a – abartılı
A
a1 A s. invar. prima literă a alfa-
betului şi sunetul corespun-
zător // A’dan Z’ye (kadar) de
la a la z.
a2 interj. 1. (exprimă surprin-
dere) a!; a, sen burada mıy-
dın?! a, tu erai aici?! 2. (ex-
primă admiraţie) a!, ah!; a,
ne güzel! ah, ce frumos e!
3. (exprimă supărare, necaz)
a!, ah!, vai!; a birader, öyle
şey olur mu? vai frăţioare, se
poate aşa ceva! 4. (pentru
reamintirea bruscă) a, unut-
muştum! a, uite că uitasem! 5.
(venind în finalul persoanei a
II-a singular şi plural a
modului condiţional-optativ,
imprimă acesteia un sens de
imperativ) alsana! ia odată!,
yesene! mănâncă, ce stai!,
mănâncă odată!; yatsanıza!
culcaţi-vă odată! okusanıza!
citiţi, ce staţi!, citiţi odată!
aba s. (ţesătură şi haină din
această ţesătură) aba, dimie;
pănură; ~ terlik cipici din
aba // ~ altından değnek
göstermek a-şi arăta colţii;
~yı yakmak a se îndrăgosti, a
se amoreza.
abacı s. abagiu, abager // ~ ke-
beci sen neci? ce hram porţi?
1
abacılık, -ğı s. meseria abagiu-
lui, abagerie.
abajur s. abajur.
abaküs s. abac.
abalı adj. 1. îmbrăcat cu aba/
dimie. 2. (fıg.) slab, nevolnic,
neputincios; prost // vur ~ya!
dă-i că e prost/slab!
abamak vt. 1. a refuza, a res-
pinge. 2. a rezista, a se împo-
trivi.
abandırmak vt. 1. a face să în-
genuncheze. 2. (fig.) a supu-
ne, a aservi.
abandon s. (sport) abandon.
abanık s. (gram.) v. ünsüz.
abani s. ţesătură albă de bumbac
înflorată.
abanma s. rezemare, sprijinire.
abanmak vi. 1. a se rezema, a se
sprijini, a se propti. 2. a se
înclina, a se apleca. 3. (fıg.) a
fi povară.
abanoz s. (bot.) abanos // ~ gibi
1. foarte negru; 2. foarte
aspru; ~ kesilmek 1. a se
înăspri, a se aspri; 2. a se
închide la culoare (de jeg).
abanozgiller s. pl. (bot.) ebena-
ceae.
abartı s. exagerare.
abartıcı s. deformator.
abartılı adj. exagerat.
2 abartılmak – abo
abartılmak vi. a fi exagerat; a se
exagera; a fı deformat.
abartma s. exagerare; defor-
mare.
abartmak vt. a exagera, a da
proporţii, a amplifica peste
măsură; a deforma.
abaso, abaşo adj. (mar.) de jos,
dedesubt, inferior; ~ gabya
gabia de jos.
abat adj. 1. prosper, înfloritor.
2. vesel, bine dispus // ~ ol-
mak a deveni fericit.
abataj s. (min.) abataj.
Abaza, Abhaza s. abhaz.
Abbasi s. (ist.) abbasid.
ABD s. (abr.) Amerika Birleşik,
Devletleri (Statele Unite ale
Americii).
abdal s. 1. călugăr musulman
rătăcitor, abdal. 2. (fig.) v.
aptal.
abdest, aptes s. (rel.) spălare
rituală; ~ almak a săvârşi spă-
larea rituală, a se purifica în
vederea rugăciunii; ~ bozmak
a merge la toaletă; büyük
~ (fıziol.) scaunul mare;
küçük ~ (fıziol.) scaunul mic;
~i gelmek a-i veni să meargă
la toaletă.
abdesthane s. toaletă.
abece s. abecedar.
abecesel adj. alfabetic.
aberasyon s. aberaţie; defor-
mare; absurditate, inepţie.
abes I. adj. 1. absurd. 2. inutil;
neînsemnat. II. s. absurditate;
inepţie; nonsens // ~ kaçmak
(d. vorbe) a nu fi la locul lui;
~le uğraşmak a se ţine de
fleacuri.
abıhayat s. apă vie, elixir // ~ iç-
miş (d. bătrâni) veşnic
tânăr.
abıru s. cinste, onoare;
reputaţie // ~ dökmek a
implora (cu umilinţă).
abi s. v. ağabey.
abide s. monument; statuie.
abideleşmek vi. a se monumen-
taliza.
abideleştirmek vt. a monumen-
taliza.
abidevi adj. monumental; gran-
dios, măreţ.
abis s. (geogr.) abis.
abisal adj. abisal.
Abisinya s. Abisinia.
abit, -bdi s. (rel.) rob; sclav;
slugă; ~ âciz sluga dumnea-
voastră!
abiyotic adj. abiotic, incom-
patibil cu viaţa.
ablak adj. grăsuliu la faţă;
rotofei, dolofan.
ablatif s. (gram.) ablativ; ~ du-
rumu cazul ablativ.
ablatya s. (mar.) năvod.
abluka s. blocadă; ~ altına
almak a institui (o) blocadă;
~yı kaldırmak a ridica
blocada; ~yı yarmak a sparge
blocada; ~ altında tutmak a
ţine sub blocadă.
abo interj. ah!, oh!, vai!
abone – acele
abone s. 1. abonament; ~ olmak
a face (un) abonament, a se
abona. 2. abonat.
abonman s. abonament; elektrik
~ı abonament pentru electri-
citate.
aborda s. (mar.) acostare; ~ et-
mek a acosta.
absa interj. (mar.) stop!, stai!
abra s. 1. urmă slabă. 2. aldă-
maş.
abrakadabra interj. abracada-
bra.
abrama s. cârmuire, conducere,
pilotare.
abramak vt. (mar.) a cârmui, a
conduce, a pilota.
abraş adj. 1. bălţat; pestriţ; ~ at
cal bălţat. 2. (d. frunze) pătat.
3. (d. obraz) ciupit. 4. (fig.)
grosolan, necioplit.
absolüsyon s. (rel.) absoluţiune.
absorban s., adj. absorbant.
absorbe s. absorb; ~ etmek a
absorbi.
absorplayıcı s., adj. absorbant.
absorpsiyon s. (psih.) absorbire,
captivare.
abstraksiyonizm s. abstracţio-
nism.
abstre adj. abstract; ~ sayı nu-
măr abstract.
abu interj. a!, vai!
abuhava s. climă, vreme; ~sı latif
bir yer loc cu clima blândă.
abuk sabuk adj. incoerent, fără
noimă; absurd; ~ konuşmak a
spune vrute şi nevrute.
3
abullabut s. (d. oameni) gro-
solan, necioplit; impertinent.
abullabutluk, -ğu s. grosolănie,
impertinenţă.
abur cubur I. s. (d. mâncare)
amestecătură (nocivă); ~ ye-
mek a amesteca tot felul de
mâncăruri. II. adj. (fig.)
absurd, fără noimă, fără nici o
legătură.
abus adj. posomorât, posac,
ursuz.
abuzambak adj. v. abuk sabuk.
acaba adv. oare?, nu cumva?;
~ kim geldi? oare cine a
venit?; ~ gelsem mi? oare să
vin?
acaibi sebaiâlem s. minunile
lumii.
acar adj. 1. isteţ, ager. 2. des-
toinic, vrednic, energic.
acarlık s. 1. isteţime, agerime.
2. vrednicie, destoinicie.
acayip I. adj. ciudat, straniu,
bizar; ~ olmak a fi straniu.
II. interj. straniu! ciudat!
// ~ine gitmek a i se părea
straniu.
acayipleşmek vi. a deveni stra-
niu/ciudat; a se purta ciudat.
acayiplik, -ği, s. ciudăţenie,
lucru ciudat/bizar.
acele I. s. grabă; iuţeală, urgenţă;
precipitare // ~ etmek a se
grăbi; bu iş ~ ister această
treabă necesită urgenţă; ~ye
gelmek a se face în grabă;
~ye getirmek a face în
4
grabă/în pripă; II. adj.
grabnic, iute; urgent;
precipitat; ~ iş treabă urgentă;
~si yok nu e nici o grabă; ~
işe şeytan karışır graba strică
treaba; III. adv. în grabă; de
urgenţă, imediat; repede; ~
gel! vino repede!
aceleci adj. 1. grăbit, pripit; repe-
zit. 2. nerăbdător, precipitat.
acelecilik s. v. acele.
aceleleştirmek vt. a grăbi, a iuţi,
a urgenta.
acem1 s. persan, iranian // ~ kılıcı
gibi (fig.)cu două feţe; ~ ha-
lısı covor persan.
acem2 s. (în muzica turcească)
nota „fa”.
acemaşiran s.(muz.) tonalitate.
acemborusu s. (bot.) begonie.
acemce I. s. persana, limba
persană. II. adv. în persană,
în limba persană.
acemi s. 1. ageamiu, începător,
novice; neexperimentat. 2. ne-
priceput; neîndemânatic, stân-
gaci. 3. (ist.) sclavă nou pri-
mită la serai.
acemileşmek vi. a arăta stângă-
cie/neîndemânare.
acemilik, -ği s. nepricepere,
neîndemânare, stângăcie.
acemilikle adv. cu stângăcie, ca
un începător.
acenta, acente s. 1. (com., fin.)
agenţie; yolculuk ~ agenţie de
voiaj. 2. agent.
acep adv. v. acaba.
aceleci – acıkmak
aceza s. pl. v. aciz.
acı I. s. 1. iuţeală, amăreală, gust
amar. 2. (fig.) durere, sufe-
rinţă; tristeţe, amărăciune,
supărare. II. adj. 1. iute, amar;
~ biber ardei iute. 2. (fig.)
trist, dureros, înduioşător,
sfâşietor; ~ haber veste tristă
// ~sını almak a-şi alina dure-
rea/suferinţa; ~ çekmek/ duy-
mak a simţi durere/suferinţă,
a suferi; ~sını çıkarmak a-şi
scoate pârleala; ~ sını görmüş
trecut prin momente grele;
~ patlıcanı kırağı çalmaz drac
mort ai văzut!?; ~ söylemek
a-i spune pe faţă; ~ su apă săl-
cie; ~ yitimi (med.) analgezic.
acıbadem s. (bot.) migdală amară.
acıbakla s. (bot.) lupin.
acıca adv. amărui, puţin amar;
cam iute, puţin iute.
acıçiğdem s. (bot.) brânduşă;
floarea-brumei.
acıdaş s. tovarăş de suferinţă.
acık s. v. acı.
acıkılmak vi. a i se face foame; a
flămânzi.
acıklı adj. 1. trist; deprimant;
dezolant; dureros; ~ haber
veste tristă; ~ öykü poveste
tristă; 2. necăjit, amărât,
prăpădit, nenorocit; ihtiyar
~dır bătrânul este amărât.
acıkma s. 1. foame, flămânzire.
2. (fig.) poftă, dorinţă.

acıkmak vi. 1. a-i fi foame; a
flămânzi.
acıktırmak 2. (fig.) a pofti; a
– acilen
dori; a fi însetat.
acıktırmak vt. a înfometa, a
flămânzi, a ţine nemâncat.
acılanmak vi. 1. a se iuţi, a deve-
ni înţepător/pişcător. 2. (fig.)
a se întrista, a se amărî.
acılaşmak vi. 1. a râncezi, a
deveni rânced, a se amărî;
yağ acılaştı uleiul a râncezit.
2. a deveni trist, dureros.
acılı adj. 1. iute, înţepător, piş-
cător. 2. (fig.) necăjit, trist,
amărât.
acılık s. 1. iuţeală, amăreală, gust
înţepător/pişcător, gust picant.
2. (fig.) tristeţe, amărăciune;
necaz.
acıma s. 1. durere, usturime.
2. milă; compătimire, îndu-
rare; milostenie.
acımak I. vi. 1. a se iuţi, a se
amărî, a deveni pişcător/ în-
ţepător. 2. a durea, a ustura;
kolum acıyor mă doare mâna.
II. vt. 1. a compătimi, a-i
fi milă; (öksüz) çocuklara
acıyorum mi-e milă de
copiii orfani. 2. a-i părea
rău de; a regreta; çantayı
yitirdiğime acımam ama,
içinde evrak vardı nu-mi
pare rău că mi-am pierdut
servieta, dar aveam acte
în ea.
acımarul s. (bot.) andivă.
5
acımasız adj. nemilos, crud,
neîndurător.
acımasızca adv. fără milă, cu
cruzime; cu asprime.
acımasızlık, -ğı s. neîndurare,
cruzime; asprime.
acımık s. (bot.) v. karamuk.
acımsı adj. 1. v. acımtırak.
2. (fig.) impresionant, mişcă-
tor, emoţionant, înduioşător.
acındırmak vt. a înduioşa, a
provoca milă/compătimire; a
impresiona.
acınılmak vi. a fi demn de milă/
compătimire; böyle adama
acınılır mı? oare este demn
de milă un asemenea om?
acınma s. 1. milă, compătimire.
2. întristare, mâhnire.
acınmak I. vt. a compătimi; a-i fi
milă de…. II. vi. a se întrista,
a-i părea rău.
acırak adj v. acımsı (1).
acırga s. (bot.) v. yabanturpu.
acısız adj. 1. lipsit de iuţeală,
neînţepător, nepişcător. 2. fără
durere/usturime. 3. (fig.) lip-
sit de necaz/de supărare.
acıtmak vt 1. a face mai iute/mai
înţepător; a condimenta. 2. a
provoca durere/usturime, a
face să doară.
acıyıcı s., adj. compătimitor.
acıyonca s. (bot.) trifoişte.
acibe s. lucru neobişnuit/de ne-
crezut; curiozitate.
acil adj. urgent, grabnic. // ~ servis
(med) serviciu de urgenţă; ~ şi-
6
falar dilemek a ura însănătoşire
grabnică; ~ vaka urgenţă.
acilen adv. urgent, grabnic, de
urgenţă.
aciyo, acyo s. (fin.) v. agio.
aciyotaj s. (fin.) v. agiotaj.
âciz, -czi, s. 1. slăbiciune, nepu-
tinţă. 2. incapacitate, imposi-
bilitate. 3. (com., fin.) insol-
vabilitate.
âciz adj. 1. slab, neputincios.
2. becisnic, incapabil // ~ kal-
mak a nu mai fi în stare, a nu
mai fi capabil.
âcizane adv. cu umilinţă.
acul, -lü adj. nerăbdător, impa-
cientat.
acun s. lume, univers, cosmos.
acur s. ajur.
acunblim s. cosmologie.
acunbilimsel adj. cosmologic.
acundoğum s. cosmogonie.
acunsal adj. cosmic.
acuze s. cotoroanţă, baborniţă,
zgripţuroaică.
aç, -çı I. s. flămând, om nevoiaş/
sărac. II. adj. 1. flămând,
înfometat. 2. (fig.) lacom,
avid nesăţios. III. adv. flă-
mând, fără să fi mâncat ceva,
//~ına pe nemâncate; ~ bırak-
mak a înfometa, a lăsa flă-
mând; ~ve çıplak flămând
şi gol; ~ doyurmak a-i ajuta
pe nevoiaşi; ~ kalmak a
rămâne flămând; a se scula
flămând de la masă; ~ kar-
nına cu stomacul gol, pe
nemâncate; ~ kurt gibi yemek
a mânca ca lupul; ~ susuz
kalmak a ajunge aciyo,sărac
acyo – lipit
açık
pământului; ~ tavuk kendini
arpa ambarında sanır vrabia
mălai visează; ~ ından ölmek
a muri de foame; a nu mai
putea de foame.
açacak, -ğı s. descuietoare,
cheie.
açan I. adj. deschizător. II. s.
(anat.) muşchi extensor.
açar s. 1. cheie. 2. (d. băuturi)
aperitiv.
aççelerando adv. (muz.) accele-
rando.
açgözlü s., adj. lacom, avid, ne-
sătul; hrăpăreţ.
açgözlülük, -ğü s. lăcomie, ne-
saţ, aviditate; poftă.
açı s. 1. (mat) unghi; dar ~ unghi
ascuţit; dik ~ unghi drept;
geniş ~ unghi obtuz; karşı
~ unghi opus. 2. (fig.) punct
de vedere.
açık I. adj. 1. deschis; descuiat;
~ pencere fereastră deschisă.
2. dezvelit, descoperit; ~ baş
cu capul descoperit. 3. liber,
vacant, disponibil. 4. clar,
explicit, limpede, vădit; ~ söz
vorbă clară/limpede. 5. pu-
blic, deschis. 6. larg, întins;
mare; ~ adımlarla cu paşi
largi. 7. (d. culori) clar, lumi-
nos, deschis; ~ mavi albastru
deschis. 8. (d. terenuri) ne-
îngrădit. 9. (d. drumuri) fără

obstacole, deschis. II. s.
1. (mar.) larg, largul mării.
2. – açılmak
açıkça (fin.) deficit; bütçe ~ı
deficit bugetar. III. adv.
deschis, fără ascunzişuri;
sincer //~ în mod deschis/
sincer; ~ ağızlı căscat, prost;
~ alınla cu fruntea sus;
~ artırma adjudecare; birine
~ bono vermek a investi pe
cineva cu puteri nelimitate;
~ elli darnic, generos; ~ hava
1. vreme senină; 2. loc
deschis, la aer, afară; ~ hece
(lingv.) silabă deschisă; ~ ka-
pamak (fin.) a acoperi defi-
citul bugetar; ~ konuşmak a
vorbi deschis, a vorbi pe
şleau; ~ maaşı (d. salariu)
preaviz; ~ oturum (pol.) reu-
niune deschisă; ~ seçik clar,
evident; ~ söylemek a spune
pe şleau; ~ vermek (fin) a
avea deficit; ~ yürekle cu
inima deschisă, cu sinceritate;
~a çıkmak a ieşi la iveală;
~a vurmak 1) a se afla, 2) a
demasca, a da pe faţă, ~ta
bırakmak a lăsa pe drumuri.
açıkça adv deschis, în mod
deschis; fără ascunzişuri;
sincer //~sı ce-i drept.
açıkgöz s. adj. isteţ, abil.
açıkgözlük, -ğü, açıkgözlülük,
-ğü s. isteţime, abilitate.
açıklama s. lămurire, explicare;
explicaţie.
7
açıklamak vt. a explica, a
lămuri, a arăta.
açıklanmak vi. a se explica, a se
lămuri; a fi explicit, a fi
lămurit.
açıklatmak vt. a pune/a deter-
mina să explice, a pune să
dea lămuriri.
açıklayıcı adj. 1. explicativ, lă-
muritor. 2. (gram.) determi-
nant.
açıklık, -ğı s. 1. claritate, lim-
pezime. 2. loc deschis, aer
liber. 3. întindere nemărginită.
4. (fiz.) expunere // ~ getirmek
a aduce lămuriri.
açıksözlü adj. sincer, deschis.
açıksözlülük, -ğü s. sinceritate.
açıktohumlular s. pl. (bot.)
gimnosperme.
açıkyürekli adj. cu inimă
deschisă, sincer; bun.
açıkyüreklilik, -ği s. sinceritate;
bunătate.
açılama s. filmare combinată.
açılış s. deschidere, inaugurare;
~ töreni festivitate de inaugu-
rare.
açılma s. 1. v. açılış. 2. despi-
care.
açılmak vi. 1. a se deschide, a se
inaugura. 2. (d. flori) a se des-
chide, a înflori. 3. (d. vreme)
a se deschide, a se însenina.
4. (d. culori) a se deschide, a
se decolora. 5. (fig.) a se
înviora, a-şi reveni. 6. (mar.)
a ieşi în larg. 7. (d. încăl-
8
ţăminte) a se lărgi, a se lăsa.
8. a se destăinui; arkadaşına
açıldı s-a destăinuit priete-
nului. 9. (d. ceaţă, întuneric)
a se împrăştia, a se ridica.
10. (d. uşă, fereastră) a da
în ...; bu kapı bahçeye
açılıyor această uşă dă în
grădină.
açımlama, açımlanma s. 1. lă-
murire, clarificare; explicare;
explicaţie. 2. parafrază, para-
frazare.
açımlamak vt. 1. a lămuri, a cla-
rifica; a explica. 2. a para-
fraza.
açımlanmak vi. a fi lămurit, a fi
clarificat; a fi explicat.
açındırma s. (mat., biol.) desfă-
şurare; dezvoltare, evoluţie.
açındırmak vt. (mat., biol.) 1. a
asigura evoluţia/dezvoltarea.
2. a desfăşura.
açınım s. (mat., biol.) 1. dezvol-
tare, evoluţie. 2. v. açındırma.
açınma s. creştere; dezvoltare,
evoluţie.
açınmak s. (biol.) a creşte; a se
dezvolta, a evolua.
açınsama s. (geogr.) explorare.
açınsamak vt. (geogr.) a explora.
açıortay s. (mat.) bisectoare;
~ düzlemi (mat.) plan bisector.
açıölcer s. (mat.) raportor.
açısal adj. (mat.) unghiular;
~ hareket (tehn.) mişcare un-
ghiulară; ~ katsayı (mat.)
coeficient unghiular.
açış s. deschidere, inaugurare.
açkı s. 1. lustru, luciu, spoială.
2. descuietoare, şperaclu.
açkılama s. lustruire, lustruială,
açımlama – açmak
spoială.
açkılamak vt. a lustrui, a spoi, a
da luciu.
açlık, -ğı s. 1. foame; ~ tan ölmek
a muri de foame. 2. foamete;
~ yılları anii de foamete. 3. să-
răcie // ~ grevi greva foamei;
~tan gözleri kararmak a i se
întuneca în faţa ochilor de
foame; ~tan imanı gevremek a
nu mai putea de foame; ~tan
nefesi kokmak a fi într-o
sărăcie lucie; ~tan ölmeyecek
kadar atât cât să nu moară de
foame.
açma s. 1. deschidere, inaugu-
rare. 2. defrişare. 3. covrig
(fără seminţe de susan).
açmak, -ar vt. 1. a deschide;
kapıyı ~ a deschide uşa. 2. a
destupa; a deschide; şişeyi ~ a
destupa, a deschide sticla.
3. a inaugura, a deschide; bir
sergi ~ a inaugura o expo-
ziţie. 4. (d. drumuri) a degaja,
a curăţa, a deschide, a croi.
5. a desface, a deschide;
paketi ~ a desface pachetul.
6. a descoperi, a dezveli, a
deschide; çocuk üstünü açtı
copilul s-a dezvelit. 7. a lărgi,
a extinde. 8. (d. aripi, braţe)
a desface, a întinde. 9. (d.
noduri) a dezlega, a desface.

10. (d. abcese) a sparge, a
găuri. 11. (d. şanţuri) a săpa,
a scobi; çukur ~ a face o
groapă. 12. (d. aparate) a
pune în funcţiune, a deschide.
13. (d. culori) a face să
capete o nuanţă mai apropiată
de alb, a deschide; a decolora.
14. a aranja, a deschide; bu
renk odayı açtı această
culoare a deschis camera.
15. (d. concursuri) a institui,
a organiza. 16. a reţine, a
rezerva; senin için üst katta
bir oda açtık am reţinut
pentru tine o cameră la etajul
de sus. 17. (fig.) a mulţumi,
a-i face plăcere, a dispune;
18. a destăinui, a mărturisi.
sırrını bana açtı şi-a des-
tăinuit secretul mie. 19. (fig.)
a încuraja, a da curaj, a
îmbărbăta; öğretmen öğren-
ciyi açmak istiyordu profeso-
rul dorea să-i dea curaj
elevului. 20. (ist.) a supune
un teritoriu, a cuceri // bayrak
~ a se revolta, a se răzvrăti;
dava ~ a intenta un proces;
el ~ a cerşi; gözünü ~ a-şi
deschide (bine) ochii,
a fi atent; iştah ~ a des-
chide pofta; tahkikat ~ (jur.)
a deschide o anchetă; açtı
ağzını yumdu gözünü
a profera/a rosti cuvinte
grele.
açmalık – ad
açmalık, -ğı s. decolorant
(pentru rufe); detergent.
açmaz s. 1. (în şah) pat. 2. (fig.)
impas // ~a düşmek a fi în
impas; ~a getirmek a atrage
(pe cineva) în cursă.
açmazlık, -ğı s. 1. camuflare,
mascare. 2. (fig.) discreţie.
açtırmak vt. a face/a pune/
a determina să deschidă;
// açtırma kutuyu söyletme
kötüyü nu mă face să
vorbesc!
ad1 s. 1. nume; soy ~ı nume de
familie. 2. denumire, numire;
bu köyün adı denumirea
acestui sat. 3. renume, repu-
taţie. 4. (gram.) substantiv,
nume; ~ çekimi declinarea
substantivului; ~ gövdesi
temă nominală; ~ kökü rădă-
cină nominală; ~ tamlaması
determinant nominal; ~ tüm-
cesi propoziţie nominală;
~dan türeme ~ formarea nu-
melui de la nume // ~ almak a
se numi, a se denumi; ~ koy-
mak/ takmak a numi, a
denumi, a pune (un) nume;
~ yapmak a-şi face renume/
faimă; ~ı batası/ batasıca să-i
piară numele; ~ı bile okun-
mamak a nu fi nici măcar
pomenit; a nu i se acorda nici
o importanţă; ~ı çıkmak a-i
ieşi nume rău; ~ı deliye
çıkmak a fi luat drept nebun;
~ı duyulmak a se face
10
cunoscut; ~ geçmek a fi
pomenit/amintit; ~ı kalmak
a-i rămâne numele (bun); bir
işe ~ı karışmak a fi amestecat
într-o afacere; ~ı kötüye
çıkmak a-i ieşi nume rău; ~ı
sanı bilinmeyen necunoscut;
~ına în numele; ~ını almak
a fi numit/denumit; ~ını
ağzına almamak a nu-i
pomeni numele; ~ını
bağışlamak a se recomanda;
~ını kirletmek/ lekelemek a-şi
păta numele.
ad2, -ddi s. numărare, enumerare.
ada s. insulă; takım ~lar arhi-
pelag.
adacık, -ğı s. insuliţă.
adabalığı, -nı s. (iht.) caşalot.
adabımuaşeret, -ti s. maniere,
codul manierelor elegante.
adacyo adv. (muz.) adagio.
adaçayı, -nı s. (bot) salvie.
adak s. promisiune, făgăduială;
~ adamak a făgădui; ~taşı
altar.
adaklı adj. 1. făgăduit, promis.
2. logodit(ă).
adaklık s. lucru făgăduit/promis.
adale s. (anat.) muşchi.
adaleli adj. musculos; muşchiu-
los.
adalesiz adj. fără muşchi.
adalet, -ti s. 1. justeţe, drep-
tate. 2. echitate. 3. justiţie;
~ bakanı ministrul justiţiei;
~ bakanlığı ministerul justi-
ţiei; ~ divanı Curtea inter-
naţională de justiţie; ~ sarayı
tribunal; ~e teslim etmek a
traduce în faţa justiţiei; ~e
teslim olmak a se prezenta
ad – adam
în faţa justiţiei.
adaletli adj. drept, just; echitabil;
~ bir hüküm (jur.) un verdict
drept.
adaletsiz adj nedrept, injust;
inechitabil; ~karar hotărâre
nedreaptă.
adaletsizlik, -ği s. nedreptate,
injustiţie; inechitate.
adalı s., adj, insular.
adam s. 1. om; individ, persoană;
iyi ~ om bun; devlet ~ı om de
stat. 2. bărbat; soţ. 3. per-
soană de vază/de seamă,
om // ~ almamak a fi foarte
aglomerat; ~ azmanı namilă,
matahală; ~ başına pe cap de
om; ~ beğenmemek a nu-i
plăcea de nimeni; ~ etmek a
face (pe cineva) om; ~ evlâdı
olmak a fi om/om de omenie;
~ gibi ca oamenii; ~ içine
çıkmak a ieşi între omenie;
~ içine karışmak a intra între
oameni; ~ olmak a se face
om; ~ sen de! lasă-te păgu-
baş!, fii pe pace!; ~ yerine
koymak a-l crede om; ~a
dönmek / benzemek a semăna
a om; ~dan saymak a-l socoti
om; ~ına düşmek a nimeri
omul potrivit; ~ına göre după
om; ~ ~a savunma/ defans
(sport) apărare om la om;

~ını bulmak a-şi găsi omul
(potrivit); ~ sarrafı bun
cunoscător de oameni; ~ vur-
mak
adama a comite o crimă; günün
– addedilmek
~ı omul zilei.
adama s. 1. promisiune, făgă-
duială; făgăduinţă. 2. dedi-
care.
adamak vt. 1. a promite, a
făgădui. 2. a dedica // ~la mal
tükenmez promisiunea nu
costă!
adamakıllı adv. perfect, irepro-
şabil, desăvârşit; aşa cum
trebuie.
adamca, adamcasına adv. 1. o-
meneşte, în mod omenesc.
2. (d. oameni) numericeşte.
adamcağız s. bietul/sărmanul
om.
adamcık, -ğı s. omuleţ.
adamcıl s., adj. deprins/obişnuit
cu oamenii, îmblânzit.
adamkökü, -nü s. (bot.) v. ada-
motu.
adamlık s. omenie; ~ sende kal-
sın omenia să fie de partea ta;
tu să fii om.
adamotu, -nu s. (bot.) mandra-
goră.
adamsendeci s., adj. nepăsător,
indiferent, neglijent, lasă-mă
să te las.
adamsendecilik s. nepăsare,
indiferenţă; neglijenţă.
adanmak vi. 1. a fi promis, a fi
făgăduit. 2. a se dedica.
11
adap s. (pl. de la edep) obice-
iuri, tradiţii, reguli; ~ erkân
căi şi metode; ~ı milliye obi-
ceiuri populare; ~ı muaşeret
etichetă; reguli de comportare
politicoasă.
adaptasyon s. 1. (lit.) adaptare.
2. (la mediu) adaptare, aco-
modare.
adapte adj. adaptat; ~ etmek a
adapta; ~ olmak a se adapta;
a fi adaptat.
adaptör s. (tehn.) adaptor.
adasoğanı, -nı (bot.) ceapă de
apă.
adaş s. tiz; omonim.
adaşlık, -ğı s. omonimie.
adatavşanı, -nı (zool.) iepure de
câmp.
adavet, -ti s. duşmănie, inami-
ciţie, ostilitate.
aday s. 1. candidat; ~ gösteril-
mek a fi desemnat candidat;
~ göstermek a desemna can-
didat; ~ olmak a candida;
~ ~yı candidat pentru nomi-
nalizare; ~ yoklaması sondaj
preelectoral.
adaylık, -ğı s. candidatură; ~ını
koymak a-şi (de)pune candi-
datura.
adbilim s. onomastică (ca
ştiinţă).
adcı s., adj. (filoz.) nominalist.
adcılık, -ğı s. (filoz.) nomina-
lism.
adçekilmek vi. a se trage la
sorţi.

12
adçekme s. tragere la sorţi.
adçekmek vt. a trage la sorţi.
addedilmek, addolunmak vi.
1. a se număra, a se enumera.
2. (fig.) a se considera, a se
crede.
addetmek vt. 1. a număra, a
enumera. 2. (fig.) a considera,
a crede; a socoti.
Âdem s. (rel.) Adam // ~ elması
(anat.) mărul lui Adam;
~ evladı/oğlu omenire, regnul
uman; ~ile Havva Adam şi
Eva.
adem s. inexistenţă, lipsă; ne-
fiinţă // ~i icra (jur.) neexe-
cutare, neîndeplinire a hotă-
rârii judecătoreşti; ~i kabul
(jur.) neacceptare; ~i mer-
keziyet (jur.) descentralizare;
~i mesuliyet (jur.) lipsă de
responsabilitate; ~i müdahale
(jur.) neintervenţie; ~i mü-
savat inegalitate; ~i salâhiyet
fără împuternicire; ~i tecavüz
(jur.) neagresiune; ~i tecavüz
paktı (jur.) pact de neagre-
siune; ~i tediye (com.) neplată;
~i teslim (com.) nelivrare.
âdemiyet s. 1. umanitate; ome-
nire. 2. omenie, umanism.
adenit s. (med.) adenită.
adese s. 1. (fiz.) lentilă; ~vî bulut
(met.) nor lenticular. 2. (bot.)
lenticelă.
adet s. 1. număr; cifră. 2. exem-
plar, bucată; kaç ~ aldın câte
exemplare/bucăţi ai luat?
addetmek – adi
âdet, -ti s. 1. deprindere, obiş-
nuinţă, obicei. 2. tradiţie, obi-
cei, datină. 3. (fiziol.) men-
struaţie // ~ edinmek/ etmek a
avea obiceiul; ~ olmak a se
obişnui; ~ yerini bulsun diye
după datină; ~ çıkarmak a
inventa noi obiceiuri.
âdeta adv. aproape, gata, mai-
mai, cât pe-aci; în mod
virtual; pur şi simplu.
adetçe adv. numericeşte; nu-
meric, cifric.
adıl s. (gram.) pronume.
adım s. pas // ~ ~ pas cu pas,
treptat; ~ atmak a păşi, a
merge; ~ atmamak a nu pune
piciorul; a nu merge deloc;
~ ~ gezmek a cutreiera, a
colinda (în lung şi în lat);
~ başı/ başında/ başına la tot
pasul, la fiecare pas; ~ını
attırmamak a nu lăsa sa facă
un pas; ~ını geri almak a da
înapoi; ~larını açmak a păşi
cu paşi mari; ~larını sey-
rekleştirmek a încetini mer-
sul; ~larını sıklaştırmak a-şi
iuţi paşii.
adımlama s. măsurare cu pasul.
adımlamak vt. a măsura cu
pasul.
adımlık adj. în expr.: iki
~ yerde la doi paşi distanţă.
adi adj. 1. simplu, obişnuit, ordi-
nar, comun; normal. 2. (fig.)
inferior, vulgar, banal // ~ adım
pas de voie; ~ dava (jur.) pro-

cedură sumară; ~ gün zi (de
lucru) obişnuită; ~ kesir
(mat.) fracţie ordinară; ~
pasaport paşaport simplu; ~
suçlar (jur.) delicte de drept
comun;
adiabatik ~ mektup scrisoare
– adsorbe
simplă.
adiabatik adj. (chim.) adiabatic.
adil adj. just, drept; echitabil;
~ bir fiyat un preţ echitabil;
~ bir mahkeme un tribunal
nepărtinitor.
adilane adv. just, drept; echitabil,
nepărtinitor.
adileşme s. banalizare, vulga-
rizare.
adileşmek vi. a deveni simplu,
comun, a se banaliza, a se
vulgariza.
adilik s. 1. simplitate, mod de a
fi simplu/comun; banalitate,
vulgaritate. 2. inferioritate.
adipikasid s. (chim.) acid adipic.
Adis-Ababa s. Addis-Abeba.
adisyon s. (la hotel, restaurant)
plată.
aditif s. (chim., fiz., mat.) aditiv.
adlamalık s. (gram.) apelativ.
adlandırılma s. numire, denu-
mire; intitulare; calificare.
adlandırılmak vi. a fi numit, a fi
denumit; a se intitula; a fi
calificat (drept).
adlandırma s. numire, denu-
mire; intitulare, titlu; acor-
darea unui calificativ.
13
adlandırmak vt. a numi, a
denumi; a intitula, a da un
calificativ.
adlanma s. numire, denumire.
adlanmak vi. a se numi, a se
denumi; a se intitula.
adlı adj. numit, denumit; inti-
tulat; cu numele de; Ali ~ bir
çocuk un copil cu numele de
Ali // ~ sanlı renumit, cu un
nume binecunoscut.
adlî adj. juridic, de drept; legi-
tim; judiciar // ~ hata (jur.)
eroare judiciară; ~ merci (jur.)
jurisdicţie; ~ müşaveret (jur.)
consultanţă juridică; ~ mü-
şaveret talebinde bulunmak
(jur.) a solicita consultanţă
juridică; ~ sicil (jur.) cazier
judiciar; ~ sicili temiz olmak
(jur.) a nu avea cazier; ~ ta-
bip (jur.) medic legist;
~ tıp (jur.) medicină judiciară.
adliye s. 1. instanţă judecă-
torească, instanţă, tribunal.
2. palatul justiţiei; ~ bakanı/
vekili ministrul justiţiei; ~ en-
cümeni (jur.) complet de
judecată.
adliyeci s. jurist.
admitans s. (fiz.) admitanţă.
adrenalin s. (farm.) adrenalină.
adres s. adresă; ~ bırakmak/ ver-
mek a da adresa; ~ kitabı/
rehberi carte de adrese; ~ini
değiştirmek a-şi schimba
adresa.
14
Adriyatik s. (geogr.) ~ Denizi
Marea Adriatică.
adsız adj. fără nume, nenumit,
nedenumit; fără renume;
necunoscut; anonim.
adsızparmak s. (d. degete) inelar.
adsorban s., adj. (chim.) absor-
bant.
adsorbe s. (chim.) în expr.:
~ etmek a absorbi.
adsorplamak vt. (chim.) a ab-
sorbi.
adsorplayıcı adj., s. (chim.) ab-
sorbant.
adsorpsiyon s. (chim.) absorbţie.
adüktor adj. (anat.) aductor.
adyabatik adj. (chim., fiz.)
adiabatic.
aerobik adj. aerobic; ~ jimnastik
gimnastică aerobică.
aerodinamik I. s. (fiz.) aerodi-
namică. II. adj. aerodinamic.
aerografi s. aerografie.
aerometre s. aerometru.
aerosol, -lü s. aerosol.
aerosta s. aerostat.
af, -ffı s. 1. iertare, scuză. 2. dez-
vinovăţire, justificare. 3. (jur.)
amnistie; graţiere; affı
umumi/genel ~ amnistie
generală.
4. demitere, destituire; conce-
diere // ~ buyurun! scuzaţi-
mă!, ~ dilemek a cere scuze;
~ kanunu decret de amnistiere.
afacan s., adj. (d. copii) ştrengar,
poznaş.
afacanlık s. ştrengărie; poznă,
şotie.
afakan s. v. hafakan.
afaki adj. 1. inutil, de prisos,
netrebuincios. 2. obiectiv.
afakileştirmek vt. a obiectiviza.
afakilik s. obiectivism.
afal afal adv. cu uimire,
adsorplamak umilit,
– affetmek
cu stupoare.
affallamak, afallaşmak vi. a se
ului, a rămâne stupefiat, a se
năuci.
afallatmak, affallaştırmak vt. a
ului, a stupefia, a năuci, a
uimi din cale afară.
afat, -tı s. pl. nenorocire, cala-
mitate.
afatlamak vt. a huli, a spune
vorbe de ocară, a insulta.
afazi s. (fiziol.) afazie.
afeksiyon s. (med.) afecţiune,
boală.
aferin interj. bine!, bravo!,
perfect!, admirabil!, aferim!
aferist, -ti s. afacerist, speculant.
afet, -ti s. 1. nenorocire, dezas-
tru, calamitate, catastrofă,
cataclism. 2. (med.) epidemie,
molimă (d. femei frumoase)
fatală.
afetzede s. (d. întâmplări neno-
rocite) victimă.
affedilme s. 1. iertare, scuză.
2. graţiere, amnistiere, absol-
vire de o pedeapsă. 3. demi-
tere, concediere
affedilmek vi. 1. a fi iertat, a fi
scuzat. 2. a fi graţiat, a fi

amnistiat; a fi absolvit de o
pedeapsă. 3. a fi demis, a fi
concediat, a fi destituit.
affedilmez adj. de neiertat;
condamnabil.
affetme s. v. affedilme.
affetmek vt. 1. a ierta, a scuza.
2. a –graţia,
affeylemek agat a amnistia; a
absolvi de o pedeapsă. 3. a
demite, a destitui, a concedia
// affedersiniz! scuzaţi!
affeylemek vt. v. affetmek.
affolunmak vi. v. affedilmek.
Afgan, Afganlı s., adj. afgan;
~lar müslümandırlar afganii
sunt musulmani; ~ dili limba
afgană; ~ halkı poporul afgan.
afganca I. s. afgana, limba
afgană. II. adv. în limba
afgană.
Afganistan s. Afganistan.
afi s. (argou) înfumurare, fălire,
lăudăroşenie, fanfaronadă;
~ satmak / yapmak a se gro-
zăvi, a se fuduli, a se da mare.
afif adj. v. iffetli.
afili adj. (argou) înfumurat, lău-
dăros, încrezut, fudul.
afiş s. afiş // ~yapmak (argou) a
pălăvrăgi, a spune palavre; a
minţi.
afişe adj. dezvăluit, divulgat;
~ etmek a dezvălui, a divulga.
afitap, -bı s. soare.
afiyet, -ti s. 1. bine, mulţumire,
bunăstare. 2. sănătate // ~ ol-
sun 1) poftă bună, 2) să-ţi fie /
15
să vă fie de bine!; ~le cu
poftă.
afoni s. (med.) afonie.
aforoz s. (rel.) excomunicare;
anatemă; ostracizare; afuri-
senie; ~ etmek. 1. a exco-
munica, a afurisi, 2. (fig.) a
rupe relaţiile cu cineva.
aforozlamak vt. a excomunica; a
afurisi; a ostraciza; a exclude.
aforozlu adj. excomunicat; afuri-
sit, anatemizat, exclus.
afra tafva adj. plin de sine, cu
îngâmfare; pompos.
Afrikalı s., adj. african.
Afrika s. prop. Africa.
afrodizyak adj. (farm.) afrodi-
ziac.
afsun s. vrajă, farmec; descântec.
afsuncu s. vrăjitor, făcător de
farmece / vrajă.
afsunlamak vt. a vrăji, a fermeca,
a face farmece; a descânta.
afsunlu adj. vrăjit, fermecat;
descântat.
aftos s. (argou) iubită, amantă.
afur tafur I. s. aere, fasoane;
fanfaronadă. II. adv. cu îngâm-
fare, plin de aere / fasoane.
afyon s. opiu; ~ ruhu (farm.)
tinctură de opiu; ~ çekmek a
fuma / priza opiu.
afyonkeş s., adj. opioman.
afyonlamak vt. 1. a droga (cu
opiu). 2. (fig.) a învăţa la rău
(pe cineva).
afyonlanmak vi. a se droga (cu
opiu).
16
afyonlu adj. drogat (cu opiu.).
ag (chim.) simbol chimic al
argintului.
aga s., adj. (d. oameni) simpatic,
plăcut; distins.
agâh adj. învăţat, instruit, culti-
vat, cult.
aganta interj. (mar.) stop!
agaragar s. (chim.) agar-agar.
agat, -ti s. (min.) agat.
agenezi s. (med.) agenezie.
aglütinasyon s. aglutinare.
aglütinin s. (fiziol.) aglutinină.
agnosi s. (med.) agnozie.
agnostik s., adj. (filoz.) agnostic.
agnostisizm s. (filoz.) agnos-
ticism.
agoni s. agonie.
agora s. agora.
agorafobi s. (med.) agorafobie.
agraf s. agrafă.
agrafi s. (med.) agrafie.
agrandise adj. (fotogr.) mărire;
~ etmek (d. poze) a mări.
agrandisman s. (fotogr.) mărire,
mărit; ~ makinası (fotogr.)
aparat de mărit; ~ yapmak
(fotogr.) a mări.
agrandisör s. (fotogr.) aparat de
mărit.
agrega s. (tehn.) agregat.
agreman s. (dipl.) agrement.
agu interj. (d. bebe) agu.
ağ s. 1. plasă; fileu; balık ~ı
năvod; örümcek ~ı pânză de
păianjen; tenis ~ı fileu de
tenis. 2. (tehn.) reţea // ~ ta-
baka (anat.) retină; ~ yatak
hamac; ~ına düşürmek a
prinde (pe cineva) în plasă; ~
atmak a arunca năvodul / plasa.
ağa s. 1. moşier, chiabur, boier;
latifundiar. 2. (ca apelativ la
ţară) jupân, domn; Mehmet
~! Jupâne / domnule Meh-
met!. 3. frate
agenezi(mai mare),
– ağalanmak
nene; bade. 4. (ist.) agă.
ağababa s. 1. bunic, străbunic.
2. (ca formulă de adresare)
tată!
ağabey s. frate (mai mare), nene;
bade.
ağabeylik, -ği s. frăţie; ~ etmek a
fi ca un frate mai mare
(pentru cineva), a avea grijă
ca un frate (mai mare).
ağaç, -cı I. s. 1. pom, copac,
arbore; 2. lemn; scândură.
II. adj. de / din lemn, de / din
scândură; ~ tekne ambarcaţi-
une din lemn // ~ balı răşină;
kurbağası (zool.) broască-
verde, broască de iarbă.
ağaççileği, -ni s. (bot.) zmeură.
ağaçkakan s. (zool.) ciocăni-
toare.
ağaçlandırma s. împădurire,
sădire / plantare de copaci.
ağaçlamak, ağaçlandırmak vt.
a împăduri, a planta copaci.
ağaçlanmak vi. a se acoperi cu
copaci, a se împăduri.
ağaçlı adj. păduros, acoperit cu
copaci.

ağaçlık, -ğı 1. s. loc acoperit cu
pădure. 2. adj. păduros, aco-
perit cu pădure.
ağaçminesi, -ni s. (bot.) verbină,
vervenă.
ağaçsansarı, -nı s. (zool.) jder
ağaçsı adj. lemnos.
ağalanmak
ağalık – ağır vi. a se boieri, a avea
aere de boier.
ağalık, -ğı s. 1. calitate de boier,
boierie. 2. (fig.) curtenie,
gentileţe; generozitate.
ağan s. meteor; cometă.
ağarmak vi. 1. a se albi, a deveni
alb. 2. a încărunţi, a albi.
3. a se lumina (de zori).
ağartı s. albeaţă, albiciune.
ağartmak vt. 1. a albi. 2. a pu-
rifica; a rafina.
ağda s. sirop concentrat; magiun.
ağdalanmak, ağdalaşmak vi.
(d. lichide) a se densifica, a
se condensa, a deveni mai
concentrat.
ağdalı adj. (d. sirop) concentrat,
dens, vâscos, gros.
ağdırmak vt. 1. (d. lichide) a în-
groşa, a face mai vâscos / mai
concentrat. 2. a face să atârne,
a lăsa suspendat / atârnat.
ağı s. otravă, venin.
ağı ağacı, -nı s (bot.) leandru
ağıl s. 1. ţarc, staul, saivan;
stână; obor (de animale).
2. (la aştri) coroană, nimb.
ağılamak vt. a otrăvi; a intoxica.
ağılanmak vi. a se otrăvi.
ağılanım s. otrăvire, intoxicare.
17
ağılı adj. otrăvitor; ~ bitki plantă
otrăvitoare.
ağıllamak vt. (d. animale) a
strânge laolaltă; a închide în
ţarc / obor.
ağıllanmak vi. (d. animale) a se
aduna laolaltă, a se strânge.
ağım s. 1. (încălţăminte) căpută.
2. (aştri) a avea coroană/
nimb.
ağınmak vi. (d. animale) a se
tăvăli (pe jos), a se suci pe o
parte şi pe alta pe pământ
ağır adj. 1. greu, care atârnă/
cântăreşte mult; ~ bir yük o
încărcătură grea. 2. dificil,
complicat, greu. 3. grav;
~ hastalık boală gravă.
4. serios, grav; ~ sesle cu
voce gravă. 5. (mil.) greu;
~ makineli tüfek mitralieră
grea. 6. (d. paşi) încet, apăsat;
lent. 7. (fig.) supărător, jigni-
tor; ~ sözler cuvinte grele /
jignitoare. 8. important, valo-
ros. 9. (d. mirosuri) greu,
insuportabil, irespirabil. 10.
(d. alimente) greu, nedi-
gerabil, greu de digerat. 11.
(d. somn) greu, adânc. 12. (d.
auz) surd, greu de ureche,
fudul de-o ureche // ~ ceza
pedeapsă grea; ~ basmak a
atârna greu; ~ çekmek a
atârna / cântări greu; ~ dav-
ranmak a acţiona încet; ~
duymak / işitmek a auzi greu,
a avea auzul slab; ~ gelmek a-

