yatışmış,
teskin edilmiş.
potop sn. 1. (rel.) Nuh tufanı.
2. (ploaie) sağanak, telef.
potrivă sf. benzeyiş, eş, misil.
potriv/i I. vt. 1. (a aranja) düzeltmek,
uygulamak. 2. (mecanisme)
ayarlamak. 3. (a ticlui) uydurmak.
II. vr. 1. (a se asemui) benzemek.
2. (a se nimeri) uymak, yakışmak //
nu se ~eşte uymuyor.
potrivire sf. 1. (aranjare) düzeltme,
uygulama. 2. (asemănare) benzeyiş,
benzerlik. 3. (a unor mecanisme)
ayarlama. 4. (ticluire) uydurma.
5. (concordanŃă) uyma, uyum.
potrivit adj. uygun, münasip.
potrivnic I. sm. düşman, aleyhtar. II. adj.
düşman, düşmanca, huşumetkâr.
potabil – practician
povară sf. 1. yük, yüklük. 2. (trudă)
zorluk, güçlük.
povaŃă sf. öğüt, nasihat, tavsiye.
povăŃui vt. öğüt vermek, nasihat/
tavsiye etmek.
povăŃuitor sm. öğütçü.
povârniş sn. yamaç; iniş.
poveste sf. 1. (lit.) hikâye, öykü.
2. (relatare) hikâye, anlatım;
ifade. 3. (întâmplare) hadise,
olay.
povesti vt. anlatmak, hihâye etmek,
nakletmek; ifade etmek.
povestire sf. anlatma, hikâye,
masal; anlatım, ifade.
povestitor sm. anlatıcı, hikayeci,
masalcı.
poza vi. 1. (ca model) poz vermek;
modellik etmek. 2. (d. atitudini)
çalım satmak, kurumlanmak.
poză sf. 1. (atitudine) tavır, duruş.
2. (fotografie) fotografya, resim.
pozitiv adj. 1. müspet, olumlu.
2. (mat.) pozitif.
pozitivism sn. pozitivizm.
poziŃie sf. 1. (situaŃie) durum,
hal, vaziyet. 2. (mil.) mevzi.
3. (atitudine) tavır, tutum // a
lua ~ karşı koymak; a sta pe ~
sözünden dönmemek.
poznaş sm., adj. 1. yaramaz.
2. (ciudat) tuhaf, acayip.
poznă sf. kaba güldürü; yaramazlık,
münasebetsizlik.
practic adj. pratik, ameli, tatbiki.
practica vi. kullanmak, tatbik etmek.
practică sf. tatbikat, pratik.
practician sm. tatbikatçı, pratisyen.
pradă – precis
pradă sf. 1. (jaf) yağma, soygun,
soygunculuk. 2. (de război)
ganimet.
praf sn. toz // a face ~ toz duman
etmek.
prag sn. 1. eşik. 2. (fig.) arife.
pragmatism sn. pragmatizm,
pragmacılık.
pragmatist sm. pragmatist, pragmacı.
pramatie sf. pezevenk, maskara.
prăşilă sf. çapa, çapalama.
praz sm. pırasa.
prăbuşi I. vt. yıkmak, devirmek;
düşürmek. II. vr. yıkılmak,
yuvarlanmak; düşmek.
prăbuşire sf. 1. yıkılma, yuvarlanma;
düşme. 2. (fig.) devrilme, sukut.
prăda vt. yağma etmek, soymak.
prăfui I. vt. tozlamak, tozlandırmak.
II. vr. tozlanmak.
prăfuit adj. tozlu.
prăji vt. kızartmak, kavurmak.
prăjină sf. sırık, herek, tünek.
prăjit adj. kızartılmış, kavrulmuş.
prăjitură sf. pasta.
prăpastie sf. uçurum.
prăpăd sn. felâket, musibet,
anababa günü.
prăpădi I. vt. 1. (a distruge) tahrip
etmek, mahvetmek, yoketmek.
2. (a pierde) kaybetmek. II. vr.
1. mahvolmak, yokedilmek.
2. (a muri) ölmek, vefat etmek.
prăpădit adj. 1. bozulmuş,
yıpranmış; harabolmuş. 2. (d.
oameni) yoksul, sefil; acınacak
durumda.
951
prăpăstios adj. 1. (d. locuri) dik,
sarp. 2. (fig.) şom ağızlı, sürekli
kötü şeylerden söz eden.
prăsilă sf. damızlık hayvan.
prăşi vt. çapalamak.
prăşit sn. v. prăşilă.
prăvălie sf. dükkân.
prânz sn. 1. (ca timp) öğle, öğle
zamanı. 2. (masă) öğle yemeği.
prânzi vi. öğle yemeği yemek,
yemek yemek.
prea adv. oldukça, hayli, pek çok.
preajmă sf. civar, etraf.
prealabil I. adj. önce, ilk; ihzar.
II. adv. ilkin, ilk önce, öncecil.
preamări vt. pek çok methetmek,
göklere çıkarmak, ululamak.
preambul sn. önsöz, mukaddeme.
preaviz sn. önceden yapılan bildirim,
yazılı bildirim.
precar adj. 1. (nesigur) sağlam
olmayan; emniyetsiz, güvenilmez.
2. (dificil) müşkül, çaresiz.
precaut adj. ihtiyatlı, temkinli, ölçülü.
precauŃie sf. ihtiyat, temkin; sakıntı.
proceda vt. takaddüm etmek, önce
gelmek; bir önce geçmek.
precedent I. adj. evvelki, önceki,
geçen. II. sn. geçmiş misal,
geçmiş örnek, geçmiş benzer,
evveliyat.
precipita I. vt. çabuklaştırmak,
hızlandırmak, süratlendirmek.
II. vr. 1. hızlanmak. 2. (chim.)
çökelmek.
precis adj. tam, sarih, kesin;
açık, belirgin.
952
preciza vt. kestirmek, belirtmek,
tesbit etmek, belirlemek, açıklamak,
aydınlığa kavuşturmak, aydınlatmak.
precizare sf. kestirme, belirtme,
tesbit etme, belirleme, aydınlatma.
precizie sf. belginlik, doğruluk,
tamlık, kesinlik.
precoce adj. 1. vaktinden evvel.
2. (d. plante) erken yetişen,
erken olgunlaşmış.
precocitate sf. erken yetişme,
olgunlaşma.
preconceput adj. önyargı, suizani;
idee ~ă suizani fikir.
preconiza vt. öngörmek; önesürmek.
preconizare sf. öngörme, önesürme.
precum conj. gibi, göre, kadar;
~ şi ... ... ve de.
precursor sm. selef, öncel.
preda I. vt. 1. vermek, teslim
etmek. 2. (o materie) ders
vermek. II. vr. teslim olmak.
predare sf. 1. verme, teslim.
2. (de lecŃii) ders verme.
3. (capitulare) teslim olma.
predecesor sm. selef, öncel.
predestina vt. 1. (rel.) tanrı
alnına yazmak, önceden iyi
ya da kötü bir yazgı/kader
biçmek. 2. evvelden tahsis
etmek, önceden ayırmak,
önceden tayin etmek.
predestinare sf. 1. (rel.) tanrı
evvelden alnına yazma. 2. evvelden
tahsis etme, önceden ayırma,
önceden tayin etme.
predicat sn. yüklem, müsnet.
predicator sm. vaiz, öğütçü.
preciza – pregăti
predică sf. vaaz, vaız.
predilect adj. yeğlenen, tercih olunan.
predilecŃie sf. yeğleme, üstün
tutma, tercih.
predispoziŃie sf. anıklık, istidat,
meyil, elverişlilik, eğimlilik.
predomina vi. üstün/hâkim olmak;
ağir basmak, baskın çıkmak.
predominant adj. üstün, hâkim,
faik; baskın, ağır basan.
predominare sf. üstünlük, üstün
gelme, ağır basma.
preface I. vt. dönüştürmek; başka
bir biçim vermek, ... haline
getirmek, çevirmek. II. vr. 1. (în
ceva) dönüşmek, ... halini
almak; ... olmak. 2. (a simula)
yalandan yapmak, taslamak,
-imiş gibi yapmak.
prefacere sf. 1. dönüşme/dönüştürme,
... haline getirilme, ... haline
gelme. 2. (simulare) yalandan
yapma, taslama.
prefaŃă sf. giriş, önsöz.
prefăcătorie sf. iki yüzlülük,
riyakârlık, sinsilik.
prefăcut adj. iki yüzlü, yüze
gülücü, riyakâr, sinsi.
prefect sm. vali, ilbay.
prefera vt. tercih etmek, yeğlemek,
üstün tutmak.
preferabil adj. daha iyi, yeğ,
tercih olunur/edilebilir.
preferenŃial adj. tercihli, yeğlemeli.
preferinŃă sf. tercih, üstün/yeğ
tutma.
pregăti I. vt. 1. hazırlamak, tedarik
etmek. 2. (a instrui) yetiştirmek,
pregătire – preocupa
eğitmek. 3. (mâncare) pişirmek.
II. vr. 1. hazır olmak, hazırlanmak.
2. (a învăŃa) öğrenmek.
pregătire sf. hazırlanma, hazırlama,
hazırlık.
pregătit adj. 1. hazır, hazırlanmış.
2. (instruit) eğitimli, yetiştirilmiş.
preget sn. ara, fasıla // fără (de)
~ aralıksız, fasılasız;
durmadan.
pregeta vi. 1. duraksamak, tereddüt
etmek, ikilemek. 2. (a cruŃa)
esirgemek, korumak.
preistoric adj. tarih öncesine değgin,
tarihten öncesi, tarihten evvelki.
preistorie sf. tarihten öncesi devir,
tarihten evvelki devir.
preîntîmpina vt. önlemek, önüne
geçmek.
preîntîmpînare sf. önleme, önüne
geçmeç
prejudecată sf. kör inanç, bâtıl
itikat, hurafe.
prejudicia vt. zarar/ziyan vermek;
işi bozmak.
prejudiciu sn. zarar, ziyan.
prelegere sf. ders, konferans.
preliminar adj. giriş/hazırlık
niteleğinde; ilk, ihzari.
prelinge vr. sızmak.
prelua vt. almak, tutmak, hizmetine
almak, tesellüm etmek.
preluare sf. alma, tesellüm; tutma.
prelucra vt. 1. işlemek. 2. (a
modifica) yeniden yapmak,
değiştirmek; biçimlendirmek,
biçim vermek.
prelucrare sf. 1. işleme.
953
2. (modificare) fadil, değiştirme,
biçimlendirme.
preludiu sn. 1. (muz.) giriş/açılış
parçası; ses denemesi, peşrev.
2. (fig.) başlangıç, öncü belirti.
prelung adj. uzatılmış, uzamış;
sarkmış, uzunca, mustatil.
prelungi I. vt. 1. uzatmak, temdit
etmek; germek. 2. (în timp)
sürdürmek. II. vr. sürmek,
devam etmek.
prelungire sf. uzatma, temdit;
sürme.
prematur adj. vaktinden evvel,
vakitsiz.
premedita vt. önceden tasarlamak,
önceden hazırlayıp planlamak;
tasmim etmek, tasımlamak.
premeditare sf. önceden tasarlama,
taammüd, tasmim, tasımlama.
premeditat adj. tasmim edilmiş,
tasımlanmış, kasten yapılmış;
taammüden.
premergător adj. önce gelen,
önceki, geçen.
pre mi a v t. ö d ül le nd ir me k,
mükâfatlandırmak; mükâfat
vermek, ödül vermek.
premier sm. başbakan.
premieră sf. ilk temsil.
premiere sf. ödülendirme,
mükâfatlandırma,
mükâfat/ödül verme.
premiu sn. mükâfat, ödül.
prenume sn. küçük ad, isim.
preo cu pa I. vt . alâ k a d ar
etmek, alâka uyandırmak,
ilgilendirmek. II. vr. ilgilenmek.
954
preocupare sf. ligi, alâka.
preocupat adj. ilgili, kaygılı.
preot sm. papaz.
preoŃie sf. papazlık.
prepara I. vt. yapmak, hazırlamak.
II. vr. hazırlanmak.
preparaŃie sf. yapma, hazırlanma/
hazırlama.
prepelicar sm. av köpeği.
prepeliŃă sf. (zool.) bıldırcın.
preponderent adj. üstün, hâkim;
faik; ağır basan, baskın.
preponderenŃă sf. üstünlük, üstün
gelme, tefevvuk, erk üstünlüğü,
baskınlık.
prepoziŃie sf. (gram.) edat.
presa vt. 1. (a apăsa) basmak;
sıkmak. 2. (fig.) tazyik etmek,
sıkıştırmak. 3. tezleştirmek,
hızlandırmak, ivdirmek.
presă sf. 1. (publicaŃii) basın.
2. (tehn.) pres, sıkma makinası,
cendere, sıkmaç. 3. (tipogr.)
baskı makinası, basım makinası.
presăra vt. serpmek, ekmek.
preschimba vt. v. schimba.
preschimbare sf. v. schimbare.
prescrie I. vt. 1. yazmak. 2. (a
impune) emretmek. II. vr.
(jur.) zamanaşımına uğramak.
prescurta vt. kısaltmak.
prescurtare sf. kısaltma.
presimŃi vt. önceden duymak,
evvelden hissetmek, içe doğmak.
presimŃire sf. içe doğma, önsezi.
presiune sf. 1. basınç; ~ atmosferică
hava basıncı. 2. (fig.) tazyik,
sıkıştırma, baskı, zorlama.
preocupare – preŃios
presta vt. yerine getirmek, icra/
ifa etmek.
prestanŃă sf. heybet, görkem;
oturaklık.
prestaŃie sf. 1. angarya, angarye.
2. (prestare) yapma, iş, icra.
prestigiu sn. prestij, itibar.
presupune vt. tahmin etmek,
farzetmek; (a crede, a socoti)
zannetmek, sanmak.
presupunere sf. varsayım, zan,
tahmin.
presupus adj. varsayımlı, tahmini.
preş sn. paspas.
preşedinte sm. başkan, reis.
preşedinŃie sf. başkanlık, reislik.
pretenŃie sf. talep, istek; hak
iddiası; ileri sürülen koşul.
pretenŃios adj. müşkülpesent,
titiz; iddiali.
pretext sn. bahane; sub ~ul că ...
... bahanesiyle.
pretexta vt. bahane etmek,
bahane aramak, ileri sürmek.
pretinde vt. hak iddia etmek,
talep etmek, istemek.
pretins adj. mevhum, varsanılan,
var diye düşünülen.
preŃ sn. 1. fiyat, paha. 2. (valoare)
değer, kıymet. 3. (răsplată)
ödül // cu orice ~ ne pahasına
olursa olsun; de ~ değerli; cu
nici un ~ asla; fără ~ değersiz;
a Ńine la ~ istediği fiyattan
şaşmamak; a pune ~ pe ceva
(a preŃui) çok değerli tutmak;
cu ~ul vieŃii hayatı pahasına.
preŃios adj. değerli, kıymetli.
preŃui – priceput
preŃui I. vt. 1. önemsemek,
mühimsemek, değer/kıymet
biçmek. 2. (a aprecia) takdir
etmek, kıymetli tutmak. II. vi.
değerli olmak.
preŃuire sf. (evaluare) önem
verme, önemseme, mühimseme,
kıymet takdir etme, takdir
etme, değerlendirme.
prevăzător adj. ihtiyatlı.
prevedea vt. 1. öngörmek, önceden
görmek. 2. (d. legi) kaydetmek,
yazmak, öngörmek.
prevedere sf. 1. öngörü, öngörme,
önceden görme. 2. (precauŃie)
ihtiyat, sakıntı, dürendişlik.
preveni vt. 1. (a avertiza) birini
haberlik kılmak, bir şeyi bildirmek.
2. (a preântâmpina) önlemek,
önüne geçmek.
preventiv adj. önleyici, koruyucu.
prevesti vt. önceden haber vermek,
gaipten haber vermek.
prevestire sf. önceden haber verme,
gaipten haber verme.
prevestitor adj. haber verici;
uyarıcı.
prezbit s.m., adj. presbit.
prezent I. sn. halihazır, şimdiki
zaman. II. adj. şimdiki, bugünkü //
în ~ bugün, halihazırda.
prezenta I. vt. 1. tanıtmak; takdim
etmek. 2. (a expune) takdim/
teşhir etmek. 3. (a înmâna)
sunmak, teslim etmek. II. vr.
kendini tanıtmak, kendini
takdim etmek.
955
prezentabil adj. yakışıklı, gösterişli,
heybetli, vekârlı.
prezentare sf. tanıtma, takdim,
gösterme; (oferire) sunma.
prezenŃă sf. 1. var olma, hazır
bulunma, bulunma. 2. katılma/
katılanlar sayısı // ~ de spirit
tezkavrarlık, intikal sürati.
prezice vt. geleceği öngörmek,
kehanet etmek.
prezicere sf. geleceği önceden
bildirme, kehanet, kâhinlik.
prezida vt. başkanlık yapmak/
etmek, reislik etmek.
prezidenŃial adj. başkana/başkanlığa
değgin, başkan -(s)i, başkanlık
-(s)i, reislik -(s)i.
prezidiu sn. başkanlık heyeti,
riyaset divanı.
pribeag sm., adj. 1. (rătăcitor)
seyyar, gezici. 2. (refugiat)
göçebe. 3. (hoinar) serseri.
pribegi vi. 1. (a hoinări) dolaşmak,
avare dolaşmak. 2. (a se
înstrăina) yad ellerde dolaşmak,
gurbet gezmek, göçetmek.
pribegie sf. 1. (vagabondare)
serseriyan/avare dolaşma.
2. (înstrăinare) yad ellerde
dolaşma, gurbet gezme, göçetme.
pricepe I. vt. anlamak, kavramak,
idrak etmek. II. vr. becermek,
bir şeyden anlamak.
pricepere sf. 1. (înŃelegere) anlayış,
kavrama, idrak. 2. (îndemânare)
beceriklik; el yatkınlığı.
priceput adj. becerikli, pişkin, usta.
956
pricină sf. 1. bahane, sebep.
2. (ceartă) çekişme, anlaşmazlık.
pricinui vt. v. provoca (2.).
prielnic adj. uygun, elverişli,
müsait.
prieten sm. 1. dost/arkadaş; ahbap.
2. (iubit) sevgili, aşık.
prietenesc adj. dostça, dostane,
dost -(s)i.
prietenie sf. dostluk, arkadaşlık,
ahbaplık.
prigoană sf. kovalama, kovalanma,
takip.
prigoni vt. kovalamak, takip
etmek.
prii vi. yaramak.
prilej sn. vesile, münasebet.
prim adj. birinci, ilk // în ~ul
rând ilkönce; pentru ~a oară
ilk defa olarak; materie ~ă
ham madde.
primar I. sm. muhtar; (la
municipii) belediye başkanı.
II. adj. ilk, iptidai.
primate sf. pl. primatlar.
primă sf. prim.
primăvară sf. ilkbahar, bahar.
primejdie sf. tehlike.
primejdios adj. tehlikeli, vahim.
primejdui vt. tehlikeye koymak/
atmak.
primi vt. almak, teslim almak.
primire sf. alma, teslim alma.
primitiv adj. 1. ilkel, iptidai. 2.
(rudimentar) kaba, sade,
ilkel, uygarlaşmamış.
primitivism sn. ilkelcilik.
pricină – prisăcar
primitor adj. misafirsever, konuksever,
misafirperver; güler yüzlü.
primordial adj. ana, baş, esas,
temel.
prin prep. 1. (arată locul) -dan
(-den); a trecut ~ pădure
ormandan geçti. 2. (arată
modalitatea) ile; trimit ~
poştă posta ile gönderiyorum.
principal adj. 1. ana, başlıca,
esaslı, asıl. 2. en önemli.
principiu sn. prensip, ilke, umde //
în ~ genellikle, genel olarak.
prinde I. vt. 1. (a apuca) tutmak.
2. (a înŃelege) kavramak,
anlamak. 3. (a cuprinde)
sarmak. 4. (a fixa) tutturmak,
dikmek. 5. (d. îmbrăcăminte)
yakışmak. II. vr. 1. (de ceva)
kenetlenmek. 2. (a se asocia)
ortaklaşmak. 3. (a se lipi) yapışmak.
4. (d. lichide) koyulaşmak.
5. (a pricepe) çakmak.
prinsoare sf. bahis.
printre prep. ... arasında,
arasından; ~ mese masalar
arasında; a trecut ~ mese
masalar arasından geçti.
prinŃ sm. prens, şehzade.
prinŃesă sf. prenses.
prioritate sf. öncelik; birincilik;
üstünlük.
pripă sf. acele, istical // în ~
acele acele.
pripi vr. acele/istical etmek.
prisacă sf. kovanlık, arılık.
prisăcar sm. arıcı.
prismă – produce
prismă sf. 1. (mat.) biçme. 2. (fig.)
bakım, menşur.
prisos sn. fazla, artık.
priva vt. mahrum etmek, mahrum
bırakmak, yoksunlamak.
privat adj. 1. (particular) özel, zati.
2. (lipsit de) mahrum, yoksun.
privaŃiune sf. mahrumiyet,
yoksunluk.
privelişte sf. manzara, görünüş;
temaşa.
priv/i vt., vi. 1. bakmak, seyretmek.
2. (a considera) adetmek,
saymak // a nu ~ cu ochi buni
iyi görmemek; în ce ~eşte ...
... hakkında söz olunca; nu
mă ~eşte beni ilgilendirmez.
privighetoare sf. bülbül.
privilegia vi. imtiyaz etmek,
ayrıcalık vermek.
privilegiat adj. imtiyazlı, mümtaz,
ayrıcalıklı.
privilegiu sn. imtiyaz, ayrıcalık.
privire sf. 1. bakış, nazar.
2. (apreciere) takdir // cu ~
la... dair, hakkında.
priză sf. tutam; priz.
prizonier sm. esir, tutsak; ~ de
război harp esiri.
prizonierat sn. esirlik, tutsaklık.
proaspăt adj. 1. taze, temiz. 2. (fig.)
genç.
proba vt. 1. denemek, tecrübe etmek.
2. (a dovedi) tanıtlamak, ispat/
ibraz etmek.
probabil I. adj. muhtemel, olası.
II. adv. galiba, muhtemeldir/
ihtimaldir ki.
957
probabilitate sf. ihtimâl, olasılık.
probă sf. 1. (încercare) deneme,
tecrübe, prova. 2. (mostra) mostra,
örnek, numune. 3. (dovadă)
tanıt, delil.
problemă sf. problem, mesele.
proceda vi. muamele etmek, davranmak.
procedeu sn. yöntem, usul, yol.
procedură sf. 1. muamele. 2. (jur.)
yargılama usulü.
procent sn. 1. yüzde oran.
2. (dobândă) faiz, ürem.
proces sn. 1. prose, seyir. 2. (jur.)
dava // ~-verbal tutanak, zabıtname;
a-şi face ~e de conştiinŃă
vicdan azabı çekmek.
procesiune sf. alay; ~ funebră
cenaze alayı.
proclama I. vt. ilân etmek,
bildirmek. II. vr. ilân edilmek.
proclamare sf. ilân etme, ilân
edilme.
proclamaŃie sf. ilân, bildiri.
procrea I. vt. doğurmak, dünyaya
getirmek, tevlit etmek. II. vi.
doğmak.
procura vt. elde/temin etmek.
procuratură sf. savcılık,
müddeiumumilik.
procură sf. yetki, salâhiyet.
procuror sm. savcı, müddeiumumi.
prodigios adj. harikulade, olağanüstü,
şaşılacak.
producător sm., adj. üretici,
yetiştirici, müstahsil.
produce vt. 1. istihsal etmek,
türetmek, imal etmek. 2. (a
provoca) sebebiyet vermek.
958
productiv adj. mümbit, semereli,
verimli.
productivitate sf. verimlilik, istihsal
kabiliyeti.
producŃie sf. 1. istihsal, üretim.
2. (operă) yapı, eser.
produs sn. 1. ürün, yapın. 2. (rezultat)
netice, sonuç. 3. (mat.) çarpım.
proeminenŃă sf. çıkıntı, çıkıntılılık.
profan sm., adj. 1. beceriksiz,
acemi. 2. (rel.) din yabancısı.
profana vt. saygısızlık göstermek,
kirletmek, haysiyet lekelemek.
profesie sf. meslek, uğraş, iş.
profesional adj. mesleki, profesyonel.
profesor sm. profesör, öğretmen.
profet sm. yalvaç, peygamber.
profeŃie sf. yalvaçlık, peygamberlik.
profil sn. 1. (contur) profil, yandan
görünüş. 2. (secŃiune) kesim,
makta. 3. (mat.) yanay, profil.
profilactic adj. koruyucu, önleyici.
profilaxie sf. profilaksi, korunma,
tahaffuz.
profit sn. kâr, kazanç.
profita vi. istifade etmek, yararlanmak.
profund adj. 1. derin. 2. (radical)
esaslı, köklü.
profunzime sf. derinlik.
program sn. program.
progres sn. ilerleme, terakki.
prostată sf. prostat, kestanecik.
progresa vi. ilerlemek, terakki etmek.
progresist sm., adj. ilerici, terakkisever.
progresiv adj. 1. ilerleyici, git
gide ilerleyen/yayılan. 2. yavaş
yavaş artan, derece derece,
tedrici.
productiv – promovare
prohibiŃie sf. yasak, memnuiyet,
memnu olma; içki yasağı.
proiect sn. proje, tasarı // ~ de lege
kanun tasarısı; ~ de diplomă
diploma projesi/taslağı.
proiectare sf. proje yapma, tasarlama.
proiectil sn. mermi; gülle.
proiecŃie sf. 1. yansıma/yansıtma,
projeksiyon, irtisam, mürtesem.
2. (fiz.) izdüşüm.
proletar I. sm. proleter, emekçi.
II. adj. proleterlerle ilgili,
proleter -(s)i.
proletariat sn. proletarya, emekçi
sınıfı.
prolog sn. prolog, başlangıç; öndeyiş.
promenadă sf. v. plimbare.
promiscuitate sf. hoş olmayan
bir yakınlık, sevimsiz biraradalık,
çifit çarşısı, yedi mahalle bir
arada, insan karışımı, kadın
ve erkek karışımı.
promisiune sf. 1. söz verme; verilmiş
söz, vait, vaat. 2. umut.
promite vt., vi. söz vermek, vadetmek.
promiŃător adj. umut verici, umut
uyandıran; vadedici.
promoroacă sf. kırağı.
promoŃie sf. 1. mezunlar, çıkışlılar,
dönem arkadaşlar. 2. (com.)
promosyon.
promova I. vt. 1. yükseltmek, ilerletmek,
terfi ettirmek. 2. (a sprijini)
desteklemek, kayırmak. II. vi.
terfi etmek.
promovare sf. 1. ilerleme/ilerletme,
yükselme/yükseltme, terfi.
2. (sprijin) destek, kayırma.
prompt – provă
prompt adj. çabuk, hızlı, tez;
acil.
promptitudine sf. çabukluk, hız,
çeviklik, süratlilik.
promulga vt. resmen yayımlamak,
resmen yılan etmek.
promulgare sf. resmen yayımlama,
resmen yılan etme.
pronume sn. (gram.) adıl, zamir.
pronunŃa I. vt. 1. telâffüz etmek,
söylemlemek. 2. (jur.) karar
vermek, bildirmek. II. vr.
ifade etmek, söylemek.
pronunŃare sf. 1. karar verme,
bildirme. 2. (gram.) telaffüz,
söylem, söyleyiş, söyleniş.
propaga I. vt. saçmak, yaymak.
II. vr. yayılmak, saçılmak.
propagandă sf. propaganda.
propagandist sm. propagandacı.
propagandistic adj. propaganda
ile ilgili, propaganda -(s)i.
propăşi vi. 1. refah içinde olmak,
refah içinde yaşamak, gelişmek.
2. artıp çoğalmak, gelişip
büyümek; başarı yolunda olmak.
propăşire sf. refah, gelişme.
propice adj. uygun, müsait.
proporŃie sf. oran, nispet, orantı.
proporŃional I. adj. mütenasip,
nisbi, orantılı. II. adv. mütenasip
şekilde, mütenasiben, orantılı
olarak.
propoziŃie sf. (gram.) cümle, tümce.
proprietar sm. sahip, iye, mutasarrıf,
mal sahibi.
proprietate sf. iyelik, mülkiyet,
tasarruf, özelge, mülk.
959
propriu adj. 1. özel; kendi.
2. (caracteristic) hususî, öz.
propune vt. önermek, öne sürmek,
teklif etmek.
propunere sf. önerme, teklif.
proroc sm. v. profet.
proroci vt. geleceği önceden
bildirmek, kehanet etmek.
prosodie sf. prosodi.
prosop sn. havlu, peşkir.
prospect sn. prospektüs.
prosper adj. refahlı, refah içinde
olan.
prosperitate sf. refah, gelişme.
prospeŃime sf. tazelik.
prost sm., adj. aptal, ahmak, budala //
a face pe ~ul aptal taslamak.
prostie sf. aptallık, ahmaklık,
budalalık.
prostituată sf. orospu, fahişe,
kahpe.
prostituŃie sf. orospuluk, fuhuş.
protector sm., adj koruyucu,
kayırıcı.
protecŃie sf. himaye, koruma.
proteja vt. himaye etmek,
korumak.
protest sn. protesto; notă de ~
protesto notu.
protesta vt., vi. protesto etmek.
protestant sm., adj. protestan.
proteză sf. protez.
protocol sn. protokol.
proton sm. (fiz.) proton.
protoplasmă sf. protoplazma.
prototip sn. 1. ilk örnek. 2. en
yetkin örnek.
provă sf. (mar.) pruva.
960
proveni vi. gelmek, hasıl olmak,
neşetmek, doğmak.
provenienŃă sf. köken, menşe.
proverb sn. atalarsözü, atasözü,
darbımesel.
provincie sf. taşra; eyalet.
provizie sf. erzak; yiyecek.
provizoriu I. adj. geçici, muvakkat.
II. adv. şimdilik, muvakkat
olarak, muvakkaten.
provoca vt. 1. (a instiga) tahrik
etmek; azdırmak; kışkırtmak.
2. (a cauza) sebep olmak,
sebebiyet vermek, neden olmak.
provocare sf. provokasyon,
tahrik, kışkırtma.
provocator sm. provokatör,
tahrikçi; kışkırtıcı.
prozator sm. düzyazı yazarı,
nesirci, nesir yazarı, nâsir.
proză sf. düzyazı, nesir.
prudent adj. ihtiyatlı, sakıntılı.
prudenŃă sf. ihtiyat, sakıntı.
prun sm. erik ağacı.
prună sf. erik.
prunc sm. meme/kucak çocuğu.
prundiş sn. çakıllı kum, çakıl.
pseudonim sn. müstear isim,
eğreti ad.
psihanaliz sf. psikanaliz.
psihiatrie sf. akıl hastalıkları
ilmi, psikiyatri.
psihiatru sm. akıl hastalıkları
uzmanı/mütehassısı,
psikiyatrist, psikiyatr.
psihic I. adj. ruhsal, ruhi, akli.
II. sn. ruh, akıl.
proveni – pulsa
psiholog sm. psikoloji uzmanı/
mütehassısı, psikolog.
psihologie sf. psikoloji.
psihopat sm. ruh hastası, psikopat.
psihopatie sf. psikopati.
psihoză sf. psihoz.
pst interj. sus!
public I. sn. halk, kamu. II. adj.
halka/kamuya değgin, kamusal,
içtimai, sosyal, halk -(s)i // în ~
herkesin gözü önünde.
publica vt. neşretmek, yayımlamak.
publicaŃie sf. yayım; yayın.
publicitate sf. (reclamă) reklam.
pucioasă sf. kükürt.
pudic adj. utlu, edepli.
pudoare sf. edep, utanma; sıkılma.
pudra vt. podra sürmek, podralamak.
pudră sf. podra.
pudrieră sf. podralık, pudriyer.
pueril adj. çocuk -(s)i, çocukça, çocuksu.
puf sn. kuş tüyü, tüy.
pufăi vi. solumak, pofurdamak.
pufos adj. tüylü.
puhoi sn. sel, akın.
pui sm. 1. (de pasăre) civciv. 2. (de
animal) yavru // ~ de găină piliç.
puiet sm. fidan.
pulbere sf. 1. (praf) toz. 2. (muniŃie)
barut // praf şi ~ toz duman.
pulmonar adj. akciğere değgin,
akciğer -(s)i.
pulover sn. kazak.
pulpă sf. 1. (anat.) but. 2. (la
fructe) et, etene.
puls sn. nabız, pülsasyon.
pulsa vi. nabız atmak.
pulsaŃie – purta
pulsaŃie sf. nabız atma, pülsasyon;
kalp vuruşu, atım, vurum.
pulverizator sn. pülverizatör,
püskürgeç.
pumn sm. yumruk.
pumnal sn. kama.
punct sn. 1. (semn) nokta; yer.
2. (sport) puan. 3. (loc) yer,
nokta. 4. (grad) derece. 5. (etapă)
evre, safha. 6. (alineat) madde //
(gram.) două ~e iki nokta;
(gram.) ~ şi virgulă noktalı
virgül; pe ~e nokta nokta; ~ de
plecare hareket noktası; ~ de
vedere görüş açısı; noktai
nazar; din ~ de vedere noktai
nazardan, her hangi bir bakımdan.
punctaj sn. dakik, puan cetveli.
punctual adj. muntazam, işini
vaktinde yapan, savsaklamayan.
punctualitate sf. dakiklik, zaman
titizliği, özen, takayyüt.
punctuaŃie sf. noktalama; semne
de ~ noktalama işaretleri.
puncŃie sf. (med.) delme, ponksiyon.
pune vt. 1. (a plasa) koymak,
yerleştirmek. 2. (a depune)
yatırmak. 3. (a fixa) kestirmek.
4. (a numi) atamak // a ~ în
vedere dikkatini çekmek; a ~
la îndoială şüphelenmek; a ~
stăpânire el koymak; hakim
olmak; a ~ la cale düzen kurmak;
a ~ stavilă set koymak; a ~ în
primejdie tehlikeye sokmak;
a ~ la socoteală hesaba katmak;
a-şi ~ în gând aklına koymak,
tasarlamak; a ~ deoparte saklamak;
961
a ~ impozit vergi koymak; a ~
diagnostic teşhis koymak; a ~
în scenă sahneye koymak; a ~
o vorbă pentru ... ... hakkında
iyi konuşmak; a ~ o întrebare
soru sormak; a ~ mâna aşırmak;
çalmak; a ~ ochii (pe ceva, pe
cineva) göz dikmek; a ~ paie
pe foc kışkırtmak; a ~ iscălitura
imza atmak; a ~ la cântar tartmak;
a se ~ bine (cu cineva) iyi geçinmek.
pungaş sm. yankesici.
pungă sf. kese.
pungăşie sf. yankesicilik; hilelik.
punte sf. dar ve küçük köprü,
yaya köprüsü.
pupa I. vt. (fam.) öpmek. II. vr.
(fam.) öpüşmek.
pupă sf. (mar.) pupa.
pupilă sf. (anat.) gözbebeği.
pur adj. 1. temiz, pak. 2. (fig.)
lekesiz.
purcel sm. domuz yavrusu.
purgativ sn. sürgün ilacı, müshil.
purice sm. pire.
purpură sf. erguvan rengi.
purpuriu adj. erguvani, erguvan
renginde.
purta I. vt. 1. (a transporta) taşımak;
götürmek. 2. (a îmbrăca) giymek.
3. (a plimba) gezdirmek, dolaştırmak.
II. vr. 1. (a se transporta) taşınmak.
2. (d. conduită) davranmak //
a ~ ochelari gözlük taşımak;
a ~ barbă sakal taşımak; a ~
doliu matem tutmak; a ~ pică
haset etmek; a ~ de grijă
itina/kaygı göstermek; bakmak.
962
purtare sf. 1. (transport) taşıma,
taşım. 2. (a unei haine) giyme.
3. (conduită) davranış; tutum.
purtat adj. 1. (transportat) taşınmış.
2. (uzat) yıpranmış.
pururi adv. ebediyen, daima.
pustietate sf. tenhalık, ıssızlık.
pustii vt. harap etmek, yıkıp
yakmak.
pustiu I. adj. ıssız, tenha. II. sn.
çöl, sahra.
puşcaş sm. nişancı, avcı neferi.
puşcă sf. tüfek; ~ de vânătoare
çifte; gol ~ çırçıplak.
puşcăriaş sm. mahpus.
puşlama sf. haylaz, boş gezen,
avare; rezil, kepaze; haydut.
putere sf. 1. (forŃă) erk, iktidar,
kuvvet, güç; ~ de muncă çalışma
kabiliyeti. 2. (autoritate) hakimiyet.
3. (stat) devlet; iktidarı.
R
r, R a douăzecea literă a alfabetului
limbii române; sunet notat cu
această literă.
rabat sn. tenzilât, indirim.
rabata vt. çıkarmak, indirmek.
rabatabil adj. çıkarılabilir, indirilebilir.
rablă sf. hurda.
rac sm. 1. (zool.) yengeç; ıstakoz.
2. (fam., med.) kanser. 3. (astr.)
yengeç. 4. (tehn.) kenet.
rachetă sf. 1. (proiectil) havai
fişek, fişek. 2. (cosmică) roket,
purtare – racorda
4. (împuternicire) yetki, salahiyet.
5. (influenŃă) etki, nüfuz.
puternic adj. 1. kuvvetli, güçlü.
2. (d. fenomene ale naturii) şiddetli.
3. (influent) etkili, nüfuzlu.
putinŃă sf. olanak, imkân; kabiliyet.
putoare sf. fena/pis koku.
putred adj. çürük, çürümüş.
putrezi vi. çürümek.
putreziciune sf. çürüklük, çürük
şey.
puturos sm., adj. tembel, haylaz.
puŃ sn. kuyu.
puŃi vi. pis kokmak, fena kokmak.
puŃin I. sn. azıcık, bir az, çok az
bir şey. II. adv. az (miktarda).
III. adj. çok az, biraz // mai
mult sau mai ~ aşağı yukarı,
az çok.
puzderie sf. 1. (gunoaie) kesmik.
2. (fig.) kalabalık, çokluk.
füze. 3. (sport) raket; a lansa
o rachetă roket fırlatmak.
rachiu sn. rakı.
racilă sf. 1. illet. 2. (fig.) kusur
noksanlık; eksiklik.
raclaj sn. 1. (tehn.) arıtma. 2. (med.)
kazıma, kazıyarak temizleme,
kürtaj.
racord sn. bağlama, bağlantı; bitiştirme,
birleştirme, ekleme.
racorda vt. bağlamak; birleştirmek,
birbirine eklemek.
racordare – ralia
racordare sf. v. racord.
radar sn. radar.
radă sf. (mar.) koy; demir yeri,
liman açıklığı.
rade I. vt. 1. (a bărbieri) tıraş etmek.
2. (a răzui) kazımak. 3. (fig.)
yoketmek, silmek. II. vr. tıraş
olmak.
radia I. vt. silmek. II. vi., vt.
neşretmek, yaymak.
radiator sn. radyatör.
radiaŃie sf. 1. radyasyon, ışınım,
ışıma. 2. (radiere) silme.
radical I. sn. 1. (mat.) cezir işareti,
kök. 2. (gram.) köken, kök. 3. (fig.)
esas. II. adj. kesin, kökten, radikal,
esaslı. III. adv. kökünden, esasen.
radieră sf. yazı silgisi, lastik.
radio sn. radyo (cihazı); emisiune
de ~ radyo yayını; staŃie de ~
radyo istasyonu.
radioactiv adj. radyoaktif.
radioactivitate sf. radyoaktivite.
radioamator sm. radyo amatörü.
radiodifuza vt. radyoda yayınlamak,
radyoyla vermek.
radiodifuziune sf. radyo neşri-
yatı, radyo yayını.
radioemisiune sf. radyo yayını.
radioemiŃător sn. verici radyo
cihazı, mürsile radyo cihazı.
radiofonic adj. radyofonik.
radiofonie sf. radyofoni.
radiografie sf. radyografi.
radiogramă sf. radyogram.
radiojurnal sn. radyo gazetesi.
radiolocaŃie sf. radar.
radiolog sm. radyolog.
963
radiologie sf. radyoloji.
radiometru sn. radyometre.
radioreceptor sn. radyo alıcısı.
radioreporter sm. radyo muhabiri.
radios adj. 1. çok parlak, pırıl
pırıl. 2. (d. oameni) sevinç ve
mutluluk saçan; sevinç ve
mutluluk dolup taşan.
radioscopie sf. radyoskopi.
radiotelegrafie sf. telsizcilik.
radiotelegrafist sm. telsizci.
radiotelegramă sf. telsiz, telsiz
verilen haber.
radiu sn. radyum.
radius sn. (anat.) önkol kemiği,
döner kemik.
radon sn. (chim.) radon.
rafală sf. 1. (de vânt) şiddetli fırtına,
kasırga; bora. 2. (d. armă automată)
seri ateş.
rafina I. vt. 1. arıtmak, tasfiye etmek.
2. (fig.) incelik vermek. II. vr.
1. tasfiye olmak. 2. (fig.) incelmek,
incelik edinmek.
rafinat adj. 1. arıtılmış, tasfiye edilmiş.
2. (fig.) nazik, ince, kibar.
rafinărie sf. tasfiyehane, arıtma evi.
raft sn. raf.
rage vi. bağırmak, anırmak.
rahat s.n. lokum.
rahitic adj. raşitik.
rahitism sn. raşitizm.
rai sn. cennet, uçmak.
raid sn. akın, baskın.
raion sn. 1. (unitate teritorială)
mıntaka, bölge. 2. (compartiment)
salon; reyon.
ralia vr. katılmak, birleşmek.
964
ramazan sn. 1. (rel.) ramazan; postul
din luna ramazan. 2. (fam.) karın.
ramă sf. 1. çerçeve. 2. (vâslă) kürek.
ramburs sn. ödeme.
rambursa vt. ödemek; yatırmak.
ramifica vr. çatallanmak, dallanmak.
ramificaŃie sf. 1. çatallanma, dallanma.
2. (subdiviziune) kol.
ramoleală sf. bunama; bunaklık.
ramoli vr. tiritleşmek; gevşemek;
bunamak, beyni sulanmak.
ramolit adj. tiritleşmiş, kartlaşmış;
bunamış, beni sulanmış; bunak.
rampă sf. 1. rampa. 2. (la teatru) ramp.
ramură sf. 1. (crenguŃă) dal. 2. (fig.)
saha, kol.
rană sf. yara; bere.
randament sn. randıman, verim-
lilik.
rang sn. sınıf; ~ superior üst rütbe;
~ inferior ast rütbe.
rangă sf. demir çubuk.
raniŃă sf. arka çantası.
rapid I. adj. çabuk, hızlı, süratli.
II. sn. (tren) sürat treni. III. adv.
hızla, süratle, acilen.
rapiditate sf. çabukluk, hız, sürat;
hızlılık.
rapiŃă sf. hardal.
raport sn. 1. (comunicare) rapor, anlatı.
2. (legătură) bağlantı, ilişki.
3. (proporŃie) oran, nispet.
raporta vt. 1. rapor vermek, rapor
ile bildirmek. 2. ( a compara)
mukayese etmek, oranlamak.
raportor I. sm. raporcu; sözcü.
II. sn. iletki, minkale.
rapsod sm. ozan.
ramazan – raŃie
rapsodie sf. rapsodi.
rar I. adj. 1. seyrek, nadir. 2. (fig.)
değerli, kıymetli. II. adv. seyrek
(seyrek); yavaş.
rarefia I. vt. yoğunluğunu
azaltmak; seyreltmek,
seyrekleştirmek.
II. vr. seyrekleşmek, az olmak.
rareori adv. çok nadir, ara sıra,
bazen.
raritate sf. 1. seyreklik, nadirlik.
2. (fig.) antika.
ras I. sn. tıraş olma, tıraş. II. adj.
1. (bărbierit) tıraş olmuş, tıraşlı.
2. (şters) silik.
rasă sf. 1. (de oameni) ırk. 2. (zool.)
cins, soy.
rasism sm. ırkçılık.
rasist sm. ırkçı.
rat/a I. vt. 1. kaçırmak, yan vurmak.
2. (sport) gol kaçırmak. II. vi.
(d. arme) ateş almamak.
ratat adj. 1. kaçırılmış, yan vur-
muş. 2. (d. oameni) uğursuz; dikiş
tutturamamış, bir baltaya sap
olmamış, adam olmamış.
rată sf. taksit; a cumpăra în ~e
taksitle almak; a plăti în ~e
taksitle ödemek.
rateu sn. 1. (la arme) ateş almıyan
çakış. 2. (la motoare) eksik
yakma.
ratifica vt. onaylamak, tasdik etmek;
doğrulamak, doğru olduğunu
kabul etmek.
raŃă sf. ördek; ~ sălbatică yabani
ördek.
raŃie sf. tayın; pay.
raŃiona – răsări
raŃiona I. vt. (a raŃionaliza)
usçulaştırmak, aklileştirmek.
II. vi. algılamak, idrak etmek.
raŃional adj. 1. mantıki, usçul, usa
dayanan; akli. 2. usa yatkın, makul.
raŃionament sn. algı, idrak; düşünme,
kafa yorma; düşünme düzeni.
raŃiune sf. 1. us, akıl, akıl ve idrak.
2. sağduyu. 3. neden, sebep.
ravagiu sn. kırıp geçirme, yıkım.
rază sf. ışın, şua, ziya.
razie sf. baskın, arama, tarama.
răbda vt., vi. sabretmek, taham-
mül etmek.
răbdare sf. sabır, tahammül.
răbdător adj. 1. sabırlı. 2. (perseverent)
ısrarlı, sebatlı.
răbufni vi. 1. vurmak, patlamak.
2. (a Ńâşni) fışkırmak. 3. (fig.)
kızmak, öfkelenmek; sinirden
kendini tutamamak.
răceală sf. 1. serinlik, soğukluk.
2. (boală) üşütme, soğuk algınlık.
3. (fig.) umursamazlık.
răci I. vt. soğutmak. II. vr. soğumak.
III. vi. üşümek, üşütmek, soğuk
almak.
răcire sf. soğukluk, soğuma.
răcit adj. 1. soğutulmuş. 2. (bolnav)
üşütmüş, soğuk almış.
răcitor sn. 1. buz dolabı. 2. (tehn.)
kondansatör, yoğunlaç.
răcnet sn. böğürme, bağırış.
răcni vi., vt. böğürmek, bağırmak.
răcoare sf. serinlik.
răcori I. vt. serinletmek. II. vr.
1. serinlenmek; serinlemek.
2. (fig.) ferahlanmak.