18
i cădea greu; ~ hapis cezası
pedeapsă judiciară grea; ~
para cezası amendă con-
travenţională; ~ kayıp (mil.)
pierderi grele; ~ hastalık boală
grea; ~ sanayi industrie grea;
ağrına gitmek (d. vorbe, ati-
tudini) a supăra, a mâhni.
ağırayak s. (d. femei) gravidă/
însărcinată (aproape de naş-
tere).
ağırbaşlı adj. sobru, serios, cum-
pătat; matur.
ağırbaşlılık s. sobrietate, serio-
zitate; cumpătare; maturitate.
ağırca adv. 1. destul de greu.
2. destul de grav.
ağırküre s. (geol.) barisfera.
ağırlama s. ospătare, cinstire,
tratament ales; atitudine plină
de ospitalitate.
ağırlamak vt. 1. a ospăta,
a cinsti, a omeni, a
primi pe cineva în mod ospi-
talier. 2. a face să atârne mai
greu.
ağırlanmak vi. a fi ospătat, a fi
cinstit, a fi primit în mod
ospitalier.
ağırlaşmak vi. 1. a se agrava
(o boală); a se înrăutăţi.
2. (d. greutate) a se face mai
greu, a se îngreuna, a se
îngreuia.
ağırlatmak, ağırlaştırmak vt.
1. a împovăra, a încărca din
greu, a îngreuna. 2. (fig.) a
agrava, a înrăutăţi.
ağırayak – ağız
ağırlık s. 1. greutate, pondere;
brüt ~ greutate brută; net
~ greutate netă; özgül ~ greu-
tate specifică; ~ birimi unitate
de măsură a greutăţii; ~ mer-
kezi centrul de greutate.
2. (fig.) pondere, importanţă.
3. dificultate, greutate. 4. po-
vară, greutate.
ağırlıklı adj. 1. greu, cu greutate.
2. (fig.) cu pondere.
ağırsu, -yu s. (chim.) apă grea.
ağırsıklet, -ti s. (sport) categoria
grea.
ağısız adj. netoxic.
ağısızlaştırma s. detoxificare.
ağısızlaştırmak vt. a detoxifica.
ağıt s. 1. (rel.) bocet. 2. (lit.)
elegie.
ağıtçı s. bocitoare.
ağıtsal adj. elegiac; trist, jalnic.
ağıtutar s., adj. antitoxin.
ağıtutkunluğu, -nu s. toxico-
manie.
ağız, -ğzı s. 1. gură (şi georgr.).
2. persoană, suflet; gură. 3. (d.
drumuri) intersecţie;
răscruce. 4. grai; dialect;
idiom, jargon // ~ını açmak a
vorbi; ~ını açmamak a nu-şi
deschide gura; a tăcea; ~
açtırmamak a nu lăsa (pe
altul) să vorbească, a închide
gura altcuiva; ~ aramak a
trage de limbă; ~ kavgası
ceartă, gâlceavă; ~ satmak a
se lăuda; a se da mare; ~a
düşmek a fi bârfit; ~dan

verbal; oral; ~dan ~a din gură
în gură; prin viu grai; ~ı açık
kalmak a rămâne cu gura
căscată; ~ı değişmek a spune
altceva; ~ına bakmak a se lua
după –gura
ağızbirliği cuiva; ~ına geleni
ağtabaka
söylemek a spune ce-i vine la
gură; ~ından lokmasını
almak a-i lua bucăţica de la
gură; ~ını kapamak a-i
închide gura; ~ndan
kaçırmak a scăpa din gură.
ağızbirliği, -ni s. unison; unani-
mitate; acord general.
ağızlamak vt. 1. a muşca; a
apuca cu dinţii. 2. (mar.) a
ajunge la intrarea în port.
ağızlaşım, ağızlaşma s. (anat.)
anastomoză.
ağızlaşmak vt. (anat.) a anas-
tomoza.
ağızlık s. 1. ţigaretă. 2. zăbală.
3. (la instrumentele muzicale)
muştiuc.
ağızotu, -nu s. (mil.) amorsă.
ağızsal adj. oral (în opoziţie cu
scris).
ağızsıl adj. (fon.) oral (în opo-
ziţie cu nazal); ~ ünlü vocală
orală; ~ ünsüz consoană
orală.
ağızsız adj. fără grai, mut; supus.
ağkatman s. (anat.) retină.
ağlama s. 1. plâns, plânset.
2. plângere, tânguire, lamen-
tare.
ağlamak vi. 1. a plânge; a lă-
crima; ~tan gözleri kızarmak
19
a i se înroşi ochii de plâns.
2. a se văita, a se tângui, a se
lamenta. 3. a regreta.
ağlamaklı, ağlamalı adj. plân-
gător, tânguitor.
ağlamsamak vi. a se smiorcăi, a
se preface că plânge.
ağlamsık s. plângăreţ, smiorcăit,
plângăcios.
ağlaşmak vi. a boci, a plânge
(laolaltă).
ağlatı s. (teatr.) tragedie.
ağlatıcı adj. lacrimogen (şi fig.).
ağlatısal adj. tragic.
ağlatmak vt. a face (pe cineva)
să plângă, a provoca (cuiva)
plânsul.
ağlaya ağlaya adv. plângând, tot
plângând.
ağlayış s. plâns, bocet; scâncet.
ağlı adj. (d. pantaloni) larg,
evazat.
ağma s. (astr.) cometă, stea
căzătoare.
ağmak vi. 1. a se ridica, a se
înălţa; a urca. 2. a atârna.
ağnamak vi. (d. animale) a se
tăvăli pe pământ.
ağrı s. durere, suferinţă; ~ kesici
analgezic; ~kesimi analgezie;
~sı tutmak a fi cuprinsă de
durerile facerii; ~ vermek a
provoca durere / suferinţă.
Ağrı Dağı, -nı s. Muntele Ararat.
ağrıkesen s. analgezic.
ağrılı adj. dureros; neplăcut.
ağrımak vi. a durea, a ustura.
20
ağrısız adj. nedureros, fără
durere.
ağrıtmak vt. a face să doară / să
usture, a provoca durere/
usturime.
ağsı adj. reticulat, reticular.
ağtabaka s. (anat.) retină.
ağustos s. august; ~ ayı luna au-
gust; ~ ayında în luna august.
ağustosböceği, -ni s. greier.
ah interj. ah!, vai!
ahali s. populaţie.
ahbap s. amic, prieten; ~ olmak
a se împrieteni, a deveni
amici.
ahbapça adv. prieteneşte, ami-
cal; ~ konuşmak a vorbi prie-
teneşte/amical.
ahbaplık s. amiciţie, prietenie;
~a dökmek a se împrieteni;
~ etmek a fi in relaţii bune cu
cineva.
ahçı, aşçı s. bucătar.
ahçıbaşı, -nı s. bucătar şef.
ahçılık, -ğı s. artă culinară,
bucătărie.
ahdetmek vi. 1. a jura; a pro-
mite. 2. a-şi lua angajament, a
se angaja.
ahdi adj. (jur.) convenţional,
contractual; ~ tarife tarif
internaţional.
Ahdiatik s. Vechiul Testament.
Ahdicedit s. Noul Testament.
ahenk, -gi s. 1. (muz.) armonie.
2. muzicalitate. 3. acord, con-
cordanţă; ~ini bozmak a strica
armonia; ~ kaidesi (fon.)
armonie vocalică; ~ kurmak a
stabili relaţii amicale / armo-
nioase; ~ sağlamak a asigura
liniştea şi ordinea.
ahenkleştirmek vt. 1. a potrivi, a
regla. 2. a armoniza; a
ağustos – ahit
coordona.
ahenkli adj. armonios; melodios;
~ hareket (fiz.) mişcare
armonică.
ahenksiz adj. nearmonios; neme-
lodios; discordant, distonant.
ahenksizkik, -ği s. lipsă de ar-
monie, dezacord; discordanţă,
distonanţă.
aheste adj. încet, domol, calm;
~ ~ calm, lin, uşor; ~ beste
încet, pe îndelete.
ahfat s. 1. (jur.) descendent,
urmaş. 2. nepoţi.
ahı adj. generos.
ahır s. grajd, staul; şură, hambar,
şopron; ~a çekmek a duce
animalele la grajd; ~a çevir-
mek a răvăşi; ~ gibi răvăşit,
murdar.
ahır s. v. ahir.
âhir adj. ultim, final; ~ karar
ultimă decizie; ~ nefes ultimă
suflare; sfârşit // ~ olmak a se
încheia, a ajunge la sfârşit;
~ ömür / vakit bătrâneţe, se-
nectute; ~ zaman Judecata de
Apoi; ~ zaman peygamberi
Profetul Mahomed.
ahiren adv. recent.
ahiret, -ti s. v. ahret.
ahiretlik, -ği s. v. ahretlik, -ği.

ahit, -hdi s. 1. promisiune,
angajament. 2. tratat, conven-
ţie, pact, acord. 3. eră, epocă,
perioadă, domnie. 4. decret
imperial; ~e vefa (jur.) pacta
sunt servanda
ahitleşmek – aidat (principiu de
drept internaţional).
ahitleşmek vi. 1. a se înţelege, a
cădea de acord. 2. a pactiza, a
încheia un pact.
ahitname s. pact; alianţă;
convenţie.
ahize s. (tehn.) receptor; telefon
~si receptor de telefon.
ahkâm s. (jur) 1. decizie, hotă-
râre, verdict. 2. statut, regu-
lament, prevedere. 3. părere,
idee.
ahlak, -kı s. 1. (filoz.) morală.
2. cinste, onestitate. 3. condu-
ită, comportament; meslek ~ı
etică profesională; ~a aykırı
imoral; ~ bilimi etică; ~ını
bozmak a corupe; ~ı bozuk
corupt; ~ dışı imoral, amoral;
~ duygusu simţ moral, mora-
litate.
ahlâkan, ahlâkça adv. moral,
etic.
ahlâkçı s. moralist
ahlâkdışçılık, -ği s. amoralitate,
imoralitate.
ahlâkdışı adj. imoral; amoral.
ahlâkıyat, -tı s. v. ahlak bilimi.
ahlâki adj. etic, moral.
ahlâklı adj. 1. moral. 2. cinstit,
onest, integru.
21
ahlâklılık, -ğı 1. decenţă, corec-
titudine, integritate morală.
2. moralitate.
ahlâksal adj. etic, moral.
ahlâksız adj. 1. necinstit, imoral,
corupt. 2. needucat, obraznic,
bădăran, mitocan.
ahlâksızlık, -ğı s. 1. imoralitate,
necinste, corupţie. 2. obrăzni-
cie, mitocănie.
ahlamak vi. a suspina, a ofta.
ahlat, -tı s. pară sălbatică.
ahmak, -ğı s. prost, neghiob,
nătărău, tont, nătâng.
ahmakça adv. prosteşte.
ahmaklaşmak vi. a se prosti, a
se tâmpi; a se zăpăci.
ahmaklık, -ğı s. prostie, neghio-
bie; tâmpenie; zăpăceală.
ahret s. (rel.) lumea de apoi // ~e
göndermek a trimite (pe cineva)
pe lumea cealaltă, a omorî;
~ kardeşi (rel.) frate/soră
(de credinţă); ~ korkusu teamă
de Judecata de Apoi; ~te on
parmağı / iki eli yakasında
olmak a nu ierta (pe cineva)
nici în lumea cealaltă; ~ suali
(rel.) interogatoriul divin.
ahretlik, -ği copil adoptiv.
ahşap adj. de / din scândură, de /
din lemn; ~ ev casă de lemn.
ahtapot, -tu s. 1. (zool.) cara-
catiţă. 2. (med.) vegetaţie,
polipi.
ahu s. (zool.) gazelă; antilopă //
~ gibi frumos, graţios; ~ göz-
lü / gözleri cu ochi de gazelă.
22
ahududu, -nu s. zmeură.
ahuvah adv. smiorcăindu-se,
lamentându-se.
ahval, -li s. situaţie, stare, cir-
cumstanţă.
aidat, -tı s. 1. cotizaţie, contri-
buţie. 2. venit, câştig, profit.
aidiyet, -ti s. apartenenţă, relaţie
aile s. 1. familie. 2. soţie,
nevastă; ~ bahçesi / gazinosu
grădină de vară; ~ doktoru
medic de familie; ~ dostu
prieten de familie; ~ efradı
membrii familiei; ~ kurmak a
întemeia o familie; ~ meclisi
consiliu familial; ~ ocağı
cămin familial; ~ planlaması
planificare familială; ~ reisi
capul familiei.
ailece adv. cu toată/cu întreaga
familie.
ailevi adj. familial; familiar;
domestic; privat.
ait adj. privitor la, relativ la, re-
feritor la // ~ olmak a aparţine.
ajan s. 1. agent secret, spion.
2. reprezentant, agent.
ajanda s. agendă.
ajanlık, -ğı s. 1. spionaj. 2. re-
prezentanţă, agenţie.
ajans s. 1. agenţie, agenţie de
ştiri. 2. (com.) agenţie.
ajur s. ajur.
ajurlu adj. ajurat, cu ajur.
ak, -kı I. adj. 1. alb. 2. (fig.) cu-
rat, pur; II. s. 1. alb, culoarea
albă. 2. albul ochiului. 3. al-
buş. 4. (med.) albeaţa (ochiu-
lui); ~ akçe kara gün içindir
bani albi strânşi pentru zile
negre; ~ altın platină; ~ arap
arab; ~ düşmek a încărunţi;
~la karayı seçmek a o duce
greu; a suferi (multe);
aidiyet –~akant
pak
foarte curat; ~ saçlı cu părul
cărunt.
akabinde adv. imediat după.
akaç s. uluc; jgheab; canal.
akaçlama s. drenare, drenaj.
akaçlamak vt. a drena.
akademi s. academie; bilimler
~si academia de ştiinţe; güzel
sanatlar ~si academia de arte
(frumoase).
akademicilk, -ği s. academism.
akademik adj. academic; univer-
sitar.
akademisyen s. academician.
akademizm s. academism.
akağa s. (ist.) eunuc alb (din
palatul sultanului).
akağaç s. (bot.) mesteacăn alb.
akaid s. doctrinele unei religii.
akait s. (rel.) doctrină, dogmă,
principii (ale unei cre-
dinţe); ~ kitabı (rel.) carte de
dogme.
akaju s. acaju, mahon.
akak, -ğı s. 1. albie (de râu).
2. pârâu, apă curgătoare; curs
de apă.
akala s. bumbac (dintr-o sămânţă
adusă în Turcia din America).
akamber s. ambră, chihlimbar
cenuşiu.

akamet s. 1. sterilitate; ariditate;
uscăciune. 2. eşec; ~e uğra-
mak a eşua.
akant, -tı, akantus
akanyıldız – akıl s. (bot.) talpa
ursului, acantă.
akanyıldız s. cometă; meteorit,
stea căzătoare; ~ yağmuru
ploaie de stele căzătoare.
akar1 s. construcţii destinate
închirierii; acaret.
akar2 adj. fluid, curgător, ~ su
apă curgătoare.
akar3 s. (zool.) căpuşă.
akaret, -ti proprietate de închi-
riat, acaret.
akarkum s. nisipuri mişcătoare.
akarsu, -yu s. 1. apă curgătoare,
râu. 2. colier (cu diamante
sau perle).
akaryakıt, -tı s. carburant.
akasya s. 1. (bot.) salcâm.
2. (zool.) lăcustă.
akbaba s. (zool.) vultur pleşuv.
akbalık, -ğı s. (iht.) ochiană.
akbalıkçıl s. (ornit.) bâtlan.
akbasma s. (med.) cataractă
akciğer s. plămân // ~veremi
(med.) tuberculoză pulmo-
nară; ~ yangısı (med.)
pneumonie; ~ zarı (anat.)
pleură.
akça adj. alburiu, albicios, albui;
palid; deschis la culoare.
akça s. v. akçe.
akçaağaç s. (bot.) arţar.
akçakavak s. (bot.) plop alb.
akçayel s. vântul de sud-est.
23
akçe s. bani (monedă) // ak ~ ka-
ra gün için bani albi pentru
zile negre.
akçeleme s. finanţare.
akçelemek vt. a finanţa.
akçelenmek vi. a fi finanţat.
akçeli adj. fiscal.
akçıl adj. decolorat, şters.
akçıllanmak, akçıllaşmak vi. a
se decolora; a păli.
akçıllık, -ğı s. decolorare; pălire.
akdarı s. (bot.) mei.
akdemir s. fier forjat.
Akdeniz s. Marea Mediterană.
aktdetme s. încheiere / parafare
de contract / înţelegere /
tratat.
akdetmek vt. a contracta, a
încheia un contract, a parafa
o înţelegere / un tratat.
akdoğan s. (zool.) şoim alb.
akgünlük, -ğü s. tămâie (din
ienupăr).
akhardal s. (bot.) muştar alb.
akı s. (fiz.) flux.
akıbet, -ti s. 1. sfârşit, final.
2. (fig.) destin, soartă // ~ine
uğramak a avea soarta
(cuiva).
akıcı adj. 1. (d. ape) curgător.
2. neted, lucios // ~ ünsüz
(fon.) consoană lichidă.
akıcılık, -ğı s. 1. fluiditate.
2. (fig.) flexibilitate.
akıl, -klı s. 1. minte, raţiune;
înţelepciune; discernământ.
2. memorie. 3. idee, părere,
gând. 4. sfat, povaţă // ~dan
24
din memorie; folosindu-şi
imaginaţia; ~ımda n-am uitat;
am în vedere! ~ almak a se
consulta (cu cineva), a cere
sfatul; ~ını almak a-l atrage;
a-l fermeca, a-l vrăji; ~ alma-
mak a fi incredibil; ~ı alma-
mak a nu pricepe; a nu înţe-
lege, a nu crede că se poate
aşa ceva; ~ almaz incredibil,
inimaginabil, de neconceput;
~ı başında cu capul pe umeri;
înţelept, rezonabil; ~ını
başına almak / toplamak /
devşirmek a-şi băga minţile în
cap; ~ını başından almak a-i
suci mintea cuiva; ~ı başına
gelmek a-i veni mintea la cap;
~ı başından gitmek a-şi
pierde minţile; ~başında
olmak a fi cu capul pe umeri;
~ı başka yerde olmak a avea
capul în altă parte; ~ını çel-
mek a îndupleca, a convinge;
~dan çıkarmak a da uitării, a
nu se mai gândi; ~ından
çıkmak a uita; ~ından çıkma-
mak a nu-i mai ieşi din cap;
a-l obseda; ~ının çivisi eksik
olmak a avea o doagă lipsă;
~ı dağılmak a nu se putea
concentra; ~ danışmak a se
consulta, a cere părerea
cuiva; ~lara durgunluk
vermek a face să-i stea mintea
în loc; ~ı durmak a-i sta
mintea în loc; ~ına düşmek a-
i trece prin minte; ~ eksikliği
akıl – akıl
deficienţă mentală; ~ erdir-
memek a nu putea înţelege /
pricepe; ~ erdirmek a înţe-
lege, a pricepe; ~ı ermek a-i
duce mintea, a pricepe, a
înţelege; a percepe; ~ı erme-
mek a nu-i duce capul; a nu
înţelege / pricepe; ~ına eseni
yapmak a face ce-i vine la
cap, a face ce-i vine în minte;
~ına esmek a i se năzări;
~ etmek a proceda inteligent;
a prevedea, a intui; ~ fikir
gândire sănătoasă; ~ından
geçirmek a se gândi aşa în
treacăt; ~ından geçmek a-i
trece prin minte; ~ına gelmek
a-i veni ceva în minte; a-şi
aminti; ~ına geleni söylemek
a spune tot ce-i trece prin
minte; ~ına geleni yapmak a
face tot cei trece prin minte;
~a gelmez de neimaginat/de
neconceput; ~ına getirmek
1) a-i aminti cuiva ceva,
2) a-şi aduce aminte; ~ has-
taslığı boală mentală, tulbu-
rare mentală; ~ hastanesi spi-
tal de boli mintale; ~ hastası
bolnav mintal; ~ hocası sfă-
tuitor, povăţuitor; mentor;
~ını kaçırmak a-şi pierde
minţile; ~ında kalmak a-i
rămâne în minte; a avea încă
în amintire; ~ı karışmak a nu
mai judeca; ~ını kaybetmek
a-şi pierde minţile; ~ına
koymak a pune ceva în

minte / a pune ceva în gând;
~ını oynatmak a înnebuni, a
se scrânti, a se ţicni; ~
öğretmek a da sfaturi; ~ına
sığdıramamak a nu concepe;
akılcı~ı– akıntısız
sonradan gelmek a se
deştepta; ~ını saşırmak a se
zăpăci; ~ı takılmak a-i veni o
idee, a i se năzări; ~ının
terazisi bozulmak a-i lipsi o
doagă; ~da tutmak a ţine
minte; ~ının ucundan
geçmemek a nu-i trece prin
minte, a nu se gândi deloc;
~a uygun credibil; ~ına
uymak a se lua după capul
altuia; ~ vermek a da sfaturi
(cuiva); ~a yakın rezonabil,
plauzibil; ~ı yatmak a
pricepe; ~ yormak a-şi stoarce
creierii; ~ yürütmek a
cântări; ~ından zoru olmak a
avea probleme cu capul; ~ını
yormak a-şi pune capul la
contribuţie.
akılcı adj. raţional, raţionalist.
akılcılık, -ğı s. (filoz.) raţiona-
lism.
akıldışı adj. iraţional.
akıldişi, -ni s. măsea de minte.
akıllandırmak vt. a băga cuiva
minţile în cap; a face să-i
vină mintea la cap; a-l face
mai înţelept.
akıllanmak vi. a-i veni mintea la
cap, a deveni mai înţelept.
akıllı adj. inteligent, deştept;
prudent // ~ davranmak a pro-
25
ceda inteligent; ~ geçinmek a
trece drept (cineva) inte-
ligent.
akıllıca adv. inteligent, înţelept,
cu inteligenţă.
akıllılık, -ğı s. inteligenţă, înţe-
lepciune, deşteptăciune.
akılsız adj. lipsit de inteligenţă,
mărginit // ~ başın cezasını /
zahmetini ayak çeker (prov.)
unde nu e cap, vai de picioare.
akılsızlık, -ğı s. prostie, neghio-
bie // ~ etmek a face o prostie,
a se comporta ca un om fără
cap (minte).
akım s. 1. curent (şi fig.); hava
~ı curent de aer; elektrik ~ı
curent electric; dalgalı ~ cu-
rent alternativ; doğru ~ curent
continuu. 2. (în lit., arte)
curent.
akımlık, -ğı s. albie (de râu);
curs de apă.
akımtoplar s. baterie, acumu-
lator.
akın s. 1. incursiune, atac, raid;
hava ~ı raid aviatic. 2. aflu-
enţă // ~ etmek a ataca;
a se năpusti, a face o
incursiune.
akıncı s. 1. (mil.) atacator; diver-
sionist. 2. (fotbal) atacant.
akıntı s. 1. curent (şi fig.), curs.
2. (med.) supuraţie. 3. (fig.)
înclinaţie, predispoziţie // ~ya
kapılmak a fi luat de val; ~ya
kürek çekmek a vâsli împo-
26
triva curentului; a încerca
imposibilul.
akıntılı adj. 1. (d. ape) cu
curenţi. 2. (med.) infecţios.
akıntısız adj. (d. ape) 1. fără
curenţi, lin. 2. fără scurgere,
fără drenaj.
akış s. curs (de apă) // ~ aşağı în
aval, în josul apei; ~ yukarı în
amonte, în susul apei.
akışkan s. (fiz.) fluid.
akışkanlaştırmak vt. a lichefia.
akışkanlık s. fluiditate.
akıtaç, -cı s. (med.) dren, drenă.
akıtım s. (med.) drenaj.
akıtmak vt. 1. a face (ceva) să
curgă. 2. a vărsa, a deversa.
akide1 s. 1. (rel.) dogmă, precept.
2. doctrină, principiu // ~yi
bozmak a renunţa la credinţă;
~si bozuk renegat al credinţei
religioase.
akide2 s. în expr.: ~ şekeri
acadea.
âkif s. 1. (rel.) adunaţi pentru
slujbă/rugăciune. 2. închină-
tor, cel care se roagă; adora-
tor. 3. zelos, silitor, sârguin-
cios.
akik, -ki s. (geol.) agat.
akim adj. 1. steril, neproductiv.
2. uscat // ~ olmak a eşua.
akis, -ksi I. s. 1. ecou, rezonanţă
(şi fig.). 2. (fiz.) reflexie,
reacţie. II. adj. contrar, opus,
antagonic // ~ uyandırmak a
provoca / a stârni o reacţie;
~ne dimpotrivă.
akit, -kdi s. 1. legământ, jură-
mânt; contract, înţelegere;
tratat. 2. căsătorie, mariaj //
~in bozulması rezilierea
unui contract; ~ten doğan
borçlar obligaţii akış contrac-
– akli
tuale.
akkan s. (biol.) limfă.
akkarınca s. termită.
akkavak s. (bot.) plop-alb.
akkefal, -li s. (iht.) obleţ, sorean,
oblişor.
akkelebek s. molie.
akkor adj. incandescent.
akkorluk, -ğu s. incandescenţă.
aklama s. 1. (jur.) achitare.
2. reabilitare.
aklamak vt. 1. a dezvinovăţi, a
disculpa, a reabilita. 2. (jur.) a
achita.
aklan s. pantă.
aklanma s. 1. albire. 2. (jur.)
achitare. 3. reabilitare, repu-
nere în drepturi.
aklanmak vi. 1. a fi curăţat.
2. (jur.) a fi achitat. 3. a fi
reabilitat, a fi repus în
drepturi.
aklaşmak vt. a albi, a deveni alb,
a se albi.
aklen adv. raţional, mintal.
akletmek vi. a gândi bine, a
chibzui.
aklı adj. cu pete albe // ~ karalı cu
pete / cu dâre albe şi negre.
aklık s. albime, albeaţă.
aklıselim s. minte sănătoasă /
lucidă; ~ sahibi (d. oameni)

înţelept; cu discernământ, cu
judecată sănătoasă.
akli adj. mental, raţional // ~ me-
lekeler
akliye – aksamfacultăţile mentale;
~ muvazene echilibru mintal.
akliye s. 1. boală psihică. 2. (la
spital) salon de psihiatrie.
3. (filoz.) raţionalism.
akliyeci s. psihiatru; neuropato-
log.
akma s. 1. curgere, curs; scur-
gere; revărsare. 2. stea căză-
toare, meteorit // ~ borusu
conductă de scurgere; ~ valfı
valvă / supapă de scurgere.
akmadde s. (anat.) substanţă
albă.
akmak vi. 1. a curge, a se vărsa,
a se scurge; a se prelinge.
2. (fiz.) a decurge, a se
scurge, a trece. 3. (d. o ţesă-
tură) a se deşira, a se destră-
ma // akacak kan damarda
durmaz (prov.) ce-ţi e scris în
frunte ţi-e pus; ce-o fi o fi;
akan sular durmak a nu mai
avea ce să spună, a-i pieri
graiul.
akne s. acnee.
akont, -tu s. acont, avans.
akordeon s. acordeon.
akordeoncu s. acordeonist.
akort s. 1. acord. 2. armonie //
~ anahtarı cheie pentru acor-
dat; ~u bozuk dezacordat; ~u
bozuk orkestra gibi unul
(unii) hăis şi altul (alţii) cea;
27
~ etmek a acorda (un instru-
ment).
akortçu s. (muz.) acordor.
akortlu adj. acordat.
akraba s. rudă, neam; apropiaţi;
~ olmak a fi rudă/neam; uzak-
tan ~ rudă îndepărtată; yakın
~ rudă apropiată // ~ diller
limbi înrudite.
akrabalık, -ğı s. rudenie.
akran s. leat (persoană de ace-
eaşi vârstă cu cineva).
akredite adj. în expr.: ~ etmek a
acredita.
akreditif s. (fin.) 1. acreditiv.
2. scrisoare de credit, scri-
soare de garanţie.
akrep s. (zool.) scorpion (şi
astr.) // ~gibi (d. vorbire)
veninos, plin de rautate.
akrilik, -ği s. adj. acrilic.
akrobasi s. acrobaţie.
akrobat, -tı s. acrobat.
akrobatik adj. acrobatic.
akrobatlık, -ğı s. acrobaţie.
akromatik adj. acromatic.
akromatopsi s. (med.) acroma-
topsie.
akromegali s. (med.) acromega-
lie.
akropol, -lü s. (ist.) acropolă;
citadelă.
akrostiş s. (lit.) acrostih.
aks s. osie, ax.
aksa s. piedică, impediment,
obstacol.

28
aksak adj. 1. şchiop. 2. (fig.)
partea proastă. 3. (d. versuri)
şchiop.
aksakal s. bătrânul unei comu-
nităţi, cel înţelept.
aksaklık s. 1. şchiopătare. 2. de-
fect, neajuns, dificultate.
aksam s. componente (şi tehn.).
aksama s. 1. şchiopătat, şchio-
pătură. 2. (fig.) neajuns, po-
ticneală, defect; dificultate.
aksamak vt. 1. a şchiopăta.
2. (fig.) a se poticni, a nu se
desfăşura normal.
aksan s. accent (şi pronunţare).
aksatmak vt. 1. a face să şchio-
păteze. 2. a pune piedică, a
împiedica; a neglija.
aksedir s. (bot.) arborele vieţii,
cedru alb.
akseptans s. 1. scrisoare de
acceptare. 2. (econ.) accept,
consimţământ pe o poliţă
(kabulümdür şi semnătura).
aksesuar s. 1. accesoriu. 2. recu-
zită teatrală.
aksesuarcı s. recuzitar.
aksetmek vi. 1. a se reflecta (şi
fig.). 2. (d. voce, sunet) a
răsuna. 3. (d. informaţie) a
avea ecou, a se reflecta, a se
oglindi.
aksettirmek vt. 1. a reflecta (şi
fig.); a determina o reflexie.
2. (d. informaţie) a oglindi.
aksırık s. strănut // ~lı tıksırıklı
(d. persoane) hodorog, ra-
molit.
aksetmek
aksama – –akşam
akşam
aksırmak vi. a strănuta.
aksırtıcı adj. care provoacă stră-
nutul.
aksırtmak vt. a provoca strănu-
tul (cuiva).
aksi adj. 1. invers, contrar, opus.
2. (fig.) ţâfnos, iritabil, iras-
cibil. 3. inoportun, nepotrivit;
neadecvat, impropriu // ~ de-
lil contra-argument; ~ gitmek
a-i merge prost, a-i ieşi totul
pe dos; ~ halde dacă nu...,
altfel, în caz contrar; ~ni
iddia etmek a susţine con-
trariul; ~ni söylemek a spune
contrariul; ~ takdirde în caz
contrar; ~ tesir efect advers /
invers; ~ adam om îndărătnic.
aksilenmek, aksileşmek vi. 1. a
se opune, a se împotrivi. 2. a
se încăpăţâna.
aksilik, -ği s. 1. opunere împo-
trivire. 2. încăpăţânare. 3. ghi-
nion // ~ çıkmak a apărea
greutăţi; ~ etmek a se încăpă-
ţâna, a se ambiţiona; ~i tut-
mak a stărui în încăpăţânarea
sa; ~i üstünde ţâfnos, într-o
pasă proastă.
aksine adv. din contra.
aksiseda s. ecou; răsunet.
aksiyom s. axiomă.
aksiyomatik adj. axiomatic.
aksiyon s. 1. acţiune (şi lit.)
2. (fin.) poliţă, acţiune.
akson s. (anat.) axon.
aksöğüt s. (bot.) salcie albă.
aksu s. v. akbasma.

aksülamel, -li s. reacţie; reflex.
aksülümen s. (chim.) corosiv.
akşam I. s. seară. II. adv. seara //
~a diseară; ~dan de cu seară;
~ları seara, serile; ~ akşam
serile, în fiecare seară; ~ ol-
mak a se face seară; ~dan
akşama
akşamcı doar serile; ~ı
– aktarmasız
bulmak a sta până seara, a
dura până seara; ~a doğru
spre seară; ~lar / ~(lar)ınız
hayır olsun / ola! bună seara!;
~ okulu şcoală serală; ~
ezanında la apusul soarelui; ~
gazetesi ziar de seară; ~ın
işini yarına / sabaha bırakma
/ koyma (prov.) nu lăsa pe
mâine ce poţi face astăzi;
~dan kalma / kalmış mahmur;
~ karanlığı amurg; crepuscul;
~ namazı rugăciunea de
seară; ~ sabah constant, fără
întrerupere; ~a sabaha în
curând; ~ şerifler (iniz)
hayrolsun! bună seara!; ~
üstü / üzeri pe înserate;
~ vakti la apus; ~ yameği
cină.
akşamcı s. 1. consumator de
băuturi (doar seara). 2. lu-
crător în schimbul de noapte.
3. elev/student la seral.
akşamlamak vi. 1. a sta
(undeva) până seara, a-l
apuca seara (undeva). 2. a-şi
petrece seara (undeva), a
rămâne seara (undeva).
29
akşamleyin adv. în timpul serii,
seara.
akşamlık, -ğı s. de seară, pentru
o seară.
akşamlı sabahlı adv. zi şi
noapte.
akşamsafası, akşamsefasi, -nı
s. serată.
akşamyıldızı, -nı s. (astr.) Lu-
ceafărul de seară.
akşın s., adj. albinos.
aktar s. 1. negustor de
mărunţişuri. 2. drogherie.
aktarıcı s. 1. zidar care face
acoperişurile din ţiglă şi
olane. 2. (sport) ridicător (la
volei).
aktarım s. 1. transferare, tran-
sfer. 2. transbordare. 3. tra-
ducere. 4. transmitere. 5.
(med.) transplant. 6. (prima)
arătură.
aktariye s. produse de mercerie;
produse de drogherie.
aktarma s. 1. transfer, transfe-
rare; transbordare. 2. transpu-
nere. 3. reproducere; citat.
4. prima arătură. 5. (sport)
pasă, pasare // ~ etmek a
reproduce; ~ yapmak a
transborda; a muta dintr-un
mijloc de transport în altul.
aktarmacılık s. (filoz.) eclec-
tism.
aktarmak vt. 1. a transborda; a
trece. 2. a transcrie, a trece
pe curat. 3. a răsfoi, a frun-
zări. 4. a scotoci, a răscoli.
30
5. a traduce; a transpune 6. a
ara. 7. a goli. 8. (sport) a
pasa. 9. a schimba ţiglele /
olanele (sparte). 10. (med.)
a transplanta, a face un
transplant.
aktarmalı adj. cu transbordare.
aktarmasız adj. fără transbor-
dare, direct.
aktif I. adj. 1. activ, harnic,
vrednic. 2. eficace, eficient.
3. (gram.) activ ~ çatı
diateza activă. II. s. (com.)
activ, capital, avere,
bunuri // ~ metot metodă
activă; ~ rol oynamak a juca
un rol activ.
aktivizm s. (filoz., pol.) activism.
aktör s. actor.
aktöre s. principii morale, valori
etice, etică.
aktöresel s. moral, etic.
aktorlük, -ğü s. 1. actorie, pro-
fesiunea de actor. 2. teatru.
3. (fig.) prefăcătorie, joc de
teatru.
aktris s. actriţă.
aktüalite s. actualitate; tema la
ordinea zilei.
aktüel adj. actual, de actualitate.
akupunktur, aküpunktur s.
acupunctură.
akustik s. (fiz.) 1. acustică.
2. (d. încăperi) acustică
(pentru audiţii).
akut adj. (med.) acut; grav.
akuzatif s. (gram.) cazul acu-
zativ.
akü, akümülatör s. (fiz.) acumu-
lator, baterie.
akümülasyon s. acumulare.
akvam s. naţiuni, popoare.
akvarel s. acuarelă.
akvaryum s. acvariu.
akyazı s. 1. noroc, şansă. 2. scri-
soare de demisie.
aktif – alacabaykuş
akyazılı adj. norocos.
akyel s. vântul de sud, băltăreţul.
akyem s. momeală.
akyuvar s. (anat.) globulă albă,
leucocită.
al1 s. păcăleală, şiretlic; cursă,
capcană.
al2 I. s. roşu, culoarea roşie.
II. adj. roşu, de culoare
roşie // ~ı al, moru mor roşu
la faţă, îmbujorat; ~ bayrak /
sancak steagul Turciei; ~ ya-
naklı rotofei.
ala adj. 1. bălţat, vărgat. 2. maro
deschis. 3. păstrăv.
âlâ adj. v. iyi.
ala ala interj. heirup!
alabalık, -ğı s. (iht.) păstrăv.
alabanda s. (naut.) bord, margi-
nile punţii. aktüel – alageyik
alabaş s. (bot.) gulie.
alabildiğine adv. 1. cât se poate
de ...; pe cât posibil; din toate
puterile, din răsputeri. 2. ex-
trem de ...
alabora s. (naut.) 1. răsturnare.
2. înclinare. 3. ridicarea vâs-
lelor în semn de salut.
alaca adj. 1. vărgat, pestriţ.
2. pistruiat. 3. (d. fructe) pătat

// ~ bulaca de toate nuanţele;
~ düşmek (d. fructe) a se păta;
~ karanlık amurg, crepuscul,
semiîntuneric.
alacaağaçkakan s. (zool.) ciocă-
nitoarea pătată.
alacabaykuş
alacak – alan s. (zool.) bufniţa
maro.
alacak, -ğı s. 1. (fin.) datorie,
creanţă. 2. cumpărături // ~ın
olsun îţi arăt eu ţie!, îmi vei
plăti!; ~ı olmak a avea o dato-
rie de luat; ~ senedi poliţă;
~ vereceği olmamak a nu
avea nici o legătură cu ...
alacaklı adj. creditor // ~ bakiye
credit comercial; ~ taraf par-
tea creditoare.
alacalamak vt. a împestriţa.
alacalanmak vi. a se împestriţa.
alacalı adj. vărgat, pestriţ.
alacamenekşe s. v. hercaime-
nekşe.
aladoğan s. (zool.) şoim călător.
alafranga s. în stil european,
european; de tip european.
alagarson adj. (d. tunsoare) tăiat
scurt, băieţeşte.
alageyik, -ği s. (zool.) căprior.
alaimisema s. curcubeu.
alaka s. 1. relaţie, legătură.
2. afinitate; interes, grijă;
apropiere // ~ duymak a simţi
interes; ~ görmek a se bucura
de interes; ~ göstermek a
arăta interes; ~sını kesmek a
nu-l mai interesa; ~ uyandır-
mak a trezi interes; a suscita
31
interes ~ çekmek a stârni
interes.
alakadar adj. interesat, preo-
cupat // ~ etmek a interesa, a
preocupa; ~ olmak a se
interesa de...
alakalandırmak vt. a interesa, a
preocupa.
alakalanmak vi. a se interesa, a
se preocupa.
alakalı adj. v. alakadar.
alakarga s. (zool.) gaiţă euro-
peană.
alakart, -tı adv. (la restaurant)
listă de mâncare.
alakasız adj. dezinteresat, indi-
ferent; fără legătură.
alakasızlık s. dezinteres, indi-
ferenţă; lipsă de legătură.
alakok adj. (ou) fiert moale.
alalama s. camuflaj.
alalamak vt. a camufla.
alamana s. barcă mare de
pescuit // ~ ağı setcă, năvod.
alamet, -ti s. 1. simptom (şi
med.); indiciu; semn; simbol.
2. enormitate, imensitate
// ~i farika (econ.) marcă;
emblemă.
alaminüt, -tü adv. (d. mâncare)
la minut; la comandă.
alan s. 1. teren, câmp. 2. piaţă,
rond. 3. teritoriu; câmp; teren;
arenă. 4. (mat.) suprafaţă.
5. (fig.) domeniu, ramură,
branşă // savaş ~ı câmp de
luptă; spor ~ı teren de sport;
her ~da în toate domeniile;

32
bilim ~ında în domeniul
ştiinţei; siyaset ~ında în arena
politică; daire ~ı (mat.)
suprafaţa cercului; magnetik
~ (fiz.) câmp magnetic;
~ ürküsü / korkusu (med.)
agorafobie.
alan talan adv. într-o dezordine
totală, cu susul în jos //
~ etmek 1. a întoarce totul cu
susul în jos, a răvăşi. 2. a
prăda, a jefui; ~ olmak a fi
într-o mare dezordine, a fi cu
susul în jos; a fi prădat, a fi
jefuit.
alantopu, -nu s. tenis.
alarga I. s. (geogr.) larg; întin-
derea mării. II. interj. înde-
părtează-te!, nu te apropia!
dispari!
alarm s. alarmă, semnal de
alarmă; ~ işareti semnal de
alarmă; ~ tertibatı sistem de
alarmă.
alaşağı etmek vi. a răsturna, a da
jos.
alaşım s. (chim.) aliaj.
alaturka s. 1. în stil turcesc,
oriental. 2. ora turcească //
~ müzik muzică tradiţională
turcească; ~ tuvalet toaletă
turcească.
alavere s. 1. transmitere din
mână în mână. 2. (mar.) pasa-
relă. 3. dezordine, haraba-
bură; tărăboi // ~ dalavere
învârteli; ~ yapmak / çevir-
mek a se ocupa de învârteli;
alan talan – albümin
~ tulumbası (tehn.) pompă
aspiratoare.
alavereci s. speculant, precupeţ.
alay1 s. 1. mulţime, gloată.
2. (mil.) regiment. 3. alai;
cortegiu, procesiune // cenaze
~ı cortegiu mortuar; geçit ~ı
paradă // ~ ~ mase întregi de
oameni.
alay2 s. ironie, zeflemea // ~a
almak a lua peste picior, a
ridiculiza; a râde de ...; ~ et-
mek a ironiza, a lua în zefle-
mea; ~ gibi gelmek a părea
incredibil; ~a almak a lua
peste picior.
alaycı adj. batjocoritor; zeflemi-
tor.
alaycılık, -ğı s. sarcasm; zefle-
mea.
alayiş s. pompă, fast; splendoare.
alayişli adj. pompos, fastuos.
alayişsiz adj. fără pompă / fast.
alaylı adj. 1. batjocoritor, ironic.
2. hazliu, amuzant.
alaz, alaza s. flamă, flacără.
alazlama s. (med.) eritem.
alazlamak vt. a arde, pârli; a
înfiera, a arde cu fier înroşit.
albastı s. (med.) febră puerpe-
rală.
albatr s. (mineral) alabastru.
albatros s. (zool.) albatros.
albay s. 1. (mil.) colonel.
2. (mar.) căpitan.
albaylık, -ğı s. 1. (mil.) gradul de
colonel. 2. (mar.) gradul de
căpitan.

albeni s. farmec, atractivitate;
drăgălăşenie.
albino, albinos adj. (med.) albi-
nos.
albüm
alçacık –s.aldırmazlık
album.
albümin s. (biol.) albumină.
alçacık adj. foarte jos, scund de
tot.
alçak adj. 1. jos, scund. 2. (şi
fig.) josnic, mârşav, abject //
~ basınç presiune joasă;
~ frekans frecvenţă joasă;
~ boylu (d. statură) scund;
~ ova şes; ~ tazyik presiune
joasă; ~tan almak a lua (pe
cineva) cu binişorul; ~ ses
voce joasă.
alçakça adv. cu josnicie, cu
mârşăvie.
alçakgönüllü adj. modest, umil;
nepretenţios.
alçakgönüllülük, -ğü s. modes-
tie.
alçaklık, -ğı s. josnicie, infamie,
mişelie, ticăloşie, mârşăvie //
~ etmek a face mârşăvii /
ticăloşii.
alçalma s. 1. (d. terenuri) afun-
dare, tasare; surpare înceată.
2. degradare. 3. (fig.) ticălo-
şire.
alçalmak vi. 1. a se lăsa în jos, a
se apleca. 2. (d. sol) a se
afunda, a se tasa, a se surpa
lent. 3. (şi fig.) a se înjosi, a
se ticăloşi.
alçaltıcı adj. degradant, umilitor.
33
alçı s. ghips, ipsos // ~ kabartma
ornament din ipsos/ghips;
~ kalıp matriţă din ipsos; ~ya
almak / koymak a pune în
ghips.
alçıcı s. (constr.) tencuitor.
alçılamak vt. a tencui.
alçıtaşı, -nı s. (geol.) ghips.
aldaç s. şiretlic, vicleşug.
aldanç s. naiv, credul, uşor de
păcălit.
aldangaç s. v. aldanç.
aldangıç s. capcană, cursă.
aldanma s. decepţie; deziluzie,
dezamăgire.
aldanmak vi. a greşi, a se înşela,
a se păcăli; a aprecia greşit.
aldatı s. înşelătorie, păcălire,
păcăleală; amăgire; şiretlic.
aldatıcı adj. înşelător, amăgitor,
iluzoriu.
aldatılmak vi. a fi înşelat, a fi
păcălit; a fi amăgit.
aldatma s. păcăleală, înşelătorie;
escrocherie.
aldatmaca s. minciună; şmeche-
rie; escrocherie.
aldatmak vt. a înşela, a păcăli; a
trişa; a escroca.
aldehit s. (chim.) aldehidă.
aldırış s. atenţie, importanţă //
~ etmemek a nu da atenţie,
a nu da importanţă.
aldırışsız adj. indiferent, nepă-
sător.
aldırışsızlık, -ğı s. indiferenţă,
nepăsare.
34
aldırmak vt. 1. a pune / a face să
ia. 2. a-i păsa de, a acorda
atenţie / importanţă.
aldırmaz adj. indiferent, nepăsă-
tor.
aldırmazlık, -ğı s. indiferenţă,
nepăsare // ~tan gelmek a nu
băga se seamă.
alegori s. alegorie.
alegorik adj. alegoric.
alelacayip adj. foarte ciudat,
straniu, uimitor, uluitor.
alelacele adv. în grabă, în pripă.
alelade adj. 1. ordinar, obişnuit.
2. simplu, obişnuit.
alelusul adv. potrivit regulilor,
cum se cuvine.
alem s. 1. stindard, drapel. 2. (la
minaret) semilună. 3. marcă,
semn. 4. (lit.) epitet.
âlem s. 1. lume, univers (şi fig.).
2. anturaj, cerc. 3. petrecere,
distracţie. 4. situaţie, condiţie.
5. viaţă, existenţă. 6. oameni,
mulţime, public; alţii. 7. me-
diu // ne ~ desiniz? ce mai
faceţi?; ~ ne der? ce va spune
lumea?; gece ~leri petreceri
nocturne; ~e ne! ce-mi pasă
de lume!; kendi ~ine kapan-
mak a se închide în lumea sa;
kendi ~inde olmak a se simţi
bine.
alemdar s. stegar, portdrapel.
alemşümul, -lü adj. universal.
alenen adv. public, în mod des-
chis; de faţă cu toată lumea.
aleni adj. la vedere, în văzul lu-
mii, public, deschis // ~ celse
audiere publică; dezbatere
publică / deschisă.
aleniyet, -ti s. vedere, văz; des-
chidere // ~e vurmak a face
public, a face în văzul lumii.
alerji s. (med.) alergie.
alegori – alevlenmek
alerjik adj. alergic.
alesta, aleste interj. fiţi gata! //
~ beklemek a sta gata pregă-
tit; ~ durmak a sta la pândă;
~ tiramola (mar.) fiţi gata de
viraj, rondon, voltă!
alet, -ti s. 1. instrument, aparat.
2. (tehn.) piesă, mecanism.
3. (anat.) organ // ~ edevat
instrumente, unelte; ~ etmek
a se servi drept unealtă
(de cineva); ~ olmak a fi
o unealtă în mâinile
cuiva.
alev s. 1. flacără, flamă, vâl-
toare, vâlvătaie. 2. steguleţ,
fanion // ~ alev în flăcări;
~ almak a lua foc, a se
aprinde (şi fig.); ~ lambası
torţă; ~ saçağı sarmak (d. un
pericol) a scăpa de sub
control.
Alevi s. 1. (rel.) şiit (adept al
califului Ali), alevi.
Alevîlik, -ği s. (rel.) şiism (unul
din cele două curente ale
islamului).
alevlendirmek vt. 1. a aţâţa
focul, a da foc, a incendia.

2. (fig.) a înflăcăra, a entu-
ziasma, a însufleţi.
alevlenme s. 1. aprindere, înflă-
cărare, vâltoare. 2. (fig.)
izbucnire, pornire, acces.
alevlenmek vi. 1. a lua foc, a se
aprinde, a izbucni (focul).
2.– alımlılık
alevli (fig.) a se înflăcăra, a se
entuziasma, a se însufleţi.
alevli adj. înflăcărat, înfocat (şi
fig.).
aleyh s. prep. contra, împotriva;
aleyhimizde împotriva noas-
tră // ~inde söylemek / ~inde
bulunmak a fi împotrivă; ~ine
dönmek a se întoarce împo-
triva cuiva; ~inde konuşmak a
vorbi împotriva cuiva; ~te
olmak a fi împotrivă; ~inde
oy kullanmak / ~ine oy ver-
mek a vota împotrivă.
aleyhtar s. oponent, opozant.
aleytarlık, -ğı s. opoziţie.
aleykümselam interj. fii pe
pace! bine ai venit! sănătate
bună! (ca răspuns la urarea
selamünaleyküm).
alfabe s. 1. alfabet. 2. abecedar //
~sırasıyla în ordine alfabetică
alfabetik adj. alfabetic.
alg, -gı (bot.) algă.
algarina s. (mar.) macara pluti-
toare, barjă cu macara.
algı1 s. lingură (folosită pentru
adunarea opiului).
algı2 s. putere de înţelegere, per-
cepţie; impresie.
35
algı3 s. 1. câştig; datorie de luat.
2. mită. 3. impozit.
algılama s. (psih.) percepţie,
înţelegere, facultatea de per-
cepere / de cunoaştere.
algılamak vt. (psih.) a percepe.
algılanabilirlik, -ği s. per-
cepţie, facultatea de per-
cepere.
algılanmak vi. a fi perceput.
algoritma s. (mat.) algoritm.
alıcı s. 1. cumpărător, client.
2. destinatar. 3. (tehn.) recep-
tor // ~ bulmak a se vinde, a
avea piaţă de desfacere; ~
gözüyle bakmak a privi cu
ochi de cumpărător; ~ kılı-
ğına girmek a se deghiza în
cumpărător, a se preface inte-
resat; ~ kuş pasăre de pradă;
~ melek îngerul morţii; ~ ve-
rici cel care ia înapoi cadoul
făcut; ~ yönetmeni /
yönetmen cameraman.
alıç s. (bot.) moşmon medite-
ranean.
alık adj. neîndemânatic; prostuţ,
prostănac // ~ ~ bakmak a se
holba prosteşte; ~ salık prost,
neîndemânatic.
alıklaşmak vi. a fi uluit/năucit; a
se buimăci.
alıklık, -ğı s. prostie; tâmpenie;
buimăceală.
alıkonulmak vi. 1. a fi oprit, a fi
reţinut. 2. a fi sechestrat, a fi
arestat.
36
alıkoymak vt. a reţine; a opri, a
împiedica.
alım s. 1. luare, cumpărare.
2. (fig.) farmec, atractivitate //
~ ederi preţ de cost; valoare
de inventar; ~ satım afacere,
comerţ.
alımlı adj. atrăgător, plăcut; sim-
patic, cuceritor.
alımlılık, -ğı s. atractivitate,
putere de atracţie; frumuseţe.
alın, -nı s. 1. frunte. 2. (arhit.)
fronton // ~ı açık yüzü ak
nevinovat, curat; ~ının akı ile
onorabil, cu fruntea sus; ~
damarı çatlamak a nu avea
pic de ruşine; ~ damarı
çatlamış neruşinat; ~ı davul
derisi neruşinat, obraz gros;
~ın karayazısı ursită, soartă;
ghinion; fatalitate; ~ından
öpmek a săruta pe frunte; ~
teri sudoarea frunţii; efort,
muncă; ~ teri dökmek a
munci pe brânci; a transpira
din greu;
~ teriyle kazanmak a câştiga
cu sudoarea frunţii; ~ında/
-ına yazılmış olmak a fi pre-
destinat.
alındı s. chitanţă, recipisă.
alıngan adj. irascibil, iute la
mânie; iritabil; sensibil.
alınganlık, -ğı s. irascibilitate,
iritabilitate.
alınkarası, -nı s. ruşine.
alınlık, -ğı s. 1. diademă. 2.
(arhit.) fronton.
alınmak vi. 1. a fi luat, a fi
primit; a se cumpăra. 2. a se
irita; a se ofensa.
alıntı s. (d. cuvinte) împrumut;
citat; ~ yapmak a cita.
alıntılamak vt. a împrumuta; a
cita.
alınyazısı, -nı s. soartă, destin,
ursită.
alırlık, -ğı s. (psih.) receptivitate.
alış s. luare, primire;alıncumpărare
– alışveriş
~ fiyatı preţul de cumpărare.
alışık adj. 1. acomodat, obişnuit.
2. obişnuinţă, deprindere.
alışıla gelmek vi. a se obişnui, a
intra în obişnuinţă.
alışılmak vi. a se obişnui // alı-
şıldığı gibi după obişnuinţă.
alışılmış adj. obişnuit, familia-
rizat.
alışkanlık, -ğı s. 1. obişnuinţă,
deprindere. 2. pricepere, dex-
teritate; destoinicie.
alışkı s. obicei, obişnuinţă; prac-
tică.
alışkın adj. obişnuit, deprins;
acomodat; familiarizat.
alışmak vi. 1. a se acomoda,
a se obişnui. 2. a se
familiariza, a se deprinde.
3. a se potrivi, a corespunde.
4. a se aprinde, a lua foc.
5. a se domestici, a se
îmblânzi // alışmış kudur-
muştan beterdir obişnuinţa e
a doua natură.
alıştırı s. 1. exerciţiu; practică.
2. antrenament.

alıştırma s. 1. antrenament.
2. exerciţiu.
alıştırmak vt. 1. a obişnui a
deprinde. 2. a familiariza; a
acomoda.
alışveriş s. comerţ, negoţ // ~e
çıkmak a face cumpărături;
~ etmek a face afaceri; a
cumpăra; ~i kesmek a înceta
orice relaţie (cu cineva); ~i
âli – olmamak
Allah a nu fi în relaţii (cu
cineva).
âli adj. sublim, măreţ.
alicenap adj. 1. generos, darnic,
mărinimos. 2. onorabil, sti-
mabil, demn de stimă/respect.
alicenaplık, -ğı s. 1. generozi-
tate, dărnicie, mărinimie.
2. onoare, demnitate, cinste.
alil adj. bolnav, suferind.
âlim s., adj. savant, învăţat, om
de ştiinţă.
alimallah interj. zău! Dumnezeu
mi-e martor! pe legea mea!.
alimlik, -ğı s. erudiţie.
aliterasyon s. (lit.) aliteraţie.
alizarin s. (chim.) alizarină.
alize s. (geogr.) alizeu.
alkali s. (chim.) alcalin, hidroxid
alcalin.
alkalik adj. alcalin.
alkalimetre, alkalölçer s. (tehn.)
alcalimetru.
alkaloit, -di s. (chim.) alcaloid.
alkarna s. plasă de pescuit
stridii.
alkım s. curcubeu.
37
alkış s. aplauze // ~ toplamak a fi
aplaudat, a fi aclamat; ~ tufa-
nı o mare de aplauze; ~ tut-
mak a ovaţiona.
alkışçı s. 1. cel care aplaudă.
2. linguşitor; adulator, cel care
ţine isonul.
alkışçılık, -ğı s. linguşire, adu-
lare.
alkışlamak vt. a aplauda; a
aclama.
alkışlanmak vi. 1. a fi aplaudat,
a fi aclamat. 2. a se bucura de
aprobare/de încuviinţare.
alkil s. (chim.) alchil.
alkol, -lü s. 1. alcool; spirt
2. băuturi alcoolice; ~ mu-
ayenesi testul de alcoolemie;
~ almak a consuma băutură
alcoolică.
alkolik s. alcoolic, beţiv.
alkolizm s. alcoolism.
alkollü adj. 1. alcoolic, spirtos.
2. băut.
alkolölçer s. alcoolmetru.
alkolsüz adj. nealcoolic, fără
alcool.
Allah s. Dumnezeu, Allah //
~ım! Doamne!, Dumnezeule!;
~tan spre norocul nostru; ~
acısın! Dumnezeu să se
îndure!;
~ adamı omul lui Dumnezeu;
~ü alem probabil, posibil,
Dumnezeu ştie mai bine;
~ artırsın! Dumnezeu să vă
dea înzecit!; ~ bağışlasın!
Dumnezeu să-l apere/să-l
38
binecuvânteze!; ~ın belâsı
pacoste; ~ beterinden esir-
gesin! ferească Dumnezeu de
mai rău!; ~a bin şükür mul-
ţumesc lui Dumnezeu; ~ın
binasını yıkmak a se omorî, a
se sinucide; a omorî, a ucide;
~tan bulmak a primi ceea ce
merită; ~ büyüktür Dumnezeu
e mare; ~ı çok, insanı az bir
yer un loc părăsit; ~ ecir sa-
bır versin! să dea Dumnezeu
răbdare!; ~a emanet! Dumne-
zeu să-l aibă în pază!, Dum-
nezeu să-l apere!; ~a emanet
olun! la revedere!, Dumnezeu
să vă aibă în pază!; ~ın emri,
Peygamberin kavliyle (la
peţit) în numele poruncii lui
Dumnezeu şi cuvântului Pro-
fetului; ~ esirgesin/saklasın!
ferească Dumnezeu! Doamne
fereşte!; ~ın evi 1) geamie;
2) (fig.) sufletul omului;
~ hakkı için în numele lui
Dumnezeu; ~a havale etmek
a lăsa la judecata lui Dum-
nezeu; ~ herkesin gönlüne
göre versin! să dea Dum-
nezeu fiecăruia după suflet!;
~ın hikmeti incredibil, extra-
ordinar, miraculos; ~ hoşnut
olsun! Dumnezeu să te
binecuvânteze!;~a
ısmarladık! la revedere!; ~
için! pentru Dumnezeu!; ~
imdat eylesin! Dumnezeu să
v-ajute!; ~ isterse! dacă vrea
Allah – Allah
Domnul!; ~ın izniyle! cu voia
lui Dumnezeu!; ~ kabul
etsin! Dumnezeu să
primească!, bogdaproste!; ~
kavuştursun! să vă ajute
Dumnezeu să vă revedeţi în
curând!; ~ kerim Dumnezeu e
mare; ~tan korkmaz crud; om
fără frica lui Dumnezeu; ~
korusun! ferească
Dumnezeu!; ~ mübarek etsin!
Dumnezeu să vă
binecuvânteze!; ~ ne
muradın varsa versin!
Dumnezeu să vă
îndeplinească dorinţele!;
~ ömürler versin! mulţi ani
înainte! ~ rahatlık versin!
odihnă plăcută!; ~ rahmet
eylesin! Dumnezeu să-l ierte!;
~ın rahmetine kavuşmak a
muri, a răposa; ~ razı olsun!
mulţumesc!; ~ rızası için!
pentru numele lui Dumne-
zeu!; ~ sabır versin! Dumne-
zeu să vă dea răbdare!; ~ se-
lamet versin! Dumnezeu să
vă apere!; ~ senden razı ol-
sun! mulţumesc! Dumnezeu
să vă binecuvânteze!; ~ a şü-
kür! mulţumesc lui Dumne-
zeu!; ~ taksimi împărţire
inegală; ~ taksiratımızı affet-
sin! Dumnezeu să ne ierte!;
~tan ümit/umut kesilmez!
(prov.) Omul cât trăieşte,
speră. ~ vergisi înnăscut, natu-
ral; ~ versin! dă Doamne!;

~ aşkına! pentru Dumnezeu!;
Allahsız – almak
~ yardım eylesin! Doamne
ajută!; ~ belâsını versin!
Dumnezeu să-l pedepsească!;
~ beterinden saklasın!
Doamne fereşte de mai rău!;
~ bereket versin! mulţumesc
Celui de Sus!; ~ bilir!
Dumnezeu ştie ce şi cum!;
~ bir yastıkta kocatsın! vă
doresc o căsnicie fericită!,
casă de piatră!; ~ göster-
mesin!
Allahsız ferescă Dumnezeu!;
– almamazlık
~ kısmet ederse! sper!; ~ ya-
rattı dememek a bătea fără
milă; ~ını seversen! pentru
Dumnezeu!; ~ın işine bak! ce
chestie!; ~ın kulu omul lui
Dumnezeu.
Allahsız adj. 1. ateu. 2. ne-
îndurător, fără milă.
Allahsızlık, -ğı s. ateism.
allak adj. neparolist; escroc.
allak bullak adj. răscolit, răvă-
şit; ~ etmek a răscoli, a răvăşi
(şi fig.); ~ olmak a se răscoli,
a se răvăşi (şi fig.); a se
tulbura.
allâme s. erudit, savant.
allâmelik, -ği s. erudiţie.
allegretto s. (muz.) allegretto.
allı adj. roşiatic, cu roşu.
allık, -ğı s. 1. roşu, culoarea
roşie. 2. fard (roşu).
almaç s. (fiz.) receptor.
almak I. vt. 1. a lua; a apuca. 2. a
lua, a primi. 3. a cumpăra.
4. a câştiga, a obţine. 5. a
39
cuceri, a ocupa. 6. a cuprinde,
a învălui. 7. a extrage. II. vi.
a încăpea, a intra, a
cuprinde // borç ~ a lua cu
împrumut, a împrumuta;
canını ~ a(-i) lua (cuiva)
viaţa; dikkate ~ a ţine cont;
gönül ~ a(-i) face (cuiva) pe
plac; hastalık ~ a contacta o
boală; hız ~ a prinde viteză;
izin ~ a se învoi; kaleme ~ a
scrie, a compune (şi muz.); öç
~ a se răzbuna; ölçüsünü ~ a
măsura, a lua măsură; önünü
~ a preîntâmpina; örnek ~ a
lua exemplu; rehin ~ (jur.) a
sechestra; a lua ostatec;
soğuk ~ (med.) a răci; söz ~ a
lua cuvântul; su ~ a lua apă;
şakaya ~ a lua în glumă;
sipariş ~ (com.) a primi o
comandă; teslim ~ (com.) a
recepţiona; ceza ~ a primi o
pedeapsă; rüşvet ~ a lua mită;
aşağından ~ a lua (pe cineva)
cu binele; (güneş) rengini ~ a
decolora; ~ aşağı etmek a da
jos; a destitui; ciddiye ~ a lua
(ceva) în serios; canını ~
1) a-şi lua viaţa, a se sinucide;
2) a lua viaţa (cuiva), a ucide;
alıp vereceğı olmamak a nu
avea nici un fel de relaţie (cu
cineva); alıp verememek a nu
se avea bine (cu cineva); al
gülüm, ver gülüm serviciu
contra serviciu; al sana bir
daha! na-ţi-o (bună)!; ala-

40
cağın olsun! ai să vezi tu!;
alabildiğine cât se poate de
mult; al takka ver külah fără
ceremonii; fără etichete;
simplu; (-dan) kendini alama-
mak a nu se putea abţine să
nu; almadım vermem, gör-
medim bilmem (prov.) n-am
văzut, nu ştiu.
almamazlık, -ğı s. refuz, respin-
gere; ~ etmek a refuza, a
respinge.
Alman adj. german; ~ usulü
ödemek a plăti nemţeşte, a
plăti fiecare partea sa.
almanak s. almanah.
Almanca I. s. limba germană,
nemţeşte II. adv. nemţeşte, în
limba germană.
almangümüşü, -nü s. argint
nemţesc.
almanpapatyası, -nı s. (bot.)
muşeţel.
Almanya s. Germania.
Almanyalı s., adj. neamţ, ger-
man.
almaş s. 1. alternare, alternanţă.
2. înlocuire. 3. (filoz.) dilemă;
alternativă.
almaşık adj. 1. alternativ; în al-
ternanţă. 2. intermitent; ~ ya-
praklar (bot.) frunze alterne.
alnaç s. partea anterioară, faţadă.
alo interj. alo!
alotropi s. (chim.) alotropie.
alp, -pı I. s. erou II. adj. eroic,
brav.
Alman – altes
alpaka s. (zool.) 1. alpaca.
2. stofă fină (din lâna acestui
animal).
Alp Dağları, -nı, Alpler s.
(geogr.) Munţii Alpi.
alplık, -ğı s. eroism; bravură,
vitejie.
alşimi s. alchimie.
alşimist, -ti s. alchimist.
alt, -tı I. s. partea inferioară,
partea de jos II. adj. inferior,
de jos III. adv. sub, dedesubt,
jos // ~ı alay, üstü kalay
arătos, împopoţonat; ~ına
almak (sport) a-şi trânti
adversarul la pământ; ~tan
almak a lua (pe cineva) cu
binele; ~ ~a unul sub altul;
~tan ~a pe ascuns; ~ ~a üst
üste bătaie generală; ~ından
Çapanoğlu çıkmak a apărea o
complicaţie neaşteptată; ~ını
çizmek a sublinia; a scoate în
evidenţă; ~ dudak buza de
jos; ~ etmek a învinge, a
birui, a răpune; ~ından girip
üstünden çıkmak a risipi;
~ından kalkamamak a nu se
descurca; ~ından kalkmak a
duce (ceva) la bun sfârşit;
~ında kalmak a rămâne fără
replică; ~ta kalmak a fi biruit;
a pierde, a fi înfrânt; ~ında
kalmamak a nu rămâne mai
prejos; ~ olmak a fi răpus; ~
tarafı/yanı în plus; ~ını
üstüne getirmek a răscoli, a
aduce cu susul în jos; ~ yazı

notă de subsol ~ kat etajul de
jos; bazı şartlar ~ında în
anumite condiţii.
alt bölüm s. (com.) subcapitol.
altbilinç s. (psih.) subconştient.
altcins s. (zool.) subspecie.
altçene s. (anat.) mandibulă,
maxilar inferior.
altderi s. (anat.) dermă; piele.
alternatif s. (filoz.) alternativă;
~ akım (fiz.)curent alternativ.
alternatör s. (fiz.) alternator.
altfamiliya – ama
altes s. alteţă.
altfamilya s. (zool.) subfamilie.
altgeçit s. pasaj, loc de trecere
subteran.
altı s., adj., num. şase // ~ okka
etmek a duce/a roti (pe
cineva) prins de braţe şi de
picioare; ~dan yemek dietă
normală (din spital).
altıgen I. s. hexagon II. adj.
hexagonal.
altılı s. sextet.
altın s. aur; ~ adını bakır etmek
a-şi păta numele; a se face de
râs; ~ bilezik brăţară de aur;
~ çağı epoca de aur; ~ kap-
lama suflat cu aur; som
~ lingou; ~ keseği pepită de
aur; ~ kesmek a fabrica bani;
a câştiga bani cu carul;
~ anahtar her kapıyı açar
cheia de aur deschide orice
uşă; ~ topu gibi (d. copii)
dolofan şi frumuşel; ~ küpü
nabab; ~ yıldönümü nuntă de
aur; ~ yumurtlayan tavuk
41
1) persoană care are o mese-
rie bănoasă; 2) turistul cu
bani.
altınbaş s. (bot.) catalupă.
altıncı s., adj., num. al şaselea, a
şasea.
Altınordu s. Hoarda de Aur.
altınsuyu, -nu s. (chim.) apă
regală.
altıntop, -pu s. (bot.) grepfrut.
altıpatlar s. revolver (cu şase
gloanţe).
altışar adj., num. câte şase.
altız s. şase gemeni.
altlık, -ğı s. suport.
altmış s., adj., num. şaizeci.
altmışaltı s. (joc de cărţi) şaizeci
şi şase.
altmışdörtlük, -ğü s. (muz.)
(notă de) şaizeci, pătrime.
altmışıncı s., adj., num. al şai-
zecilea, a şaizecea.
altmışlık s., adj. sexagenar.
alto s. (muz.) 1. contralto.
2. violă.
altsınıf s. subclasă, subgrupă.
altşube s. (biol.) subramură.
alttakım s. (biol.) subordin.
altulaşım s. transport subteran.
altuni adj. aurit.
altüst adj. învălmăşit, răscolit,
amestecat, ~ etmek 1) a
răscoli, a aduce cu susul în
jos; 2) a distruge; ~ olmak
1) a fi cu susul în jos; a se
împrăştia; 2) a se tulbura
puternic, a se răvăşi.
altyapı s. infrastructură.
42
altyapısal adj. infrastructural.
altyazı s. notă de subsol, trimi-
tere.
alümin s. (chim., miner.) alu-
mină, oxid de alumină.
alüminyum s. aluminiu.
alüvyon s. aluviune.
alyans s. verighetă.
alyuvar s. (fiziol.) globulă roşie,
hematie, eritrocit.
ama conj. dar, însă // ~ ne ce
de…; cât de..; ~sı maması
yok nici un "nu"; (bir) ~sı var
totul e bine, dar…
âma adj. orb.
amaç s. ţintă, scop // ~ edinmek
a-şi fixa drept scop; ~ gütmek
a urmări un scop; bu ~la în
acest scop.
amaçlamak vt. 1. a ţinti, a ochi.
2. a ţinti, a viza, a urmări.
amaçlı adj. cu un anumit scop.
amaçsız adj. fără un anumit
scop.
amade adj. pregătit (pentru),
gata (de).
amalık, -ğı s. orbire.
aman interj. 1. vai!, aoleu!.
2. iertare!, îndurare! // ~ di-
lemek a implora îndurare;
~ Allah! Doamne Dumne-
zeule!; ~ bulmak a se salva; a
fi iertat; ~ vermemek a nu
ierta, a nu-i fi milă.
amanın interj. vai mie!, săriţi!.
amansız adj. necruţător, neîndu-
rător.
amansızca adv. fără (nici o)
milă, cu cruzime.
amatör s. amator, iubitor (de
ceva).
amatörlük, -ğü s. amatorism,
diletantism.
ambalâj s. ambalaj // ~ yapmak a
ambala.
ambalâjlamak vt. a ambala.
ambale adj. 1. antrenat, aprins,
ambalat. 2. (d. motoare) gri-
pat; ~ etmek (d. motoare) a
gripa; ~ olmak (d. âmamotoare)
– amfora
se gripa.
ambar s. 1. hambar; depozit.
2. grânar.
ambargo s. (econ.) embargo;
~ koymak a pune/a institui
embargo; ~yu kaldırmak a
ridica embargoul.
amberbalığı, -ını s. (iht.) caşa-
lot.
amboli s. (med.) embolie.
ambülans s. ambulanţă.
amca s. unchi (după tată).
amcazade s. văr, verişoară (din
partea unchiului după tată).
amel s. 1. (rel.) practică.
2. muncă, lucru; activitate.
3. (med.) diaree.
amele s. muncitor, lucrător.
ameliyat, -ti s. 1. acţiune, faptă.
2. (med.) operaţie.
ameliye s. proces; procedură;
operaţie.
amenna intrej. gata!, perfect!,
am înţeles!, aşa e!.
algı – adam
Amerika s. America; Güney
~ America de Sud; Kuzey
~ America de Nord; Orta
~ America Centrală; ~ Bir-
leşik Devletleri (ABD) Statele
Unite ale Americii (SUA).
amerikanbezi s. americă
(pânză).
Amerikanca, Amerikan ingi-
lizcesi s. engleza americană.
Amerikalı, Amerikan s. ame-
rican.
amfi, amfiteatr s. amfiteatru.
amfibi
amigo s., adj. amfibiu.
– anarerkil
amfor, amfora s. amforă.
amigo s. (sport) şeful galeriei,
şeful susţinătorilor (unei
echipe).
amil s. factor, element.
âmin intrej. (rel.) amin.
aminoasit s. (chim.) aminoacid.
amip s. (zool.) amibă.
âmir s. 1. (mil.) comandant.
2. şef superior.
amiral, -li s. amiral.
amiyane adv. (d. vorbire) popu-
lar; simplu; de convenienţă,
colocvial.
amme s., adj. public; general;
~ davası (jur.) proces public;
~ efkârı opinie publică;
~ hizmeti servicii publice;
~ hukuku (jur.) drept public;
~ idaresi administraţia locală;
~ işlemleri lucrări publice.
amnios s. (anat.) amnios; ~ suyu
(anat.) lichid amniotic.
amonyak s. amoniac.
43
amonyum s. (chim.) amoniu; ~
karbonat carbonat de amoniu;
~ sülfat sulfat de amoniu.
amoral adj. amoral.
amorf adj. amorf.
amorti s. (fin.) amortizare.
amortisman s. (fin.) amortis-
ment.
amortisör s. (fiz.) amortizor.
amper s. (fiz.) amper.
ampermetre s. (fiz.) amper-
metru.
ampirik adj. empiric.
amplifikatör s. (fiz.) amplifi-
cator.
ampul, -lü s. 1. bec. 2. flacon;
eprubetă.
ampütasyon s. (med.) amputare,
amputaţie.
amuca s. v. amca
amudî adj. perpendicular.
amut s. (mat.) prependiculară.
an s. 1. clipă, moment. 2. inte-
lect.
ana I. s. mamă; üvey~ mamă
vitregă. II. adj. principal, de
bază // büyük~ bunică;
~cadde autostradă, magis-
trală; ~defter registru; ~dili
limbă maternă; ~para capital;
~vatan patrie; ~yön (geogr.)
punct cardinal; ~yönler cele
patru puncte cardinale;
~baba părinţi; ~baba günü
situaţie insuportabilă; ~dan
doğma
1) din naştere, 2) gol puşcă;
~kuzusu puiul mamei; ~kara
44
continent; hay ~sını! nu mă
aşteptam!; ~m avradım
olsun! să moară mama!.
anabolizma s. (fiziol.) anabo-
lism, asimilaţie.
anaç adj. 1. (d. animale) ajuns la
maturitate, apt pentru pro-
creare/pentru reproducere.
2. (d. plante) ajuns la primul
rod.
anadamar s. (anat.) aortă.
Anadolu s. (geogr.) Anatolia,
Asia Mică.
Anadolulu s. anatolian.
anaerki s. matriarhat.
anarerkil adj. matriarhal.
anafor s. 1. vârtej, sorb, anafor.
2. (fig.) trântor, parazit;
speculant.
anahtar s. 1. cheie (şi fig.)
2. (fig.) comutator. 3. (muz.)
cheie; sol ~ı cheia sol.
anahtarcı s. lăcătuş.
anahtarlık, -ğı s. portchei.
anakara s. continent.
analık, -ğı s. 1. maternitate,
calitate de mamă. 2. mamă
vitregă.
analitik adj. analitic.
analiz s. analiză.
analjezi s. (med.) analgezie.
analjezik adj. (med.) analgezic.
analoji s. analogie.
anamal s. capital.
anamalcı s., adj. capitalist.
anamalcılık s. capitalism.
ananas s. (bot.) ananas.
anane s. v. gelenek.
ananevî adj. tradiţional.
anaokulu, -nu s. grădiniţă (de
copii).
anarşi s. anarhie.
anarşist, -ti s. anarhist.
anarşizm s. anarhism.
anason s. (bot.) anason.
anatomi s. anatomie.
anatomik adj. anatomic.
anavatan s. patrie.
anayasa s. constituţie (lege).
anayasal adj. constituţional.
anayurt s. patrie.
anbean adv. din anafor moment în
– anıklık
moment.
anca adv. în expr.: ~beraber
kanca beraber împreună până
în pânzele albe, orice ar fi
împreună până la capăt.
ancak adv. doar, numai; de-abia.
andaç, -cı s. suvenir, cadou.
andante s. (muz.) andante.
andantino s. (muz.) andantino.
andetmek, andiçmek vt. a jura.
andıç s. agendă, carneţel.
andıran adj. analog.
andırış, andırma s. analogie.
andırışma s. analogie.
andırışmak vi. a fi analog, a fi
asemănător.
andırmak vt. 1. a aminti, a
pomeni. 2. a aduce cu cineva,
a semăna (cu), a aminti (de).
andropoz s. (fiziol.) andropauză.
anekdot s. anecdotă.
anemi s. (med.) anemie.
anemik adj. anemic.
anemometre s. anemometru.
 algı – adam
anemon s. (bot.) anemonă.
anestezi s. anestezie.
angajman s. angajament; promi-
siune; ~a girmek a se angaja;
a promite.
angarya, angarye s. corvoadă,
angara. anatomik – anjin
anı s. amintire (şi lit.).
anık adj. 1. pregătit, gata. 2. pre-
dispus (la), înclinat (spre).
3. talentat, priceput, capabil,
înzestrat.
anıklık s. 1. pregătire; aranjare.
2. predispoziţie,
anılmak – anlaşmalı înclinaţie.
3. talent, înzestrare.
anılmak vi. a se aminti, a se
pomeni; a fi comemorat.
anılma s. amintire, pomenire;
comemorare.
anımsamak vt. a-şi aminti, a-şi
aduce aminte.
anımsanmak vi. a fi amintit, a fi
pomenit; a se aminti.
anırış, anırma (d. măgari) răget
(şi fig.).
anırmak vi. (d. măgari) a rage.
anıştırma s. aluzie.
anıştırmak vt. a face aluzie.
anıt, -tı s. monument (şi lit.);
statuie.
anıtlaşmak vi. a căpăta un carac-
ter grandios/măreţ, a se mo-
numentaliza.
anıtlaştırmak vt. a da un
caracter grandios/măreţ, a
monumentaliza.
anıtsal adj. monumental, măreţ,
grandios.
45
anız s. anızlık s. mirişte.
âni adj. neaşteptat, subit, brusc.
aniden adv. deodată, pe neaştep-
tate, brusc.
anilin s. (chim.) anilină.
animato adv. (muz.) animato.
animizm s. animism.
anjin s. (med.) anghină.
anka s. Pheonix, pasărea
Pheonix.
anket s. anchetă.
anketçi s. anchetator.
ankiloz s. (med.) anchiloză.
anlak s. inteligenţă.
anlaklı adj. inteligent.
anlam s. 1. sens, înţeles; sem-
nificaţie. 2. conotaţie.
anlamak vt. a înţelege, a pricepe,
a pătrunde (înţelesul).
anlamamazlık, -ğı s. înţelegere
incompletă // ~tan gelmek a
se preface că nu înţelege, a
face pe prostul.
anlambilimi, -ni s. semantică.
anlambilimsel adj. semantic.
anlamdaş s. (gram.) sinonim.
anlamlı adj. 1. semnificativ,
elocvent. 2. cu înţeles;
cu sens (de), având sensul
(de).
anlamsal adj. relativ la înţeles,
semantic.
anlamsız adj. 1. nesemnificativ.
2. absurd, lipsit de sens.
anlamsızlık, -ğı s. nonsens,
absurditate.
anlaşılma s. înţelegere, pătrun-
dere; comprehensiune; yanlış
46
~ olmak a fi vorba de o înţe-
legere greşită.
anlaşılmak vi. a se înţelege,
a fi înţeles, a fi priceput //
anlaşılan după cum se
vede.
anlaşılmaz adj. de neînţeles, de
neconceput.
anlaşma s. înţelegere; tratat;
armonie.
anlaşmak vi. a se înţelege, a
conveni (asupra).
anlaşmalı adj. prin înţelegere; de
formă, de convenienţă; ~ evli-
lik căsătorie de formă.
anlaşmazlık, -ğı s. neînţelegere,
dezacord; litigiu.
anlatım, anlatış s. relatare, ex-
punere; povestire, naraţiune.
anlatım bilimi, -ni s. stilistică.
anlatmak vt. a relata, a expune;
a povesti, a nara.
anlayış s. 1. înţelegere, price-
pere. 2. mentalitate. 3. bună-
voinţă, toleranţă.
anlayışlı adj. 1. inteligent. 2. to-
lerant, binevoitor.
anlayışsız adj. 1. stupid. 2. neîn-
ţelegător.
anlayışsızlık, -ğı s. 1. stupiditate.
2. intoleranţă.
anlık s. intelect.
anmak vt. a aminti, a pomeni; a
comemora.
anne s. v. ana (I).
anne anne s. bunică (după
mamă).
annelik, -ği s. maternitate; in-
stinct matern // ~ etmek a fi
ca o mamă (pentru).
anofel s. ţânţar anofel.
anomali s. anomalie.
anonim adj. anonim; ~ ortaklık
(jur.) societate comercială
(anonimă) pe acţiuni.
anons s. anunţ; ~ etmek a anunţa.
anonse adj. în expr.: ~ etmek a
anunţa.
anorak, -ğı s. hanorac.
anorganik adj. anorganic.
anormal adj. anormal.
anormallik, -ğianlaşmazlık
s. situaţie anor-
– antoloji
mală, anormalitate.
anot, -du s. (fiz.) anod.
ansefal s. encefal.
ansımak vt. v. anımsamak.
ansız adj. 1. neînţelegător, lipsit de
înţelegere. 2. copil nelegitim,
bastard. 3. inopinant, brusc.
ansızın adv. deodată, pe neaş-
teptate.
ansiklopedi s. enciclopedie.
ant, -dı s. jurământ; ~ vermek/
içmek a jura.
anten s. (fiz.) antenă.
antet, -ti s. antet.
anterit, -ti s. (med.) enterită.
antibiyotik s. (farm.) antibiotic.
antidemocratik adj. antidemo-
cratic.
antik adj. antic; ~ çağ (ist.) peri-
oada antică.
antika I. s. obiect vechi, obiect
de antichitate. II. adj. extra-
vagant, excentric.

antikacı s. anticar.
antikiklon s. (geogr.) anticiclon.
antikite s. antichitate.
antikor s. (biol.) anticorp.
antilop s. (zool.) antilopă.
antimon s. (chim.) antimoniu.
antipati s. antipatie.
antipatik adj. antipatic.
antiseptik s. (farm.) antiseptic.
antisiklon s. anticiclon.
antitez s. antiteză.
antitoksin s. (chim.) antitoxină.
antlaşma s. tratat, acord.
antlaşmak vi. a încheia un
acord/un
antrakt – ara tratat; a pactiza.
antoloji s. antologie.
antrakt s. antract.
antrasit s. (geol.) antracit.
antre s. antreu, vestibul.
antrenman s. (sport) antrena-
ment.
antrenör s. (sport) antrenor.
antrepo s. antrepozit.
antrkot s. antricot.
antropolog s. antropolog.
antropoloji s. antropologie.
antrparantez adv. între paran-
teze.
anüs s. (anat.) anus.
aort s. (anat.) aortă.
apandis s. (anat.) apendice.
apandisit s. (anat.) apendicită.
apansız(ın) adv. deodată, pe
neaşteptate.
apartman 1. apartament. 2. bloc
(de locuinţe).
apar topar adv. în grabă mare.
aperitif s. aperitiv.
47
apış s. (anat.) pereţii coapselor;
~ arası (anat.) perineu.
aplık, -ğı s. aplică.
aplikasyon s. aplicaţie.
apolet, -ti s. epolet.
aport interj. aport!.
aposteriori adv. aposteriori.
appassionato adv. (muz.)
appassionato.
apre I. s. apret. II. adj. apretat.
aprelemek vt. a apreta.
apriori adj. aprioric.
apse s. (med.) abces.
apsis s. (geom.) abscisă.
aptal s., adj. prost; imbecil;
prostovan.
aptalca I. adj. prostănac; pros-
tovan. II. adv. prosteşte, ca
un prost.
aptallaşmak vi. a se prosti; a se
tâmpi.
aptallaştırmak vt. a prosti; a
tâmpi.
aptallık s. prostie; imbecilitate.
aptes s. (rel., la musulmani) spă-
lare rituală, abluţiune // ~ al-
mak a se spăla (pentru rugă-
ciune); ~ bozmak a merge la
toaletă; ~ini vermek a muş-
trului.
aptesane s. toaletă, closet.
aptesbozan s. (zool.) tenia.
ar1 s. ar (unitate de măsură).
ar2 s. pudoare, ruşine // ~ etmek a
se ruşina; ~ına dokunmak a-i
fi ruşine (de).
ara s. 1. interval, spaţiu. 2. dis-
tanţă. 3. relaţie, raport.
48
4. pauză (şi în sport);
recreaţie; antract // ~ bulmak
a împăca; a media; ~ kapı uşă
de comunicare; ~ kararı (jur.)
sentinţă/hotărâre provizorie;
~ seçim alegeri parţiale;
~ sıra/ ~da sırada uneori, din
când în când; rar; ~ vermek a
întrerupe; ~da kalmak a
rămâne la mijloc; ~dan çekil-
mek a se retrage; a renunţa;
~dan çıkarmak a rezolva,
printre altele, o problemă; a
încheia, printre altele, socote-
lile cu cineva; ~dan kaldır-
mak a elimina; a se des-
cotorosi; ~larını açmak a
strica bunele relaţii între;
~larını bozmak a semăna
discordie; a băga zâzanie
între; ~ya girmek 1) a inter-
veni pentru a împăca; a
media, 2) a apărea/a interveni
între timp (o altă problemă);
~ya koymak a pune (pe
cineva) ca intermediar; ~yı
yapmak a intermedia, a
împăca; bir ~ya gelmek a se
strânge la un loc, a se reuni;
bu ~da între timp; bir ~da
bulunmak a fi împreună/
laolaltă.
araba s. 1. căruţă. 2. maşină,
automobil.
arabacı s. căruţaş.
arabesk s. arabesc.
arabist s. arabist.
arabozan s., adj. (persoană)
care seamănă discordie,
intrigant.
arabozanlık, -ğı s. intrigă, dis-
cordie, zâzanie.
arabozucu s. intrigant, care sea-
mănă zâzanie.
arabozuculuk, -ğu s. intrigă,
zâzanie.
ara bulucu s. mediator.
ara buluculuk, -ğu s. mediere.
aracı s. mediator, intermediar.
aracılık, -ğı s. mediere.
araç s. mijloc, cale, modalitate.
araçsız adj. direct, nemijlocit.
araba – araştırıcılık
araka s. mazăre (cu bobul mare).
ara konakçı s. (med.) purtător
secundar de germeni.
aralamak vt. 1. a întredeschide.
2. a rări.
aralık s. 1. întredeschidere.
2. interval, distanţă; ~ ayı
decembrie.
aralıklı adj. cu intervale, cu
spaţii (libere), distanţat; inter-
mitent.
aralıksız adj. fără intervale, fără
spaţii (libere); neîntrerupt,
continuu.
arama 1. (jur.) descindere,
percheziţie. 2. căutare, căutat.
aramak vt. 1. a căuta. 2. a cerce-
ta; a examina. 3. a-i duce do-
rul. 4. a aprecia, a şti valoarea.
aranjman s. (muz.) aranjament.
aranmak vi. 1. a fi căutat. 2. a
avea căutare. 3. a necesita. 4.
a fi percheziţionat.

Arap s., adj. arab.
Arapça I. s. limba arabă, ară-
beşte. II. adj., adv. în limba
arabă, arăbeşte.
arasıl adj. paralel.
arasıllık s. paralelism.
arasıra adv. din când în când,
uneori.
arasız adv. continuu, neîntrerupt,
necontenit.
arasöz s. (lit.) digresiune.
araşit s. (bot.) arahidă.
araştırı s. araştırma.
araştırıcı s. 1. cercetător. 2.
(fig.) –curios.
araştırma aria
araştırıcılık, -ğı s. cercetare.
araştırma s. cercetare, inves-
tigare; studiu; ~ görevlisi (în
înv. superior) cercetător ştiin-
ţific (şi cu obligaţii didac-
tice).
araştırmak vt. 1. a căuta, a sco-
toci. 2. a cerceta, a investiga,
a studia.
araştırman s. v. araştırıcı.
arayış s. căutare, scotocire; cer-
cetare.
araz s. indiciu, simptom (şi
med.).
arazi s. teren, sol; pământ //
arızalı ~ teren accidentat.
arbalet s. arbaletă.
arbede s. gălăgie, scandal; hara-
babură.
arbitraj s. (econ., jur.) arbitraj.
ardıç s. (bot.) ienupăr // ~ kuşu
(zool.) sturz; ~ rakısı gin.
49
ardıl I. s. succesor. II. adj.
succesiv, consecutiv.
ardın ardın adv. (mergând) de-
a-ndoaselea/de-a-ndărătelea.
ardışık adj. consecutiv, succesiv.
ardışmak vi. a succeda, a veni
unul după altul.
ardiye s. 1. (com.) magazinaj.
2. antrepozit.
arena s. arenă.
areometre s. areometru.
argaç s. (text.) urzeală.
argaçlamak vt. (text.) a urzi.
argın adj. istovit, epuizat // yor-
gun ~ sleit de puteri; sfârşit.
argınlık, -ğı s. istoveală, epui-
zare, oboseală mare.
argo s. (lingv.) argou.
arı I. s. albină; ~ kovanı stup de
albine. II. adj. curat, pur // ~
sütü lăptişor de matcă; ~ beyi
(apic.) matcă, regină; eşek
~sı viespe.
argon s. (chim.) argon.
arıcı s. apicultor.
arıcılık, -ğı s. apicultură.
arık1 adj. slab, jigărit; slăbănog,
uscăţiv.
arık2 s. şanţ, canal, rigolă.
arıkil s. caolin.
arıklamak, arıklaşmak vi. a
slăbi, a se subţia, a slăbi ca un
ţâr/ogar.
arıklık, -ğı s. slăbiciune, subţi-
rime.
arı kuşu, -nu s. (zool.) prigoare,
albinărel.
arılamak vt. a purifica.