965
răcoritor adj. serinletici; tazelendirici.
răcoros adj. 1. serin. 2. (fig.) taze.
rădăcină sf. 1. kök. 2. (mat.) cezir,
kök. 3. (gram.) köken, kök. 4. (bază)
esas, temel. 5. (origine) asıl, menşe.
răfui vr. hesaplaşmak.
răfuială sf. çekişme; hesaplaşma.
răget sn. böğürme, böğürtü; anırma.
răguşeală sf. ses kısıklığı.
răguşi vi. sesi kısılmak.
răguşit adj. sesi kısık/boğuk.
rămăşag sn. bahis; a pune ~ bahis
tutuşmak.
rămăşiŃă sf. kalıntı, artık.
rămâne vi. 1. kalmak. 2. (a se opri)
durmak. 3. (a continua) devam
etmek, sürmek. 4. (a prisosi)
fazla olmak.
răni I. vt. 1. yaralamak. 2. (fig.)
gücendirmek, şerefine dokun-
mak. II. vr. yaralanmak.
răpi vt. aşırmak; kaçırmak.
răpire sf. aşırma; kaçırma.
răpitor sm., adj. 1. (d. oameni) aşıran;
kaçıran. 2. (d. animale) yırtıcı.
răposa vi. ölmek, vefat etmek.
răposat I. sm. ölü, merhum. II. adj.
ölmüş, ölen.
răpune vt. yenmek, yere sermek.
rări I. vt. seyrekleştirmek; az
bulundurmak. II. vr. seyrekleşmek;
az bulunmak.
răsad s.n. fidan.
răsadniŃă sf. fidanlık.
răsădi vt. dikmek.
răsări vi. 1. (a apărea) belirmek,
peyda olmak. 2. (d. aştri) doğmak.
3. (d. plante) bitmek, sürmek.
966
răsărit I. sn. 1. (apariŃie) doğuş,
doğma. 2. (punct cardinal) doğu,
şark. II. adj. 1. (d. plante) bitmiş,
sürmüş. 2. (fig.) büyük, yetişkin.
răscoală sf. ayaklanma, isyan.
răscoli vt. 1. (a căuta) arayıp
taramak, karıştırmak. 2. (a agita)
kışkırtmak.
răscruce sf. 1. dört yol ağzı. 2. (fig.)
dönemeç.
răscula I. vt. ayakladırmak. II. vr.
ayaklanmak, isyan etmek.
răsculat sm. isyancı.
răscumpăra vt. 1. fidye vererek
kurtarmak, kurtarmak. 2. (a
compensa) tazmin etmek, tazminat
vermek.
răscumpărare sf. 1. fidye vererek
kurtarma, kurtarma, fidyeî necat.
2. (compensare) tazminat.
răsfăŃ sn. 1. (alintare) şımartma,
yüz verme. 2. (huzur) refah,
huzur, dirlik.
răsfăŃa I. vt. şımartmak, yüz vermek.
II. vr. 1. (a se alinta) şımarmak.
2. (fig.) huzurda yaşamak, dirlikte
yaşamak.
răsfăŃat adj. şımarık.
răsfoi vt. yapraklarını çevirmek,
gözden geçirmek.
răsfrânge I. vt. 1. aksettirmek,
yansılamak. 2. (a îndoi) bükmek,
eğmek. II. vr. 1. yankılanmak,
aksetmek. 2. (a se îndoi) bükülmek,
eğilmek.
răspicat I. adj. 1. (limpede) açık,
sarih, aşikâr. 2. (hotârît) kesin,
răsărit – răsturna
katî. II. adv. aşikârene (???);
açıkça, kesin bir sürette.
răspândi I. vt. yaymak, saçmak.
II. vr. 1. yayılmak, saçılmak.
2. (a se împrăştia) dağılmak.
răspândire sf. yayma, yayılma,
saçma.
răspândit adj. 1. (întins) yaygın,
dağınık. 2. (cunoscut) meşhur,
herkesçe bilinen.
răspântie sf. v. răscruce.
răsplată sf. ödül; mükâfat.
răsplăti vt. ödüllendirmek, mükâfat
vermek, mükâfatlandırmak,
taltif etmek.
răspunde I. vt., vi. yanıt/cevap
vermek, karşılık vermek. II. vi.
1. (a reacŃiona) mukabele etmek,
karşılamak. 2. (a satisface) karşılamak.
3. (a fi răspunzător) sorumlu
olmak.
răspundere sf. sorumluluk, mesuliyet.
răspuns sn. yanıt/cevap, karşılık;
~ afirmativ olumlu cevap:
~ negativ olumsuz cevap/yanıt.
răspunzător adj. sorumlu, mesul,
mesuliyetli.
răsputer/e sf. güç, kuvvet; din ~i
var kuvvetiyle.
răstălmăci vt. yorumlamak, tefsir
etmek.
răstălmăcire sf. yorum, tefsir.
răstigni vt. çarmıha germek.
răsturna I. vt. 1. (a rostogoli)
devirmek, yuvarlamak. 2. (a
doborî) yıkmak. 3. (fig.) devirmek.
II. vr. devrilmek, yuvarlanmak.
răsturııare – răzbuna
răsturııare sf. 1. devirme, devrilme,
yuvarlanma. 2. (doborâre) yıkma/
yıkılma.
răsuci I. vt. çevirmek; bükmek.
II. vr. çevrilmek; bükülmek.
răsufla vi. 1. (a respira) nefes almak,
solumak. 2. (a ofta) içini çekmek.
3.(fam.aseafla)duyulmak;açıklanmak.
răsuflare sf. nefes, soluk.
răsuna vi. çınlamak, yankı vermek.
răsunător adj. 1. çınlayan, tınlayan.
2. (fig.) yankılar uyandıran,
herkesin ilgisini çeken.
răsunet sn. 1. çınlama, tınlama.
2. (ecou) yankı, aksiseda. 3. (fig.)
akis, yankı.
răşină sf. reçine, çam sakızı.
rătăci I. vt. 1. (a pierde) kaybetmek.
2. (a încurca) karıştırmak. II. vr.
1. (a se pierde) kaybolmak,
karışmak. 2. ( a pierde direcŃia)
yolunu şaşırmak. III. vi. boş
gezmek, aylak dolaşmak.
rătăcire sf. (fig.) yanıltı, yanlışlık.
rătăcit adj. 1. (pierdut) kaybolmuş,
kaybedilmiş, karıştırılmış. 2. (care
a pierdut drumul) yolunu
kaybetmiş/şaşırmış.
răŃoil sm. erkek ördek, suna.
răŃoi2 vr. çıkışmak; terslemek.
rău I. sn. 1. fenalık, kötülük. 2. (necaz)
bela, sıkıntı. II. adj. 1. fena,
kötü. 2. (necorespunzător) layık
olmayan, uygun olmayan. 3. (aspru)
sert, katı. 4. (stricat) bozuk.
5. (obraznic) yaramaz, kötü.
III. adv. fena, kötü // ~ de mare
deniz tutması; cu părere de ~
967
maalesef; a-i părea ~ üzülmek;
acınmak; a-i fi ~ üzerine fenalık
gelmek; a lua în nume de ~ kötüye
yormak; a-şi face sânge ~ kendi
kendini üzmek.
răufăcător sm., adj. şerir, kötülükçü;
ursuz.
răutate sf. 1. fenalık. 2. (defect) kusur.
3. (d. un om) kötü adam, fena insan.
răutăcios adj. kötü, kalbi fena;
kaba, hoyrat.
răuvoitor adj. kötü niyetli.
răvaş sn. pusla; tezkere.
răvăşi vt. karıştırmak.
răvăşit adj. karışık, karmakarışık,
dağınık.
răzătoare sf. 1. mutfak rendesi, rende.
2. (ştergătoare) kazağı, tahta bıçağı.
răzbate I. vi. varmak, yetişmek,
erişmek, ulaşmak; ... içine girmek,
sokulmak, geçmek. II. vt. yenmek,
kaplamak; başarmak.
răzbi vt., vi. 1. (a străbate) geçmek,
nüfuz etmek. 2. (a ajunge) varmak,
ulaşmak. 3. (fig.) yenmek, muzaffer
olmak; kazanmak.
război1 sn. 1. harp, savaş; ~ mondial
dünya savaşı/harbi; ~ de independenŃă
istiklâl savaşı/harbi; pagube
de ~ savaş/harp zararları; stare
de ~ savaş durumu/harp hali;
invalid de ~ harp malûlu. 2. (de
Ńesut) dokuma tezgâhı, tezgâh.
război2 vr. çarpışmak; savaşmak.
războinic I. sm. asker, savaşçı.
II. adj. harpçı, muharip, cengâver.
răzbuna I. vt. intikam almak, öç almak.
II. vr. intikamını almak, öcünü almak.
968
răzbunare sf. intikam, öç.
răzbunător sm., adj. öç alıcı,
intikamcı; kin tutan.
răzgândi vr. fikrini değiştirmek,
düşüncesini değiştirmek.
răzleŃ adj. ayrı; tektük; tek.
răzleŃi vr. dağılmak, ayrılmak.
răzor sn. 1. (ogor) tarla. 2. (fâşie)
hat. 3. (de flori) çiçek tarhı, çiçeklik.
răzui vt. kazımak, rendelemek.
răzvrăti I. vt. isyan ettirmek,
ayaklandırmak. II. vr. isyan
etmek, ayaklanmak.
răzvrătire sf. isyan, ayaklanma.
râde vi. 1. gülmek. 2. (a sfida)
alay etmek.
râgâi vi. geğirmek.
râgâit sn. geğirti, geğirme.
râie sf. uyuz.
râios adj. uyuzlu.
râmă sf. solucan.
rând sn. 1. (şir) sıra, dizi. 2. (grup)
saf, sıra. 3. (într-un text) satır.
4. (de haine) kat; un ~ de haine
bir kat elbise // în primul ~ (mai
întâi) ilk önce; pe ~ sırası ile;
~uri, ~uri sıra sıra; a fi în primele
~uri ilk sıralarda bulunmak;
a-i veni ~ul sırası gelmek; la ~ul
meu bana gelince; de ~ (fără
rang) bayağı, âdi; a citi printre
~uri satır arası okumak.
rândui I. vt. 1. dizmek, sıraya koymak,
sıraya getirmek. 2. (a aranja)
düzeltmek, nizama koymak,
düzenlemek. II. vr. birbiri
ardından gelmek, dizilmek.
rânduială sf. nizam, intizam, düzen.
răzbunare – realist
rândunea (rândunică) sf. kırlangıç.
rânjet sn. sırıtma.
rânji vi. sırıtmak.
râpă sf. dik bayır.
râs I. sm. (zool.) vaşak. II. sn.
gülme, gülüş; kahkaha.
râşni vt. öğütmek, çekmek.
râşniŃă sf. el değirmeni.
rât sn. domuz burnu.
râu sn. ırmak; çay.
râvnă sf. gayret, çaba.
râvni vi. imrenmek; istemek.
re sm. (muz.) re.
reabilita I. vt. iadei itibar ettirmek,
yeniden hürmet kazandırmak.
II. vr. hürmetini yeniden kazanmak.
reabilitare sf. iadei itibar; (med.)
rehabilitasyon.
reactiv I. sm. (chim.) reaktif, ayıraç.
II. adj. tepki yapan, tepkili.
reacŃie sf. 1. (ca atitudine) tepki.
2. (chim.) tepkime, reaksiyon.
reacŃiona vi. 1. (chim.) tepkimek,
akülâmel yapmak. 2. (a replica)
mukabele etmek, karşılık vermek.
reacŃionar I. sm. gerici, mürteci,
reaksiyoner. II. adj. gerici,
irticaî, mürteci.
reacŃiune sf. irtica, gericilik.
readuce vt. yeniden getirmek,
tekrar alıp getirmek.
reafirma vt. tekrar söylemek,
yeniden açıklandırmak.
real I. adj. gerçek, hakiki. II. adv.
gerçekten.
realism sn. gerçekçilik, realizm.
realist I. sm. gerçekçi, realist. II. adj.
realist -(s)i.
realitate – reciproc
realitate sf. gerçeklik, realite.
realiza I. vt. 1. (a înfăptui)
gerçekleştirmek, yerine getirmek.
2. (a crea) yaratmak, yapmak.
II. vr. (fig.) muvaffak olmak,
başarmak.
realizabil adj. hayata geçirilebilir,
hakiki, fiili; yapılabilir.
realizare sf. 1. (înfăptuire)
gerçekleştirme, yerine getirme.
2. (creaŃie) yapıt, eser. 3. başarı,
muvaffakıyet.
reaminti I. vt. hatıra getirmek,
hatırlatmak. II. vr. hatırlamak.
reanaliza vt. tekrar tahlil etmek,
yeniden ele almak.
reavoinŃă sf. garazkârlık; kötü niyet.
reazem sn. 1. dayanak, mesnet.
2. (fig.) destek, yardım.
rebegit adj. I. donuk, donmuş.
2. (istovit) bitkin, dermansız,
mecalsiz.
rebel sm., adj. isyancı, asi.
rebeliune sf. isyan, ayaklanma.
rebus sn. bulmaca; bilmece.
rebut sn. ıskarta, ıskarta mal.
recalcitrant adj. harın, huysuz,
inatçı, dik kafalı.
recapitula vt. tekrarlamak, tekrar
etmek, yinelemek.
recapitulare sf. tekrarlama, tekrar
etme, yineleme.
recăsători vr. tekrar evlenmek,
yeniden evlenmek.
rece I. sn. în expr.: a păstra la ~
soğukta saklamak. II. adj. 1. soğuk;
apă ~ soğuk su; climă ~ soğuk
iklim. 2. (d. oameni) hissiz;
969
soğuk. III. adv. soğuklukla //
(tehn.) tratare la ~ soğuk işleme;
sudare ~ soğuk kaynama.
recensământ sn. sayım, tahrir;
~ul populaŃiei nüfus sayımı.
recent I. adj. bundan az evvelki,
az zaman evvelki; yeni. II. adv.
geçenlerde; az önce.
recenzie sf. özet; eleştirmeli yayın.
receptiv adj. kavrayışlı, anlayışlı.
receptivitate sf. kolaylıkla anlama,
kavrama yetisi.
receptor sn. 1. (fin.) alıcı. 2. (tehn.)
reseptör, almaç.
recepŃie sf. 1. (primire) kabul, alma,
teslim alma. 2. (reuniune) resepsiyon,
kabul töreni, kabul resmi.
recepŃiona vt. 1. (a primi) kabul/
tesellüm etmek, teslim almak.
2. (radiof.) almak, çıkarmak.
recepŃioner sm. tesellüm memuru,
teslim alıcı; resepsiyon şefi.
rechema vt. geri çağırmak.
rechin sm. köpek balığı.
rechizite sf. pl. kırtasiye.
rechizitoriu sn. 1. (jur.) savcının
iddianemesi; sav. 2. (fig.) itham,
suçlama.
recidivă sf. 1. (jur.) cürüm tekerrürü,
suçun tekrarı, tekerrür. 2. (jur.)
sabıka. 3. (med.) nüks, hastalığın
depreşmesi.
recidivist sm. sabıkalı.
recipient sn. kap.
recipisă sf. alındı, makbuz.
reciproc I. adj. karşılıklı, iki taraflı;
ajutor ~ karşılıklı yardım. II. adv.
karşılıklı, karşılıklı olarak.
970
reciprocitate sf. karşılılık, iki
taraflılık, mütekabiliyet.
recita vt. inşat etmek, ezber okumak.
recitare sf. inşat, ezber okuma.
reciti vt. tekrar okumak, yeniden
okumak.
reclama vt. 1. (a denunŃa) şikâyet
etmek. 2. (a cere) istemek,
talep etmek, icap ettirmek.
reclamant sm. şikayetçi.
reclamaŃie sf. şikâyet, şikâyetname.
reclamă sf. reklam.
recolta vt. 1. biçmek, devşirmek.
2. (a colecŃiona) koleksyon yapmak.
recoltă sf. mahsul, ürün.
recomanda I. vt. 1. (a sfătui) tavsiye
etmek, öğütlemek; nasihat etmek.
2. (a prezenta) takdim etmek.
II. vr. kendini takdim etmek.
recomandare sf. tavsiye; referans.
recompensă sf. mükâfat; ödül.
reconfortant adj. güç artırıcı, rahat
edici; teskin edici.
reconfortare sf. güç artırma, rahatlık.
reconsidera vt. yeniden düşünmek,
yeniden ele almak; iadei itibar
ettirmek, yeniden hürmet
kazandırmak.
reconsiderare sf. yeniden ele
alma; iadei itibar.
reconstrucŃie sf. yeniden inşa/kurma,
rekonstrüksyon; bayındırma.
record sn. rekor; a deŃine un ~
rekor sahibi olmak; a stabili
un ~ rekor kurmak; a doborî
~ul rekor kırmak.
recordman sm. rekor kıran, rekortmen.
reciprocitate – recurge
recrea I. vt. dinlendirmek; eğlendirmek;
ferahlandırmak.
II. vr. dinlenmek; ferahlanmak.
recreativ adj. eğlendirici, rahatlandırıcı,
dinlendirici.
recreaŃie sf. 1. (pauză) teneffüs;
paydos. 2. (destindere) dinlenme.
recrut sm. kura eri/askeri; kura neferi.
recruta vt. 1. (mil.) silah altına
çağırmak, silah altına almak.
2. (fig.) celbetmek, çekmek.
recrutare sf. 1. (mil.) silah altına
alma, silah altına çağırma. 2. (fig.)
celbetme, çekme; üye toplama.
rectifica vt. doğrulaştırmak, doğru
haline getirmek; doğrultmak,
düzeltmek; imzalamak.
rector sm. rektör.
rectorat sn. rektörlük.
recuceri vt. yeniden ele geçirmek,
yeniden fethetmek.
recul sn. geri tepme, tepme.
recunoaşte vt. 1. tanımak, anlamak.
2. (a mărturisi) itiraf etmek, tanımak.
recunoaştere sf. 1. tanınma; anlama.
2. (mărturisire) itiraf. 3. (mil.)
keşif.
recunoscător adj. minnettar.
recunoscııt adj. tanınmış, kendini
kabul ettirmiş; ünlü.
recunoştinŃă sf. minnet, minnettarlık.
recupera vt. 1. geri almak; yararlı
kılmak; yeniden kullanmak.
2. gidermek, kapatmak, telafi
etmek.
recurge vi. baş vurmak, müracaat
etmek; a ~ la... baş vurmak.
recurs – reformă
recurs sn. temyiz; rücu; a face ~
davayı temyiz etmek.
recuza vt. (jur.) yetkisizliğini ileri
sürmek, yetkisiz olduğunu
bildirmek.
recuzabil adj. (jur.) reddedilebilir.
recuzită sf. rekuzit.
recviem sn. 1. (rel.) ölüler için dua.
2. (ölüler için yazılan) dinsel
tören müziği.
reda vt. 1. geri vermek, iade etmek.
2. (a descrie) tasvir etmek,
betimlemek.
redacta vt. yazmak, kaleme almak.
redactare sf. yazma, kaleme alma.
redactor sm. redaktör, tahrir müdürü/
yazı işleri müdürü.
redacŃie sf. yazı kurulu, redaksyon.
redeschide I. vt. yeniden açmak,
tekrar açmak. II. vr. yeniden
açılmak; tekrar başlamak.
redobândi vt. yeniden kazanmak,
yeniden elde etmek.
redresa I. vi. 1. düzeltmek, doğrultmak.
2. (fig.) canlandırmak. II. vr.
1. düzelmek, doğrulmak. 2. (fig.)
canlanmak.
redresare sf. düzeltme, doğrulma.
reduce I. vt. azaltmak, indirmek.
II. vr. azalmak, inmek.
reducere sf. azalma, azalış, inme.
redus adj. 1. azalmış, küçülmüş,
azaltılmış. 2. (d. un om) akılsız,
aptal.
reedita vt. 1. yeniden neşretmek.
2. (fig.) tekrar ele almak, tekrar
ortaya koymak.
971
reexamina vt. yeniden incelemek,
yeniden tahlil etmek.
reexaminare sf. yeniden inceleme,
yeniden tahlil etme.
reface I. vt. tamir etmek, onarmak.
II. vr. iyileşmek.
refacere sf. tamir, onarma, yeniden
yapma; iyileşme.
referat sn. rapor.
referendum sn. halkoyu, referandum.
referi I. vr. temas etmek, değinmek.
II. vi. söylemek, konuşmak;
demek.
referinŃă sf. referans, güven tanıklığı.
referire sf. temas, değinme.
reflecta I. vt. aksettirmek, yankılamak.
II. vr. aksetmek, inikâs etmek,
yankılanmak. III. vi. düşünmek.
reflectare sf. inikâs, akis, yankı.
reflector sn. reflektör, yansıtaç.
reflex sn. yansı, refleks.
reflexiv adj. 1. (med.) kırılıp yansıyan;
refleks -(s)i, yansı -(s)i. 2. (gram.)
dönüşlü.
reflux sn. 1. (mar.) çekilme, inme,
cezir. 2. (fig.) geri çekilme, ricat.
reforma vi. 1. yeniden kurmak,
yeniden oluşturmak; yeniden
derleyip toparlamak; ıslah etmek,
yenileştirmek. 2. (a arunca)
hizmetten çıkarmak; (mil.) çürüğe
çıkarmak.
reformator I. sm. reformcu, ıslahatçı.
II. adj. ıslah edici, düzeltici,
iyileştirici; ıslahat -(s)i, reform -(s)i.
reformă sf. reform, ıslahat; ~ agrară
tarım reformu.
972
refractar adj. 1. sıcaklığa dayanan,
güç ergiyen. 2. (fig.) boyun
eğmez, itaatsiz, serkeş.
refren sn. nakarat.
refugia vr. iltica etmek, sığınmak.
refugiat sm. mülteci, sığınık.
refuz sn. ret, vazgeçme.
refuza vt. reddetmek, kabul etmemek.
regal adj. krala değgin; krallığa
değgin; krallara yaraşır, şahane;
kral -(s)i.
regalist sm., adj. kral taraftarı, kralcı.
regat sn. krallık, saltanat.
regăsi I. vi. yeniden/tekrar bulmak,
yeniden/tekrar keşfetmek. II. vr.
1. (a se afla) bulunmak. 2. (fig.)
ferahlanmak; kendine gelmek.
rege sm. kral.
regenera I. vr. dirilmek, canlanmak.
II. vt. diriltmek, canlandırmak;
ihya etmek.
regent sm. saltanat naibi, naip.
regie sf. 1. (artă) rejisörlük.
2. (adminisirare) idare. 3. (plată)
önceden bilinmiş maaş, önceden
tanınmış ücret.
regim sn. 1. (pol.) rejim, düzen.
2. (sistem) kuruluş. 3. (condiŃii)
koşul, şart. 4. (dietă) perhiz/ pehriz.
regiment sn. alay; ~ de infanterie
piyade alayı; ~ de artilerie topçu
alayı.
regină sf. 1. kraliçe. 2. (matcă) arıbeği.
3. (la şah) ferz, kraliçe.
regional adj. bölgesel.
registratură sf. kayıt kalemi, sicil kalemi.
registru sn. kayıt defteri, kütük,
sicil; ~ de stare civilă nüfus sicili.
refractar – reintegra
regiune sf. bölge, mıntaka.
regiza vt. rejisörlük etmek; yönetmek.
regizor sm. rejisör; yönetmen.
regla vt. ayarlamak, tanzim etmek.
reglabil adj. ayarlanabilir, tanzim
edilebilir.
reglare sf. ayarlama, tanzim etme.
reglementa vt. düzeltmek, nizama
koymak, yoluna koymak.
reglementare sf. düzeltme, nizama
koyma, yoluna koyma.
regn sn. alem, cins; ~ul animal
hayvan alemi; ~ul vegetal nebatat
alemi.
regres sn. gerileme, inhitat.
regresa vi. gerilemek, inhitatta bulunmak.
regret sn. acınma, yerinme; pişmanlık.
regreta vi., vt. pişman olmak;
acınmak, yerinmek, üzülmek.
regretabil adj. pişmanlık veren;
acınacak, can sıkıcı.
regrupa I. vt. gruplaştırmak,
yeniden gruplara ayırmak.
II. vr. gruplaşmak, yeniden
gruplara ayrılmak.
regrupare sf. gruplaşma, yeniden
gruplara ayrılma.
regulament sn. yönetmenlik; tüzük,
nizamname.
regulă sf. 1. (normă) kural, kaide.
2. (obicei) adet, alışkı. 3. (principiu)
prensip. 4. (rânduială) nizam,
düzen.
reieşi vi. çıkmak, ileri gelmek; doğmak;
reiese că ... anlaşılıyor ki.
reintegra I. vt. yeniden kurmak,
tekrar vermek. II. vr. uymak,
denk gelmek.
reîmprospăta – remedia
reîmprospăta vt. 1. yeniden
tazelendirmek, yenilemek.
2. (aerul) yeniden havalandırmak.
reînarma I. vt. yeniden silahlandırmak.
II. vr. yeniden silahlanmak.
reînarmare sf. yeniden silahlanma,
yeniden silahlandırma.
reîncadra I. vt. yeniden atamak,
tayin etmek. II. vr. yeniden
başlamak.
reîncadrare sf. yeniden atanma/
atama, tayin etme.
reîncarna I. vt. yeniden diriltmek,
tekrar canlandırmak. II. vr.
yeniden dirilmek, tekrar canlanmak.
reîncarnare sf. yeniden diriltme/
dirilme; tekrar canlandırma.
reîncălzi vt. yeniden ısıtmak,
tekrar ısıtmak.
reîncepe vt., vi. yeniden/tekrar başlamak.
reînfiinŃa vt. yeniden/tekrar kurmak.
reînfiinŃare sf. yeniden/tekrar kurma.
reînnoi I. vt. yenilemek, yenileştirmek.
II. vr. tekrar olmak.
reîntoarce vr. avdet etmek, yeniden
dönmek, dönmek.
reînvia I. vt. 1. yeniden diriltmek.
2. (fig.) canlandırmak. II. vi.
yeniden diri olmak.
reînviere sf. yeniden diriltme,
yeniden dirilme.
rejudecare sf. yeniden muhakeme
etme, yeniden yargılama.
relata vt. anlatmak, nakletmek.
relatare sf. anlatma, nakletme.
relativ I. adj. nisbi/nispi, göreli.
II. adv. nisbeten/nispeten // ~ la
hakkında, dair.
973
relaŃi/e sf. 1. (legătură) ilişki,
münasebet. 2. (ec. pol.) rabıta,
münasebet. 3. (cunoştinŃă) tanıdık.
4. (informaŃie) bilgi, malûmat.
relaxa vr. (a se destinde) ferah-
lanmak; gevşemek; sinirleri
yatışmak.
relaxare sf. (destindere) rahatlık,
ferahlık; gevşeme, sinirleri yatışma.
releva vt. açıklamak, göstermek,
meydana çıkarmak.
relicvă sf. kalıntı, artık.
relief sn. arazi şekilleri; kabartma.
reliefa vi. kaydetmek, açıklamak.
religie sf. din; nezhep; inanç.
religios adj. 1. dindar, dine inanan,
inançlı; sofu. 2. dinsel; ceremonie
religioasă dini/dinsel tören; ayin.
relua vt. 1. yeniden almak, tekrar
ele almak. 2. (a continua) devam
etmek, yeniden başlamak.
rehıare sf. 1. yeniden/tekrar alma,
yeniden/tekrar ele alma.
2. (continuare) devam, yeniden
başlama.
remania vt. (guvernul) değiştirip
düzeltmek; değişiklik yapmak;
yeniden kurmak, değiştirmek.
remaniere sf. (de guvern) değişiklik
yapma; yeniden kurma, değiştirme.
remarca I. vt. dikkate almak;
farketmek, sezmek. II. vr. (a
ieşi în evidenŃă) kendini
göstermek, temayüz etmek.
remarcabil adj. fevkalade,
mükemmel, harikulade.
remedia vt. 1. düzeltmek, doğrultmak.
2. (a repara) tamir etmek, onarmak.
974
remediere sf. 1. düzeltme, doğrultma.
2. (reparaŃie) tamir, onarma.
reminiscenŃă sf. zihniyet kalıntısı,
zihniyet hatırası, kalıntı.
remiză sf. 1. (com.) tenzilat, iskonto.
2. (la şah) eşitlik.
remonta I. vt. yeniden tesis etmek,
yeniden kurmak. II. vr. yeniden
canlanmak, hali düzelmek.
remorca vt. 1. yedeğe almak. 2. (fig.)
sürüklemek.
remorcă sf. römork, yedek arabası.
remorcher sn. (mar.) mavna; remörkör.
remunera vt. ödemek, tediye etmek.
remuneraŃie sf. ödeme; ücret, maaş.
remuşc/are sf. üzülme, acınma,
pişmanlık; a avea ~ări üzülmek,
acınmak; pişmanlık duymak.
ren sm. (zool.) ren.
renega vt. inkâr etmek, tanımamak.
renegare sf. inkâr, tanımama.
renova vt. yenilemek, tamir etmek.
renovare sf. yenileme, tamir etme, tamir.
renta vi. yaramak, faydalı olmak.
rentabil adj. kârlı, kazançlı, yararlı;
paralı (iş).
rentabilitate sf. verimlilik, verimli
olma, rantabilite, yararlık.
rentă sf. rant, yıllık ürem.
rentier sm. rantiye; gelirci.
renume sn. nam, şöhret, ün.
renumit adj. meşhur, tanınmış,
ünlü.
renunŃa vi. reddetmek, vazgeçmek.
renunŃare sf. reddetme, vazgeçme.
reorganiza vt. yeniden örgütlemek,
yeni bir çeki düzen vermek,
düzenlemek.
remediere – repetare
reorganizare sf. düzenleme, yeniden
örgütleme/örgütlenme.
repara vt. 1. tamir etmek, onarmak.
2. (fig.) düzeltmek, doğrultmak.
reparaŃi/e sf. tamir, onarım, onarma;
atelier de ~i tamirhane, tamir
atelyesi.
repartiŃie sf. 1. üleştirme, bölüştürme,
dağıtma, tayin etme. 2. atama.
repartiza vt. 1. üleştirmek, bölüştürmek,
dağıtmak, tayin etmek. 2. (a
aloca) yatırmak, tahsis etmek.
3. atamak.
repartizare sf. v. repartiŃie.
repatria vr. kendi memleketine/
yurduna dönmek.
repatriat adj., sm. kendi yurduna
dönen.
repaus sn. 1. (fiz.) hareketsizlik,
durgunluk. 2. (pauză) fasıla, paydos.
repede I. adj. çabuk, ivedi, hızlı,
süratli. II. adv. çabuk, süratle,
hızla.
reper sn. işaret, im, ayar noktası,
işaret noktası // punct de ~
işaret noktası.
repera vt. 1. işaretlemek, imlemek,
işaret etmek. 2. (a descoperi)
keşfetmek, bulmak, ortaya
çıkarmak, saptamak.
repercusiune sf. etki, tesir, dokunma;
sonuç, yankı.
repertoriu sn. repertuvar, sunumluk.
repeta I. vt. yinelemek, tekrarlamak,
tekrar etmek. II. vr. yinelenmek,
tekrarlanmak, tekrar edilmek.
repetare sf. yineleme/yinelenme,
tekrarlama, tekrarlanma, tekrar.
repetent – resemnat
repetent sm., adj. sınıfta kalan
(öğrenci).
repetiŃie sf. 1. (repetare) yineleme/
yinelenme, tekrarlanma/tekrarlama.
2. (exerciŃiu) prova; ~ generală
genel prova.
repezi I. vt. (fig.) terslemek; gücendirmek.
II. vr. 1. atılmak, koşmak,
çabuk gitmek. 2. (a se năpusti)
saldırmak; atılmak.
repeziciune sf. tezlik, çabukluk,
ivedilik; cu ~ çabuklukla, acele ile.
replica vt. mukabele etmek,
mukabelede bulunmak, karşılamak.
replică sf. mukabele, karşılık.
reportaj sn. röportaj.
reporter sm. muhabir, reporter.
represalii sf. pl. dengiyle karşılama,
misilleme; tazyik ve yağma.
reprezenta vt. 1. temsil etmek,
vekâlet etmek. 2. (a constitui)
teşkil etmek, oluşturmak. 3. örneği/
simgesi olmak.
reprezentant sm. temsilci, mümessil.
reprezentare sf. 1. tecessüm,
cisimlenme. 2. (prezentare)
temsil, temsil etme/edilme.
reprezentativ adj. karakteristik,
kendine has olan; örnek, tipik
örnek.
reprezentaŃie sf. temsil, oyun.
reprima vt. ezmek, bastırmak;
cezalandırmak.
repriză sf. tur; devre; prima ~ ilk
devre; a doua ~ ikinci devre.
reproduce I. vt. 1. (a imita)
benzerini yapmak, kopyasını
çıkarmak; taklit etmek. 2. (econ.
975
pol.) türetmek, yeniden istihsal
etmek. 3. (d. texte etc.) çoğaltmak,
teksir etmek. II. vr. 1. yeniden
istihsal edilmek, yeniden yapılmak.
2. (a se înmulŃi) türemek.
reproducere sf. 1. v. reproducŃie.
2. üreme; ~ asexuată eşeysiz
üreme; ~ sexuată eşeyli üreme.
reproducŃie sf. 1. yeniden istihsal/
üretme. 2. (perpetuare) türeme.
reproş sn. serzeniş, sitem, yüzleme;
kınama, ayıplama.
reproşa vt. azarlamak, sitem etmek,
yüzlemek; kınamak, ayıplamak.
reptilă sf. sürüngen, zahife.
republican I. sm. cumhuriyetçi.
II. adj. cumhuriyete değgin,
cumhuriyet -(s)i; partid ~
cumhuriyetçi parti.
republică sf. cumhuriyet; Republica
Turcă Türkiye Cumhuriyeti.
repudia vt. reddetmek, inkâr etmek,
yüz çevirmek; vazgeçmek.
repugna vi. iğrenç bulmak, tiksinmek,
nefret etmek.
repulsie sf. iğrençlik, tiksinti, nefret.
repurta vt. kazanmak, yenmek,
elde etmek; a ~ o victorie bir
zafer kazanmak.
reputaŃie sf. nam, şöhret, ün;
onur, şeref.
resemna vr. olacağa itaat etmek/
boyun eğmek, tevekkül etmek;
katlanmak.
resemnare sf. olacağa itaat etme/
boyun eğme, tevekkül; katlanma.
resemnat adj. olacağa itaat etmiş/
boyun eğmiş.
976
resimŃi I. vt. duymak, hissetmek.
II. vr. duyulmak, hissedilmek.
resort sn. 1. (tehn.) zemberek,
yay. 2. (domeniu) alan, saha.
3. güç, erk, enerji. 4. (jur.)
yargılama çevresi; yargılama
yetkisi.
respect sn. saygı, hürmet // cu ~
saygıyla; cu ~ele mele saygılarımla.
respecta I. vt. saymak, hürmet
etmek, saygı göstermek. II. vr.
sayılmak, hürmet edilmek.
respectuos adj. hürmetkâr, saygılı.
respingător adj. iğrenç, tiksindirici,
menfur.
respinge vt. reddetmek, kabul etmemek,
geri çevirmek.
respira vt., vi. soluk/nefes almak,
solumak, teneffüs etmek.
respiraŃie sf. nefes, soluk, teneffüs.
responsabil sm., adj. sorumlu,
mesul, mesuliyetli.
responsabilitate sf. sorumluluk,
mesuliyet.
rest sn. 1. (rămăşiŃă) artık, kalıntı.
2. (de bani) paranın üstü.
restabili I. vt. yeniden kurmak,
yeniden tanzim etmek. II. vr.
(a se însănătoşi) iyileşmek.
restabilire sf. 1. yeniden kurma, yeniden
tanzim etme. 2. (însănătoşire)
iyileşme.
restanŃă sf. 1. bitmemiş işlem,
bitmemiş iş. 2. (fin.) borç,
borçlanma. 3. (la şcoală) takıntı.
restaura vt. onarmak, onarıp ilk
durumuna getirmek, tamir
resimŃi – retragere
etmek, tecdit etmek, evvelki
şeklini vermek.
restaurant sn. restoran, lokanta.
restitui vt. geri vermek, iade etmek.
restituire sf. geri verme, iade.
restrânge I. vt. tahdit etmek,
sınırlamak. II. vr. tahdit edilmek,
sınırlanmak, daralmak.
restrâns adj. mahdut, dar, sınırlı.
restricŃie sf. darlık, kısıtlam/
kısıtlanma, sınirlanma/sınırlama //
fără ~ sınırsız.
restructura vt. yeniden örgütlemek,
yeni bir çeki düzen vermek.
restructurare sf. yeniden örgütleme/
örgütlenme, yeni bir çeki
düzen verme.
resursă sf. servet, kaynak, zenginlik,
zenginlik kayanğı.
reşedinŃă sf. ikametgâh, konut,
mesken.
reşou sn. elektrik sobası/ocağı.
reteza vt. 1. (a tăia) kesmek; budamak.
2. (a curma) durdurmak,
kaldırmak; kesip atmak.
retipări vt. yeniden basmak, yeni
baskısını yapmak.
retorică sf. belagat, sözbilim,
retorik.
retrage I. vt. 1. geri almak, geri
çekmek, geri çağırmak. 2. (a
chema) çağırmak, davet etmek.
II. vr. 1. çekilmek. 2. (d. ape)
azalmak, dinmek, çekilmek.
retragere sf. 1. çekilme/çekme.
2. (rechemare) çağırma, davet
etme. 3. geri çağırma.
retras – revedea
retras adj. 1. (d. loc) ıssız, tenha,
ayrı, münferit. 2. (d. locuri)
tenha, ıssız. 3. (d. oameni)
çekingen, sıkılgan, muhteriz.
retribui vt. ödemek.
retribuŃie sf. 1. (plată) ödeme,
ücret. 2. (salariu) ücret, maaş.
retrograd adj. gerici, irticai.
retrograda I. vt. 1. rütbesini
indirmek. 2. (sport) kümeden
düşürmek. II. vi. (sport)
kümeden düşmek.
retrospectiv adj. geriye matuf,
maziye müteallik, geçmişe
ait/yönelik.
retroversiune sf. çevirme.
retuş sn. retuş/rötuş.
retuşa vt. 1. retuş yapmak. 2. (fig.)
düzeltmek.
reŃea sf. 1. (împletitură) ağ.
2. (ansambluri) şebeke //
~ telefonică telefon şebekesi.
reŃetă sf. reçete.
reŃine I. vt. 1. (a împiedica) mani/
engel olmak; aykırı gelmek.
2. (a păstra) muhafaza etmek,
saklamak. 3. (a închide) tevkif
etmek, tutuklamak. 4. (a popri)
almak; kesmek; kaldırmak. 5. (a
memora) ezberlemek, aklında
tutmak. II. vr. (a se stăpâni)
kendini tutmak.
reŃinere sf. 1. (împiedicare) engel,
mani, aykırı gelme; durdurma.
2. (păstrare) muhafaza, saklanma.
3. (arestare) tevkif, tutuklama.
4. (poprire) alma/alınma, kesme.
5. (memorare) ezberleme.
977
6. (stăpânire de sine) kendini
tutabilme, itidai.
reŃinut adj. 1. (ponderat) ılımlı,
ölçülü, mutedil. 2. (oprit)
ayrılmış, tutulu, tutulmuş.
reumatism sn. romatizma.
reuni I. vt. bir araya getirmek,
birleştirmek; bağlamak. II. vr.
bir araya gelmek, birleşmek; bitişmek.
reunire sf. bir araya gelme,
birleşme, birleştirme; bitişme.
reunit adj. bir araya toplanmış,
birleşik, birleşmiş.
reuniune sf. 1. (întrevedere)
görüşme, buluşma. 2. (competiŃie)
yarışma. 3. (asociaŃie) ortaklık;
birlik.
reuşi vt., vi. başarmak, muvaffak
olmak; yenmek.
reuşit adj. başarılı, muvaffakı-
yetli, muvaffak olmuş.
reuşită sf. başarı; başarma, muvaffakıyet.
revanşa vr. rövanş almak, benzeriyle
karşılamak.
revanşă sf. 1. rövanş, benzeriyle
karşılama. 2. (sport) rövanş
maçı, ikinci karşılaşma.
revărsa vr. 1. (d. ape) taşmak. 2. (a
se împrăştia) yayılmak, saçılmak.
revărsare sf. 1. (inundare) taşma;
su baskını. 2. (împrăştiere)
yayılma, saçılma, dağılma.
revedea I. vt. 1. yeniden görmek.
2. (a revizui) yeniden tetkik
etmek/gözden geçirmek. II. vr.
1. yeniden görüşmek. 2. (a se
revizui) yeniden tetkik edilmek;
yeniden ele alınmak.
978
revedere sf. 1. yeniden görme,
yeniden görüşme. 2. (revizuire)
yeniden tetkik etme; yeniden
ele alma // la ~ Allaha ısmarladık;
hoşça kal; güle güle.
revela vt. 1. açınlamak, açığa vurmak,
ifşa etmek. 2. açıklamak. 3. ortaya
koymak, göstermek. 4. (rel.)
Tanrısal bir esinle iletmek, açınlamak.
revelaŃie sf. 1. keşfetme, açma,
açınlama, açığa vurma, ifşa.
2. (rel.) Tanrı esini, vahiy,
ilhamı rabbani.
revendica vt. 1. hak olarak istemek,
talep etmek, istemek. 2. üstlenmek,
üstüne almak.
revendicare sf. 1. talep, istek, isteme.
2. üstlenme, üstüne alma.
revendicativ adj. dilek ve istekler
kapsayan, dilek ce isteklere
değgin; talep edici, talep -(s)i.
reveni vi. 1. (a se întoarce) dönmek,
geri gelmek, avdet etmek. 2. (a
apărea din nou) yeniden
görünmek, yeniden belirmek.
3. (a fi de resortul) ait olmak.
4. (a costa) ... değerinde/
fiyatında olmak; mal olmak.
5. (a relua) yeniden tetkik
etmek, yeniden incelemek //
a-şi ~ (în fire) kendine gelmek.
revenire sf. 1. (întoarcere) dönme,
geri gelme, avdet. 2. (reluare)
gene tetkik etme, yeniden inceleme.
reverenŃă sf. 1. saygı, hürmet. 2. (la
dans) reverans.
reverenŃios adj. saygılı, hürmetli,
hürmetkâr.
revedere – revoluŃionar
revers sn. ters taraf, arka yön.
revistă sf. dergi, mecmua.
revizie sf. 1. teftiş, gözden geçirme.
2. (reparare) gözden geçirip
düzetme; iyice bir elden gerçirme;
değiştirme.
revizionism sn. revizyonizm.
revizionist sm., adj. revizyonist.
revizor sm. müfettiş, yoklamacı.
revizui vt. gözden geçirmek,
düzeltmek; gözden geçirip
düzeltmek.
revoca vt. 1. (a anula) ortadan
kaldırmak, iptal etmek. 2. (a
destitui) azletmek, görevinden
çıkarmak/almak.
revolta I. vt. 1. isyan ettirmek,
ayaklandırmak. 2. tepesini
attırmak, çileden çıkarmak, canına
tak dedirtmek, kızdırmak. II. vr.
1. (a se răscula) baş kaldırmak,
isyan etmek, ayaklanmak. 2. (a
se indigna) hiddetlenmek,
öfkelenmek; isyan etmek, tepesi
atmak, çileden çıkmak, kızmak.
revoltat adj. 1. (răsculat) baş
kaldırıcı, isyan edici, isyankâr,
ayaklanmış. 2. (indignat) hiddetli,
öfkeli; tepesi atmış, çileden
çıkmış.
revoltă sf. 1. (răscoală) isyan,
ayaklanma, baş kaldırma.
2. (indignare) hiddet, öfkelenme;
isyan.
revoluŃie sf. 1. (fil.) devrim, inkılap,
ihtilal. 2. (mişcare periodică) dolaşım.
revoluŃionar I. sm. devrimci,
inkılapçı, ihtilalci. II. adj.
revolver – ridica
devrimsel, devrime değgin,
devrimle ilgili, devrim -(s)i,
inkılap -(s)i.
revolver sn. tabanca; altıpatlar.
rezema I. vt. yaslamak, dayamak.
II. vr. yaslanmak, dayanmak.
rezerva vt. 1. bir tarafa ayırmak,
saklamak. 2. (o cameră, bilet
etc.) ayırtmak, tutmak.
3. başka bir zamana saklamak,
saklı tutmak.
rezervare sf. 1. bir tarafa ayırma,
saklama. 2. ayırtma, tutma.
3. başka bir zamana saklama,
saklı tutma.
rezervat adj. 1. (d. loc etc.) ayırtılmış,
tutulmuş, tutulu. 2. (ponderat)
sakınımlı, ihtiyatli; mülayim,
mutedil. 3. (jur.) saklı, saklı
tutulan, mahfuz.
rezervă sf. 1. ihtiyat, yedek. 2. (stoc)
stok. 3. (îndoială) ikilem.
4. (prudenŃă) sakınma, sakınım //
de ~ yedek.
rezervist sm. yedek asker.
rezervor sn. sarnıç, hazne; küçük
depo.
rezidenŃă sf. 1. konut, ikametgâh.
2. sürekli oturma/oturum.
reziduu sn. artık, tortu; döküntü,
kıyıntı.
rezista vi. 1. dayanmak; mukavemet
etmek. 2. diretmek, karşı
koymak, mukavemet göstermek.
rezistent adj. 1. (d. lucruri) sağlam,
dayanıklı, mukavemetli. 2. (d.
fiinŃe) boyun eğmez, baş eğmeyen,
karşı koyan, kafa tutan.
979
rezistenŃă sf. 1. (fiz.) direnç.
2. (împotrivire) dayanıklılık;
karşı koyma, baş eğmeme.
rezoluŃie sf. karar (sureti); a pune
o ~ ... kararını koymak.
rezolva vt. halletmek, çözmek.
rezolvare sf. halletme, çözme.
rezonabil adj. 1. (d. oameni) aklı
başında, sağduyulu, makul,
akıllı; mantıki. 2. (d. acŃiuni)
doğru, uygun, usa yatkın; elverişli.
rezonanŃă sf. 1. rezonans, seselim.
2. (răsunet) çınlama. 3. (muz.)
ötüm, tınlayış. 4. (fig.) yankı;
yankılanma.
rezulta vi. ileri gelmek, -den
doğmak, ... neticesi olmak, ...
sonucu olmak.
rezultat sn. netice, sonuç.
rezuma I. vt. özetlemek. II. vr.
iktifa etmek, memnun olmak;
yetinmek.
rezumat sn. özet, hulasa.
ricin sm. keten otu // ulei de ~
hint yağı.
ricoşa vi. sekmek; sektirmek;
kaydırmak.
rictus sm. sırıtma, riktüs.
rid sn. kırışık, buruşuk.
ridica I. vt. 1. (a sălta) kaldırmak.