50
arılaşma s. purificare.
arılaşmak vi. a se purifica.
arılık, -ğı s. puritate.
arış s. 1. cot (unitate de măsură).
2. oişte.
arıtım s. rafinare.
arıtmak vt. 1. a curăţa, a puri-
fica. 2. a rafina.
arıza s. 1. inconvenient; dificul-
tate, greutate. 2. teren acci-
dentat. 3. defecţiune.
arızalanmak vi. a se defecta, a
se strica.
arızalı adj. defectat, stricat; cu
defecţiune.
aria s. (muz.) arie.
arif adj. ager, perspicace;
deştept, isteţ, inteligent.
arifane adv. 1. cu deşteptăciune,
cu înţelepciune, înţelept.
2. împreună, laolaltă.
arife s. ajun; bayramın ~sinde în
ajunul sărbătorii.
aristokrasi s. aristocraţie.
aristokrat adj. aristocrat.
aritmetik, -ği s. aritmetică // ~
işlem operaţie aritmetică.
aritmetiksel adj. aritmetic.
aritmi s. (med.) aritmie.
aritmik adj. aritmic.
ariyet, -ti s. 1. împrumut, credit.
2. (d.vehicule) dreptul de
folosinţă.
ariyeten adv. cu împrumut, cu
titlu de împrumut; pe datorie.
Arjantin s. Argentina.
Arjantinli s., adj. argentinian.
ark, -kı s.canal, rigolă.
arif – armatür
arka s. 1. spate, partea din spate.
2. revers. 3. urmare, conti-
nuare. 4. (fig.) protector.
5. protecţie, sprijin // ~ ~ya
spate în spate; ~ ~ya vermek a
se ajuta; ~ çevirmek a
întoarce spatele; ~ kapıdan
çıkmak a ieşi pe uşa din dos;
~ üstü pe spate, cu faţa în sus;
~ vermek a încuraja; ~da
bırakmak a o lua (cuiva)
înainte; a lăsa în urmă (pe
cineva); ~dan vurmak a lovi
pe la spate; ~sı kesilmek a se
termina; ~sı olmak a avea
protector; ~ çıkmak a-i sări în
ajutor; ~dan söylemek a vorbi
pe la spate; ~sı gelmek a urma;
a continua; ~sı pek cu spate
tare; cu protecţie puternică;
~ına bakmadan gitmek a pleca
fără să-şi întoarcă capul.
arkadaş s. prieten, tovarăş;
coleg; yol ~ı tovarăş de drum;
hayat ~ı tovarăş de viaţă;
~ olmak a se împrieteni; okul
~ı coleg de şcoală; sınıf ~ı
coleg de clasă/an.
arkadaşça adv. prieteneşte,
amical; colegial.
arkadaşlık, -ğı s. prietenie.
arkalamak vt. 1. a lua în cârcă.
2. (fig.) a ajuta.
arkaik adj. arhaic.
arkaizm s. arhaism.
arkalı adj. protejat, favorizat.
arkalık, -ğı s. spătar.
arkalıklı adj. cu spătar.

arkeolog s. arheolog.
arkeoloji s. arheologie.
arkeolojik adj. arheologic.
arktik adj. arctic.
arlanmak vi. a se ruşina, a se
jena.
arlı adj. 1. ruşinos, sfios, timid;
virtuos. 2. cast, pur, nepătat,
neprihănit.
arma s. 1. stemă; blazon.
2. (mar.) armătură.
armağan s. 1. cadou; ~ etmek
a oferi/a face un cadou.
2. premiu.
armatör
armoni s. (mar.) armator.
– artdamak
armatür s. armătură.
armoni s. armonie.
armonik adj. armonic.
armonika s. armonică.
armonyum s. (muz.) armoniu.
armudî adj. în formă de pară,
piriform.
armut s. (bot.) pară // ~ ağacı
(bot.) păr.
Arnavut s., adj. albanez.
Arnavutça I. s. limba albaneză,
albaneza. II. adv. în albaneză,
în limba albaneză.
Arnavutluk, -ğu s. Albania.
aroma s. aromă.
aromalı adj. aromat.
aromatik adj. aromatic; aromat.
arozöz s. stropitoare, maşină de
stropit.
arpa s. (bot.) orz // ~ boyu kadar
gitmek a progresa/a înainta
foarte puţin; ~ ektim, darı
çıktı unde dai şi unde crapă;
51
~sı çok gelmek a-l lovi/a-l
apuca strechea; ~ şehriye (d.
paste făinoase) orzişor.
arpacı s. orzar.
arpacık s. 1. (med.) urcior.
2. orzişor (paste făinoase).
3. cătare (la arme) // ~ soğanı
(bot.) arpagic.
arpej s. (muz.) arpegiu.
arsa s. parcelă; teren; câmp.
arsen(ik) s. arsenic.
arsız adj. neruşinat, obraznic.
arsızlık, -ğı s. neruşinare, obrăz-
nicie.
arş1 s. (rel.) al şaptelea cer; cer,
rai, paradis.
arş2 interj. marş!
arşe s. 1. (muz.) coardă (de
vioară). 2. (tehn.) troleu.
arşın s. arşin; çarşı ~ı arşin
comercial (de 0,68 m);
mimar ~ı arşin folosit în
construcţii (de 0,75 m).
arşınlamak vt. 1. a măsura cu
arşinul. 2. (fig.) a merge/a
umbla de colo-colo.
arşidük s. arhiduce.
arşiv s. arhivă.
arşivci s. arhivar, arhivist.
arşivlemek vt. a trece în arhivă.
art, -dı s. spate, partea din
spate // ~ ~a unul după altul;
~ düşünce/ niyet intenţie
ascunsă, gând ascuns; ~ı var
are continuare, urmează; ~ ~a
gelmek a succeda; ~ına
bakmak a se uita în urmă;
~ını getirmek a o scoate la
52
capăt; ~ı sıra gitmek a merge
unul după altul; ~ı arası
kesilmemek a nu avea sfârşit;
~ını bırakmamak a nu-l lăsa
în pace, a fi pe urmele
(cuiva).
artağan adj. abundent, îmbel-
şugat.
artağanlık, -ğı s. abundenţă, bel-
şug.
artam s. 1. merit; superioritate.
2. folos, avantaj.
artçı s. (mil.) ariergardă.
artdamak s. (anat.) palatul pos-
terior // ~ ünsüzü (fon.) con-
soană velară.
arter s. (anat.) arteră (şi d.
drumuri).
arterit s. (med.) arterită.
artezyen s. fântână arteziană.
artı s. (mat.) plus // ~ sayı număr
pozitiv.
artık I. s. 1. surplus, excedent.
2. rest, rămăşiţă. II. adj. 1. de
prisos. 2. în plus, supli-
mentar; excedentar. III. adv.
deja.
artık değer s. (econ.) plus-va-
loare, profit.
artık gün s. ziua anului bisect.
artıkyıl s. an bisect.
artım s. spor, creştere.
artımlı adj. spornic.
artırma s. 1. majorare, supli-
mentare; sporire. 2. licitaţie;
mezat.
artırmak vt. 1. a creşte, a
spori. 2. a majora, a supli-
menta.
artış s. spor, creştere, mărire.
artist, -ti s. artist.
artistik adj. artistic.
artmak vi. 1. a creşte, a spori; a
se înmulţi. 2. a prisosi.
aruz s. (lit.) aruz (un sistem
specific prozodiei în literatura
clasică otomană); ~ vezni mă-
sura aruzului.
arz s. 1. glob pământesc,
Pământ. 2. (com.) ofertă.
arzetmek vt. 1. a dori, a vrea.
2. a cere, a solicita. 3. a oferi,
a acorda. arter – asık
arzu s. dorinţă; poftă.
arzuhal s. cerere, petiţie.
arzuhalci s. petiţionar.
arzulamak vt. a dori; a pofti; a-i
fi dor.
as s. 1. (zool.) hermină. 2. as
(carte la joc).
asa s. baston.
asabî adj. nervos.
asabileşmek vi. a se enerva.
asabiyeci s. neurolog.
asabiyet, -ti s. nervozitate.
asal adj. fundamental, de bază;
~ sayı (mat.) număr primar.
asalak, -ğı s. parazit (şi fig.).
asalaklık, -ğı s. parazitism.
asalet s. 1. nobleţe; distincţie.
2. post de titular.
asaleten adv. în persoană,
personal.
asamble s. consiliu.

asansör s. ascensor.
asayiş s. ordine (publică).
asbaşkan s. vicepreşedinte.
asbest, -ti s. azbest.
asenkron adj. asincron.
asepsî s. (med.) asepsie.
asetat, -tı s. (chim.) acetat.
asetilen s. (chim.) acetilenă.
aseton s. (chim.) acetonă.
asfalt, -tı s. asfalt.
asfaltlamak vt. a asfalta.
asgarî adj. minim; ~ sürat viteză
minimă; ~ ücret salariu
minim.
asık adj. 1. atârnat, agăţat;
asıl –suspendat.
aslanağzı 2. îmbufnat, ursuz,
posac; supărat.
asıl, -slı I. s. 1. original. 2. ori-
gine; izvor; provenienţă.
3. autenticitate, veridicitate.
II. adj. 1. principal, esenţial.
2. autentic; real // ~ sayılar
numerale cardinale.
asılı adj. suspendat, atârnat,
spânzurat.
asıllı adj. după origine, după na-
ţionalitate; Romen ~ de naţio-
nalitate română.
asılmak vi. 1. a fi suspendat, a fi
atârnat, a fi spânzurat. 2. a se
spânzura.
asılsız adj. nefondat, neînte-
meiat.
asıntı s. 1. tărăgănare, întârziere.
2. neglijenţă.
asır, -srı s. 1. secol, veac.
2. epocă, perioadă.
asi s., adj. insurgent, răsculat.
53
asil adj. 1. nobil. 2. titular (şi
jur.).
asilik1, -ği s. răzvrătire, revoltă.
asilik2, -ği s. nobleţe; distincţie.
asilzade s. nobil, persoană din
nobilime.
asimetri s. asimetrie.
asimetrik adj. asimetric.
asimilasyon s. 1. asimilare.
2. (lingv.) asimilaţie.
asistan s. asistent (şi în med.).
asistanlık, -ğı s. 1. funcţia de
asistent (şi în med.). 2. asis-
tenţă; sprijin, ajutor.
asit s. acid.
asitölçer s. acidimetru.
askarit s. (zool.) ascarid.
asker s. militar, soldat; trupă //
~e gitmek a merge în armată;
~e çağrılmak a fi chemat în
armată; ~e alınmak a fi luat în
armată; ~ gibi disciplinat;
~ ocağı cazarmă; unitate mili-
tară; ~ kaçağı dezertor; ~ çı-
karmak a debarca trupe.
askerce adv. ostăşeşte; milită-
reşte.
askerî s. militar; ~ akademi aca-
demie militară; ~ bando fan-
fară militară; ~ ceza hukuku
(jur.) codul penal militar;
~ heyet misiune militară;
~ inzibat poliţie militară;
~ mahkeme tribunal militar;
~ bölge/mıntıka zonă militară.
askerîleşmek vi. a se militariza.
askerîleştirmek vt. a militariza.
54
askerlik s. militărie; serviciul
militar; cătănie; ~ dairesi
secţie militară; ~ hizmeti/ gö-
revi serviciu militar // ~ et-
mek/yapmak a face armata,
a-şi satisface serviciul militar.
askı s. 1. cuier. 2. bretea // ~da
kalmak a rămâne în sus-
pensie.
asla adv. nicidecum, deloc, defel.
aslan, arslan s. (zool.) leu; ~ payı
(fig.) partea leului; ~ burcu
(astr.) zodia leului; ~ım dra-
gul meu! drăguţule!; ~ ağ-
zında olmak a fi extrem de
greu de dobândit; ~ gibi zdra-
văn, voinic; vânjos, temerar.
aslanağzı s. (bot.) gura-leului.
aslankuyruğu, -nu s. (bot.) talpa
gâştii.
aslen adv. de origine; de loc din.
aslî adj. original, autentic.
asma s. 1. suspendare, agăţare.
2. (bot.) viţă (sălbatică) // ~
kilit lacăt; ~ köprü pod sus-
pendat; ~ yaprağı frunză de
viţă de vie; ~ bahçe grădină
suspendată.
asmak vt. 1. a suspenda, a agăţa.
2. a spânzura // asıp kesmek a
tăia şi-a spânzura.
asonans s. (lit.) asonanţă, rimă
imperfectă.
aspiratör s. aspirator (de praf).
aspirin s. (farm.) aspirină.
asrî adj. 1. modern. 2. la modă.
asrîleşmek vi. a se moderniza.
asrîlik, -ği s. modernism.
assubay s. subofiţer.
ast, -tı adj. subordonat, subal-
tern.
astar s. căptuşeală, dublură; ~ı
yüzünden pahalı olmak mai
mare daraua decât ocaua.
astarlı adj. căptuşit.
astarlık, -ğı s. material de căptu-
şeală.
astasım s. (log.) episilogism.
astat, astatin s. (chim.) astatiniu.
astarlamak vt. a căptuşi, a
dubla.
asteğmen s. sublocotenent.
asteni s. astenie.
asteroit s. aslankuyruğu
asteroid. – aşağılamak
astım s. (med.) astmă.
astımlı adj. (med.) astmatic,
bolnav de astmă.
astigmat s., adj. (med.) astig-
matic.
astigmatizm s. (med.) astigma-
tism.
astragan s. astrahan.
astrofizik, -ği s. astrofizică.
astrolog s. astrolog.
astroloji s. astrologie.
astronom s. astronom.
astronomi s. astronomie.
astronomik adj. astronomic;
~ fiyat preţ astronomic; ~ ra-
kam cifră astronomică.
astronot s. astronaut.
astropikal adj. subtropical.
astsubay s. (mil.) v. assubay.
asude adj. liniştit, calm.
asuman s. cer, bolta cerească.
Asya s. Asia.

Asyalı s. asiatic.
aş s. mâncare (gătită).
aşağı I. s. partea inferioară,
partea de jos. II. adj. 1. de
jos, de dedesubt. 2. inferior,
de jos. 3. ieftin // ~ almak a
doborî, a da jos; ~ görmek
a dispreţui; ~dan almak
1) a lua (pe cineva) cu
binele, 2) (muz.) a lua/a
începe cu un ton mai jos;
~ kalmamak a nu rămâne mai
prejos; ~ yukarı aproximativ,
circa; ~ bitkiler (bot.) plante
subterane.
aşağılamak vi. a denigra, a
aşağılanmak – aşkınlık
înjosi; a umili.
aşağılanmak vt. a se înjosi, a se
umili.
aşağılık, -ğı s. 1. inferioritate.
2. decădere; înjosire. 3. vul-
garitate. 4. josnicie.
aşama s. grad, treaptă.
aşamalı adj. gradat, treptat.
aşar s. (ist.) zeciuială, aşar.
aşçı s. bucătar.
aşçılık, -ğı s. artă culinară.
aş evi, aşhane s. 1. ospătărie,
birt; cantină. 2. bucătărie.
aşı s. 1. (bot.) altoi. 2. (med.)
vaccin. 3. fecundare artifi-
cială.
aşı boyası, -nı s. (chim.) ocru
galben-brun.
aşık s. (anat.) arşic.
âşık, -ğı I. s. 1. iubit. 2. trubadur.
II. adj. îndrăgostit, amorezat.
55
aşılama s. 1. vaccinare, vaccin.
2. altoire, altoi. 3. fecundare
artificială. 4. (fig.) inoculare,
inoculaţie.
aşılamak vt. 1. (bot.) a altoi.
2. (med.) a vaccina. 3. (fig.)
a inocula. 4. a fecunda
(artificial).
aşılı adj. 1. (bot.) altoit. 2. (med.)
vaccinat.
aşılmak vi. a se depăşi, a se trece
peste o anumită limită.
aşım s. 1. (d. animale) împe-
rechere. 2. (d. timp) depăşire;
zaman ~ı (jur.) prescriere;
zaman ~ına uğramak (jur.) a
se prescrie, a fi prescris; a-şi
pierde valabilitatea.
aşındırmak vt. 1. a uza, a toci.
2. (d. ape) a eroda.
aşınım, aşınma s. 1. tocire,
roadere. 2. eroziune.
aşınmak vi. a se uza, a se toci.
aşır, -şrı 1. s. (arh.) zece. 2. (rel.)
(un grup de) zece versete din
Coran citite în timpul unor
întruniri religioase.
aşırı I. adj. exagerat, excesiv, din
cale afară. II. adv. 1. înapoia,
după, în spatele, dincolo (de),
îndărătul. 2. excesiv de ...,
nespus de ..., din cale afară de
... .
aşırılık, -ğı s. exces, exagerare.
aşırma s. 1. trecere, traversare.
2. delapidare, furt; deturnare.
56
aşırmak vt. 1. v. aşmak (I, 1).
2. a delapida, a fura; a
deturna, 3. a plagia.
aşırtı s. delapidare, fraudă;
deturnare.
aşırtıcı s. delapidator.
aşikâr adj. evident, clar.
aşina s., adj. cunoscut.
aşinalık, -ğı s. 1. cunoştinţă, fap-
tul de a se cunoaşte. 2. intimi-
tate, apropiere // ~ göstermek
a arăta apropiere (faţă de
cineva).
aşiret, -ti s. trib.
aşk, -kı s. iubire, dragoste //
~ olsun! bravo!; ~ yapmak a
face dragoste.
aşkın adj. 1. trecut, depăşit.
2. superior.
aşkınlık, -ğı s. transcedenţă.
aşkolsun interj. bravo!
aşmak I. vt. 1. a traversa, a trece.
2. a întrece, a depăşi. II. vi.
(d. animale) a se împerechea.
aşna s., adj. v. aşina s. în expr.:
~ fişne 1) curtezan; 2) intrigă
de iubire.
aşure s. mâncare dulce preparată
cu diferite fructe, pe zece
Muharrem, pentru pomenirea
lui Hüseyin (nepotul profe-
tului Mohammed), martirizat
la Kerbela.
aşüfte s. (d. femei) uşuratică,
cocotă.
at, -tı s. cal; cins ~ cal de rasă;
huylu ~ cal nărăvaş; koşum ~ı
cal de tracţiune; yarış ~ı cal
de curse; ~ koşusu curse de
cai // ~ meydanı hipodrom;
~ talimi menaj.
ata s. 1. tată, părinte. 2. strămoş,
străbun.
ataerki, -ni s. patriarhat.
ataerkil adj. patriarhal.
atak adj. 1. nesocotit, imprevi-
zibil; imprudent. 2. curajos,
cutezător.
ataklık, -ğı s. 1. nesocotinţă,
lipsă de prevedere; impru-
denţă. 2. curaj, cutezanţă.
atalet, -ti s. 1. trândăvie, lenevie.
2. (fig.) inerţie. 3. şomaj.
atama s. numire; instalarea
(cuiva) într-o funcţie.
atamak vt. a numi (într-o funcţie
etc.). aşkolsun – ateş
atanma s. numire.
atanmak vi. a fi numit (într-o
funcţie etc.).
atardamar s. (anat.) arteră //
büyük ~ (anat.) aortă.
atasözü s. proverb; zicală.
ataş s. clamă.
ataşe s. ataşat; askerlik ~si ataşat
militar; basın ~si ataşat de
presă; ticaret ~si ataşat co-
mercial; deniz ~si ataşat
naval.
ataşelik, -ği s. (ca funcţie şi
instituţie) ataşat.
atavizm s. atavism.
atçı s. crescător de cai de rasă.
ateh s. senilitate.
ateist s., adj. ateist.
ateizm s. ateism.

atelye s. atelier.
aterina s. (iht.) aterină.
ateş s. 1. foc. 2. (med.) febră.
3. înflăcărare, entuziasm //
~ almak a se aprinde, a lua
foc; ~ açmak a deschide fo-
cul; ~ kesmek a înceta focul;
~ pahasına foarte scump;
~ püskürmek a se înfuria; a se
face foc şi pară; ~le oynamak
a se juca cu focul; saman ~i
foc de paie; ~ vermek a da
foc, a incendia; ~ etmek a
trage cu puşca; ~i çıkmak a-i
creşte febra; ~i düşmek a-i
scade febra; ~ini almak
a-i lua/măsura temperatura;
~ düştüğü
ateşbalığı yeri yakar focul
– atlasçiçeği
mistuie unde cade; ~
olmayan yerde duman çıkmaz
(prov.) nu iese fum fără foc.
ateşbalığı s. sardea.
ateşböceği, -ni s. licurici.
ateşçi s. fochist.
ateşkes s. (mil.) încetare a fo-
cului/a luptei.
ateşlemek vt. 1. a aprinde, a da foc.
2. (fig.) a incita. 3. (d. arme de
foc) a trage (cu); a folosi.
ateşli adj. 1. aprins. 2. (fig.)
înflăcărat, entuziasmat // ~ si-
lâh armă de foc.
atfen adv. referitor la ..., în
legătură cu .... .
atgiller s. (zool.) cabaline.
atıcı s. 1. (mil.) trăgător, ţintaş.
2. (fig.) mincinos.
atfetmek vt. a imputa, a reproşa.
atanma – atılmak
57
atıf, -tfı s. atribuire, acordare;
conferire.
atık, -ğı s. 1. deşeuri, reziduuri.
2. putinei.
atıl adj. 1. leneş, trândav, putu-
ros. 2. inactiv. 3. molatic.
atılgan adj. 1. (d. oameni)
săritor, cu iniţiativă. 2. cura-
jos, temerar.
atılganlık, -ğı s. cutezanţă, curaj.
atılım s. 1. salt, săritură. 2. pro-
gres, performanţă. 3. atac (şi
sport).
atılış, atılma s. 1. aruncare;
excludere; îndepărtare. 2. ata-
care, atac. 3. iniţiere, începere.
atılmak vi. 1. a sări, a se arunca.
2. a fi aruncat, a fi îndepărtat.
3. a ataca, a sări la atac.
atım s. 1. aruncătură. 2. (d. arme
de foc) bătaie.
atış s. tragere, tir // ~ yeri poli-
gon (de tragere).
atışmak vi. 1. a se certa. 2. (d.
poeţi populari) a se duela, a
se întrece.
atıştırmak vt. 1. a înfuleca.
2. (fig.) a mustra, a muştrului.
ati s. viitor.
atik I. adj. agil, sprinten. II. s.
antichitate.
Atina s. Atena.
atkı s. 1. (text.) urzeală. 2. fular,
şal.
atkılamak vt. (text.) a urzi.
atkuyruğu, -nu s. 1. (bot.)
coada-calului. 2. (d. coafură)
coadă de cal.

58
atlama s. 1. săritură, salt (şi
sport); sırıkla ~ săritură cu
prăjina; uzun ~ săritură în
lungime; yüksek ~ săritură în
înălţime; ~ beygiri (în gim-
nastică) cal. 2. scăpare, omi-
siune.
atlamak I. vt. 1. a omite, a sări; a
scăpa. II. vt. 1. a sări (peste).
2. a se urca (repede). 3. a sări,
a omite. 4. a promova clasa
(fără să înveţe).
atlambaç, -cı s. capra (joc de
copii).
Atlantik s.: ~ Okyanusu Oceanul
Atlantic.
atlas s. 1. atlas (geografic).
2. (text.) atlaz; satin.
atlasçiçeği, -ni s. (bot.) cactus.
atlamak I. vt. 1. a evita, a ocoli
(un accident). 2. (fig.) a
păcăli, a înşela. 3. a scăpa cu
faţa curată. II. vi. a se de-
barasa, a scăpa (de cineva).
atlet, -ti s. atlet // ~ fanilâsı
maiou, tricou.
atletik adj. atletic.
atletizm s. atletism.
atlı s. călăreţ.
atlıkarınca s. scânciob, leagăn.
atmaca s. (zool.) uliu.
atmak vt. 1. a arunca, a azvârli.
2. (mil.) a lansa; a catapulta.
3. a pune, a adăuga. 4. (d.
vorbe) a arunca, a spune. 5. a
exagera; a minţi. 6. a elimina,
a scoate; a se debarasa, a
scăpa // baştan ~ a se deba-
algı – adam
rasa; can ~ a râvni; çifte ~ (d.
animale) a zvârli (din copite);
dayak ~ a bate, a lovi; demir
~ (mar.) a ancora; göz ~ a
verifica; atıp tutmak a spune
ce-i vine la gură; imza ~ a
semna; nabız ~ a pulsa; nara
~ a urla; palavra ~ a pălă-
vrăgi; rengi ~ a se decolora;
silâh ~ a trage cu puşca; söz
~ a tachina; tarih ~ a data;
temel ~ a pune temelia; top ~
a trage cu tunul; tuz ~ a săra;
zar ~ a da cu zarurile.
atmasyon s. minciună, enormi-
tate; palavre.
atmık, -ğı s. (fiziol.) spermă.
atmosfer s. (geogr.)atlamakatmosferă
– avantajlı
(şi fig.).
atmosferik adj. atmosferic.
atol, -lü s. (geogr.) atol.
atom s. (fiz.) atom // ~ çekirdeği
nucleu atomic; ~ enerjisi
energie atomică; ~ bombası
bombă atomică, ~ reaktörü
reactor atomic; ~ santrali
centrală atomică.
atomal, atomik adj. (fiz.) ato-
mic.
atonal adj. (muz.) atonal.
atölye s. atelier.
atraksiyon s. (fiz.) atracţie.
atropin s. (farm.) atropină.
atsineği s. (zool.) tăun.
attar s. v. aktar
aut, -tu s., interj. aut.
av s. 1. vânat. 2. vânătoare // ~
çantası tolbă de vânătoare;

~ köpeği câine de vânătoare;
~ tezkeresi permis de vână-
toare. 3. (fig.) pradă. 4. pes-
cuit // ~ tutmak a pescui.
avadanlık, -ğı s. trusă, ustensile.
aval s. (com.) andosare, gir;
~ vermek a andosa, a gira.
avam s. (ist.) plebe // ~ kamarası
Camera Comunelor.
avanak, -ğı adj. naiv, căscat.
avanaklık, -ğı s. prostie, naivi-
tate.
avangart, -dı s. avangardă.
avans s. (fin.) avans; ~ almak a lua
avans; ~ vermek a da avans.
avanta s. şpagă, mită, ciubuc.
avantacı s. ciubucar.
avantaj
avantajsızs. avantaj.
– ayak
avantajlı adj. avantajos.
avantajsız adj. neavantajos.
avantür s. aventură.
avare s., adj. vagabond.
avarelik, -ği s. vagabondaj.
avarya s. avarie.
avaz s. strigăt, ţipăt // ~ ~ ba-
ğırmak a striga în gura mare.
avcı s. vânător // ~ uçağı avion
de vânătoare.
avcılık, -ğı s. vânătoare.
avcı otu s. (bot.) floarea-cucului.
avdet s. reîntoarcere, retur;
~ etmek a se reîntoarce.
averaj s. 1. valoare medie;
medie. 2. (în sport) golaveraj,
diferenţa dintre punctele
(golurile) marcate şi cele
primite.
avize s. lustră.
59
avize ağacı, -nı s. (bot.) yukka.
avlamak vt. a vâna (şi fig.).
avlanmak vi. a fi vânat (şi fig.).
avlu s. curte, ogradă.
avokado s. (bot.) avocado.
Avrasya s. Eurasia.
avrat, -dı s. soţie, nevastă;
femeie.
avret, -ti s. 1. organele genitale
externe. 2. în expr.: ~ yerleri
(rel.) locurile (intime) ce
trebuie acoperite.
Avrupa s. Europa; ~ Birliği (AB)
Uniunea Europeană (UE).
Avrupalı s. european.
avrupalılaşmak vi. a se europe-
niza.
avuç -cu s. 1. (anat.) palmă. 2.
(ca unitate de măsură) mână;
pumn // ~ açmak a cerşi;
~unu yalamak a rămâne cu
buza umflată; ~unun içine
almak a avea (pe cineva) în
palmă; ~unun içi gibi bilmek
a cunoaşte (un loc) ca în
palmă.
avuçlamak vt. a lua cu pumnul;
a înşfăca/a înhăţa cu ambele
mâini.
avukat, -tı 1. s. avocat. 2. apă-
rător de ocazie.
avukatlık, -ğı s. avocatură.
avunç, -cu s. consolare, mângâ-
iere, alinare.
avundurmak vt. a consola, a
mângâia, a alina.
avunmak vi. a se consola, a se
alina.
60
avuntu s. consolare, consolaţie.
Avustralya s. Australia.
Avustralyalı s., adj. Australian.
Avusturya s. Austria.
Avusturyalı s., adj. austriac.
avutmak vt. 1. a amăgi, a păcăli.
2. a consola, a alina.
avutucu s., adj. consolator, con-
solant.
ay1 s. lună (şi astr.); dolun ~ lună
plină; bal ~ı lună de miere;
~ tutulması eclipsă de lună;
~dan ~ya din lună în lună // ~
ağılı nimb; yarım ~ semilună;
~a inme aselenizare.
ay2 interj. vai!, uf!
ayak, -ğı s. 1. picior. 2. (geogr.)
afluent. 3. treaptă (la scară).
4. (lit.) rimă // ~ basmak a
păşi; ~ diremek a se opune, a
se împotrivi; ~ı dolaşmak a se
împletici; ~ freni frână de
picior; ~ izi urme de paşi; ~a
kalkmak a se ridica în
picioare; ~ sürçmek a se
împiedica; ~ uydurmak a se
adapta; ~ basmamak a nu
călca (undeva); ~ değiştirmek
a schimba pasul; ~ tedavisi
tratament ambulatoriu; ~ üstü
în picioare; ~ına gitmek a
pune (pe cineva) pe drumuri;
~larına kapanmak a cădea la
picioarele cuiva; ~larını denk
almak a fi foarte atent; ~ını
kesmek a înceta de a mai
merge; ~ının altına almak a
lua la şuturi (pe cineva);
~ının tozu ile de cum a sosit;
~ları yere değmemek a nu
mai putea de bucurie; ~larına
kara su inmek a nu mai putea
de picioare; ~ta kalmak a
rămâne în picioare.
ayakkabı, -yı s. încălţăminte.
ayaklandırmak vt. a răscula, a
răzvrăti.
ayaklanma s. răscoală, răzvră-
tire.
ayaklanmak vi. a se răscula, a se
răzvrăti.
ayaklık, -ğı s. 1. pedală. 2. pi-
cioroange, catalige.
ayakyolu, -nu s. closet.
ayal, -lı s. soţie, nevastă.
ayan adj. în expr.:ayakkabı
~ beyan– ayevi
clar,
evident.
ayar s. 1. model, tipar. 2. reglare,
potrivire. 3. (d. aur) calitate;
carat.
ayarcı s. (d. meserie) regulator.
ayarlamak vt. a regla, a potrivi.
ayarlı adj. reglat.
ayartı, ayartma s. instigare,
incitare.
ayartıcı s. instigator, incitator.
ayartmak vt. a instiga, a incita.
ayaz s. ger // ~ kesmek a face
piroane; ~ paşa/baba Moş
Gerilă.
ayazlamak vi. 1. a se lăsa ger, a
gerui. 2. a degera.
ayazlık, -ğı s. balcon, verandă.
ayazma s. (rel.) agheasmă; apă
sfinţită.

aybaşı, -nı s. (fiziol.) menstrua-
ţie.
ayça s. lună nouă; semilună.
ayçiçeği, -ni s. (bot.) floarea-soa-
relui; ~ yağı ulei de foarea-
soarelui.
aydın I. adj. luminos, clar (şi
fig.). II. s. intelectual.
aydınlanmak vi. a se lumina, a
se face lumină; a se lumina
de ziua.
aydınlatmak vt. 1. a lumina, a
ilumina. 2. (fig.) a elucida, a
clarifica.
aydınlık, -ğı I. s. 1. lumină.
2. claritate. II. adj. luminos
(şi fig.).
ayet, -ti, ayeti kerime s. (rel.)
verset
aygın baygın(din Coran).
– ayna
ayevi, -ni s. nimb, halo.
aygın baygın adv. 1. moale,
apatic, fără vlagă. 2. tânjitor,
plin de dor, languros. 3. afec-
tuos, plin de tandreţe, dră-
găstos, plin de drăgălăşenie.
aygır s. armăsar.
aygıt, -tı s. aparat, mecanism.
ayı s. urs; ~ya kaval çalmak
parcă ai vorbi surdului.
ayıbalığı, -nı s. focă.
ayıcı s. ursar.
ayık adj. treaz; lucid.
ayıklamak vt. 1. a curăţa (de
impurităţi), a alege. 2. a
alege, a selecţiona, a sorta.
ayıklanma s. (biol.) selecţie.
ayıklanmak vi. 1. a se alege, a se
selecţiona. 2. a se sorta.
61
ayıklık, -ğı s. trezie, veghe;
luciditate.
ayı kulağı, -nı s. (bot.) ciuboţica-
cucului.
ayılık, -ğı s. grosolănie, mojicie;
~ etmek a face o grosolă-
nie/mojicie.
ayılma s. trezire (din leşin);
revenire.
ayılmak vi. a-şi reveni, a se trezi
(din leşin).
ayıltmak vt. a trezi (din leşin); a
ajuta să-şi revină.
ayıp, -bı I. s. ruşine, pudoare.
II. adj. ruşinos, sfios. III. in-
terj. ruşine! // ~tır söylemesi
îmi cer scuze că spun, dar…;
~ yerler părţile intime; ~ını
yüzüne vurmak a face de
batjocură; ~ olmasın iertaţi-
mă pentru o asemenea între-
bare.
ayıplama s. blamare, blam, de-
zaprobare, reprobare; con-
damnare.
ayıplamak vt. a blama, a repro-
ba, a dezaproba; a condamna.
ayıraç, -cı s. (chim.) reactiv.
ayıran s. (fiz., chim. mat.) dis-
persie.
ayırdetmek vt. a distinge, a dis-
cerne.
ayırmak vt. 1. a separa, a des-
părţi. 2. v. ayırdetmek. 3. a
rezerva, a păstra. 4. (fiz.,
chim.) a dispersa.
62
ayırt, -tı s. caracteristică, însu-
şire // ~ etmek a distinge, a
deosebi.
ayırtı s. nuanţă, deosebire.
ayırtman s. (în înv.) examinator
principal, şeful comisiei de
examinare.
âyin s. ceremonie religioasă.
aykırı adj. 1. contrar, opus.
2. ostil, advers.
aykırılık, -ğı s. 1. opoziţie (şi
pol.). 2. ostilitate, adversitate.
aylak adj. vagabond, trântor,
pierde-vară.
aylaklık, -ğı s. vagabondaj,
trândăvie, lenevie.
aylık, -ğı I. s. salariu; retribuţie.
II. adj. (d. publicaţii) lunar.
aylıkçı s. om al muncii; salariat.
ayn s. ochi.
ayna s. oglindă.
aynen adv. la fel, întocmai,
exact, chiar.
aynı adj. identic, acelaşi, aidoma.
aynılık, -ğı, ayniyet, -ti s. iden-
titate; coincidere; similitudine
perfectă.
ayol interj. măi!, bre!
ayraç, -cı s. paranteză; ~ açmak
a deschide paranteză.
ayran s. lapte bătut.
ayrı adj. 1. separat, despărţit.
2. diferit, altfel // ~ tutmak a
face deosebire.
ayrıca adv. mai cu seamă,
îndeosebi, în special.
ayrıcalı s., adj. privilegiat.
ayrıcalık, -ğı s. privilegiu, fa-
voare; preferinţă.
ayrıksı adj. 1. diferit; diferenţiat;
excentric. 2. excepţional.
ayrıksılık, -ğı s. excentricitate.
ayrıksın adj. excentric.
ayrıksız adj. fără excepţie.
ayrılık, -ğı s. 1. deosebire, dife-
renţă. 2. despărţire, separare.
3. divorţ.
ayrılıkçı s. separatist (şi pol.).
ayrılmak vi. 1. a se despărţi, a se
separa; a se divide. 2. a
divorţa. 3. a fi repartizat, a fi
alocat.
ayrım s. diferenţă; tratament
diferenţiat.
ayrımlılık, -ğı s. diferenţă.
ayrımsamak vt. a difernţia, a
distinge.
ayrımsızlık, -ğı s.aynen
similitudine;
– azametli
identitate.
ayrıntı s. detaliu, amănunt.
ayrıntılı adj. detaliat, amănunţit.
ayrışım s. (chim.) descompu-
nere; analiză.
ayrışmak vi. a se dezmembra (şi
chim.).
aysberg, aysberk, -gi s. iceberg.
ayva s. (bot.) gutuie // ~ ağacı
gutui.
ayvalık, -ğı s. plantaţie de gutui.
ayvan s. terasă.
ayvaz s. 1. (ist.) bucătar. 2. soţ,
bărbat.
ayyaş s. beţiv.
az adj., adv. 1. puţin, în număr
mic. 2. rar // ~ çok mai mult

sau mai puţin; de bine, de rău;
~ daha / kaldı / kalsın cât pe
ce, gata gata; ~ ~ puţin câte
puţin; ~ buçuk o ţâră, niţel; ~
bulmak a considera insufi-
cient; ~ar ~ar puţin câte puţin.
aza s. membru (şi anat.).
azade adj. liber; independent;
slobod.
azadelik, -ği s. libertate, inde-
pendenţă.
azalma s. împuţinare; micşorare,
diminuare.
azalmak vi. a se împuţina; a se
micşora; a se diminua; a
scădea.
azaltmak vt. a împuţina; a
micşora; a diminua; a scădea.
azamet, -ti s. măreţie, grandoare,
fălnicie.
azametli adj. măreţ, grandios;
azamî – azmak
falnic; impunător.
azamî adj. maxim, maximum;
~ miktar cantitate maximă;
~ huz / sürat viteză maximă.
azap, -bı s. chin, tortură; agonie;
zbucium.
azar s. mustrare, dojană; obser-
vaţie.
azarlama s. mustrare, dojenire;
observaţie.
azarlamak vt. a mustra, a dojeni;
a certa.
azat, -dı s. 1. eliberare, lăsare în
libertate. 2. emancipare. 3.
(la şcoală) ieşire de la
cursuri; plecare în vacanţă.
ad – adam
63
azca adv. destul de puţin,
puţintel, niţel.
azdırmak vt. 1. a stârni, a înfu-
ria, a incita, a întărâta, a irita,
a provoca. 2. a tachina, a
necăji. 3. a corupe, a strica, a
perverti, a deprava.
Azerbaycan s. Azerbaigean.
Azerbaycanlı s., adj. azerbai-
gean.
Azeri s. azer.
Azerice I. s. limba azeră/azer-
baigeană. II. adv. în limba
azeră / azerbaigeană.
azgın adj. feroce; furibund,
turbat.
azgınlık, -ğı s. furie, ferocitate;
turbare.
azgınlaşmak vi. a se înfuria, a-şi
ieşi din fire, a se mânia.
azı s. (anat.) măsea.
azıcık adj., adv. puţintel, puţinel.
azı dişi, -ni s. v. azı.
azık, -ğı s. aliment(e), merinde;
mâncare.
azılı adj. periculos; crud, feroce;
~ katil criminal deosebit de
periculos.
azımsamak vt. 1. a considera
insuficient, a găsi că nu e de
ajuns. 2. a subestima.
azınlık, -ğı s. minoritate // ~ hü-
kümeti guvern minoritar; ~ta
kalmak a rămâne în mino-
ritate; ~lar minorităţi.
azıtmak I. vi. 1. a ieşi de sub
control. II. vt. a scăpa de
64
sub control. 2. a mânia, a
înfuria.
azil, -zli s. destituire; revocare //
~ etmek a destitui; a revoca;
~ olmak a fi destituit/revocat.
azim, -zmi s. determinare, hotă-
râre, perseverenţă; tenacitate,
sârguinţă; fermitate; dâr-
zenie.
azimli adj. hotărât, decis, ferm;
dârz.
aziz I. s. (rel.) sfânt. II. adj.
stimat, onorat; venerat.
azletmek vt. a destitui, a revoca
(din funcţie).
azma s. 1. furie, violenţă; dez-
lănţuire; frenezie. 2. cruzime,
b B a doua literă a alfabetului turc;
sunet notat cu această literă.
bab s., v. bap.
baba s. 1. tată, părinte. 2. (fam.)
taică. 3. (rel.) lider religios;
sfânt. 4. şef (de bandă). 5. cti-
tor // ~ adam om dintr-o
bucată, om de treabă; ~ evi /
ocağı / yurdu casă părin-
tească; ~ sının hayrına pe
ochi frumoşi; ~ hindi gibi ka-
barmak a se umfla în pene;
~ olmak a deveni tată; ~ dan
~ ya din moşi strămoşi; ~ dan
oğula din tată în fiu; ~ sının
ferocitate. 3. (d. animale) cor-
citură.
azmak vi. 1. a se înfuria, a se
mânia. 2. a ieşi de sub con-
trol, a fi de nestăpânit. 3. a se
înteţi; a se înăspri.
azman I. adj. 1. enorm, uriaş.
2. corcit. II. s. 1. corcitură,
2. copac pentru cherestea.
azmetmek vi. a hotărî/a
azman –decide
babuin
să...; a se decide, a se hotărî.
azot s. (chim.) azot.
Azrail s. (rel.) Îngerul morţii (la
musulmani).
azvay s. (bot.) aloe.
oğlu aşa tată aşa fiu; ~ na
rahmet! să creşti mare; ~ sı
tutmak a-şi ieşi din fire.
babaanne s. bunică (după tată),
mama mare.
babacan adj. bun, cumsecade;
patern.
babacanlaşmak vr. a deveni bun
/ cumsecade, a se îmbuna.
babacanlık, -ğı s. bunătate, cum-
secădenie, onestitate.
babacılık, -ğı s. (filoz.) paterna-
lism.
babafingo s. (mar.) vârful catar-
gului.

babalanmak vr. 1. a se înfuria.
2. a face pe grozavul, a se
grozăvi, a se răţoi.
babalık, -ğı s. I. 1. paternitate,
calitatea de tată. 2. tată vitreg,
tată adoptiv. 3. (fam.) socru //
~ davası (jur.) proces de
paternitate; ~ etmek a fi
ca un tată cu, a avea grijă
ca un tată. II. (interj.)
unchiule!
babayani adj. (d. persoane) mo-
dest, simplu.
babayanilik, -ği s. modestitate,
simplitate.
babayiğit, di s. curajos, viteaz,
temerar.
Babıâli s. 1. (ist.) Înalta Poartă,
Poarta.
Babil s. (ist.) Babilon // ~ kulesi
bacaTurnul Babel.
– bağatur
babuin s. (zool.) babuin.
baca s. 1. coş, horn. 2. laminator.
3. răsuflătoare, aerisire // ~
başı poliţa căminului; ~ sı
tütmek a-şi duce traiul de
familie; ~ sı tütmez olmak
(d. familie) a decădea.
bacak, -ğı s. 1. picior, gambă.
2. (la cărţile de joc) valet // ~
kadar de o şchioapă, mărunţel,
pitic; ~ ları tutmamak a nu se
mai putea ţine pe picioare.
bacaklı adj. 1. cu picioare.
2. lungan.
bacaksız adj. I. 1. fără picioare,
şchiop. 2. cu picioare scurte.
babaanne – bademcik
65
II. s. (d. copii) puşti,
pici.
bacanak, -ğı s. cumnat (soţii
surorilor).
bacı s. 1. soră (mai mare).
2. tanti.
badana s. 1. var. 2. zugrăveală.
3. bidinea // ~ etmek / vurmak
1) a vărui; 2) a zugrăvi.
badanacı s. zugrav.
badanalamak vt. a vărui; a
zugrăvi.
badanalanmak vi. a se zugrăvi,
a se vărui, a fi zugrăvit / vă-
ruit.
badanalatmak vt. a pune / a face
să zugrăvească / să văruiască.
badanalı adj. văruit; zugrăvit.
bade s. vin.
badem s. (bot.) migdală; ~ ağacı
migdal; ~ ezmesi marţipan; ~
gözlü cu ochii migdalaţi.
bademcik, -ği s. (anat.) amig-
dală // ~ lerini almak / çı-
karmak a-şi scoate amig-
dalele; ~ yangısı / iltihabı
(med.) amigdalită.
bademlik, -ği s. plantaţie de
migdali.
bademsi adj. migdalat, în formă
de migdală.
bademyağı, -nı s. ulei de mig-
dale.
badenuş s. (poet.) băutor de vin.
baderna s. (mar.) înnăditura
parâmei.
badıç, -ıcı s. (bot.) păstaie.
66
badi1 prov. raţă // ~ ~ yürümek a
umbla legănat ca o raţă.
badi2 s. 1. început. 2. motiv, pre-
text, cauză.
badik, -ği s. 1. pui de raţă,
boboc. 2. om mic de statură.
badiklemek vi. a merge legănat
ca o raţă.
badire s. pericol neprevăzut;
dificultate, obstacol.
badiye s. deşert, stepă.
badya s. 1. vadră, cofă. 2. oală.
bagaj s. 1. bagaj. 2. portbagaj.
baget, -ti s. baghetă.
bağ1 s. 1. legătură. 2. mănunchi.
3. bandaj. 4. (fig.) relaţie, le-
gătură. 5. (anat.) încheietură.
bağ2 s. 1. vie; ~ bozmak a culege
via. 2. livadă.
bağa s. (anat.) broască.
bağatur, boğatur s., adj. v.
batır.
bağboğan s. (bot.) cuscută, tor-
ţel.
bağbozumu, -nu s. cules de vie;
timpul culesului de vie.
bağcı s. viticultor.
bağcık, -ğı s. şnur.
bağcılık, -ğı s. viticultură.
bağdadi s. 1. perete (tavan) din
şipci cu tencuială. 2. şipcă,
scândură.
bağdalamak vt. a pune piedică
(şi sport).
bağdamak vt. 1. a împleti, a
îmbina. 2. a înfăşura, a înco-
lăci. 3. a încurca, a încâlci.
bağdaş s. (în expr.): ~ kurmak a
sta turceşte.
bağdaşabilir adj. (în expr.):
~ çelişmeler contradicţii ne-
antagonice.
bağdaşık adj. 1. omogen, nedi-
ferenţiat. 2. convenit, înţeles,
contractant.
bağdaşıklık, -ğı s. 1. omogeni-
tate. 2. acord, convenţie,
înţelegere.
bağdaşım s. coerenţă, confor-
mitate.
bağdaşma s. înţelegere, acord.
bağdaşmak vi. a se înţelege, a
cădea de acord, a conveni
(asupra).
bağdaşmaz adj. (în expr.): ~ çe-
lişkiler contradicţii antago-
nice.
bağdaşmazlık, -ğı s. neînţele-
gere, dezacord.
bağboğan – bağımsızlık
bağdaştırıcı adj. mediator.
bağdaştırma s. reconciliere.
bağdaştırmak vt. a reconcilia; a
armoniza.
Bağdat s. Bagdad.
bağdoku s. (biol.) ţesut con-
junctiv.
bağfiil s. (gram.) gerunziu.
bağı s. vrajă, magie.
bağıcı s. 1. vrăjitopr, magician.
2. prestidigitator, scamator.
3. (fig.) seducător.
bağıl adj. 1. dependent. 2. relativ
// ~ değer (mat.) valoare
relativă; ~ hareket (fiz.) miş-
care relativă; ~ nem (chim.)

umiditate relativă; ~ yo-
ğunluk (fiz., chim.) densitate
relativă.
bağıllık, -ğı s. 1. dependenţă.
2. relativitate // ~ teorisi (fiz.)
teoria relativităţii.
bağım s. dependenţă, subordo-
nare.
bağımlanmak vr. a deveni de-
pendent.
bağımlaşım, bağımlaşma s. in-
terdependenţă.
bağımlaşmak vt. a deveni de-
pendent (unul de celălalt).
bağımlı adj. dependent, subor-
donat.
bağımlılık, -ğı s. dependenţă.
bağımsız adj. independent; liber.
bağımsızlaşmak vr. a deveni
independent, a-şi obţine inde-
pendenţa.
bağımsızlık,
bağımsızlıkçı -ğı s. independenţă,
– bağlamsal
neatârnare.
bağımsızlıkçı s. partizan al in-
dependenţei, luptător pentru
neatârnare.
bağıntı s. 1. relaţie. 2. (filoz.)
corelaţie. 3. (mat.) proporţie.
bağıntıcı s. (filoz.) relativist.
bağıntıcılık, -ğı s. (fıloz.) rela-
tivism.
bağıntılı adj. relativ.
bağıntılılık -ğı s. relativitate.
bağır, -ğrı s. 1. (anat.) piept.
2. (anat.) viscere. 3. (fig.)
inimă // ~ ına basmak a
strânge la piept; ~ ını delmek
a jigni, a supăra; ~ ına taş
67
basmak a suferi în mod
răbdător; ~ ı yanık mistuit de
suferinţă.
bağır bağır (interj.) v. bar bar.
bağırış s. 1. ţipăt, strigăt // ~
cağırış gălăgie, hărmălaie.
bağırmak vi. 1. a striga, a ţipa.
2. a urla (la cineva). 3. (d.
animale) a scoate răgete //
bağırıp çağırmak a tuna şi a
fulgera.
bağırsak, -ğı s. (anat.) intestine,
maţ // ~ solucanı ascarid;
~ yanğısı enterită.
bağırtı s. 1. strigăt. 2. răget,
urlet, ţipăt.
bağırtlak, -ğı s. (zool.) lişiţă.
bağırtmak vi. 1. a face să ţipe.
2. a face (un animal) să
ragă.
bağış s. dar, cadou; donaţie.
bağışçı s. donator.
bağışık s. 1. scutit, dispensat.
2. (med.) imun.
bağışıklama s. (med.) imunizare.
bağışıklamak (med.) vt. a imu-
niza (pe cineva) împotriva.
bağışıklık -ğı s. 1. (med.) imu-
nitate. 2. scutire, dispensă.
bağışıklıkbilim s. imunologie.
bağışlama s. 1. dar, cadou; do-
naţie. 2. iertare (şi rel.).
bağışlamak vt. 1. a dărui, a face
cadou; a dona. 2. a ierta, a
scuza. 3. (jur.) a graţia, a
amnistia.
68
bağışlanmak vi. 1. a fi dăruit; a
fi donat. 2. a fi iertat (şi rel.)
3. a fi graţiat / amnistiat.
bağışlayıcı s. 1. donator. 2. ier-
tător (şi rel.).
bağıt, -tı s. 1. legământ. 2. con-
tract.
bağıtçı s. (jur.) parte la (un)
contract.
bağıtlaşmak vi. a se înţelege.
bağıtlı adj. 1. legat (printr-un
contract). 2. contactat. 3. re-
comandat.
bağlaç s. 1. agrafă, clemă.
2. (gram.) conjuncţie.
bağlaçlı adj. (gram.) având o
conjuncţie, prin joncţiune.
bağlam s. 1. context. 2. (filoz.)
coerenţă, consistenţă. 3. legă-
tură; snop, buchet. 4. (lit.)
vers // bu ~ da în acest
context.
bağlamsal adj. contextual.
bağlama s. 1. legătură, unire,
conexare. 2. instrument muzi-
cal (oriental) cu coarde.
3. grindă. 4. (sport.) cuplaj.
5. (gram.) joncţiune.
bağlamak vt. 1. a lega, a ataşa, a
uni; a conexa. 2. a înnoda.
3. a bandaja. 4. a forma, a
constitui. 5. (tehn.) a conecta,
a lega // başını ~ a se ataşa;
gönül ~ a se îndrăgosti.
bağlanım s. angajament, dedi-
care.
bağlanmak vi. a se lega, a se
ataşa.
bağlantı s. 1. legătură, conexiu-
ne. 2. anexă. 3. cuplaj // ~ bo-
rusu ţeavă; ~ kurmak a intra
în contact (cu); ~ yapmak a
încheia o înţelegere cu.
bağlantılı adj. 1. conectat. 2.
(pol.) aliniat.
bağlantısız 1. neconectat. 2. (pol.)
nealiniat; neutru.
bağlantısızlık, -ğı s. 1. neco-
nectare. 2. (pol.) nealiniere.
bağlaşık s. 1. (pol.) aliat. 2. co-
nectat, interconectat.
bağlaşıklık, -ğı, bağlaşma s.
(pol.) aliniere.
bağlaşmak vi. (pol.) a forma o
alianţă.
bağlı adj. 1. legat, conectat, ata-
şat (şi fig.). 2. devotat, credin-
cios. 3. afiliat la. 4. dependent
// ~ olmak a fi devotat, a fi
credincios. bağlama – bahçe
bağlık, -ğı s. tarla cu viţă de vie.
bağlaşım s. (filoz., mat.) core-
laţie.
bağlılaşma s. 1. interdependenţă.
2. corelaţie.
bağlılık, -ğı s. 1. conectare, afi-
liere. 2. ataşament, devota-
ment. 3. corelaţie statistică.
bağnaz s. fanatic.
bağnazlık, -ğı s. fanatism.
bağrış s. v. bağırış.
bağrışmak vi. 1. a ţipa, a zbiera.
2. (d. animale) a rage.
baha s. v. paha.
bahadır s. adj. v. bahatır.

Bahama s. Bahamas; ~ Adları
Insulele Bahamas.
Bahamalı I. s. locuitor al Insu-
lelor Bahamas. II. adj. baha-
mian.
bahane s. 1. pretext, motiv,
scuză // ~ siyle sub pretextul;
~ aramak a căuta o scuză;
~ bulmak a găsi o scuză;
~ etmek a folosi ca scuză.
bahar1 s. 1. primăvară. 2. (fig.)
tinereţe // ~ noktası punct
vernal; // ~ nezlesi febra fâ-
nului.
bahar2 s. condiment.
baharlı adj. condimentat.
baharat, -tı s. condimente.
baharatçı s. vânzător de condi-
mente.
baharatçılık, -ğı s. comerţ cu
condimente.
baharatlı adj. cu condimente.
bahçe –s.bakışımsızlık
bahçeci grădină; curte; sebze
~ si grădină de zarzavat; ne-
batatat ~ si grădină botanică;
hayvanat ~ si grădină zoolo-
gică; halk ~ si grădină
publică // yemiş ~ si livadă;
çocuk ~ si grădiniţă de copii; ~
alanı luminiş.
bahçeci s. grădinar, architect pei-
sagist.
bahçekekiği, -ni s. (bot.) cimbru
de grădină.
bahçeli adj. (având) grădină.
bahçelik s. 1. loc cu grădini.
2. teren pentru grădină.
69
bahçeteresi, -ni s. (bot.) lobodă
de grădină.
bahçıvan s. grădinar // ~ kovası
stropitoare.
bahçıvanlık, -ğı s. grădinărit;
horticultură.
bahis, -hsi s. 1. temă, subiect.
2. chestiune, problemă. 3. pa-
riu, rămăşag, prinsoare // ~
açmak a deschide un subiect;
~ i geçen sus menţionatul; ~
e girmek / ~ tutşmak a face un
pariu, a paria; ~ kazanmak a
câştiga pariul.
bahtiyar s. fericit, norocos.
bahtiyarlık, -ğı s. fericire, pros-
peritate.
bahtlı adj. fericit, norocos.
bahtsız adj. nefericit, nenorocos.
bahtsızlık, -ğı s. nefericire.
bahusus adv. mai cu seamă, cu
deosebire, în special.
bakaç s. 1. binoclu. 2. lunetă.
bakalit, -ti s. bachelită.
bakalorya s. bacalaureat.
bakan s. ministru; devlet ~ı mi-
nistru de stat. ~ lar kurulu
Consiliul de miniştri.
bakanlık, -ğı s. minister.
bakara s. (joc de cărţi) bakara.
bakarkör s. 1. orb (cu privire
normală). 2. (fig.) neatent,
absent.
bakı s. 1. inspecţie; tratament.
2. (geogr.) expunere. 3. ghi-
cit, prezicere.
bakıcı s. 1. doică. 2. prezicător.
3. supraveghetor, paznic.
70
bakım s. 1. îngrijire, supra-
veghere. 2. punct de vedere;
părere, opinie.
bakımevi, -nı s. azil.
bakımlı adj. îngrijit, bine între-
ţinut.
bakınmak vi. a privi / a se uita
(în jur).
bakır I. s. aramă, cupru. II. adj.
de/ din aramă; de/din cupru //
~ çalmak / ~ çalığı olmak a
cocli.
bakırcı s. arămar.
bakırcılık, -ğı s. arămărie.
bakırlaşmak vt. a se arămi.
bakış s. privire // ~ açısı
unghi/punct de vedere.
bakışık adj. simetric.
bakışıksız adj. asimetric.
bakışım s. simetrie.
bakışımlı adj. simetric.
bakışımsız adj. asimetric, nesi-
metric.
bakışımsızlık, -ğı s. asimetrie,
nesimetrie.
bakışmak vt. a se privi.
baki adj. 1. rest, rămăşiţă. 2. ne-
muritor; veşnic, etern // ~ kal-
mak a dăinui mereu / etern.
bakir adj. virgin, neatins, intact,
curat; neprihănit, cast. 2. ne-
explorat.
bakire s. fecioară, virgină.
bakirelik, -ğı s. virginitate.
bakiye s. 1. rest, rămăşiţă.
2. (fin.) sold.
bakkal s. băcan.
bakkaliye s. băcănie.
bakla1 s. (bot.) bob // ~ yı ağzın-
dan çıkarmak a i se dezlega
limba.
bakla2 s. zală, inel.
baklagiller s. pl. (bot.) legumi-
noase.
baklakırı adj. (d. cai) roib.
baklan s. (zool.) dropie.
baklava s. baklava.
bakliyat, -tı s. plante legumi-
noase.
bakmak vt. vi. 1. a privi, a se
uita. 2. a căuta. 3. a da în /
spre…; a fi orientat spre /
către… 4. a îngriji, a avea
grijă de; a supraveghea. 5.
(med.) a îngriji, a trata. 6. a
hrăni, a întreţine // kendi işine
~ a-şi vedea de treabă;
bakalım / bakayım să vedem;
bak iată!; bak bak ia te uită!;
bana bak! ia vezi! ~ ar mısı-
nız! auziţi!, văbakışmak
rog!; bana
– bale
bakma! nu te uita la mine!.
bakraç, -cı s. găleată, căldare (de
aramă).
bakteri s. bacterie.
bakterisit s. bactericid.
bakteriyolog s. bacteriolog.
bakteriyoloji s. bacteriologie;
~ silah armă bacteriologică.
bal s. miere // ~ gibi dulce ca
mierea, foarte dulce; ~ ala-
cak çiçeği bilmek a-ţi şti inte-
resul.
bala s. copil, copilaş.

balaban I. adj. enorm, mare.
II. s. 1. urs dresat. 2. cocoş de
munte.
balabanlaşmak vi. a creşte, a lua
proporţii, a se dezvolta.
balalaika s.balalaică.
balans s. echilibru // ~ ayarı
(auto.) echilibrarea roţilor.
balar s. şipcă, scândurică.
balast, -ti s. (tehn.) balast.
balat, -dı s. baladă.
balata s. saboţi.
balayı s. lună de miere.
balcı s. apicultor.
balcılık, -ğı s. apicultură.
balçak, -ğı s. teacă.
balçık, -ğı s. 1. noroi, nămol,
mâl. 2. argilă; humă; lut.
baldır s. (anat.) gambă; pulpă //
~ı çıplak neisprăvit; mizera-
bil.
baldırak, -ğı s. 1. (la pantaloni,
iţari) crac. 2. (la sabie) teacă.
baldıran s. (bot.) cucută.
baldız–s.bambaşka
balerin cumnată (sora soţiei).
bale s. balet.
balerin s. balerină.
balet s. balerin.
balgam s. spută, flegmă // ~ çı-
karmak / sökmek a expectora;
~ söktürücü expectorant.
balgamlı adj. (acoperit) cu
spută / flegmă.
balık, -ğı s. peşte; ~ plâkisi
plachie de peşte; ~ pulu solz
de peşte; ~ yağı untură de
peşte; ~ yumurtası icre; deniz
~ı peşte de mare; tatlı su ~ı
bala – balkır
71
peşte de apă dulce; taze ~
peşte proaspăt; tuzlu ~ peşte
sărat; isli ~ peşte afumat;
kurutulmuş ~ peşte uscat // ~
avcısı pescar; ~ avı pescuit;
~ avlamak a pescui; ~ bilimi
ihtiologie; ~ burcu (astr.)
zodia Peştelui; at ~ı (zool.)
hipopotam; ayı ~ı (zool.)
focă; yunus ~ı (zool.) delfin.
balıkçı s. pescar.
balıkçıl s. 1. (zool.) bâtlan.
2. (zool.) egretă.
balıkçılık, -ğı s. 1. pescuit.
2. piscicultură.
balıkçın s. (zool.) cormoran.
balıketi, -ni s. file de peşte //
~ nde corpolent; durduliu.
balıkhane s. pescărie.
baliğ adj. matur, major; puber,
akıl ~ olmak a se maturiza; a
deveni major.
balina s. (zool.) balenă.
balinagiller s. pl. (zool.) cetacee.
balistik, -ğı s. balistică.
balkabağı s. dovleac.
balkan s. 1. regiune muntoasă
împădurită. 2. codru // ~ ya-
rımadası Peninsula Balca-
nică.
Balkanlı s., adj. balcanic.
balkımak vi. 1. a luci, a străluci.
2. (d. răni) a zvâcni.
balkır s. 1. lucire, strălucire.
2. fulger.
balkon s. balcon (şi la teatru).
ballandırmak vt. a exagera, a
înflori.
72
ballı adj. cu miere; de/din miere.
ballı baba s. (bot.) urzică
moartă.
ballı babagiller s. (bot.) urti-
cacee.
ballı darı s. smochin(ă).
balmumu s. ceară de albine.
balo s. bal; maskeli ~ bal mascat.
balon s. (av.) balon.
balotaj s. balotaj.
balözü, -nü s. nectar.
balta s. topor; baltag // el
~sı toporişcă, secure; ~ olmak
a insista; ~ yı taşa vuramk a
nimeri cu oiştea-n gard; ~ gir-
memiş orman pădure virgină.
baltacı s. tăietor de lemne.
baltalama s. 1. tăiere cu toporul.
2. (fig.) sabotare, sabotaj.
baltalamak vt. 1. a tăia cu
toporul. 2. a sabota.
baltalayıcı s. sabotor.
balya s. balot.
balyoz s. baros.
bambaşka adv. altceva; cu totul
altfel.
bambu s. bambus.
bamteli, -ni s. (muz.) coardă de
bas // ~ ne basmak a atinge
(pe cineva) la coarda sensi-
bilă.
bamya s. (bot.) bamă.
banal adj. banal.
banço s. (muz.) banjou.
bandaj s. bandaj.
bandıra s. drapel; pavilion.
bandıralı adj. sub pavilion, cu
steag.
bandırma s. sugiuc.
bandırmak vt. a cufunda în apă,
a înmuia.
bandırol s. v. bandrol.
bando s. fanfară.
bandrol s. 1. banderolă. 2. eti-
chetă.
bangır bangır adv. cu voce tare,
puternic // ~ ağlamak a
plânge în hohote.
bangırdamak vi. a urla, a ţipa.
Bangladeş s. Bangladeş.
Bangladeşli s., adj. bangladez.
bâni s. fondator, întemeietor;
ctitor.
banjo s. banjou.
bank s. bancă; canapea.
banka s. (fin.) bancă; milli ~
bancă naţională; ziraat ~sı
bancă agricolă; kredi ~sı
bancă de credit; // ~ sistemi
sistem bancar; ~ işleri opera-
ţiuni bancare; ~ şubesi
sucursală bancară.
bankacı s. 1. bancher. 2. func-
bambu – barbarlık
ţionar la bancă.
bankacılık, -ğı s. industria ban-
cară.
banker I. s. bancher. II. adj.
(fig.) bogat, bancher.
banket, -tı s. (constr.) banchetă.
bankınot, -tu s. bancnotă.
bankiz s. banchiză.
banliyö s. suburbie; împre-
jurimi // ~ treni/katarı tren
suburban.
banmak vt. v. bandırmak.
banotu, -nu s. (bot.) măselariţă.

bant s. 1. panglică, fundă.
2. (tehn.) bandă.
bantlamak vt. a prinde cu bandă.
banyo s. 1. cadă (de baie).
2. baie; scăldat; ~ yapmak a
face baie. 3. (în expr.): ~
odası (cameră de) baie //
güneş ~su baie de soare;
plajă; buğu ~su baie de aburi.
bap s. 1. poartă; uşă. 2. capitol.
3. temă, subiect; chestiune,
problemă.
bar s. 1. bar. 2. bară. 3. (fiz.) bar.
baraj s. baraj // ~ ateşi baraj de
foc.
barak I. adj. miţos; lăţos.
II. câine lăţos.
baraka s. baracă.
baran s. 1. (în vie, livadă) rând.
2. brazdă. 3. ploaie.
barata s. beretă.
barbar s., adj. barbar (şi fig.).
bar bar interj. în expr.: ~ ~
bağırmak a ţipa.
barbarca adv. brutal, cu bruta-
litate;
barbata cu sălbăticie.
– basılış
barbarlık, -ğı s. barbarie.
barbata s. parapet, balustradă.
barbunya s. 1. (iht.) barbun.
2. (bot.) bob.
barbut s. barbut.
barda s. teslă.
bardak s. 1. pahar. 2. cană;
ulcică.
barem s. (tehn.) barem.
barfiks s. (sport) bară fixă.
barınak s. 1. adăpost. 2. azil.
73
barındırmak vt. 1. a adăposti. 2. a
îngriji, a întreţine, a proteja.
barınmak vi. 1. a se adăposti.
2. a convieţui; a trăi.
barış s. pace; înţelegere; ~ an-
tlaşması tratat de pace // ~ yo-
liyle pe cale paşnică.
barışçı s. iubitor de pace, paşnic;
pacifist.
barışçılık, -ği s. iubire de pace;
pacifism.
barışık adj. împăcat; conciliat.
barışıklık, -ğı s. împăcare; con-
ciliere.
barışmak vi a se împăca; a se
înţelege.
barışsever adj. iubitor de pace,
pacifist.
barıştırmak vt. a împăca, a re-
concilia.
bari adv. măcar, cel puţin, barem.
barikat s. baricadă.
bariton s. bariton.
bariz adj. 1. evident, clar; vădit.
2. remarcabil.
bark, -kı s. locuinţă // ev ~ casă
şi familie.
barka s. şlep.
barmen s. barman.
baro s. barou, colegiu al avo-
caţilor.
barok adj. baroc.
barometre s. barometru.
baron s. baron.
barones s. baronesă.
barparalel s. (sport) bare para-
lele.
baroskop s. baroscop.

74
barsak s. intestin, maţ; ince ~ in-
testinul subţire; kalın ~ intes-
tinul gros // ~ yangısı (med.)
enterită.
barsam s. (zool.) viperă-de-
mare.
barudi adj. plumburiu.
barut, -tu, s. pulbere, praf de
puşcă // ~ la oynamak a se
juca cu focul.
baruthane s. pulberărie.
baryum s. (chim.) bariu.
bas bas interj. în expr.: ~ ~ ba-
ğırmak a striga; a urla, a ţipa.
basamak s. 1. treaptă (la scări).
2. (mat.) ordin. 3. (fig.) grad,
scară, nivel // ~ ~ treptat.
basarık s. pedală.
basbayağı adj. obişnuit, ordinar.
bası s. imprimare, tipărire.
basıcı s. editor.
basık adj. 1. turtit, teşit. 2. jos;
lăsat în jos.
basıklık, -ğı s. turtire, teşire.
basılı adj. imprimat, tipărit.
basılış, basılma s. tipărire, im-
primare; editare.
basılmak vi. a se imprima, a se
tipări; a se edita.
basım s. tipărire; artă tipografică.
basımcı s. tipograf.
basımevi s. tipografie, imprime-
rie.
basın s. presă, publicaţii; ~ top-
lantısı / konferansı conferinţă
de presă; ~ yoluyle prin presă;
~ ataşesi ataşat de presă.
basılmak – bastırmak
basınç s. presiune; hava ~ı pre-
siune atmosferică.
basıölçer s. manometru.
basırganmak vi. (med.) a avea
coşmaruri.
basil s. bacil.
basiret, -ti s. prevedere, pre-
cauţie, prudenţă; anticipare.
basiretli adj. prevăzător, precaut,
prudent.
basiretsiz adj. neprevăzător,
imprudent.
basiretsizlik, -ği s. lipsă de pre-
vedere / de precauţie; impru-
denţă.
basit, -ği adj. simplu; pek ~ bir
adam un om foarte simplu;
gayet ~ bir şey un lucru foarte
simplu; ~ bir iş o treabă
simplă.
basket, -ti s. (sport) coş; ~ yap-
mak a marca coş.
basketbol, -lü s. (sport) baschet.
baskı s. 1. presiune; pre-
sare. 2. tipărire, imprimare.
3. (tipogr.) tiraj. 4. (tehn.)
presă. 5. (fig.) oprimare,
asuprire // ~ altında tutmak
a asupri, a oprima; ~ (mü-
rettip) hatası greşeală de
tipar.
baskıcı s. tipograf.
baskın I. adj. puternic, tare;
robust. II. s. (mil.) atac (prin
surprindere), incursiune; gece
~ı atac de noapte // ~ vermek/
yapmak a lua prin surprin-
dere; su ~ı inundaţie.

basklarnet, -ti s. (muz.) bas
clarinet.
baskül s. basculă.
basma s. 1. presare. 2. tipărire,
imprimare // su ~sı inundare;
~ dayanıklılığı rezistenţă la
presiune.
basmak vt. 1. a presa, a apăsa;
a zdrobi. 2. a tipări, a im-
prima. 3. a astupa, a înfunda.
4. (jur.) a descinde // imza ~
a-şi pune semnătura; mühür ~
a sigila; ayak ~ a călca, a
pune piciorul; zile ~ a suna, a
apăsa pe sonerie; dalına ~ a
sâcâi, a agasa.
basmakalıp adj. stereotip; ste-
reotipic; banal.
bassos (muz.) bas.
bastarda s. (mar.). 1. galeră.
2. catarg (din faţă).
bastı s. tocană; iahnie.
bastırmak vt. 1. a apăsa, a presa.
2. a reprima, a înnăbuşi. 3. a
îndesa, a înghesui. 4. (fig.) a
riposta. 5. (fig.) a întrece, a
depăşi.
baston 6. (sport) a ataca
– başasistan
susţinut, a presa.
baston s. baston.
baş I. s. 1. cap; craniu. 2. vârf,
extremitate, cap. 3. şef, condu-
cător. 4. început; bază, temelie.
5. individ, locuitor; adam ~ ına
pe cap de locuitor. II. adj.
principal, de bază; ~ merdiven
scară principală // ~ ağrıtmak a
bate (pe cineva) la cap, a sâcâi;
75
basklarnet – baş
~ a ~ egal; ~ a çıkmak a reuşi;
~ göstermek a apărea, a se ivi;
~ göz etmek a căsători; ~ göz
olmak a se căsători; ~ kaldır-
mak a se opune, a se împotrivi;
~ tan çıkarmak a corupe; ~
vermek a risca, a se încumeta;
~ vurmak a recurge la ..., a
apela la ...; ~ a gelmek a păţi; a
pătimi, a suferi; ~ı darda
olmak a fi la strâmtoare; ~ı
dönmek a ameţi; ~ ından
kesmek a extirpa, a curma din
rădăcini; ~ını koltuğunun
altına almak a-şi pune pielea la
saramură; ~ını vermek a se
sacrifica; ~ını yemek a dis-
truge, a nimici; kendi ~ ına de
capul său; akılsız ~ ın derdini
ayak çeker unde nu-i cap, vai
de picioare; yanı ~ ında la
căpătâi; ~ ağrısı dureri de cap;
~ belâsı necaz, belea; ~ dön-
mesi ameţeală; ~ eğmek a se
supune; ~harf iniţială; ~ mu-
harrir redactor-şef; ~ tan de la
început; ~ tan aşağı
/ayağa/başa ~ a din cap până-n
picioare; complet, în întregime
~ı belâda olmak a fi în
încurcătură; ~ ına devlet kuşu
konmak parcă a apucat pe
Dumnezeu de picior; ~ ını din-
lenmek a se odihni; ~ edeme-
mek a nu putea face faţă; ~
eğmek a-şi pleca capul, a se
supune; ~ ının etini yemek a
toca (pe cineva) la cap; ~ı
76
göğe değmek a fi în al nouălea
cer; ~ı kızmak a se enerva, a se
înfuria;
~ ını ortaya koymak a-şi
pune capul la bătaie, a-şi risca
viaţa.
baş ağırlık, -ğı s. (sport) cate-
goria grea.
başak s. 1. (bot.) spic. 2. (as-
trol.) Fecioară.
başaklanmak vi. a da în spic, a
face spic.
başaklı adj. înspicat.
başaltı, -nı s. (sport) categoria a
doua (la luptele turceşti).
başarı s. succes; ~ göstermek a
avea succes, a reuşi; ~ belgesi
atestat/diplomă de merit; ~ lar
dilemek a ura succes; ~ elde
etmek a repurta succes; ~ kaza-
mak a dobândi succes.
başarılı adj. reuşit, cu succes.
başarılmak vi. a fi îndeplinit.
başarısızlık, -ğı s. insucces, ne-
reuşită.
başarmak vt. a reuşi, a avea
succes.
başasistan s. asistent-şef.
başat, -ti adj. dominant; pre-
dominant.
başatlık, -ğı s. dominare; predo-
minare.
başbakan s. prim-ministru.
başbakanlık, -ğı s. 1. funcţia
primului ministru. 2. clădirea
Consiliului de Miniştri.
başçavuş s. sergent-major.
başçı s. brigadier, şef de echipă.
başdanışman s. consilier princi-
pal.
başdiyakoz s. (rel.) arhidiacon.
başgardiyan s. gardian-şef.
başgarson s. ospătar-şef.
başgedikli s. plutonier adjutant.
başhakem s. arbitru principal.
başhekim s. medic-şef.
başhemşire s. soră-şefă.
başıkabak adj. 1. chel. 2. cu
capul descoperit.
başka adj. nehot. alt, altă;
~ yerde în altă parte // ~ şey
altceva.
başkaca adv. separat, aparte.
başkalamak vt. a denatura, a
deforma; a falsifica.
başkaları pron. nehot. alţii,
altele.
başkahraman s. (lit.) erou (prin-
cipal).
başkalaşım s. metamorfism.
başkalaşma s. metamorfoză.
başkalaşmak vi. a se schimba, a
se transforma; a se metamor-
foza.
başkaldırma s. başat
revoltă, răzvră-
– başlangıçta
tire.
başkaldırmak vi. a se revolta, a
se răzvrăti.
başkalık, -ğı s. schimbare, trans-
formare; metamorfozare.
başkan s. 1. şef. 2. preşedinte //
~ vekili/yardımcısı vice-preşe-
dinte; cumhur ~ı preşedintele
republicii.
başkanlık, -ği s. preşedinţie.
başkası pron. nehot. altul, alta.

başkâtip, -bi s. secretar-şef.
başkent, -ti s. capitală.
başkaldırmak vi. a se revolta, a
se răzvrăti.
başkaldırma s. revoltă, răzvră-
tire.
başkilise s. catedrală.
başkişi s. (lit.) erou principal.
başkomutan, başkumandan s.
comandant-şef.
başkomutanlık, -ğı, başkuman-
danlık, -ğı s. comandamentul
general.
başkonsolos s. consul general.
başkonsolosluk, -ğu s. consulat
general.
başköşe s. (într-o casă) locul de
onoare.
Başkurdistan s. Başkiria.
Başkurtça s. limba başkiră.
başlamak vi., vt. 1. a începe.
2. a debuta. 3. (fig.) a între-
prinde, a iniţia.
başlangıç, -ci s. 1. început, punct
de plecare. 2. debut. 3. prefaţă,
cuvânt-înainte. 4. preambul.
5. (fig.)
başlantı origine, sursă.
– batırmak
başlangıçta adv. la început.
başlantı s. (muz.) uvertură.
başlatmak vt. a începe.
başlayış s. 1. început, începere;
debut. 2. (la şah) deschi-
dere.
başlıca adj. principal, esenţial.
başlık, -ğı s. 1. conducere, patro-
nat; autoritate. 2. capişon,
glugă. 3. titlu (de carte, ziar
77
etc.) // ~ altı subtitlu; ~ atmak/
koymak a intitula.
başmak, -ğı s. încălţăminte.
başmakale s. editorial.
başmal s. capital.
başmelek, -ğı s. arhanghel.
başmuharrir s. editorialist.
başmüfettiş s. inspector-şef.
başmüfettişlik, -ğı s. inspectora-
tul general.
başoyuncu s. actor în rolul prin-
cipal.
başörtü, -yü, başörtüsü, -nü s.
broboadă, basma.
başpapaz s. vicar.
başparmak s. degetul mare.
başpiskopos s. arhiepiscop.
başrol, -lü s. (teatr.) rol prin-
cipal.
başsağlığı, -nı s. condoleanţe.
başsavcı s. procuror general.
başsavcılık, -ğı s. procuratura
generală.
başşehir s. v. başkent.
baştabip, -bi s. medic-şef.
baştan adv. de la început, de la
capăt, din nou.
başucu, -nu s. 1. căpătâi. 2. ca-
păt, limită. 3. (astr.) zenit.
başülke s. metropolă.
beşvekil s. v. başbakan.
başvurmak vt. a apela la...
beşvuru s. solicitare, cerere // ~
da bulunmak a solicita.
başyazar s. redactor-şef.
başyazı s. (d. articole) editorial.
batak I. s. baltă, mocirlă. II. adj.
compromis; falimentat.
78
batakçı adj. 1. rău platnic.
2. falit.
bataklı adj. mlăştinos, mocirlos.
bataklık, -ğı s. 1. mlaştină. 2. stu-
făriş.
batarya s. (mil., fiz.) baterie.
bateri s. (muz.) baterie.
batı s. vest, apus, occident.
batık adj. cufundat; scufundat.
batıl adj. ireal // ~ itikat super-
stiţie.
batılı s. occidental.
batılılaşma s. occidentalizare.
batılılaşmak vi. a se occiden-
taliza.
batılılaştırma s. occidentali-
zare.
batılılaştırmak vt. a occidenta-
liza.
batın, -tnı s. 1. abdomen, sto-
mac, pântec. 2. (fig.) generaţie.
3. mlădiţă (şi fig.).
batıni adj. ascuns, secret.
batır s. erou, viteaz.
batırmak vt. 1. a cufunda; a scu-
funda. 2. a înmuia. 3. a fali-
menta. 4. (d. haine) a murdări.
5. a înţepa, a găuri. 6. (fig.) a
defăima, a calomnia, a ponegri.
7. a distruge
batısal adj. occidental
batış s. 1. cufundare, scufundare.
2. apus (de soare). 3. declin,
cădere. 4. faliment
bati adj. lent, încet; greoi; leneş.
batkı s. faliment.
batkın adj. falimentar; falit.
batkınlık, -ğı s. faliment.
batma s. 1. cufundare; scufun-
dare. 2. apus. 3. declin, cădere.
4. faliment. 5. înţepătură.
batmak vi. 1. a se cufunda; a se
scufunda. 2. (d. aştri) a apune.
3. (fig.) a decădea, a se ruina; a
da faliment. 4. a fi acoperit de;
toza battık! ne-am umplut de
praf! 5. (d. haine) a se murdări.
6. (d. ace, ţepi) a intra.
battal adj. 1. imens, colosal,
enorm. 2. inutil, nefolositor,
fără valoare; nul.
battaniye s. pătură; cuvertură,
pled.
bavul s. valiză.
Bavyera s. Bavaria.
bay I. s. domn. II. adj. bogat,
avut, înstărit.
bayağı adj. I. 1. vulgar, josnic.
2. simplu, obişnuit, de rând;
banal, comun. 3. complet, cu
totul, în linii mari. II. adv.
suficient de ..., destul de ... // ~
gün o zi din săptămână // ~
kaçmak (d. vorbire, atitudine)
batısal – baykuş
a fi deplasat/nepotrivit.
bayağıkesir, -sri s. (mat.) fracţie
ordinară.
bayağılaşmak vi. a se banaliza.
bayağılaştırmak vt. a face (ceva)
să devină banal, a banaliza.
bayağılık, -ğı s. 1. simplitate, ba-
nalitate; caracter obişnuit.
2. vulgaritate.
bayan s. doamnă.
bayat, -tı adj. 1. vechi; stricat,
alterat. 2. (fig.) demodat.

bayatlamak vi. 1. a se învechi; a
se strica, a se altera. 2. (fig.) a
se demoda.
bayatlatmak vt. a provoca alte-
rarea, a face/a lăsa să se înve-
chească.
bayatlık, -ğı s. învechire; stri-
care, alterare.
baygın adj. 1. leşinat. 2. slab,
vlăguit. 3. (d. privire) galeş.
4. îndrăgostit, amorezat.
baygınlık -ğı s. 1. leşin; ~ ge-
çirmek a leşina. 2. slăbiciune,
stare de leşin.
bayılmak vi. 1. a leşina. 2. (fig.) a
fi mare amator de, a adora //
gülmekten ~ a se prăpădi de râs.
bayıltmak vt. a face să leşine.
bayındır adj. înfloritor, prosper.
bayındırlık s. prosperitate.
bayındırmak vt. a face să pros-
pere, a face să înflorească.
bayır s. movilă, deal.
bayi, -ii s. 1. (com.) monopol,
drept de exclusivitate. 2. vân-
zător.
baykuş
bayrak s. (zool.) bufniţă, cucu-
– beddua
vea.
bayrak -ğı s. 1. drapel, steag;
~ asmak a aborda drapelul.
2. (sport) ştafetă.
bayraktar s. portdrapel, stegar.
bayram s. sărbătoare; milli
~ sărbătoare naţională; ~ günű
zi de sărbătoare; ~ ınız kutlu
olsun! sărbători fericite!; ~ et-
mek a sărbători; kurban ~ (la
musulmani) sărbătoarea
79
sacrificiului; ramazan/şeker
bayramı sărbătoarea postului.
bayramlaşmak vi. a se felicita
(de sărbători).
baytar s. medic veterinar.
baz s. (chim.) bază.
bazalt, -tı s. bazalt.
bazan, bazen adv. uneori, câte-
odată.
bazı I. adj. unii, unele; ~ adamlar
unii oameni. II. adv. uneori,
câteodată.
bazik s. (chim.) bazic; ~ oksitler
oxizi bazici.
bazilika s. 1. palat regal. 2. bazi-
lică.
bazuka s. (mil.) bazucă.
bazlama(ç) s. 1. turtă (pâine).
2. clătită.
bazubent s. 1. amuletă, talisman.
2. banderolă.
be interj. bre!; neredesin bre?
unde eşti, bre?
bebek s. 1. prunc, copilaş. 2. pă-
puşă.
bebeklik, -ğı s. pruncie, copilărie.
beberuhi pitic, om de statură
foarte mică.
becayiş s. schimb, ~ etmek a face
schimb.
becelleşmek vi. a se lupta, a se
strădui
beceri s. 1. pricepere, îndemânare;
talent, aptitudine. 2. (sport) per-
formanţă
becerikli s. îndemânatic, price-
put; talentat, înzestrat; capabil,
descurcăreţ.
80
beceriklilik, -ğı s. pricepere, is-
cusinţă, dexteritate.
beceriksiz adj. nepriceput, neîn-
demânatic.
baceriksizlik, -ğı s. nepricepere,
neîndemânare, stângăcie.
becermek vt. 1. a reuşi, a izbuti,
a izbândi. 2. a necinsti o
femeie. 3. a curăţa, a omorî.
4. a doborî, a răpune.
bedava adj. gratuit, pe gratis // ~
dan/sına/ya pe nimic; ~ sirke
baldan tatlıdır (prov.) oţetul de
chilipir este mai dulce ca mierea;
calul de dar nu se caută la dinţi.
bedevacı s. chilipirgiu.
bedbaht, -ti adj. ghinionist;
nefericit, năpăstuit.
bedbahtlık, -ğı s. nefericire, nă-
pastă, ghinion.
bedbin adj. pesimist.
bedbinleşmek vi. a deveni pesi-
mist.
bedbinlik, -ğı s. pesimism.
beddua s. blestem; ~ sını almak/
~ sına uğramak a fi blestemat;
~ etmek a blestema.
bedel s. 1. echivalent, contra-
valoare. 2. schimb de bani,
schimb valutar.
bedelen adj. în locul, în schim-
bul.
bedelli adj. cu plată.
bedelsiz adj. fără plată, pe gratis,
gratuit
beden s. (anat.) corp, trunchi //
~ cezası pedeapsă corporală;
~ eğitimi educaţie fizică.
bedeni, bedensel adj. corporal,
fizic.
bedenen adv. fizic.
bedesten s. bazar.
bedevi adj. 1. beduin. 2. nomad.
bedir, -dri s. lună plină.
begonya s. (bot.) begonia.
beğence s. prefaţă laudativă /elo-
gioasă; elogiu.
beğendirmek vi. a face (pe
cineva) să-i placă.
beğeni s. 1. plăcere; gust. 2. bun
gust. 3. discernământ.
beğenilmek vi. a fi iubit; a fi
agreat; a fi acceptat.
beğenmek vt. 1. a-i plăcea, a
agrea; a accepta, a-l găsi pe
gustul său. 2. a alege; beğen-
diğini beğen alege care îţi
place.
behemehal adv. negreşit, neapă-
rat.
beher pron. adj. fiecare.
behey interj. heei! ~ adam heei
omule!
behre s. 1. parte, porţie.
bedel –2.bekrilik
folos,
avantaj.
beis, -esi s. daună, detriment;
inconvenient, neajuns; pie-
dică.
bej adj. (de culoare) bej.
bek, -ki1 (sport) fundaş
bek, -ki2 s. lampă, bec de gaz,
arzător.
beka s. 1. eternitate. 2. prelun-
gire, continuitate.
bekar (muz) becar.
bekâr s. celibatar, burlac.

bekâret, -ti s. 1. virginitate, fe-
ciorenie, castitate. 2. puritate;
neprihănire.
bekârlık, -ğı s. celibat, burlăcie.
bekçi s. paznic, gardian.
bekçilik, -ğı s. pază, gardă;
~ etmek a sta de pază; a face de
gardă.
bekleme s. aşteptare; ~ salonu
sală de aşteptare.
beklemek vt. 1. a aştepta. 2. a
avea grijă (de), a supraveghea, a
păzi. 3. (fig.) a spera, a
nădăjdui.
beklemesiz adj. (d. tren) expres.
beklenmedik adj. neaşteptat.
beklenmek vi. a fi aşteptat; a se
aştepta.
beklenmezlik, -ğı s. improbabi-
litate, incertitudine.
beklenti s. aşteptări.
bekletmek vt. 1. a face/a lăsa să
aştepte. 2. a amâna.
bekleyiş s. aşteptare.
bekri adj. beţiv, beţivan, tur-
mentat.
Bektaşi – belginlik
bekrilik, -ğı s. beţie.
Bektaşi s. derviş al ordinului
Bektaşi.
Bektaşilik, -ğı s. (rel.) ordinul
Bektaşi.
bektaşi üzümü s. (bot.) agriş;
agrişă.
bel1 s. 1. mijloc, talie. 2. (geogr.)
defileu // ~ bağlamak a se
încrede; ~i bükük nefericit; ~i
çökmek a se cocoşa; ~ inden
gelmek a fi fiul lui; ~ gibi
81
akmak a curge în abundenţă;
~ ini kırmak a ruina; ~ omuru
(anat.) vertebra lombară;
~ vermek (d. pereţi, acoperi-
şuri) a se încovoia, a se curba.
bel2 s. cazma, hârleţ.
bel3 s. semn, semnal.
belâ s. belea, nenorocire, necaz //
~ ya çatmak/ düşmek/ girmek/
uğramak a da de necaz; ~ sını
çekmek a plăti (pentru faptele
sale); ~ sını bulmak a-şi găsi
beleaua; ~ geliyorum demez
(prov.) beleaua nu bate la uşă,
intră; ~ okumak a blestema;
~ yı satın almak a o căuta cu
lumânarea; ~ yı savmak a
scăpa de belea; ~ ya sokmak a
băga (pe cineva) în încurcă-
tură; güç ~ cu greu.
belâgat, -ti s. elocinţă // ~ ilmi
retorică.
belâgatli adj. elocvent.
belâlı adj. 1. recalcitrant, ener-
vant; certăreţ. 2. proxenet,
codoş
belce s. zona dintre sprâncene.
Belçika s. Belgia.
Belçikalı s. adj. belgian.
belde s. oraş; tatil ~si sat de
vacanţă; ~i tayyibe oraşul
(sfânt) Medina.
beledi adj. 1. municipal. 2. local;
~ hastalık boală endemică.
3. ţesătură groasă de bumbac.
belediye s. municipalitate // ~
başkanı/reisi primar; ~ seçimi
82
alegeri municipale; ~ meclisi
consiliul municipal.
belediyeci s. edil, lucrător al
municipialităţii.
beleş s. chilipir.
beleşçi s. chilipirgiu.
belge s. document, dovadă; acte
(doveditor).
belgeleme s. documentare; do-
vedire.
belgelemek, belgelendirmek vt.
a documenta, a dovedi (prin
acte).
belgelenmek vi. a fi documentat,
a fi dovedit (prin acte).
belgelik, -ğı s. arhive.
belgesel adj. documentar; ~ film
film documentar.
belgi s. 1. semn, indiciu; sim-
ptom. 2. nuanţă; particularitate,
caracteristică.
belgin adj. (filoz.) clar, precis.
belginleştirme s. clarificare, pre-
cizare.
belginleştirmek vt. a clarifica, a
preciza.
belginlik, -ğı s. claritate, precizie.
belgisiz adj. nehot. nedefinit; ~
adıl (gram.) pronume (neho-
tărât); ~ sıfat (gram.) adjectiv
nehotărât.
belgit, -ti s. 1. chitanţă, bon,
recipisă. 2. mărturie, atestare.
belgitleme s. documentare.
beliğ adj. elocvent.
belik, -ğı s. (d. păr) coadă,
cosiţă.
belirgi s. evidenţă, certitudine.
belirgin adj. clar, evident, vădit,
cert.
belirginleşmek vi. a deveni clar/
elocvent.
belirginlik, -ğı s. claritate, evi-
denţă; certitudine.
belirlemek vt. a defini, a deter-
mina.
belirlenim s. desemnare, deter-
minare.
belirlenimci adj. determinist.
belirlenimcilik, -ği s. determi-
nism.
belirli adj. definit, determinat,
precis // ~ belirsiz vag; ~ geçmiş
zaman (gram.) timpul trecut
determinat.
belirlilik, -ğı s. determinare, evi-
denţă.
belirme s. apariţie, ivire.
belirmek vi. 1. a apărea, a se
ivi. 2. a se clarifica, a se
preciza.
belirsiz adj. 1. nedefinit, imprecis;
îndoielnic. 2. vag, confuz. 3. ne-
cunoscut. 4. (gram.)
belgisiz –nedefinit,
belletmek
nedeterminat, nehotărât.
belirsizlik s. 1. nedefinire, im-
precizie. 2. confuzie.
belirten s. (gram.) determinat,
atribut.
belirti s. semn, simptom, indi-
ciu.
belirtilen s. (gram.) determinat.
belirtili adj. determinat, definit;
clarificat.
belirtmek vt. a preciza; a clari-
fica; a demonstra.

belit s. axiomă.
belitsel adj. axiomatic
belkemiği s. 1. (anat.) coloană
vertebrală, şira spinării.
2. (fig.) bază; esenţă.
belki adv. poate; probabil.
belkili adj. problematic.
belladon s. (bot.) beladonă.
bellek s. memorie // ~ yitimi
amnezie.
bellemek vt. 1. a reţine, a me-
mora. 2. a crede, a presupune.
3. a săpa (cu hârleţ).
bellem s. (capacitate de) memo-
rare.
belleme1 s. învăţare (pe de rost),
memorare.
belleme2 s. săpare (cu hârleţul).
belleme3 s. pătură pentru şa.
bellemek1 vt. 1. a învăţa (pe
de rost). 2. a presupune, a
crede.
bellemek2 vt. a săpa (cu hârleţul).
belleteç s. mnemotehnic.
belleten s. buletin.
belletmek
belli– benzin vt. a medita, a pune
(pe cineva) să înveţe, a învăţa.
belli adj. 1. clar, evident. 2. cu-
noscut, ştiut. ~ başlı notabil;
important. 3. determinat, defi-
nit.
bellilik, -ğı s. claritate, precizie.
belsoğukluğu, -nu adj. bleno-
ragie.
bembeyaz adj. alb imaculat.
bemol, -lü s. (muz.) bemol.
ben1 s. neg,; aluniţă; pistrui.
83
ben2 (pron.) eu; benim al meu, a
mea; bana mie, îmi, -mi; beni
pe mine, -mă; bende la mine;
benden de la mine.
benbenci s. lăudăros.
bence adv. după părerea mea,
după mine.
bencil adj. egoist.
bencileyin adv. ca mine, ase-
menea mie.
bencillik, -ğı s. 1. egotism.
2. (filoz.) solipsism.
bencillik, -ğı s. egoism.
bende s. sclav, slugă, servitor
// ~ niz umilul dumneavoastră
servitor.
benek, -ğı s. 1. (anat.) aluniţă,
pistrui. 2. pată.
benekli adj. pătat; pistruiat.
bengi adj. etern, veşnic.
bengilemek vt. a eterniza.
bengileşmek vi. a se eterniza.
bengilik, -ğı s. veşnicie, eterni-
tate.
bengisu, -yu s. apă vie, apa
vieţii.
benîadem s. fiii lui Dumnezeu,
oamenii, omenirea.
beniçincilik, -ği s. egocentrism.
benim pron. al meu.
benimki, -ni pron. al meu, care
îmi aparţine.
benimseme s. însuşire, arogarea
unui drept.
benimsemek vt. a-şi însuşi, a-şi
atribui, a-şi aroga un drept.
beniz, -nzi s. 1. faţă, chip. 2. mină,
expresie a feţei. 3. ten, culoare a
84
feţei // ~ nzi solmak / ~i atmak a
se îngălbeni (la faţă), a deveni
palid; uçuk ~ palid, galben (la
faţă).
benlik, -ği s. 1. individualitate.
2. personalitate. 3. orgoliu,
mândrie.
benlikçilik, -ği s. 1. egoism.
2. egocentrism.
bent s. 1. baraj, dig. 2. alineat,
paragraf. 3. (lit.) strofă.
benzemek vi. a asemăna (cu
cineva), a se asemăna, a
semăna cu.
benzer I. adj. asemănător; aseme-
nea; analog. II. s. v. benzeşim 2.
benzerlik s. asemănare; similitu-
dine.
benzeşim s. 1. analogie. 2. v.
benzerlik.
benzeşmek vi. a se asemăna, a se
asemui.
benzetmek vt. a asemui.
benzeyiş s. asemănare; similitu-
dine; analogie.
benzin s. benzină; ~ bidonu/
tenekesi bidon de benzină; ~
filtresi filtru de benzină; ~ ista-
syonu staţie de benzină.
benzinci s. 1. staţie de benzină.
2. lucrător de benzinărie.
benzol, -lü s. benzol.
beraat, -tı (jur.) achitare; ~ etmek
a fi achitat; ~ ettirmek a
determina achitarea // ~ı
zimmet (jur.) absolvit de
răspundere; ~ı zimmet asıldır
(jur.) prezumţia de nevinovăţie.
beraber adv. împreună, laolaltă,
în comun // bununla ~ în
pofida ..., cu toate acestea;
böyle olmakla ~ deşi, cu toate
acestea; ~ e kalmak / bitmek
(sport) a se termina la
egalitate.
beraberce adv. împreună; ca un
tot.
beraberlik, -ği s. 1. unitate,
unire; solidaritate. 2. acord,
înţelegere. 3. egalitate (şi
sport).
beraet, -ti (jur.) v. beraat.
berat, -ti s. brevet; certificat,
atestat; ihtira ~ı brevet de in-
venţie; ~ gecesi/kandili noap-
tea iertării păcatelor (noaptea
dintre cea de-a 14 spre cea de-a
15 zi a lunii Şaban, data la care
lui Muhammad i s-a revelat
profeţia).
berbat, -ti adj. 1. rău, răutăcios.
2. rău, lipsit de caracter.
3. stricat, alterat // ~ etmek a
strica; a distrugebenzinci
(şi fig.);
– beri
~ bir adam un individ mârşav.
berber s. frizer; coafor // ~ sa-
lonu salon de coafură.
berdevam adj. continuu, neîn-
trerupt, neîncetat.
bere1 s. lovitură; contuzie, vână-
taie.
bere2 s. beretă; bonetă.
bereket, -ti s. berechet, belşug,
abundenţă // ~ versin! să fie
cu noroc!; mult belşug!;
~ versin ki din fericire, bine

că...; ~ boynuzu cornul abun-
denţei.
bereketli adj. 1. îmbelşugat,
abundent. 2. binecuvântat 3.
(d. sol) fertil; roditor, mănos;
// ~ ola/olsun 1) poftă bună!
2) mult belşug!
bereketlilik, -ğı s. 1. abundenţă,
belşug. 2. fertilitate, rodnicie.
3. binecuvântare.
bereketsiz adj. 1. neroditor, ne-
fertil, arid. 2. nefolositor,
inutil.
berele(t)mek vt. a vătăma, a con-
tuziona, a provoca o contuzie.
bereli1 adj. vătămat, contuzionat.
bereli2 adj. cu beretă.
bergamot, -tu s. (bot.) perga-
mută, bergamotă.
berhudar adj. fericit; prosper;
~ ol! Dumnezeu să te binecu-
vânteze!; să ai parte de fericire!
beri I. adj. de dincoace. II. prep.
1. dincoace de ... 2. începând
cu –...,besmele
beriki de ... încoace //~ de în
partea aceasta, încoace; ~ den
din această parte, de dincoace;
~ gelmek a se apropia.
beriki, -ni pron. ăstălalt, ces-
tălalt.
berilyum s. (chim.) beriliu.
berjer s. fotoliu (masiv).
berk1, -ki adj. 1. (fiz.) dur, solid.
2. rezistent, durabil.
berk2, -ki s. fulger; trăsnet.
berk3, -ki s. (poetic) frunză.
berkemal adj. complet, perfect.
85
berkinmek vt. a căpăta forţă, a
se întări, a se consolida.
berkitme s. întărire, consolidare.
berkitmek vt. a întări, a con-
solida.
berklik, -ği s. 1. rezistenţă, dura-
bilitate. 2. (fiz.) soliditate, duri-
tate.
bermuda s. (d. pantaloni) ber-
mude.
bermutat adv. ca de obicei, ca
întotdeauna.
berrak, -ki adj. limpede, clar.
berraklaşmak vi. a se clarifica;
a se limpezi (şi fig.).
berraklaştırmak vt. a clarifica, a
limpezi.
beraklık, -ği s. claritate, limpe-
zime; explicitate.
bertaraf adv. separat de, pe de o
parte // ~ etmek a înlătura;
~ olmak a fi înlăturat.
berzah s. 1. (geog.) istm.
2. (rel.) dascăl, preceptor
besbedava adj. foarte ieftin,
aproape pe gratis.
besbelli I. adj. clar, evident.
II. adv. probabil; se vede
treaba că, se vede că.
besbeter adj. rău de tot; cum nu
se poate de rău/prost.
besi s. v. besin; în expr.: ~ ye
almak / çekmek/koymak a
hrăni/dopa un animal.
besibilim s. dietetică.
besibilimci s. dietician.
besibilimsel adj. dietetic.
86
besidüzen s. dietă; regim alimen-
tar; hrană; ~ bilgisi dietetică.
besidüzensel adj. dietetic.
bes(i)li adj. (bine) hrănit; gras.
besin s. aliment, hrană.
besinsizlik, -ği s. subnutriţie,
lipsă de hrană.
besisuyu, -nu s. sevă.
besleme s. 1. hrănire, alimentare.
2. creşterea, îngrăşarea (unui
animal). 3. fată în casă, un
membru al familiei.
beslemek vt. 1. a hrăni, a
alimenta. 2. a îngriji, a întreţine
(şi fig.). 3. a creşte, a îngrăşa
(păsări, animale). 4. (fig.) a
nutri, a purta; a arăta; kin ~ a
nutri ură; sevgi ~ a purta dra-
goste; ümit ~ a nutri speranţe.
beslenilmek vi. 1. a fi hrănit.
2. (d. animale) a fi crescut, a fi
pus la îngrăşat.
besmele s. besmele (cuvânt
pronunţat de musulmani la în-
ceperea unei activităţi şi repre-
zintă prescurtarea formulei
arabe bismillahirrahmanirra
him ceea ce înseamnă: „în
numele lui Allah Cel Milostiv,
Îndurător”.
beste s. (muz.) compoziţie //
~ bağlamak (muz.) a compune
muzică.
besteci, bestekâr s. compozitor.
bestelemek vt. (muz.) a com-
pune.
besteli adj. transpus pe muzică;
compus.
bestesiz adj. netranspus pe mu-
zică.
beş num. cinci // ~ te bir (o)
cincime; ~ duyu cele cinci
simţuri; ~ köşe pentagon; ~ on
kuruş çıkarmak a câştiga bani
puţini; ~ para etmez nu face
doi bani; ~ para almamak a nu
lua un ban; ~ paralık etmek a
face (pe cineva) de două
parale; ~ parmak bir olmaz
sunt cinci degete la o mână şi
nu seamănă unul cu altul;
~ vakit namaz (rel.) cele cinci
rugăciuni impuse în islam.
beşaret, -ti s. 1. veste bună, bucu-
rie. 2. (fig.) pocitanie, urâţenie.
beşer1 s. omul, specia umană //
~ şaşar omul e supus greşelii.
beşer2 num. câte cinci.
beşeri adj. uman, omenesc;
~ coğrafya geografia antropo-
logică; ~ ilimler ştiinţele uma-
niste.
beşeriyet, -ti s. (omenire) uma-
nitate; fiinţa umană. beste – betim
beşgen s. (mat.) pentagon.
beşibirlik, beşibiryerde s. mo-
nedă turcească de cinci lire de
aur, beşlic.
beşik s. leagăn (şi fig.) ~ san-
dalye balansoar.
beşikkemer s. (arh.) arcadă.
beşiktonoz s. (arh.) boltă.
beşinci num. al cincilea.
beşiz s. cinci gemeni, cvin-
tupluri.