2. (a anula) ortadan kaldırmak,
kaldırmak, iptal etmek. 3. (a
creşte) arttırmak. 4. (a înălŃa)
yükseltmek. 5. (a aresta) tevkif
etmek, tutuklamak. 6. (a construi)
kurmak. 7. (a răscula) isyan
ettirmek, ayaklandırmak. 8. (a
încasa) almak, kaldırmak. 9. (a
980
aduce în discuŃie) ortaya koymak;
a ~ o problemă bir sorun ortaya
koymak. 10. (a promova) terfi
ettirmek, yükseltmek. II. vr.
1. (a se sălta) kalkmak; a se ~
de la masă sofradan kalkmak;
a se ~ în picioare ayağa kalkmak.
2. (a decola) havalanmak,
uçmak. 3. (a se înălŃa) yükselmek.
4. (a creşte) artmak. 5. (a se
răscula) isyan etmek, ayaklanmak.
6. (a se cifra la ...) çıkmak,
yükselmek // (mat.) a ~ la
pătrat kareye yükseltmek; a
se ~ la luptă baş kaldırmak.
ridicare sf. 1. kaldırma, kalkma.
2. (înălŃare) yükseltme, yükselme.
3. (creştere) arttırma, artma.
ridicata sf. în expr.: cu ~ toptan.
ridiche sf. turp.
ridicol sm., adj. gülünç.
ridiculiza vt. alay edip gülünç
duruma düşürmek,
gülünçleştirmek, alay etmek,
istihza etmek.
rigid adj. 1. katı, sert, güç eğilir. 2. (d.
oameni) sert, katı, bildiğinden
şaşmaz, eğilmez.
rigiditate sf. 1. sertlik, sıkı oluş.
2. (fig.) eğilmezlik, bildiğinden
şaşmazlık.
riglă sf. cetvel (tahtası), çizgilik.
rigoare sf. sıkılık; kesinlik; sertlik.
riguros adj. sıkı, titiz.
rigurozitate sf. sertlik, titizlik;
sıkılık, kesinlik.
rima vi. kafiyeli/uyaklı olmak.
rimă sf. kafiye, uyak.
ridicare – rob
rimel sn. rimel.
ring sn. ring.
rinichi sm. böbrek.
rinocer sm. (zool.) gergedan.
riposta vi. mukabele etmek, karşılamak;
karşı koymak, karşılık vermek,
sözün altında kalmamak.
ripostă sf. mukabele, sert cevap;
hemen cevap; karşılık.
risc sn. tehlike, risk.
risca vt., vi. tehlikeye koymak,
riske etmek.
risca(n)t adj. tehlikeli, riskli.
risipă sf. israf, savurganlık, saçıp
savurma.
risipi I. vt. 1. (a cheltui) israf etmek,
saçıp savurmak. 2. (a împrăştia)
dağıtmak. II. vr. 1. (a se împraştia)
dağılmak. 2. (a dispărea)
kaybolmak, yokedilmek.
risipitor sm., adj. tutumsuz, savurgan.
rit sn. âyin usulü; tören, âyin.
ritm sn. 1. (lit.) vezin, düzün, ritim.
2. (cadenŃă) tempo; sürat.
ritmic adj. ritmik.
ritual sn. âyin usulü; tören, âyin.
rival sm. rakip; (concurent) yarışıcı.
rivalitate sf. rekabet; (concurenŃă)
yarışıcılık.
rivaliza vi. rekabet etmek.
roabă sf. (căruŃ) el arabası.
roade I. vt. 1. (a mânca) kemirmek.
2. (a uza) aşındırmak; bilemek.
3. (fig.) üzmek, takip etmek.
II. vr. aşınmak; bilenmek.
roată sf. teker, tekerlek; (cerc)
çark.
rob sm. köle, kul, esir.
robi – rostogolire
robi I. vt. köleleştirmek, esaret
altına almak. II. vi. kölelikte
yaşamak.
robie sf. esaret, kulluk, kölelik.
robinet sn. musluk.
robust adj. 1. gürbüz; sağlam,
dinç. 2. (fig.) sarsılmaz.
robusteŃe sf. 1. gürbüzlük; sağlamlık,
güçlülük, kuvvetlilik. 2. (fig.)
sarsılmazlık.
rocadă sf. 1. (mil.) ateş hatına
koşut yol. 2. (la şah) rok.
rocă sf. kaya.
rochie sf. entari.
rod sn. 1. meyve; semere. 2. (rezııltat)
netice, sonuç.
rodi vi. meyve vermek; semereli
olmak.
rodie sf. nar.
roditor adj. verimli, semereli,
mümbit.
rodnic adj. verimli, semereli;
bereketli.
rogojină sf. hasır.
roi1 sn. 1. (de albine) arı sürüsü.
2. (grup) sürü.
roi2 vi. kaynaşmak; bol olmak.
roib sm., adj. al (at); kızıl (saçlı),
sarı.
rol sn. 1. rol. 2. (atribuŃie) görev,
sorum.
rolă sf. 1. (registru) cetvel defteri.
2. (tehn.) küçük tekerlek,
tekerlekli ayak kızağı.
roman I. sn. Roman. II. adj.
Roma’ya değgin, Rum; Roma
-(s)i.
981
romancier sm. romancı, roman
yazarı.
romanesc adj. 1. romansı, roman
gibi. 2. düşçü, hayalperest.
romaniŃă sf. (bot.) papatya.
romantic sm., adj. romantik.
romantism sn. romantizm.
romanŃă sf. romans.
român I. sm. Romen, Romanyalı.
II. adj. Romenlere/Romanya’ya
değgin, Romen -(s)i, Romanya
-(s)i; limba ~ă Romen Dili.
româncă sf. Romen kadını.
românesc adj. v. român (II.) //
steagul ~ Romen bayrağı.
româneşte adv. Romence; vorbiŃi ~?
Romence konuşuyor musunuz?
România sf. Romanya, Rumanya.
romb sn. main, eşkenar dörtgen.
rond sn. 1. (de flori) çiçek tarhı,
çiçeklik. 2. (inspecŃie) devriye;
bakı.
ropot sn. 1. (de paşi) ayak sesleri/
patırdısı. 2. (de aplauze) alkışlama
gürültüsü. 3. (de ploaie) yağmur
gürültüsü.
ros adj. 1. aşınmış, eskimiş, çok
kullanılmış. 2. (fig.) yıpranmış;
çökmüş.
rost sn. 1. (sens) mana; halt. 2. (stare)
durum, hal. 3. (ordine) düzen.
4. (scop) maksat, amaç // n-are
nici un ~ manasız; anlamsız.
rosti vt. telâffuz etmek, söylemek.
rostogoli I. vt. yuvarlamak. II. vr.
yuvarlanmak.
rostogolire sf. yuvarlanma/yuvarlama.
982
roşcat adj. kırmızımtrak, kırmı-
zımsı, kırmızıca.
roşcovă sf. harup, keçiboynuzu.
roşeaŃă sf. kırmızılık; kızıllık.
roşu sn., adj. kırmızı, kızıl, al.
rotaŃie sf. dönme, devir.
roti I. vt. döndürmek; çevirmek.
II. vr. dönmek; devretmek.
rotocol sn. dairecik, turna.
rotund adj. yuvarlak.
rotunji I. vt. 1. yuvarlak yapmak,
yuvarlaklaştırmak. 2. (o cifră)
yuvarlak hesap yapmak. II. vr.
yuvarlak olmak, yuvarlaklaşmak.
rouă sf. çiğ.
roz I. sn. (culoare) pembe renk.
II. adj. pembe.
rozător sn., adj. kemirici (hayvan).
rubin sn. kırmızı yakut.
rublă sf. ruble.
rubrică sf. fasıl, sütun.
rucsac sn. arka çantası.
rudă sf. akraba, hısım.
rudenie sf. v. înrudire.
rudimentar adj. ham, iptidai,
ilkel, basit.
rufă sf. çamaşır.
rug I. sn. ateş. II. sm. (bot.)
böğürtlen.
ruga I. vt. 1. istemek, dilemek,
rica etmek, yalvarmak. 2. (a
pofti) buyurmak. II. vr. dua
etmek, yakarmak; ibadet etmek;
tapınmak.
rugăciune sf. dua; ibadet.
rugăminte sf. isteme; dileme, rica //
am o ~ bir ricam var.
rugină sf. pas.
roşcat – rupere
rugini vi., vr. pas tutmak, paslanmak.
ruginit adj. paslı.
ruina I. vt. 1. yıkmak, tahrip etmek.
2. (fig.) ... yıkımına yol açmak.
II. vr. 1. yıkılmak, tahrip edilmek.
2. (fig.) kendi yıkımına yol
açmak.
ruină sf. harabe, yıkıntı, virane.
ruj sn. ruj, dudak boyası.
ruja vt., vr. ruj sürmek, dudak
boyası sürmek.
rujeolă sf. (med.) kızamık.
rula I. vt. 1. (a înfăşura) tomar
haline koymak, yuvarlamak.
2. (bunuri, bani) gezdirmek,
işletmek. II. vi. oynamak.
ruletă sf. 1. (panglică) şerit metre.
2. (joc) rulet.
rulment sm. rulman, bilyalı yatak,
yatak.
rulou sn. 1. (cilindru) silindir,
tomar. 2. (jaluzea) pancur.
rumega vt., vi. (d. animale) gevelemek,
geviş getirmek.
rumen adj. kırmızı.
rumeni I. vt. kızartmak. II. vr.
kızarmak, kırmızı olmak.
rumenit adj. kırmızı.
rumoare sf. uğultu; ses kalabalığı.
rundă sf. tur, devre.
rupe I. vt. 1. koparmak, kırmak. 2. (a
sfâşia) yırtmak. 3. (a întrerupe)
kesmek. 4. (a obŃine) elde etmek.
II. vr. 1. kopmak, kırılmak. 2. (a
se desprinde) ayrılmak.
rupere sf. 1. koparma, kopma, kırma.
2. (sfâşiere) yırtma, yırtılma.
3. (întrerupere) kesme, kesilme.
rupt – sacru 983

rupt adj. 1. koparılmış, kopmuş, kırık. ruşina I. vt. utandırmak,

2. (sfâşiat) yırtık. 3. (întrerupt) kesik.
rural adj. kırsal, köye/kıra değgin;
köy -(s)i, kır –(s)i.
rus sm., adj. Rus // limba ~ă Rus dili.
ruseşte adv. Rusça; vorbiŃi ~
Rusça konuşuyor musunuz?
Rusia sf. Rusya.
rusoaică sf. Rus kadını.
rustic adj. köye/kıra değgin; köy
havası taşıyan, köy -(s)i, köye ait.
ayıplandırmak. II. vr. utanmak,
ayıplanmak.
ruşine sf. utanma, ayıp.
ruşinos adj. 1. (timid) utangaç;
sıkılgan, çekingen. 2. (reprobabil)
utandırıcı; rezil.
rută sf. yol (boyu), güzergâh.
rutier adj. yollara değgin, yollar -(s)i.
rutinat adj. görenekli, becerikli.
rutină sf. görenek, beceriklilik.

S
s, S a douăzeci şi doua literă sacoşă sf. piyasa çantası.
a alfabetului limbii sacou sn. ceket.
r o mâ ne; s u net no t at c u sacral adj. kutsal, mukaddes //
această literă. vertebre sacrale (anat.)
sabat sn. 1. (rel.) yahudilerin sağrıkemiği/kuyruksokumu
dinlenme ve dua günü, kemiği.
Cumartesi. 2. (fig.) büyük sacrifica I. vt. 1. kıymak, esirgememek,
gürültü; gürültü patırtı. feda etmek. 2. (animale)
sabie sf. kılıç. kesmek; kıymak, kurban
sabot sm. 1. takunya, nalın; potin. etmek. II. vr. kendini feda
2. (tehn.) fren çarığı. etmek, kendini esirgememek,
sabota vt. sabotaj yapmak, bal- kurban olmak.
talamak. sacrificiu sn. 1. fedakârlık, feda,
sabotaj sn. sabotaj, baltalama. esirgememe. 2. (ucidere)
sabotor sm. baltalayıcı, sabotajcı, öldürme, kıyma.
sabotaj yapan. sacrilegiu sn. kutsal şeylere
sabur sn. sarısabır reçinesi. hakaret; kutasallığa saygısızlık;
sac sm. 1. çuval. 2. (desagă) büyük günah, mukaddesatı
heybe // (fig.): ~ fără fund tahkir, mukaddesata tecavüz.
doymaz. sacrosant adj. pek kutsal/mukaddes.
sacadat adj. fasılalı, aralı, aralıklı. sacru adj. 1. mukaddes, kutsal.
sacâz sn. 1. kalafon. 2. sakız. 2. (fig.) tapı, mabuti.
984
sacrum sn. (anat.) sağrıkemiği,
kuyruksokumu kemiği.
sadea adj., adv. gerçek, asıl,
hakiki.
sadic sm. sadik, sadizm sapıncı.
sadism sn. sadizm, sadistlik.
safari smn. safari.
safir sn. safir, gök yakut.
safran sn. (bot.) safran.
saftea sf. (fam.) siftah.
saivan sn. ağıl; mandıra.
salahor sm. 1. kaba işler yapan
amele. 2. (fig.) pis, murdar.
salahorie sf. kaba işler.
salam sn. salam.
salamandră sf. (zool.) semender.
salariat sm. 1. ücretli. 2. (funcŃionar)
memur.
salariu sn. ücret; aylık, maaş.
salariza vt. ücret ödemek, aylık
ödemek.
salată sf. salata; ~ verde taze
salata.
salatieră sf. salata tabağı.
sală sf. salon; ~ de aşteptare bekleme
salonu; ~ de gimnastică jimnastik
salonu; ~ de lectură okuma
salonu.
salbă sf. gerdanlık.
salcie s.f. (bot.) söğüt (ağacı);
~ plângătoare salkım söğüt.
salcâm sm. (bot.) akasya (ağacı).
salep sn. salep.
salicilat sn. salisilat.
salin adj. tuzlu, tuz -(s)i.
salină sf. tuz ocağı/madeni.
salinitate sf. tuzluluk.
salinometru sn. salinometre.
sacrum – salvgarda
saliva vi. tükürük salmak; ağzı
sulanmak.
salivaŃie sf. tükürük salgısı.
salivă sf. salya, tükürük.
salon sn. 1. salon. 2. (expoziŃie)
sergi salonu.
salonaş sn. küçük salon/oda.
salopetă sf. iş elbisesi.
salpetru sn. (chim.) güherçile.
salt sn. 1. atılış. 2. (fig.) hamle.
saltea sf. şilte; ~ de paie ot şilte.
saltimbanc sm. 1. cambaz, akro-
bat. 2. (fig.) kurnaz, hileci.
salubritate sf. 1. (curăŃenie, igienă)
sağlamlaştırma,
sıhatlendirme, sıhhileştirme.
2. (serviciu) temizlik dairesi,
sıhhi işler.
salubru adj. şifa veren, şifalı.
salut I. sn. selam, selamlama.
II. interj. merhaba!, selam!.
saluta I. vt. selamlamak, selam
vermek. II. vr. selamlaşmak.
salutar adj. 1. hayırlı, faydalı.
2. (sănătos) sağlam, iyi.
salut/are sf. selamlama; selam; a
transmite ~ări selam söylemek.
salva I. vt. kurtarmak. II. vr.
kurtulmak.
salvare sf. 1. kurtarma/kurtulma.
2. (ambulanŃă) cankurtaran.
salvator I. sm. kurtarıcı. II. adj.
kurtaran.
salvă sf. 1. yaylım; ~ de tun top
yaylımı; ~ de puşcă tüfek
yaylımı. 2. salvo.
salvgarda vt. korumak, muhafaza
etmek.
salvgardare – satisfacŃie
salvgardare sf. koruma, muha-
faza etme.
samar sn. 1. semer. 2. yük.
samavolnic I. adj. keyfe bağlı,
canının istediği gibi, keyfi.
II. adv. ihtiyari olarak, keyfi
olarak, keyfe bağlı olarak.
samavolnicie sf. keyfe bağlı
yönetim/idare, yasası kuralı
olmayan yönetim/idare, keyfi
muamele/idare.
samovar sn. semaver.
samsar sm. simsar, komisyoncu.
samur sm. (zool.) samur.
samurai sm. soylu savaşçı,
samura.
sanatorial adj. sanatoryum -(s)i.
sanatoriu sn. sanatoryum.
sanchi adv. sanki.
sanctuar sn. kutsal yer, tapınak.
sancŃiona vt. 1. (a consfinŃi)
onaylamak, tasdik etmek.
2. (a pedepsi) ceza vermek,
cezalandırmak.
sancŃiune sf. 1. onaylama, tasdik,
kabul etme. 2. (pedeapsă) ceza.
sandală sf. sandal.
sanguin adj. kana değgin, kan -(s)i.
sanie sf. kızak.
sanitar I. sm. hastabakıcı. II.
adj. sağlığa değgin, sağlıkla
ilgili, sıhhi, sıhhiye -(s)i.
sanscrit adj. sanskrit.
santinelă sf. nöbetçi.
santonină sf. (chim.) santonin.
sapă sf. çapa; kazma.
saramură sf. salamura; ~ de
peşte balık salamurası.
985
sarcasm sn. dokunaklı alay, acı istihza.
sarcastic adj. alaylı, acı istihzalı.
sarcină sf. 1. (încărcătură) yük.
2. (graviditate) gebelik, hamilelik.
3. (de lemne) kucak, demet;
bağ. 4. (fig.) görev, vazife.
sarcofag sn. oyma sin; oyma taş
gömüt.
sardea sf. sardalye.
sare sf. tuz.
sarică sf. gocuk.
sarma sf. sarma.
saşiu adj. şaşı.
sat sn. köy.
satelit sm. uydu, peyk.
satin sn. saten.
satina vt. parlatmak, mühürlemek.
satinare sf. parlatma, mühreleme.
satinat adj. parlak, perdahlı.
satiră sf. yergi, hicviye, hiciv.
satiric I. sn. yerici, taşlayıcı,
hiciv muharriri/yazarı, heccav.
II. adj. taşlamalı, yergili,
hicivli, hicvi.
satiriza vt. yermek, taşlamak,
hicvetmek, alaya almak,
istihza/alay etmek.
satisface vt. 1. hoşnut etmek,
sevindirmek, memnun/tatmin
etmek. 2. (a asigura) temin etmek,
sağlamak. 3. (o curiozitate)
gidermek.
satisfacere sf. 1. memnun etme,
tatmin. 2. (asigıırare) temin,
sağlama. 3. giderme.
satisfacŃie sf. 1. memnuniyet,
memnunluk, kıvanç, hoşnutluk.
2. (plăcere) zevk.
986
satisfăcut adj. memnun, hoşnut,
tatmin edilmiş olan..
satisfăcător I. adj. tatmin edici,
kifayet eden; tatminkâr. II. adv.
tatmin edici tarzda, tatmin
olunur tarzda.
satâr sm. satır.
satrap sm. 1. (ist.) satrap. 2. (fig.)
zengin zorba.
satura vt. 1. doyurmak. 2. (chim.)
işba etmek.
saturaŃie sf. 1. doyurma, doyma.
2. (chim.) işba, doymuşluk.
saturn sm. 1. (chim.) kurşun. 2. (astr.)
Sekendiz, Zühal, Saturn.
saŃ sn. tokluk.
sau conj. 1. ya, veya, yahut, veyahut.
2. (nu cumva?, oare?) yoksa.
savană sf. (geogr.) savana.
savant I. sm. bilgin, âlim. II. adj.
çok okumuş, ilim ile uğraşan.
savarină sf. romlu pasta.
savoare sf. 1. tat, lezzet. 2. (fig.)
ince zevk, zevk.
savura vt. zevk almak, hoşlanmak.
savuros adj. 1. lezzetli, nefis. 2. (fig.)
tatlı, hoş.
saxon I. sm. Saksonyalı. II. adj.
sakson, saksonya –(s)i.
să conj. 1. (pentru a ...) ...mak/mek
için, mak/mek üzere; am
venit să vă văd sizi görmek
için geldim. 2. (dacă) eğer ... ise
(-sa, -se); să fi ştiut aceasta
eğer bunu bilseydi. 3. (cu
imperativul) ca să ... ~ masını;
i-am spus (ca) să rămână
masını söyledim; să ...
satisfăcut – sămânŃă
-sın (-sin, -sun, -sün); să
vină! gelsin // până să ...
inceye/ıncaya kadar; până să
scrie yazıncaya kadar.
săculeŃ sm. torba; (pungă) kese.
sădi I. vt. 1. dikmek. 2. (a
semăna) tohum ekmek, ekmek.
3. (fig.) yaymak, yayınlamak,
çıkarmak. II. vr. 1. dikilmek.
2. (a se semăna) tohum
ekilmek, ekilmek.
sădire sf., sădit sn. dikme/dikilme;
(semănat) ekim.
săgeată sf. ok.
săgeta vt. 1. oklamak. 2. (fig.)
geçmek, işlemek.
săgetare sf. oklama.
sălbatic I. sm. vahşi (adam). II. adj.
1. (d. oameni) vahşi. 2. (d.
plante, animale) yabani, yaban
-(s)i. 3. (d. locuri) ıssız; sert.
sălbătici I. vt. vahşileştirmek,
yabanileştirmek, vahşet haline
getirmek. II. vr vahşi olmak,
vahşileşmek, yabanileşmek.
sălbăticie sf. 1. vahşilik, vahşet,
yabanilik. 2. (pustietate) çöl.
sălbăticit adj. vahşi olan,
vahşileşmiş, yabanileşmiş.
sălbăticiune sf. yabani hayvan.
sălciu adj. acımsı ve tuzlu.
sălta vt. 1. kaldırmak. 2. (fig.)
yükseltmek.
săltăreŃ adj. kıvrak, sıçratıcı,
zıplatıcı.
sămânŃă sf. 1. tohum. 2. (neam)
cins; köken. 3. (fig.) cins, soy
// de ~ damızlık.
sănătate – sătesc
sănătate sf. sağlık, sıhhat.
sănătos I. adj. 1. sağlam, sıhhati
yerinde, sağ. 2. (salubru)
sıhhi, sıhhatli. 3. (fig.) sağlam.
II. adv. iyi, adamakıllı.
săniuş sn. 1. (joc) kızak kayma.
2. (loc) kızak yolu.
săpa vt. 1. kazmak. 2. (a grava) oymak,
hakketmek. 3. (a submina)
baltalamak, suya düşürmek.
săpat I. sn. kazma. II. adj. kazılmış.
săpăligă sf. küçük kazma.
săpător sm. toprak işçisi, kazmacı.
săpătur/ă sf. kazı, hafriyat; ~i
arheologice arkeolojik kazılar.
săptămânal I. sn. haftalık gazete/
mecmua. II. adj. her haftalık,
haftalık. III. adv. her hafta.
săptămân/ă sf. hafta; ~a de lucru
iş haftası; ~i întregi haftalarca;
două ~i iki hafta; în fiecare ~
her hafta; după o ~ bir hafta
sonra.
săpun sn. sabun; ~ de toaletă tuvalet
sabunu; ~ de rufe çamaşır
sabunu; ~ de ras tıraş sabunu.
săpuni I. vt. 1. sabunlamak,
sabun sürmek. 2. (fig.)
şiddetle tekdir etmek, şiddetle
azarlamak; paylamak. II. vr.
sabunlanmak, sabunla yıkanmak.
săpunieră sf. sabunluk.
săra vt. tuzlamak, tuz koymak.
sărac adj. 1. (nevoiaş) fakir,
yoksul, fukara. 2. (arid) sert,
ıssız. 3. (biet) zavallı, biçare.
sărat adj. 1. tuzlu. 2. (d. preŃuri)
pahalı.
987
sărăci I. vt. 1. fakirleştirmek, fakirlik
haline getirmek, fıkaralık
haline getirmek. 2. (a seca) sıfırı
tüketmek. II. vi. fakirleşmek,
fakirlik haline gelmek.
sărăcie sf. fakirlik, fıkaralık,
yoksulluk.
sărăcime sf. yoksullar, fukaralar.
sărbătoare sf. 1. bayram; ~ naŃională
ulusal/milli bayram. 2. (petrecere)
ziyafet; şenlik.
sărbătoresc adj. bayrama değgin,
bayram -(s)i, bayramlık -(s)i.
sărbători vt. bayramlamak,
kutlamak, tesit etmek.
sărbătorire sf. kutlanma/kutlama.
sări I. vt. 1. atlamak. 2. (a omite)
unutmak, gözden kaçırmak.
II. vi 1. atlamak. 2. (a Ńopăi)
sıçramak. 3. (a Ńâşni) fırlamak;
sıçramak. 4. (în apă) atılmak.
sărit I. sn. 1. atlayış, atlama.
2. (Ńopăit) sıçrayış, zıplama.
II. adj. (fam.) (nebun) deli.
săritor adj. 1. sıçrayan, zıplayan,
atlayan. 2. yardımsever,
hizmetsever.
săritură sf. atlama, atlayış; ~ în
înălŃime yüksek atlama; ~ în
lungime uzun atlama.
sărman adj. zavallı, biçare.
sărut sn. öpme, öpüş; buse.
săruta I. vt. öpmek. II. vr. öpüşmek.
sărutare sf., sărutat sn. v. sărut.
sătean sm. köylü.
săteancă sf. köylü kadın.
sătesc adj. köye/köy yaşamına
değgin, köy -(s)i, köye ait.
988
sătul adj. karnı tok, doymuş.
sătura I. vt. 1. doyurmak. 2. (a
satisface) tatmin etmek.
II. vr. 1. doymak. 2. (a fi
satisfăcııt) memnun olmak.
săturat adj. 1. doymuş, tok.
2. (mulŃumit) memnun // pe ~e
doya doya, doyasıya; bol bol.
său, sa I. adj. onun; kendi.
II. pron. onunki.
săvârşi I. vt. yapmak, etmek,
işlemek; a ~ o crimă bir
cinayet işlemek. II. vr.
yapılmak, edilmek; işlenmek.
sâcâi vt. bıktırmak, usandırmak;
baş ağırtmak.
sâcâitor adj. bıktırıcı, usandırıcı;
baş ağırtıcı.
sâmbăt/ă sf. cumartesi // (adv.) ~a
cumartesi günü.
sâmbure sm. 1. (nucleu) çekirdek.
2. (miez) öz, özek. 3. (fig.)
nüve, iç.
sân sm. 1. meme, göğüs. 2. (piept)
koyun. 3. (inimă) kalp.
sânge sn. kan.
sângera vi. kanamak, kan akmak.
sângeros adj. 1. kanlı; kanayan.
2. (criminal) katil, kaatil.
sârb sm., adj. Sırbistanlı.
sârbesc adj. v. sârb.
sârbeşte sf., adv. sırpça, sırp dili.
sârg sn. çalışkanlık, gayret.
sârguincios adj. çalışkan, gayretli.
sârguinŃă sf. v. sârg.
sârmă sf. tel; ~ ghimpată dikenli
tel.
sârmos adj. telli.
sătııl – scandalagiu
sâsâi vi. 1. (d. păsări, şerpi etc.)
ıslık çalmak, ıslık gibi ses
çıkarmak. 2. (d. oameni)
peltek peltek konuşmak, J ve
Ş seslerini Z ve S olarak
söylemek.
sâsâit I. sn. 1. (d. păsări, şerpi
etc.) ıslık gibi ses çıkarma.
2. (d. oameni) peltek peltek
konuşma; J ve Ş seslerini Z
ve S olarak söyleme. II. sm.,
adj. (d. oameni) peltek peltek
konuşan; J ve Ş seslerini Z ve
S olarak söyleyen.
scabros adj. açık saçık, edepsizce,
edebe aykırı; iğrenç.
scadenŃă sf. süre bitimi, muhlet,
vade; tediye/ödeme.
scafandru I. sm. dalgıç. II. sn.
dalgıç elbisesi/kıspeti.
scai, scaiete sm. deve dikeni.
scalpa vt. derisini soymak, yüzmek.
scamator sm. 1. sihirbaz, hokkabaz.
2. (fig.) hilekâr, dolandırıcı.
scamatorie sf. 1. sihirbazlık,
hokkabazlık. 2. (fig.) hilekârlık,
dolandırıcılık.
scamă sf. bez kalıntısı, iplik
kalıntısı.
scanda vt. 1. (lit.) seslenmek.
2. alkışlayıp seslenmek,
haykırmak, bağırmak.
scandal sn. 1. hır gür, rezalet,
kapazelik, skandal. 2. (ceartă)
kavga. 3. (fig.) anlaşma(ma)zlık,
münasebetsizlik.
scandalagiu sm. skandalcı, kav-
gacı.
scandaliza – scărmăna
scandaliza I. vt. rezalet/skandal
çıkarmak. II. vr. 1. skandal
yapmak; kepazelik etmek.
2. (a se supăra) dargın
olmak, küsmek, kızmak.
scandalos adj. 1. rezilce, rezilane.
2. (ruşinos) utanç.
scandare sf. 1. (lit.) seslenme. 2.
alkışlayıp seslenme, alkışlarla
karşılama.
scandinav sm., adj. Iskandinavyalı;
Peninsula ~ă Iskandinavya
Yarımadası.
Scandinavia sf. Iskandinvya.
scandiu sf. (chim.) skandiyum.
scaner sn. (comp.) skaner; yazıcı.
scaraoŃchi sm. iblis; şeytan.
scară sf. 1. merdiven, el merdiveni.
2. (treaptă) kademe. 3. (la
vagon, maşină etc.) basamak.
4. (geogr.) mikyas. 5. (fig.)
oran, miktar.
scarlatină sf. kızıl hastalığı,
skarlatin.
scatiu sm. (zool.) iskete (kuşu).
scaun sn. 1. iskemle; sandaliye.
2. (anat.) defi tabii // (om) cu ~
la cap aklı başında adam.
scădea I. vt. 1. azaltmak, eksiltmek,
kısmak, küçültmek. 2. (a coborî)
indirmek. 3. (mat.) çıkarmak,
tarhetmek. II. vi. 1. azalmak,
eksilmek, küçülmek. 2. (a da
înapoi) inmek, küçük olmak.
3. (fig.) düşmek; inmek.
scădere sf. 1. azalma, azalış,
eksilme. 2. (diminuare) küçülme/
küçültme. 3. (defect) noksanlık,
989
eksiklik. 4. (declin) düşme,
sükut. 5. (mat.) çıkarma, tarh.
scălda I. vt. yıkamak. II. vr.
yıkanmak, banyo yapmak // a
o ~ dolap çevirmek, yalan
dolanla uğraşmak.
scăpa I. vt. 1. (din mână) kaçırmak,
düşürmek. 2. (a elibera) kurtarmak.
3. (a pierde) kaybetmek. 4. (a
omite) hesaba koymamak,
gözden kaçırmak, ihmal etmek.
II. vi. kurtulmak, serbest
olmak // a ~ ca prin urechile
acului zor yakayı kurtarmak;
a ~ ieftin kolay kurtulmak; a ~
nepedepsit cezasız kurtulmak,
cezalı olmadan kurtulmak; a
~ teafăr sağ selim kurtulmak.
scăpare sf. 1. (din mână) kaçırma;
düşürme. 2. (eliberare) kurtarma/
kurtulma. 3. (omisiune) ihmal,
gözden kaçırma.
scăpat adj. 1. kurtulmuş, kurtarılmış.
2. (omis) ihmal edilmiş,
gözden kaçırılmış.
scăpăra I. vi. çakmak, kıvılcım
çıkartmak, şerare çıkartmak.
II. vi. 1. şimşek çakmak,
kıvılcım çıkmak. 2. parlamak,
parıldamak; parıltılı olmak.
scăpăta vi. 1. (d. soare) batmak.
2. (fig.) fazla olmak, haddini
aşmak.
scăriŃă sf. küçük merdiven, el
merdiveni.
scărmăna vt. 1. tokmakla dövmek,
tokmaklamak; taramak. 2. (fig.)
azarlamak, paylamak.
990
scărmăneală sf. 1. tokmakla
dövme, tokmaklama. 2. (fig.)
azarlama, paylama.
scărpina I. vt. kaşımak. II. vr.
kaşınmak.
scărpinat I. adj. kaşınmış/kaşımış.
II. sn. kaşınma/kaşıma.
scăunaş, scăunel sn. küçük
iskemle.
scăzământ sn. 1. çıkarılma,
hesaba katmama. 2. (rabat)
tenzilat, ıskonto.
scăzut adj. 1. azalmış, küçülmüş.
2. (d. ape) inmiş, düşmüş.
3. (d. voce) alçak.
scâncet sn. sızlanma, inleme,
inleyiş.
scânci vi., vr. sızlanmak, inlemek.
scândură sf. tahta; ahşap.
scânteia vi. şimşek/kıvılcım çıkarmak.
scânteie sf. kıvılcım, şerare.
scânteiere sf. şimşek/kıvılcım
çıkarma.
scânteietor adj. 1. şimşek/kıvılcım
çıkarıcı. 2. (strălucitor) parlayan,
parlak.
scârbă sf. iğrenme, iğrenti, tiksinti.
scârbi I. vt. iğrendirmek, tiksinti
uyandırmak. II. vr. iğrenmek,
tiksinti duymak.
scârbos adj. iğrenç; çirkin.
scârŃâi vi. 1. gıcırdamak. 2. (fig.)
sakatlanmak; bozulmak.
scârŃâială sf., scârŃâit sn. gıcırdama,
gıcırtı.
scelerat sm. kötülükçü, kara
ruhlu, şerir; kerata, hergele.
scenarist sm. senaryo yazarı.
scărmăneală – schilodi
scenariu sn. senaryo; ~ radiofonic
radyo senaryosu.
scenă sf. 1. sahne. 2. (estradă)
perde, meclis. 3. (ceartă,
izbucnire) hadise, olay; tablo;
sahne.
scenetă sf. bir perdelik piyes.
scenic adj. sahneye değgin,
tiyatroya değgin, sahne -(s)i.
sceptic adj., sm. kuşkucu,
şüpheci; septik.
scepticism sn. kuşkuculuk,
septisizm, şüphecilik; kuşku,
şüphe.
sceptru sn. 1. kırallık asâsı. 2. (fig.)
hükümdarlık.
schelă sf. yapı iskelesi, iskele.
schelărie sf. yapı iskeleciliği,
iskelecilik.
schelet sn. 1. iskelet. 2. (fig.)
mezar kaçkını.
scheletic adj. iskelet -(s)i, iskelet
gibi.
schematic adj. 1. şematik. 2. (fig.)
çok kısa, kısaca; çok basit.
schematism sn. şematizm.
schemă sf. 1. şema. 2. (schiŃă)
kroki. 3. (de personal) cetvel;
liste.
scheuna vi. keskin sesle bağırmak,
cıyakcıyak bağırmak.
schi sm. ski (sporu), kayak.
schia vi. kayak/ski yapmak.
schijă sf. mermi parçası, mermi
kırığı/kırıntısı.
schilod adj. sakat, kötürüm.
schilodi I. vt. sakatlamak. II. vr.
sakatlanmak.
schimb – scobi
schimb sn. 1. değiştirme. 2. (com.)
değiş, mübadele. 3. (fin.) bozdurma,
bozma. 4. (echipă de lucru)
vardiya // în ~ 1) (compensaŃie)
bedeli olarak, 2) (dar) fakat;
(la pl.) ~uri (lenjerie) çamaşır;
cu ~ul sıra ile.
schimba I. vt. 1. değiştirmek. 2. (com.)
mübadele etmek. 3. (a înlocui)
yerine başkasını koymak. II. vr.
değişmek, olmak; situaŃia s-a ~t
durum değişti.
schimbare sf. değişiklik, değiştirme,
tadil.
schimbător I. sn. değiştirme
mekanizması. II. adj. değişken,
çabuk değişen, kararsız,
mütehavvil.
schimonosi I. vt. 1. bükmek,
ekşitmek, kırıtmak. 2. (fig.)
bozmak, fena hale getirmek.
II. vr. yüz ekşitmek, dudakları
bükmek, kırıtmak.
schingiui vt. işkence etmek/
çektirmek.
schiŃa vt. 1. taslak/kroki yapmak.
2. (a proiecta) tasarlamak.
schiŃă sf. 1. taslak, kroki. 2. (proiect)
tasarı. 3. (fig.) küçük öykü.
schiuri sn. pl. ski, kayak.
sciatică sf. siyatik.
scinda I. vt. ayırmak, parçalamak.
II. vr. ayrılmak; bölünmek,
parçalanmak.
scindare sf. ayırma/ayrılma, bölünme.
scizionist sm. tefrikacı, ayrılık taraftarı.
sciziune sf. ayrılma, ayrılık, tefrika.
sclav sm. 1. köle, kul. 2. (fig.) esir.
991
sclavagism sn. 1. kölelik, kulluk.
2. (stare) kölecilik.
sclavagist adj. köleye/köleliğe
değgin, kölelik -(s)i, kulca,
köle -(s)i.
sclavă sf. köle/kul kadın, esire;
cariye.
sclavie sf. 1. kölelik; esaret;
kulluk. 2. (fig.) esirlik.
scleroză sf. sertleşme, sertlik,
ensice tasallübü, skleroz.
sclipi vi. parlamak, parıldamak.
sclipire sf. parlama, parıldama,
parıltı.
sclipitor adj. parlak, parıltılı,
parıldar.
scoabă sf. çengel, kanca.
scoarŃă sf. 1. (bot.) kabuk. 2. (geogr.)
yerkabuğu, küreiarz. 3. (anat.)
kabuk. 4. (de carte) kap,
kapak // din ~ în ~ baştan başa.
scoate I. vt. 1. çıkarmak; çekmek.
2. (a da la iveală) belirtmek;
tasvir etmek, meydana çıkarmak.
3. (a concedia) işten çıkarmak/
almak; azletmek. 4. (a exmatricula)
uzaklaştırmak, kovmak. 5. (a
salva) kurtarmak. 6. (a publica)
yayınlamak. II. vr. 1. çıkarılmak,
çekilmek. 2. (a se obŃine)
elde edilmek; olmak.
scoatere sf. 1. çıkarma, çıka-
rılma. 2. (concediere) işten
çıkarma, azletme. 3. (desfiinŃare)
kaldırma, ortadan kaldırma,
bertaraf etme.
scobi I. vt. oymak; kazmak. II. vr.
oyulmak, kazılmak. II. vi. yıpranmak.
992
scobitoare sf. kürdan.
scobitură sf. 1. oyuk, girinti. 2. (tehn.)
hücre.
scofală sf. în expr.: mare ~! ne arar!.
scofâlci vr. iğilmek, bükülmek.
scofâlcit adj. iğilmiş, bükülmüş,
bükülü.
scoică sf. 1. midiye; sedef. 2. (cochilie)
midiye gibi hayvanların kabuğu.
scolastică sf. skolastik.
sconta vt. nazarı itibara almak,
hesaba katmak; ummak,
beklemek.
scop sn. 1. amaç, maksat, gaye.
2. (Ńintă) hedef.
scor sn. netice; ~ egal beraberlik.
scorbură sf. koğuk, kovuk.
scorburos adj. koğuk, içi boş.
scorbut sn. iskorbüt, iskorpit.
scormoni vt. 1. eşelemek, kazmak.
2. (focııl) karıştırmak. 3. (o
problemă) tekrar hatırlatmak;
kurcalamak.
scorneală sf. uydurma; (minciună)
yalan.
scorni vt. uydurmak; (a spune
minciuni) yalan söylemek.
scoroji vr. buruşmak.
scorpie sf. 1. (zool.) akrep. 2. (fig.)
cadı, cadaloz; kötü kadın.
scorpion sm. (zool.) akrep.
scorŃişoară sf. (bot.) tarçın.
scorŃos adj. 1. katı, sert. 2. (fig.)
mağrur, kendini beğenmiş.
scotoci vt., vi. arayıp taramak,
karıştırarak aramak.
scotocire sf. arayıp tarama, karıştırarak
arama.
scobitoare – scrobeală
scoŃian sm., adj. Đskoçyalı.
scrânciob sn. salıncak.
scrânti I. vt. burkutmak, yerinden
çıkarmak/oynatmak. II. vr.
(fig.) deli olmak, sapıtmak //
a-şi ~ piciorul ayağını burkutmak.
scrântit adj. 1. burkulmuş, yerinden
çıkmış. 2. (fig.) deli; sapık.
scrâşni vi. gıcırdamak; a ~ din
dinŃi dişleri gıcırdatmak.
screme vr. ıkınmak.
scrie I. vt. 1. yazmak; kaleme
almak. 2. (a publica) çıkarmak,
neşretmek. II. vr. yazılmak,
kaleme alınmak.
scriere sf. 1. yazı; yazış; kaleme
alma. 2. (operă literară) yapıt,
eser; yazı.
scriitor sm. yazar, yazıcı, muharrir.
scrijeli vt. tırmalamak; kesmek.
scrimă sf. eskrim.
scrimer sm. eskrimci, eskrimör.
scrin sn. konsol; komot.
scripete sm. çıkrık.
scriptic adj. yazılı, yazıya göre.
scriptură sf. 1. kitabe. 2. (rel.)
kutsal kitaplar; Đncil.
scris I. sn. yazı, yazma, yazılış.
II. adj. yazılmış, kaleme alınmış.
scrisoare sf. mektup; ~ simplă
adi mektup; ~ recomandată
taahütlü mektup; (com.) ~ de
credit kredi mektubu/belgesi //
(com.) ~ de trăsură ulaşım
belgesi, irsaliye.
scrisorică sf. pusla, belet.
scroafă sf. dişi domuz.
scrobeală sf. 1. kola. 2. (chim.) nişasta.
scrobi – scurta
scrobi vt. kolalamak.
scrofulos adj. (med.) sıracalı.
scrofuloză sf. (med.) sıraca.
scrum sn. kül // a se alege ~ul
kül olmak.
scrumbie sf. uskumru.
scrumieră sf. küllük, kül tabağı.
scrupul sn. vicdan, şuur; zivana //
(adj.) fără ~e vicdansız, utanmadan,
zıvanasız.
scrupulos adj. 1. vicdanlı, şuurlu,
ahlâklı. 2. (meticulos) titiz,
aşırı dikkatli.
scruta vt. keşfetmek; dikkatle
bakmak; süzmek.
scrutin sn. oy/rey verme; (vot)
rey, oy.
scufie sf. külah.
scufiŃă sf. serpuş; bere.
scufunda I. vt. 1. batırmak, daldırmak;
banmak/bandırmak. 2. (a înmuia)
ıslatmak, suya bastırmak. II. vr.
batmak, dalmak.
scufundare sf. 1. batma, dalma.
2. (înmuiere) ıslanma, suya
basma; banma/bandırma.
scuipa vt., vi. tükürmek.
scuipat sn. tükürük.
scuipătoare sf. tükürük hokkası.
scul sn. çile.
scula I. vt. 1. kaldırmak. 2. (a răscula)
isyan ettirmek, ayaklandırmak.
3. (a trezi) uyandırmak. II. vr.
1. kalkmak. 2. (a se răscula)
isyan etmek, ayaklanmak. 3. (a
se trezi) uyanmak.
sculare sf. 1. kalkma. 2. (trezire)
uyanma, uyandırma.
993
sculă sf. alet; takım; avadanlık.
sculpta vt. yontmak, oymak;
traşetmek, haketmek.
sculptor sm. yontucu, heykeltraş,
heykelci.
sculptoriŃă sf. heykeltraş/heykeici
kadın.
sculptură sf. 1. yontu sanatı,
yontuculuk, heykelcilik,
heykeltraşlık. 2. (statuie)
heykel, yontu.
scump adj. 1. pahalı, yüksek
fiyatlı. 2. (preŃios) değerli,
kıymetli. 3. (drag) aziz;
sevgili; sayın.
scumpete sf. pahalılık.
scumpi I. vt. pahalılatmak,
pahalılaştırmak, ... fiyatını
arttırmak. II. vr. pahalılaşmak,
pahalı olmak, ... fiyatı artmak.
scund adj. alçak, bodur.
scurge I. vt. 1. akıtmak, sızdırmak.
2. (a filtra) filtreden geçirmek,
süzmek. II. vr. 1. akmak, sızmak.
2. (a se filtra) filtreden geçmek,
büzülmek.
scurgere sf. 1. akma, sızma; süzülme.
2. (a timpului) geçme, akış.
scurma vt., vi. kazmak, eşelemek.
scurt I. adj. 1. kısa. 2. (d. timp)
az zamanda. II. adv. kısaca,
kısa olarak // pe ~ kısaca.
scurta I. vt. 1. kısaltmak. 2. (a
micşora) küçültmek. II. vr. 1.
kısalmak, kısa olmak. 2. (a se
micşora) küçülmek, küçük olmak.
3. (a se împuŃina) azalmak, az
olmak.
994
scurtă sf. (haină) caket.
scurtătură sf. kısa yol.
scut sn. kalkan; siper.
scuti vt. affetmek, bağışlamak.
scutire sf. muafiyet; bağışıklık.
scutit adj. muaf, bağışık; izinli.
scutura I. vt. 1. silkmek. 2. (a
zdruncina) sarsmak; sallamak.
II. vr. 1. silkinmek. 2. (a se
zdruncina) sarsılmak.
scuturătură sf. silkinme; sarsılma.
scuza I. vt. affetmek, bağışlamak.
II. vr. özür dilemek, af rica
etmek // scuzaŃi-mă! affedersiniz!,
kusura bakmayınız!.
scuzabil adj. mazur görülebilir,
affedilebilir, bağışlanabilir.
scuz/ă sf. 1. özür, mazeret.
2. (iertare) af; a cere ~e özür
dilemek.
seam/ă s.f. în expr.: a-şi da ~a
anlamak, farkına varmak; dare
de ~ rapor; om de ~ ünlü adam;
a nu lua în ~ dikkate almamak;
a băga de ~ farketmek; dikkate
almak.
seamăn sn. în expr.: fără ~
benzeri/eşi olmayan.
sear/ă sf. akşam; bună ~a! iyi
akşamlar // (adv.) ~a akşamleyin,
~ de ~ her akşam; către ~
akşam üstü; akşama doğru.
searbăd adj. 1. ekşi; hamız. 2. (fig.)
boş, tutarsız.
sec adj. 1. boş, tutarsız. 2. (arid)
kuru, rutubetsiz. 3. (fără sifon)
gazossuz, sifonsuz // tuse seacă
scurtă – secretară
kuru öksürük; nucă seacă kof
ceviz.
seca I. vt. 1. tüketmek. 2. (a usca)
kurutmak. 3. (fig.) kökünü kazımak,
yoketmek, tahrip etmek. II. vi.
tükenmek; kurumak.
secară sf. (bot.) çavdar.
secantă sf. 1. (geom.) kesen. 2. (în
trigonometrie) sekant.
secătui vt. zayıflatmak, tüketmek.
seceră sf. orak.
secerătoarel sf. (maşină) orak
makinası.
secerătoare2 sf. orakçı kadın.
secerător sm. orakçı.
seceriş sn. 1. orak, hasat.