beşli adj. 1. (muz.) cvintet.
2. (la jocul de cărţi) (cartea cu
numărul) cinci. 3. piesă de
domino cu numărul cinci.
4. (lit.) strofă de cinci versuri.
beşlik, -ği s. 1. (fin.) bancnotă de
cinci (lire).
beşparmak, beşpençe s. (zool.)
stea de mare.
beştaş s. (joc de copii) cinci
pietre.
beşyüzlük, -ğü s. bancnotă de
cinci sute (lire).
bet1, -ti s. faţă; ~ beniz culoarea
feţei; ~i benzi atmak a se
schimba la faţă; ~ beniz kal-
mamak a avea faţa foarte
palidă.
bet2, -ti adj. rău, urât; ~ bet
bakmak a se holba cu răutate;
~ ine gitmek a supăra; a intriga;
~ görünmek a arăta rău.
beter adj. mai rău, mai prost.
beti s. 1. figură, formă. 2. repre-
zentare.
betik s. v. kitap.
betikevi, –-ni
betimleme s. librărie.
beyinsiz
betim s. descriere.
betimleme s. descriere.
betimlemek vt. a descrie.
betimlenmek vi. a fi descris.
betimsel adj. descriptiv; ~ gra-
mer gramatică descriptivă.
betisiz adj. nonfigurativ; nere-
prezentativ; ~ sanat artă nonfi-
gurativă.
betleşmek vi. a deveni urât /
dezagreabil; a se înrăi.
beşyüzlük – beyin
87
betlik, -ği s. 1. urâţenie; răutate.
2. viclenie.
beton s. beton.
betonarme s. beton armat.
betoncu s. betonist.
betonkarar s. v. betonyer.
betonyer s. betonieră.
bevliye s. urologie.
bevliyeci s. urolog.
bey s. 1. (ist.) bei. 2. (termen de
adresare) domnule; Ahmet ~ !
domnule Ahmet! 3. (la jocul
de cărţi) as // ~ baba tată; ~
gibi yaşamak a o duce
domneşte.
beyan s. declaraţie; comunicat;
~ etmek a declara; a comunica;
~ yapmak a da o declaraţie.
beyanat, -tı s. v. beyan: // ~
vermek/ ~ ta bulunmak a face
o declaraţie.
beyanname s. comunicat; decla-
raţie.
beyaz adj. alb // ~ a çekmek a
trece pe curat; ~ kitap cartea
albă; ~ oy vot pentru; ~ zehir
heroină; ~ eşya electrocasnice.
beyazımsı, beyazımtırak adj.
albicios, alburiu.
bayazlanmak, beyazlaşmak vi.
a se albi, a deveni alb.
beyazlatmak vt. a albi.
beyazlık, -ğı s. alb, culoare albă.
beyazperde s. ecran.
beyazpeynir s. brânză telemea.
beyefendi s. (formulă de adre-
sare) domnule.
beyerki, -ni s. plutocraţie.
88
beygir s. cal (şi în sport) // ~ gibi
mare şi prost, grosolan; yük ~i
cal de tracţiune; ~ sineği
(zool.) tăun.
beygirgücü, -nü s. (fiz.) cal pu-
tere.
beyhude adj. degeaba, în zadar,
zadarnic, fără nici un rost.
beyin, -yni s. 1. creier, encefal.
2. (fig.) minte, inteligenţă,
judecată // ~ atmak a-şi ieşi din
minţi; ~ iltihabı (med.) ence-
falită; ~ i dağnık olmak a avea
mintea împrăştiată; ~ kana-
ması hemoragie cerebrală;
~i karıncalanmak a nu-l mai
duce mintea; ~ sarsılması
comoţie cerebrală; ~i sulan-
mak a cădea în mintea copiilor;
~ inde şimşekler çakmak a-i
trece deodată (ca un fulger)
prin minte, a străfulgera, ~i
vurulmuşa dönmek a avea un
şoc.
beyincik, -ği s. (anat.) cerebel,
creierul mic.
beyinsel adj. cerebral.
beyinsiz adj. prost, fără minte;
lipsit de judecată, greu de cap.
beyinsizlik, -ği s. prostie; lipsă
de judecată.
beyinzarı s. (anat.) meninge.
beyit, -ti s. 1. casă, gospodărie.
2. (lit.) distih.
beylerbeyi s. (ist.), beilerbei, gu-
vernator-general.
beylik s. 1. (ist.) beilic, principat;
~ satmak a se da mare. 2. (fig.)
bunăstare, viaţă prosperă.
3. pătură militară // ~ söz
expresie stereotipă.
beynamaz s. (d. persoane) care
nu săvârşeşte namazul / rugă-
ciunea; om de nimic.
beysbol s. (sport) base-ball.
beysbolcu s. (sport) jucător de
base-ball.
Beytullah s. (rel.) Kaaba.
beynelmilel adj. internaţional;
~ örgütler organizaţii interna-
ţionale.
beyzade s. (ist.) beizadea, prin-
cipe.
beyzbol s. v. beysbol.
beyzî adj. oval; eliptic.
bez1 s. cârpă; kap ~i cârpă de
şters vase, spălător; toz ~i cârpă
de praf // yelken ~i foaie de
cort.
bez2 s. 1. (anat.) ganglion.
2. (anat.) glandă; ~ iltihabı
(med.) adenită; ~ uru adenom.
bezdirmek vt. a cicăli, a plictisi.
beze1 s. (culin.) bezea.
beze2 s. 1. (anat.) glandă. 2. um-
flătură, inflamaţie.
bezek, -ği s. podoabă, ornament.
beyinsizlik – bıkkınlık
bezekçi s. decorator.
bezelye s. mazăre; mazăre verde.
bezem s. 1. decor. 2. (teatru)
cadru.
bezeme s. decorare, ornamen-
tare.
bezemek vt. a decora, a orna, a
împodobi.
bezemeli adj. decorat.

bezen s. ornament, decoraţiune.
bezenmek vi. 1. a se decora, a se
împodobi, a se orna. 2. a se
găti, a se aranja.
bezgin adj. plictisit; blazat.
bezginlik s. plictiseală; blazare.
bezir s. ulei de in.
bezirgân s. 1. negustor. 2. (fig.)
afacerist, speculant.
bezmek vi. a se plictisi, a se
sătura.
bıçak, -ğı s. cuţit; ~ ın ağzı tăişul
cuţitului; ~ ın sırtı muchea
cuţitului; mutfak ~ı cuţit de
bucătătie // tıraş ~ı brici; ~ ~a
gelmek a se încăiera; ~ kemiğe
dayanmak a-i ajunge cuţitul
la os.
bıçaklamak vt. a răni (pe ci-
neva) cu cuţitul; a înjunghia.
bıçaklanmak vi. a fi înjunghiat.
bıçkı s. fierăstrău; ~ tozu rume-
guş.
bıdık adj. (d. persoane) mic şi
gras.
bıkkın adj. plictisit, blazat.
bıkkınlık -ğı s. plictiseală, bla-
bıkmak – biçimdeşlik
zare.
bıkmak vi. a se plictisi, a se să-
tura; bıkıp usanmak a se plic-
tisi la culme
bıktırmak vt. a plictisi, a agasa.
bıldır adv. anul trecut.
bıldırcın (zool.) prepeliţă.
bırakıt s. (jur.) succesiune.
bırakmak vt. 1. a lăsa, a pune
jos. 2. a pune, a aşeza. 3. a
amâna. 4. a renunţa (la), a
bıçaklamak – biçerdöğer
89
abandona. 5. a părăsi, a aban-
dona. 6. a da voie, a permite.
7. a divorţa, a se despărţi.
8. a da, a încredinţa //bıyık ~
a-şi lăsa mustaţă; iz ~ a lăsa
urme; leke ~ a păta; sakal ~
a-şi lăsa barbă; sınıfta ~ a lăsa
repetent; tesadüfe ~ a lăsa în
voia soartei; tütünü ~ a se lăsa
de fumat; yüzüstü ~ a neglija; a
lăsa baltă; bırak ki! lasă!; lasă
că...; serbest ~ a lăsa liber.
bıyık- ğı s. mustaţă // ~ altından
gülmek a râde pe sub mustaţă;
~ ını balta kesmemek a nu-i
ajunge (cuiva) cu prăjina la
nas.
bıyıklanmak vi. a-i creşte mus-
taţa.
bıyıklı adj. mustăcios.
bıyıksız adj. fără mustaţă.
bızbız s. (muz.) baghetă, beţişor
(de tobă).
bızdık s. puşti, pici.
biat, -ti s. supunere; credinţă,
fidalitate; ascultare.
biber s. ardei; kırmızı ~ ardei
roşu // kara ~ piper.
biberiye s. (bot.) rozmarin.
biberli adj. ardeiat, piperat, iute.
biberlik, -ği s. piperniţă.
biberon s. biberon.
bibi s. mătuşă (după tată).
bibliyograf s. bibliograf.
bibliyografik adj. bibliografic.
bibliyografya s. bibliografie.
bibliyoman s. biblioman.
bibliyomani s. bibliomanie.
90
bibliotek, -ği s. bibliotecă.
bibliotekçi s. bibliotecar.
biblo s. bibelou.
biçare adj. sărman, biet; neaju-
torat.
biçarelik, -ği s. sărăcie, lipsă de
resurse materiale; neajutorare.
biçem s. stil.
biçembilim s. stilistică.
biçemlemek vt. a stiliza.
biçemsel adj. stilistic.
biçerbağlar s. (agr.) secerătoare-
legătoare.
biçerdöğer s. (agr.) combină.
biçilmek vi. 1. a se tăia. 2. a fi
tăiat. 3. a fi secerat.
biçim s. 1. seceriş. 2. formă,
aspect; ~ vermek a da formă //
~ ine getirmek a găsi momen-
tul potrivit.
biçim bilimi s. (gram.) morfolo-
gie.
biçim birim s. (gram.) morfem.
biçimci s. formalist.
biçimcilik, -ği s. formalism.
biçimdeş s. (mat.) homomorf.
biçimdeşlik, -ği s. (mat.) homo-
morfism.
biçimlendirmek vt. a da formă;
a perfecta.
biçimlenmek vi. a căpăta formă,
a lua forma ...; a se preciza.
biçimli adj. (d. persoane) ele-
gant, frumos; bine legat.
biçimsel adj. 1. (mat.) prismatic.
2. formal; formalist.
biçimsiz adj. 1. amorf, fără
formă. 2. diform.
biçki s. croială; ~ dikiş yurdu
şcoală de croitorie.
biçmek vt. 1. a croi. 2. a secera
(şi fig.). 3. (fin.) a evalua //
değer ~ a estima; ölçüp ~ (fig.)
a cântări, a cumpăni.
bidayet, -ti s. debut, început// ~
mahkemesi (jur.) judecătorie de
primă instanţă.
bide s. bideu.
bidon s. bidon.
bienal, -li I. adj. bienal. II. bie-
nală.
biftek s. biftec.
bigâne adj. 1. indiferent.
2. străin.
bigudi s. bigudiu.
bihakkın adv.1. pe bună drep-
tate. 2. într-adevăr.
bigünah adj. inocent, nevinovat.
bihaber adj. neştiutor, ignorant.
bihuş adj. fără cunoştinţă, leşi-
nat.
bihuzur adj. incomodat, stinghe-
rit.
bikarbonat, -ti s. bicarbonat.
bikes adj. singuratic.
biçimlendirmek – bile
bikini s. (costum de baie) bikini.
bikir, -kri s. 1. virginitate.
2. fecioară // ~i izale deflorare.
bilâ- (element de compunere)
fără, fără de ...; ne-; bilâfasıla
fără întrerupere; bilâsebep
neîntemeiat.
bilâhare adv. apoi, după aceea;
în cele din urmă.
bilâistisna adv. fără excepţie.

bilâkis adv. dimpotrivă, din
contra.
bilanço s. bilanţ (şi fig.); ~ yap-
mak a face bilanţul // ~ defteri
(fin.) balanţă.
bilârdo s. biliard; ~ masası masă
de biliard; ~ topu bilă de
biliard // ~ istekası tac (la
billiard).
bildik, -ği I. s. cunoştinţă, per-
soană cunoscută. II. adj.
cunoscut, ştiut.
bildirge s. 1. (pol.) raport; dare
de seamă. 2. (fin.) declaraţie
fiscală.
bildiri s. comunicat, declaraţie.
bildirim s. notă (scrisă); anunţ;
notificare
bildirilmek vi. a se anunţa, a se
comunica; a fi comunicat.
bildirme s. 1. înştiinţare, anun-
ţare. 2. avertizare, avertisment
// ~ kipi (gram.) modul indi-
cativ.
bildirmek vt. 1. a înştiinţa, a
anunţa, a comunica. 2. a aver-
tiza, a pune în vedere.
bile conj.
bileği 1. chiar, chiar şi, până
– bilimsel
şi. 2. chiar dacă.
bileği s. tocilă; ~ taşı piatră de
tocilă, polizor.
bilek, -ği s. 1. încheietură a
mâinii. 2. (anat.) carp; ayak ~ i
1) încheietură a piciorului,
2) (anat.) tars.
bileşik I. adj. compus; ~ ad nume
compus; ~ fiil verb compus; ~
kelime cuvânt compus; ~ üçlü
91
kuralı (mat.) regulă de trei
compusă; ~ zaman (gram.) timp
compus. II. s. (chim.) compus.
bileşim s. 1. (chim.) compoziţie.
2. (log.) sinteză. 3. (gram.)
compunere.
bileşke s. (fiz., mat.) rezultantă,
forţă medie.
bileşme s. (chim.) asociere; com-
punere.
bileşmek vi. (fiz., chim.) a se
asocia, a se compune; a se
amesteca.
bileştirmek vt. a compune, a
combina; a alătura.
bilet, -ti s. bilet; tichet; tren ~ i
bilet de tren; sinema ~i bilet de
cinema; piyango ~i bilet (la)
loto.
biletçi s. taxator, încasator; vân-
zător de bilete
bileyici s. tocilar.
bilezik, -ği s. brăţară.
bilfarz adv. să admitem că, să
presupunem că; spre exemplu.
bilfiil adv. de fapt, în fapt;
efectiv, într-adevăr.
bilge s. înţelept; ştiutor, cunoscă-
tor; erudit.
bilgelik, -ği s. înţelepciune, eru-
diţie.
bilgi s. 1. cunoaştere; cunoştinţe;
informaţii. 2. cunoştinţă, ştiin-
ţă; ~ almak/ edinmek a se in-
forma; ~ vermek a da infor-
maţii // ~ kuramı gnoseologie.
bilgicilik, -ği s. v. bilgiçlik.
92
bilgiç, -ci s. 1. savant. 2. (fig.)
pedant.
bilgiçlik, -ği s. sofism // ~ tasla-
mak a face pe atotştiutorul.
bilgili adj. instruit, cult.
bilgin s. om de ştiinţă, savant.
bilgisayar s. calculator, com-
puter; ~ faresi (tehn.) maus;
~ operatörü operator de calcu-
lator; ~ programcısı programa-
tor de calculator; ~ağı (la
calculator) reţea; ~ı açmak a
deschide calculatorul.
bilgisayarlı adj. computerizat; ~
tomografi (med.) tomografie
computerizată.
bilgisiz adj. ignorant.
bilgisizlik, -ği s. ignoranţă, ne-
ştiinţă.
bilhassa adv. în special, mai cu
seamă, cu deosebire.
bili s. ştiinţă; informaţie.
bilibili interj. pui, pui!
bilici s. ştiutor; atotştiutor.
bililtizam adv. intenţionat, îna-
dins, anume.
bilim s. ştiinţă; ~ adamı om de
ştiinţă.
bilimsel adj. ştiinţific; ~ işlem
lucrare ştiinţifică.
bilimsiz adj. 1. neştiinţific.
2. analfabet; ignorant.
bilimsizlik, -ği s. ignoranţă;
analfabetism.
bilincaltı s. subconştient.
bilinç, -ci s. cuget, conştiinţă //
~ ini yitirmek a-şi pierde
cunoştinţa; ~ ine varmak a
înţelege, a pricepe, a-şi da
seama.
bilinçdışı adj. inconştient.
bilinçlendirilme s. conştienti-
zare.
bilinçlendirilmek vt. a fi con-
ştientizat.
bilinçlendirlilme s. conştienti-
zare.
bilinçlendirmek vt. a conştien-
tiza, a face să devină conştient.
bilinçlenmek vi. a se conştien-
tiza, a deveni conştient.
bilinçli adj. conştient.
bilinçsiz adj. inconştient.
bilinçsizlik, -ği s. inconştienţă.
bilindik s. (mat.) cunoscută.
bilinemezci s. agnostic.
bilinemezcilik, -ği s. agnosti-
cism.
bilinen s. v. bilindik.
bilinmedik, -ği s. (mat.) necu-
noscută.
bilinmek vi. 1. a se şti, a se
cunoaşte. 2. a fi recunoscut.
bilinmeyen s. v. bilinmedik.
bilinmez adj. necunoscut,
neştiut.
bilirkişi s. expert; specialist
bilimsiz– //
bilmemezlik
~ raporu buletin de expertiză.
billâhi interj. pe legea mea!,
zău!
billür s. cristal; ~ bardak pahar
de cristal // ~ cisim (anat.)
cristalin; ~ ses voce cristalină.
billüri adj. cristalin.
billürlaşma s. cristalizare.
billürlaşmak vi. a se cristaliza.

billürlaşmış adj. cristalizat.
billürlaştırmak vt. a cristaliza.
billürsal adj. v. billüri.
billürsu adj. cristaloid.
bilmece s. 1. ghicitoare. 2. rebus.
bilmeden adv. fără să-şi dea
seama.
bilmek vt. 1. a şti, a avea cunoş-
tinţa de ... 2. a se cunoaşte, a
şti, a se pricepe. 3. a crede, a
considera. 4. a ghici; a des-
cifra. 5. a presupune // bildi-
ğini okumak a face cum îl taie
capul; bile bile intenţionat,
înadins; Allah bilir! Dumnezeu
ştie!; bilmedin (iz) ... (în) cel
mult; să zicem; bilerek în
cunoştinţă de cauză, înadins;
bilmem kaç cine ştie câţi/câte;
bilmen kim cine ştie cine;
bilmen nasıl cine ştie cum;
bilmem ne cine ştie ce; bildi-
ğinden şaşmamak a şti una şi
bună; kim bilir! cine ştie!
bilmemezlik, bilmezlik s. necu-
noaştere, neştiinţa, ignoranţă //
~ ten gelmek a se face că
nu ştie;biraz
bilvasıta– a se preface că nu pri-
cepe.
bilvasıta adv. indirect, prin inter-
mediul ... // ~ vergiler (fin.)
impozite indirecte.
bilya, bilye s. (tehn.) bilă; ~ lı
yatak rulment cu bilă.
bilyon s. bilion.
bin num. mie, una mie // ~ piş-
man olmak a regreta amarnic;
93
~ yaşa! mulţam! ~ de bir
extrem de rar.
bina s. 1. clădire; construcţie.
2. edificiu; stabiliment.
binaenaleyh adv. de aceea; prin
urmare.
binbaşı, -yı s. maior.
bindirilmiş adj. urcat, suit, în-
cărcat; îmbarcat //~ kıta (mil.)
unitate motorizată; ~ kuvvetler
trupe motorizate.
bindirmek vt. 1. a îmbarca, a
sui, a urca. 2. a încărca.
binek, -ği s. (tehn.) montură //
~ atı cal de călărie.
bingörotu, -nu s. (bot) scamo-
nee. bilmemezlik – bir
binici s. călăreţ.
binicilik s. călărie, echitaţie;
hipism.
bininci num. al (o) miilea.
binlik, -ği s. bancnotă de o mie
(de lire).
binmek vi. 1. a se urca, a se sui.
2. a încăleca. 3. (d. preţuri) a
creşte, a se mări // küplere ~
a-şi ieşi din fire; bindiği dalı
kesmek a-şi tăia craca de sub
picioare.
biperva I. adj. curajos, neîn-
fricat. II. adv. fără frică.
bir I. num. unu; un. II. art.
nehot. un, o. III. adj. 1. egal, la
fel. 2. comun // ~ ~ unul câte
unul; ~ ağızdan la unison;
ikide ~ des, frecvent; ~ boyda
de aceeaşi statură; ~ başına de
unul singur; ~ daha încă o
94
dată; ~ seviyede la acelaşi
nivel; ~ zaman(lar) odată,
cândva; ~ olmak 1) a se uni;
2) a fi la fel; ~ an evvel cu o
clipă mai devreme; ~ etmek a
unifica; ~ ara(lık) la un
moment dat; ~ araya gelmek a
se aduna; ~ e bin katmak a
exagera; ~ dediğini iki
etmemek a-i îndeplini toate
dorinţele; a nu se lăsa rugat;
~ defa 1) o dată; 2) oricum;
~ deri ~ kemik piele şi os;
foarte slab; ~ göreydin! să fi
văzut; ~ günden ~ güne de pe o
zi pe alta; ~ hal olmak a păţi
(ceva); a se întâmpla (ceva);
~ iyi de-a binelea; ~ nefeste
într-o clipită; ~ paralık etmek a
face (pe cineva) de două
parale.
bira s. bere // ~ mayası drojdie
de bere.
biracı s. 1. berar. 2. consumator
de bere.
birader I. s. frate. II. interj.
amice!, frate!
birahane s. berărie.
biraz adj., adv. puţin.
birazcık adj., adv. puţintel.
birazdan adv. peste puţin timp.
birbiri, -ni biribiri, -ni pron.
unul şi altul; ~ ne unul altuia;
~ ardından unul după altul;
~ ne girmek a se lua la bătaie;
~ ni selamlamak a se saluta;
~ nden güzel unul mai frumos
decât altul.
bircilik, -ği s. (filoz.) monism.
bircinsten adj. 1. de acelaşi gen,
de acelaşi fel. 2. (fiz.) omo-
gen.
birçenekliler s. (bot.) monocoti-
ledonate.
birçok, -ğu adj. 1. mulţi, multe;
o mulţime de ... 2. mai mulţi,
mai multe.
birden adv. deodată, dintr-o dată,
brusc.
birdenbire adv. pe neaşteptate,
dintr-o dată, brusc.
birebir adj. perfect, ireproşabil.
birer num. câte unul, câte una;
~ ~ unul câte unul.
bireşim s. 1. (chim.) compoziţie,
soluţie. 2. (fiz., filoz.) sinteză.
bireşimsel adj. sintetic.
birey s. individ, ins.
bireyci adj. individualist.
bireycilik, -ği s. individualism.
bireyleştirme s. individualizare.
bireyleştirmek vt. a individua-
liza.
bireylik, -ği s. individualitate.
bireyoluş s. (biol.)birazcık–
ontogenie.
birleşik
bireysel adj. individual.
birgözeli, birhücreli adj. uni-
celular.
biri(si), -ni pron. unul, una.
biricik, -ği adj. unic, unul singur.
birikim s. 1. adunare, strângere.
2. (econ.) acumulare. 3. (fin.)
acumulări, economii. 4. (fig.)
experienţă. 5. (geol.) depuneri;
aluviuni.

birikinti s. grămadă, morman //
su ~ si băltoacă.
birikme s. 1. comasare. 2. acu-
mulare, strângere.
birikmek vi. 1. a se comasa.
2. a se acumula, a se strânge, a
se aduna.
biriktirim s. economii, acumu-
lări.
biriktirmek vt. 1. a comasa. 2. a
acumula, a strânge, a aduna.
birim s. 1. unitate. 2. subunitate,
secţie; ~ bölüğü (mat.) clasa
unităţilor; zaman ~ i unitate de
timp; ölçü ~ i unitate de
măsură // ~ fiatı preţ unitar.
birinci adj. primul, prima; ~ gel-
mek /çıkmak a fi primul.
birincilik, -ği s. 1. întâietate, pri-
mul loc. 2. (sport) întrecere,
dispută.
birkaç num. câţiva, câteva.
birleşen adj. (mat.) concurent.
birleşik adj. 1. unit, comun.
2. compus, combinat; complex //
Amerika
birleşim ~ Dovletleri (ABD) Sta-
– bitiştirmek
tele Unite ale Americii (SUA);
~ fiiller (gram.) verbe compuse;
~ kaplar (fiz.) vase comunicante.
birleşim s. 1. întrunire, reuniune.
2. (biol.) împerechere, copu-
laţie. 3. (tehn.) asamblare.
birleşme s. 1. unire, uniune.
2. (chim.) combinare // ~ de-
ğeri (chim.) valenţă.
birleşmek vi. 1. a se uni, a se alia,
a se coaliza. 2. (chim.) a se
combina. 3. a se întruni, a se
95
reuni. 4. a fuziona. 5. a se
integra.
birleşmiş adj. unit, coalizat // ~
Milletler Kurulu Organizaţia
Naţiunilor Unite.
birleştirmek vt. 1. a uni, a reuni.
2. (fig.) a combina.
birli s. as (carte de joc).
birlik, -ği s. 1. unitate (şi mil.).
2. unire, asociaţie. 3. (pol.)
uniune; asociaţie; ~ olmak a
fi uniţi.
birlikte adv. împreună cu, împre-
ună // ~ çalışmak a coopera.
birliktelik, -ği s. 1. cooperare,
uniune, alianţă, asociere.
2. viaţă în comun, convie-
ţuire. birincilik – bitirme
birtakım adj. nişte, unii.
birterimli adj. (mat.) monom.
bisiklet, -ti s. bicicletă / ~ yarışı
cursă ciclistă.
bisikletçi s. biciclist; ciclist.
bisikletçilik, -ği s. ciclism.
bisküvi(t), -ti s. biscuit.
bismillah interj. (rel.) bismillah
(în traducere: în numele lui
Allah, pronunţat de către
musulmani la debutul unei
activităţi) // ~ demek a dori
(din toată inima) ca treaba să
fie cu spor.
bisturi s. bisturiu.
bit, -ti s. păduche / tahta ~i
ploşniţă; ~ kadar mic de tot.
bitap adj. v. bitkin.
bitaraf adj. neutru; neangajat;
nealineat.
96
bitaraflık, -ği s. neutralitate; ne-
angajare; nealiniere.
bitek adj. fertil, roditor; mănos.
biteklik, -ği s. fertilitate.
biteksiz adj. arid, steril, nero-
ditor.
bitevi(ye) adv. încontinuu, per-
manent.
bitey s. floră.
bitik adj. sfârşit; epuizat.
bitiklik, -ği s. sfârşeală, epui-
zare.
bitim s. 1. sfârşit, încheiere,
terminare. 2. limită.
bitimli adj. limitat; finit.
bitimsiz adj. infinit; fără sfârşit.
bitirme s. terminare; absolvire;
~ fiili (gram.) aspectul rezul-
tativ.
bitirmek vt. a termina, a sfârşi.
bitişik adj. vecin, alăturat; lipit.
bitişiklik, -ği s. vecinătate.
bitişken adj. (lingv.) aglutinant;
~ diller limbi aglutinante.
bitişmek vi. a se învecina, a fi
alăturat, a se mărgini.
bitiştirmek vt. a alătura, a
învecina; a lipi.
bitki s. plantă // ~ bahçesi gră-
dină botanică; ~ bilimi bo-
tanică; ~ evreni regn ve-
getal.
bitkibilimci s. botanist.
bitkin adj. sfârşit, epuizat //
~ düşmek a nu mai avea putere,
a se epuiza.
bitkinlik, -ği s. sfârşeală, lipsă
de vlagă, epuizare.
bitkisel adj. vegetal; vegetativ;
~ hayat / yaşam (med.) viaţă
vegetativă.
bitmek vi. 1. a se sfârşi, a se
termina. 2. (d. plante) a creşte.
3. a se epuiza, a se istovi, a se
extenua.
bitotu, -nu s. (bot.) păduchelniţă.
bitpazarı, -nı s. talcioc.
bittabi adv. desigur, fireşte.
bitter s. (d. băutură) bitter.
bitüm s. bitum.
bitümlemek v. a bituma.
bityeniği, -ni s. ceva suspect /
dubios.
bivefa adj. v. vefasız.
biye s. (d. haine) ornare/tivire cu
şiret.
biyel s. (tehn.) bielă.
biyeli adj. (d. haine) ornat/tivit
cu şiret.
biyofizik, -ği s. biofizică.
biyograf s. biograf.
biyografya s. biografie.
biyokatalizatör s. biocatalizator.
biyografi s. v. biyografya.
biyokimya s. biochimie.bitki – blöf
biyolog s. biolog.
biyoloji s. biologie.
byolojik adj. biologic.
biyonik s. bionic.
biyopsi s. biopsie.
biyosfer s. biosferă.
biyoşimi s. v. biyokimya.
biz1 s. sulă.
biz2 pron. noi; ~i pe noi; ~e
nouă; ~de la noi; ~den de la
noi; ~e doğru către/spre noi.

Bizans s. Bizanţ.
Bizanslı s., adj. bizantin.
bizar adj. blazat, plictisit;
~etmek a plictisi.
bizatihi adj. de la sine, intrinsec.
bizce adv. după noi.
bizim pron., adj. al nostru, a
noastră; ~ evimiz casa noastră;
bu şey ~ dir acesta este al
nostru; ~ile cu noi.
bizmut, -tu s. bismut.
bizon s. (zool.) bizon.
bizzat adj. personal, în persoană.
blastula s. (biol.) blastulă.
blenoraji s. (med.) blenoragie.
blok s. 1. (fiz.) bloc, masă solidă.
2. (fig.) teanc, grămadă.
3. (constr., pol.) bloc.
blokaj s. blocare; blocaj.
bloke adj. blocat; ~ etmek a
bloca; ~ edilmiş hesap (fin.)
cont blocat; ~ etmek 1) (fin.) a
bloca, 2) (sport) a bloca, a
efectua un blocaj.
bloklaşmak vi. (pol.) a forma
blocuri.
bloknot,
blucin -tu s. blocnotes.
– bohçalamak
blöf s. bluf.
blucin s. blugi.
blum s. (joc de cărţi) blum.
bluz s. bluză.
boa s. (zool.) şarpele boa.
bobin s. 1. (fig.) bobină; ~ sar-
mak a bobina. 2. rolă.
bobinaj s. bobinaj, bobinare.
boca, poca s. (mar.) partea sub
vânt a navei.
97
bocalama s. şovăire, ezitare;
oscilaţie.
bocalamak vi. a şovăi, a ezita; a
oscila.
bocuk, -ğu s. (rel.) crăciun orto-
dox // ~ domuzuna dönmek a se
îngrăşa foarte mult.
bocurgat, -tı (teh.) cabestan;
vinci.
bodrum s. pivniţă // ~ katı sub-
sol.
bodur adj. scund, mic (de sta-
tură); ~ kalmak a rămâne pitic.
boğa s. taur, buhai // ~ burcu
(astr.) zodia taurului; ~ dö-
vüşü/güreşi coridă.
boğak s. (med.) amigdalită;
anghină.
boğan otu, -nu s. (bot.) omag.
boğanak, -ğı s. uragan.
boğaz s. 1. (anat.) gât; gâtlej.
2. geogr.) defileu; strâmtoare //
~~ a gelmek a se încăiera;
~ kavgası luptă pentru existenţă;
~ ına kadar borca girmek a se
îngloda în datorii; ~ tokluğuna
calışmak a munci pentru a-şi
acoperi hrana zilnică, ~ı kuru-
mak a i se usca gura (de sete); ~
ına dikkat etmek a fi pretenţios
la mâncare; ~ ında durmak a-i
rămâne în gât; ~ ında dursun/
kalsın să-ţi rămână în gât; ~
ola! poftă bună!; ~ ını yırtmak a
ţipa foarte tare, a zbiera.
boğazlamak vt. 1. a înjunghia, a
tăia (un animal), a omorî (prin
tăiere) 2. a sugruma.
98
boğazlaşmak vi. a se încăiera.
boğmaca s. (med.) tuse convul-
sivă.
boğmak1 vt. 1. a astupa, a în-
funda. 2. a sugruma, a stran-
gula. 3. (fig.) a sufoca, a asfi-
xia. 4. (fig.) a copleşi.
boğmak2 s. (anat.) articulaţie.
boğucu adj. sufocant // ~ sıcak
caniculă.
boğuk adj. (d. voce) răguşit.
boğulmak vi. a se îneca; a se
sufoca.
boğum s. 1. (bot.) nod. 2. (anat.)
articulaţie. 3. (anat.) ganglion.
boğumlanma s. (lingv.) articu-
lare.
boğumlanmak vt. 1. a se înnoda,
a se face nod. 2. (d. sunete) a
se articula.
boğumlu adj. 1. înnodat. 2. (d.
sunete) articulat.
boğuntu s. 1. sufocare, înăbuşi-
re. 2. (fig.) plictiseală. 3. înşe-
lătorie, trişare.
boğuntucu s. trişor.
boğuşmak vi. a se încăiera.
bohça s. boccea.
bohçalamak vt. a împacheta.
bohem s., adj. boem.
bok, -ku s. fecale.
bokluk, -ğu s. bucluc.
boks s. box; ~ eldiveni mănuşă
de box; ~ yapmak a boxa.
boksit, -ti s. bauxită.
boksör s. boxer.
bol adj. 1. abundent, bogat,
îmbelşugat. 2. (d. îmbrăcă-
minte) larg, mare // ~ ~ din
plin, din abundenţă.
bolca adv. 1. lărguţ, destul de
larg. 2. îndestulător, destul de
mult.
bolero s. bolero.
bollanmak, bollaşmak vi. a se
lărgi, a deveni larg.
bollatmak, bollaştırmak vt. a
lărgi, a face mai larg.
bolluk, -ğu s. belşug, abundenţă.
bolometre s. bolometru.
bom s. (o formă de) barbut.
bomba s. bombă // el ~sı gre-
nadă.
bombalama, bombalanma s.
bombardare, bombardament.
bombalamak vt. a bombarda.
bombalanmak vi. a fi bom-
bardat.
bombardıman s. bombarda-
ment, bombardare.
bomboş adj. gol-goluţ.
bonbon s. bomboană.
boncuk, -ğu s. mărgea, mărgică.
bonfile s. (culin.) muşchi-file.
bonjur interj. bonjur.
bonkör adj. 1. cumsecade, bun
bohem – boru
la inimă. 2. generos, darnic.
bonmarşe s. magazin universal.
bono s. (fin.) obligaţiune, titlu de
creanţă; titlu de gaj; cambie,
poliţă.
bonservis s. referinţă.
bor s. (chim.) bor.
bora s. furtună, vijelie.
boraks s. (chim.) borax.

boran s. ploaie torenţială,
aversă.
borat, -tı s. (chim.) borat.
borazan s. 1. gornist. 2. goarnă.
borazancı s. v. borazan (1).
borç1, -cu s. 1. datorie, obligaţie
(şi fig.). 2. împrumut; ~ etmek
a lua cu împrumut; ~ vermek a
da cu împrumut // ~a batmak a
se îngloda în datorii; ~ bilmek/
saymak a considera o îndato-
rire; ~a almak a lua sub formă
de împrumut; ~unu kapatmak
a-şi achita datoria.
borç2 s. (culin.) borş.
borçlanmak vi. a se împrumuta.
borçlu adj. datornic, dator.
borda s. (mar.) bord.
bordo adj. bordo.
bordro s. borderou.
bordür s. bordură.
borik adj. boric; ~ asid acid
boric.
bornoz, bornuz s. 1. halat de
baie. 2. burnuz.
borsa s. (fin.) bursă; kara ~
bursă neagră.
borsacı s. (fin.) bursier.
boru s. 1.
boruçiçeği ţeavă, conductă; tub.
– boyalamak
2. trompetă // ~ sunu çalmak
a-i cânta (cuiva) în strună;
~su ötmek a avea trecere/
influenţă.
boruçiçeği s. (bot.) zorele.
bos s. (în expr.): boy ~ statură.
Bosna s. Bosnia.
Bosnalı s., adj. bosniac.
borik – boy
99
bostan s. 1. bostănărie. 2. pepene
verde. 3. grădină de zarzavat //
~ korkuluğu momâie.
bostancı s. grădinar; bostănar.
boş adj. 1. gol, sec. 2. inutil, fără
rost. 3. liber, neocupat. 4. pus-
tiu, nepopulat // ~ a çıkmak
1) a fi în zadar, 2) a se irosi;
~ta gezmek a hoinări; ~ vermek
a-i da (cuiva) pace, a lăsa (pe
cineva) în pace; ~u ~una în
zadar, degeaba; ~ ~ durmak a
sta degeaba; ~ durmamak a nu
sta degeaba; ~ koymak a lăsa
sărac (pe cineva); ~ oturmak a
sta degeaba; ~ laf vorbă goală;
~ a çıkmak/gitmek a fi în zadar;
~ gezmek a vagabonda; ~ yere
în zadar.
boşalmak vi. 1. a se goli, a se
descărca. 2. a se vărsa. 3. (d.
animale) a se slobozi. 4. (fig.)
a se descărca, a se elibera
sufleteşte.
boşaltım s. (biol.) excreţie, eli-
minare.
başaltma s. golire, descărcare.
boşaltmak vt. 1. a goli, a deşerta.
2. a descărca, a da jos. 3. a
evacua.
boşamak vt. a divorţa.
boşanma s. 1. golire, descărcare.
2. divorţ, despărţire.
boşanmak vi. 1. a divorţa, a se
despărţi. 2. a se goli, a se
descărca.
boşboğaz adj. palavragiu, flecar.
100
boşboğazlık, -ğı s. pălăvrăgeală,
flecăreală.
boşluk, -ğu s. gol, vid.
Boşnak s. bosniac.
Boşnakça s. limba bosniacă.
boşuna adv. degeaba, în zadar.
bot1, -tu s. ambarcaţiune.
bot2 s. gheată, bocanc.
botanik, -ği I. s. botanică.
II. adj. botanic.
botanikçi s. botanist.
boy s. 1. statură, talie, înălţime;
~dan ~a pe toată lungimea.
3. dimensiune, mărime; ~ ~ de
diferite mărimi. 4. (fig.) neam,
trib // ~u ~una de-a lungul/ în
lungul; ~aptesti (rel.) îmbăire
(pentru rugăciune); ~ atmak a
creşte în înălţime; ~ bos ye-
rinde (d. persoane) bine legat;
~ göstermek 1) a se expune cu
ostentaţie, 2) a face demon-
straţie de forţă; ~ ölçüşmek a se
întrece; ~ dan ~a de la un capăt
la celălalt; ~ unun ölçüsünü
almak a înţelege ce-i poate
pielea.
boya s. 1. vopsea, culoare. 2.
fard.
boyacı s. vopsitor.
boyacılık, -ğı s. vopsit.
boyahane s. vopsitorie
boyalamak vt. a vopsi; a colora.
boyalanmak vi. a se vopsi; a fi
colorat.
boyalı adj. 1. vopsit, colorat.
2. (fig.) fardat; sulemenit, rujat.
boyama s. vopsire, vopsit, colo-
rare.
boyamak vt. a vopsi; a colora.
boyanmak vi. 1. a se vopsi, a se
colora. 2. (fig.) a se farda, a se
sulemeni; a se ruja.
boyar s. (ist.) boier.
boydaş adj. de acceaşi statură.
boykot, -tu s. boicot; ~ etmek a
boicota.
boylu adj. lung, înalt // uzun ~ de
statură mare; küçük ~ de sta-
tură mică; orta ~ de statură
mijlocie.
boyna s. vâslă scurtă.
boynuz s. (zool.) corn // ~ çekmek
a pune ventuze; ~ takmak/
taktırmak (fig.) a pune coarne.
boynuzlama s. împuns, împun-
gere.
boynuzlamak vt. (d. animale) a
împunge.
boynuzlu adj. 1. cu coarne,
cornut. 2. (fig.) încornorat.
boyun, -ynu s. 1. gât. 2. (geogr.)
pas, trecătoare. 3. (fig.) respon-
sabilitate, obligaţie // ~u bükük
trist, supărat; ~u eğik supus,
plecat; ~ borcu sarcină, dato-
rie; ~ eğmek a se supune; a se
pleca; ~ olmak a garanta, a
gira; ~ tutmak a se opune, a se
împotrivi; ~ boyalamak
unu vurmak a
– bozmak
decapita.
boyuna adv. 1. de-a lungul.
2. încontinuu, fără încetare.
boyunbağı, -nı s. cravată.
boyunca adj. în lung, de-a lungul.

boyunduruk, -ğı s. jug (şi fig.).
boyut, -tu s. dimensiune // yeni ~
kazanmak a câştiga o nouă
dimensiune.
boyutlu adj. dimensional.
boz adj. 1. cenuşiu, gri, de cu-
loare cenuşie/gri. 2. (d. pă-
mânt) nelucrat, necultivat.
boza s. bragă.
bozacı s. bragagiu.
bozbakkal s. (zool.) sturz.
bozdoğan s. (zool.) şoim.
bozdurma s. (d. bani) schimb.
bozdurmak vt. 1. a pune să
strice/să distrugă. 2. (d. bani) a
schimba.
bozgun s. derută, panică; ~a
uğratmak a stârni panică // ~a
uğramak a fi înfrânt.
bozguncu s. (filoz.) defetist.
bozgunculuk, -ğu s. (filoz.)
defetism.
bozgunluk, -ğu s. derută, panică;
dezorganizare.
bozkır s. stepă.
bozmak vt. 1. a strica, a de-
teriora (şi fig.). 2. a distruge, a
dărâma. 3. (d. bani) a schimba.
4. (fig.) a leza, a răni; a umili //
ağzını ~ a aduce injurii; a
înjura;
bozuk– fikri ~ a converti; kız ~
bölünebilme
a deflora.
bozuk adj. 1. stricat, deteriorat
(şi fig.). 2. (d. alimente) alterat.
3. (d. bani) schimbaţi, mărunt.
bozukluk, -ğı s. 1. degradare,
stricăciune. 2. (d. bani) mă-
runţiş.
bozkır – bölümce
101
bozulmak vi. 1. a se degrada, a
se deteriora, a se strica (şi fig.).
2. (d. bani) a se schimba. 3. (d.
persoane) a slăbi, a se ofili; a
se îmbolnăvi.
bozum s. 1. distrugere, strică-
ciune, degradare. 2. corupţie //
bağ ~u culesul viei.
bozuntu s. 1. rămăşiţe, resturi,
ruine, dărâmături. 2. (fig.)
caricatură, denaturare // ~ya
uğramak a se zăpăci, a se
încurca; ~ya vermemek a se
comporta ca şi cum nu s-ar fi
întâmplat nimic.
bozuşmak vi. a se certa, a se
învrăjbi; a-şi strica relaţiile.
böbrek, -ği s. rinichi.
böbür s. (zool.) leopard.
böbürlenmek vi. a se încrede, a
se fuduli, a se făli, a se în-
gâmfa.
böcek s. 1. insectă, gâză. 2. vier-
me; ipek ~i vierme-de-
mătase // hamam ~i (zool.)
şvab, gândac de bucătărie.
böcekçil adj. insectivor.
böceklenmek vi. a se viermui, a
se umple de viermi.
böcekli adj. viermănos.
böğür, -ğrü s. 1. (anat., geogr.)
coastă. 2. flanc.
böğürmek vi. a mugi; a rage.
böğürtlen s. (bot.) mură.
böğürtmek vt. a face să mu-
gească; a face să ragă.
böğürtü s. muget; răget.
102
bölen s. (mat.) divizor, împăr-
ţitor.
bölge s. zonă, regiune; raion.
bölgesel adj. regional.
bölme s. 1. divizare, împărţire (şi
mat.). 2. despărţitură; încăpere.
3. divizare, compartimentare.
4. paravan.
bölmek vt. a diviza, a împărţi (şi
mat.).
bölmeli adj. despărţit, compar-
timentat.
bölü s. 1. (fin.) rată. 2. (mat.)
fracţie; semnul fracţiei. 3. sem-
nul împărţirii.
bölük s. 1. mulţime, sumedenie.
2. parte, porţiune. 3. apar-
tament. 4. (mat.) clasă. 5.
(mil.) companie // ~ emiri
(mil.) furier; ~ lü film film
serial.
bölüm s. 1. (mat.) cât. 2. (zool.,
bot.) clasificare. 3. capitol.
4. (mil.) dispunere pe poziţie,
amplasament.
bölümce s. paragraf.
bölümleme s. (bot., zool.) cla-
sificare.
bölümlemek vt. a clasifica.
bölümlendirmek vt. a clasifica.
bölümlenmek vi. a se clasifica; a
se diviza.
bölünebilme s. (mat.) divizibili-
tate.
bölünen s. (mat.) deîmpărţit.
bölünme s. 1. clasificare, împăr-
ţire, divizare. 2. (biol., d. ce-
lule) reproducere, înmulţire.
bölunmez adj. indivizibil.
bölüntü s. 1. parte, secţiune.
2. fracţiune.
bölüşmek vi. a împărţi cu; a
împărtăşi cu.
bölüştürmek vt. a împărţi între.
bön adj. credul, naiv; stupid.
bönleşmek vi. a se prosti, a se
tâmpi.
bönlük, -ğü s. prostie, tâmpenie,
idioţenie.
börek, -ği s. plăcintă; pateu.
börekçi s. plăcintar.
börk s. căciulă (din blană).
börtmek vt. a opări.
bösmek vi. a exploda.
böyle adj., adv. aşa, astfel; şöyle
~ aşa şi aşa.
böylece adv. astfel, în felul acesta.
böylelikle adv. ca urmare, astfel.
brakisefal, -li adj. brahicefal.
branda s. hamac.
branş s. branşă; domeniu.
bravo interj. bravo!
bre interj. măi! bre!
breş s. breşă.
Brezilya s. Brazilia.
Brezilyalı s., adj. brazilian.
brıçka s. brişcă.
briç, -çi s. bridge.
brifing s. întâlnire, brifing.
brik s. 1. (mar.) bric. 2. brec.
briket s. brichetă.
bölünen – budunbetimsel
briyantin s. briantină.
brizbiz s. brizbiz.
brom s. (chim.) brom.
bromhidrik adj. bromhidric.
bromür s. bromură.

bronş s. (anat.) bronhie.
bronşit, -ti s. bronşită.
bronz s. bronz; ~ madalya
medalie de bronz.
bronzlaşmak vi. a se bronza.
broş s. broşă.
broşür s. broşură.
bröve s. brevet.
brüt adj. brut.
bu, -nu I. adj. acest, această.
II. pron. acesta, aceasta; ~ ki-
tap această carte; ~nu biliyo-
rum eu ştiu aceasta.
bucak, -ğı s. 1. comună. 2. ţinut
îndepărtat, colţ.
buçuk, -ğu s. şi jumătate; beş ~
cinci şi jumătate.
budak, -ğı s. creangă, ramură,
ram.
budaklanmak vi. (d. arbori) a se
ramifica.
budala adj. prost, tâmpit, idiot.
budalaca adj. prosteşte, ca un
prost.
budalalık, -ğı s. prostie, tâm-
penie, idioţenie.
budamak vt. a tunde (arbori), a
curăţa de crengi.
budanmak vi. (d. copaci) a fi
tuns.
budist, -ti adj., s. budist.
budizm s. budism.
budunbetim
budunbilim s. etnografie.
– Bulgar
budunbetimsel adj. etnografic.
budunbilim s. etnologie.
budunsal adj. etnic.
budunsu s. trib, seminţie.
103
bugün adv. astăzi, azi; ~ yarın
azi-mâine; ~den yarına de azi
pe mâine; ~kü de azi; ~kü
günde în ziua de azi // ~ kü
tavuk yarınki kazdan iyidir nu
da vrabia din mână pe cioara
de pe gard.
buğday s. grâu.
buğra s. cămilă (masculul).
buğu s. abur, vapori.
buğulamak vt. a aburi.
buğulanmak vi. a se aburi.
buhar s. vapori, abur; ~ maki-
nesi maşină de aburi.
buharlaşma s. evaporare; va-
porizare; volatizare.
buharlaşmak vi. a se evapora.
buhran s. criză; siyasal ~ criză
politică; mali ~ criză finan-
ciară; iktisadi ~ criză econo-
mică.
buhur s. tămâie.
buhurdan(lık), buhurluk s. că-
delniţă.
buji s. (mec.) bujie.
bukağı s. 1. (la oameni) lanţuri,
fiare. 2. (la animale) piedică.
bukağılamak vt. 1. a pune
lanţuri/fiare. 2. a împiedica, a
pune piedică (la animale).
bukalemun s. (zool.) cameleon.
buket, -ti s. buchet.
bukle s. buclă.
bulada s. pui mare.
bulak, -ğı s. izvor, fântână.
bulama s. magiun.
bulamaç, -cı s. terci; caşă.
104
bulamak vt. 1. a înmuia (în), a
da prin ... 2. a murdări.
bulandırıcı adj. 1. greţos;
scârbos. 2. dezgustător.
bulanık adj. tulbure.
bulanıklık, -ğı s. tulbureală.
bulanmak vi. 1. a se tulbura, a se
învolbura. 2. a se mânji, a se
murdări. 3. a-i fi greaţă; a-i fi
scârbă.
bulantı s. 1. greaţă. 2. buimă-
ceală, zăpăceală.
bulaşıcı adj. molipsitor, conta-
gios; ~ hastalık boală conta-
gioasă; boală infecţioasă.
bulaşık I. s. veselă murdară. II.
adj. 1. murdar, pătat; jegos. 2.
molipsit, infectat, contaminat.
bulaşıkçı s. spălător de vase.
bulaşkan adj. molipsitor, con-
tagios.
bulaşmak vi. 1. a se murdări, a
se păta. 2. a se molipsi, a se in-
fecta, a se contamina. 3. (fig.) a
se lega, a se agăţa (de cineva);
a căuta pricină/ ceartă. 4. (fig.)
a se băga, a se implica; a se
amesteca.
bulaştırmak vt. 1. a murdări, a
păta. 2. a molipsi, a contamina;
a infecta. 3. (fig.) a amesteca, a
implica.
buldok, -ğu s. în expr.: ~ köpeği
buldog.
buldozer s. buldozer.
Bulgar s., adj. bulgar.
Bulgarca I. adv. bulgăreşte, (în)
limba bulgară. II. s. bulgara,
limba bulgară.
Bulgaristan s. Bulgaria.
Bulgaristanlı s., adj. bulgar.
bulgu s. 1. descoperire; inovaţie.
2. (med.) simptom.
bulgulamak vt. a descoperi, a
inventa, a inova.
bulgur s. grâu pisat, bulgur.
bulmaca s. rebus, cuvinte
încrucişate.
bulmak vt. 1. a găsi; a întâlni. 2. a
descoperi, a afla. 3. a nimeri, a
da peste... 4. a regăsi. 5. a inova,
a inventa. 6. a considera, a
crede. 7. a aminti; a-şi aduce
aminte // son ~ a se sfârşi, a se
termina; şifa ~ a se lecui; vuku ~
a se întâmpla, a avea loc; vücut
~ 1) a se construi, 2) a lua fiinţă.
bulucu s. inovator, inventator;
explorator.
bulunç s. conştiinţă.
bulunçlu adj. conştiincios.
bulundurmak vt. a dispune (de).
bulunmak vi. a se găsi; a se afla;
a exista.
buluntu s. (arheol.) vestigii,
urme, rămăşiţe.
bulûğ s. pubertate.
buluş s. 1. descoperire. 2. ino-
vaţie, invenţie.
buluşmak vi. 1. a se întâlni, a se
vedea. 2. a se intersecta.
bulut, -tu s. nor // ~ tan nem
kapmak a fi foarte irascibil.
bulutlanmak vi. a se înnora.

Bulgarca – buram buram
bulutlu adj. noros, înnorat.
bulutsu s. nebuloasă.
bulüz s. bluză.
bulvar s. bulevard.
bumerang s. bumerang.
bunak, -ğı adj. senil.
bunaklık, ğı s. senilitate, ramo-
leală.
bunalım s. 1. depresiune ner-
voasă, zbucium sufletesc, de-
primare. 2. (econ., med.) criză.
bunalmak vi. 1. a se deprima, a
înnebuni de; a se chinui.
2. a se sufoca, a i se tăia res-
piraţia.
bunaltı s. 1. frământare, chin;
disconfort. 2. depresiune; an-
xietate.
bunamak vi. a se ramoli, a de-
veni senil.
bunca adj. de atât(a).
bungalov s. bungalou.
bunlu adj. deprimat, frământat;
chinuit.
bunluk, -ğu s. deprimare, fră-
mântare; chin.
burağan s. vijelie.
Burak s. Burak (numele calului
pe care profetul Muhammed
s-a înălţat la cer).
buralı, adj., s. localnic
buram buram adv. (d. miros,
fum etc.) cu toată forţa, intens,
puternic; buluc; ~~ koku
çıkmak a se degaja un miros
puternic; sevgi tadını ~~ duy-
mak a simţi puternic gustul
dragostei.
buralı – buruşuk
burcu – buyur 105
burcu s. parfum, aromă.
burç, -cu s. 1. bastion. 2. (astr.)
constelaţie. 3. (astr.) zodie.
burçak, -ğı s. (bot.) borceag,
măzăriche.
burgaç s. anafor, sorb.
burgu s. 1. burghiu, sfredel.
2. tirbuşon. 3. (la foraj) sondă.
burgulamak vt. 1. a sfredeli.
2. a fora.
burjuva s., adj. burghez
burjuvazi s. burghezie.
burkmak vt. 1. a suci, a răsuci, a
torsiona. 2. a luxa, a scrânti
burkulma s. luxaţie.
burkulmak vi. 1. a se răsuci, a
se torsiona. 2. a se luxa, a se
scrânti.
burmak vt. 1. a răsuci; a stoarce.
2. a castra. 3. a acri, a înăcri.
burs s. bursă (şcolară).
buru s. colică, crampă.
buruk adj. 1. răsucit, sucit.
2. castrat. 3. acrişor, acru.
burulma s. răsucire, torsionare.
burulmak vi a se răsuci, a se
torsiona.
burun, -nu s. 1. nas. 2. (mar.)
proră. 3. (geogr.) cap. 4. vârf.
5. (fig.) orgoliu, mândrie // ~
~a nas în nas; ~ bükmek/
kıvırmak a strâmba din nas; ~
deliği nară; ~ silmek a-şi şterge
nasul; ~ u büyümek a se făli;
~ u havada cu nasul pe sus;
~ unda tütmek a-i fi dor;
~ undan gelmek (fig.) a-i ieşi
pe nas; ~ undan yakalamak a
106
înhăţa, a pune mâna (pe
cineva); ~ unu kırmak a-i da
(cuiva) peste nas; ~ unu
sokmak a-şi băga nasul,
a fi indiscret; ~ unun ucunu
görmemek a nu-şi vedea
lungul nasului, a fi indiscret;
~ dan solumak a se înfuria;
~ unun direği sızlamak a suferi
mult; ~ unun ötesini/ilerisini
görmemek a fi (un om)
limitat.
burunduruk, -ğu s. (la cai)
cleşte de nas; botniţă
burunluk, -ğu s. botniţă pentru
viţelul sugar.
burunotu, -nu s. tutun pentru
prizat.
burunsak, -ğı, burunsalık, -ğı
s. botniţă.
buruntu s. colică, crampă.
buruşmak vi. 1. a se încreţi; a
face cute. 2. a se mototoli, a se
şifona // ağzı ~ a i se face gura
pungă.
buruşturmak vt. 1. a încreţi; a
face cute. 2. a mototoli, a şifona.
buruşuk adj. 1. încreţit; în cute.
2. încreţit; zbârcit, ridat. 3. mo-
totolit, şifonat.
buruşkluk, -ğu s. 1. încreţitură;
cută. 2. zbârcitură, rid. 3. mo-
totolire, şifonare.
buse s. sărut; ~ almak a fi sărutat.
but, -du s. (anat.) pulpă (şi cu-
lin.).
buyruk, -ğu s. ordin, dispoziţie;
poruncă.
buyur interj. poftim!
buyurmak vt. 1. a ordona, a
porunci. 2. a invita, a pofti.
3. a veni, a trece; a pofti.
buz s. gheaţă; bağlamak a
îngheţa // ~ kesilmek 1) a se
lăsa ger, 2) a îngheţa de frig;
saçak ~ u ţurţure. ~ kesmek a
face cuie/piroane; ~ lar çözül-
mek a se dezgheţa; a se topi
gheaţa (şi fig.); ~ yalağı
(geogr.) eroziune glaciară.
buzağı s. viţel.
buzdağı, -nı s. aisberg.
buzdolabı s. frigider; răcitor.
buzkıran s. spărgător de gheaţă.
buzla s. banchiză.
buzlanma s. îngheţare, îngheţ.
buzlanmak vi. a îngheţa, a se
preface în gheaţă.
buzlu adj. 1. cu gheaţă; îngheţat.
2. mat, opac.
buzluk, -ğu s. răcitor.
buzul s. gheţar; ~ dönemi /çağı/
devri (geol.) epoca / perioada
glaciară.
buzulbilim s. glaciologie.
buzulbilimci s. glaciolog.
buzulbilimsel adj. glaciologic.
buzullaşmak vi. a se acoperi de
gheaţă.
buzultaş s. morenă.
bücür adj. mic de statură, pitic.
büfe s. bufet.
büfeci s. bufetier.
büğe(lek) s. (zool.) tăun.
büken adj. (anat.) flexor; ~ kas
muşchi flexor.
 buyurmak – bütünlemek
büklüm s. 1. buclă, zuluf, cârli-
onţ. 2. pliu, fald.
bükmek vt. 1. a toarce, a răsuci.
2. a îndoi, a încovoia. 3. a
împături.
bükük adj. 1. răsucit; înfăşurat,
îndoit. 2. împăturit. 3. (d. cap)
înclinat, îndoit; boynu ~ supus.
bükülgen adj. 1. flexibil.
2. (lingv.) flexionar.
bükün s. (lingv.) flexiune.
bükünlü adj. (lingv.) felexionar;
~ dil limbă flexionară.
bülbül s. privighetoare.
bülten s. buletin; revistă.
bünye s. structură; constituţie.
büro s. 1. birou. 2. secţie, filială.
bürokrasi s. birocraţie.
birocrat s. birocrat (şi fig.).
birokratik adj. birocratic.
bürümek vt. a înfăşura, a înveli;
a învălui; a acoperi.
bürünmek vi. a se înfăşura, a se
înveli; a se învălui; a se acoperi.
büsbütün adv. în întregime, cu
totul.
büst, -tü s. bust.
bütan s. (chim.) butan.
bütçe s. buget; ~ yılı an bugetar;
~ açığı deficit bugetar.
bütün s., adj. întreg, tot.
bütüncül adj. totalitar.
bütüncüllük, -ğu s. totalitarism.
bütünleme s. reexaminare.
bütünlemek vt. a completa, a
întregi.
bütünler – cahillik 107
bütünler adj. complementar; su-
plimentar ~ açı unghiuri su-
plimentare (180).
büyü s. farmec(e), vrajă, vrăjito-
rie.
büyücek adj. mărişor, măricel.
büyücü s. vrăjitor.
büyücülük, -ğü s. vrăjitorie.
büyük, -ğu s. mare, superior,
considerabil.
büyükana, büyükanne s. mama
mare, bunică.
büyükbaba s. tata mare, bunic.
büyükelçi s. ambasador.
büyükelçilik, -ği s. ambasadă.
büyüklenmek vi. a-şi da impor-
tanţă.
büyüklük, -ğü s. 1. mărime, di-
mensiune; proporţie. 2. (fig.)
somitate, celebritate. 3. (fig.)
generozitate, mărinimie.
büyüksemek vt. a exagera.
büyülemek vt. a fermeca, a vrăji.
büyülenmek vt. a fi fermecat, a
fi vrăjit.
büyüleyici adj. fermecător.
büyültmek vi. 1. a mări (şi foto).
2. a exagera.
büyülü adj. fermecat, vrăjit.
büyümek vi. 1. a se mări, a
creşte. 2. a se face mare, a
creşte în vârstă.
büyüteç. -ci s. lupă.
büyütmek vt. 1. a mări, a dez-
volta. 2. a exagera. 3. a creşte,
a educa.
büzmek vt. a strâmta, a îngusta.
108
büzülmek vi. 1. a se strâmta, a se
îngusta. 2. a se contracta.
C
c C a treia literă a alfabetului
limbii turce; sunet notat cu
această literă.
caba adv. 1. degeaba, în zadar,
zadarnic. 2. pe gratis, gratuit.
cabadan adv. pe degeaba, pe
gratis.
cacık, -ğı s. lapte bătut (cu cas-
travete, salată şi usturoi).
cadaloz I. s. în expr.: ~ kadın
zgripţuroaică, cotoroanţă. II.
adj. şarlatan; viclean.
cadde s. bulevard, arteră prin-
cipală.
cadı s. 1. vrăjitoare. 2. vampir.
3. baba-cloanţa.
cadılık, -ğı s. 1. vrăjitorie; magie;
vrajă. 2. (fig.) mahalagism // ~
etmek a se purta ca o hoaşcă.
cağ s. 1. spiţă. 2. traistă, desagă.
cafcaf s. 1. pompă, fast, splen-
doare. 2. aere, fasoane. 3. gură-
mare, certăreţ.
cafcaflı adj. pompos; fastuos.
cahil adj. 1. incult, ignorant.
2. novice, ageamiu.
cahillik, -ği s. 1. ignoranţă, incul-
tură. 2. noviciat, lipsă de expe-
rienţă // ~ ten gelmek 1) a da
dovadă de ignoranţă, 2) a greşi
faţă de...
caiz adj. permis, îngăduit.
caiz – candarma
caka s. paradă, îngâmfare, trufie
// ~ satmak a face pe grozavul,
a se da mare.
cakacı s. fanfaron.
cakacılık, -ğı s. fanfaronadă.
calip, -bi adj. atrăgător, ispi-
titor // ~ olmak a ispiti.
cam s. geam; sticlă.
camadan s. ilic, jiletcă.
cambaz I. s. 1. acrobat, saltim-
banc. 2. geambaş. II. adj.
viclean, şiret.
cambazlık, -ğı s. 1. acrobaţie.
2. viclenie, şiretenie.
camcı s. geamgiu // ~ macunu
chit (pentru lipit geamuri).
camekân s. 1. vitrină. 2. geam-
lâc. 3. seră mică.
camgöz I. s. rechin. II. adj. avar,
lacom.
cami, -i s. geamie, moschee.
camia s. obşte, popor; comunitate.
camit adj. 1. neînsufleţit. 2. în-
gheţat.
camlamak vt. a pune geam.
camlı adj. cu geam.
camlık, -ğı s. geamlâc, marchiză.
camyünü, -nü, campamuğu,
-nu s. vată de sticlă.
can s. 1. suflet (şi fig.); spirit.
2. viaţă. 3. forţă, zel, putere,
vigoare. 4. persoană, individ, ins

// ~ acısı durere, tristeţe; ~ al-
mak a omorî; ~ atmak a dori
foarte mult, a tânji după …;
~ çekişmek a fi în agonie; ~ da-
marı punct nevralgic; ~ dostu
prieten intim; ~ havliyle cu des-
perare; ~ kulağıyle dinlemek a fi
numai ochi şi urechi; ~ paha-
sına cu preţul vieţii; ~ sıkıntısı
plictiseală; ~ vermek 1) a muri,
2) a încuraja, a îmbărbăta;
~ yakmak a mâhni, a întrista, a
supăra; ~ a kıymak a ucide; ~ a
yakın sincer, apropiat; ~ dan din
suflet; ~ı çıkmak a fi istovit; ~ı
isterse cum doreşte; ~ı sıkılmak;
1) a se supăra; 2) a se plictisi;
~ la başla cu trup şi suflet; ~ı
acımak a simţi durere; ~ ını acıt-
mak a provoca durere cuiva; ~
çekişmek a fi în agonie; ~ da-
marı punct vital; ~ını dişine
takmak a depune mari eforturi;
~ havliyle în disperare; ~ düş-
manı duşman de moarte; ~ı is-
terse cum doreşte; ~ pahasına
cu preţul vieţii; ~ ın sağ olsun!
nu-ţi face griji; nu contează; ~
ını yakmak a face un mare rău
(cuiva); ~ dan yürekten din toată
inima.
canan s. 1. iubită; amantă.
2. (rel.) Dumnezeu.
canavar s. 1. fiară, animal sălba-
tic. 2. (fig.) criminal // ~ düdüğü
sirenă.
canavarlık, -ğı s. ferocitate,
bestialitate, cruzime.
109
canciğer adj. intim; apropiat.
candan
caneriği –adj.
ceditdin inimă, sincer.
candarma s. v. jandarma.
caneriği, -ni (bot.) prună (verde).
canfes s. (text.) tafta.
canhıraş adj. groaznic, înfri-
coşător, înfiorător.
cani s. asasin, criminal, ucigaş.
cankurtaran s. ambulanţă, sal-
vare; ~ arabası ambulanţă, sal-
vare; ~ simidi colac de salvare;
~ sandalı barcă de salvare;
~ yeleği vestă de salvare;
~ kemeri centură de sigu-
ranţă; ~ düdüğü sirenă de
alarmă.
canlandırma s. 1. animaţie; rea-
nimare, resuscitare. 2. (cin.)
animaţie. 3. (lit.) personificare.
canlandırmak vt. a însufleţi, a
înviora (şi fig.), a anima.
canlanmak vi. a se însufleţi, a se
înviora (şi fig.), a se anima.
canlı adj. 1. viu, însufleţit. 2. ani-
mat, înviorat. 3. vioi, vivace.
canlılık, -ğı s. înviorare, însu-
fleţire; vervă.
cansız adj. 1. neînsufleţit.
2. slab, anemic. 3. monoton.
cansızlık, -ğı s. moliciune, neîn-
sufleţire; monotonie
carcar adj. flecar; ~ etmek a
flecări.
cari adj. 1. curgător, fluid. 2. cu-
rent, prezent, actual. 3. în vi-
goare, valid // ~ fiyat preţ curent;
~ hesap cont curent; ~ yıl anul
curent.
110
cariye s. sclavă, roabă; con-
cubină.
casus s. spion.
casusluk, -ğu s. spionaj; ~ etmek
a spiona.
Cava s. Yava.
cavlak adj. gol, despuiat.
caydırıcı adj. descurajator, de
intimidare; de avertizare.
caydırmak vt. a face (pe cineva)
să renunţe (la); a descuraja.
caymak vi. a se răzgândi, a
renunţa; a se retrage.
caz(bant) s. jaz.
cazırdamak vi. a hurdui, a hurui.
cazırtı s. huruitură, huruit.
cazibe s. 1. (fiz.) atracţie. 2. (fig.)
farmec, încântare.
cazibeli, cazip adj. atrăgător,
încântător, fermecător.
cebbar s. tiran, despot.
Cebelitarık, -ğı s. Gibraltar;
~ boğazı Strâmtoarea Gibraltar.
cebelleşmek vi. 1. a se certa; a
discuta în contradictoriu. 2. a se
bate, a se lupta.
cebin adj. fricos, laş.
cebir, -bri1 s. constrângere, coer-
ciţie; forţă; ~ kullanmak a fo-
losi forţa.
cebir, -bri2 s. algebră.
cebire s. (med.) atelă.
cebirsel adj. algebric.
cebren adv. cu forţa, cu de-a sila.
cebretmek vt. a sili, a con-
strânge, a obliga; a forţa.
cebri adj., adv. forţat, silit, con-
strâns, obligat // ~ yürüyüş marş
forţat.
cedit adj. nou; modern.
cefa s. chin, suferinţă, durere;
// ~ çekmek a pătimi.
cefakâr adj. 1. crud; chinuitor.
2. care suferă (cu stoicism),
răbdător.
cehalet, -ti s. ignoranţă, incul-
tură; analfabetism.
cehennem s. iad, infern,
Gheena // ~ azabı chinurile
iadului; ~ in dibine gitsin! să-l
ia dracul!;
~ in dibine kadar yolu var să se
ducă dracului; hayatını ~ yap-
mak a-i otrăvi viaţa; ~ ol! du-te
la naiba!; ~ zebanesi brută,
bestie.
cehennemi adj. infernal.
ceket, -ti s. haină, veston; ja-
chetă.
celâl s. măreţie, grandoare.
celep s. negustor de vite.
cellât s. călău, gâde.
celp s. 1. chemare, convocare.
2. (jur.) citaţie. 3. (mil.) ordin
de chemare / încorporare // ~
etmek (jur.) a cita.
celpname s. (jur.) chemare,
citaţie.
celse s. 1. adunare, şedinţă.
2. (jur.) instanţă; audiere.
cem s. 1. adunare (şi mat.).
2. (gram.) plural; ~ etmek a
aduna.

cemaat, -ti s. 1. mulţime, adu-
nare. 2. obşte, comunitate.
cemal, -li s. (d. oameni) frumu-
seţe.
cemaziyülâhır s. a şasea
cefa –lună din
cengâver
calendarul musulman.
cemaziyülevvel s. a cincea lună
din calendarul musulman.
cemetmek vt. a aduna, a reuni.
cemi, -i s. 1. (mat.) adunare.
2. (gram.) plural.
cemil adj. (d. bărbaţi) frumos.
cemile s. 1. (d. femei) frumoasă.
2. amabilitate, gentileţe.
cemiyet, -ti s. 1. adunare, reu-
niune. 2. societate; asociaţie.
3. ceremonie. 4. petrecere, ban-
chet.
cemre s. 1. cărbune aprins,
jăratic. 2. încălzirea începută în
februarie (în aer, apoi în apă şi,
în sfârşit, în pământ).
cenabet, -ti s. (fără abluţiune)
nespălat; spurcat.
cenah s. (mil.) flanc, aripă.
cenap, -bı s. excelenţă, ma-
iestate; elçi ~ ları excelenţa
sa ambasadorul; ~ı Hak/Allah
Dumnezeu.
cenaze s. 1. mort, corp ne-
însufleţit. 2. înmormântare // ~
alayı procesiune funerară,
funeralii; ~ arabası catafalc;
~ marşı marş funerar; ~ namazı
rugăciunea de înmormântare;
~ töreni funeralii; slujbă de
înmormântare.
111
cendere s. 1. (tehn.) presă.
2. (geogr.) defileu. 3. teasc.
Ceneviz s. Genova.
Cenevre s. Geneva.
cengâver –adj.,
cengâverlik cetvel s. luptător, răz-
boinic.
cengâverlik, -ği s. vitejie, bra-
vură.
cengel s. junglă.
cenin s. (fiziol.) făt; fetus.
cenk, -gi s. luptă, război; bătălie.
cenkçi s. războinic, luptător.
cennet, -ti s. 1. rai, paradis.
2. loc minunat, paradisul pe
pământ.
cennetkuşu, -nu s. (zool.) pasă-
rea-paradisului.
centilmen s. gentleman.
centilmenlik, -ği s. gentileţe.
cenubi adj. sudic, de sud.
cenup s. sud, miazăzi.
cep, -bi s. 1. buzunar. 2. (mil.)
breşă, spărtură.
cephane s. (mil.) muniţii.
cephanelik s. depozit de muniţii.
cephe s. 1. (anat.) frunte. 2. (ar-
hit.) fronton, faţadă. 3. (mil.)
front // ~ almak (fig.) a lua
poziţie/ atitudine.
cepken s.v. çepken.
cerahat, -ti s. (med.) puroi.
cerahatlenmek vi. (med.) a
supura, a colecta puroi.
cerahatli adj. cu puroi.
cereme s. 1. despăgubire. 2. (jur.)
amendă, penalizare. 3. pe-
deapsă.
112
cereyan s. 1. curs, curent (şi fig.);
hava ~ı curent de aer. 2. (electr.)
curent; almaşık ~ curent alter-
nativ; elektrik ~ curent electric
mütemadi ~ curent continuu //
~ etmek a se desfăşura ~ çar-
pmak a se electrocuta.
ceride s. 1. ziar. 2. registru,
catalog.
cerime s. v. cereme.
cerrah s. chirurg, operator.
cerrahi adj. chirurgical; ~ mü-
dahale intervenţie chirurgi-
cală.
cerrahlık, -ğı s. chirurgie.
cesamet, -ti s. 1. măreţie, gran-
doare. 2. dimensiune, volum.
cesametli adj. mare, voluminos.
cesaret, -ti s. curaj, îndrăzneală,
cutezanţă // ~ almak a prinde
curaj; ~ vermek a încuraja; ~ini
kırmak a descuraja; ~ i kırılmak
a se descuraja; ~ göstermek a
arăta curaj.
cesaretlendirmek vt. a încuraja,
a înbărbăta.
cesaretlenmek vi. a îndrăzni, a
prinde curaj.
cesaretli adj. curajos, îndrăzneţ,
temerar.
cesaretlilik, -ği s. curaj, teme-
ritate, cutezanţă; bărbăţie.
cesartsiz adj. 1. fricos. 2. timid.
cesaretsizlik, -ği s. 1. lipsă de
curaj, frică. 2. timiditate.
ceset, -di s. cadavru; corp
neînsufleţit.
cesur adj. v. cesaretli.
cesurluk, -ğu s. curaj, cutezanţă,
temeritate.
cet, -ddi s. bunic; străbunic;
~ becet moşi-strămoşi.
cetvel s. 1. listă, tabel. 2. riglă,
linie. 3. canal; viaduct // ~ tah-cevaben – cezve
tası riglă (de şcoală) .
cevaben adv. ca răspuns, drept
răspuns la.
cevahir s. pietre preţioase.
cevahirci s. bijutier, giuvaergiu.
cevap s. răspuns; replică; ~ al-
mak a primi un răspuns; ~ ver-
mek a răspunde; kati ~ răspuns
categoric.
cevaplama s. formulare de răs-
puns, răspuns dat.
cevaplamak vt. a răspunde.
cavaplı adj. cu răspuns; ~ telgraf
telegrama cu taxă inversă.
cevaplandırmak vt. a da un
răspuns, a răspunde.
cevapsız adj. fără răspuns.
cevdet s. puritate.
cevher s. 1. esenţă; substanţă.
2. minereu. 3. piatră preţioasă.
ceviz s. nucă; Hindistan ~i nucă
de cocos // ~ ağacı nuc
cevizlik, -ği s. plantaţie de nuci
cevval, -li adj. energic, vioi; ager.
cevvî adj. atmosferic.
ceylân s. gazelă // ~ bakışlı cu
privire înduioşătoare; ~ gibi
graţios.
ceza s. pedeapsă, sancţiune //
~ ehliyeti culpabilitate; ~ huku-
ku (jur.) drept penal; ~ kanunu
(jur.) cod penal; ~ müeyyidesi

sancţiune penală; ~ takibatı ur-
mărire penală; ~ vermek a pe-
depsi, a sancţiona; ağır ~ mun-
că silnică; beden ~sı pedeapsă
corporală; idam ~sı condam-
nare la moarte; para ~sı
amendă; ~yı ağırlaştırıcı sebe-
pler (jur.) circumstanţe agra-
vante; ~ giymek a fi con-
damnat; ~yı hafifletici sebepler
(jur.) circumstanţe atenunate;
~ muhakeme usulü (jur.) proce-
dură penală; ~ sahası (sport)
suprafaţă de pedeapsă; ~ vu-
ruşu (sport) lovitură de pe-
deapsă; ~ sını bulmak a-şi
primi pedeapsa meritată; ~ ya
çarptırmak a pedepsi; a
penaliza; ~kesmek/ yazmak a
amenda; ~ mahkemesi curte
penală.
cezaevi s. închisoare, penitenciar.
cezai adj. penal.
cezalandırmak vt. a pedepsi, a
sancţiona; a osândi; a penaliza,
a amenda.
cezalı adj. pedepsit, sancţionat;
condamnat.
cezasız adj. nepedepsit, nesan-
cţionat.
Cezayir s. Algeria.
Cezayirli s., adj. algerian.
cezayirmenekşesi, -ni s. (bot.)
brebenoc, saschiu.
cezbe s. extaz.
cezbelenmek vi. a se extazia
cezbetmek vt. a atrage, a implica;
a captiva.
113
cezir, -zri s. 1. (bot., mat.)
rădăcină. 2. (geogr.) reflux.
cezp, -bi s. 1. atragere, implicare.
2. captivare, fascinare.
cezri– cihaz
cıbıl adj. radical.
cezve s. ibric.
cıbıl adj. 1. gol, despuiat. 2. să-
răntoc.
cıcık, -ğı adj. frumos // ~nı
çıkarmak a extenua, a seca (pe
cineva) de puteri.
cılız adj. 1. debil. 2. slab, plă-
pând, pirpiriu. 3. (d. lumină)
slab, difuz.
cılızlaşmak vi. a slăbi, a se
debilita.
cılızlık, -ğı s. debilitate.
cılk, -kı adj. 1. stricat, alte-
rat. 2. (d. răni) purulent, care
supurează // ~ yumurta ou clo-
cit; ~ çıkmak a se dovedi că
este stricat/cu defect.
cımbız s. 1. pensetă; 2. (la ţesut
covoare) bătător.
cırcır I. adj. guraliv, flecar.
II. interj. cri-cri.
cırcırböceği, -ni s. greier.
cırıldamak vi. a sfârâi.
cırıltı s. sfârâit.
cırlak, -ğı I. s. v. cırcırböceği.
II. adj. strident.
cırlamak vi. (d. greier) a cânta, a
ţârâi.
cıva s. mercur.
cıvadra s. (mar.) bompres.
cıvalı adj. cu mercur.
cıvata s. (tehn.) bulon; bolţ,
şurub (cu piuliţă).
114
cıvıldamak vi. (d. păsări) a
ciripi.
cıvık adj. 1. (d. cocă, unt, noroi
etc.) moale, subţire, apos.
2. (d. teren) umed, reavăn,
jilav. 3. (fig.) impertinent,
obraznic.
cıvıltı s. ciripit.
cıyak s. în expr.: ~ ~ bağırmak a
scheuna.
cıyaklamak vi. a scheuna; a
cârâi.
cızbız adj. prăjit (pe grătar).
cızıltı s. v. cızırtı.
cızırdamak vi. a sfârâi.
cızırtı s. sfârâit.
cibilliyet, -ti s. natură, esenţă;
temperament, caracter.
cibilliyetsiz adj. demn de dispreţ,
condamnabil.
cibre s. tescovină.
cici adj. drăguţ, nostim; simpatic.
cidden adv. (în mod) serios, cu
adevărat, în mod real
ciddi adj. 1. serios, grav, im-
portant. 2. real // ~ ye almak a
lua în serios.
ciddileşmek vi. a deveni serios; a
se agrava.
ciddilik, ciddiyet, -ti s. serio-
zitate, gravitate; importanţă.
cigara s. v. sigara.
ciğer s. în expr.: ak ~ plămâni;
kara ~ ficat.
cihan s. lume, univers // ~ harbi
război mondial.
cihangir adj. cuceritor; cotro-
pitor.
cihat s. (la musulmani) război
sfânt; jihad.
cihaz s. (tehn.) aparat, dispo-
zitiv.
cihet, -ti s. 1. parte, direcţie, sens.
2. cauză, motiv. 3. aspect;
punct de vedere // ~iyle din
cauza, datorită.
cilâ s. 1. (chim.) lac. 2. luciu,
lustru; poleială.
cilâcı s. poleitor.
cilâlamak vt. a lăcui; a lustrui, a
da luciu; a polei.
cilâlı adj. lustruit; poleit; lăcuit.
cilâsız adj. nelăcuit; nelustruit;
nepoleit.
cilasun s. adj. 1. viteaz, temerar,
curajos. 2. activ; harnic, vred-
nic.
cilbent, -ti s. clasor.
cildiye s. dermatologie.
cildiyeci s. dermatolog.
cilt s. 1. piele, epidermă; ten.
2. copertă (de carte). 3. volum
(carte) // ~ hastalığı boală de
piele.
ciltçi s. 1. (tipogr.) legător.
2. (farm.) dermatolog.
ciltlemek vt. (tipogr.) a lega.
ciltletmek vt. a da la legat (cărţi
etc.).
ciltli adj. (d. cărţi) legat.
cilve s. cochetărie, fandoseală // ~
yapmak a cocheta.
cilvelenmek vi. a cocheta.
cilveli adj. cochet.
cimnastik s. v. jimnastik.
cimri adj. zgârcit, avar, calic.

cimrilik, -ği s. zgârcenie, ava-
riţie.
cin1 s. 1. stafie, djin, spirit (ma-
lefic). 2. (fig.) isteţ, drac împie-
liţat // ~ leri başına çıkmak a fi
plin de draci; ~ leri ayağa
kalkmak a se înfuria; ~ i tutmak
a avea acces de furie; ~ gibi dat
naibi!, teribil!; ~ çarpmak a fi
lovit de un spirit malefic; ~ ler
cirit / top oynamak (d. încă-
peri) a sufla vântul.
cin2 s. gin (băutură).
cinai adj. de crimă, criminal.
cinas s. calambur, joc de cuvinte.
cinayet, -ti s. crimă.
cinci s. prezicător care invocă
spiritele/djnii; spiritist.
cindarısı s. porumb pentru flori-
cele.
cingöz adj. vigilent; isteţ.
cins s. 1. gen, soi, fel; categorie.
2. rasă, specie, 3. sex. 4. (gram.)
gen.
cinsel adj. sexual.
cinsellik, cinsiyet, -ti s. sexua-
litate, sex.
cinsi adj. v. cinsel.
cinslik, -gi s. sex.
cip s. jeep (maşină).
cips s. cartofi pai, cipsuri.
ciranta s. (com.) girant.
cirim, -rmi s. dimensiune, vo-
lum.
cirit s. suliţă (şi sport); ~ atmak a
arunca cu suliţa.
cihet – cisimcik
115
ciro s. 1. (com.) gir, andosare;
~ etmek a gira; a andosa.
2. cifră de afaceri.
cisim, -smi s. corp; materie.
cisimcik – s.
cisimlenme cüluscorpuscul; atom,
particulă.
cisimlenme s. întruchipare; ma-
terializare.
cisimlenmek vi. a se materializa,
a se întruchipa.
cismani adj. 1. corporal; mate-
rial. 2. laic.
civa s. v. cıva.
civan s. flăcău, tânăr chipeş.
civanmert adj. generos, mări-
nimos.
civanmertlik, -ği s. generozitate,
mărinimie.
civar s. 1. împrejurime; preajmă.
2. apropiere, vecinătate.
civciv s. puişor (de pasăre).
civelek adj. vivace, plin de
viaţă.
cizvit, -ti s. 1. iezuit. 2. (fig.)
conspirator.
coğrafi adj. geografic.
coğrafya s. geografie; fiziksel ~
geografie fizică; iktisadi ~ geo-
grafie economică; siyasal ~
geografie politică.
coğrafyacı s. geograf.
cokey s. jocheu.
conta s. (tehn.) garnitură; şaibă;
manşon.
cop, -pu s. baston de cauciuc,
cravaşă.
coplamak vt. a lovi cu bastonul
de cauciuc.
116
coşku s. entuziasm, exube-
ranţă.
coşkun adj. entuziasmat; exu-
berant; impetuos.
coşkunluk, -ğu s. entuziasm,
exuberanţă, impetuozitate.
coşmak vi. 1. a se entuziasma, a
se înflăcăra. 2. (d. ape) a se
agita, a se învolbura.
coşturmak vt. a entuziasma, a
înflăcăra.
cömert adj. generos, mărinimos,
darnic.
cömertçe adv. cu dărnicie/ ge-
nerozitate.
cömertlik s. generozitate, dăr-
nicie.
cuma s. vineri; ~ günü (adv.)
vinerea // ~ namazı rugăciunea
de vineri.
cumartesi s. sâmbătă; ~ günü
(adv.) sâmbăta.
cumba s. geamlâc; balcon cu
grilaj/parmaclâc.
cumbadak interj. pleosc!
cumbalak s. rostogolire, răstur-
nare.
cumhurbaşkanı, -nı s. preşe-
dinte de republică.
cumhurbaşkanlığı, -nı s. pre-
şedenţie.
cumhuriyet, -ti s. republică; ~ in
ilânı proclamarea republicii;
Türkiye ~i Republica Turcia.
cumhuriyetçi s., adj. republican.
cumhurreisi, -ni s. v. cumhur-
başkanı.
cunta s. (pol.) juntă; askeri ~
juntă militară.
cüce s. pitic.
cücelik, ği s. nanism, piticism.
cücük s. 1. (bot.) mugur. 2. (biol.)
embrion. 3. miezul cepei.
cümbür cemaat – çabuklaştırmak
cülus s. suire pe tron; încoronare.
cümbür cemaat s. în expr.: ~
geldi a venit toată trupa, a venit
cine vrei şi cine nu vrei.
cümbüş s. distracţie, divertis-
ment; chermeză.
cümle s. 1. (gram.) propoziţie;
frază. 2. sistem. 3. întreg, tot //
~ miz noi toţi; ~ âlem întreaga
lume, toată lumea.
cümlecik, -ği s. propoziţie (în
frază).
cüppe s. robă; pelerină.
cüret, -ti s. îndrăzneală, cute-
zanţă, curaj.
cüretlenmek vi. a prinde curaj; a
deveni îndrăzneţ.
cüretli adj. curajos, temerar;
îndrăzneţ.
cüretkâr adj. îndrăzneţ, curajos.
cüruf s. zgură; cenuşă vulca-nică.
cürüm, -rmü s. vină, culpă; de-
lict, infracţiune; crimă // ~ün
tekerrürü (jur.) recidivă; ~ eşy-
ası (jur.) corp delict; ~ ortağı
complice, ~ ü meşhut halinde
(jur.) în flagrant delict;
~ ü meşhut yapmak a prinde în
flagrant delict; ~ ispadı (jur.)
acuzare pentru infracţiune;
~ ünü inkâr etmek a nu recu-
noaşte învinuirile ce i se aduc;

~ünü itîraf etmek a-şi recu-
noaşte acuzaţia.
cüz, -z’ü s. 1. element compo-
nent, parte, fragment. 2. (rel.)
djuz (o treime din Coran).
cüzam s. (med.) lepră.
cüzamlı adj. lepros.
Ç
ç Ç a patra literă a alfabetului
limbii turce; sunet notat cu
această literă.
çaba s. efort, strădanie // büyük ~
zel; ~ sarfetmek/göstermek
a-şi da silinţa.
çabalama s. zbatere, efort,
sforţare; strădanie; râvnă, zel.
çabalamak vi. 1. a se strădui, a
depune efort, a se sili, a fi
zelos.
çabalanmak vi. a se zbate, a se
strădui.
çabucacık adv. în grabă, la
repezeală, repejor.
çabucak adv. repede; repejor.
çabuk adv. repede, urgent;
prompt // ~ olmak a se grăbi.
çabuklaşmak vi. a prinde/a lua
viteză; a se iuţi.
çabuklaştırmak
çabukluk vt. a grăbi, a
– çakırdikeni
zori, a iuţi.
çabukluk, -ğu s. rapiditate, iu-
ţeală // ~ ile la repezeală; el
~u prestidigitaţie.
çaçaron adj. flecar, vorbăreţ.
117
cüzdan s. 1. portofel. 2. mapă;
servietă. 3. legitimaţie, carnet //
nüfus ~ı buletin de identitate;
askerlik ~ı livret militar.
cüz’î adj. 1. puţin, niţel, insig-
nifiant. 2. incomplet, parţial,
fragmentar.
çaçaronluk, -ğu s. flecăreală,
vorbărie.
çadır s. cort; ~ bezi foaie de cort;
~ kurmak a ridica un cort // ~
direği/kazığı ţăruş.
çadırçiçeği s. (bot.) clopoţel,
campanulă.
çağ s. 1. timp, vreme. 2. sezon,
anotimp. 3. epocă, perioadă.
4. vârstă // ilk ~lar antichitate;
orta ~ evul mediu; ~ açmak a
deschide o nouă eră în ...
çağanoz s. (zool.) crab.
çağcıl adj. modern; la zi.
çağcıllaşma s. modernizare.
çağcıllaşmak vi. a se moderniza.
çağcılık, -ğı s. modernism.
çağdaş adj. 1. contemporan.
2. modern.
çağdaşlaşmak vi. a deveni con-
temporan/de actualitate.
çağdaşlık, -ğı s. însuşirea de a fi
contemporan.
çağıldamak vi. 1. a susura, a
murmura. 2. a vui, a răsuna.
çagıltı s. susur, murmur; vuiet.
118
çağırım, çağırma s. apel,
chemare.
çağırmak vt. 1. a chema, a
striga. 2. a invita; a convoca
çağırtı s. chemare.
çagla s. fruct verde/necopt.
çaglamak vi. v. çağıldamak.
çağlanmak vi. a se maturiza.
çağlar, çağlayan, çağlıyan s.
cădere de apă, cascadă.
çağlayık, -ğı s. fântână arteziană.
çağrı s. chemare, apel; invitare //
~ hali (gram.) cazul vocativ.
çağrık, çağrılı s. invitat.
çağrılık, -ğı s. invitaţie.
çağrılmak vi. a fi invitat; a fi
chemat.
çağrışım s. (psih.) asociaţie (de
idei).
çağrışımcı s. (psih.) asociaţionist.
çagrışımcılık, -ğı s. (psih.) aso-
ciaţionism.
çağrışmak vi. 1. a se striga/ a se
chema (reciproc). 2. a face
zarvă.
çağrıştırmak vt. 1. (psih.) a face
o asociere, a asocia. 2. a
aminti de, a sugera.
çakal s. şacal.
çakaloz s. (mil., ist.) catapultă.
çakar s. 1. far mic; baliză.
2. năvod.
çakı s. briceag.
çakıcı s. cuţitar.
çakıl s. prundiş, pietriş.
çakıldak s. 1. (tehn.) opritor,
piedică, frână. 2. (jucărie)
morişcă; vârtelniţă.
çakıldamak vi. a hurui.
çakıllık -ğı s. prundiş, prundărie.
çakım, çakın s. 1. fulger.
2. scânteie.
çakır1 adj. albastru deschis.
çakır2 s. vin.
çakırdikeni s. (bot) scaiul-dracu-
lui.
çakırdoğan s. (zool.) şoim.
çakırkeyf adj. ameţit, cherchelit.
çakırpençe adj. rapace, avar.
çakışık adj (mat.) congruent.
çakışmak vi. 1. a se angrena, a se
îmbuca, a se împreuna, a se
uni. 2. a se întrece, a concura.
3. (mat.) a fi congruente.
çakmak1 s. brichetă // ~ taşı
cremene; piatră de brichetă.
çakmak2 vt. 1. a înfige, a băga.
2. a scăpăra, a aprinde. 3. (fig.)
a înţelege, a pricepe, a se
dumiri.
çakşır s. 1. şalvari (bărbăteşti).
2. (pe piciorul unor păsări)
puf.
Çalap, -bı s. Allah; Dumnezeu
çalapça adv. cu forţa; obliga-
toriu.
çalar saat s. ceas deşteptător.
çalçene adj. flecar, limbut.
çaldırmak vt. 1. a pune să cânte
la un instrument; a cânta la
un instrument. 2. a fi furat
de.
çalgı s. 1. instrument muzical.
2. melodie, muzică. 3. or-
chestră.
çalgıcı s. muzicant instrumentist.