2. (recoltare) harman.
secesionist sm. ayrılma yanlısı.
secesiune sf. ayrılma, ayırma,
tefrik.
secetă sf. kuraklık, yağmursuzluk.
secetos adj. kurak, yağmursuz;
(uscat) nemsiz.
sechestra vt. haciz altına almak,
haciz koymak, sekestr altında
bulundurmak.
sechestru sn. haciz, sekestr.
secol sn. asır, yüzyıl.
secret I. sn. 1. sır. 2. (taină) esrar,
giz. II. adj. 1. gizli,saklı;
agent ~ gizli ajan. 2. (tainic)
esrarengiz. III. adv. gizli
olarak, gizlice, esrarengiz
surette // în ~ gizlice.
secretar sm. 1. kâtip, sekreter,
yazman. 2. (pol.) sekreter.
secretară sf. kâtibe, kız sekreter.
secretariat – semănătoare
secretariat sn. kâtiphane,
sekreterlik.
secreŃie sf. ifraz, salgı.
sectar adj. softa, yobaz.
sectarism sn. softalık, yobazlık.
sectă sf. mezhep.
sector sn. 1. sektör, şube, kol.
2. (domeniu) alan, saha. 3. (zonă)
bölge, mıntaka. 4. (mat.) sektör,
kıtai daire.
secŃie sf. daire, şube.
secular adj. yüzyıllık, asırlık.
secund I. sm. yardımcı, ikincisi.
II. adj. yedek, tali, ikinci.
secundă sf. 1. saniye. 2. (moment)
an.
secure sf. balta.
securitate sf. güvenlik, emniyet.
secvenŃă sf. parça, kısmı.
sedativ sn., adj. ağırı kesici/
durdurucu, uyuşturucu; sedatif.
sedentar adj. oturgan, hep
oturan, daima oturmakla
geçiren, hareket etmeyen.
sediment sn. tortu, çöküntü.
sedimenta vr. dinmek, çökmek,
tortu bırakmak.
sedimentare sf. tortu çökmesi.
sediu sn. şirket adresi, ofis,
ikametgâh, karargâh.
seducător I. s.m. ayartıcı, baştan
çıkarıcı. II. adj. cazip, çekici;
kandırıcı.
seduce vt. ayartmak, baştan çıkarmak;
azdırmak.
seducŃie sf. kandırma, baştan çıkarma.
segment I. sm. segman. II. sn.
(geom.) kıtai daire, segman.
995
segmentar adj. birçok parçalı,
parçalardan yapılmış.
segregare, segregaŃie sf. ırk
ayrımı, ırkçılık, segregasyon.
seif sn. kasa, emniyet kasası/
sandığı.
seism sn. deprem, zelzele.
seismic adj. depremli, sarsıntılı,
zelzeleli.
seismograf sn. depremyazar.
select adj. 1. ayıklanmış, ayrılmış,
seçilmiş, ayrı. 2. (important)
seçkin, mühim, öz, hususi.
selecta vt. ayıklamak; ayırmak,
seçmek; derlemek; ayırdetmek.
selectiv adj. seçmeli, ayırtıcı,
seçici, derleyen.
selector sn. seçme makinası.
selecŃie sf. 1. ayırtma/ayırma,
ayırt; seçme, seçim; ayıklama/
ayıklanma. 2. (biol.) seçim,
ayıklanma.
selecŃiona vt. ayırmak, seçmek,
derlemek.
selecŃionat adj. ayrılmış, seçilimiş,
seçmiş, derlenmiş.
selenar adj. aya ait, ay -(s)i.
seleniu sn. (chim.) selenyum.
selenografie sf. ayın haritası.
semafor sn. semafor, trafik ışığı.
semantic adj. semantik, anlam -(s)i.
semantică sf. semantik, anlam
bilgisi.
semăna I. vt. 1. ekmek, tohum ekmek.
2. (fig.) yaymak. II. vi. benzemek.
semănat sn. tohum ekme, ekim.
semănătoare sf. tohum ekme
makinası.
996
semănător sm. tohum eken,
ekici.
semănătură sf. v. semănat.
semen sm. akran, taydaş, öğür;
benzeş.
semestrial adj. altı aylık,
sömestr -(s)i.
semestru sn. sömestr, altı ay
muddeti.
semeŃ adj. 1. kibrili, kurumlu,
mütekebbir. 2. heybetli, görkemli.
semicerc sn. yarı/nasif daire.
semiconductor sm. (electr.) yarı
iletken/nakil.
semidoct adj. tahsili/bilgisi eksik.
semifinală sf. (sport) yarı final.
semiîntuneric sn. alaca/yarı
karanlık, loşluk.
semilună sf. hilâl, yeni ay.
seminar sn. 1. seminer. 2. (şcoală)
medrese.
semioficial I. adj. yarı resmi. II. adv.
yarı resmen, yarı resmi olarak.
semit sm., adj. sami.
semitic adj. sami; limbile ~e
sami dilleri.
semn sn. 1. işaret; ~ul întrebării
soru işareti; ~ul exclamării nida
işareti; ~ul egalităŃii eşitlik
işareti; ~e de punctuaŃie yazı
işaretleri; ~e de circulaŃie
trafik işaretleri. 2. (simbol)
simge. 3. (simptom) belirti, alamet.
semna I. vt. imzalamak, imza
koymak; (a contracta) aktetmek.
II. vr. imzalanmak; (a se
contracta) aktedilmek.
semănător – senior
semnal sn. işaret; ~ de alarmă
alarm işareti.
semnala I. vt. 1. imlemek, işaret
vermek. 2. (a înregistra) kaydetmek.
II. vr. 1. imlenmek, işaret
verilmek, işaret edilmek. 2. (a
se înregistra) kaydedilmek,
kaydolunmak.
semnaliza vt. işaret etmek;
bildirmek; ihbar etmek.
semnalmente sn. pl. eşkal; kılık;
dış biçim.
semnare sf. imzalama/imzalanma;
(contractare)
aktedilme/aktolunma.
semnatar sm. imzalayan zat/
şahıs; imzasını koyan.
semnătură sf. imza.
semnificativ adj. 1. anlamlı,
manalı, manidar. 2. (important)
ehemmiyetli, mühim, önemli.
semnificaŃie sf. 1. anlam, mana.
2. (înŃeles) anlam. 3. (importanŃă)
ehemmiyet, önem.
senat sn. senato; ayan meclisi.
senator sm. senatör; ayan
meclisi azası/üyesi.
senil adj. yaşlılığa özgü/değgin;
ihtiyarlığa özgü/değgin; ihtiyarlamış,
yaşlanmış; bunamış.
senilitate sf. ihtiyarlık, yaşlılık.
senin I. adj. açık, vazıh, sarih. II. sn.
açık hava. 2. (fig.) vuzuh,
açıklık, sarahat.
seninătate sf. 1. açıklık. 2. (fig.)
sukûnet, telaşsızlık, rahat.
senior sm. az yaşlanmış sporcu.
sens – serios
sens sn. 1. (direcŃie) istikamet,
direksyon, yön. 2. (înŃeles)
mana, anlam // (la circulaŃie)
~ unic tek yönlü yol.
sensibil adj. 1. duyulur, hissolunur,
hissedilir. 2. (d. oameni) hassas,
duyarlı, hisli. 3. (slab) zayıf.
sensibilitate sf. hassaslık, hassasiyet,
duyarlık.
sentiment sn. duygu, his.
sentimental adj. duygusal, içli;
sevgisel.
sentimentalism sn. 1. duygusallık.
2. (peior.) fazla hassaslık;
duyguculuk.
sentinŃă sf. hüküm, karar; ~ capitală
idam kararı.
senzaŃie sf. 1. duyum, ihsas; duyma,
duyulanma. 2. (impresie) izlenim,
duygu.
senzaŃional adj. 1. heyecan yaratıcı/
doğurucu. 2. (extraordinar)
olağanüstü, eşsiz, müthiş, korkunç.
senzitiv adj. duyular –(s)i, duygulu.
senzorial adj. duyumsal, ihsasi,
havvasi.
senzual adj. şevhetperest, kösnücül,
şehvete düşkün.
senzualitate sf. şehvet, kösnü,
şehvetperestlik.
sepală sf. (bot.) çanak yaprağı.
separa I. vt. 1. ayırmak; ayırtmak.
2. (a împărŃi) paylaşmak, bölmek,
taksim etmek. II. vr. ayrılmak;
ayrı olmak.
separabil adj. ayrılabilir.
separat I. adj. ayrı, ayrılmış. II. adv.
ayrı ayrı; ayrıca.
997
separatism sn. ayrılma akımı.
separatist sm., adj. ayrılıkçı,
ayrılmacı, tefrikçi.
separator sn. ayırma/seçme makinası.
sepie sf. (zool.) mürekkep balığı.
septembrie sm. eylül; în luna ~
eylül ayında.
septic adj. mikroplu, mikroplanmış.
septicemie sf. kan yangısı, septisemi.
septicid sn. mikropluluk.
septuagenar sm. yetmiş yaşında,
yetmişlik.
ser sn. serom.
serai sn. saray.
seral adj. akşama değgin, akşam
-(s)i.
seră sf. ser.
serba I. vt. kutlamak, bayramlamak.
II. vr. kutlanmak, kutlanılmak.
serbare sf. şenlik, bayram.
Serbia sf. Sırbistan.
sergent sm. çavuş; ~ major üst
çavuş.
serial I. sn. dizi film; seri
temsili. II. adj. serili, dizisel.
sericicol adj. ipekçiliğe değgin,
ipek -(s)i.
sericicultor sm. ipekçi, ipek
yetiştiricisi.
sericicultură sf. ipekçilik, ipek
yetiştirimi.
serie sf. dizi, seri; tertip; în ~ seri olarak.
seringă sf. şırınga.
serios I. adj. 1. ciddi, ağır başlı.
2. (important) önemli, ehemmiyetli,
mühim. II. adv. ciddi surette,
ciddiyetle, mühim derecede //
a lua în ~ ciddiye almak.
998
seriozitate sf. 1. ciddiyet, ciddilik.
2. (graviiate) ağırlık.
serpentină sf. 1. zikzaklı/
dolanbaçlı yol, iğri büğrü yol.
2. (tehn.) serpantin.
sertar sf. çekmece.
servant sm. (mil.) numara neferi.
servantă sf. 1. (mobilă) konsol,
komot. 2. (servitoare) hizmetçi
kız, hizmetçi.
servi I. vt. (a oferi) hizmet etmek;
ikram etmek. II. vi. 1. (a
lucra) çalışmak, memurluk
etmek. 2. (a folosi) yaramak,
kullanılmak. III. vr. hizmet
edilmek, ikram edilmek.
serviabil adj. lütufkâr, hatırşinas.
serviabilitate sf. lütufkârlık,
yardımseverlik.
serviciu sn. 1. hizmet. 2. (slujbă)
iş. 3. (îndatorire) vazife, görev.
4. (birou) daire; iş. 5. (de
cafea etc.) takım.
servietă sf. çanta.
servil adj. yaltak, yaltakçı, mûtebasbıs.
servilism sn. yaltakçılık, yaltaklık.
servire sf. hizmet (etme).
servitoare sf. hizmetçi kadın.
servitor sm. hizmetçi; hademe.
servitute sf. tabiiyet, bağlılık,
esaret.
sesiune sf. 1. toplantı devresi,
sesya, içtima devresi. 2. (de
examene) sınavlar dönemi;
dönem.
sesiza I. vt. 1. sezmek. 2. (a
observa) farketmek; görmek.
3. (pe cineva) sezdirmek,
seriozitate – sfărâma
bildirmek. II. vr. 1. sezilmek.
2. (a se observa) fark edilmek.
sesizare sf. 1. sezme, fark etme.
2. (informare) ihbar; şikâyet.
set sn. 1. takım. 2. (sport) set; devir.
sete sf. 1. susuzluk, susama; mi-e ~
susadım. 2. (fig.) (dorinŃă)
heves. 3. (fig.) (ambiŃie) hırs.
setos adj. 1. susuz, susak,
susamış. 2. (fig.) hırslı.
seu sn. içyağı.
sevă sf. 1. usare, su, öz. 2. (fig.)
kaynak.
sever adj. 1. (d. persoane) sert; şiddetli;
(d. situaŃii) sıkı. 2. (neînduplecat)
amansız.
severitate sf. sertlik, sıkı oluş/
olma.
sex sn. seks.
sexagenar sm. altmış yaşında,
altmışlık.
sexual adj. cinsi, cinsel, seksüel.
sexualitate sf. cinsiyet, cinsellik.
sezon sn. zaman; mevsim, yılçağ.
sezonier I. sm. mevsim amelesi/
işçisi. II. adj. mevsim -(s)i,
mevsimi.
sfat sn. 1. öğrenek, nasihat, öğüt.
2. (consfătuire) hasbıhal, baş
başa bulunma. 3. (consiliu)
şura; heyet.
sf ă râ ma I. v t. 1 . kı r m ak,
parçalamak. 2. (a zdrobi)
ezmek; çiğnemek. 3. (a distruge)
tahrip etmek, yoketmek,
yıkmak. II. vr. 1. kırılmak,
parçalanmak, parça parça
olmak. 2. (a se distruge)
sfărâmicios – sforăi
tahrip olmak; yokedilmek,
yıkılmak.
sfărâmicios adj. kırılgan, kolay
kırılır, kırılabilir.
sfătos adj. nasihat vermeyi seven,
öğüt vermeyi seven.
sfătui I. vt. öğüt/nasihat vermek;
tavsiye etmek. II. vr. danışmak,
istişare/rey almak.
sfătuitor sm. 1. danışman, öğüt
veren adam. 2. (confident)
sırdaş.
sfânt I. sm. nebi, resul. II. adj.
kutsal, kutsi, mukaddes, mübarek.
sfârâi vi. cızırdamak.
sfârc sn. uç; meme ucu.
sfârlează sf. topaç.
sfârşi I. vt. 1. bitirmek, sona
erdirmek, nihayet vermek,
son vermek. 2. (a înceta)
durdurmak. 3. (a întrerupe)
ortadan kaldırmak, ortada
bırakmak. II. vr. 1. bitmek, sona
ermek, nihayet bulmak. 2. (a
înceta) durdurulmak. 3. (a se
întrerupe) ortada kalmak.
sfârşit sn. 1. son, nihayet; sona
erme; son verme. 2. (moarte)
ölüm, akıbet. II. adj. 1. sona
ermiş, bitmiş, bitirilmiş,
nihayet görmüş. 2. (extenuat)
bitkin, dermansız, takatsız,
mecalsiz // în ~ en nihayet/en
sonunda; până la ~ sonuna
kadar.
sfârtecat adj. kesilmiş, parça
parça, parçalanmış.
999
sfâşia vt. 1. yırtmak, parça parça
etmek. 2. (a muşca) ısırmak,
dişlemek.
sfâşiat adj. 1. yırtık, parçalanmış.
2. (muşcat) ısırılmış, dişlenmiş.
sfâşietor adj. 1. yırtıcı. 2. (fig.)
tüyler ürpertici; çok acıklı.
sfeclă sf. pancar; ~-de-zahăr
şeker pancarı.
sferă sf. 1. küre; top; yuvarlak.
2. (fig.) alan.
sferic adj. yuvarlak, küre
şeklinde, top şeklinde.
sfert sn. çeyrek; ~ de oră çeyrek
saat; ~ de kilogram çeyrek
kilo // trei ~uri üç çeyrek.
sfială sf. çekingenlik, sıkılganlık,
utangaçlık.
sfida vt. gaddar süzmek, meydan
okumak.
sfidare sf. gaddar süzme, meydan
okuma.
sfii vr. sıkılmak, çekinmek; (a se
ruşina) utanmak.
sfinŃi vt. kutsamak, takdis etmek;
kutsal tanımak.
sfinŃit adj. kutsal tanınmış, takdis
edilmiş.
sfios adj. sıkılgan, çekingen;
(ruşinos) utangaç, utangan,
mahcûp.
sfoară sf. ip // a trage pe ~
aldatmak; a trage sforile
dolap çevirmek; a da ~ în
Ńară davul vurmak.
sforăi vi. horlamak, horuldamak,
hırıldamak.
1000
sforăit sn. 1. horlama, horuldama;
hırıldama. 2. (fig.) boş laf.
sforăitor adj. 1. horlayan,
horuldayan. 2. (fig.) davul
çalan; haykıran, bağıran.
sfredel sn. burgu.
sfredeli vt. 1. burgulamak. 2. (fig.)
acıtmak.
sfredelitor adj. 1. burgulayıcı,
burgulayan. 2. (fig.) delici.
sfriji vr. solmak; takatsız
kalmak, mecalsiz olmak.
sfruntare sf. gaddar süzme,
meydan okuma, göğüs germe.
si sm. (muz.) si.
Siberia sf. Sibirya.
siberian sm., adj. Sibiryalı.
sicriu sn. tabut.
sidef sn. sedef, sadef.
sidefiu adj. sedef renginde.
sideral adj. yıldız -(s)i, yıldızlara
ait/değgin.
siderurgic adj. metalurjik.
siderurgie sf. metalurji.
siestă sf. öğle uykusu.
sifilis sn. (med.) frengi, sifilis.
sifon sn. 1. (apă gazoasă) sifon;
gazos; soda. 2. (la canalizare)
sifon.
sigila vi. mühürlemek, mühür
koymak/basmak.
sigiliu sn. 1. mühür. 2. (fig.)
damga.
sigur I. adj. 1. (garantat) emin, emniyetli,
güvenilir. 2. (de încredere)
sadık; gerçek. 3. (convins)
kani; emin. II. adv. kesin,
sforăit – silvic
muhakkak, mutlaka // a fi ~
emin olmak; ~ că da! elbette!
siguranŃă sf. 1. emniyet,
güvenlik. 2. (convingere)
kanaat, kanı // cu ~ katiyetle,
şüphesiz.
sihastru sm. kaçınık, münzevi.
sihăstrie sf. inziva.
silabă sf. hece.
silabisi I. vt. hecelemek. II. vr.
hecelenmek.
silabisire sf. heceleme/hecelenme.
sil/ă sf. 1. (repulsie) nefret, iğrenti,
tiksinme, tiksinti. 2. (constrângere)
baskı, sıkıştırma, zorlayış //
cu ~a zorla.
sili I. vt. 1. zorlamak, mecbur/
icbar etmek. 2. (a determina)
yaptırmak, kabul ettirmek. II. vr.
çalışmak, uğraşmak, gayret
etmek, gayret sarfetmek,
çabalamak.
siliciu sn. (chim.) silisyum.
silinŃ/ă sf. 1. gayret; uğraşma,
çalışma; çaba. 2. (hărnicie)
çalışkanlık // a-şi da toată ~a
elinden gelen çabayı sarfetmek.
silit adj. cebri, mecburi.
silitor adj. çalışkan.
silnic adj. cebri; mecburi.
silogism sn. istidlal, çıkarım.
siloz sm. silo.
siluetă sf. silüet.
silui vt. zorla ırza geçmek, ırza
taaruz etmek.
silvic adj. orman –(s)i, ormanlara
ait/değgin.
silvicultor – sincer
silvicultor sm. ormancı, orman
memuru.
silvicultură sf. ormancılık, orman
yetiştirme, ormancılık ilmi/fenni.
simbol sn. 1. sembol, alamet,
timsal. 2. (chim.) simge.
simbolic adj. sembolik.
simetric adj. bakışımlı, simetrik,
mütenazır.
simetrie sf. bakışım, simetri, tenazır.
simfonic adj. senfonik.
simfonie sf. senfoni.
similar adj. benzer, müşabih.
similitudine sf. benezşme, benzerlik.
simpatic adj. sevimli, sempatik.
simpatie sf. 1. sempati; sevimlilik.
2. (înŃelegere) barışma, uzlaşma.
3. (persoană) yar, sevgili.
simpatiza vi., vt. sevmek, sempati
göstermek, sempatize etmek.
simpatizant sm. taraftar, sempatizan.
simplifica I. vt. sadeleştirmek,
basitleştirmek; sade görmek.
II. vr. sadeleşmek, basitleşmek.
simplificare sf. sadeleştirme,
basitleştirme; yalınlaştırma.
simplist adj. sadedil, sade/basit
gören; yalın düşünceli; basitçi.
simplitate sf. sadelik, basitlik;
safdillik.
simplu adj. 1. basit, sade. 2. (naiv)
sadedil. 3. (obişnuit) adi, basit.
4. (ordinar) olağan, mutat.
5. (modest) mütevazı, alçak
gönüllü.
simpozion sn. gösteri, sempozyum.
simptom sn. 1. (med.) belirti, alamet,
araz. 2. (fig.) alamet; delil.
1001
simŃ sn. duygu, his.
simŃi I. vt. duymak, hissetmek;
(a pricepe) anlamak. II. vr.
1. duyulmak, hissedilmek. 2. (a
fi manierat) duygulu/hassas
olmak.
simŃire sf. 1. duygu; duyuş, his.
2. (conştienŃă) bilme, şuur,
idrak. 3. (bun simŃ) duygulu/
hassas olma.
simŃit adj. 1. duyulmuş, hisedilen.
2. (manierat) duygulu, hisli,
hassas.
simŃitor adj. 1. (manierat) duygulu,
hisli, hassas. 2. (fig.) ağır,
adamakıllı.
simula vt. kendini ... gibi göstermek;
a ~ că este bolnav kendini
gibi hasta göstermek.
simulacru sn. uydurma, uyduruk,
göstermelik, taslak; benzeyiş,
müşabehet.
simulant sm. yalancıktan yapan,
taslayan; hastalık taslayan,
hastalık numarası yapan;
kendini ... gösteren, mütemariz.
simulare sf. yalandan yapma,
taslama, ... numarası yapma;
kendini ... gösterme, temaruz.
simultan I. adj. süredeş, eşzamanlı;
aynı zamanda olan, aynı
zamanki. II. adv. aynı zamanda.
simultaneitate sf. süredeşlik,
eşzamanlılık; aynı zamanda
olma, beraber olma.
sinagogă sf. sinagog.
sincer I. adj. açık yürekli, içten, samimi,
doğru; dürüst. II. adv. samimiyetle.
1002
sinceritate sf. açık yüreklilik,
içtenlik; samimiyet, samimilik.
sincopă sf. 1. kısaltma, azaltma,
eksiltme. 2. (med.) derin
baygınlık, derin bayılma.
3. (gram.) içses düşmesi. 4. (muz.)
bağlama.
sincronic adj. 1. eşzaman, ayni
zamanda olan, aynı tarihe
tesaddüf eden. 2. (cinem.)
eşleme.
sincroniza vt. 1. eşzaman kılmak,
eşzmanlaştırmak, aynı zamanda
yapmak, ayni tarihe tesaddüf
ettirmek. 2. (cinem.) eşlemek.
sincronizare sf. aynı zamanda
olma, aynı tarihe tesaddüf
etme, beraber olma.
sindical adj. sendikaya değgin,
se nd i kal , se nd i k a -( s) i ;
organizaŃie ~ă sendika kurulu.
sindicalist sm. sendikacı, sendika
üyesi.
sindicat sn. sendika.
sine pron. kendi.
singular I. sn. tekil sayı/adet. II. adj.
tekil, müfret.
singur adj. 1. yalnız, tek, kim-
sesiz. 2. (izolat) tenha, etrafı
ıssız, münferit. 3. (unic) tekin,
biricik, yegâne. 4. (însuşi)
kendi.
siııguratic adj. münzevi, kimsesiz,
yalnız.
singurătate sf. 1. yalnızlık,
kimsesizlik. 2. (sihăstrie) inziva.
sinistrat I. sm. kazazede. II. adj.
felâkete uğramış, felâketzede.
sinceritate – sipet
sinistru adj. yaman, korkunç,
çok korkulu.
sinonim I. sn. sinonim, anlamdaş/
eşanlamlı kelime. II. adj.
anlamdaş, eşanlam.
sinonimie sf. anlamdaşlık,
müteradiflik, eşanlamlık.
sinoptic adj. bir bakışı gösteren,
topluca özetleyen; özet
halinde, özetleyici.
sintactic adj. sözdizimsel,
sözdizimi -(s)i, sentaks -(s)i.
sintagmă sf. söztakımı, sözbirliği.
sintaxă sf. sözdizimi, sentaks,
nahiv.
sintetic adj. 1. sentetik, terkibi,
bireşimsel. 2. (chim.) yapay,
sunî.
sintetiza vt. bireşimlemek, bireşim
haline getirmek, terkip etmek.
sinteză sf. bireşim; sentez,
terkip.
sinucide vr. intihar etmek, kendini
öldürmek.
sinucidere sf. intihar, kendini
öldürme.
sinucigaş sm. intihar eden adam,
kendini öldüren adam.
sinuos adj. kıvrıntılı, yılankavi;
dolanbaçlı, dolaşık, iğri
büğrü.
sinuozitate sf. kıvrım, kıvrımlık,
yılankavilik; dolambaçlılık,
büksüllük.
sinus sn. 1. (mat.) sinüs, ceyp. 2. (anat.)
sinüs, burun ceybi, ceyp.
sinuzită sf. sinüzit.
sipet sn. sandık.
sirenă – smaragd/smarald
sirenă sf. 1. düdük, siren. 2. (mitol.)
deniz kızı.
sirop sn. şurup.
siropos adj. 1. şuruplu, şurubumsu.
2. (fig.) ucuz, kolay, mayışık.
sista vt. durdurmak, ortadan
kaldırmak, tadil etmek.
sistem sn. 1. sistem; düzen. 2. (metodă)
usul, sistem, metot. 3. (tehn.)
mekanizma.
sistematic I. adj. sistematik,
sistemli. II. adv. sistematik
olarak/surette, muntazaman.
sistematiza vt. düzgeleştirmek,
muntazam bir tertibe sokmak,
düzene koymak.
sitar sm. (zool.) çulluk.
sită sf. elek; kalbur.
sitronadă sf. limonata.
situa I. vt. koymak, yerine koymak,
yerleştirmek. II. vr. bulunmak,
yerinde bulunmak.
situat adj. bulunan, bulunmuş.
situaŃie sf. 1. durum, vaziyet.
2. (stare) hal. 3. (poziŃie socială)
mevki, vaziyet. 4. (raport)
oran, nispet.
slab adj. 1. zayıf, arık. 2. (fără
vlagă) cılız, dermansız, mecalsiz.
3. (fără grăsime) yağsız.
slav sm., adj. Đslav.
slavă sf. (glorie) şan, şanşeref //
~ Domnului! Allaha şükür!
slavon adj. Đslav.
slăbi I. vt. 1. (din forŃă) zayıflatmak.
2. kuvvetten düşürmek. 3. (din
strânsoare) gevşetmek. II. vi.
1. zayıflamak. 2. kuvvetten
1003
düşmek. 3. (fig.) zayıf düşmek,
cılız kalmak.
slăbiciune sf. 1. (lipsă de putere)
zayıflık, kuvvetsizlik, dermansızlık.
2. (afecŃiune) düşkünlük.
slăbire sf. 1. zayıflama. 2. takattan
düşme; gevşeklik.
slăbit adj. 1. zayıflamış. 2. kuvvetten
düşmüş, dermansız; gevşek.
slănină sf. domuz yağı.
slăvi vt. şan vermek; meşhur
etmek.
slăvit adj. şanlı, ünlü, şöhretli.
slei I. vt. 1. tüketmek. 2. (fig.)
zayıflatmak, takatsız bırakmak.
II. vr. yağ haline gelmek.
sleit adj. 1. yağ haline gelmiş. 2. (fig.)
tükenmiş, takatsiz, dermansız.
slinos adj. kirli, pis.
slip sn. banyo donu.
sloi sn. buz kitlesi/parçası.
slovac sm., adj. Slovakyalı.
Slovacia sf. Slovakya.
slugarnic adj. yaltak, dalkavuk.
slugă sf. hizmetçi, ırgat; hademe.
slugărnicie sf. yaltakçılık, dalkavukluk.
slujbă sf. 1. hizmet, iş, vazife. 2. (rel.)
ayin, dinî tören; dua, niaz.
sluji I. vt. memurluk etmek,
çalışmak, hizmet etmek. 2. (rel.)
ayin yönetmek; dinsel bir
tören yönetmek. II. vi. hizmet
etmek, yaramak. III. vr. (a se
folosi) faydalanmak, kullanılmak.
slujitor sm. hizmet eden.
slujnică sf. hizmetçi kadın.
smalŃ sn. mine, emay.
smaragd/smarald sn. zümrüt.
1004
smălŃui vi. minelemek.
smântână sf. süt yüzü, kaymak.
smârc sn. batak, bataklık.
smead adj. soluk, benzi uçuk.
smerit adj. 1. uysal; çekingen;
itaat eden, boyun eğen,
katlanan. 2. (pios) dindar,
mütedeyyin; sofu.
sminteală sf. delilik, budalalık.
sminti I. vt. çıldırtmak, delirtmek.
II. vr. çıldırmak, delirmek,
deli olmak.
smintit adj. çılgın, deli.
smiorcăi vr., vi. hıçkırmak.
smoală sf. zift, kara sakız.
smochin sm. incir ağacı.
smochină sf. incir.
smolit adj. 1. ziftlenmiş, zift
sürülmüş. 2. (fig.) esmer.
smuci I. vt. çekip çıkarmak,
kökünden çıkarmak. II. vi. (d.
arme de foc) tepmek. III. vr.
çekilmek; yolunmak.
smucitură sf. 1. çekip çıkarma,
kökünden çıkarma, yolma.
2. (recul) tepme.
smulge I. vt. kökünden çıkarmak,
çıkarmak, yolmak. II. vr.
kökünden çıkarılmak, yolunmak.
snob sm. züppe, snop.
snop sm. ekin demeti, demet.
soacră sf. kaynana, kayınvalide.
soare sm. güneş, şems; eclipsă
de ~ güneş tutulması, küsuf.
soartă sf. 1. talih, mukadderat.
2. (destin) alın yazısı, kader.
sobă sf. 1. soba. 2. (cuptor) fırın;
ocak. 3. (cămin) şömine.
smălŃui – socoti
sobrietate sf. 1. ağırbaşlılık,
itidal; yetingenlik, kanatkârlık.
2. (cumpătare) ılımlılık,
ölçülülük; ihtiyat.
sobru adj. 1. ağırbaşlı. 2. (cumpătat)
ılımlı, ölçülü; ihtiyatlı.
soc sm. (bot) mürver.
sociabil adj. munis, cana yakın,
kanı sıcak.
sociabilitate sf. munislik, cana
yakınlık, kanı sıcaklık.
social adj. sosyal; içtimai, cemiyet
-(s)i // ~ democrat sosyal-demokrat.
socialism sn. sosyalizm
socialist I. sm. sosyalist. II. adj.
sosyalist; sosyalist -(s)i.
socializa vt. sosyalize etmek.
societate sf. 1. toplum, cemiyet;
sosyete. 2. (instituŃie) cemiyet,
kurum. 3. (com.) şirket.
sociolog sm. sosyolog, toplumbilimci.
sociologie sf. sosyoloji, toplum bilimi.
soclu sn. kayde; ayak.
socoteală sf. 1. (calcul) hesap. 2. (idee,
gând) fikir. 3. (chibzuinŃă)
düşünüş, düşünce, idrak, basiret.
4. (lucru, treabă) iş; mesele.
socoti I. vt. 1. (a calcula) hesap-
lamak; hesaba katmak; saymak.
2. (a plănui) düşünmek;
öngörmek. 3. (a aprecia)
değerlendirmek; kıyas biçmek.
4. (a considera) saymak,
adetmek. II. vt. 1. (a se
calcula) hesaplanmak; sayılmak.
2. (a se gândi) düşünülmek.
3. (a-şi închipui) zannetmek.
4. (a se răfui) hesaplaşmak.
socotit – solvabil
socotit adj. 1. (calculat) hesaplanmış,
hesap edilmiş; sayılmış.
2. (considerat) sanılan, zannedilen.
3. (chibzuit) ölçülü; basiretli,
ihtiyatlı.
socotitor sm. hesap memuru,
muhasip, muhasebe memuru.
sodă sf. soda // ~ caustică
sodyum hidroksit.
sodiu sn. (chim.) sodyum.
sofa sf. kanape, sedye.
sofism sn. sofizm; bilgicilik.
sofist sm. sofist.
soi sn. 1. cins, soy. 2. (bot.) cins,
nevi. 3. (rasă) ırk. 4. (fel) tür,
biçim.
soia sf. soya.
sol1 sm. 1. (mesager) temsilci,
mümessil. 2. (muz.) sol.
sol2 sm. yer, toprak; zemin.
solar adj. güneşe değgin, güneş
–(s)i, şemsi; sistemul ~ güneş
sistemi.
sold sn. (econ., fin.) soldo; bakiye.
solda I. vt. ödemek, iade etmek,
borcu ödemek. II. vr.
neticelenmek, sonuçlanmak.
soldat sm. er; nefer.
soldă sf. aylık, ücret.
soldăŃesc adj. askerlere değgin,
asker -(s)i, er -(s)i; askerce.
solemn I. adj. törenle yapılan,
törenli, merasimli, tantanalı.
II. adv. törenle, merasimle,
tantanalı surette, tantana ile.
solemnitate sf. alay, merasim,
tören.
solfegiu sn. (muz.) solfej.
1005
solicita vt. 1. (a cere) rica etmek,
istemek. 2. (a necesita) gerektirmek.
solicitant sm. dilekçi, ricacı.
solicitare sf. 1. (dorinŃă) isteme,
rica. 2. (necesitate) gerektirme.
3. (efort) gayret etme.
solicitudine sf. ihtimam, özen,
özenme.
solid I. sn. (fiz.) katı/sulp cisim.
II. adj. katı, sağlam, pulat
gibi. 2. (d. persoane) gürbüz,
sağlam. 3. (fig.) ağır; mükemmel.
solidar adj. dayanışık, mütesanit.
solidaritate sf. dayanışma, tesanüt.
solidariza vr. birleşmek, el
birliğinde yaşamak; dayanışma
içine girmek.
soliditate sf. sağlamlık, katılık.
solie sf. 1. heyet; misyon. 2. (mesaj)
mesaj, mektup.
solist sm. (muz.) solist.
solitar adj. münzevi, kaçınık,
yalnız.
solniŃă sf. tuzluk.
solstiŃiu sn. (astr.) gün durumu.
solubil adj. 1. eriyebilir, erir,
inhilâl edebilir. 2. (fig.)
çözülebilen.
solubilitate sf. erime/inhilâl
kabiliyeti.
soluŃie sf. 1. (chim.) mahlul,
eriyik. 2. (fig.) çare, yol.
soluŃiona I. vt. halletmek, çözmek,
çare bulmak. II. vr. halledilmek,
çözülmek, hal olmak.
solvabil adj. (fin.) borcunu
ödeyebilir, tediye edebilir,
vaziyeti müsavit.
1006
solvabilitate sf. ödeme gücü.
solz sm. balık pulu.
soma vt. 1. uyarmak, ihtar etmek.
2. (a înştiinŃa) bildirmek,
ihbar etmek.
somaŃie sf. 1. uyartı, ihtar.
2. (înştiinŃare) bildirme, ihbar.
somieră sf. somya.
somitate sf. herkesçe tanınmış
adam, ünlü/meşhur adam.
somn I. sn. uyku. II. sm. (iht.)
som balığı.
somnambul sm. uyurgezer,
somnanbül.
somnambulism sn. uyurgezerlik,
somnanbülizm.
somnifer I. sn. uyutucu ilaç,
uyku ilacı. II. adj. uyutucu,
uyku verici.
somnolenŃă sf. 1. uyuklama,
uyku sersemliği. 2. (fig.)
gevşeklik, uyuşukluk.
somnoros I. sm. uykucu, uyku
tutumu. II. adj. uykulu,
uykusu gelen, uyuklayan.
somptuos adj. muhteşem, pek
parlak, fevkalade.
sonată sf. (muz.) sonat.
sonda I. vt. 1. sondalamak, sondaj
etmek, delmek. 2. (fig.) yoklamak,
iskandil etmek, araştırmak.
II. vr. 1. sondalanmak, sondaj
edilmek, delinmek. 2. (fig.)
yoklanmak, araştırılmak;
iskandil edilmek.
sondaj sn. 1. sondalama, iskandil
etme, sondaj. 2. (fig.) sondaj,
yoklama, yoklayış, araştırma.
solvabilitate – soŃie
sondă sf. 1. (d. petrol şi med.)
sonda. 2. (mar.) iskandil.
sondor sm. sondalanma, sondajcı.
sonerie sf. zil; çıngırak; ~ electrică
elektrik zili/çıngırağı.
sonet sn. (lit.) sone.
sonor I. adj. 1. sesli, sadak, ses
çıkaran. 2. (d. consoane)
ünlü; sesli. II. adv. sesle,
gürültü ile.
sonoritate sf. tannanlık, sesli/
sadalı oluş.
soprană sf. (muz.) soprano.
soră sf. 1. bacı, kız kardeş; ~ mai
mare büyük kız kardeş, abla.
3. (med.) hemşire, hasta
bakıcı.
sorbi vt. 1. içmek, yudumlamak,
irtişaf etmek. 2. (fig.)
çekmek, emmek.
sorbitură sf. içme; irtişaf.
sort sn. nevi, ceşit.
sorta vt. seçip ayırmak, çeşit
düzmek; derlemek; ayıklamak.
sorti vt. geleceği önceden
bildirmek, önceden tayin
etmek.
sortiment sn. tür, çeşit; takım.
sorŃ sm. kura // a trage la ~i kura
çekmek.
sos sn. salça, terbiye.
sosi vi. gelmek, vasıl olmak; varmak.
sosire sf. gelme, geliş, varma.
soŃ sm. 1. (bărbat) koca. 2. (unul
din parteneri) eş. 3. (pereche)
çift // număr cu ~ çift sayı;
număr fără ~ tek/çiftsiz sayı.
soŃie sf. karı, refika, eş.
spadă – specializa
spadă sf. kılıç; meç.
spaimă sf. korku, dehşet; ürkü.
spanac sn. ıspanak.
spaniol sm., adj. Đspanyalı, Đspanyol;
limba ~ă Đspanyol dili, Đspanyolca.
sparge I. vt. 1. kırmak. 2. (frontul,
lemne) yarmak. 3. (a zdrobi)
ezmek, çiğnemek. II. vr.
1. kırılmak. 2. (d. front) yarılmak.
3. (a se sfărâma) ezilmek.
spargere sf. (furt) zorla girme/
nüfuz, kapıyı kırarak girme;
basma.
spart I. sn. 1. kırma, yarma. 2. (fig.)
zorla girme/nüfuz, basma. II. adj.
1. kırılmış, yarılmış. 2. (fig.)
zorla basılmış/nüfuz edilmiş.
spartan I. sm. Ispartalı. II. adj.
1. Đsparta -(s)i. 2. (fig.)
Ispartalıların terbiyesi tarzında.
spasm sn. ihtilâç, ispazmoz.
spasmodic adj. ihtilâclı, ıspazmoza
ait.
spată sf. 1. (anat.) kürek kemiği.
2. (text.) tarak.
spate sn. 1. (spinare) arka, sırt.
2. (la obiecte) sırt, geri // ~le
frontului cephe gerisi.
spaŃial adj. uzaysal, uzayla ilgili,
uzaya değgin, fezai, uzay -(s)i;
navă ~ă uzay gemisi.
spaŃios adj. geniş, vasi.
spaŃiu sn. 1. saha, yer. 2. (cosmos)
feza, uzay. 3. (gol) boşluk; iç.
spăla I. vt. yıkamak; a ~ rufe
çamaşır yıkamak. II. vr.
yıkanmak; a se ~ pe mâini
ellerini yıkamak.
1007
spălat I. sn. yıkama/yıkanma. II. adj.
1. yıkanan. 2. (curat) temiz.
spălăcit adj. rengi atmış, rengi
uçuk, solmuş, soluk.
spălător sn. 1. (lavoar) lavabo.
2. (cameră) yıkama/yıkanma
odası. 3. (obiect) paçavra,
silgi.
spălătoreasă sf. çamaşırcı kadın.
spălătorie sf. çamaşırhane,
çamaşırlık.
spălătură sf. yıkama, yıkanma,
yıkanış.
spărgător I. sm. 1. (hoŃ) kasa
hırsızı. 2. (tehn.) kırıcı. II. sn.
(navă) buzkıran.
spărtură sf. 1. çatlak. 2. (breŃă)
gedik, yarık.
spătar sn. arkalık.
spătos adj. geniş omuzlu.
spân I. sm. köse (adam). II. adj.
köse.
spânzura I. vt. asmak. II. vi.
asılı olmak, sarkmak. III. vr.
1. kendi kendini asmak. 2. (a
se atârna) sarkmak.
spânzurat sm., adj. 1. asılmış,
asılı. 2. (fig.) yaramaz. 3. sarkık.
spânzurătoare sf. darağacı.
special I. adj. hususi, özel. II. adv.
hususi olarak/surette, özel olarak.
specialist sm. uzman, mütehassıs.
specialiate sf. 1. ihtisas, uzmanlık.
2. (meserie) meslek, uğraş.
specializa I. vt. uzmanlaştırmak,
ihtisaslaştırmak, ihtisas
öğretmek, uzman yetiştirmek.
II. vr. ihtisas etmek, ihtisaslaşmak.
1008
specializare sf. uzmanlaşma,
ihtisaslaştırma, ihtisaslaşma,
uzmanlık edinme.
specie sf. cins, soy.
specific I. sn. özellik, hususiyet.
II. adj. hususi, özel, spesifik.
III. adv. hususiyetle, özellikle.
specifica I. vt. 1. zikretmek, anmak,
kaydetmek. 2. (a preciza)
saptamak; kestirmek. II. vr.
zikredilmek, anılmak, kaydedilmek.
specimen sn. 1. cins, soy, tür.
2. (exemplar) örnek; emsal.
spectacol sn. 1. (reprezentaŃie)
temsil. 2. (fig.) olay, hadise.
spectaculos adj. çok enteresan,
çok ilgili/güzel.
spectator sm. 1. seyirci; temaşager.
2. (martor) tanık, şahit.
spectral adj. tayfla ilgili, tayfi.
spectroscop sn. spektroskop.
spectru sn. tayf.
specula vt. ihtikâr etmek, spekülasyon
yapmak.
speculant sm. muhtekir, spekülatör;
vurguncu.
speculă sf. ihtikâr, spekülasyon;
vurgun.
speologie sf. mağaralar bilimi.
spera vt., vi. ümit etmek,
ummak.
speranŃă sf. ümit, umma; umut.
speria I. vt. 1. korkutmak, ürkütmek.
2. (a intimida) yıldırmak. II. vr.
korkmak, ürkmek.
sperietoare sf. korkuluk.
sperietură sf. korku, ürkü.
specializare – spiritism
sperios adj. korkak, ürkek,
ödlek.
spermatozoid sm. spermatozoit,
atmık hücresi.
spermă sf. meni, sperma, atmık.
spetează sf. arkalık.
speti vr. kuvveti kesilmek, bitap
kalmak.
speŃă sf. 1. cins, soy, tür, nevi.
2. (jur.) bir davanın temel
konusu, dava.
spic sn. başak.
spicher sm. spiker.
spicui vt. 1. başak toplamak. 2. (fig.)
derlemek, seçmek.
spicuire sf. derleme, seçme.
spilcui vr. bezenmek, süslenmek;
güzel giyinmek.
spilcuit adj. gayet güzel giyinmiş,
şık.
spin sn. diken, tiken.
spinare sf. sırt, arka.
spinos adj. 1. dikenli/tikenli. 2. (fig.)
güç, ağır; (periculos) tehlikeli.
spinteca vt. yarmak, çatlatmak,
ayırmak.
spion sm. casus.
spiona vt., vi. casusluk etmek.
spionaj sn. casusluk.
spirală sf. helezon, spiral; în ~
sarmal, spiral halinde.
spiriduş sm. cin.
spirit sn. 1. ruh. 2. (suflet) can.
3. (minte) akıl, idrak. 4. (glumă)
şaka, mizah. 5. (strigoi)
hortlak; hayal.
spiritism sn. büyücülük, ispiritizma.
spiritual – sprijini
spiritual adj. 1. ruhi, manevi. 2. (rel.)
ruhani. 3. (cu haz) neşeli, eğlendirici.
4. (deştept) zeki, akıllı.
spiritualism sn. spiritüalizm,
tinselcilik.
spiritualist sm. tinselci.
spiritualitate sf. tinsellik, ruhanilik.
spirt sn. ispirto; alkol.
spirtoase sf. pl. ispirtolu içkiler.
spirtos adj. ispirtolu, ispirto -(s)i.
spital sn. hastane.
spitaliza vt. hastaneye yatırmak.
spiŃă sf. 1. tekerlek parmağı,
parmak. 2. (neam) kol.
splai sn. rıhtım.
splendid adj. muhteşem, pek
parlak, fevkalâde güzel.
splendoare sf. parlaklık, görkem, ihtişam.
splină sf. dalak.
spoi vt. 1. (a vărui) sıvalamak,
badana etmek; kireçlemek. 2. (a
cositori) kalaylamak.
spoială sf. 1. (zugrăveală) sıva,
badana etme; kireçleme. 2. (fig.)
özensizlik, göz boyama.
spongios adj. sünger nevinden,
sünger gibi delikli.
spontan I. adj. ani, apansız. II. adv.
ansızın, apansızın, birdenbire.
spontaneitate sf. apansızlık, ani
bir surette olmaklık.
spor I. sm. (bot.) sıpor/spor. II. sn.
1. (fin.) artış, artma, ek para,
katkı. 2. (progres) ilerleme,
teraki. 3. (folos) kâr, fayda.
sporadic I. adj. gelişigüzel, rasgele,
özensiz. II. adv. gelişigüzel,
rasgele olarak, arasıra.
1009
spori I. vt. 1. artırmak, çoğaltmak,
yükseltmek, büyütmek. 2. (a
intensifica) şiddetlendirmek.
II. vi. artmak, çoğalmak,
büyümek, yükselmek.
sporire sf. 1. artış, artma, çoğalma/
çoğaltma. 2. (intensificare)
şiddetlenme, şiddetlendirme.
spornic adj. faydalı, kârlı.
sporovăi vi. gevezelik yapmak/
etmek, çene çalmak.
sport sn. spor; teren de ~ spor
sahası/alanı.
sportiv I. sm. sporcu, sportmen.
II. adj. spora ait, spor -(s)i.
sportivă sf. sporcu kadın/kız.
spovedanie sf. 1. tövbe, dönü;
(destăinuire) itiraf. 2. (rel.)
günah çıkarma, günahlarını/
suçlarını itiraf.
spovedi vr. 1. tövbe etmek; (a
destăinui) itiraf etmek. 2. (rel.)
günahlarını/suçlarını itiraf
etmek.
sprânceană sf. kaş.
spre prep. 1. doğru; ~ casă eve
doğru; ~ prânz öğleye doğru.
2. (pentru) için, üzere // ~
exemplu örneğin.
sprijin sn. 1. destek. 2. (ajutor)
yardım.
sprijini I. vt. 1. desteklemek. 2. (a
ajuta) yardım etmek, yardım
vermek. 3. (a propti) dayamak.
II. vr. 1. yardımlaşmak, biribirine
yardım etmek. 2. (a se propti)
dayanmak. 3. (fig.) dayanmak,
istinat etmek.
1010
sprinten adj. çevik; atik.
spulbera I. vt. 1. savurmak,
püskürtmek, dağıtmak. 2. (fig.)
dağıtmak, püskürtmek. II. vr.
savrulmak, püskürmek, dağılmak.
spumă sf. köpük; ~ de săpun
sabun köpüğü; ~ de mare
deniz köpüğü.
spumega vi. köpüklenmek; a ~
de furie köpürmek.
spumos adj. köpüklü; vin ~
köpüklü şarap.
spune I. vt. 1. söylemek; demek.
2. (a relata) anlatmak, nakletmek.
3. (a destăinui) tanımak, itiraf
etmek. 4. (a explica) tanımlamak,
tarif etmek. 5. (a numi) ad
koymak. 6. (d. texte, scrieri)
yazmak. II. vr. denilmek,
söylenmek // nu este aşa cum
se ~ söylendiği gibi değildir;
după cum se ~ söylendiği gibi;
cum se ~ în limba turcă ...?
Türkçe nasıl denir?
spurca I. vt. 1. kirletmek, pisletmek,
lekelemek. 2. (rel.) haram etmek;
kutsal şeylere saygısızlık
etmek. II. vr. 1. kirlenmek,
pislenmek. 2. (rel.) haram olmak;
kutsal şeylere saygısızlıkta
bulunmak.
spurcat adj. 1. kirli, pis. 2. (rel.)
haram. 3. (ticălos) alçak.
spurcăciune sf. 1. kirlilik, pislik,
iğrenti. 2. (d. fiinŃe) iğrenç
mahlük.
spusă sf. söylenen/denilen şey,
laf.
sprinten – stabili
spuz/ă sf. korlu kül // a trage ~a
pe turta sa kendi menfaatlerini/
çıkarlarını üstün tutmak.
spuzeală sf. mayasıl; egzama.
sta vi. 1. (a se aşeza) oturmak;
~Ńi jos! oturunuz! 2. (a se opri
din mers) durmak. 3. (a aştepta)
beklemek. 4. (a se afla într-un
loc) bulunmak. 5. (a locui)
yaşamak, oturmak. 6. (a fi
fixat) tutturulmak. 7. (a pluti)
yüzmek. 8. (a fi gata de ...) ...
üzere olmak // a ~ în picioare
ayakta durmak; a ~ culcat
yatmak; a ~ de vorbă konuşmak,
münakaşa yapmak; tartışmak;
a ~ la îndoială şüphede
bulunmak; a ~ pe gânduri
düşünüp durmak; a ~ la baza
temelinde bulunmak; a ~ de-o
parte karışmamak; a ~ în cale
engel olmak; a-i ~ bine yakışmak;
a ~ pe capul cuiva baş
ağırtmak.
stabil adj. 1. sarsılmaz; (fix) sabit.
2. (durabil) sağlam, dayanıklı;
sürekli.
stabili I. vt. 1. yerleştirmek, tesis
etmek. 2. (a preciza) tesbitetmek,
kestirmek. 3. (a hotărî)
kararlaştırmak; hükmetmek.
4. (a dovedi) ispat etmek,
ispatlamak, tanıtlamak. II. vr.
1. yerleşmek. 2. (a se fixa)
kestirilmek, tayin edilmek. 3. (a
se hotărî) hükmedilmek,
kararlaştırılmak. 4. (a se
dovedi) tanıtlanmak.
stabiliment – statut
stabiliment sn. 1. tesisat. 2. (instituŃie)
kurum; kuruluş, müessese,
daire.
stabilit adj. 1. yerleşmiş, yerleş-
tirilmiş. 2. (hotărât) kestirilmiş,
kararlaştırılmış // rămâne ~
öyle kalsın.
stabilitate sf. 1. sarsılmamazlık,
sabit olma. 2. (fig.) dayanıklık,
istikrar.
stabiliza I. vt. istikrar ettirmek,
durultmak. II. vr. istikrar
etmek/bulmak.
stabilizare sf. istikrar.
stacojiu adj. kıpkırmızı, al.
stadion sn. stadyum, stad.
stadiu sn. evre, safha.
stafidă sf. kuru üzüm.
stafie sf. hayal, hortlak.
stagiar I. sm. staj yapan, stajiyer.
II. adj. staj -(s)i.
stagiu sn. 1. staj, tecrübe devresi,
stajiyerlik. 2. (vechime) kıdem.
stagiune sf. (teatrală) tiyatro
mevsimi/sezonu.
stagna vi. 1. durmak, kalmak;
ilerlememek, gelişmemek. 2. (d.
ape) durmak.
stagnant adj. durgun.
stagnare sf. faaliyetsizlik, yerinde
durma; durgunluk.
stai interj. dur!
stalactită sf. stalaktit, sarkıt.
stalagmită sf. stalagmit, dikit.
stambă sf. basma.
stampă sf. estamp, basma resim;
gravür.
stand sn. stand.
1011
standard sn. standart.
standardiza vt. standartize etmek.
staniol sn. kalay.
stare sf. 1. durum, vaziyet, hal.
2. (avere) servet, mal, mülk,
varlık. 3. (şedere) oturma,
oturuş // ~ de urgenŃă, ~ de
asediu sıkı yönetim; ~ civilă
nüfus kütüğü; ~ de spirit ruh
hali; haleti ruhiye; ~ materială
maddi durum; ~a sănătăŃii
sağlık durumu.
start sn. (sport) çıkış, depar.
stat sn. 1. (pol.) devlet. 2. (listă)
cetvel. 3. (statură) boy // (mil.)
~ major kurmay; Marele ~
Major Genel Kurmay; ~ de
plată ücret cetveli.
statal adj. devlete değgin, devlet
-(s)i.
statistic adj. istatistik ile ilgili,
istatistik -(s)i, istatistik.
statistică sf. istatistik.
statistician sm. istatistikçi.
statornic adj. sebatlı, daimi,
temelli; sabit.
statornici I. vt. 1. yerleştirmek,
oturtmak; kök saldırmak. 2. (d.
abstracte) kurmak, tesis
etmek. II. vr. 1. yerleşmek;
kök salmak; kalmak. 2. (d.
abstracte) kurulmak.
statornicie sf. sebat, değişmemezlik;
kök salma, devamlılık.
statuetă sf. heykelcik.
statuie sf. heykel, yontu.
statură sf. boy, boybos.
statut sn. yasa; tüzük.
1012
statutar adj. yasaya/tüzüğe göre.
staŃie sf. 1. istasyon; ~ meteorologică
meteoroloji istasyonu; ~ de
radio radyo istasyonu. 2. (de
tramvai etc.) durak.
staŃiona vi. durmak; (a aştepta)
beklemek.
staŃiune sf. 1. istirahat yeri.
2. (balneară) kaplıca, ılıca.
stavilă sf. 1. engel. 2. (baraj) set,
bent // a pune ~ set koymak.
stăpân sm. 1. sahip. 2. (patron)
patron.
stăpână sf. sahibe.
stăpâni I. vt. 1. sahip/malik
olmak; tasarruf etmek. 2. (a
conduce) idare etmek, yönetmek.
3. (a domina) hakim olmak,
hüküm sürmek. II. vi. hüküm
sürmek. III. vr. kendini
tutmak/zaptetmek.
stăpânire sf. 1. sahip olma, tasarruf,
temellük. 2. (putere, autoritate)
idareciler. 3. (dominaŃie) hüküm
sürme, hakimiyet. 4. (stăpânire
de sine) kendini zaptetme/
tutma, itidal.
stăpânit adj. (ponderat) kendini
tutabilen, mutedil.
stăpânitor I. sm. egemen,
hakim; hükümdar. II. adj.
mütehakim, amirane; üstün,
baskın.
stărui vi. 1. ısrar etmek, üstelemek.
2. (a dăinui) devam etmek.
stăruinŃă sf. ısrar, üsteleme.
stăruitor I. adj. ısrar edici, üste-
leyen. II. adv. ısrarla.
statutar – stârni
stătător adj. durgun; ape
stătătoare durgun sular // de
sine ~ bağımsız.
stătut adj. eski, eskimiş, bozuk.
stăvilar sn. set, bent.
stăvili vt. 1. seddetmek, set koymak.
2. (fig.) kapamak, durdurmak.
stâlci vt. 1. kırmak, paralamak. 2.
(prin apăsare) basmak, ezmek.
3. (fig.) (o limbă) bozmak,
berbat etmek. 4. (a schilodi)
sakatlamak.
stâlp sm. 1. direk. 2. (coloană)
sütün. 3. (fig.) destek.
stână sf. ağıl, mandıra.
stâncă sf. kaya.
stâncos adj. kayalı.
stâng adj. sol; mâna ~ă sol el;
piciorul ~ sol ayak; flancul ~
sol cenah.
stânga sf. sol taraf; la ~ sola, sol
tarafa.
stângaci sm., adj. 1. solak. 2. (fig.)
beceriksiz; (nepriceput) acemi.
sfângăcie sf. beceriksizlik, acemilik.
stângism sn. solculuk.
stânjen sm. arşın.
stânjeneală sf. rahatsızlık, tedirginlik.
stânjenel sm. (bot.) susen çiçeği.
stânjeni vt. rahatsız/tedirgin etmek,
taciz etmek.
stânjenit adj. rahatsız edilmiş,
tedirgin, taciz edilmiş.
stârc sm. (zool.) balıkçıl kuşu,
balıkçıl.
stârni I. vt. 1. uyandırmak, doğurmak,
sebebiyet vermek. 2. (a aŃâŃa)
tahrik etmek, kışkırtmak.
stârpitură – stimă
3. (vânatul) ürkütmek. II. vr.
1. doğmak, sebep olmak, çıkmak.
2. (d. războaie) başlamak,
patlak vermek.
stârpitură sf. 1. vakitsiz doğmuş,
düşük çocuk. 2. (pop.) kısır.
3. (fig.) alçak adam; kalleş.
stârv sn. leş.
stea sf. yıldız; ~ua polară kutup
yıldızı.
steag sn. bayrak, sancak, alem.
stegar sm. bayraktar, alemdar.
stejar sm. meşe ağacı, meşe.
stelar adj. yıldız - (s)i, yıldızlı.
steluŃă sf. 1. küçük yıldız. 2. (semn
grafic) yıldız işareti.
stemă sf. arma.
stenodactilografă sf. stenodaktilograf
kız.
stenodactilografie sf. stenodaktilografi.
stenograf sm. stenograf.
stenografă sf. stenograf kız.
stenografia vt. steno ile yazmak,
stenografye etmek.
stenografie sf. stenografi/stenografya.
stenoză sf. (med.) daralma, stenoz.
stepă sf. step, bozkır; kır.
stereotip adj. stereotip, aynı şekilde.
stereotipie sf. stereotipi.
steril I. sn. kat, katman, tabaka.
II. adj. 1. verimsiz, semeresiz.
2. (d. fiinŃe) kısır.
sterilitate sf. 1. kısırlık. 2. (fig.)
çoraklık, verimsizlik.
steriliza vt. 1. (a dezinfecta) sterilize/
takım etmek. 2. (fiinŃe)
kısırlaştırmak.
1013
sterilizare sf. 1. (dezinfectare)
sterilize, takım. 2. (d. fiinŃe)
kısırlaştırma.
sterlină adj. sterlin; liră ~ sterlin
lira.
stern sn. (anat.) göğüs kemiği.
sterp adj. 1. kısır. 2. (fig.) çorak,
semeresiz, verimsiz.
sticlă sf. 1. cam, sırça; ~ mată
donuk cam. 2. (clondir) şişe;
~ cu apă şişe su; o ~ goală
boş şişe.
sticlărie sf. 1. cam eşya. 2. (fabrică)
cam fabrikası.
sticli vi. ışık vermek, parlamak.
sticlos adj. cam gibi parlayan,
cam gibi.
sticluŃă sf. küçük şişe.
stigmat sn. damga; leke.
stigmatiza vt. damgalamak, lekelemek.
stigmatizat adj. damgalı, lekeli.
stihie sf. musibet, felaket.
stil sn. 1. biçim, tarz. 2. (mod)
üslüp.
stilat adj. terbiyeli, nezaketli;
(fin) nazik.
stiliza vt. stilize etmek.
stilizare sf. stilize etme.
stilizator sm. stilize eden.
stilou sn. dolmakalem, stilo.
stima vt. hürmet etmek, saymak,
saygı göstermek.
stimabil adj. sayın, aziz, muhterem.
stimat adj. saygılı, sayın; ~ domn/
~ă doamnă! sayın bay/bayan!
stimă sf. hürmet, saygı // cu ~
hürmetle.
1014
stimula vt. 1. özendirmek, teşvik/
tahrik etmek. 2. (a încuraja)
cesaretlendirmek, cesaret vermek.
3. (a recompensa) mükâfat
etmek, mükâfatlandırmak.
stimulator adj. teşvik ve tahrik
edici.
stimulent sn. özendirme, teşvik,
isteklendirme.
stindard sn. sancak, alem.
stingător sn. söndürücü (alet).
stinge I. vt. 1. (lumina, focul) söndürmek,
itfa etmek. 2. (jur.) (un proces)
kapatmak. 3. (o datorie) itfa/
tediye etmek. 4. (varul) kireç
söndürmek. II. vr. 1. (d. lumină,
foc) sönmek. 2. (a se închide)
kapanmak. 3. (a muri) ölmek.
stingere sf. söndürme, itfa.
stingher adj. 1. tek, çift olmayan.
2. (retras) çekingen.
stingheri vt. rahatsız/tedirgin etmek,
taciz etmek.
stingherit adj. rahatsız/tedirgin
(edilmiş); (jenat) taciz edilmiş.
stinghie sf. çıta, lâta.
stins adj. 1. sönük, söndürülmüş,
itfa edilmiş. 2. (şters) silik,
zayıf.
stipula vt. şart koymak, şarta
bağlamak; ön görmek.
stipulare sf. özel koşul/şart
koyma, koşul/ şart koyma.
stipulat adj. özel koşula/şarta
bağlı, koşula/şarta bağlı.
stivă sf. istif.
stoarce vt. sıkıp çıkarmak, sıkmak.
stimula – stradă
stoc sn. stok; depo, depo edilmiş
eşya.
stoca vt. stok/depo etmek.
stocare sf. stok/depo etme.
stofă sf. kumaş.
stog sn. ot yığını, tınaz.
stoic sm,, adj. 1. (filoz.) stoacı.
2. dayançlı, sebatlı, sabırlı,
metanetli.
stoicism sn. 1. (filoz.) stoacılık.
2. dayançlılık, sebat, sabır,
metanet.
stol sn. (de păsări) kuş sürüsü,
sürü.
stomac sn. mide.
stomacal adj. midesel, mideye
değgin, mide -(s)i.
stomatolog sm. diş doktoru,
dişçi.
stomatologie sf. dişçilik.
stop I. sn. stop, durma, durdurma.
II. interj. dur!
stopa1 I. vt. durdurmak, stop
ettirmek. II. vi. durmak, stop
etmek.
stopa2 vt. (a Ńese) gözemek.
stor sn. stor, pancur.
stors I. sn. sıkıp çıkarma, çıkma.
II. adj. 1. sıkıp çıkarılmış,
sıkılmış. 2. (sărăcit) fıkara,
tükenmiş. 3. (epuizat) bitkin;
cılız, dermansız.
strabism sn. şaşılık.
strachină sf. çanak, toprak
çanak.
stradă sf. sokak; ~ principală
ana sokak; ~ laterală yan
strajă – strănuta
sokak; ~ dosnică kuytu
sokak; pe ~ sokakta.
strajă sf. 1. bekçi, nöbetçi. 2. (fig.)
koruyucu.
strangula vt. boğmak.
straniu I. adj. tuhaf, acayip,
garip. II. adv. tuhaf şekilde,
garip bir surette.
straşnic I. adj. 1. (îngrozitor)
korkunç, dehşetli. 2. (minunat)
pek parlak, muhteşem. II. adv.
1. müthiş surette, son derece,
fena halde. 2. (minunat) parlak
ve mükemmel surette, fevkalade
surette. III. interj. fevkalade!
strat sn. 1. kat, katman, tabaka.
2. (de flori) evlek.
stratagemă sf. 1. savaş oyuncu,
savaş kurnazlığı. 2. hile, dolap,
düzen, oyun.
strateg sm. 1. sevkülceyş
mütehassısı, strateji uzmanı.
2. (fig.) çok güçlü adam.
strategic adj. stratejik; sevkülceyş
-(s)i, sevkülceyşi.
strategie sf. strateji, sevkülceyş.
stratosferă sf. stratosfer.
stratosferic adj. stratosfer -(s)i,
stratosferik.
străbate vt., vi. 1. (a traversa)
katetmek. 2. (a străpunge)
delmek, ... içinden geçmek,
rastlamak.
străbun I. sm. atalar, dedeler,
ecdat. II. adj. çok eski,
kadim.
străbunic sm. büyük babanın
babası, büyük dede.
1015
străbunică sf. büyük babanın/
ananın anası.
străbunici sm. pl. dedeler, atalar.
strădanie sf. gayret, çaba; efor.
strădui vr. gayret etmek, gayret
göstermek/sarfetmek,
çabalamak.
străfulgera vi. şimşek çakmak,
çakmak.
străfund sn. derinlik.
străin sm., adj. 1. yabancı; yad,
ecnebi. 2. (necunoscut) meçhul.
străinătate sf. yadeller, yabancı
memleketler, gurbet.
străjer sm. nöbetçi, bekçi.
srăjui vt., vi. 1. beklemek, gözetlemek.
2. (a apăra) korumak.
străluci vi. parlamak, parıldamak.
strălucire sf. parlaklık, parlama,
parlayış.
strălucit adj. parlak, parlayan,
parıldayan // succes ~ çok
büyük bir başarı.
strălucitor adj. pek/çok parlayan,
çok parlak.
strămoş sm. ecdat; (la pl.) dedeler,
atalar.
strămoşesc adj. dedelerden/atalardan
(kalan).
strămuta I. vt. göçürmek, taşındırmak.
II. vr. gözetmek, taşınmak,
becayiş etmek.
strămutat adj. göçürülmüş,
taşınmış; göçedilmiş.
strănepoată sf. torun kız.
strănepot sm. torun çocuğu.
strănut sn. aksırık, aksırma.
strănuta vi. aksırmak, apşırmak.
1016
străpunge vt. 1. delmek. 2. (cu
baioneta) süngülemek. 3. (a
înjunghia) saplamak, kadamak.
4. (frontul) yarmak.
străvechi adj. çok eski, kadim;
antika.
străveziu adj. saydam, şeffaf.
strâmb adj. 1. eğri, eğri büğrü.
2. (înclinat) meyilli, eğik.
3. (fig.) (greşit) yanlış; haksız;
hatalı.
strâmba I. vt. 1. eğmek, bükmek.
2. (fig.) bozmak. II. vr.
iğilmek, bükülmek.
strâmbătură sf. 1. iğilme, iğme,
bükme, bükülme. 2. (grimasă)
yüz ekşitme.
strâmt adj. 1. dar, ensiz. 2. (strâns)
sıkı.
strâmta I. vt. 1. darlatmak. 2. (a
reduce) küçültmek. II. vr.
1. daralmak. 2. (a se diminua)
küçülmek.
strâmtoare sf. 1. dar geçit, boğaz.
2. (defileu) derbent // a fi la ~
sıkıntıda bulunmak.
strâmtorare sf. 1. daralma, daraltma.
2. (reducere) azaltma, küçültme.
strâmtorat adj. 1. daralmış.
2. (micşorat) azalmış, azaltılmış.
3. (fig.) sıkıntıda bulunan;
açıkta kalan.
strângător sm., adj. edinen, her
şeyi benimseyen.
strânge I. vt. 1. toplamak. 2. (a
economisi) biriktirmek. 3. (a
alege) derlemek, seçmek.
4. (a colecŃiona) koleksiyon
străpunge – strica
yapmak. 5. (a apăsa) sıkmak.
6. (a împături) devşirmek,
bükmek, katlamak. 7. (a
acumula) edinmek. II. vi.
1. basmak. 2. (d. pantofi)
sıkmak. 3. (din buze) büzmek.
III. vr. 1. toplanmak, toparlanmak.
2. (a se acumula) birikmek.
strângere sf. 1. toplama, toplayış.
2. (colecŃionare) koleksiyon //
~ de mânâ el sıkışma.
strâns I. sn. 1. toplama.
2. (recoltat) orak, hasat.
II. adj. 1. (cules) toplanmış/
toparlanmış olan. 2. (legat
bine) sıkı. III. adv. sıkı
sıkıya.
strânsoare sf. 1. sıkma; basma.
2. (constrângere) sıkıştırma.
streaşină sf. saçak.
streche sf. (zool.) at sineği.
strecura I. vt. süzmek, süzgeçten
geçirmek. II. vr. 1. süzülmek,
süzgeçten eçmek/geçirilmek.
2. (a se furişa) sıvışmak.
strecurătoare sf. süzgeç.
strepezi I. vt. kamaştırmak. II. vr.
(d. dinŃi) kamaşmak.
streptomicină sf. streptomisin.
strica I. vt. 1. bozmak. 2. (a
sparge) kırmak, parçalamak.
3. (a corupe) baştan çıkarmak,
ahlağını bozmak. 4. (a dărâma)
yıkmak. II. vi. yaramak,
yerinde olmak. III. vr. 1. (a
se deprecia) bozulmak, çürümek.
2. (a se sfărâma) kırılmak,
parçalanmak. 3. (a deveni corupt)
stricat – studio
ahlakı bozulmak. 4. (a se
înrăutăŃi) fenalaşmak.
stricat adj. 1. bozuk, bozulmuş.
2. (putred) çürük, çürümüş.
3. (rău mirositor) pis kokulu.
4. (imoral) ahlakı bozuk,
ahlâksız.
stricăciune sf. 1. bozukluk.
2. (pagubă) zarar.
stricător adj. 1. bozucu.
2. (destructiv) yıkıcı; zararlı.
stricnină sf. striknin.
strict I. adj. 1. sıkı, sert. 2. (numai)
sırf. II. adv. sıkıca.
stricteŃe sf. sıkı/kesin oluş/olma,
kesin // cu ~ kesinlikle.
strident adj. keskin; şiddetli.
stridenŃă sf. keskinlik, şiddet.
stridie sf. (zool.) istridye.
striga I. vt. (a chema) çağırmak.
II. vi. bağırmak, haykırmak,
feryat etmek.
strigare sf. 1. (chemare) çağırma,
seslenme. 2. (strigăt) haykırma,
haykırış, feryat, bağırma.
strigăt sn. haykırış, bağırış, feryat;
sesleniş.
strigătură sf. mani, halk koşuğu.
strigoi sm. hortlak, hayal.
stringent adj. mutlak, salt.
strivi vt. ezmek, çiğnemek; (a
presa) basmak.
strofă sf. kıta.
stronŃiu sn. (chim.) stronsiyum.
strop sm. 1. damla. 2. (fig.)
azıcık, katra.
1017
stropi I. vt. püskürtmek; sulamak.
II. vi. fışkırmak. III. vr.
lekelenmek.
stropitoare sf. bahçıvan/sulama
kovası.
structural adj. yapısal, strüktür
-(s)i, bünye -(s)i.
structură sf. strüktür, yapı,
bünye.
strugure sm. üzüm.
strună sf. tel // a(-i) cânta (cuiva)
în ~ pohpohlamak; (fam.)
merge ~ tam tıkırında gidiyor.
strung sn. torna (tezgâh).
strungar sm. tornacı.
strungă sf. 1. dar kapı. 2. (loc de
trecere) boğaz.
strungăreaŃă sf. diş aralığı.
struni vt. 1. gem takmak/
vurmak. 2. (fig.) dizginlemek.
struŃ sm. (zool.) deve kuşu.
student sm. üniversite öğrencisi,
talebe, üniversiteli.
studenŃesc adj. üniversiteli
öğrencilerine değgin, talebe
-(s)i.
studenŃie sf. öğrencilik/talebelik
süresi/müddeti, talebelik çağı.
studia vt., vi. 1. okumak, tahsil/
öğretim görmek. 2. (a învăŃa)
öğrenmek. 3. (a cerceta)
araştırmak, incelemek.
studiat adj. 1. (cu studii) okumuş,
tahsil görmüş. 2. (învăŃat)
öğrenilmiş; incelenmiş.
studio sn. 1. stüdyo. 2. (pat)
yatak.
1018
studios adj. çok okuyan/öğrenen;
(sârguincios) çalışkan; öğrenim
heveslisi.
studiu sn. 1. (învăŃare) okuma;
öğrenme. 2. (investigaŃie)
araştırma, tetkik.
stuf sn. saz, kamış.
stufăriş sn. sazlık.
stufos adj. 1. sazlı. 2. (des) gür.
stup sm. arı kovanı, kovan.
stupar sm. arıcı, kovancı.
stupărit sn. arıcılık, kovancılık.
stupefacŃie sf. hayret, şaşkınlık.
stupefiant I. sn. uyuşturucu
madde. II. adj. uyuşturucu.
stupefiat adj. hayrete düşmüş,
hayrette kalan, şaşkın.
stupid I. adj. anlamsız, manasız,
akılsız. II. adv. ahmakça,
sersemce.
stupiditate sf. anlamsızlık,
manasızlık, akılsızlık.
stupoare sf. hayret, şaşkınlık.
suav adj. pek mülayim/ince/
hoş/tatlı.
sub prep. alt, ast; ~ masă masanın
altında; ~ conducerea ... ...
yönetimi/idaresi altında.
subalpin adj. Alp dağları altı.
subaltern I. sm. yeraltı, buyruk
altı, maiyet. II. adj. tabi,
madun.
subaprecia vt. azımsamak,
küçüksemek; değerinden
aşağı takdir etmek;
mühimsememek.
subconştient sn. tahteşşur,
bilinçaltı.
studios – sublini/a
subdezvoltat adj. azgelişmiş,
azgelişen.
subdirector sm. müdür yardımcısı,
müdür muavini.
subdivide vt. bir daha bölmek.
subdiviziune sf. altcins; altsınıf;
alttakım.
subestima vt. hakiki değerini
takdir etmemek, değerinden
aşağı takdir etmek; takdir
etmemek.
subgrupă sf. altgrup.
subiect sn. 1. (gram.) özne. 2. (temă)
konu, mevzu.
subiectiv adj. öznel, sübjektif,
enfüsi.
subiectivism sn. öznelcilik,
enfüsilik.
subit I. adj. ani, ansızın; moarte
~ă ani ölüm. II. adv. birdenbire,
ansızın, apansızın.
subîmpărŃi vt. altkısımlara
ayırmak, altkısımlara bölmek.
subînŃelege vr. kendiliğinden
anlaşılmak; se ~ anlaşılır.
subînŃeles sn. ima, kinaye.
subjonctiv sn. (gram.) istek kipi.
subjuga vt. sömürmek, esaret
altına almak, istisamar etmek.
sublim I. sn. yüce şey, yücelik,
ululuk; soyluluk. II. adj.
yüce, ulu.
sublini/a I. vt. 1. ... altını çizmek.
2. (fig.) kaydetmek, tebarüz
ettirmek. II. vr. 1. çizilmek.
2. (fig.) kaydedilmek, tebarüz
etmek // după cum se ~ează
kaydedildiğine göre.
subliniere – sııbŃia
subliniere sf. 1. çizme/çizilme.
2. (fig.) kaydetme, kaydedilme,
tebarüz.
sublocotenent sm. asteğmen.
submarin I. sn. denizaltı. II. adj.
denizaltı -(s)i, sualtı -(s)i.
submina vt. baltalamak, suya
düşürmek.
submersibil I. adj. su altında
kalabilen. II. sn. denizaltı.
submersiune sf. su altında
kalma.
subofiŃer sm. assubay.
subordine sf.: a fi în ~ ... emri
altında bulunmak.
subordonare sf. bağımlılık, itaat,
inkıyat.
subordonat adj. bağımlı, tabî,
madun.
subretă sf. ev kadını; hizmetçi
kadın.
subscrie I. vt. imzalamak, imza
etmek/atmak. II. vi. razı
olmak, kabul etmek.
subscripŃie sf. 1. yazılma; imza.
2. yardım parası, iane.
subsecretar sm. ikinci yazma/
sekreter, yazman/sekreter
yardımcısı.
subsemnatul sm. art. aşağıya
imzasını koyan, altını imzalayan.
subsol sn. 1. (constr.) bodrum.
2. (geol.) yer/toprak altı //
notă de ~ alt not; dipnot.
substantiv sn. ad, isim.
substanŃă sf. 1. madde. 2. (esenŃă)
öz.
1019
substanŃial I. adj. 1. madde -(s)i,
özdeksel, özdeğe değgin,
maddi. 2. (filoz.) tözel, töze
değgin. 3. (principal) önemli,
esaslı, ehemmiyetli, mühim,
özlü, köklü. 4. (nutritiv)
besleyici. II. adv. esaslı olarak,
ehemmiyetle, kökünden.
substitui vt., vr. 1. (a Ńine locul)
... yerini tutmak, ... yerine
geçmek, kaim olmak. 2. (a
schimba) değiştirmek.
substrat sn. 1. asıl madde,
maddei asliye. 2. (filoz.)
dayanak. 3. (lingv.) kalıntı,
arta kalan şey. 4. (fig.)
gizli/saklı mana/anlam.
subsuoară sf. koltukaltı // la ~
koltukaltında.
subteran adj. yer altı -(s)i, toprak
altı -(s)i.
subterană sf. yeralı yolu/geçidi;
katakomp.
subterfugiu sn. kaçamak; kurnazlık,
kurnazca oyun; hile, dolap,
düzen.
subtil I. adj. 1. ince. 2. keskin,
tez kavrayıcı. 3. anlaşılması
güç, karışık. II. adv. incelikle.
subtilitate sf. 1. incelik. 2. etkililik,
keskinlik. 3. kurnazlık, ustalık.
4. çok ince düşünce/söz; ince
ayrıntı.
subtitlu sn. ikinci serlevha,
başlıkaltı.
sııbŃia I. vt. inceltmek. II. vr.
incelmek.
1020
subŃire adj. 1. ince. 2. (fin) ince,
nazik; terbiyeli. 3. (zvelt)
boylu boslu.
subunitate sf. alt bölüm; astbirlik, kıta.
suburban adj. şehir civarına değgin,
şehir civarı -(s)i, banlyo -(s)i.
suburbie sf. banlyo, şehir civarı.
subvenŃie sf. devletçe yapılan
para yardımı, yardım için
verilen para, iane, tahsis.
subvenŃiona vt. yardım etmek,
para ile yardım etmek.
subversiv adj. bozguncu, yıkıcı;
tahripkâr.
subzistenŃă sf. geçim, geçim
gereçleri; besleme/beslenme.
suc sn. usare, özsu.
succeda I. vi. 1. takip etmek, ...
arkasından gelmek. 3. yerine
geçmek, yerini almak. II. vr.
arkasından gelmek; birbiri
arkasından gelmek, birbirini
izlemek.
succes I. sn. 1. başarı, muvaffakıyet.
2. (căutare) rağbet. II. interj.
başarılar!
succesiune sf. 1. birbirinin arkasından
gelme, tevali, teakup. 2. (moştenire)
veraset, miras, kalıt.
succesiv I. adj. birbiri arkasından
gelen, mütevali, müteakip.
II. adv. birbirini takip edecek
tarzda, mütevaliyen, müteakiben.
succesor sm. 1. halef, birinin
yerine geçen. 2. (moştenitor)
varis, mirasçı.
succint I. adj. kısa, muhtar. II. adv.
kısaca.
subŃire – sudură
suci I. vt. 1. (a răsuci) çevirmek,
evirmek. 2. (a strâmba)
buruşturmak. 3. (a scrânti)
burkutmak. 4. (fire etc.)
bükmek. II. vr. 1. (d. fire
etc.) bükülmek. 2. (a se
răsuci) çevrilmek, evrilmek.
3. (a se strâmba) buruşmak.
4. (a se scrânti) burkulmak.
5. (fig.) deli olmak, sapıtmak.
sucit adj. 1. (încurcat) bükülmüş.
2. (răsucit) çevrilmiş, evrilmiş.
3. (scrântit) burkulmuş. 4. (fig.)
garip, tuhaf. 5. (capricios) nazlı.
sucomba vi. ölmek, vefat etmek.
suculent adj. 1. öz sulu, usareli.
2. (fig.) tutarlı, muhteviyatlı.
sucursală sf. şube, filyal.
sud sn. Güney, Cenup; ~-est
Güney-Doğu; ~-vest Güney-Batı.
suda I. vt. 1. lehimlemek.
2. (fig.) birleştirmek. II. vr.
1. lehimlenmek. 2. (fig.)
birleşmek, kuvvetlenmek.
Sudan Sudan.
sudanez sm., adj. Sudanlı.
sudat adj. 1. lehimli. 2. (fig.)
kuvvetlenmiş, pekiştirilmiş.
sud-african sm., adj. Güney Afrikalı.
sud-american sm., adj. Güney
Amerikalı.
sudic adj. güney -(s)i, güneyli,
cenubi.
sudoare sf. ter.
sudor sm. lehimci.
sudui vt., vi. sövmek, küfretmek.
sudură sf. 1. lehim. 2. (fig.)
birlik.
suedez – sulfamidă
suedez sm., adj. Đsveçli.
Suedia Đsveç.
suferi I. vt. 1. (a suporta) katlanmak,
kaldırmak; tahammül etmek.
2. (a răbda) sabretmek. 3. (a
permite) izin vermek, müsaade
etmek. II. vi. 1. (o durere) ıstırap
çekmek, azap çekmek. 2. (a
suporta) sabretmek; dayanmak.
suferind sm., adj. hasta.
suferinŃă sf. 1. ıstırap, acı. 2. (necaz)
bela, felaket, musibet.
suficient I. adj. yeter, kâfi. II. adv.
yeter/yetecek derecede, kâfi
derecede. III. interj. yeter!,
yetişir!, kâfi!
suficienŃă sf. yeterlik, kâfilik.
sufix sn. ek, sonek; takı.
sufla I. vt. 1. üflemek. 2. (a lua)
alıvermek, almak, çalmak. 3. (o
vorbă) söz söylemek; söz çıkarmak.
II. vi. 1. (d. vânt) esmek. 2. (a
respira) nefes/ soluk almak.
suflare sf. 1. üfleme, üfleyiş.
2. (adiere) esme; esinti.
3. (respiraŃie) nefes (alma),
soluk, teneffüs.
sufleca vt. sıvamak.
sufler sm. suflör.
suflet sn. 1. can; ruh. 2. (suflare)
nefes, soluk, teneffüs. 3. (inimă)
kalp, yürek. 4. (conştiinŃă)
şuur, vicdan // cu trup şi ~
canla başla; fără ~ yüreksiz;
cu ~ul la gură nefes nefese.
sufletesc adj. ruhi; manevi.
sufleteşte adv. candan; manen,
manevi surette.
1021
suflu sn. 1. (la explozie) basınç,
tazyik. 2. (suflare) nefes, soluk,
teneffüs.
sufoca I. vt. boğmak, ... nefesini
kapatmak. II. vr. boğulmak,
... nefesi kapanmak.
sufocant adj. boğucu, nefes kapatıcı.
sufragerie sf. yemek odası/salonu.
sufragiu sn. 1. rey, oy. 2. (aprobare)
rıza, tasvip.
sugaci, sugar sm. memedeki ço-
cuk, süt çocuğu.
sugativă sf. kurutma kâğıdı,
papiye büar, sünger kâğıdı.
suge vt., vi. 1. emmek. 2. (a
absoarbe) soğurmak.
sugera vt. 1. telkin etmek; aşılamak.
2. (a insinua) uyandırmak;
kafasına sokmak.
sugestie sf. 1. telkin. 2. (sfat)
nasihat, öğüt.
sugestiv I. adj. telkin edici;
aşılayıcı. II. adv. telkin edici
surette.
sughiŃ sn. hıçkırık.
sughiŃa vi. hıçkırmak.
sugiuc sn. sucuk.
sugruma vt. 1. boğmak; boğazlamak.
2. (fig.) durdurmak, kaldırmak.
sui I. vt. kaldırmak, bindirmek.
II. vi., vr. çıkmak, binmek.
suiş sn. 1. biniş, çıkış, çıkma.
2. (urcare) yükselme, yükseliş.
suită sf. 1. maiyet. 2. (serie) seri.
sul sn. tomar.
sulă sf. biz, kunduracı bizi.
sulf sn. kökürt.
sulfamidă sf. sülfamit.
1022
sulfat sn. sülfat.
sulfură sf. sülfür, kök halinde
kükürt.
sulfuric adj. sülfürik; kükürtlü
sülfür -(s)i; acid ~ sülfür
asidi.
sulfuros adj. sülfürlü, kükürtlü.
suliŃaş sm. cirit atan, ciritçi.
suliŃă sf. cirit; mızrak.
sultan sm. sultan; padişah.
suman sn. aba (elbise).
sumar I. sn. 1. yekün, toplam.
2. (rezumat) tutar, hülasa,
özet. II. adj. kısa, muhatasar.
III. adv. kısaca.
sumă sf. 1. miktar, para miktarı,
yekün, meblağ, tutar. 2. (mat.)
toplam.
sumbru adj. 1. (trist) karamsar.
2. (întunecos) karanlık, loş.
suna I. vt. çalmak, çınlatmak. II. vi.
çalmak, çınlamak.
sunătoare sf. (bot.) kantaron.
sunet sn. ses, sada.
supapă sf. supap, valf.
supă sf. çorba.
supăra I. vt. 1. darıltmak, kızdırmak;
gücendirmek. 2. (a deranja)
rahatsız etmek, tedirgin/taciz
etmek. 3. (a necăji) öfkelendirmek,
kederlendirmek. II. vr. 1. darılmak,
kızmak, küsmek; dargın olmak.
2. (a se înfuria) öfkelenmek,
hiddetlenmek. 3. (a se necăji)
kederlenmek.
supărare sf. 1. dargınlık, kızma,
küskünlük. 2. (necaz) musibet,
keder. 3. (furie) öfke, hiddet.
sulfat – supliment
supărat adj. 1. dargın, küs. 2. (trist)
namizaç, keyifsiz.
supărăcios adj. çabuk darılan/
kızan, çabuk küsen.
supărător adj. kızdırıcı, darıltıcı;
(jignitor) gücendirici.
superb adj. muhteşem, pek parlak,
fevkalade.
superficial I. adj. üstünkörü, içten
olmayan. II. adv. üstünkörülükle,
içten olmayarak.
superficialitate sf. sathilik,
üstünkörülük.
superfluu adj. gereksiz, yersiz,
boşuna; artık, fazla, lüzumsuz.
superior I. sm. üst rütbeli, amir.
II. adj. üst, üstün, yukarıki,
yukarı, üstteki.
superioritate sf. üstünlük, üstün
olma.
superlativ I. sn. üst/son derece.
II. adj. kıyas kabul etmeyen.
supermagazin sn. büyük mağaza,
supermarket.
supersonic adj. sesten yukarı,
ses üstü.
superstiŃie sf. boşinanç, sanaka,
batıl itikat, hurafat.
superstiŃios adj. boşinançları olan,
boşinançlı, hurafelere inanan.
supeu sn. (geç) akşam yemeği.
supleant sm. yardımcı; yedek;
membru ~ yardımcı üye.
supleŃe sf. kıvraklık; (elasticitate)
elastikiyet.
supliciu sn. azap, işkence, eziyet.
supliment sn. ek, ilave; (adaos)
katma.
suplimenta – suprasolicitare
suplimenta vt. 1. eklemek, ilave
etmek, katmak. 2. (a spori)
arttırmak.
suplimentar I. adj. ek, ilave,
mütemmin, ilave-(s)i, ilaveli.
II. adv. ilaveten, ek olarak.
suplini vt. 1. birinin yerini tutmak.
2. (a compensa) tazmin etmek.
suplinire sf. 1. birinin yerini tutma.
2. (compensare) tazmin.
suplu adj. 1. kıvrak, kolay bükülür.
2. (fig.) uysal.
suport sn. mesnet, destek.
suporta vt. 1. tahammül etmek,
dayanmak. 2. (a suferi) çekmek;
katlanmak.
suportabil adj. dayanılabilir,
tahammülü kabil; çekilebilir.
supoziŃie sf. zan, farz, faraziye.
supraabundent adj. haddinden
ziyade bol, haddinden aşırı
bol; haddinden aşırı bereketli.
supraaglomera vt. haddinden fazla
kalabalıklaştırmak, haddinden
aşırı kalabalıklaştırmak.
supraalimenta vt. haddinden
fazla/aşırı beslemek.
supraaprecia vt. kıymetinden
fazla fiyat biçmek, fazla
tahmin etmek, kıymetini fazla
takdir etmek.
supraestima vt. kıymetini fazla
değerlendirmek, değerini fazla
takdir etmek.
suprafaŃă sf. 1. satıh, yüzey.
2. (întindere) enginlik. 3. (spaŃiu)
hacim, oylum.
1023
supraîncărca vt. fazla/aşırı
doldurmak.
supranatural I. sn. sürnaturel/
harikulade şey, fevkaltabii
şey. II. adj. sürnaturel,
harikulade, doğa/tabiyat üstü.
supranumi vt. ad takmak, ad
koymak, lakap takmak.
supraom sm. fevkalbeşer insan,
insan gücünden üstün insan.
supraomenesc adj. fevkalbeşer,
insan gücünden üstün.
suprapopula vt., vi. fazla iskân
etmek/ettirmek, fazla insan
yerleştirmek.
suprapopulat adj. fazla kalabalık.
suprapopulaŃie sf. nüfus fazlalığı.
suprapreŃ sn. fazla fiat.
supraproducŃie sf. fazla istihsal,
istihsal fazlalığı, üretim fazlalığı.
suprapune I. vt. biribiri üstüne
koymak, üstüste tabakalar
teşkil etmek, katkat tertip
etmek/dizmek. II. vr. biribiri
üstüne koyulmak, üstüste
tabakalar teşkil edilmek.
suprapunere sf. birbiri üstünde
olma, katkat tertip, üstüste
tabakalar teşkil edilme.
suprarealism sn. gerçeküstücülük.
suprarealist sm., adj. gerçeküstücü.
suprasolicita vt. haddinden fazla
çalıştırmak, pek çok istemek,
fazla gerektirmek.
suprasolicitare sf. haddinden
fazla çalıştırılma; pek çok
isteme, fazla gerektirme.
1024
suprastructură sf. bünyeüstü,
üst bünye.
suprataxa vt. ek para koymak,
ek vergi koymak.
suprataxă sf. ekpara, ekvergi.
supraveghea vt. 1. izlemek,
gözetlemek; takip etmek.
2. (a îngriji) bakmak.
supraveghere sf. 1. nezaret, izleme,
gözetleme. 2. (îngrijire) bakma.
supraveghetor sm. 1. gözetleyici.
2. (îngrijitor) bakıcı.
supravieŃui vi. hayatta kalmak;
yaşamak.
supravieŃuitor sm., adj. hayatta
kalan; yaşayan.
suprem adj. 1. ulu, yüce. 2. (adm.)
yüksek.
supremaŃie sf. üstünlük; tamamiyle
hakimiyet.
suprima vt. 1. ortadan kaldırmak,
kaldırmak; ilga etmek. 2. (un
cuvânt) kısaltmak, düşürmek.
3. (pe cineva) öldürmek,
canına kıymak. 4. (a anula)
iptal etmek. 5. (a înlătura)
bertaraf etmek, uzaklaştırmak.
supt I. sn. emme; soğurma. II. adj.
zayıf, kuru.
supune I. vt. 1. esaret altına
almak, boyun eğdirmek, tabi
kılmak. 2. (a constrânge)
kabul ettirmek; sıkıştırmak. 3.
(a cuceri) zaptetmek, fethetmek.
4. (a prezenta) sunmak, takdim
etmek. II. vr. 1. tabi olmak,
boyun eğmek, inkıyat etmek.
2. (a capitula) teslim olmak.
suprastructură – surmena
supunere sf. 1. esaret altına alma;
boyun eğme. 2. (cucerire)
fetih. 3. (prezentare) takdim,
sunma.
supura vi. akmak, sızmak.
supuraŃie sf. akma, sızma.
supus I. adj. 1. boynu bükük, muti;
tabi. 2. (ascultător) itaatlı;
uslu. II. sm. köle, kul.
sur adj. (d. cai) kır.
surâde vi. 1. gülümsemek. 2. (ironic)
sırıtmak. 3. (fig.) yaramak.
surâs sn. 1. gülümseme, tebessüm.
2. (ironie) sırıtma.
surâzător adj. güler yüzlü; sıcak
kanlı.
surcea sf. yonga.
surd I. sm. sağır adam. II. adj.
1. sağır. 2. (fig.) gizli, saklı.
3. (d. consoane) sessiz, ünsüz.
surdină sf. sessizlik, sessiz,
sedasızlık.
surdo-mut sm., adj. sağır-dilsiz.
surescita vt. aşırı uyarmak; aşırı
coşturmak; haddinden fazla
tahrik etmek.
surescitare sf. aşırı uyarılganlık,
aşırı coşma/coşkunluk; aşırı
kışkırtılma; şiddetli tahrik,
tahrik.
surghiun sn. sürgün, nefiy.
surghiuni vt. sürgün etmek, sürgüne
göndermek, nefyetmek.
surmena I. vt. mecalsiz bırakmak,
kuvvetten düşürmek, takatini
almak. II. vr. çok yorulmak,
mecalsiz olmak, kuvvetten
düşmek.
surmenaj – susŃinător
surmenaj sn. çok yorulma/yorma,
mecalsiz olma, kuvvetsizlik.
surogat sn. uyduruk şey, taklit,
düşük değerli; yapmacık.
surpa I. vt. 1. yıkmak, çöktürmek.
2. (fig.) suya düşürmek. II. vr.
yıkılmak, çökmek.
surpare sf. yıkılma, çökme.
surplus sn. fazla, artık.
surprinde vt. 1. (a prinde) ansızın
yakalamak. 2. (a mira) şaşkınlık
vermek, şaşırtmak, hayrete
düşürmek. 3. (a sesiza) sezmek.
4. suçüstü yakalamak.
surprindere sf. 1. ansızın yakalama.
2. (mirare) şaşkınlık verme,
şaşırtma, hayrete düşürme.
3. suçüstü yakalama // prin ~
ansızın.
surprinzător I. adj. 1. beklenilmez,
beklenilmeyen, umulmayan;
gayri muntazam. 2. (impresionant)
hayret verici, şaşırtıcı. II. adv.
birdenbire, ansızın.
surpriză sf. 1. sürpriz, beklenilmeyen
şey. 2. (mirare) hayret.
sursă sf. kaynak.
surveni vt. belirmek, meydana gelmek.
surzenie sf. sağırlık.
surzi I. vt. sağır etmek, sağırlaştırmak.
II. vi. sağır olmak.
sus I. adv. yukarıda; mai ~ daha
yukarı; de ~ în jos yukarıdan
aşağıya; de ~ 1. (ca direcŃie)
yukarıdan, 2. (ca loc) yukarıdaki.
II. interj. yukarı!, kalk! //
~ mâinile! eller yukarı!
susan sm. (bot.) susam.
1025
susceptibil adj. 1. duygulu, hassas,
hisli. 2. (supărăcios) çabuk darılan/
küsen, alıngan. 3. (bănuitor)
şüpheli. 4. yapabilir, muktedir.
susceptibilitate sf. 1. duygunluk,
hassaslık, hassasiyet. 2. alınganlık.
suscita vi. uyandırmak; sebep vermek;
a ~ interesul ilgi uyandırmak.
susmenŃionat adj. sözkonusu,
yukarıda adı geçen, mezkûr,
merkum.
susnumit adj. v. susmenŃionat.
suspect adj. işkilli, müvesvis,
şüpheli.
suspecta vt. işkillenmek, şüphe
etmek, şüphelenmek.
suspenda vt. 1. kaldırmak, ortadan
kaldırmak. 2. (a atârna) sarkmak.
suspendare sf. 1. kaldırma, ortadan
kaldırma. 2. (agăŃare, atârnare)
sarkma.
suspensor sn. süspansuvar.
suspiciune sf. işkil, şüphe;
(prezumŃie) zan.
suspin sn. içini çekme.
suspina vi. içini/ah çekmek.
surugiu sm. sürücü, faytoncu.
suspus adj. yüksek, büyük, şöhretli.
sustrage I. vt. 1. çalmak, aşırmak.
2. (a dosi) saklamak, gizlemek.
II. vr. (a se eschiva) kaçınmak,
imtina etmek; çekinmek.
sustragere sf. 1. çalma, aşırma.
2. (dosire) saklama, gizleme.
3. (eschivare) kaçınma, imtina,
çekinme.
susŃinător sm. 1. (partizan) taraftar.
2. (protector) kayırıcı; destek.
1026
susŃine I. vt. 1. iddia etmek, ileri
sürmek. 2. (a ajuta) desteklemek;
yardım etmek; yardım vermek.
3. (a lua cuiva apărarea)
tarafını tutmak, himaye etmek;
kayırmak. II. vr. 1. (a se
pretinde) iddia edilmek; korunmak.
2. (a se ajuta) dayanışmak,
yardımlaşmak.
susŃinere sf. 1. iddia. 2. (ajutor)
destek, yardım. 3. (protecŃie)
himaye; kayırma.
susŃinut adj. sürekli.
Ş
ş, Ş a douăzeci şi treia literă a
alfabetului limbii române;
sunet notat cu această literă.
şa sf. eyer.
şablon sn. 1. model. 2. (fig.)
basmakalıp söz.
şablonare sf. modelini/kalıbını alma.
şacal sm. (zool.) çakal.
şah sn. satranç (oyunu).
şahist sm. satranç oyuncusu.
şaisprezece num. on altı.
şaispreze/celea num.: al ~, ~cea on
altıncı.
şaizeci num. altmış.
şaize/cilea num.: al ~, a ~cea altımışıncı.
şal sn. şal.
şalău sm. (iht.) akbalık.
şale sf. pl. bel.
şalupă sf. şalopa/şalupa.
şalvari sm. pl. şalvar.
susŃine - şaptespreze/celea
susur sn. şırıltı; fışırtı.
susura vi. şırıldamak; fışırdamak.
sut/ă I. num. yüz; două ~e iki
yüz. II. sf. yüzlük // zece la ~
yüzde on.
sutălea num.: al ~ yüzüncü.
sutien sn. sütyen.
suveică sf. mekik.
suvenir sn. (obicet) yadigâr, andaç.
suveran I. sm. hükümdar. II. adj.
egemen.
suveranitate sf. egemenlik.
suzetă sf. emzik.
şamotă sf. şamot.
şampanie sf. şampanya.
şampaniza vt. şampanya haline
getirmek.
şandrama sf. harabe, yıkıntı,
virane; kulube.
şansă sf. olasılık; şans, ihtimal.
şansonetă sf. şansonet.
şantagist sm. şantajcı.
şantaj sn. şantaj.
şantaja vt. şantaj yapmak.
şantier sn. şantiye.
şanŃ sn. hendek; çukur.
şapcă sf. kasket; şapka.
şapirograf sn. şapirograf.
şapte num. yedi.
şapt/elea num.: al ~, a ~ea yedinci.
şaptesprezece num. on yedi.
şaptespreze/celea num.: al ~, a ~cea
on yedinci.
şaptezeci – şic
şaptezeci num. yetmiş.
şapteze/cilea num.: al ~, a ~cea
yetmişinci.
şaradă sf. hece bilmecesi, bilmece.
şaretă sf. kağnı.
şarg adj. (d. cei) kula.
şarjă sf. 1. (d. metale) erime, eritme;
yükün. 2. (mil.) hücum, saldırış.
3. (fig.) karikatür, istihza.
şarlatan sm. dolandırıcı, şarlatan.
şarlatanie sf. dolandırıcılık, şarlatanlık.
şarlotă sf. elma ezmesi pasta.
şarpe sm. yılan; ~ -cu clopoŃei
çıngıraklıyılan; ~ boa boa yılanı;
~ -cu-ochelari gözlüklü yılan.
şase num. altı.
şase/elea num.: al ~, a ~ea altıncı.
şasiu sn. şasi, çerçeve.
şaten adj. kumral, açık, kestane
renginde.
şatră sf. çingene çadırı/barakası.
şchioapă sf. karış.
şchiop sm., adj. topal, aksak // de-o
şchioapă bir karış büyüklükte.
şchioapăta vi. 1. topallamak, aksamak.
2. (fig.) aksamak; noksan olmak;
kenetlenmek.
şcoală sf. okul, mektep; ~ primară
(elementară) ilk okul;
~ profesională sanat okulu.
şcolar Ι. sm. öğrenci, mektepli,
talebe. ΙΙ. adj. okula mahsus,
okul -(s)i, mektep -(s)i: an ~
öğretim/ders yılı.
şcolariza vt. okula yazdırmak;
okula almak.
şcolarizare sf. okula yazdırma;
okula alma; okuma/okutma.
1027
şcolăresc adj. okula değgin; okul -(s)i.
şcolăriŃă sf. öğrenci/mektepli kız.
şedea vi. 1. (a sta jos) oturmak.
2. (a se găsi) bulunmak. 3. (a
locui) yaşamak, oturmak // a ~
la masă yemek yemek; a-i ~
bine yakışmak.
şedere sf. oturma, bulunma; oturum.
şedinŃă sf. toplantı, içtima; oturum;
celse.
şef sm. baş, amir, şef.
şelar sm. saraç.
şelărie sf. saraçlık.
şemineu sn. şömine; ocak.
şenilă sf. (tehn.) tırtıl.
şeptel sn. küçük ve büyük baş
hayvan sayısı; hayvanlar, hayvanat.
şeptime sf. yedide bir.
şerpoaică sf. 1. (zool.) dişi yılan.
2. (fig.) sinsi kadın.
şerpui vi. yılankavi gitmek, kıvrılmak,
zikzak gitmek.
şerpuire sf. yılankavi gitme, kıvrılma,
zikzak gitme.
şerpuitor adj. dolambaçlı, dolaşık,
eğri büğrü, girintili çıkıntılı.
şervet sn. peşkir; peçete.
şerveŃel sn. küçük peşkir/peçete,
sofra peçetesi/peşkiri.
şes Ι. sn. ova. ΙΙ. adj. ovalık; düz.
şesime sf. altıda bir.
şezlong sn. uzun koltuk, şezlong.
şezut sn. kıç; dip.
şfichi sn. kamçı/kırbaç ucu, uç.
şfichiui vt. kamçılamak, kırbaçlamak;
istihza etmek.
şi Ι. conj. ve; ile. ΙΙ. adv. de/da (te/ta).
şic Ι. sn. şıklık. ΙΙ. adj. şık.
1028
şicana vt. mızıkçılık/rahatsız etmek,
can sıkmak; bela aramak, kavga
çıkarmaya çalışmak.
şicană sf. mızıkçılık, uyuşmazlık;
zikzaklı yol.
şifona Ι. vt. buruşturmak. ΙΙ. vr. buruşmak.
şifonare sf. buruşma; kıvrılma.
şifonat adj. 1. buruşuk. 2. (fig.)
dargın, küskün.
şifonier sn. elbise/çamaşır dolabı.
şină sf. 1. ray. 2. (cerc) tekerlek
çemberi, çember.
şipcă sf. çıta, lâta.
şipot sn. fışirtı, su fışırtısı.
şir sn. dizi, sıra.
şirag sn. dizi, bir sıra, bir takım.
şir/ă sf. tınaz, ot yığını // ~a
spinării bel kerniği.
şiret Ι. sm., adj. kurnaz. ΙΙ. sn. bağ, şerit.
şiretenie sf. kurnazlık.
şiroi¹ s.n. sel, akın.
şiroi² vi. sel gibi akmak, oluk
oluk akmak.
şleau sn. în expr.: a spune pe ~
dobra dobra söylemek, kemküm
etmeden söylemek.
şlefui vt. 1. cilalamak, parlatmak,
yontmak. 2. (fig.) düzeltmek.
şlefuire sf. cilalama, parlatma; yontma.
şlep sn. şilep, yük vapuru.
şliŃ sn. girinti, oyuk, kertik.
şmecher s.m., adj. kurnaz; hilekâr.
şmecherie sf. kurnazlık; hilekârlık.
şnapan sm., adj. dolandırıcı, yankesici;
üç kâğıtçı.
şnur sn. bağ; şerit.
şoaptă sf. fısıldama, fısıltı; a vorbi in ~
fısıldamak; fısıltı ile konuşmak.
şicana – şrapnel
şoarece sm. fare.
şobolan sm. sıçan.
şoc sn. 1. çarpma, çarpışma; şok.
2. (fig.) sarsıntı.
şoca vt. şoke etmek; dokunmak,
gücendirmek.
şofa vi. araba sürmek.
şofer sm. şöför; sürücü.
şofran sm. (bot.) şafran.
şoim sm. (zool.) doğan; şahin.
şold sn. kalça.
şoma vi. işsiz kalmak, hiç bir şey
yapmamak; işsiz oturmak.
şomaj sn. işsizlik.
şomer s.m., adj. işsiz (işçi).
şopârlă sf. (zool.) kertenkele.
şopoti vi. şırıldamak; fışırdamak.
şopron sn. taşıt konulan yer,
arabalık; garaj.
şopti vt., vi. fısıldamak.
şorŃ s.n. önlük.
şorŃuleŃ sn. küçük peştemal/önlük.
şosea sf. şose.
şosetă sf. kısa çorap; spor çorabı.
şoşon sm. aba ayakkabı, potin.
şotie sf. şaka, kaba güldürü, fars.
şovăi vi. 1. sallanmak. 2. (fig.)
duraksamak, ikircim göster-
mek, tereddüt etmek.
şovăială sf. duraksama, ikircim,
kararsızlık, tereddüt.
şovăielnic adj. v. şovăitor.
şovăire sf. v. şovăială.
şovăitor adj. duruksun, ikircimli,
kararsız, mütereddit.
şovin adj. şoven, ırkçı.
şovinism sn. şovenlik, ırkçılık.
şrapnel s.n. şarapnel.
ştachetă – tabagism
ştachetă sf. çıta, lata.
ştafetă sf. (sport) bayrak.
ştampila vt. damgalamak, mühürlemek;
kaşelemek.
ştampilare sf. damgalama, mühürleme;
kaşeleme.
ştampilă sf. damga, mühür; kaşe.
ştergător sn. silecek.
ştergar sn. havlu, peşkir.
şterge Ι. vt. 1. silmek. 2. (a anula)
iptal etmek, kaldırmak. 3. (a
atinge) dokunmak. ΙΙ. vr. 1.
silinmek. 2. (fig.) kaybolmak.
şters Ι. sn. silme, silinme. ΙΙ. adj.
silik, silinmiş.
ştevie sf. (bot.) labada.
şti 1. vt., vi. 1. bilmek. 2. (a afla)
duymak, işitmek. 3. (a cunoaşte)
tanımak. 4. (a se pricepe) becermek,
becerikli olmak. ΙΙ. vr. bilinmek,
tanınmak // nu se ştie bilinmiyor.
ştiinŃă sf. bilim, ilim.
ştiinŃific adj. bilimsel, ilmi.
ştirb sm., adj. dişsiz.
ştirbi Ι. vi. dişsiz kalmak. ΙΙ. vr. körleşmek;
ΙΙΙ. vt. körletmek; alçaltmak.
ştire sf. haber; havadis, bilgi.
ştiucă sf. (iht.) turnabalığı.
ştrand sn. yüzme havuzu plajı.
ştreang sn. ip, sicim.
T
t, T a douăzeci şi patra literă a
alfabetului limbii române; sunet
notat cu această literă.
1029
ştrengar sm., adj. haylaz, yumurcak,
yaramaz çocuk.
ştrengăreşte adv. haylazca, yaramaz
çocuk gibi.
ştrengărie sf. yaramazlık, haylazlık.
şubă sf. gocuk.
şubred adj. 1. (d. lucruri) kolay kırılır;
gevşek. 2. (d. oameni) narin, ince, zayıf.
şubrezenie sf. 1. (d. lucruri) kolay
kırılabilme, kırılabilmeklik;
gevşeklik. 2. (d. oameni) narinlik,
zayıflık.
şubrezi vr. 1. (d. lucruri) çürümek,
eskimek. 2. (d. oameni) cılız
kalmak, zayıflamak.
şugubăŃ sm., adj. şakacı, latifeci.
şuiera vi. 1. (a fluiera) ıslık çalmak.
2. (d. vânt etc.) vızıldamak. 3. (d.
sirenă) düdük çalmak, çalmak.
şuierat sn. 1. ıslık. 2. (zgomot) vızıltı.
3. (de sirenă) düdük çalma,
düdük; çalma.
şură sf. v. şiră.
şurub sn. vida; pervane; uskur.
şurubelniŃă sf. tornavida.
şuşoti vi. fısıldamak, fısıldaşmak.
şut sn. (sport) şüt.
şuta vi. şüt çekmek/atmak.
şuviŃă sf. saç örgüsü/tutamı.
şuvoi sn. sel; akın.
tabacheră sf. 1. tabaka, tütün kutusu.
2. (arhit.) kapak pencere.
tabagism sn. tütün zehirlenmesi.
1030
tabără sf. 1. kamp, ordugâh 2. (pol.)
cephe.
tabel sn.1. tabela, çizelge, cetvel.
2. (planşă) tablo. 3. dizelge, liste.
tabiet sn. tabiat, huy.
tablă sf. 1. (foaie metalică) demir
saç. 2. (la şcoală) kara tahta. 3. (tabel)
cetvel, tabela. 4. (joc) tavla.
tabletă sf. tablet, komprime.
tablou sn.1. tablo; lehva. 2. (în
teatru) tablo. 3. (fig.) manzara.
tabu sn. (rel.) tabu, tekinsiz.
taburet sn. tabure, arkalıksız iskemle.
tacâm sn. sofra takımı, takım.
tachina vt., vr. sataşmak, takılmak.
tachinare sf. sataşma, takılma.
tacit adj. kendiliğinden anlaşılan.
taciturn adj. suskun, sükûti; (posac)
asık süratlı.
tact sn. 1. (muz.) usul, tempo. 2. (fig.)
denlilik, takt.
tactic adj. taktik, tabiye -(s)i.
tactică sf. taktik, tabiye.
tagmă sf. klik, güruh, çete.
taifas sn. hasbıhal, halleşme // a
sta la ~ hasbıhal etmek.
taifun sn. tayfun.
taiga sf. tayga (ormanı).
tain sn. tayın, pay.
taină sf. 1. (mister) esrar; gizlilik.
2. (secret) sır // în ~ gizlice.
tainic I. adj. 1. (misterios) esrarengiz.
2. (secret) gizli, hafi. 3. (locuri)
kuytu. II. adv. gizlice, gizli surette.
taior sn. tayyör.
talangă sf. çan.
talaş sn. talaş.
talaz sn. talaz, kabaran dalga.
tabără – tapet
talc sn. talk.
talent sn. anıklık, istidat.
talentat adj. anık, istidatlı.
taler I. sn. 1. büyük tabak, kayık tabak,
kap. 2. (tavă) tepsi. 3. (la cântar)
kefe; tavla; göz. II. sm. taler.
talie sf. 1. bel. 2. (statură) boy,
endam. 3. (fig.) büyüklük, çap.
talisman sn. muska; tılsım.
talon sn. 1. (la registre) marka,
kütük. 2. (la ciorap) ökçe.
talpă sf. 1. taban. 2. (anat.) ayak
tabanı.
tambur sn. kasnak.
tampon sn. 1. tapa, tıkaç, takaz.
2. (med. şi la vagoane) tampon.
3. (sugativă) sünger kâğıdı.
tampona I. vt. 1. çarpmak, toslamak.
2. (med.) tampon sürmek, tampon
vurmak. II. vr. çarpışmak, toslaşmak.
tanc sn. 1. (mil.) tank. 2. (petrolier)
neft gemisi, tanker.
tanchist sm. tankçı.
tandreŃe sf. şefkat, sevecenlik.
tandru adj. şefkatli, sevecen, müşfik.
tangaj sn. yalpa vurma.
tangent adj. (mat.) teğetli, teğen
-(s)i.
tangentă sf. (mat.) teğet.
tangenŃă sf. dokunma, temas.
tangou sn. tango.
tanin sn. (chim.) tanen.
tanti sf. (soră a mamei) teyze;
(soră a tatălui) hala; yenge.
tapa vt. 1. fam.: a ~ de bani
ödünç alıp harcamak, harcatmak.
2. (părul) karıştırıp düzeltmek.
tapet sn. duvar kâğıdı.
tapisa – tăiŃei
tapisa vt. kaplamak, örtmek.
tapisat adj. kaplı.
tapiŃer sm. döşemeci.
tapiŃerie sf. kanava işi, döşemecilik.
tarabă sf. tezgâh.
taraf sn. çalgıcı heyeti.
tardiv adj. geç (gelen).
tare I. adj. 1. (fiz.) katı, sulp.
2 . (p u te rn ic ) k u v ve tl i,
şiddetli; dinç. 3. (dârz) sebatlı,
direşken. 4. (d. aer) sert. 5.
(d. sunete) şiddetli. 6. (d.
băuturi) sert.
targă sf. sediye.
tarhon sm. (bot.) tarhun.
tarif sn. tarife.
tarifar adj. tarife ile ilgili, tarife
-(s)i.
tartă sf. meyve pastası.
tartină sf. yağlı/reçelli ekmek dilimi.
tartor sm. şeytan, iblis.
tată sm. baba, ata // ~ vitreg üvey
baba; tata-mare büyük baba,
dede.
tatona vt. denemek, yoklamak.
tatua vt., vr. dövmek.
tatuaj sn. dövme.
taur sm. 1. boğa. 2. (astr.) Boğa burcu.
tavan sn. tavan.
tavă sf. 1. tepsi. 2. (de cuptor) tava.
tavernă sf. köşe meyhanesi.
taxa vt. vergi tarhetmek/koymak.
taxare sf. vergi tarhı, tarh.
taxator sm. biletçi.
taxă sf. taksa, tarh, narh.
taxi sn. taksi.
taximetru sn. taksimetre.
tăbăcar sm. tabak, sepici.
1031
tăbăcărie sf. 1. (meserie) sepicilik.
2. (atelier) sepici dükkanı; tabaklık.
tăbăci vt. sepilemek.
tăbăcit adj. sepilenmiş, sepili.
tăbliŃă sf. plâka.
tăcea vi. susmak, süküt etmek.
tăcere sf. susma, süküt.
tăciune sm. öksü, marsık.
tăgadă sf. inkâr, tanımama.
tăgădui vt. inkâr etmek, tanımamak.
tăia I. vt. 1. kesmek. 2. (a
despica) yarmak. 3. (a tunde)
saç kesmek, kırkmak. 4. (a
ucide) saplamak, boğazlamak,
kesmek. 5. (a întrerupe)
durdurmak, kaldırmak; kesmek.
6. (a reteza) koparmak, kesmek.
7. (a cresta) yontmak, çentmek.
8. (a străbate) katetmek.
II. vi. sapmak; çıkmak; geçmek.
III. vr. 1. (a se întretăia) kesişmek.
2. (a se destrăma) çözülmek;
gevşemek. 3. (d. lapte) bozulmak.
tăietor I. sm. 1. (de lemne) odun
yarıcı, baltacı. 2. (măcelar)
kasap. II. sn. kütük.
tăietură sf. 1. (tăiere) kesme. 2. (rană)
kesik, bere. 3. (croială) biçme.
4. (într-un text) silme; karalama.
tăinui I. vt. gizlemek, saklamak.
II. vi. hasbıhal etmek, halleşmek.
tăinuire sf. gizleme, saklama.
tăinuitor I. sm. yardakçı, yataklık
eden. II. adj. gizleyen, saklayan.
tăios adj. 1. kesik, keskin. 2. (fig.)
sert, şiddetli; acı.
tăiş sn. ağız, yalman.
tăiŃei sm. pl. erişte.
1032
tămâie sf. günlük, buhur.
tărăgăna I. vt. savsaklamak;
geçiktirmek; çok sürdürmek.
II. vr. çok sürmek, geçikmek,
savsaklanmak.
tărăgănare sf. geçikme, geçiktirme,
savsaklama/savsaklanma.
tărie sf. 1. (forŃă, putere) kuvvet,
güç, takat. 2. (rezistenŃă) dayanıklık.
3. (fermitate) sebat; direşme.
4. (grad) derece. 5. (intensitate)
şiddet.
tărâm sn. 1. (Ńinut) mıntaka, bölge.
2. (domeniu) saha, alan.
tărâŃe sf. pl. kepek.
tătar I. sm., adj. Tatar.
tău, ta I. adj. senin. II. pron. seninki.
tăun sm. (zool.) atsineği.
tăvăli I. vt. 1. (a rostogoli) yuvarlamak.
2. (a bate) sürükleyip dövmek.
3. (a murdări) kirletmek,
bulaştırmak. 4. (a culca iarba)
çiğnemek, keçeleştirmek. II. vr.
1. yuvarlanmak; keçeleşmek.
2. (de animale) ağnamak.
tăvălug sn. yuvak, üstüvane; harman
taşı.
tâlc sn. 1. gizli mana/anlam, nükte.
2. (pildă) kinaye, ibre.
tâlhar sm. haydut, eşkıya; yolkesici.
tâlhărie sf. soygunculuk, haydutluk,
eşkıyalık.
tâmpenie sf. ahmaklık, akılsızlık,
budalalık.
tâmpi I. vt. aptallaştırmak,
ahmaklaştırmak; aklını kaçırtmak.
II. vr. aptallaşmak, ahmaklaşmak;
aklını kaçırmak.
tămâie – teatral
tâmpit adj. ahmak, akılsız, budala,
salak.
tâmplar sm. marangoz, doğramacı.
tâmplă sf. şakak.
tâmplărie sf. marangozluk,
doğramacılık.
tânăr sm. , adj. genç.
tânără sf. genç kız.
tângui vr. yakınmak, dert yanmak.
tânguială sf. yakınma, sızlanma,
şikâyet, dert yanma.
tânguire sf. v. tânguială
târcol sn. în expr.: a da târcoale
etrafında/peşinde dolaşmak.
târg sn. 1. (piaŃă) pazar. 2. (expoziŃie)
fuar; panayır. 3. (tranzacŃie)
alış veriş. 4. (orăşel) kasaba.
târgui I. vt. alış veriş yapmak, satın
almak. II. vr. pazarlık etmek.
târguială sf. pazarlık, alışveriş,
ticaret.
târî I. vt. sürüklemek. II. vr.
sürüklenmek.
târâş adv. sürünerek, sürüne sürüne.
târlici sm. pl. terlik.
târnăcop sn. külünk.
târziu adv., adj. geç // mai ~
daha geç; prea ~ çok geç.
teacă sf. 1. kılıf; kın. 2. (păstaie) kın.
teafăr adj. sağlam, sıhati yerinde, sağ.
teamă sf. korku; kuşku; mi-e ~
(ben) korkuyorum.
teanc sn. denk, balya; yığın, küme;
un ~ de... bir yığın...; bir sürü....
teapă sf. 1. tür, cins, soy. 2. (rang)
tabaka.
teatral adj. tiyatroya değgin; tiyatroluk;
tiyatroya yakışır, tiyatro -(s)i.
teatru – temut
teatru sn. tiyatro.
tehnic adj. teknik.
tehnică sf. teknik.
tehnician sm. teknisyen, teknikçi.
tehnicolor adj. tehnikulör.
tehnologic adj. teknoloji -(s)i.
tehnologie sf. teknoloji.
tei sm. ıhlamur ağacı, ıhlamur.
tejghea sf. tezgâh.
telecomunicaŃie sf. telgraf ağı/
şebekesi.
teleferic sn. teleferik.
telefon sn. telefon; număr de ~
telefon numarası; sună ~ul
telefon çalıyor.
telefona vi. telefon çekmek, telefon
etmek.
telefonic adj. telefona değgin,
telefon -(s)i; telefon ile.
telefonist sm. telefoncu.
teleghidat adj. güdümlü, radarla
idare edilen.
telegraf sn. telgraf.
telegrafia vt. telgraf çekmek.
telegrafic adj. 1. telgraf -(s)i,
telegrafa değgin; telegrafla
yapılan, telegrafla bildirilen.
2. ayrıntısız, çok kısa ve özlü.
telegrafie sf. telegrafçılık.
telegrafist sm. telegrafçı.
telegramă sf. telgram.
telejurnal sn. televizyon jurnalı/
bülteni.
telemetru sn. telemetre.
telepatie sf. uzaduyum, telepati.
telescop sn. teleskop.
telespectator sm. televizyon seyircisi.
televiziune sf. televizyon.
1033
televizor sn. televizyon.
tematic adj. konu/mevzu ile
ilgili, konu -(s)i, mevzu -(s)i.
tematică sf. konu, mevzular.
temă sf. 1. konu, mevzu. 2. (exerciŃiu)
ödev. 3. (gram.) gövde. 4. (muz.)
motif.
tembel sm., adj. tembel.
tembelism sn. tembellik; beceriksizlik.
teme vr. korkmak, kuşkulanmak.
temei sn. 1. (bază) temel, esas.
2. (motiv) sebep, neden. 3. (normă,
regulă) kural, kaide // fără ~
esassız, asılsız.
temeinic adj. esaslı; sağlam, adam-
akıllı.
temeinicie sf. esaslık, sağlamlık,
doğruluk.
temelie sf. temel; esas; a pune ~
temel atmak.
temerar adj. cesaretli, cüretkâr.
temere sf. korku, kuşku.
temnicer sm. gardiyan, hapishane
bekçisi.
tempera I. vt. yatıştırmak, yumuşatmak;
teskin etmek; dindirmek. II. vr.
yatışmak, yumuşamak; teskin
edilmek, dinmek.
temperament sn. huy, mizaç; tabiat.
temperat adj. 1. (d. oameni) mutedil,
ölçülü, oranlı. 2. (d. climă)
mutedil, ılımlı.
temperatură sf. 1. sıcaklık, sıcaklık
derecesi. 2. (med.) hararet, ateş.
templu sn. tapınak, mabet.
tempo sn. tempo; sürat.
temporar adj. geçici, muvakkat.
temut adj. korkunç; müthiş; tehditkâr.
1034
ten sn. ten; yüz.
tenace adj. 1. (d. oameni) sebatlı,
direşken, direngen, fikrinden
dönmez. 2. (d. lucruri) dayanıklı.
tenacitate sf. sebat, sebatlılık,
direngenlik.
tencui vt. sıvamak.
tencuială sf. sıvama, sıva.
tendenŃios adj. garazkâr, kasıtlı.
tendinŃă sf. eğilim, temayül, meyil.
tendon sn. (anat.) kiriş.
tenebre sn. pl. koyu karanlık; (fig.)
cehalet; karanlıkçılık.
tenebros adj. 1. karanlık, kapkaranlık.
2. (fig.) bilinemeyen, çok uzak,
karanlık. 3. (fig.) gizemli, gizli;
karanlık.
tenie sf. (zool.) tenya, şerit.
tenis sn. tenis; ~ de masă ping-
pong, masa tenisi; ~ de câmp
tenis.
tenor sm. tenor.
tensiometru sn. tansiyonölçer.
tensiune sf. 1. (fiz.) gerilim; voltaj.
2. (arterială) tansiyon, kan
baskısı. 3. (încordare) gerilim,
gerginlik. 4. (presiune) tazyik,
basınç.
tenta vt. iştah kabartmak, çekmek;
baştan çıkarmak, ayartmak,
imrendirmek.
tentacul sn. dokunaç.
tentant adj. iştah kabartıcı, ağzının
suyunu akıtıcı; çekici; imrendirici.
tentaŃie sf. ayartma, baştan çıkarma,
imrendirme.
teolog sm. teolog, ilahiyatçı.
teologie sf. tanrıbilim, ilahiyat.
ten – termen
teoremă sf. teorem; dava.
teoretic adj. 1. nazari, teorik, teori
-(s)i, kuram -(s)i, kuramsal. 2. (fig.)
sözde kalan, soyut olarak var
olan, gerçekte pek var olmayan.
teoretician sm. nazariyeci, kuramcı,
teorisyen.
teorie sf. nazariye, kuram, teori.
teracotă sf. çini; pişmiş tuğla; seramik;
sobă de ~ pişmiş tuğla/seramik soba.
terapeutic adj. tedaviye değgin;
tedavi yolları ile ilgili, otama
-(s)i, şifalı.
terapeutică sf. tedavi fenni, terapötik,
otama yolları.
terapie sf. terapi, tedavi, otama.
terasament sn. doldurma işleri,
kazma doldurma işleri.
terasă sf. teras, taraça, seki.
teren sn. 1. arazi; yer. 2. (ogor) tarla.
3. (domeniu) alan, saha; arsa.
terestru adj. yere değgin, yersel;
karasal; yeryüzü -(s)i, dünya -
(s)i; (lumesc) dünyevi.
tergiversa vt. tehir/teehhür etmek,
savsaklamak.
tergiversare sf. savsaklama, tehir.
teribil I. adj. 1. (îngrozitor) korkunç,
ürkünç, dehşetli, müthiş. 2. (grozav)
son derece, fevkalade. II. adv.
korkunç olarak, dehşetle.
teritorial adj. ülkesel, ülkeye değgin,
ülke topraklarına değgin; toprak
-(s)i, kara -(s)i // ape ~e kara
suları.
teritoriu sn. bölge, mıntaka.
termen I. sm. deyim, terim. II. sn.
müddet, vade, mühlet // în ~
termic – tigvă
vadesinde; pe ~ scurt kısa
vadeli; pe ~ lung uzun vadeli.
termic adj. termik, ısıl.
termina I. vt. 1. bitirmek, sona
erdirmek, nihayet vermek. 2. (a
absolvi) ikmal etmek, bitirmek.
II. vr. bitmek, sona ermek.
terminare sf. 1. bitme/bitirme,
nihayet verme, sona erme.
2. (absolvire) ikmal, bitirme.
terminat adj. bitmiş, bitirilmiş,
sona ermiş.
terminaŃie sf. eklenti, ek.
terminologie sf. terminiloji.
termocentrală sf. termik santral.
termoelectric adj. termoelektrik.
termometru sn. termometre.
termonuclear adj. termonükleer.
termos sn. termos.
teroare sf. terör; tethiş.
terorism sn. terörizm.
terorist sm. terörist; tethişçi.
teroriza vt. terör altında bulundurmak,
terörize etmek; tethiş etmek,
yıldırmak.
tertip sn. tertip, hile, düzen, dolap.
terŃ sm. (jur.) üçüncü kişi.
terŃiar I. adj. üçüncü zamana ait;
II. sn. üçüncü zaman.
teslă sf. keser.
test sn. test.
testament sn. vasiyet, tutsu, vasiyetname //
Vechiul ~ Ahdiatik, Eski Ahid;
Noul ~ Ahdicedit, Yeni Ahid.
testamentar adj. vasiyete/
vasiyetna me ye değgin,
vasiyetnameye göre,
vasiyetname -(s)i, tutsu -(s)i.
1035
testicul sn. taşak, erkeklik bezi.
teşit adj. çentik, kertikli.
tetanos sn. tetanos hastalığı, tetanos.
text sn. metin.
textil adj. dokumacılığa değgin,
mensucat -(s)i, dokuma -(s)i.
textile sf. pl. mensucat.
textilist sm. mensucatçı, dokumacı.
tezaur sn. hazine; servet.
teză sf. 1. (idee) tez; fikir. 2. (lucrare
scrisă) yazılı işlem; tez.
tic sn. tik.
ticălos sm., adj. alçak, namussuz.
ticăloşie sf. alçaklık, namussuzluk.
tichet sn. bilet.
tichie sf. takke.
ticlui vt. 1. (a aranja) ayarlamak,
tanzim etmek. 2. (a scrie)
terkip etmek, kaleme almak,
çabuk yazmak. 3. (a inventa)
uydurmak.
ticluire sf. 1. (aranjare) ayarlama, tanzim.
2. (scriere) terkip etme, kaleme
alma, yazma. 3. (născocire) uydurma.
ticsi vt. fazladan doldurmak, garketmek.
ticsit adj. fazladan dolmuş, hınca
hınç dolu.
tictac sn., interj. tıkırtı, tıktak.
tifoidă adj.: febră ~ tifo, karahumma.
tifon sn. gazbezi, tülbent.
tifos sn.: ~ exantematic tifüs, lekeli
humma.
tigaie sf. tava, saplı tava.
tighel sn. teyel.
tigheli vt. teyellemek.
tigroaică sf. dişi kaplan.
tigru sm. kaplan.
tigvă sf. (bot.) şişe kabağı.
1036
tihnă sf. rahatlık, telaşsızlık, sükünet.
tihni vt. rahatlıkta yaşamak, sükünette
bulunmak.
tihnit adj. telaşsız, sakin, rahat; ferah.
tijă sf. 1. (bot.) sap. 2. (tehn.) mil, kol.
tildă sf. benzerlilik/yaklaşıklık işareti.
timbra vt. pul yapıştırmak, pullamak.
timbrat adj. pullu, pullanmış.
timbru sn. 1. pul. 2. (muz.) çınlanış, tını.
timid adj. çekingen, muhteriz, sıkılgan,
utangaç.
timiditate sf. çekingenlik, sıkılganlık,
utangaçlık.
timonă sf. dümen.
timonier sm. dümenci, sürdümen.
timorat adj. pısırık, tutuk; korkak.
timp sn. 1. (vreme) vakit, zaman.
2. (meteo.) hava. 3. (perioadă)
müddet, esna; süre. 4. (gram.)
zaman. 5. (răgaz) ara, meydan.
6. (epocă) çağ, devir. 7. (anotimp)
mevsim, sezon. 8. (la motoare)
zaman. 9. (măsură) usul // din
~ în ~ zaman zaman; cu ~ul
vaktiyle; în acelaşi ~ aynı zamanda.
timpan sn. kulak zarı.
timpuriu adj. erken, vaktinden
evvel; vakitsiz.
tinctură sf. tentür; ~ de iod tentürdiyot.
tinde vi. 1. (a dori) amaçlamak,
... niyetinde bulunmak. 2. (a
avea tendinŃa) eğilimi/meyli olmak.
tinerel sm. gencecik.
tineresc adj. genç, gençlik -(s)i.
tineret sn. gençlik, gençler.
tinereŃe sf. gençlik.
tinichea sf. 1. teneke. 2. (cutie)
teneke kutu.
tihnă – titanic
tinichigiu sm. tenekeci.
tip I. sm. kişi, herif. II. sn. 1. cins,
soy. 2. (lit.) tip.
tipar sn. 1. (tipogr.) basılma şekli,
basma. 2. (şablon) kalıp, şekil.
tipări vt. 1. basmak, tabetmek. 2. (a
publica) neşretmek, yayınlamak;
yayımlamak.
tipărire sf. 1. basma, basılma,
tabetme, tabedilme. 2. (publicare)
yayınlama, neşretme; yayımlama.
tipic¹ sn. itiyat, alışkanlık, adet.
tipic² adj. aynı tipte, aynı tipli,
tipik.
tipicar sm., adj. titiz; özenli.
tipograf sm. basımcı, matbaa işçisi.
tipografic adj. basıma değgin, basımla
ilgili, basım -(s)i, basma -(s)i.
tipografie sf. basımevi, matbaa.
tipsie sf. tepsi.
tiptil adv. yavaş yavaş, usulcacık,
sessizce.
tir sn. 1. (sport) atış. 2. (de artilerie)
ateş. 3. (poligon) atış meydanı,
poligon.
tiradă sf. tirad; uzunca yazı/söz.
tiraj sn. 1. tiraj, baskı sayısı.
2. (tehn.) çekme, çekilme; dumanı
çekiş.
tiran I. sm. zalim, zorba, hükümdar,
despot, tiran. II. adj. zalim, gaddar.
tiranie sf. 1. (ist.) tiranlık. 2. (despotism)
zorbalık, zulüm, istibdat.
tirbuşon sn. tirbuşon.
tiroid adj.: glandă ~ă kalkanbezi.
titan sm. 1. (mit.) dev. 2. (chim.)
titan.
titanic adj. dev gibi, dev -(s)i.
titirez – tomnatic
titirez sm. cirit, topaç.
titlu sn. 1. başlık, serlevha. 2. (grad)
ünvan, san. 3. şampiyonluk,
şampiyonluk ünvanı. 4. (com.)
değerli evrak, tahvil, tahvilat,
esham. 5. begit, senet.
titrat adj. yüksek tahsilli, üniversite
derecesi olan.
titulatură sf. ad; (nume) san.
tiv sn. zıh, kenar.
tivi vt. zıhlamak, kenar çekmek.
tiz sm. adaş.
toaletă sf. 1. (mobilă) tuvalet masası.
2. (îmbrăcăminte) tuvalet. 3. (closet)
aptesane, ayakyolu, tuvalet.
toamnă sf. güz, sonbahar //
(adv.) ~a güzün ; la ~ gelecek
güze; de ~ güzlük.
toană sf. kapris, geçici heves;
maymun iştahlık; ruh hali, keyif.
toarce I. vt. eğirmek. II. vi. (d. pisici)
mırıldamak/mırıldanmak.
toartă sf. elcik, kulp.
toast sn. onura/sağlığa/başarıya
kadeh kaldırma.
toasta vi. onura, sağlığa, başarıya
kadeh kaldırmak.
tobă sf. (muz.) davul // a bate ~a
(şi fig.) davul çalmak.
toboşar sm. davulcu.
toc sn. 1. (teacă) kılıf, mahfaza. 2. (de
scris) kalem sapı, kalem. 3. (cadru)
çerçeve. 4. (la pantof) ökçe.
toca I. vt. kıymak, doğramak.
II. vi. çene çalmak.
tocat I. sn. kıyma, doğrama; carne
~ă kıyma et; maşină de ~ (carne)
1037
kıyma makinası. II. adj. kıyılmış,
doğranmış, parça parça kesilmiş.
toci I. vt. 1. körletmek, keskinliğini
gidermek. 2. (fig.) zayıflatmak;
uyuşturmak; aşındırmak. II. vr.
1. körleşmek, keskinliği giderilmek.
2. (fig.) zayıflamak, yıpranmak.
tocilar sm. bileyici.
tocilă sf. bileme makinası, bileğitaşı.
tocit adj. 1. kör, kesmez. 2. (uzat)
eskimiş, aşınmış.
tocmai adv. 1. tam; tıpkı, tamamı
tamamına, noktası noktasına.
2. (abia) az önce.
tocmeală sf. 1. pazarlık. 2. (acord)
anlaşma.
tocmi I. vt. kiralamak, tutmak.
II. vr. pazarlık etmek.
toi sn. en yüksek derece, koyu,
en kızgın vakit, en şiddetli an.
toiag sn. değnek, sopa.
tolăni vr. uzanmak; yatmak.
tolbă sf. 1. çanta, torba. 2. (pentru
săgeŃi) okluk.
tolera vt. göz yummak, hoş görmek,
müsamaha etmek; tolerans
göstermek.
toleranŃă sf. tolerans, hoş görü,
hoş görürlük, müsamaha.
tom sn. cilt.
tomată sf. domates.
tomberon sn. (iki tekerlekli, kasası
arkaya devrilir) yük arabası.
tombolă sf. tombola.
tomnatic adj. 1. güze/sonbahara
değgin, güz -(s)i, sonbahar -(s)i.
2. (fig.) yaşlı.
1038
ton I. sn. 1. (muz.) ton, ses perdesi.
2. (voce) ses. 3. (în pictură) renk
perdesi. II. sm. (peşte) ton, orkinos.
tonaj sn. tonaj, tonilâto kapsamı.
tonă sf. ton.
tonic I. sn. kuvvetlendirici ilaç,
güç/iktidar ilacı. II. adj. 1. (d.
medicamente) kuvvetlendirici,
güçlendirici. 2. (d. silabe) vurgulu.
tonifica vt. kuvvetlendirmek,
güçleştirmek.
tont sm., adj. salak, ahmak; budala,
aptal.
topi I. vt. 1. eritmek. 2. (fig.) yoketmek,
mahvetmek. II. vr. 1. erimek.
2. (a slăbi) cılızlaşmak.
topire sf. erime, eritme.
topitor sm. döküm amelesi, dökmeci.
topitorie sf. dökümhane.
topograf sm. topografyacı.
topografie sf. topografya.
toponimie sf. yer adları bilimi,
toponimi.
topor sn. balta.
toptan sn. în expr.: cu ~ ul toptan.
torace sn. göğüs boşluğu.
toreador sm. toreador.
torent sn. sel.
torenŃial adj. sağanak, sel gibi;
ploaie ~ă sağanak yağmur.
torid adj. çok sıcak, yakıcı, kızgın.
toropeală sf. 1. uyuşukluk.
2. (zăpuşeală) boğucu sıcak.
toropi vt. uyuşturmak, uyutmak.
torpila vt. 1. torpillemek. 2. (fig.)
baltalamak, suya düşürmek.
torpilă sf. 1. torpil. 2. (zool.)
torpil balığı.
ton – traducător
torpilor sn. (mil.) torpidobot, torpido.
tort sn. büyük pasta, pasta.
tortura vt. 1. işkence çektirmek/
etmek, ıstırap çektirmek. 2. (fig.)
içini kemirmek.
torturat adj. işkence/ıstırap çeken.
tortură sf. işkence.
torŃă sf. meşale.
tos adj. în expr.: zahăr ~ toz şeker.
tot I. sn. bütünlük, bütün. II. adj.
1. bütün; her. 2. (deplin) tam.
III. pron. bütünü, her şeyi, hepsi.
IV. adv. hep; halâ; daha // cu
~ul bütünü ile; de ~ (complet)
tamamiyle; peste ~ her yerde.
total I. sn. yekün, toplam. II. adj.
tüm, tam, eksiksiz // în ~
topyekün; toplam olarak.
totalitate sf. bütünlük; bütün.
totdeauna adv. her vakit; daima.
totodată adv. aynı zamanda.
totuşi conj. gene de olsa; buna rağmen.
toŃi I. adj. bütün. II. pron. hepsi //
cu ~i hepsi.
tovarăş sm. arkadaş.
tovărăşie sf. 1. arkadaşlık.
2. (asociaŃie) şirket, ortaklık.
toxic I. sn. zehirli madde, zehir.
II. adj. zehirli.
toxină sf. toksin.
trac sn. sıkılganlık, tedirgenlik; korku.
tractor sn. traktör.
tractorist sm. traktörcü.
tracŃiune sf. çekme, çekilme; çekiş.
tradiŃie sf. gelenek, anane.
tradiŃional adj. geleneksel, ananevi.
traducător sm. çevirmen, tercüman,
mütercim.
traduce – transforma
traduce vt. 1. çevirmek, tercüme
etmek. 2. (a reprezenta) açıklamak,
cisimlemek // a ~ în viaŃă hayata/
yaşama geçirmek.
traducere sf. 1. tercüme, çevirme,
çeviri. 2. (reprezentare) açıklama,
cisimlenme.
trafic sn. 1. alış veriş, ticaret.
2. (circulaŃie) trafik.
traficant sm. kaçakçı, madrabaz;
muhtekir; istifçi.
trage I. vt. 1. çekmek. 2. (a târî)
sürüklemek; taşımak. 3. (a scoate)
çıkarmak. 4. (a desena) çizmek.
5. (a înfige) dikmek; germek.
6. (a parca) parketmek; garajlamak.
7. (a acosta) yanaşmak. 8. (a
lovi) vurmak. 9. (a masa) ovmak.
II. vi. 1. (a poposi) konuklamak;
inmek. 2. (a tinde) istemek, arzu
etmek. III. vr. 1. çekilmek. 2. (a
se târî) sürüklenmek. 3. (a proveni)
gelmek, mensup olmak. 4. (a
se îndrepta) doğrulmak, yönelmek.
5. (a se feri) sakınmak, çekinmek.
6. (a se datora) neden olmak;
ileri gelmek // a ~ la răspundere
sorumlu kılmak; a ~ foloase
faydalanmak, yararlanmak; a
~ aer (în piept) nefes almak;
(fam.) a ~ la măsea içki içmek;
içkiciliğe vurmak; a ~ pe sfoară
aldatmak; a ~ sforile dolap çevirmek;
a ~ cu urechea kulak misafiri
olmak; a ~ cu coada ochiului
gözünün kuyruğuyla bakmak;
a ~ să moară ölmek üzere
bulunmak; can çekişmek.
1039
tragedie sf. trajedi, facia.
tragic adj. trajik, feci.
trahee sf. 1. (anat.) nefes borusu,
soluk borusu. 2. (la insecte)
soluk organı.
trai sn. yaşayış, hayat; geçinme //
nivel de ~ yaşam/hayat seviyesi.
traiectorie sf. yörünge, mahrek.
trainic adj. sağlam, mükemmel.
traistă sf. torba; heybe.
trambulină sf. tramplen.
tramvai sn. tramvay.
tranchilizant sn., adj. yatıştırıcı,
uyuşturucu.
trandafir sm. gül.
trandafiriu adj. pembe, gül renginde.
transatlantic sn., adj. (mar.)
transatlantik.
transborda vt. aktarmak.
transcrie vt. 1. kopya etmek, … suretini
çıkarmak. 2. (a consemna)
kaydetmek, yazmak.
transcriere sf. 1. kopya etme,
… suretini çıkarma.
2. (consemnare) kaydetme,
tekrar yazma, yazma.
transfer sn. 1. transfer, yer değiştirme,
taşıma, nakletme. 2. (în serviciu)
becayiş, transfer.
transfera I. vt. 1. transfer etmek, yer
değiştirmek, nakletmek. 2. (în
serviciu) becayiş etmek, transfer
etmek. II. vr. transfer olmak,
becayiş olmak, yerini değiştirmek.
transferat adj. transfer olan/edilen.
transforma I. vt. … haline getirmek,
döndürmek, çevirmek. II. vr.
… haline gelmek, … halini almak.
1040
transformare sf. … haline getirme,
döndürme, çevirme.
transformator I. sn. transformatör.
II. adj. şekil değiştirici.
transfug sm. düşman tarafına
geçen; kaçak.
transfuzie sf. transfüzyon, kan
nakli/aktarımı.
translator sm. çevirmen, mütercim,
tercüman.
transmisibil adj. 1. nakledilebilen,
taşınabilen. 2. (med.) bulaşıcı,
sari, bulaşık.
transmisie sf. 1. verme, teslim;
aktarma. 2. (radiofonie) yayın,
yayınlama, neşriyat, emisyon.
3. (tehn.) nakil; aktarma.
transmite vt. 1. (a trimite)
iletmek, göndermek, yollamak;
nakletmek. 2. (a preda) vermek,
teslim etmek. 3. (în radiofonie)
yayınlamak, neşretmek. 4. (a
răspândi) yaymak, yayınlamak.
5. (jur.) nakletmek; iletmek.
transmiŃător sn. ulaştırıcı; radyo
mürsilesi, verici radyo.
transparent I. adj. 1. saydam,
şeffaf; (limpede) berrak. 2. (fig.)
açık, duru; manası kolay anlaşılır.
II. sn. mıstar, mastar.
transparenŃă sf. 1. saydamlık,
şeffaflık; (limpezime) berraklık.
2. (fig.) duruluk, açıklık.
transpira vi. 1. terlemek, ter dökmek.
2. (fig.) meydana çıkmak,
duyulmak; sızmak, kokusu çıkmak.
transpirat adj. terlemiş, ter dökmüş.
transpiraŃie sf. ter (dökme).
transformare - tranzit
transplant sn. 1. nakil, yerini
değiştirme. 2. (med.) doku aşısı;
doku/organ nakli/aktarma.
transplanta vt. 1. dikmek, yerinden
çıkarıp başka yere dikmek.
2. (med.) doku/organ nakletmek/
aktarmak.
transplantare sf. 1. yerinden çıkarıp
başka yere dikme, dikme.
2. (med.) doku/organ nakli.
transport sn. nakil, taşıma, nakliyat,
ulaşım // mijloace de ~ taşıma
araçları.
transporta vt. nakletmek, taşımak.
transportabil adj. nakledilebilir,
taşınabilen, taşınabilir, menkul.
transpune I. vt. 1. … yerini
değiştirmek, başka yere koymak.
2. (fig.) tasvir etmek, açıklamak.
II. vr. cisimlenmek,
tecesümlenmek.
transpunere sf. 1. … yerini değiştirme,
başka yere koyma. 2. (fig.)
tasvir, açıklama.
transversal adj. enine.
tranşa vt. 1. dilmek, dilimlemek,
dilim dilim kesmek. 2. kesip
ayırmak, kesmek. 3. çabuk ve
kesin bir çözüme bağlamak,
çözmek; kesin karar vermek.
tranşant adj. kesin; belirgin.
tranşă sf. kısım, parça; taksim.
tranşee sf. boy siperi.
tranzacŃie sf. 1. antlaşma; uzlaşma.
2. (com.) işlem, muamele; tranzacŃii
comerciale tecim işlemleri/
ticari muameleler.
tranzit sn. transit.
tranzitiv - trândăvi
tranzitiv adj. (gram.) geçişli, müteaddi.
tranziŃie sf. geçiş, geçme.
trap sn. tırıs; yorga.
trapă sf. kapak, menfez.
trapez sn. 1. (mat.) trapez, şibihmünharif,
yamuk. 2. (sport) jimnastik trapezi,
trapez.
tras adj. solgun.
trasa vt. 1. çizmek, resim yapmak.
2. (a indica) yönetmek. 3. (o
sarcină) yükletmek.
traseu sn. yol, güzergâh // pe ~
yolda.
trasor sn. izli mermi.
trata I. vt. 1. (a se purta) muamele
etmek. 2. (a ospăta) ikram etmek,
ağırlamak. 3. (a analiza) tahlil etmek,
incelemek. 4. (med.) tedavi etmek,
otamak. II. vr. tedavi görmek.
tratament sn. 1. (med.) tedavi; kür.
2. (atitudine) muamele,
bakım; ikram.
tratare sf. 1. (tratament) tedavi etme.
2. (analiză) tahlil, inceleme.
tratat sn. 1. antlaşma, muahede.
2. (lucrare) ana işlem, tez.
tratative sf. pl. müzakereler,
görüşmeler, konuşmalar.
traversa vt., vi. katetmek; geçmek.
traversare sf. katetme; geçme.
traversă sf. travers.
travesti I. vt. başka elbise giydirmek,
başka kıyafete sokmak. II. vr.
elbisesini/kıyafetini
değiştirmek.
travestire sf. başka elbise giydirme,
elbiseyi/kıyafetini değiştirme.
travestit sm. , adj. travesti.
1041
trăda I. vt. 1. ihanet/hiyanet etmek.
2. (a denunŃa) ele vermek; ihbar
etmek. II. vr. kendini ele vermek.
trădare sf. 1. hainlik, ihanet.
2. (denunŃare) ele verme, ihbar.
trădător I. sm. hain. II. adj. haince,
hiyanetkâr, hain.
trăgaci I. sn. tetik. II. sm. nişancı.
trăgător sm. nişancı, avcı neferi.
trăi vi. 1. yaşamak, sağ olmak. 2. (a
locui) oturmak. 3. (a se întreŃine)
geçinmek. 4. (a dura) sürmek,
var olmak.
trăinicie sf. dayanıklık, metanet,
sağlamlık.
trăncăneală sf. gevezelik, çene
çalma; saçmalama.
trăncăni vt., vi. gevezelik etmek,
çene çalmak; saçmalamak.
trăsătură sf. 1. (linie) çizgi.
2. (caracteristică) vasıf, özellik.
trăsnaie sf. çılgınca/delice davranış,
çılgınlık.
trăsnet sn. 1. yıldırım. 2. (zgomot)
gürleme.
trăsni I. vt. 1. yıldırım vurmak.
2. (fig.) hayrete düşürmek, hayrette
bırakmak. II. vi. yıldırım düşmek;
şimşek çakmak.
trăsnit I. sm. (fig.) deli, budala. II. adj.
yıldırım vurmuş olan; (fig.) deli.
trăsură sf. fayton.
trâmbiŃa I. vi. boru çalmak. II. vt.
(fig.) ifşa etmek, herkese yaymak;
davul çalmak.
trândav adj. tembel, haylaz.
trândăvi vi. tembellik/haylazlık
etmek, boş durmak.
1042
trândăvie sf. tembellik, haylazlık.
trântă sf. güreş.
trânti I. vt. devirmek, yıkmak.
II. vr. güreş etmek, güreşmek.
trântor sm. 1. tembel, haylaz; boş
duran adam. 2. (albină) erkek arı.
treabă sf. 1. (lucru) iş, çalışma,
faaliyet. 2. (chestiune) mesele,
sorun, dâva. 3. (situaŃie) durum,
hal. 4. (ispravă) beceri; maharet //
a-şi vedea de ~ işine bakmak.
treaptă sf. 1. basamak, ayak.
2. (nivel) mertebe, kademe; derece.
treaz adj. 1. (care nu doarme) uyanık.
2. (d. băuturi) ayık, uyanık.
3. (vigilent) gözü açık, sak.
4. (înŃelept) aklı başında, aklıselim.
trebui vi., vt. 1. lâzım gelmek,
lâzım/gerek olmak. 2. (a fi
necesar) icap etmek, gerekli
olmak, gerekmek.
trebuincios adj. lâzım, gerek,
lüzümlü, gereken.
trebuinŃă sf. 1. (nevoie) lüzum, gereklik.
2. (necesitate) zaruret, icap, hacet.
trecătoare sf. geçit, dağ boğazı,
boğaz.
trecător I. sm. yaya. II. adj. geçici,
muvakkat.
trece I. vt. 1. geçmek. 2. (a traversa)
katetmek. 3. (a petrece) geçirmek.
4. (a înregistra) kaydetmek,
yazmak. 5. (la examene) başarı
kazanmak, geçmek, sınavı/
imtihanı almak. 6. (a ierta)
göz yummak. 7. (a strecura)
geçirmek. II. vi. 1. geçmek.
2. (d. timp) geçmek. 3. (a
trândăvie – tren
ajunge la) ulaşmak, yetişmek.
4. (a începe) başlamak. 5. (a
îndura) çekmek. 6. (d. legi etc.)
onaylanmak. 7. (a străbate) delmek.
8. (d. vârstă) aşmak. 9. (a depăşi)
geçmek; aşmak. 10. (a se
transforma în) dönüşmek; olmak //
a ~ cu vederea göz yummak;
a ~ drept... … gibi göstermek.
trecere sf. 1. geçme, geçilme.
2. (influenŃă) nüfuz, itibar, saygınlık.
3. (căutare) rağbet, geçerlik //
a avea ~ geçerliği olmak; ~a
oprită! girilmez!
trecut I. sn. mazi, geçmiş zaman;
în ~ geçmişte, mazide. II. adj.
1. (vechi) geçen, geçmiş, eski,
kadim. 2. (îmbătrânit) kocamış,
ihtiyarlamış. 3. (d. plante) solgun,
solmuş, kurumuş, mevsimi geçmiş.
treflă sf. (la jocul de cărŃi) ispati,
sinek.
trei num. üç.
treiera vt. harman dövmek.
treierat sn. harman dövümü.
treieriş sn. harman zamanı.
treilea num.: al ~, a treia üçüncü.
treime sf. üçte biri.
treisprezece num. on üç.
treisprezecelea num.: al ~, a ~cea
on üçüncü.
treizeci num. otuz.
treizecilea num.: al ~, a ~cea
otuzuncu.
tremura vi. titremek; ihtizaz etmek.
tremurat I. sn. titreme, titreyiş; ihtizaz.
II. adj. titreyen, ihtizaz eden.
tren sn. tren, demiryolu katarı.
trenă – trombă
trenă sf. etek kuyruğu.
trening sn. eşofman.
trepida vi. titremek, sarsılıp durmak.
trepidant adj. titrek, titreyen, sarsıntılı.
trepidaŃie sf. titreme, titreyiş, sarsıntı.
treptat I. adj. tedrici, kerteli.
II. adv. tedricen, kerte kerte
olarak, derece derece.
tresă sf. örgü, şerit.
tresări vi. irkilmek.
tresărire sf. irkilme.
trestie sf. kamış, saz; ~-de-zahăr
şeker kamışı.
trezi I. vt. uyandırmak. II. vr.
uyanmak; kalkmak.
tria vt. seçmek, ayırmak; taramak.
trib sn. kabile, aşiret.
tribal adj. kabileye/aşirete değgin,
kabile -(s)i, aşiret -(s)i.
tribord sn. (mar.) geminin sağ yanı,
sancak.
tribunal sn. mahkeme; yargı yeri;
Tribunalul suprem Yüksek
Mahkeme.
tribună sf. kürsü; tribün.
tribut sn. haraç, vergi.
tricicletă sf. üç tekerlekli velosipet.
tricolor sn., adj. üç renkli // ~ ul
românesc Romen bayrağı.
tricota vt., vi. örmek.
tricotaje sf. pl. trikotaj yapınları.
tricou sn. atlet fanilâsı.
triere sf. seçip ayırma; tarama.
trifoi (bot.) yonca.
trigon sn. üç köşeli börek.
tril sn. 1. ses titremesi. 2. (de păsări)
ötüş, ötme.
1043
trigonometrie sf. trigonometri,
müsellesat.
trimestru sn. trimestr, üç aylık
süre.
trimis sm. orta elçi, elçi.
trimite vt. 1. göndermek, yollamak.
2. (a transmite) sunmak.
trimitere sf. gönderme, gönderilme,
yollama.
trio sn. (muz.) triyo.
tripla I. vt. üç kat arttırmak, üç
misli arttırmak. II. vr. üç kat
artmak, üç misli artmak.
triplu adj. üç kat, üç misli.
trisilabic adj. üç heceli.
trist adj. üzgün, hüzünlü, mahzun.
tristeŃe sf. üzüntü, mahzunluk.
trişa vi. dalavere/hile yapmak;
tavlamak.
trişor sm. hilekâr, dolandırıcı, tavcı.
triumf sn. zafer, utku ; arc de ~
zafer takı.
triumfa vi. galebe çalmak, utmak.
triumfător adj. muzaffer.
triunghi sn. üçgen.
triunghiular adj. üçgen şeklinde.
trivial adj. kaba, bayağı; ağzıbozuk.
trivialitate sf. kabalık, bayağılık;
ağzıbozukluk.
trofeu sn. ganimet.
troian I. sn. 1. kar yığını; kar tipi.
II. adj. Truva ile ilgili, Truva -(s)i.
troieni vt. karla kapatılmak.
troienit adj. karla örtülmüş/kapatılmış.
troleibuz sn. troleybüs.
trombă sf. 1. (tub) boru. 2. (vârtej)
kasırga.
1044
trompă sf. 1. (zool.) hortum.
2. (anat.) kanal, kulak.
trompetă sf. boru.
trompetist sm. borazan.
tron sn. 1. taht. 2. (fig.) (domnie)
hükümdarlık; saltanat.
trona vi. 1. saltanat sürmek,
hükümdarlık etmek. 2. (fig.)
üstün gelmek.
tropăi vi. ayak patırdısı yapmak,
ayak vurmak.
tropăit sn. ayak patırdısı /sesi.
tropic sn. tropika.
tropical adj. tropikal.
tropot sm. ayak sesleri.
trosnet sn. çatırdama, çatırdı.
trosni vi. çatırdamak.
trosnitură sf. v. trosnet.
trotuar sn. yaya kaldırımı, trotuvar.
truc sn. hile, dolap, sihirbazlık.
trudă sf. 1. gayret, çaba. 2. (oboseală)
yorgunluk. 3. (suferinŃă) eziyet,
çile.
trufanda sf. turfanda.
trufaş adj. kibirli, kurumlu.
trufie sf. kibir, kurum.
trunchi sn. 1. tomruk. 2. (de copac)
ağaç gövdesi.
trup sn. vücut, beden.
trupă sf. 1. (de teatru) tiyatro trupu,
trup. 2. (oaste) ordu, kıta. 3. (de
ostaşi) erat.
trupesc adj. bedensel, bedeni,
beden -(s)i, cismani.
trusă sf. kutu, sandık, çanta.
trusou sn. gelin çeyizi.
trust sn. tröst.
tu pron. sen.
trompă – tuna
tub sn. 1. boru. 2. (anat.) kanal; yol.
3. (recipient) tüp.
tubercul sm. (bot.) yumru.
tuberculos adj. verem -(s)i,
tüberküloz; veremli.
tuberculoză sf. verem hastalığı,
ince hastalık, tüberküloz.
tuci sn. 1. tunç, font. 2. (vas)
büyük tencere.
tufă sf. çalı.
tufiş sn. çalılık, fundalık.
tulbura I. vt. 1. bulandırmak,
b ul a nı k la şt ır ma k . 2 . (a
emo Ń io n a ) mü t e h as s is /
müteessir etmek, tesirlendirmek;
şaşırtmak, heyecanlandırmak;
allak bullak etmek. 3. (a deranja)
tedirgin/rahatsız etmek. II. vr.
1. bulanmak, bulanıklaşmak.
2. (a se emoŃiona) mütehassis/
müteessir olmak; heyecanlanmak,
allak bullak olmak.
tulburare sf. 1. bulanıklık, bulandırma.
2. (emoŃie) heyecan; allak
bullak olma; teessür, ihtissas.
3. (răscoală) kargaşalık, kargaşa.
tulburat adj. 1. bulanık. 2. (emoŃionat)
heyecanlı, müteessir, mütehassis.
3. (furios) öfkeli, hiddetli.
tulbure adj. v. tulburat (1.).
tulei sn. kuş tüyü, tüy.
tulpină sf. ağaç gövdesi, gövde.
tulumbă sf. tulumba.
tumoare sf. ur.
tumult sn. uğultu, gürültü, yaygara.
tumultuos adj. uğultulu, gürültülü.
tun sn. (mil.) top.
tuna vi. 1. gök gürlemek,
tunar – tutungiu
gümbürdemek; tună gök gürlüyor.
2. (fig.) kızıp sövmek; kükremek.
tunar sm. (mil.) top eri, topçu.
tunde I. vt. kesmek, kırkmak. II. vr.
saçlarını kestirmek.
tundră sf. tundura.
tunel sn. tünel.
tunet sn. gök gürlemesi, gürleme.
tunică sf. asker çeketi.
tuns I. sn. 1. (d. oameni) saç kesme,
saç kestirme. 2. (d. oi) koyun kırpma.
II. adj. 1. (d. oameni) saçı kesilmiş.
2. (d. oi) yünü kırpılmış, kırpık.
tunsoare sf. v. tuns (I.).
tupeu sn. ataklık, yüzsüzlük.
tur sn. 1. dönüm, dönü. 2. (sport)
devir. 3. (ocol) dolaşık yol.
turaŃie sf. devir.
tură sf. 1. dönüm, devir. 2. (la şah)
ruh, kale.
turba vi. kudurmak.
turban sn. sarık.
turbare sf. kudurma, kuduz.
turbat adj. 1. kudurmuş, kuduz.
2. (fig.) azgın, kudurmuş.
turbină sf. türbin.
turbulent adj. ara bozucu/karıştırıcı, asi.
turc sm., adj. Türk.
turcesc adj. Türklere değgin,
Türk -(s)i.
turceşte sf., adv. 1. Türkçe; a vorbi ~
Türkçe konuşmak. 2. (în stil
turcesc) alaturka.
Turcia sf. Türkiye; Republica ~
Türkiye Cumhuriyeti.
turcism sn. Türk menşeli kelime.
turcoaică sf. Türk kadını/kızı.
turelă sf. kule, taret.
1045
turism sn. 1. turizm. 2. (autoturism)
otomobil, araba.
turist sm. turist.
turistic adj. turistik.
turlă sf. taret, kule.
turmă sf. 1. sürü. 2. (gloată) çete.
turn sn. 1. kule. 2. (la şah) ruh, kale.
turna vt. 1. (a vărsa) dökmek. 2. (tipare)
kalıba dökmek. 3. (fam.) (a
denunŃa) kovculuk etmek, ele
vermek // a ~ un film film çevirmek.
turnant adj. döner; uşă ~ă döner
kapı, turnike.
turnantă sf. dönemeç; viraj.
turnător sm. 1. dökmeci. 2. (fig.)
kovcu, ele veren.
turnătorie sf. 1. dökümhane. 2. (fig.)
kovculuk, ele verme.
turneu sn. turne; yolculuk; (al
actorilor) turne.
turtă sf. çörek // ~ dulce turta.
turti I. vt. yassılatmak.
II. vr. yassılanmak, yassılaşmak.
turtit adj. yassı.
turturea sf. (zool.) kumru.
tuse sf. öksürük.
tuş sn. 1. çin mürekkebi. 2. (sport)
tuş; a face ~ tuş etmek.
tuşă sf. 1. (linie) çizgi, hat. 2. (clapă)
diş, tuş.
tuşi vi. öksürmek.
tutelar adj. vasiliğe değgin, vasilik
-(s)i.
tutelă sf. vasilik; vesayet, himaye.
tutore sm. (jur.) vasi.
tutun sn. tütün.
tutungerie sf. tütün dükkânı.
tutungiu sm. tütüncü.
1046
ł
Ń, ł a douăzeci şi cincea literă a
alfabetului limbii române;
sunet notat cu această literă.
Ńa interj. koyun ve keçilei
çağırmak için kullanan ünlem.
Ńac interj. în expr.: ~ pac hemen,
hemencecik.
Ńambal sn. (muz.) simbalom.
Ńanc sn. în expr.: la ~ tam
vaktinde, tamam vaktinde.
Ńandară sf. yonga, parça, kırıntı.
ŃanŃoş adj. kibirli, kurumlu,
mütekebbir.
Ńap sm. teke // ~ ispăşitor şamar
oğlan.
Ńară sf. memleket, ülke; (patrie)
vatan // la ~ köyde.
Ńarc sn. ağıl, mandıra.
Ńarcă sf. (coŃofană) saksağan.
Ńarină sf. sürülmüş tarla, tarla.
Ńarism sm. çarlık.
Ńarist adj. çarlık –(s)i; çar traflısı.
Ńăcăni I. vi. vurmak, tıkırdamak.
II. vr. deli olmak, delirmek.
Ńăcănit sn. 1. tıkırdı; vuruş, vurma.
2. deli, aklını oynatmış.
Ńăran sm. köylu; çiftçi.
Ńărancă sf. köylü/çiftçi kadın.
Ńărănesc adj. köylülere değgin/
özgü, köylü–(s)i; çiftçi-(s)i.
Ńărăneşte adv. köylüler gibi;
köylülere yakışır bir şekilde/
tarzda.
Ń – Ńesală
Ńărănime sf. köylüler, çiftçiler.
Ńărm sn. 1. kıyı, sahil. 2. (meleag)
taraf, bucak.
Ńăruş sm. kazık.
Ńâfnă sf. 1. (boală) dilcik, kurbağacık.
2. (aroganŃă) kibir, kurum;
taazum, tekebbür.
Ńâfnos adj. kibirli, kurumlu;
sinirli.
Ńânc sm. çocuk.
ŃânŃar sm. sivrisinek // a face din ~
armăsar habbeyi kubbe yapmak.
Ńârâi I. vi. 1. damlamak, damla
damla akmak, sızmak. 2. (insecte)
cırlamak, ötmek. 3. (sonerie)
çalmak. II. vt. damlatmak.
Ńâşni vi. 1. (lichide) fışkırmak.
2. (fiinŃe) sıçramak.
ŃâŃă sf. meme.
ŃâŃână sf. ilmek, düğüm.
Ńeapă sf. 1. (par) kazık. 2. (ghimpe)
diken. 3. (la cereale) bıyık.
Ńeapăn adj. sert, katı; bükülmez,
eğilmez; hareketsiz, uyuşuk.
Ńeastă sf. kelle, baş, kafatası.
Ńeavă sf. 1. boru. 2. (la armă)
namlu.
Ńel sn. amaç, hedef.
Ńelină sf. (bot.) kereviz.
Ńep sm. v. Ńeapă (2.).
Ńepos adj. dikenli.
Ńepuşă sf. kazık; diken.
Ńesală sf. kaşağı.
Ńesăla – Ńipar
Ńesăla vt. kaşağılmak, kaşamak.
Ńesător sm. dokumacı.
Ńesătorie sf. 1. (artă) dokumacılık.
2. (atelier) dokuma fabrikası.
Ńesătură sf. dokuma, mensucat.
Ńese vt. 1. dokumak. 2. (a cârpi)
gözemek; yamalamak; dikmek.
3. (fig.) entrika/dolap çevirmek.
Ńesut I. sn. 1. dokumacılık. 2. (Ńesatură)
dokuma, kumaş. 3. (anat.)
doku, nesiç. II. adj. dokuma.
Ńevărie sf. boruluk.
Ńicneală sf. delilik, deli olma;
akıl oynatma.
Ńicni vr. deli olmak, aklını
oynatmak.
Ńicnit adj. deli, aklını oynatmış
olan.
Ńigan sm. çingene.
Ńigancă sf. çingene kadın.
Ńigară sf. sigara/cigara // ~ de foi
yaprak sigarası.
Ńigaret sn. ağızılık.
Ńigănesc adj. çingenelere özgü/
değgin, çingene –(s)i.
Ńigănie sf. 1. çingene mahallesi.
2. (d. fapte) çingenelik.
Ńigănos sf. çingene gibi, çingene
-(s)i.
Ńiglă sf. kiremit.
Ńine I. vt. 1. (a avea în mană) tutmak.
2. (a sprijini) dayatmak.
3. destelemek. 4. (a păstra)
saklamak, muhafaza etmek.
5. (a opri) durdurmak, alıkoymak,
geciktirmek. 6. (a imobiliza)
bağlamak, ket/sekte vurmak.
7. (a urma) sapmamak, şaşmamak.
1047
8. (a respecta) riayet/itaat
etmek, tutmak. 9. (a poseda)
sahip olmak. 10. (a îngriji)
bakmak, korumak. 11. (a fi
căsătorit) evli olmak. II. vr.
1. (a se prinde) tututnmak,
tutmak. 2. (a fi legat) bağlı
olmak. 3. (a urmări) izlemek,
takip etmek. 4. (a se
îndeletnici) uğraşmak, meşgul
olmak. 5. (a avea o anumită
Ńinută, atitudine) davranmak,
hareket etmek. III. vi. 1. (a
aparŃine) mensup/ait olmak.
2. (a iubi) sevmek, beğenmek.
3. (a dura) sürmek, tutmak.
4. (a se întinde) uzamak,
tutmak // a ~ de vorba konuşmayı
uzatmak; a-şi ~ gura dilini
tutmak; a-şi ~ firea kendini
tutmak; a ~ secret gizli tutmak.
Ńintaş sm. nişancı, avcı neferi.
Ńintă sf. 1. (cui) çivi. 2. (la tir) nişan
(tahtası), nişangâh. 3. (scop)
amaç, hedef.
Ńinti I. vt. durdurmak, dindirmek.
II. vt., vi. 1. nişan almak. 2. (a
urmări) ...hedefini takip etmek,
amaçlamak.
Ńintui vt. 1. mıhlamak, çivilemek.
2. (a privi fix) göz dikmek.
Ńinut sn. diyar; (Ńară) memleket,
ülke.
Ńinută sf. 1. (atitudine) tavır, duruş.
2. (îmbrăcăminte) kılık, kıyafet.
Ńipa vt., vi. bağıramk, haykırmak,
feryat etmek.
Ńipar sm. (iht.) yılanbalığı.
1048
Ńipăt sn. bağırış, bağırma, haykırma,
feryat.
Ńipător adj. 1. (d. glas) keskin. 2.
(d. culori) göz alıcı.
Ńipirig sn. nişadır.
ŃiŃei sn. neft, petrol.
Ńiui vi. 1. çınlamak, vızıldamak.
2. (d. păsări) ıslık çalmak,
cıvıldaşmak.
Ńiuit sn. ıslık, vızıltı.
Ńoală sf. (pop.) eski elbise, çul.
Ńoapă sf. (fam.) kaba/terbiyesiz
kadın, nezaketsiz kadın.
U
u, U a douăzeci şi şasea literă a
alfabetului limbii române;
sunet notat cu această literă.
ucenic sm. 1. (meseriaş) çırak.
2. (adept) öğrenci, taraftar, şakirt.
ucenicie sf. çıraklık.
ucide vt. 1. (a omorî) öldürmek,
katletmek, cana kıymak. 2. (a
nimici) yoketmek; ezmek.
ucidere sf. öldürme/öldürülme,
katletme, cana kıyma.
ucigaş sm., adj. katil, cani.
ucigător adj. öldürücü, kıyıcı.
Ucraina sf. Ukrayna.
ucrainean sm., adj. Ukraynalı.
ud adj. ıslak, yaş, rutubetli, nemli.
uda I. vt. 1. (ploaie) ıslatmak. 2. (a
stropi) sulamak. II. vr. (a urina)
su dökmek, işemek.
uf interj. uf !, ah !
Ńipăt – uitătură
Ńol II. sn. v. Ńoală. II. sm. pus,
parmak.
Ńopăi vi. zıplamak, sıçramak.
Ńopăire sf. zıplama, sıçrayış,
sıçrama.
Ńopârlan sm. (fam.) kaba/terbiyesiz
adam, nezaketsiz adam.
Ńugui I. sn. sivri uçluluk, ucu
sivrilik. II. vt. büzmek.
Ńuguiat adj. sivri uçlu, ucu sivri.
Ńuicar sm., adj. rakıcı, rakı içici.
Ńuică sf. rakı, erik rakısı.
ŃurŃur sm. buz saçağı/püskülü.
uger sn. hayvan memesi, meme.
uimi I. vt. hayrete düşürmek, şaşırtmak.
II. vr. hayrete düşmek, şaşmak;
şaşakalmak.
uimire sf. hayret, şaşkınlık.
uimit adj. şaşkın; hayran.
uimitor adj. 1. (uluitor) hayret
verici, şaşırtıcı. 2. (admirabil)
fevkalade, harikulade.
uita I. vt., vi. 1. (a nu se reŃine)
aklında tutmamak, unutmak;
hatıradan. çıkarmak. 2. (a nu
se preocupa) ilgilenmemek, önem.
vermemek. II. vr. 1. unutulmak.
2. (a privi) bakmak, seyretmek.
uitare sf. 1. unutma, unutulma,
unutkanlık. 2. (privire) bakış,
bakma.
uitat adj. unutulmuş, bırakılmış.
uitătură sf. uitare (2).
uituc – umili
uituc sm., adj. unutkan.
ulcer sn. ülser, deşik.
ulcera vt. ülser/delik açmak/
yapmak.
ulceraŃie sf. ülser açılmasi,
deşiklenme.
ulceros adj. ülserli, deşikli.
ulcică sf. küçük bardak.
ulcior sn. v. urcior.
ulei sn. yağ.
uleios adj. yağlı.
uliŃă sf. ara/yan sokak.
uliu sm. aladoğan, atmaca.
ulm sm. (bot) karaağaç.
ulterior I. adj. mütakip, ondan/
bundan sonraki. II. adv. sonra.
ultim adj. son, sonuncu.
ultimativ sn. bir son uyarı
olarak, ültimaton -(s)i.
ultimatum sn. ültimatom, son
uyarı.
ultra adj. aşırı, koyu.
ultragia vt. tahkir etmek, namusa
dokunmak.
ultraj sm. namusa dokunma,
tahkir, hakaret.
ultraviolet adj. ültraviyole.
uluc sm. oluk.
ului vt. şaşırtmak, hayrete düşürmek.
uluială sf. hayret, şaşkınlık; hayranlık.
uluit adj. şaşkın, hayran, hayrete
düşmüş, şaşa kalmış.
uman adj. insani, beşeri, insan –
(s)i; insaniyetli.
umanism sn. hümanizm.
umanist sm. hümanist.
umanitate sf. insanyet, beşeriyet,
insanlık.
1049
umăr sm. omuz; ~ la ~ omuz omuza //
a pune ~ ul yardım etmek.
umbla vi. 1. (a merge) yürümek.
2. (a colinda) dolaşmak, gezmek.
3. (a frecventa) gitmek; uğramak.
4. (a scotoci) karıştırmak; aktarmak.
5. (a mânui) kullanmak. 6. (a
urmări) takip etmek, izlemek.
umblat adj. 1. (d. drumuri)
işlek. 2. (d. oameni) çok
gezmiş, çok görmüş.
umblet sn. 1. yürüme, gitme, gidip
gelme. 2. (mers) yürüyüş.
umbrar sn. kameriye, gölgeli yer.
umbră sf. 1. gölge, gölgelik.
2. (fig.) karaltı, hayal.
umbrelă sf. şemsiye.
umbri vt. gölgelemek.
umbros adj. gölgeli.
umed adj. ıslak, yaş, rutubetli, nemli.
umeraş sn. omuzluk.
umezeală sf. rutubet, ıslaklık, nem.
umezi I. vt. ıslatmak, rutubetlendirmek.
II. vr. ıslanmak; yaşarmak.
umfla I. vt. şişirmek/şişirtmek.
II. vr. 1. şişmek, artmak. 2. (de
ape) kabarmak. 3.(fig.) somurtmak,
surat asmak.
umflat adj. 1. şişmiş, şişkin, kabarık.
2. (exagerat) obartılmış.
umflătură sf. şiş, şişkinlik, kabartı.
umiditate sf. rutubet, yaşlık, nemlilik.
umil adj. boyun eğen, boynu
bükük, itaatli.
umili I. vt. tahkir ve tenzil etmek,
itibardan düşürmek, alçaltmak.
II. vr. tezellül/tenezzül etmek,
yüz suyu dökmek, alçalmak.
1050
umilinŃă sf. 1. küçük düşürme/
düşme; alçalma/alçaltma; 2. alçak
gönüllülük.
umilit adj. alçak gönüllü, boynu,
eğik, tahkir ve tenzil edilmiş.
umilitor adj. gücendirici, hakaret
edici, onur kıran, küçültücü.
umor sn. mizah, gülmece.
umorist sm. mizahçı, mizah
muharriri, gülmece yazarı.
umoristic adj. mizahi, gülmeceli.
umple I. vt. doldurmak. 2. (a
răspândi) yaymak, dağıtmak..
3. (a molipsi) bulaşmak. II. vr.
1. dolmak. 2. (a se răspândi)
yayılmak, dağılmak. 3. (a se
molipsi) bulaşmak, sirayet etmek.
umplut adj. dolu.
umplutură sf. 1. (la mâncăruri)
dolma. 2. (tehn.) dolgu. 3. (fig.)
martaval, beylik söz, lakırdı.
un, o art. nehot. bir
unanim adj. oy. birlikli; oybirliği
halinde
unanimitate sf. oy birliği, tüm
birlik, ittifakı ara.
unchi sm. (după tată) amca;
(după mamă) dayı
und/ă sf. dalga ; ~ electromagnetică
elektromanyetik dalga; ~ e
scurte kısa dalgalar; ~e medii
orta dalgalar; ~e lungi uzun
dalgalar.
unde adv. interog. nerede, nereye.
undeva adv. bir yerde, bir yere;
her hangi bit yerde/yere
undiŃă sf. olta.
undui vi. dalgalanmak; kımıldamak.
umilinŃă – uniform
unealtă sf. 1. alet. 2. (fig.) vasıta,
araç; alet.
unelti vt., vi. dolap çevirmek.,
fesat kurmak; fitne yapmak;
kumpas kurmak.
uneltire sf. dolap çevirme, fitne, fesat.
uneori adv. bazen, bazı kere,
bazı defalar, vakit vakit.
ungar adj. v. unguresc.
Ungaria sf. Macaristan.
unge I. vt. 1. sürmek, yağlamak.
2. (a tencui) sıvamak. II. vr.
sürünmek, yağlanmak.
ungher sm. köşe.
unghi sm. açı, zaviye // ~ drept
dik açı; ~ ascuŃit dar açı.
unghie sf. tırnak.
unguent sn. merhem, macun.
ungur sm. Macaristanlı.
unguresc adj. Macar –(s)i,
Macaristan –(s)i.
ungureşte adv. Macarca.
unguroaică sf. Macaristanlı kadın.
uni I. vt. birleştirmek, bağlamak.
II. vr. 1. (a se lega) birleşmek;
bağlaşmak. 2. (a se înŃelege)
anlaşmak, uyuşmak.
unic adj. tek, yekpare, yegâne,
biricik.
unifica I. vt. bir yapmak, tehvit
etmek, birleştirmek. II. vr.
birleşmek, bir olmak.
unificare sf. bir yapma, tehvit;
birleştirme/birleşme.
unificator adj. tehvit edici,
birleştirici.
uniform adj. bir biçimli, tek
şekilli, tek düzenli.
uniformă – urcuş
uniformă sf. uniforma.
uniformitate sf. yeknesaklık,
biçim/düzen birliği.
unilateral adj. bir taraflı, tek
taraflı/yanlı.
unilateralitate sf. bir/tek taraflık,
tek yanlık.
unionism sm. birlikten yana olma,
birlikçilik.
unionist sm., adj. birlikten yana
olan, birlikçi.
unire sf. 1. (legare) birleşme, birleştirme,
birlik. 2. (căsătorie) evlenme, izdivaç.
unison sn. 1. (muz.) aynı perdeden
ses 2. (fig.) düşünce/duygu birliği.
unit adj. birleştirilmiş, birleşik,
birleşmiş, müşterek.
unitar adj. birleşik, müttehit, tek,
yekpare.
unitate sf. 1. bir rakamı, bir tek,
bir; birim 2. (întreg) vahit, ünite
3. (alianŃă) birlik, ittifak.
uniune sf. 1. (relaŃii) ittifak, birleşme,
birleştirme 2. (între state) birlik.
univers sn. evren, kâinat; (lume)
alem, dünya.
universal adj. evrensel, tümel;
(general) genel.
universalitate sf. evrensellik,
tümellik; genellik.
universitar adj. üniversiteye
değgin, üniverite –(s)i.
universitate sf. üniversite.
unsoare sf. yağ; pomata, merhem.
unsprezece num. on bir.
unspreze/celea num. al, a cea on
birinci.
unsuros adj. yağlı, yağlanmış.
1051
unt sm. yağ, tereyağı.
untdelemn sn. bitkisel/nebatı yağ.
untieră sf. yağlık.
untos adj. yağlı.
untură sf. domuz yağı.
unu num. bir.
ura1 interj. yaşa!, hura!
ura2 vt. dilemek, temenni etmek.
uragan sn. urağan, kasırga.
uraniu sn. uranium.
urare sf. dilek, temenni; (dorinŃă)
arzu.
ură sf. kin, nefret, hınç.
urâcios adj. antipatik, sevimsiz; çirkin.
urât I. sn. can sıkıntısı, sıkıntı,
usanç, bıkkınlık. II. adj. çirkin,
sevimsiz. III. adv. çirkin bir
surette, çirkince, münasebetsizce.
urâŃenie sf. çirkinlik; biçimsizlik.
urâŃi I. vt. çirkinleştirmek; bozmak.
II. vr. çirkinleşmek, çirkin olmak.
urban adj. kente/şehire değgin,
kentsel, şehir –(s)i.
urbanism sn. urbanizm, şehircilik,
kentçilik.
urbanist sm. şehirci, kentçi.
urca I. vt. 1. yukarıya çıkmak,
çıkmak. 2. (a îmbarca) bindirmek.
3. (a ridica) kaldırmak, yükseltmek.
II. vi., vr. 1. yukarıya çıkmak,
çıkmak 2. (a se sui) binmek.
3. (a se ridica) yükselmek;
havalanmak 4. (d. temperatură)
artmak
urcior sn. 1. (vas) testi. 2. (med.)
arpacık, itdirseği, üç günlük.
urcuş sn. biniş, yukarıya çıkış,
çıkış, çıkma.
1052
urdoare sf. çapak.
urduros adj. çapaklı.
ureche sf. 1. (anat.) kulak 2. (auz)
işidim, kulak. 3. (la ac) göz.
4. (toartă) kulp // a trage cu ~a
kulak asmak; kulak misafiri olmak.
urecheat sm., adj. büyük kulaklı,
büyük kulakları olan.
uree sf. ure, cevheri bevil.
uremie sf. üremi.
ureter sn. (anat.) sidik borusu.
uretral adj. sidik borusu ile
ilgili, sidik borusu –(s)iç
uretră sf. (anat.) siyek.
urgent I. adj. acele, evgin, âcil.
II. adv. acele olarak, acilen,
müstacelen, ivedilik.
urgenŃă sf. acil durum, müstacel
oımla, müstacellik, ivedilik.
urgie sf. felaket, musibet, afet.
uriaş I. sm. dev II. adj. dev,
muazzam, kocaman.
uric adj. în expr.: acid ~ sidik asidi.
urina vi. su dökmek, işemek.
urinar adj. sidikle ilgili, sidik –(s)i.
urinare sf. işeme, su dökme.
urină sf. sidik, idrar, bevil.
urî I. nefret etmek, kin gütmek, kin
beslemek. II. vr. bıkmak, usanmak.
urla vi. 1. (animale) böğürmek.
2. (a Ńipa) haykırmak, bağırmak.
urlet sn. 1. (de animal) böğürme.
2. (Ńipăt) haykırma, bağırma, feryat.
urma vt., vi. 1. (a urmări) takip
etmek, izlemek. 2. (cursuri
etc.) devam etmek, gitmek. 3. (a
succeda) gelmek, takip etmek.
urdoare – urticarie
4. (a continua) devam ettirmek/
etmek. 5. (a se conforma) uymak.
urmare sf. 1. (continuare) devam.
2. (rezultat) netice, sonuç.
urmaş sm. 1. (descendent) nesil,
soysop, çocuklar, torunlar; ahfat,
evlât. 2. (successor) ardıl, halef.
urm/ă sf. 1. iz, eser. 2. (sfârşit)
netice, son // la ~a ~ei zaten;
sonunda.
urmări vt. 1. takip etmek, …arkasına
düşmek, izlemek. 2. (cu privirea)
gözetmek, nezaret etmek; bakmak.
3. (a tinde) gaye edinmek/
gütmek, amaçlamak. 4. (a
obseda) takip etmek, musallat
olmak; kafadan çıkmamak.
urmărire sf. izleme, takip;
(fugărire) kovalama; kovuşturma.
următor adj. gelecek, sonraki,
müteakip.
urnă sf. 1. (pentru vot) sandık.
2. (pentru cenuşă) vazo, kap.
urni I. vt. yerinden kımıldatmak/
oynatmak, kımıldatmak,
hareketlendirmek. II. vr. kımıldamak.
urs sm. ayı; ~ alb (polar) beyaz
ayı; ~ brun boz ayı.
ursă sf. (astr.) Ursa Mare
Büyükayı, Dübbüekber; Ursa
Mică Küçükayı, Dübbüasgar.
ursită sf. alın yazısı, talih, mukadderat.
ursoaică sf. dişi ayı.
ursuleŃ sm. ayı yavrusu.
ursuz sm., adj. somurtkan, asık
suratlı, yüzü gülmez.
urticarie sf. kurdeşen.
urzeală – uvertură
urzeală sf. 1. (text) arış, çözgü.
2. (fig.) entrika, dolap, dozen.
urzi vt. 1. (text) mekik dukumak.
2. (a întemeia) kurmak. 3. (a
unelti) dolap/entrika çevirmek.
urzica vt.,vi. yakmak; dalamak.
urzicat adj. ısırgan otuna dalanan.
urzică sf. ısırganotu, ısırgan.
usca I. vt. 1. (a zvânta) kurutmak,
kurulamak. 2. (fig.) zayıflatmak,
solutmak. II. vr. 1. (a se zvânta)
kurumak. 2. (a slăbi) zayıflamak,
solumak.
uscare sf. kurutma, kurutulma,
kurulama.
uscat I. adj. 1. (zvântat) kuru. 2. (d.
fiinŃe) zayıf, solgun. II. sn. kara,
toprak.
uscătorie sf. kurutma yeri, kurutma
odası.
uscătură sf. çalıçırpı.
uscăŃiv adj. zayıf, sıska.
ustensile sf. pl. aletler, âlât.
ustura vt. acımak; acıtmak, yakmak.
usturător adj. acı, yakıcı.
usturoi sn. sarmısak, sarımsak.
uşă sf. kapı.
uşier sm. kapıcı, mübaşir.
uşiŃă sf. küçük kapı.
uşor I. sm. kapı çerçevesi. II. adj.
1. hafif. 2. (sprinten) çevik.
3. (simplu) basit, kolay. 4. (frivol)
hoppa; üstünkörü. III. adv.
1. kolay, kolayca, kolaylıkla.
2. (domol) yavaş yavaş, yavaşça,
usulca.
uşura I. vt. 1. hafifletmek,
1053
kolaylaştırmak. 2. (a alina)
yumuşatmak; teskin etmek.
II. vr. 1. hafiflenmek,
kolaylaşmak.
2. (fig.) yumuşamak; ferahlanmak.
uşurare sf. 1. hafiflenme/
hafifletme, kolaylaştırma, tahfif.
2. (alinare) ferahlık, teskin.
uşuratic adj. düşüncesiz; havai,
hoppa, üstünkörü.
uşurel adv. 1. kolay, kolayca,
kolaylıkla. 2. (domol) yavaş
yavaş, yavaşça.
uşurinŃă sf. 1. (facilitate) kolaylık.
2. (neseriozitate) düşüncesizlik,
havailik; hoppalık, üstünkörülük.
uter sn. (anat.) rahim, dölyatağı.
uterin adj. dölyatağına değgin,
dölyatağı –(s)i.
util adj. yararlı, yarar, faydalı.
utila vt. donatmak, teçhiz etmek.
utilaj sn. âlât, teçhiz, teçhizat,
donatım.
utilitar adj. yararlı, faydalı, yararı/
faydası olan.
utilitarism sn. asıcıl öğretisi,
asıcıllık.
utilitate sf. yararlık, fayda.
utiliza vt. kullanmak, yararlanmak,
istifade etmek.
utilizabil adj. yararlanılabilir, kullanılır.
utilizare sf. kullanma, yararlanma,
istifade (etme).
utopic adj. ütopik, hayali.
utopie sf. ütopya, ütopi, hayal.
utopist sm. ütopyacı, utopist.
uvertură sf. (muz.) uvertür.
1054
uvular adj. küçük dil ile ilgili,
küçük dil –(s)i.
uvulă sf. (anat.) küçük dil.
uz sn. kullanış, kullanma // de ~ casnic
ev için; de ~ personal öz kullanılışlı.
uza I. vt. eskitmek, yıpratmak,
aşındırmak. II. vr. eskimek,
yıpranmak, aşınmak. III. vi.
kullanmak, istimal etmek,
faydalanmak.
uzat adj. çok kullanılmış, eskimiş,
aşınmış, yıpranmış.
uzbec sm., adj. Özbek.
V
v, V a douăzeci şi şaptea literă a
alfabetului limbii române; sunet
notat cu această literă.
vacant adj. boş, açık, münhal.
vacanŃă sf. tatil zamanı, tatil,
vakans; ~ de vară yaz tatili;
~ de iarnă kış tatili.
vacarm sn. çok gürültü, gürültü
patırtı, şamata.
vacă sf. inek.
vaccin sn. aşı.
vaccina vt. aşılamak, aşı yapamak/
vurmak.
vaccinare sf. aşılama, aşı yapma/vurma.
vacuum sn.(vid) 1. boşluk 2. (chim.)
alçak basınç.
vad sn. 1. geçit, nehir/ırmak geçidi.
2. (fig) kalabalık/işlek yer.
vag adj. müphem, muayyen olmayan,
belirsiz, bellisiz; muğlak.
uvular – Valahia
Uzbekistan sm. Özbekistan.
uzină sf. üzin, fabrika.
uzitat adj. kullanılan, kullanılır;
kullanışta.
uzual adj. her zamanki, mutat,
kullanılan; (obişnuit) alışılmış.
uzură sf. aşınma, yıpranma.
uzurpa vt. gaspetmek, zorbalık
etmek, zorla almak.
uzurpare sf. gaspetme, zorbalık,
zorla alma.
uzurpator sm. gasıp, zorbacı,
zorla alan.
vagabond 1. sm. avare, serseri.
2. adj. seyyar, serseri.
vagabonda vi. serserilik yapmak,
boş gezmek.
vagabondaj sn. serserilik.
vagin sn. (anat.) döl yolu, vajina.
vaginal adj. vajinal.
vagon sn. vagon; ~ de dormit yataklı
vagon, vagon- li; ~ de călători
yolcu vagonu.
vagonet sn. vagonet
vai interj. vay!, ah!, a!
vaiet sn. inilti, inleyiş, feryat.
val sn. 1. dalga. 2. (sul) tomar,
silindir.
valabil adj. geçer, muteber, yürürlü.
valabilitate sf. muteberlik, yürürlük,
mevsukiyet.
valah sm. adj. Eflaklı.
Valahia sf. Eflak.
vale – variabilitate
vale sf. koyak, vadi.
valenŃă sf. (chim) birleşme değeri.
valeriană sf. (bot) kediotu, valeryan.
valet sm. 1.(slugă) uşak, lake.
2. (carte de joc) vale, bacak.
valid adj. 1. (d. oameni) esen,
sağlam. 2. (d. acŃiuni) kanuni,
yasal; geçerli.
valida vt. onaylamak, tasdik etmek,
geçerlileştirmek, geçerli kılmak.
validitate sf. kanunilik, kanuniyet,
kanuna uygun olma, yürürlük,
muteberlik, geçerlilik.
valiză sf. bavul, valiz.
valoare sf. 1. kıymet, değer.
2. (eficacitate) değer. 3. (preŃ)
fiyat. 4. (sens) anlam, mana.
valora vi. değmek, fiyatı/kıymeti
olmak, mal olmak.
valorifica vt. değerlendirmek,
kıymetlendirmek.
valorificare sf. değerlendirme,
kıymetlendirme.
valoros adj. kıymetli, değerli.
vals sn. vals.
valsa vi. vals oynamak.
valută sf. döviz; în ~ döviz ile.
valvă sf. 1. (bot.,zool.) çenet.
2. (mec.) valf.
valvulă sf. (anat.) kapacık.
vamal adj. gümrüğe değgin, gümrük
–(s)i.
vamă sf. gümrük; (ca impozit)
gümrük vergisi.
vameş sm. gümrükçü, gümrük
memuru.
vampir sm. 1. vampir, kan emici
hortlak. 2. (criminal) canavar.
1055
vampirism sn. vampirizm, vampirlik,
kan emicilik.
van 1. adj. boş, beyhunde, nafile.
2. adv.: în ~ boş yere, nafile.
vanadiu sn. (chim.) vanadyum.
vandal sm. vandal.
vandalism sn. vandalizm.
vanilie sf. vanilya.
vanitate sf. 1. şöhret düşkünlüğü,
ikbalperestlik, sivrilme isteği,
kendini gösterme isteği, parlama
isteği. 2. övünme, övüngenlik,
kendini beğenmişlik.
vanitos adj. şöhret düşkünü, ikbalperest,
kendini beğenmiş, gururlu.
vapor 1. sn. vapur, gemi. 2. sm.
buğu, buhar, istim.
vaporiza vr. buharlaşmak, tebahhur
etmek.
vaporizare sf. buharlaşma, tebahhur.
vaporizator sn.1. buharlaştırma
aleti. 2. (pulverizator) püsükürgeç.
vaporos adj. 1. buğulu, buharlı.
2. (fig.) kapalı, bulanık, güç
anlaşılır,belirsiz.
var sn. kireç; ~ nestins sönmemiş
kireç; ~ stins sönmüş kireç.
vară1 sf. yaz.
vară2 sf. v. verişoară.
vargă sf. ince değnek, çubuk.
varia I. vt. 1. değiştirmek, tebdil etmek.
2. çeşitlendirmek, renklendirmek.
II. vi. değişmek, değişilik
göstermek, değişik/farklı olmak.
variabil adj. 1. değişken, kararsız,
her an değışebilir. 2. (mat.)
değişken, mütehavvil.
variabilitate sf. değişkenlik.
1056
variantă sf. varyant, değişke.
variat adj. değişik, farklı, türlü,
türlü türlü, çeşit, çeşit çeşit.
variaŃie sf. 1. değişme, değişiklik,
tebeddül. 2. (muz.) çeşitleme,
varyasyon (şi biol.)
varice sf. pl. varis, damar şişliği.
varicelă sf. (med.) yalancı çiçek
hastalığı.
varietate sf. 1. değişiklik, çeşitlilik,
türlülük. 2. tür, çeşit.
variolă sf. çiçek hastalığı.
varză sf. lahana.
vas sn. 1. kap. 2. (venă) damar.
3. (navă) gemi.
vasal sm., adj. bağımlı, köle.
vasalitate sf. bağımlılık, kölelik.
vascular adj. (anat.) damarlara
değgin, damarsal, damar – (s)i;
damarlı.
vaselină sf. vazelin.
vast adj. geniş, vasi, mufassal.
vată sf. pamuk.
vatman sm. vatman.
vatră sf. 1. (cuptor) ocak. 2. (locuinŃă)
mesken, ev; konut.
vază sf. 1. (vas) saksı. 2. (renume)
itibar, nüfuz.
văcar sm. sığırtmaç.
văduv sm. dul (erkek).
văduvă sf. dul (kadın).
văduvie sf. dulluk.
văgăună sf. çukur, koyak; in.
văicăreală sf. sızlanma, yakınma.
văicări vr. sızlanmak, yakınmak,
şikâyet etmek.
văita vr. inlemek, yakınmak.
văl sn. peçe.
variantă – văz
vămui vt. gümrüklemek, gümrük
almak.
vămuire sf. gümrükleme, gümrük
alma.
văpaie sf. alev.
văr sm. kuzen; (după sora mamei)
teyze oğlu, teyzezade; (după
fratele mamei) dayı oğlu,
dayızade; (după sora tatălui)
hala oğlu, halazade; (după
fratele tatălui) amca oğlu,
amcazade.
văratic adj. yaz –(s)i, yazlık.
vărgat adj. çizgi çizgi; çizikli,
çizgili, çubuklu, çubuk çubuk,
yollu.
vărsa I. vt. 1.dökmek; döktürmek,
akıtmak. 2. (a voma) kusmak.
3. (a răspândi) yaymak, neşretmek.
4. (a repartiza) tayin etmek,
ayırmak. 5. (a plăti) ödemek.
II. vr. dökülmek; akmak.
vărsare sf. dökme; dökülme; akıtma.
vărsat sn. (med.) çiçek hastalığı.
vărui vt. badana etmek, kireçlemek.
văruire sf. badana etme, kireçleme.
văruit adj. badana edilmiş,
kireçlenmiş.
vătaf sm. kâhya.
vătăma vt. 1. bozmak, yaralamak,
sakatlamak. 2. (a păgubi) zarar
etmek, zararlı olmak.
vătămare sf. yara, sakatlık, zarar,
ziyan, bozukluk; hasar.
vătămător adj. zaralı; muzır.
vătuit adj. pamuklu.
văz sn. bâsıra, görme duygusu;
(fig.) görüş.
văzduh – vegetarian
văzduh sn. hava.
vâjâi vi. uğuldamak, vızıldamak.
vâjâit sn. uğuldama, vızıltı.
vâlcea sf. dere, derecik.
vâltoare sf. 1. çevrinti, girdap,
burgaç, su çevrisi. 2. (fig.) patırtı,
gürültü, yaygara.
vâlvă sf. galeyan, yaygara.
vâlvătaie sf. büyük alev.
vâlvoi adj. perişan, dağınık, karışık.
vâna vt. vi. avlamak.
vânat sn. 1. av. 2. (vânătoare) avcılık.
vână sf. v. venă.
vânăt adj. mor.
vânătaie sf. bere, çürük.
vânătoare sf. av, avcılık.
vânător sm. avcı.
vânătoresc adj. ava/avcılığa değgin;
av - (s)i.
vânjos adj. kuvvetli, güçlü.
vânt sn. rüzgâr, yel.
vântura vt. 1. savurmak. 2. (a agita)
çalkalamak. 3. (fig.) saçmak,
dağıtmak.
vânzare sf. 1. satış, satma; satılma.
2. (trădare) ihanet, hıyanet,
hainlik, ele verme.
vânzător sm. satıcı, tezgâhtar.
vârf sn. 1. (înălŃime) tepe, zirve.
2. (capăt) uç, baş.
vârî I. vt. 1. sokmak, içine koymak,
tıkmak. 2. (a implica) çekmek,
celbetmek, karıştırmak. II. vr.
1. sokulmak, içine sokulmak.
2. (a se amesteca) karışmak.
vârstă sf. 1. yaş. 2. (perioadă)
devir.
vârstnic adj. yaşlı.
1057
vârtej sn. çevrinti, girdap, burgaç;
kasırga.
vârtelniŃă sf. çıkrık.
vârtos I. adj. dinç, kuvvetli, sıkı,
şiddetli. II. adv. dayanıklıkla,
şiddetle, sıkı olarak.
vâscos adj. yapışkan, lüzucetli.
vâslaş sm. kürekçi, kürek çeken.
vâslă sf. kürek.
vâsli vi. kürek çekmek.
veac sn. asır, yüzyıl.
vechi adj. eski, kadim.
vechime sf. eskilik, kühnelik.
vechitură sf. eski püskü eşya, paçavra.
vecie sf. ebedilik, ebediyet, ezeliyet.
vecin sm. adj. komşu.
vecinătate sf. komşuluk, yakınlık,
civar.
vector sm. (mat.) vektör.
vedea I. vt. 1. görmek. 2. (a observa)
farketmek. II. vr. görüşmek,
buluşmak. III. vi. bakmak.
vedenie sf. 1. (nălucă) hortlak.
2. (imagine) hayal.
vedere sf. 1. basıra, görme duygusu.
(fig.) görüş. 2. (înfăŃişare) kılık,
gösteriş. 3. (peisaj) manzara.
4. (părere) fikir, görüş //
punct de ~ noktai nazar.
vedetă sf. 1. (navă) karakol devriye
gemisi, motorlu tekne. 2. (d.
oameni) meşhur/ünlü artist, meşhur/
ünlü aktris, adı afişlerden düşmeyen
artist.
vegetal adj. bitkisel, nebati, nebat
-(s)i.
vegetarian sm. adj. vejetaryen,
bitkici.
1058
vegetarianism sn.etyemezlik.
vegetativ adj. bitki bitirici, bitirici.
vegetaŃie sf. 1. bitkiler, nebat.
2. (med.) ahtapot.
veghe sf. 1. (trezie) uyumama,
uykusuzluk, uyanık olma.
2. (strajă) vardiya.
veghea I. vt. 1. (a îngriji) hastanın
başını beklemek; bakmak. 2. (a
păzi) nöbet beklemek; korumak,
muhafaza etmek. II. vi.
uyumamak, uyanık olmak.
vehement I. adj. ateşli, hararetli,
zaptolunmaz, taşkın, azgın.
II. adv. şiddetle, ateşle, hararetle.
vehemenŃă sf. ateşlilik, yamanlık,
şiddet.
vehicul sn. araç, araba, ulaştırma
vasıtası, taşıt aracı.
vehicula vt. 1. taşımak, nakletmek.
2. ileri sürmek; kullanmak.
velar adj. (în fonetică) art damaksıl,
art damaktan çıkan.
velă sf. yelken.
veleitar sm. adj. gelgeç istekli; kararsız.
veleitate sf. gelgeç istek, kararsızlık;
meil, gizli istek, yelteniş.
velodrom sn. velodrom.
velur sn. kadife.
venal adj. satılık (kimse), para
düşkünü; çıkar düşkünü.
venă sf. toplar damar.
vendetă sf. kan dâvası, kangütme.
venera vt. çok saymak, çok hürmet
etmek, büyük bir saygı göstermek;
kutlu saymak, ululamak.
venerabil adj. saygı değer; kutlu,
ulu.
vegetarianism – verifica
veneraŃie sf. 1. sayma, saygı,
hürmet etme, ihtiram; büyük
hayranlık, büyük saygı ve
sevgi. 2. ululama, yüceltme;
dinsel saygı gösterme.
veneric adj. zührevi, veneryen,
cinsel ilişkiyle bulaşan.
venetic sm. yabancı, ecnebi.
venin sm. zehir, ağu.
veninos adj. zehirli, ağulu.
venire sf. gelme, geliş, vasıl olma.
venit sn. gelir; kâr; kazanç.
ventil sn. valf.
ventila vt. havalandırmak, hava
değiştirmek.
ventilator sn. ventilâtör.
ventilaŃie sf. havalandırma, vantilâsyon.
ventral adj. karınsal, karına değgin,
karın - (s)i.
ventricul sn. (anat.) karıncık, buteyn.
ventriloc sm. vantrilok.
ventuză sf. 1. vantuz şişesi, vantuz.
2. (zool.) çekmen.
veracitate sf. doğruculuk, doğruluk,
gerçeklik.
verandă sf. veranda, camlı taraça.
verb sn. fiil, eylem.
verbal adj. 1. şifahi, sözlü. 2. (gram.)
eylemsel, fiil - (s)i.
verde I. adj. yeşil. II. sn. yeşil renk.
verdeaŃă sf. yeşillik.
verdict sn. hüküm, karar.
vergea sf. ince değnek, çubuk.
veridic adj. gerçek, hakiki.
veridicitate sf. doğru sözlülük,
gerçeğe uygunluk.
verifica vt. yoklamak, tetkik/ kontrol
etmek.
verificare – vetust
verificare sf. yoklama, tetkik,
kontrol; (probă) ayar.
verigă sf. zincir halkası, halka.
verighetă sf. nişan yüzüğü, alyans.
verişoară sf. kuzin; (după sora
mamei) teyze kızı; (după
fratele mamei) dayıkızı; (după
sora tatălui) hala kızı; (după
fratele tatălui) amca kızı.
verişor sm. v. văr.
veritabil adj. hakiki, asıl,gerçek.
vermicid sn. kurt öldüren ilaç.
vermiform adj. solucan biçiminde.
vermifug sn. adj. solucan düşürücü
(ilaç).
vernil adj. lal renginde.
vernisaj sn. vernisaj, açılış töreni.
veros adj. namussuz.
verosimil adj. gerçeğe benzeyen/
yakın; gerçek olabilir, akla yakın.
vers sn. koşuk, beyit.
versant sn. yamaç.
versat adj. pişkin; tecrübeli, becerikli.
versatil adj. dönek, oynak, kararsız.
verset sn. (rel.) sure; ayet.
versificator sm. koşukçu, nâzım.
versificaŃie sf. koşuk sanatı.
versiune sf. versiyon.
verso sn. ....arkası.
vertebral adj. omural.
vertebrat I. (adj.) omurgalı. II. sn.
omurgalılar.
vertebră sf. (anat.) omur, fıkra.
vertical adj. dik, şakuli.
verticală sf. (geom.) dik çizgi,
şakuli hat.
vertiginos adj. başdöndürücü; şiddetli,
ani, çok suratli.
1059
vervă sf. canlılık, canlanma; heyecan.
vesel adj. şen, neşeli.
veselă sf. kapkacak, mutfak takımı.
veselie sf. neşe, neşelilik.
vest sn. Batı, Garp.
vestă sf. yelek.
veste sf. haber, havadis.
vesti vt. bildirmek, haber/haberdar etmek.
vestiar sn. vestiyer, soyunma odası;
gardrop.
vestibul sn. vestibül.
vestic adj. batı, garbi.
vestigiu sn. iz, eser.
vestimentar adj. giyimsel, giyime
değgin, giyimle ilgili.
vestit adj. meşhur, tanınmış; ünlü.
vestitor sm. adj. haber veren, haberci.
veston sn. caket.
veşmânt sn. elbise, giyecek, giyim.
veşnic I. adj. ebedi, ezeli, daimi,
sonsuz. II. adv. ebediyen, ebedi
olarak, her vakit, daima.
veşnicie sf. sonsuzluk, ebedilik,
ebediyet, ezeliyet.
veşted adj. 1. soluk, solgun, sararmış
olan. 2. (d. oameni) benzi uçuk,
solgun.
veşteji vr. 1. (d. plante) solmak,
sararmak. 2. (d. oameni) benzi
uçmak, sararmak.
veştejit adj. v. veşted.
veteran sm. 1. emekli/eski asker;
emektar. 2. (fil.) deneyimli,
kıdemli, tecrübeli.
veterinar sm. veteriner, baytar.
veto sn. veto.
vetust adj. eskimiş, modası geçmiş,
işe yaramaz.
1060
veveriŃă sf. sincap.
vexa vt. tahkir/hakaret etmek,
incitmek, kırmak.
vexat adj. incinmiş; sıkılan, tahkir
edilmiş olan, kırılmış.
vexatoriu adj. incitici, sıkıntı verici,
tahkir edici, kırıcı.
vezică (anat.) siddikkavuğu, sidik
torbası; ~ biliară safra kesesi.
via prep. (traseu pe cale ferată)...
yolu ile.
viabil adj. yaşayabilir, yaşayabilecek
halde olan, yaşar.
viabilitate sf. yaşama yeteneği,
yaşamak kabiliyeti, yaşayacak
halde olma; (fig.) yürütebilirlik.
viaduct sn. kemer, viyadük.
viageră adj. müebbet, yaşamaca, sağ
kaldığı sürece, kaydı hayat şartiyle.
viaŃă sf. 1. yaşam, hayat; ömür.
2. (trai) yaşayış.
vibra vi. titreşmek, ihtizaz etmek.
vibrant adj. 1. titreşik. 2. (fig.)
heyecanlı.
vibraŃie sf. titreşme, ihtizaz etme.
vicar sm. naip, papaz yardımcısı.
viceamiral sm. tümamiral.
viceconsul sm. konsolos yardımcısı.
vicepreşedinte sm. ikinci başkan.
vicerege sm. kıral naibi.
viceversa adv. karşılıklı olarak.
vicia vt. bozmak (şi jur.)
viciat adj. bozuk; ahlâkı bozuk.
vicios adj. kusurlu, kötü yolda
olan, huysuz.
vicisitudine sf. zor hal/durum; engel.
viciu sn. 1. (cusur) kusur. 2. (desfrâu)
sefahat, uçarılık.
veveriŃă – viitură
viclean adj. kurnaz; hilekâr.
viclenie sf. kurnazlık, hile, hilelik.
vicleşug sn. v. viclenie.
victimă sf. kurban; a fi victima unei
nedreptăŃi bir haksızlığın kurbanı
olmak; bir haksızlığa maruz kalmak.
victorie sf. zafer, utku, yengi;
muvaffakıyet, galibiyet.
victorios adj. muzaffer, utkulu;
başarılı.
vid sn. boşluk.
vidră sf. (zool.) susamuru.
vie sf. bağ.
vier sm. 1. (podgorean) bağcı. 2. (porc)
cins domuz.
viermănos adj. kurtlanmış, kurtlu.
vierme sm. kurt.
viespar sn. eşek arılığı.
viespe sf. eşek arısı.
vietate sf. mahlük, yaratık.
vieŃui vi. yaşamak, ömür sürmek.
vieŃuitoare sf. v. vietate.
viezure sm. (zool.) porsuk.
vifor sn. kar fırtınası/tipi.
viforniŃă sf. v. vifor.
vigilent adj. uyanık, açık gözlü,
gözü açık, sak.
vigilenŃă sf. uyanıklık, açık gözlülük,
göz açıklığı.
vigoare sf. erk, güç, kudret // (d.
legi) în ~ yürürlükte olan.
viguros adj. erkli, kuvvetli, güçlü,
şiddetli; dinç.
viitor I. gelecek zaman, istikbal,
ati. II. adj. gelecek, müstakbel //
pe (în) ~ gelecekte; în ~ul apropiat
yakın gelecekte.
viitură sf. nehrin taşması, taşma.
vijelie – virtute
vijelie sf. fırtına, bora.
vijelios adj. fırtınalı; şiddetli, coşkun.
vilă sf. villâ, köşk.
vilegiatură sf. sayfiyede/yazlıkta
oturma.
vilegiaturist sm. sayfiyede/yazlıkta
oturan.
vin sn. şarap; ~ roşu siyah şarap;
~ alb beyaz şarap; ~ sec sek
şarap; ~ demisec dömisek şarap.
vină sf. suç, kabahat.
vinci sn. maçula/maçuna, vinç.
vinde I. vt. 1. satmak. 2. (a trăda)
hainlik/ihanet etmek. II. vr.
satılmak.
vindeca I. vt. şifalandırmak, tedavi
etmek, otamak. II. vr. şifa bulmak,
iyi olmak, otanmak, onalmak.
vindecabil adj. şifa bulabilir, iyi
olabilir.
vindecare sf. şifa, iyi olma, onma.
vineri sf. cuma (günü) // (adv.) ~ea
cuma günü.
vinicol adj. bağcılığa/şarapçılığa
değgin, bağcılık/şarapçılık –(s)i.
vinifer adj. şaraplık, şarap veren.
vinificare sf. şarap yapma usulü.
vinovat adj. suçlu, kabahatli.
vinovăŃie sf. suç, kabahat.
vioară sf. keman.
vioi adj. çevik, canlı, uyanık.
vioiciune sf. çeviklik, canlılık,
canlı olma.
viol sn. zorla ırza geçme; tecavüz
viola vt. 1. zorla ırza geçmek, ırza
taaruz etmek. 2. (a comite o
spargere) nüfüz etmek, zorla girmek.
1061
violator sm. adj. 1. ihlal eden;
(konuta) tecavüz eden/
saldıran. 2. (pângăritor)
tecavüzcü, kirletici.
violent adj. 1. kuvvetli, güçlü, şiddetli.
2. (d. oameni) azgın, öfkeli, hiddetli.
violenŃă sf. şiddet, yamanlık, zorluluk.
violet I. adj. mor renkli, mor. II. sn.
(culoare) mor renk.
violetă sf. menekşe.
violoncel sn. viyolonsel.
violoncelist sm. viyolonselci,
viyolonselist.
violonist sm. kemancı, viyolonist.
viorea sf. v. violetă.
viperă sf. engirek.
vira I. vi. çark yapmak, dönmek,
yön değiştirmek; sapmak. II. vt.
1. (bani) aktarmak. 2. (foto)
kâğıdı banyo etmek.
viraj sn. 1. viraj, dönemeç. 2. (foto)
fotograf banyosu.
virament sn. (fin.) ödenek aktarması,
borç aktarması, tedavül.
viran adj. boş, viran, harap.
virgin adj. 1. (neprihănit) bakire,
erden. 2. (d. locuri) el değmemiş,
işlenmemiş, bakir.
virginal adj. erden/bakire – (s)i.
virginitate sf. 1. bakirelik, erdenlik.
2. (fig.) temizlik.
virgulă sf. virgül.
viril adj. erkeklik yeteneği olan.
virilitate sf. erkeklik (yeteneği).
virtuos adj. virtüoz, üstad.
virtuozitate sf. virtüozluk, ustalık.
virtute sf. fazilet, erdem.
1062
virulent adj. (med.) 1. virüsten
ilerigelen, virüslü. 2. (d. microbi)
etkili, güçlü.
virus sm. virüs.
vis sn. 1. rüya, düş. 2. (fig.) imge, hayal.
visa vi. 1. rüya/düş görmek. 2. (fig.)
imgelemek, tahayyül etmek.
visare sf. 1. rüya/düş görme. 2. (fig.)
imgeleme, tahayyül.
visceral adj. bağırlara/içiriklere
değgin, bağır – (s)i.
viscere sf. pl. (anat.) bağır, içirik.
viscol sn. kar fırtınası, bora, kar tipi.
viscoli vi. fırtınalı kar yağmak.
visterie sf. hazine.
vistiernic sm. haznedar; veznedar.
vişin sm. vişne ağacı.
vişină sf. vişne.
vişiniu adj. vişne renginde.
vital adj. dirimsel, hayati.
vitalism sn. dirimselcilik, vitalizm.
vitalitate sf. dirilik, hayatiyet.
vitamină sf. vitamin.
vită sf. hayvan.
viteaz adj. cesur, yiğit, mert.
vitejeşte adv. yiğitçe, yiğitçesine,
cesurane; mertçe.
vitejie sf. cesaret, yiğitlik, mertlik.
viteză sf. sürat, hız; çabukluk.
viticol adj. bağcılığa değgin, bağ
– (s)i, bağcılık – (s)i.
viticultor sm. bağcı.
viticultură sf. bağcılık.
vitraliu sm. büyük camlı pencere.
vitreg adj. 1. üvey. 2. (fig.) düşman.
vitregie sf. düşmanlık, hasımlık.
vitrină sf. vitrin, camekân, dükkân
camlığı.
virulent – viziune
vitriol sn. hamızı kibrit, zaçyağı.
viŃă sf. 1. (bot.) bağ çubuğu, bağ
kütüğü, omça. 2. (neam) soy, kol.
viŃel sm. buzağı.
viu adj. 1. diri, canlı. 2. (vioi) canlı,
uyanık, çevik. 3. (d. sunete)
şiddetli, keskin.
vivace adj. çok yaşar, uzun ömürlü,
yedi canlı.
vivacitate sf. canlılık, canlı olma.
vivipar adj. sm. (zool.) doğuran.
vivisecŃie sf. diri açımı.
viza vt. 1. (a aproba) vize/tasdik etmek.
2. (a ochi) nişan almak, gezlemek.
3. (pe cineva) göz dikmek. 4. (fig.)
amaçlamak, istihdaf etmek.
vizare sf. vize/tasdik etmek.
vizavi adv. karşı karşıya, yüz yüze.
viză sf. vize.
vizibil adj. 1. görünen, görülür,
görünebilir. 2. (fig.) zahiri, açık,
aşikâr, apaçık.
vizibilitate sf. görünürlük, görüşalanı.
vizieră sf. 1. kasket siperi, siper.
2. (vizetă) gözetleme deliği.
viziona vt. bakmak, seyretmek.
vizionar adj. 1. keşif sahibi.
2. acayip düşünceli.
vizir sm. vezir.
vizita vt. 1. ziyaret etmek. 2. (a se
deplasa) gezmek. 3. (a inspecta)
yoklamak, teftiş etmek; bakıdan
geçirmek.
vizitator sm. ziyaretçi.
vizită sf. ziyaret; vizit, yoklama.
vizitiu sm. arabacı.
viziune sf. 1. görme. 2. (concepŃie)
görüş.
vizon – voluminos
vizon sm. (zool.) vizon, Amerika
sansarı.
vizor sm. 1. gözleme aygıtı, vizör.
2. (la armă) gez.
vizual adj. basari, görme – (s)i,
görsel.
vizuină sf. in, yuva.
vlagă sf. kuvvet, takat, kudret.
vlăgui vt. yormak, bitkin hale getirmek.
vlăguit adj. bitkin, yıpranmış,
takattan düşmüş olan.
vlăjgan sm. uzun boylu, zebellâ,
sırık gibi adam.
vlăstar sn. 1. (bot.) filiz. 2. (fig)
kuşak, nesil.
voal sn. peçe, baş örtüsü.
voala I. vt. bürümek, örtmek. II. vr.
eğilmek, çarpılmak.
vocabular sn. sözlük, lûgat.
vocal adj. sesli, ses– (s)i, ünlü.
vocală sf. ünlü, sesli.
vocalism sn. 1. (ca sistem) sesliler
sistemi. 2. (ca disciplină) sesliler.
vocativ sn. (gram.): cazul ~ seslenme/
nida hali.
vocaŃie sf. anıklık, istidat, eğilim.
voce sf. ses.
vocifera vi. bağırmak, haykırmak.
vogă sf. rağbet, tutulma; în ~ rağbet
görür.
voi1 pron. siz.
voi2 vt. istemek, arzu etmek, amaçlamak.
voiaj sn. yolculuk, seyahat.
voiaja vi. yolculuk/seyahat etmek.
voiajor sm. yolcu, seyyah.
voie sf. 1. (dorinŃă) istek, arzu.
2. (permisiune) izin, müsaade,
rıza // fără ~ 1) izinsiz,
1063
2) (involuntar) istemeyerek;
în ~ rahatça; ~ bună neşe.
voievod sm. (ist.) voyvoda.
voinic I. sm. delikanlı. II. adj.
gürbüz.
voinŃă sf. 1. irade, azim. 2. (dorinŃă)
arzu, istek. 3. (hotărâre) hüküm,
karar.
voios adj. şen, neşeli.
voioşie sf. neşe, neşelilik.
voit adj. kasten, kasti.
volan sn. 1. (cârmă) dümen, direksyon,
volan. 2. (mec.) volan, düzenteker.
volant adj. ayrı, münferit.
volatil adj. uçucu, uçar.
volatiliza vr. 1. (chim.) tebahhür etmek,
uçmak. 2. (fig.) ortadan kaybolmak.
volatilizare sf. gaz haline girme,
tebahhür.
volbură sf. 1. fırtına, kasırga.
2. (vâltoare) girdap, burgaç.
3. (bot.) yabanketeni, şeytansaçı.
volei sn. voleybol.
voleibalist sm. voleybolcu.
volt sm. (fiz.) volt.
voltaj sn. (fiz.) volt kuvveti, voltaj.
voltă sf. dönüm, dönüş, volta.
voltmetru sn. (fiz.) voltmetre.
volubil adj. 1. (d. oameni) dilli,
vatıkalı, konuşkan. 2. (bot.)
sarılan, sarmaşıcı.
volubilitate sf. konuşma kolaylığı/
bolluğu, konuşkanlık.
volum sn. 1. (spaŃiu) hacim, oylum.
2. (carte) cilt. 3. (d. sunete)
ses kuvveti.
voluminos adj. hacmi/oylumu
büyük; kocaman.
1064
voluntar I. sm. gönüllü. II. adj.
istemli, ihtiyari, gönüllü. III. adv.
ihtiyari olarak, kendi arzusu ile.
voluntariat sn. gönüllü askerlik.
voluptate sf. kösnü, şehvet.
voluptos adj. kösnülü, şehvetli.
voma vt. kusmak.
vomitiv sn.,adj. kusturucu ilâç,
kusturucu.
vopsea sf. boya, renk.
vopsi I. vt. boyamak, boyalamak.
II. vr. boyanmak, boyalanmak;
kına sürmek.
vopsitor sm. boyacı.
vopsitorie sf. boyahane.
vorace adj. açgözlü, obur; pisboğaz,
doymaz.
voracitate sf. oburcasına
düşkünlük, aşırı düşkünlük.
vorbă sf. 1. (cuvânt) söz, lâf.
2. (discuŃie) konuşma, münakaşa.
3. (învăŃătură) nasihat, öğüt.
4. (zicală) deyiş, söyleyiş, deyim.
5. (zicătoare) atasözü, darbımesel.
6. (înŃelegere) anlaşma. 7. (zvon)
rivayet, söylenti.
vorbăreŃ sm. adj. konuşkan; geveze,
boşboğaz.
vorbărie sf. gevezelik, boşboğazlık,
saçmalama.
vorbi I. vt. söylemek, demek. II. vi.
münakaşa etmek, konuşmak.
III. vr. danışmak, sözleşmek.
vorbire sf. 1. konuşma, münakaşa.
2. (limbă) dil; ağız.
vorbitor I. sm. konuşan, söz alan,
hatip. II. sn. bekleme salonu.
vot sn. oy, rey.
voluntar – vremelnic
vota vt., vi. oylamak; onaylamak,
oy/rey vermek.
votare sf. oy/rey verme.
votcă sf. votka.
vrabie sf. serçe.
vraf sn. yığın; küme.
vraişte sf. intizamsızlık, karışıklık.
vrajă sf. 1. büyü, sihir. 2.
(încântare) zevk, haz; teshir.
vrajbă sf. düşmanlık, hasımlık,
husumet; kin.
vrăji vt. 1. büyülemek, büyücülük
yapmak. 2. (a încânta) teshir
etmek, cezbetmek, büyülemek.
vrăjit adj. büyülü.
vrăjitoare sf. büyücü/sihirbaz kadın.
vrăjitor sm. büyücü, sihirbaz.
vrăjitorie sf. büyücülük, sihirbazlık.
vrăjmaş I. sm. düşman, hasım.
II. adj. düşman, düşmanca,
husumetkâr.
vrăjmăşie sf. düşmanlık, hasımlık,
husumet; kin.
vrea vt., vi. 1. istemek; (a intenŃiona)
amaçlamak. 2. (a dori) arzu
etmek. 3. (a fi de acord) razı
olmak; kabul etmek.
vreasc sn. çalıçırpı.
vrednic adj. 1. değerli, kıymetli.
2. (harnic) çalışkan, gayretli.
vrednicie sf. (hărnicie) çalışkanlık,
gayretlik.
vrej sn. sap; sak.
vreme sf. 1. (timp) vakit, zaman.
2. (interval) ara, süre. 3. (prilej,
ocazie) fırsat. 4. (epocă) devir,
zaman. 5. (meteo) hava.
vremelnic adj. geçici, muvakkat.
vreodată – w – xilografie
vreodată adv. vaktiyle, eskiden, eski/
geçmiş zamanlarda; bir gün.
vui vi. uğuldamak; çınlamak.
vuiet sn. uğultu; çınlama.
vulcan sm. yanardağ, volkan.
vulcanic adj. volkanik.
vulcaniza vt. volkanize etmek.
vulcanizare sf. vulkanize etme,
kauçuğu kükürtle işleme.
W
w, W a douăzeci şi opta literă a
alfabetului limbii române; sunet
notat cu această literă.
walkman sn. (tehn.) volkman.
warant sn. emanet makbuzu, varan.
waterbalast sn. (mar.) denge için
doldurulan su deposu.
X
x, X a douăzeci şi noua literă a
alfabetului limbii române; sunet
notat cu această literă.
xantom sn. (med.) ksantom.
xantofilă sf. (bot.) ksantofila.
xenofob sm. adj. elsevmez;
yabancıları sevmez.
xenofobie sf. elsevmezlik, yabancıları
sevmeme.
xenon sn. (chim.) ksenon
xerodermie sf. (med.)
derikuruluğu.
1065
vulcanologie sf. vulkanoloji.
vulgar adj. 1. (banal) bayağı; basit.
2. (josnic) kaba, alçak.
vulgaritate sf. kabalık, bayağılık.
vulnerabil adj. 1. yaralanabilir.
2. (fig.) kusurlu, söz götürür.
vulpe sf. tilki.
vultur sm. kartal.
vulvă sf. (anat.) dişilik organı, ferç.
waterpolo sn. (sport) sutopu.
watt sm. vat.
week-end sn. hafta sonu tatili.
western sn. (cinem.) vestern.
whisky sm. viski.
wolfram sm. (chim.) volfram.
xerofilă sf. (bot.) kurakçıl.
xeroform sn. kseroform.
xeroftalmie sf. (med.)
gözkuruluğu.
xerox sn. fotokopi makinesi.
xeroxa vt. fotokopi yapmak.
xilofag sm.adj. (d. insecte) ağaç
yiyen.
xilofon sn. ksilofon.
xilograf sm. ağaç oymacı.
xilografie sf. oymacılık, oyma yapma
sanatı, ağaç oyma.
1066
Y
y, Y a treizecea literă a alfabetului
limbii române; sunet notat cu
această literă.
yacht sn. yat.
yală sf. kilit.
yankeu sm. Amerikalı.
yard sm. yarda.
Z
z, Z a treizeci şi una literă a
alfabetului limbii române; sunet
notat cu această literă.
za sf. bakla, halka.
zadar sn. nafilelik, caba // în ~ nafile.
zadarnic adj. boş, beyhude, nafile.
zaharicale sf., pl. tatlılar.
zaharină sf. sakarin.
zaharniŃă sf. şeker kutusu, şekerlik.
zaharos adj. şekerli.
zahăr sn. şeker; ~ tos toz şeker;
~ cubic kesme şeker.
zaiafet sn. ziyafet, yemek.
zambilă sf. (bot.) sümbül.
zar sn. (la table) zar.
zare sf. ufuk; uzaklık; uzaklar.
zarvă sf. gürültü, şamata, patιrtι.
zarzavagiu sm. zerzevatçı.
zarzavat sn. zerzevat, sebze.
zarzăr sm. zerdali ağacı.
zarzără sf. zerdali.
y – zănatic
Yemen sf. Yemen.
yemenit sm., adj. Yemenli.
yen sm. yen.
yoga sf. yoga.
yoghin sm. yogi, yogi yapan.
yolă sf. kik.
yuan sm. (fin.) yuan.
zaŃ sn. 1. (tipogr.) tertip. 2. (drojdie) telve.
zăbală sf. gem.
zăbrea sf. demir parmaklık.
zăcământ sn. maden damarı, maden
(yatağı).
zăcea vi. 1. yatmak. 2. (a fi bolnav)
hasta olmak/yatmak. 3. (a fi
mort) ölü yatmak.
zădărnici vt. bozmak, altüst etmek,
suya düşürmek, sekteye uğratmak.
zăduf sn. 1. boğucu sıcak, sıcaklık.
2. (necaz) tasa, üzüntü.
zăgaz sn. 1. su bendi, set, bent.
2. (fig.) mani, engel.
zăgăzui vt. 1. su bendi kurmak,
set kurmak. 2. (fig.) durdurmak,
eğlemek, engellemek.
zămisli vt. 1. gebe/hamile bırakmak.
2. (fig.) yaratmak, doğurmak,
meydana getirmek.
zănatic adj. delişmen, zırtaboz.
zăngăni – zefir
zăngăni I. vi. zıngırdamak, tıngırdamak.
II. vt. zıngırdatmak, tıngırdatmak.
zăngănit sn. zıngırtı, zıngırdama, tıngırtı.
zăpadă sf. kar.
zăpăceală sf. karışıklık, şaşırma,
şaşırtma.
zăpăci I. vt. şaşırtmak, aklını almak.
II. vr. şaşırmak.
zăpăcit I. sm. sersem, deli. II. adj.
şaşkın.
zăpuşeală sf. boğucu sıcak,
sıcaklık.
zări I. vt. görekalmak, uzaktan/az
görmek. II. vr. görünmek, belirmek.
zăvor sn. sürgü, tırkaz, mandal.
zăvorı I. vt. mandal sürmek kilitlemek.
II. vr. mandal sürülmek, kapanmak,
kilitlenmek.
zbate vr. 1. çırpınmak. 2. (a se
stradui) uğraşmak, çabalamak.
zbârci vr. buruşmak, pörsümek.
zbârcit adj. buruşuk, kırışıklı, pörsük.
zbârcitură sf. buruşukluk, kırışıklık,
pörsüklük.
zbârli I. vr. 1. (de păr) saçları karışmak/
ürpermek. 2. (a se supăra) kızmak.
3. (de vreme) bozmak, bozulmak.
II. vt. bulandırmak.
zbârlit adj. 1. (de păr) saçları karışık,
saçı dağınık, perişan. 2. (d. oameni)
kızgın, öfkeli.
zbârnâi vi. çalmak; vızıldamak.
zbârnâit sn. çalma, vızıltı.
zbengui vr. yerden yere koşup oynamak;
eğlenmek.
zbenguială sf. yerden yere koşup
oynama; eğlenme.
1067
zbiera vi. 1. bağırmak, böğürmek,
anırmak. 2. (de oameni) haykırmak,
feryat etmek.
zbir sm., adj. sert, cellât.
zbor sn. uçuş, uçma, havalanma.
zbura vi. uçmak; uçuşa kalkmak,
havalanmak.
zburător adj. uçucu, uçar.
zburda vi. zıplamak, oynamak.
zburdalnic adj. oynak, hıvrak;
(neastâmpărat) yaramaz.
zdravăn I. adj. 1. sağlam, sıhatı
yerinde, sağ. 2. (tare) şiddetli,
kuvvetli. II. adv. kuvvetle, şiddetle.
zdrăngăni I. vt. şakırdatmak,
zıngırdartmak. II. vi. şakırdamak,
zıngırdamak.
zdreanŃă sf. bez, çul, paçavra, çaput.
zdrenŃăros I. sm. baldırı çıplak.
II. adj. yırtık (pırtık).
zdrobi vt. ezmek, çiğnemek; (a
fărâmiŃa) parçalamak, ufalamak.
zdrobit adj. 1. ezilmis, çiğnenmiş,
parçalanmış. 2. (fig.) kırık, bitkin,
dermansız.
zdrobitor adj. 1. ezici. 2. (fig.) katı,
kesin.
zdruncina vt. 1. sarsmak, kımıldatmak.
2. (fig.) sarsmak.
zeamă sf. 1. su, öz; ~ de lămâie limon
suyu. 2. (sevă) usare.
zebră sf. zebir, zebra.
zece num. on.
ze/celea num.: al ~, a ~cea onuncu.
zecime sf. onda bir.
zefir I. sn. (text.) zefir. II. sm. batı
yeli, esin.
1068
zeflemea sf. alay; a lua în ~ alay
etmek.
zeflemist sm. alaycı.
zeiŃă sf. tanrıça, ilâhe; mabude.
zel sn. gayret; sebat.
zelos adj. gayretli; çalışkan.
zemos adj. sulu, usareli, özlü.
zenit sn. başucu; semtürreis.
zer sn. süt/peynir suyu.
zero sn. sıfır.
zestre sf. 1. çeyiz. 2. (fig.) varlık.
zeŃar sm. dizici, mürettip.
zeŃărie sf. dizgievi, mürettiphane.
zevzec sm., adj. zevzek, budala.
zgardă sf. tasma.
zgândări vt. 1. sıkıştırmak. 2. (a
scărpina) kaşımak. 3. (a irita)
tahriş etmek. 4. (fig.) kurcalamak;
kışkırtmak.
zgârcenie sf. hasislik, cimrilik,
tamahkârlık.
zgârci vr. hasislik/tamahkârlık etmek.
zgârcit adj. hasis, cimri, tamahkâr.
zgâria I. vt. tırmalamak, tırmıklamak,
sıyırmak. II. vr. tırmalanmak,
sıyrılmak.
zgârietură sf. sıyrık.
zglobiu adj. oynak, kıvrak, çok
oynayan.
zgomot sn. gürültü, şamata, patırtı.
zgomotos adj. gürültülü, patırtılı.
zgudui I. vt. 1. sarsmak. 2. (a înfiora)
ürpertmek. II. vr. sarsılmak, titremek.
zguduire sf. sarsılma, sarsıntı, titreme,
titreyiş.
zguduitor adj. 1. sarsıcı, titretici,
sarsan. 2. (emoŃionant) müteessir
edici, müteessir.
zeflemea – zâmbăreŃ
zgură sf. cürüf, dışık.
zi sf. 1. gün. 2. (dată) tarih // ~ de
lucru iş günü; într-o ~ günün
birinde; ~ua de ieri dünkü gün;
~ de concediu tatil günü; bună
~ua! iyi günler!; ~lele acestea bu
günlerde; ~lele trecute geçenlerde,
birkaç gün evvel; a doua ~
ertesi gün; pe ~ ce trece gün
geçtikçe; toata ~ua bütün gün;
pentru ~le negre kara gün için.
ziar sn. gazete.
ziarist sm. gazeteci, gazete muharriri.
ziaristică sf. gazetecilik.
zicală, zicătoare sf. atalar sözü;
deyim.
zice vt. 1. demek, söylemek. 2. (a
relata) anlatmak, nakletmek.
zid sn. duvar, sed // ~ chinezesc
çin seddi.
zidar sm. duvarcı.
zidărie sf. duvarcılık.
zidi vt. 1. duvar örmek; içine kapamak,
duvarla örtmek. 2. (fig.) yaratmak,
vücude getirmek.
zigzag sn. zikzak.
zilier sm. gündelikçi, yevmiyeci.
zilnic I. adj. her günkü, günlük.
II. adv. her/gündesi gün.
zimbru sm. Avrupa bizonu.
zimŃ sm. diş.
zimŃat adj. dişli, diş diş.
zinc sn. çinko.
zincografie sf. çinkografi/çinkografya.
zis, zisă adj. …adlı, …lakabında,
…adında // aşa- ~ sözde, güya.
ziuă sf. v. zi.
zâmbăreŃ adj. çok gülümseyen, neşeli.
zâmbet – zvoni
zâmbet sn. gülumseme, tebessüm.
zâmbi vi. gülümsemek.
zâmbitor adj. güler yüzlü, neşeli,
gülümseyen.
zână sf. 1. peri. 2. (zeiŃă) tanrıça, ilâhe.
zâzanie sf. kışkırtma, geçimsizlik,
bozuşukluk.
zmeu I. sm. ejder, ejderha. II. sn.
(jucărie) uçurtma.
zmeură sf. ağaççileği, ahududu.
zodiac sn. burç.
zodie sf. burç, cümlei kevkebiye.
zonal adj. bölgesel, mıntaka -(s)i,
bölge -(s)i.
zonă sf. bölge, mıntaka; (domeniu)
saha.
zoolog sm. hayvanat alimi, zooloji
uzmanı.
zoologic adj. hayvanlara değin,
hayvanat -(s)i, hayvani, zooloji
-(s)i.
zoologie sf. zooloji, hayvanlar bilimi,
hayvanat ilmi.
zootehnic adj. zooteknik.
zootehnician sm. zooteknisyen.
zootehnie sf. zootekni.
zor sn. acele, istical // a da ~ acele tutmak.
zori¹ sf. pl. şafak, tanyeri; în ~i
zilei şafak sökerken.
1069
zori² I. vt. zorlamak, acele ettirmek,
sıkıştırmak. II. vr., vi. acele/
istical etmek.
zornăi vi. zıngırdamak, tıngırdamak,
şakırdamak.
zornăit sn. zıngırdama, tıngırtı, şakırtı.
zorzoane sf. pl. süsleme/bezeme
şeyleri, süsler, ziynetler.
zugrav sm. bina boyacısı, boyacı.
zugrăvi vt. 1. boyamak, boyalamak.
2. (fig.) tasvir/tarif etmek, açıklamak.
zuluf sm. zülüf, bukle, saç halkası.
zumzet sn. vızıltı, uğultu.
zurbagiu sm., adj. rezalet çıkaran,
kavgacı; zorba.
zurgălău sm. çıngırak.
zvăpăiat adj. havai, hoppa, oynak.
zvelt adj. boylu boslu, iyi yapılı.
zvârcoli vr. kendini yerden yere
vurmak, çırpınmak.
zvârcolire sf. kendini yerden yere
vurma, çırpınma.
zvârli vt. atmak, fırlatmak.
zvon sn. söylenti, rivayet, şayia.
zvoni I. vt. şayia yaymak, şayia
uzatmak. II. vr. şayia/rivayet
yayılmak, şayia/rivayet halk
ağzında bulunmak, rivayete
göre söylenilmek.