çalgıcıotu, -nu s. (bot.) brâncuţă;
frunza voinicului.
çalı s. mărăcine.
çalık adj. 1. strâmb. 2. şters,
spălăcit.
çalıkavak s. (bot.) plop-alb.
çalıkuşu s. (zool.) pitulice.– çalmak
çakırdoğan
çalılık s. mărăciniş, tufăriş.
çalım s. 1. îngâmfare, înfumu-
rare; grozăvire, fiţe. 2. tăiş (la
sabie). 3. (sport) dribling // ~
satmak a-şi da aere; a face
paradă de...; ~ atmak (sport) a
dribla.
çalımlamak vt. (sport) a dribla.
çalımlı adj. îngâmfat, înfumurat;
orgolios.
çalınmak vi. a fi cântat; a se
cânta la.
çalıntı s., adj. (lucru) de furat.
çalışkan adj. harnic, silitor.
çalışkanlık, -ğı s. hărnicie,
vrednicie.
çalışma s. muncă, treabă; trudă.
çalışmak vt., vi. 1. a munci a
lucra; a trudi. 2. a se strădui,
a depune efort; a căuta să.
çalıştırıcı s. (sport) antrenor.
çalıştırmak vt. a pune (pe
cineva) să lucreze / să mun-
cească.
çalkalamak, çalkamak vt. 1. a
agita, a scutura. 2. a legăna, a
clătina. 3. a clăti.
çalkalanmak, çalkanmak vi.
1. a se agita, a se scutura.
2. a se legăna, a se clătina.
119
3. (d. ape) a se învolbura, a se
undui, a face valuri.
çalkantı s. (d. ape) învolburare;
unduire.
çalmak I. vt. 1. a fura, a sus-
trage, a şterpeli. 2. a lovi, a
bate. 3. a (mai) pune, a
adăuga;
çalpara – çapacıa amesteca. 4. a
unge, a întinde. 5. a vătăma, a
produce stricăciune. 6. a
cânta (la un instrument).
II. vi. 1. a semăna, a aduce
cu... 2. a suna, a răsuna.
çalpara s. castanietă.
çalyaka adv. de guler, în brânci.
çam s. pin, brad.
çamaşır s. rufe; lenjerie; ~ yıka-
mak a spăla rufe; ~ değiştir-
mek a schimba lenjeria;
~ sermek a întinde rufele;
~ sıkmak a stoarce rufele;
~ teknesi albie de rufe; ~ yı-
kama makinesi maşină de
spălat rufe // ~ dolabı şifonier.
çamaşırcı s. spălătoreasă.
çamaşırhane s. spălătorie.
çamçak, -ğı s. ciubăr, hârdău.
çamfıstığı, -nı s. fistic.
çamgiller s. (bot.) conifere.
çamlık, -ğı s. brădet.
çamsakızı s. răşină.
çamur s. 1. noroi. 2. (fig.)
secătură // ~dan çıkarmak a
scoate (pe cineva) din
încurcătură; lüleci ~u lut,
humă; çömlekçi ~u argilă;
~ atmak a ponegri; ~ banyosu
(med.) băi de nămol.
120
çamurlamak vt. 1. a murdări cu
noroi. 2. (fig.) a denigra, a
ponegri.
çamurlanmak vi. a se murdări
cu noroi, a se umple de noroi.
çamurlu adj. noroios.
çamurluk, -ğu s. 1. noroi, mo-
cirlă. 2. ghetră, jambieră.
3. (la automobil) aripă, apă-
rătoare. 4. răzătoare (pentru
şters pe picioare).
çan s. clopot // ~ çalıyor bate clo-
potul; ~ kulesi clopotniţă; hay-
van ~ı talangă; ~ına ot
tıkamak a-i astupa (cuiva)
gura.
çanak, -ğı s. 1. oală; strachină.
2. (bot.) caliciu // ~ çömlek
veselă; ~ tutmak a cerşi;
~ yalayıcı linguşitor; baş ~ı
ţeastă; ~ anten antenă
parabolică.
çanakçı s. olar.
çanakçılık, -ğı s. olărit.
çanaklık, -ğı s. (mar.) gabie.
çanakyaprağı, -nı (bot.) sepală.
çancı s. clopotar.
çançiçeği, -ni s, (bot) clopoţel.
çangırdamak vi. a zornăi, a
zăngăni; a hurui.
çangırtı s. zornăit, zăngănit;
huruit.
çanta s. geantă, servietă // el ~sı
poşetă; arka ~sı rucsac; av
~sı tolbă; asker ~sı raniţă;
para ~sı portmoneu; evrak
~sı portofel.
çantacı s. marochinier.
çantacılık, -ğı s. confecţie de
genţi.
çap, -pı s. 1. diametru. 2. dimen-
siune, mărime. 3. (mil.) cali-
bru.
çapa s. 1. sapă, săpăligă. 2. (mar.)
ancoră. 3. prăşit cu sapa.
çapacı s. prăşitor.
çapak, -ğı s. 1. urdoare. 2. scân-
teie (de metal) // ~ balığı
(iht.) plătică.
çapalamak vt. a prăşi.
çapar1 I. s. sol, mesager.
II. 1. adj. vărgat, dungat.
2. albinos.
çapar2 s. barcă (de Marea
Neagră).
çaparız s. încurcătură, obstacol,
dificultate.
çapari s. undiţă cu mai multe
ace.
çapçak, -ğı s. 1. ciubăr. 2. butoi
(fără capac).
çapkın adj. 1. zurliu, zvăpăiat.
2. afemeiat. 3. hoinar.
çapkınlık, -ğı s. ştrengărie,
poznă.
çaplamak vt. a măsura, a dimen-
siona.
çaplı adj. de dimensiuni mari, de
mare calibru.
çapmak vt. a goni.
çaprak, şaprak s. cioltar.
çapraşık adj. 1. confuz, încurcat,
complicat. 2. în cruce, încru-
cişat.

çapraşıklaşmak vi. a deveni
confuz, a se încurca; a se
complica.
çapraşmak vi. 1. a se încurca, a
se complica. 2. a se inter-
secta; a se încrucişa.
çapraz adj. (mat.) intersectat;
secant. çapak – çark
çaprazlamak vt. a încrucişa.
çaprazlanmak, çaprazlaşmak
vi. 1. a se încrucişa. 2. (mat.)
a se intersecta.
çapul s. jaf, prădare.
çapulcu s., adj. jefuitor, prădător,
tâlhar.
çapulculuk, -ğu s. jaf, jefuire;
tâlhărie.
çapullamak vt. a jefui, a prăda.
çaput s. zdreanţă, cârpă.
çar s. ţar.
çarçabuk adv. foarte repede,
imediat, îndată, repejor.
çarçur s. risipă; cheltuială //
~ etmek a risipi; a cheltui bani
fără rost.
çardak s. 1. şopron, umbrar.
2. cerdac; pridvor
çardaş s. (d. dans) ceardaş.
çare s. 1. soluţie, cale, mijloc.
2. leac, remediu // ~ sini
bulmak a găsi o soluţie (de
rezolvare).
çaresiz adj. 1. iremediabil, ire-
parabil; fără soluţie. 2. obli-
gatoriu, necesar // ~ kalmak a
nu mai avea altă soluţie.
çaresizlik, -ği s. imposibilitate;
neputinţă.
121
çarık s. 1. opincă. 2. (tehn.)
frână, piedică.
çarıkçı s. opincar.
çariçe s. ţarină.
çark, -kı s. 1. roată, volant. 2.
(mil.) ocolire din flanc // dişli
~ roată dinţată; cömlekçi ~ı
roata
çarkıçı olarului // ~ etmek 1) a
– çatalağız
devia, 2) a se întoarce înapoi.
çarkçı s. 1. rotar. 2. (mar.) ma-
şinist.
çarliston s. 1. (d. dans) char-
leston. 2. (bot.) ardei capia.
çarmıh s. răstignire,
crucificare // ~a germek a
răstigni, a crucifica.
çarnaçar adv. vrând-nevrând, de
nevoie.
çarpan s. (mat.) înmulţitor.
çarpı s.i (mat.) înmulţire.
çarpıcı adj. izbitor, frapant;
remarcabil.
çarpık adj. 1. încovoiat, curbat.
2. (d. picioare) crăcănat.
çarpılan s. (mat.) deînmulţit
çarpılmak vi. 1. (mat.) a se
înmulţi. 2. a se strâmba,
a se curba. 3. (fig.) a încre-
meni, a paraliza. 4. a îndrăgi
(pe neaşteptate), a-i cădea cu
tronc.
çarpım s. (mat.) produs; ~ çizel-
gesi/tablosu tabla înmulţirii.
çarpınmak vi. a se zbate, a se
zvârcoli.
çarpıntı s. palpitaţie; kalp ~sı
olmak a avea palpitaţii.
122
çarpışma s. 1. ciocnire, coli-
ziune. 2. bătălie, luptă, încă-
ierare.
çarpışmak vi. 1. a se ciocni, a se
tampona. 2. a se lupta; a se
bate, a se încăiera.
çarpıtılmak vi. 1. a fi îndoit,
a fi strâmbat, a fi deformat.
2. (fig.) a fi distorsionat, a fi
denaturat, a fi prezentat într-o
lumină falsă.
çarpıtma s. 1. îndoire, strâm-
bare, deformare. 2. (fig.)
denaturare, distorsionare.
çarpıtmak vt. 1. a îndoi, a
strâmba, a deforma. 2 (fig.) a
denatura, a prezenta într-o
lumină falsă.
çarpma s. 1. lovire; ciocnire;
lovitură, izbitură, tamponare.
2. (mat.) înmulţire. 3. ac de
undiţă cu cinci colţuri.
çarpmak vt. 1. a lovi, a bate, a
izbi. 2. a ciocni, a tampona.
3. (mat.) a înmulţi // göze ~ a
bate la ochi; güneş ~ a
provoca insolaţie; yere ~ a
izbi de pământ; yumurta ~ a
bate ouă; başa ~ a produce/ a
da dureri de cap; yüreği/
kalbi ~ a-i bate inima.
çarşaf s. 1. cearşaf; yatak ~ı
cearşaf de pat. 2. văl.
çarşamba s. miercuri // ~ günü
miercurea.
çarşı s. piaţă, bazar.
çasar s. (ist.) cezar.
çaşıt, -tı s. 1. spion. 2. intrigant.
çaşıtlamak vi. a spiona.
çatak, -ğı s. vale.
çatal I. s. 1. furculiţă. 2. furcă.
3. bifurcaţie. II. adj. bifurcat;
~ yol drum bifurcat //
~ görmek a vedea dublu;
~ ses voce răguşită; ~ söz
cuvânt cu dublu înţeles.
çatalağız s. deltă.
çatallanmak vi. a se bifurca.
çatallaşmak vi. 1. v. çatallan-
mak. 2. (fig.) a se complica.
çatallı adj. 1. bifurcat. 2. (fig.)
complicat.
çatana s. şalupă.
çatapat s. petardă, pocnitoare.
çatı s. 1. acoperiş. 2. (arhit.)
căprior. 3. (anat.) schelet.
4. (gram.) diateză // ~ katı/
arası mansardă; ~ oluğu bur-
lan; uluc.
çatık adj. încruntat; ~ kaş sprân-
cene încruntate.
çatıklık, -ğı s. încruntare.
çatılmak vi. a se încrunta.
çatır çatır adv. 1. trosnind; san-
danlye ~ ~ kırıldı scaunul s-a
făcut ţăndări/harcea-parcea;
ev ~ ~ yandı casa a fost mis-
tuită de flăcări. 2. cu forţa, cu
sila. 3. uşor, cu uşurinţă, cu
mare uşurinţă; Türkçeyi ~ ~
konuşuyor vorbeşte cu uşu-
rinţă turceşte // ~ ~ çatlamak
1) a trosni puternic, 2) a fi
foarte gelos.
çatırdamak vi. a trosni, a pocni.
çatırtı s. trosnet.

çatışık adj. opus, contradictoriu.
çatışkı s. (filoz.) antinomie.
çatışma s. 1. contrazicere, dis-
pută; conflict. 2. (mil.) cioc-
nire, luptă.
çatışmak vi. 1. a se contrazice, a
se certa. 2. (mil.) a se ciocni,
çatallanmak – çaycı
a se bate.
çatıştırmak vt. a învrăjbi, a semă-
na discordie; a face să se bată.
çatkı s. 1. grămadă, morman;
piramidă; silah ~ sı piramidă
de arme. 2. (tehn.) şasiu.
3. cadru, ramă.
çatkın adj. v. çatık.
çatkınlık, -ğı s. încruntare.
çatlak I. s. fisură, crăpătură.
II. adj. 1. fisurat, crăpat.
2. slab de minte, prostuţ.
çatlaklık, -ğı s. 1. fisură, crăpă-
tură. 2. (fig.) nebunie.
çatlamak vi. a se fisura, a plesni,
a crăpa (şi fig.).
çatmak I. vt. 1. a lovi, a izbi.
2. a înjgheba, a înălţa, a
ridica. 3. a propti, a sprijini.
4. a tigheli. 5. a păţi, a da
de necaz. 6. a apostrofa, a
repezi (pe cineva). II. vi. a
sosi, a veni // keyif ~ a
avea chef, a avea poftă (de
ceva); belâya ~ a da de belea/
necaz; çattık! până aici ne-a
fost!
çavalye, çavela s. coş (pentru
peşte).
çavdar s. secară // ~ ekmeği pâine
de secară.
123
çavlan s. cascadă.
çavuş s. sergent.
çavuşkuşu s. (zool.) pupăză.
çay1 s. ceai; limonlu ~ ceai cu
lămâie; tıbbi ~ ceai medicinal.
çay2 s. râu.
çaycı s. –1.
çaydanlık vânzător de ceai.
çekinceli
2. băutor de ceai.
çaydanlık, -ğı s. ceainic.
çayevi, çayhane s. ceainărie.
çayır s. luncă; păşune.
çayırkuşu, -nu (zool.) s. ciocâr-
lie.
çayırlık, -ğı s. v. çayır.
çayırmantarı, -nı s. (bot.) ciu-
percă de iarbă.
çaylak, -ğı s. uliu.
çeç s. căpiţă.
çehre s. 1. faţă, fizionomie,
mină. 2. (fig.) aspect, înfăţi-
şare // ~ etmek a se bosumfla;
asık ~ bosumflat; ~ züğürdü
hidos; ~si değişmek a se
schimba la faţă.
çek s. (fin.) cec; ~ karnesi carnet
de cec.
Çek s., adj. ceh.
Çekçe I. s. limba cehă. 2. (adv.)
în limba cehă.
çekçek s. căruş, cărucior.
çekecek, -ğı s. încălţător.
çekel s. săpăligă.
çekelez s. v. sincap.
çekememek vt. 1. a nu putea
trage. 2. a nu putea suporta.
3. a invidia
çekememezlik, -ği s. 1. invidie.
2. repulsie, silă, dezgust.
124
çeki s. 1. cântărire. 2. tară/ greu-
tate de 250 kg. 3. (fig.)
ordine, succesiune.
çekici s., adj. atractiv, captivant.
çekicilik, -ği s. atracţie (şi fig.),
atractivitate.
çekiç s. ciocan.
çekiçbalığı, -nı s. (iht.) peşte-
ciocan.
çekiçkemiği s. (anat.) ciocănaş.
çekidüzen s. dichiseală,
găteală // ~ vermek a aranja, a
găti, a dichisi.
çekiliş s. tragere (la loto)
çekilme s. 1. retragere (şi mil.).
2. demisie
çekilmek vi. 1. a se retrage, a da
înapoi. 2. a demisiona, a-şi da
demisia. 3. (d. ape) a seca, a
se retrage.
çekilmez adj. intolerabil, insu-
portabil.
çekim s. 1. tragere, târâre.
2. tragere în sus, ridicare.
3. (fiz.) atracţie. 4. (gram.)
conjugare // fiil ~i (gram.)
conjugare; isim ~i (gram.)
declinare; ~ yasası (fiz.) legea
atracţiei gravitaţionale.
çekimlemek vt. (fiz.) a atrage.
çekimli adj. 1. atrăgător, atractiv;
ispititor. 2. (gram.) de-
clinabil; conjugabil.
çekimsenmek vi. a se abţine.
çekimser adj. care se abţine // ~
oy abţinere (de la vot); ~ oy
kullanmak (d. votare) a se
abţine.
çekimserlik, -ği s. abţinere.
çekimsiz adj. 1. neatrăgător,
neatractiv. 2. (gram.) nede-
clinabil; neconjugabil.
çekince s. rezervă, îndoială;
obiecţie.
çekinceli adj. riscant; periculos.
çekingen adj. 1. timid, sfios.
2. rezervat, retras.
çekingenlik, -ği s. timiditate,
sfială.
çekinik adj. (biol.) atavic, rece-
siv.
çekinmeden adv. fără jenă, fără
să-i pese; fără a se sinchisi.
çekinmek vi. 1. a se feri, a
evita. 2. a se teme, a se sfii.
3. a se abţine (de la). 4. a se
jena.
çekirdecik, -ği s. (biol.) nucleu.
çekirdek s. 1. (bot.) sâmbure;
sămânţă. 2. (fiz.) nucleu
3. (fig.) origine, sursă; bază.
4. seminţe; ~ fiziği fizică
nucleară.
çekirdeksel adj. nuclear.
çekirdeklenmek vi. (d. plante) a
forma seminţe; a ajunge la
maturitate.
çekirge s. lăcustă.
çekirgekuşu s. (zool.) graur.
çekişme s. 1. controversă, dis-
pută; conflict. 2. ceartă.
çekişmek vi. a se certa, a disputa
// can ~ a fi în agonie.
çekişmeli adj. disputat; ~ bir
maç un meci disputat.

çekiştirmek vt. 1. a trage, a
întinde. 2. a certa, a muş-
trului. 3. a critica, a bârfi, a
vorbi de rău.
çekme s. 1. tragere, tracţiune.
2. atracţie. 3. çekingen
sertar. 4.– çekmek
cosor.
5. cântărire. 6. inhalare.
çekmece s. 1. sertar. 2. casetă.
3. (geogr.) radă; golfuleţ.
çekmek I. vt. 1. a trage, a mişca,
a deplasa. 2. a inhala.
3. a retrage, a rechema. 4. a
lovi, a bate. 5. a ridica, a
trage în sus. 6. a suporta, a
răbda. 7. a trasa, a marca.
8. a cântări. 9. a transpune (în
scris), a transcrie. 10. (gram.)
a conjuga. 11. (gram.) a
declina. 12. a măcina, a râşni.
13. (fig.) a îmbia, a ademeni.
14. a strânge, a aduna. II. vi.
1. a cântări, a fi în greutate
de... 2. a semăna, a aduce
cu... . 3. a se micşora, a se
îngusta // akıntıya kürek ~ a
munci fără rost; bayrak ~ a
aborda drapelul; birinden
para ~ a stoarce (pe cineva)
de bani; çekip çevirmek a
răzbi, a reuşi; diş ~ / çek-
tirmek a extrage un dinte/o
măsea; el ~ a renunţa (la);
iç ~ a tânji (după), a dori; içi-
ni ~ a ofta; ipe ~ a spânzura;
kulak ~ a atrage atenţia, a
face atent (pe cineva); kürek
~ a vâsli; sopa/dayak ~ a
bate, a lovi; şüt ~ (sport) a
125
şuta; para ~ a scoate/a ridica
bani; eziyet/ıstırap ~ a îndura;
a suferi; kur’a ~ a trage la
sorţi; piyango ~ a trage la
loto; çizgi ~ a linia; a trage o
linie;
çekmen dikkati ~ a atrage
– çeltikkargası
atenţia, a pune în vedere; ilgi
~ a stârni interes; sorguya ~ a
interoga; sözü ~ a interpreta,
a răstălmăci; resim ~ a foto-
grafia; temize ~ a transcrie pe
curat; cezasını ~ a-şi ispăşi
pedeapsa, hastalık ~ a fi bol-
nav, a fi suferind; protesto ~ a
protesta; kafayı ~ (fam.) a
trage la măsea.
çekmen s. (biol.) ventuză.
çektirme s. 1. atragere, atracţie.
2. corabie uşoară (cu două
pânze).
çektirmek vt. 1. a pune să
tragă/să scoată. 2. a face să
sufere. 3. a pune să cântă-
rească. 4. a da la măcinat/la
râşnit. 5. (gram.) a pune să
decline; a pune să conjuge.
çekül s. fir cu plumb.
çekyat s. sofa.
çelebi adj. amabil, politicos,
gentil.
çelebilik, -ği s. amabilitate, po-
liteţe, gentileţe.
çelenç s. (sport) întrecere, dis-
pută.
çelenk, -ği s. 1. coroană, cunună.
2. diademă // ~ koymak a
depune o coroană.
126
çelik1, -ği s. oţel; ~ gibi tare
ca oţelul // dövme ~ fier
forjat.
çelik2, -ği s. 1. (bot.) butaş.
2. ţurcă; ~ çomak oynamak a
juca ţurca.
çelikleme s. butăşire.
çeliklemek vt. a butăşi.
çelim s. 1. statură, talie. 2. (fig.)
manieră, atitudine. 3. forţă.
çelimli adj. 1. corpolent, voinic.
2. (d. oameni) bine făcut.
çelimsiz adj. 1. (d. oameni)
diform; urât. 2. debil, slab.
çelimsizlik, -ği s. 1. diformitate,
urâţenie. 2. debilitate, slăbi-
ciune.
çelişik adj. 1. opus, contrar;
contradictoriu. 2. antagonic.
çelişiklik, -ği s. 1. contradicţie.
2. antagonism.
çelişken adj. v. çelişik.
çelişki s. v. çelişiklik.
çelişme s. (filoz.) contradicţie //
~ ilkesi (log.) principiul
contradicţiei.
çelişmek vi. a se contrazice.
çalişmeli adj. contradictoriu.
çelişmezlik, -ği s. noncontra-
dicţie.
çello s. (muz.) violoncel.
çelme s. 1. piedică (la trântă);
~ takmak a pune piedică.
2. decupare, tăiere. 3. înno-
dare; legare. 4. abatere,
deviere.
çelmek vt. 1. a decupa, a tăia.
2. a înnoda; a lega. 3. a abate,
a devia; a respinge (şi în
sport). 4. a contrazice //
aklını ~ a face să se răz-
gândească.
çeltik s. orez nedecorticat // ~
tarlası orezărie.
çeltikçi s. cultivator de orez.
çeltikkargası, -nı (zool.) barză
neagră.
çember I. s. cerc. 2. (mat.) cir-
cumferinţă. 3. basma, batic.
II. adj. rotund.
çemberimsi adj. circular.
çemberleme s. cercuire; încer-
cuire.
çemberlemek vt. 1. a cercui. 2. a
rotunji, a da forma unui cerc.
3. (mil.) a încercui.
çemberlenmek vi. 1. a fi cercuit.
2. a lua forma unui cerc.
3. (mil.) a fi încercuit.
çemberli adj. cercuit.
çemen s. (bot.) chimion.
çemkirmek vi. a se răsti, a se
răţoi.
çemremek vt. a sufleca.
çemrenmek vi. 1. (d. mâneci,
pantaloni) a-şi sufleca.
2. (fig.) a se pregăti de treabă.
çene s. 1. maxilar, falcă; alt ~ ma-
xilarul inferior; üst ~ maxilarul
superior. 2. bărbie. 3. (fig.)
vorbărie, pălăvrăgeală // ~ at-
mak a fi în agonie; ~ çalmak a
pălăvrăgi; ~ yormak a vorbi în
zadar; ~ si düşük flecar; ~sini
bıçak açmamak a nu scoate o

vorbă de supărare; ~sini
tutmak a-şi ţine gura.
çenebaz adj. vorbăreţ, guraliv,
flecar.
çenebazlık, -ği s. vorbărie, pălă-
vrăgeală.
çenek, -ği s. 1. (bot.) cotiledon.
2. (zool.) mandibulă.
çeneli adj. v. çenebaz.çember – çeri
çenet s. (bot.) valvă.
çengel s. 1. cârlig, cinghel.
2. piedică // ~ takmak a trage
pe cineva pe sfoară.
çenilemek vi (d. câini) a sche-
una, a chelălăi.
çentik, -ği s. crestătură; incizie,
tăietură.
çentiklemek vt. a cresta, a inci-
za, a tăia.
çentilmek vi. 1. (d. cuţite etc.) a
se ştirbi, a se toci. 2. a fi
tăiat/tocat.
çentmek vt. 1. a cresta, a tăia; a
ciopli. 2. a mărunţi, a toca.
çepçevre, çepeçevre adv. de jur
împrejur.
çepel I. adj. 1. impur, cu ames-
tec. II. s. impuritate, corp
străin.
çepelli adj. cu impurităţi, cu corp
străin.
çepken s. veston.
çerçeve s. 1. cercevea, pervaz,
ramă. 2. (constr.) uşor.
3. (fig.) cadru
çerçevelemek vt. 1. a înrăma, a
încadra. 2. (fig.) a încadra, a
situa.
127
çerçeveli adj. înrămat, încadrat.
çerçi s. negustor ambulant (de
mărunţişuri).
çerez s. 1. gustare, aperitiv.
2. desert. 3. fructe uscate.
çerezci s. vânzător de fructe
uscate.
çerge, çergi
çeribaşı s. 1. cort. 2. şatră.
– çevirmek
çeri s. (ist.) ostaş.
çeribaşı, -nı s. (ist.) 1. coman-
dant de oşti. 2. bulibaşă.
çerkez s., adj. cerchez.
çerkezce I. s. limba cercheză.
2. în limba cercheză.
çermik s. izvor termal.
çerviş s. seu; grăsime. çesit I. s. 1.
fel, sort. 2. (biol.) specie.
3. varietate, sort. 4. diversitate;
multitudine. II. adj. divers,
felurit; variat // aynı ~ten de
acelaşi fel; her ~ de orice fel;
~ türlü diferit, felurit.
çeşitkenar (mat.) scalen; ~ üç-
gen triunghi scalen.
çeşitleme, çeşitlenme s. 1. diver-
sificare. 2. (muz.) variaţiune.
çeşitlemek vt. a diversifica.
çeşitlenmek vi. a se diversifica.
çeşitli adj. diferit, felurit; variat.
çeşitlilik, -ği s. diversitate; va-
rietate.
çeşme s. cişmea, izvor.
çeşni s. 1. gust. 2. mostră, spe-
cimen // ~sine bakmak a
gusta; a degusta.
çeşnici s. degustător.
çete s. 1. ceată; bandă. 2. grup de
partizani.
128
çeteci s. 1. partizan. 2. bandit,
gangster.
çetin adj. 1. (d. oameni) dur,
aspru, sever. 2. (d. terenuri)
abrupt. 3. (d. acţiuni) dificil,
greu, anevoios.
çetinleşme, çetinleştirme s. înăs-
prire, agravare, înrăutăţire.
çetinleşmek vi. a se înăspri; a se
agrava, a se înrăutăţi.
çetinleştirmek vt. a înăspri; a
agrava, a înrăutăţi.
çetinlik, -ği s. gravitate; difi-
cultate.
çetrefil adj. 1. confuz. 2. (d. vor-
bire) stricat, stâlcit. 3. com-
plicat.
çevgen s. 1. băţ; baston. 2. crosă
(de polo) şi la hochei.
çevik adj. agil, sprinten, vioi.
çeviklik, -ği s. agilitate, sprinte-
neală, vioiciune.
çevirgeç s. 1. (electr.) comutator.
2. (tehn.) convertizor.
çevirgi s. mâner (rotitor) de uşă.
çeviri s. (lit.) traducere; ~ yap-
mak a traduce.
çeviribilim s. ştiinţa (tehnica)
traducerii.
çevirici s. traducător.
çevirim s. (cin.) turnare (a unui
film), filmare.
çevirme s. 1. rotire, răsucire.
2. întoarcere, reîntoarcere.
3. traducere. 4. (mil.) împre-
surare, încercuire.
çevirmek vt. 1. a întoarce, a ră-
suci; a roti. 2. (lit) a traduce.
3. a conduce, a mânui. 4. a
restitui, a returna; a rambursa.
5. (cin.) a turna (un film), a
filma. 6. a schimba, a înlocui.
7. (mil.) a încercui // başını ~
a întoarce capul; arkasını ~ a
întoarce spatele; yüz ~ a
renunţa (la), a abandona;
paraya ~ a schimba în bani;
cezayı ~ (jur.) a comuta
pedeapsa; dolap ~ a unelti;
sayfayı/yaprağı ~ a întoarce
foaia; iş ~ a învârti afaceri;
entrika ~ a umbla cu intrigi.
çevirmen s. v. çevirici.
çevre s. 1. suprafaţă, perimetru.
2. împrejurime. 3. mediu
(şi social), cerc, sferă. 4. ba-
tistă brodată // seçim ~si
circumscripţie electorală; dai-
re ~si circumferinţă; ~ kes-
mek a decupa; siyasal ~ler
cercuri politice; ~kirliliği/
kirlenmesi poluarea mediului
înconjurător; ~ mühendisi in-
giner de mediu; ecologist;
~ Bakanı ministrul mediului;
~ Bakanlığı Ministerul me-
diului.
çevrebilim s. ecologie.
çevrebilimci s. ecolog.
çevreci s. apărător al mediului
înconjurător.
çevrebilimsel adj. ecologic.
çevreleme, çevrelenme s. 1. în-
cercuire, împrejmuire. 2. deli-
mitare.

çevrelemek vt. 1. a încercui, a
împrejmui. 2. a delimita.
çevrelenmek vi. 1. a se încercui,
a fi împrejmuit. 2. a se deli-
mita; a fi delimitat.
çevren s. (astr.) orizont.
çevirmen – çığlık
çevresel adj. de mediu; ecologic.
çevri s. 1. vârtej, vâltoare.
2. (filoz.) interpretare. 3.
denaturare.
çevrilebilir adj. (fin.) converti-
bil.
çevrilebilirlik, -ği s. (fin.) con-
vertibilitate.
çevrilemek vt. 1. (filoz.) a inter-
preta. 2. a denatura.
çevrili adj. 1. încercuit, înconjurat,
împresurat. 2. întors către/spre.
çevrim s. ciclu, perioadă.
çevrimsel adj. ciclic, periodic.
çevrinti s. vârtej, vâltoare.
çevriş s. v. çerviş.
çevriyazı s. (lingv.) transliteraţie;
transcriere fonetică.
çeyiz s. dotă, zestre, trusou.
çeyizlemek vt. a da ca zestre.
çeyrek s. 1. sfert; bir ~ saat sfert
de oră; ~ ekmek sfert de pâine.
2. (ist.) monedă de cinci
piaştri.
çıban s. (med.) furuncul; abces.
çıdam s. răbdare.
çıdamak vi. a avea răbdare, a
răbda.
çıfıt s. evreu.
çığı s. avalanşă (de zăpadă).
çığıltı s. urlet; vacarm.
129
çığır s. 1. cărare, potecă; urmă.
2. curs (şi fig.). 3. (filoz.)
curent // ~ından çıkmak a
devia; a ieşi de sub control.
çığırtma s. (muz.) flaut; fluier.
çığlık, -ğı– s.
çıkagelmek strigăt, ţipăt; ~ ko-
çıkmak
parmak/basmak a ţipa.
çıkagelmek vi. a sosi/a veni pe
neaşteptate.
çıkak s. 1. ieşitură, ieşind.
2. (lingv.) punct de articulaţie.
çıkar s. 1. (econ.) profit; bene-
ficiu. 2. (fig.) interes, folos //
~ yol mijloc de salvare.
çıkarcı s. profitor.
çıkarılmak vi. 1. a fi scos. 2. a se
scoate; a se extrage. 3. a reieşi,
a rezulta. 4. (mat.) a se scădea.
çıkarma, çıkarılma s. 1. scoa-
tere; extragere. 2. (mat.) scă-
dere. 3. (mil.) debarcare.
çıkarmak vt. 1. a scoate; a ex-
trage; a smulge. 2. a pricepe,
a deduce. 3. a produce; a da.
4. a obţine, a scoate.
5. (mat.) a scădea. 6. a des-
titui; a elimina. 7. a inventa, a
născoci. 8. a publica, a tipări.
9. a descifra, a dezlega. 10. a
emite, a scoate // acısını ~
a-şi vărsa focul (pe cineva);
baştan ~ a corupe; canını ~
a-i scoate (cuiva) sufletul; dil
~ a ironiza; elinden ~ a pier-
de, a rătăci; gözünü ~ (fig.)
a-i scoate (cuiva) ochii; hudut
dışına ~ a expulza; iş ~ a da
(cuiva) de furcă; işten ~ a

130
concedia; kanun ~ a legifera;
mana ~ a interpreta; civciv ~
a scoate pui; ses ~ a face
zgomot; suretini ~ a face (o)
copie; tadını ~ a savura.
çıkarsama s. (filoz.) raţionament.
çıkartı s. (fiziol.) excremente,
fecale.
çıkı s. bocceluţă.
çıkık, -ğı I. adj. 1. (med.) depla-
sat, dislocat; luxat. 2. ieşit în
afară, proeminent. II. s.
(med.) luxaţie; entorsă.
çıkıklık, -ğı s. luxaţie; entorsă.
çıkın s. v. çıkı.
çıkıntı s. 1. ieşitură, proeminen-
ţă; emergenţă. 2. (d. scrieri)
apendice, adaos, supliment
çıkış s. 1. ieşire. 2. admonestare,
mustrare. 3. (mil.) străpun-
gere. 4. (sport) start // ~ bel-
gesi (d. acte) ieşire; ~ yolu
cale de rezolvare; soluţie.
çıkışlı s. absolvent.
çıkışmak I. vt. a admonesta, a
mustra; a certa, a face obser-
vaţie. II. vi. a ajunge, a fi
suficient.
çıkma I. s. 1. ieşire. 2. (arhit.)
ieşind, ieşitură. 3. (d. scrie-
eri) v. çıkıntı (2). 4. prosop.
5. halat de baie. II. adj.
originar, de loc // yeni ~ ştire,
veste, noutate; ~ durumu
(gram.) cazul ablativ.
çıkmak vi. 1. a ieşi. 2. a rezulta, a
reieşi, a se deduce. 3. a se
obţine; a se extrage. 4. a
çıkarmak – çıkmak
apărea, a se ivi. 5. a se
inventa. 6. a se desprinde (de
ceva). 7. a se sui, a se urca. 8.
(d. preţuri) a creşte, a se
majora. 9. a se adeveri, a se
confirma. 10. a porni, a în-
cepe. 11. (d. mărfuri) a costa,
a valora. 12. (d. drumuri) a
duce spre ..., a da în ... 13. a se
decolora. 14. a se deplasa, a se
desprinde. 15. a se tipări, a se
edita. 16. (bot.) a încolţi, a
germina. 17. (astr.) a răsări, a
apărea. 18. (biol.) a se eli-
mina. 19. a părăsi, a abandona
// adı ~ a-i ieşi (cuiva) vorbe,
a-i ieşi (cuiva) nume rău;
aradan ~ a dispărea; aslı ~ a
se adeveri; başa baş ~ a fi
egal (cu cineva); başa ~ a o
scoate la capăt; canı ~ a-şi da
duhul, a muri; elden ~ a
pierde; gözden ~ a cădea în
dizgraţie; hatırdan ~ a scăpa
din vedere, a omite; karşısına
~ a se opune; karşıya ~ a se
împotrivi; kokusu ~ 1) a
mirosi, 2) (fig.) a ieşi la supra-
faţă; rüyası ~ a i se realiza
visul; sahip ~ a se face stăpân
(pe ceva); yoldan ~ a devia;
yüze ~ (fig.) a ieşi basma
curată.
çıkmaz I. s. impas; ~a girmek a
fi/a se afla într-un impas.
II. adj. fără ieşire, înfundat //
~ ayın son çarşambası la
paştele cailor.

çıkrık, -ğı s. 1. (tehn.) scripete;
troliu. 2. vârtelniţă.
çıktı s. 1. (econ.) produs. 2. pro-
ductivitate. 3. rebut; deşeuri.
çıldırasıya adv. nebuneşte,
çıkmaz – ca un
çınlak
smintit.
çıldırı s. nebunie, sminteală;
psihoză.
çıldırmak vi. 1. a înnebuni, a-şi
pierde minţile după (cineva,
ceva).
çıldırtmak vt. a înnebuni (pe
cineva), a scoate din minţi.
çılgın adj. 1. nebun, smintit,
dement. 2. pătimaş; ahtiat.
çılgınca adv. nebuneşte.
çılgıncasına adv. nebuneşte; cu
sălbăticie.
çılgınlaşmak vi. a ieşi din minţi,
a o lua razna.
çılgınlık, -ğı s. nebunie, de-
menţă.
çımkırık, -ğı s. găinaţ.
çımkırmak vi. (d. păsări) a de-
feca, a găinăţa.
çın adj. real, adevărat, drept.
çınar s. (bot.) platan.
çınarlık, -ğı s. plantaţie de pla-
tani.
çınçın interj. zdrang!, bang!
çıngar s. dispută; ceartă // ~ çı-
karmak a se ciondăni.
çıngıl s. ciorchine.
çıngırak, -ğı s. clopoţel, zurgălăi.
çıngıraklıyılan s. (zool.) şarpe
cu clopoţei.
çıngırdak, -ğı s. 1. v. çıngırak.
2. jucărie cu clopoţei.
131
çıngırdamak vi. a zornăi, a
zăngăni.
çıngırtı s. clinchet.
çınlak –adj.
çınlama reverberant, cu re-
çıyanlık
zonanţă.
çınlama s. 1. zornăit, zăngănit.
2. ţiuit. 3. ecou, răsunet (şi
fig.).
çınlamak vi. 1. a zornăi, a zăn-
găni. 2. (d. urechi) a ţiui. 3. a
răsuna.
çıpıldak adj. (d. copii mici) gol.
çıplak adj. 1. gol, dezbrăcat.
2. depilat. 3. (d. încăperi) gol,
nemobilat. 4. (fig.) nevoiaş,
sărac // çır/çırıl ~ gol-goluţ;
~ gözle cu ochiul liber.
çıplaklaşmak vi. a se dezbrăca
(în pielea goală).
çıplaklık, -ğı s. goliciune, nudi-
tate.
çıplanmak vi. a se dezgoli; a se
dezbrăca.
çıra s. 1. sfeşnic. 2. feştilă.
3. răşină (de brad).
çırağ s. candelă. 2. opaiţ.
çırak, -ğı s. 1. ucenic. 2. argat,
slugă.
çıraklık, -ğı s. 1. ucenicie.
2. slugărie, argăţie; ~ etmek a
face ucenicie.
çırakma, çırakman s. cande-
labru; lampadar.
çıralı adj. răşinos.
çırçıplak adj. v. çırılçıplak.
çırçır s. 1. (tehn.) maşină de
egrenat. 2. fântână, puţ.
3. (zool.) greier.

132
çırılçıplak adj. 1. despuiat, în
pielea goală. 2. (fig.) evident,
cu claritate.
çırpı s. 1. vreasc. 2. liniere (cu o
sfoară vopsită). 3. (fig.)
măsură, grad, nivel // bir ~da
într-un suflet; ~ tutmak/ ~ya
gitermek a linia, a nivela.
çırpınış, çırpınma s. zbatere,
zvârcolire.
çırpınmak vi. a se zbate, a se
zvârcoli.
çırpıntı s. 1. palpitaţie; palpitare.
2. învolburare, bulbuceală.
çırpma s. 1. scuturare. 2. lovire,
batere. 3. scurtare, retezare.
çırpmak vt. 1. a scutura. 2. a
lovi, a bate. 3. a scurta, a
reteza. 4. (fig.) a şterpeli, a
fura.
çırtlak s. v. çırçırböceği.
çıt interj. trosc!; pleosc! // ~ çı-
karmamak a nu scoate o
vorbă; ~ çıkmamak a nu zice
nici pis; a tăcea chitic; ~ yok
a fi linişte mormântală.
çıta s. şipcă; ştachetă.
çıtçıt, -ti s. fermoar.
çıtırçıtır adv. (d. foc) trosnind,
pârâind.
çıtırdama s. trosnire, pârâire.
çıtırdamak vi. (d. foc) a trosni, a
pârâi.
çıtıpıtı adj. mică şi drăgălaşă.
çıtırtı s. pârâit, trosnet.
çıtlamak vi. v. çıtırdamak.
çıra – çiçeklenmek
çıtlatmak vt. 1. a pocni, a trosni.
2. (fig.) a da de înţeles, a lăsa
să se înţeleagă.
çıtpıt, -tı s. pocnitoare.
çıvgın s. lapoviţă.
çıyan s. (zool.) urechelniţă.
çıyanlık, -ğı s. trădare, ~ etmek a
trăda.
çiçek, -ğı s. 1. floare. 2. desen,
broderie. 3. (med.) variolă,
vărsat. 4. mucegai. 5. (fig.)
ticălos // ~ açmak a înflori;
~ dürbünü caleidoscop; ~ çı-
karmak a face variolă; ~i
burnunda foarte proaspăt/
fraged; foarte nou; tinerel.
çiçekbozuğu, -nu s. (med.) vari-
celă, vărsat-de-vânt.
çiçekçilik, -ği s. floricultură.
çiçekevi, -ni s. florărie.
çiçekçi s. florar; florăreasă.
çiçeklemek vt. a planta (flori); a
orna (cu flori).
çiçeklenmek vi. a înflori (şi
fig.).
çiçekli adj. 1. înflorit, cu flori.
2. înflorat. 3. decorat (cu
flori).
çiçeklik, -ği s. 1. vază, glastră.
2. florărie; seră (de flori).
3. (bot.) receptacul.
çiçeksime s. (chim.) eflorescenţă.
çiçeksimek vi. (chim.) 1. a
deveni eflorescent. 2. a fi în
eflorescenţă. 3. (med.) a
erupe.
çiçeksuyu, -nu s. apă de flori.
çiçektozu s. polen.

çiçekyaprağı s. (bot.) corolă.
çift, -ti I. adj. 1. pereche.
2. (mat.) par; ~sayı număr
par. II. s. 1. cuplu, pereche.
2. pensetă // ~ sürmek a ara.
çiftçi s. agricultor, plugar;
çiçek –fer-
çiğ
mier.
çiftçilik, -ğı s. agricultură; plugă-
rit.
çifte I. s. 1. armă de vânătoare.
2. lovitură cu copita, zvâr-
litură // ~ atmak a zvârli, a da
cu copita. II. adj. pereche;
dublu; ~ kur sistemi (fin.)
sistem de rată de schimb
dublu; ~ sigorta asigurare
dublă; ~ standart dublu
standart; ~ vatandaşlık dublă
cetăţenie; ~ vergilendirme
(fin.) dublă impozitare.
çiftehane s. coteţ de păsări.
çiftelemek vt. (d. animale) a lovi
cu copita, a zvârli.
çifteleşmek vi (d. animale) a se
lovi cu copitele.
çiftetelli s. un gen de dans
popular.
çiftkanatlılar s. (zool.) diptere
çiftlemek vt. 1. (zool.) a împere-
chea; a încrucişa. 2. a dubla.
çiftleşmek vi. 1. a se împerechea
(şi biol.). 2. a se dubla, a
deveni dublu.
çiftleştirmek vt. 1. a împerechea
(şi biol.). 2. a dubla, a face
dublu.
133
çiftlik, -ği s. fermă, moşie; gos-
podărie // ~ kâhyası (la mo-
şie) vechil.
çigan s. ţigan; ~ müziği muzică
ţigănească.
çiğ I. s. rouă. II. adj. 1. crud,
necopt. 2. (fig.) grosolan;
necuviincios.
çiğbörek – çini 3. (d. culori)
strident, ţipător. 4. (d. oa-
meni) novice, neexperi-
mentat.
çiğbörek, -ği s. plăcintă cu carne
prăjită în ulei, în formă de
semilună; şiborek.
çiğde s. (bot.) iuiuba.
çiğdem s. (bot.) brânduşă.
çiğindirik s. cobiliţă.
çiğit s. sămânţă; sâmbure.
çiğlik s. 1. crudităţi. 2. (fig.)
grosolănie, lipsă de tact.
çiğnem s. îmbucătură, dumicat.
çiğnemek vt. 1. a mesteca; a
mânca. 2. a strivi, a zdrobi; a
călca în picioare. 3. (fig.) a nu
respecta, a nesocoti, a încălca.
çiğnenmek vi. a se strivi, a se
zdrobi; a fi călcat în picioare.
çiklet s. gumă de mestecat.
çikolata s. ciocolată.
çil1 s. (zool.) găină sălbatică (de
munte), găinuşă // ~ yavrusu
gibi dağılmak a se împrăştia
ca potârnichile.
çil2 I. s. pistrui. II. adj. pistruiat.
2. (d. monede) strălucitor,
lucios.
çile1 s. 1. (la musulmani) asce-
tism. 2. (fig.) chin, suferinţă //
134
~ çekmek a suferi, a pătimi ~
den çıkmak a-şi ieşi din
sărite; ~den çıkarmak a
scoate (pe cineva) din sărite.
çile2 s. 1. ghem. 2. (la arc)
coardă.
çilek, -ği s. 1. căpşună. 2. fragă.
çilekeş adj. (d. oameni) chinuit;
necăjit.
çilekeşlik, -ği s. chin, suferinţă.
çileli adj. v. çilekeş.
çilemek vi. (d. privighetoare) a
cânta.
çilingir s. 1. lăcătuş. 2. (fig.)
spărgător.
çilingirlik, -ği s. lăcătuşărie.
çillenmek vi. a se pistruia, a se
acoperi de pistrui.
çilli adj. pistruiat.
çim s. gazon.
çimdik, -ği s. pişcătură, ciupi-
tură.
çimdiklemek vt. a ciupi; a pişca.
çimen s. iarbă; verdeaţă.
çimenlik, -ği s. pajişte.
çimento s. ciment.
çimentolamak vt. a cimenta.
çimil s. (zool.) ţânţar anofel.
çimlendirmek vt. a pune la
germinat/încolţit.
çimlenmek vi. (bot.) a germi-
na/încolţi.
çimmek vi. a se scălda, a face
baie.
Çin s. 1. China. 2. chinez.
Çince I. s. limba chineză. II.
adv. în limba chineză, chine-
zeşte.
çingene s. ţigan.
çingenece I. s. limba ţigănească.
II. adv. ţigăneşte.
çingülü, -nü s. (bot.) 1. trandafir
chinezesc. 2. (bot.) camelie.
Çinhindi s. Indochina.
çini s. faianţă; porţelan.
çinicilik, -ği s. 1. arta de pre-
lucrare a faianţei. 2. obiecte
de faianţă.
çinko s. zinc.
çinkograf s. zincograf.
çinkografi s. zincografie.
çinkolu adj. zincat.
Çinli s., adj. chinez.
çir s. fructe uscate; fructe con-
fiate/glasate.
çiriş s. pap; lipici.
çirişlemek vt. a lipi cu pap/cu
lipici.
çirişli adj. lipit cu pap/cu lipici.
çirkef s. 1. cloacă; mocirlă. 2.
(fig.) scârbă, greaţă // ~e taş
atmak (fig.) a-şi face de lucru.
çirkin adj. urât, neplăcut; respin-
gător.
çirkinleşmek vi. a se urâţi.
çirkinlik, -ği s. urâţenie.
çiroz s. 1. scrumbie uscată.
2. (fig.) slăbănog.
çis s. sevă, suc.
çise, çisenti s. burniţă.
çiselemek, çisemek vi. a burniţa
çiş s. pipi, piş; ~ etmek a face
pipi/piş.
çişik s. pui de iepure.
çit, -ti s. 1. gard (de nuiele).
2. basma, batic.

çita s. (zool.) ghepard.
çitemek, çitelemek vt. 1. a re-
maia. 2. a stopa.
çitilemek vt. a freca,çinicilika– çizgisel
spăla
(rufe).
çitmek vt. 1. a uni, a reuni. 2. a
remaia. 3. a stopa. 4. a freca,
a spăla (rufe).
çitmik s. (bot.) ciorchine.
çivdirmek vt. a abate, a devia.
çivi s. cui, piron // ~ ~yi söker
cui pe cui se scoate; ~ kesmek
(fig.) a face cuie.
çividi adj. (d. culori) indigo.
çivilemek vt. a bate în cuie, a
ţintui.
çivit s. indigo // ~ fidanı (bot.)
indigo.
çiviyazısı s. scriere cuneiformă.
çiy s. v. çiğ (I).
çiysemek vi. v. çiselemek.
çizdirmek vt. a pune (pe cineva)
să linieze.
çizelge s. tabel; listă.
çizge s. grafic, diagramă.
çizgeç s. riglă.
çizgi s. 1. linie; (mat.) dreaptă;
doğru ~ linie dreaptă; eğri ~
linie curbă; kırık ~ linie
frântă; koşut ~ler linii para-
lele; düşey ~ linie verticală;
yatay ~ linie orizontală; dikey
~ linie perpendiculară. 2. rid.
3. cută, pliu. 4. bară. 5. (fig.)
trăsătură, caracteristică // ana
~ trăsătură caracteristică;
~ film film de desene ani-
mate.
135
çizgil adj. (fiz.) liniar.
çizgili adj. 1. liniat. 2. liniar.
çizgilik
çizi s. v. çizgeç.
– çoğunluk
çizgisel adj. (mat.) liniar.
çizi s. 1. linie, dungă. 2. brazdă.
3. crestături; incizie.
çizik s. 1. dungat, vărgat. 2. cres-
tat; cu incizie, incizat.
çizili adj. 1. liniat. 2. subliniat.
3. v. çizik 2.
çizilmek vi. 1. a se linia; a fi
liniat. 2. a se sublinia; a fi
subliniat. 3. a fi crestat; a fi
incizat.
çizim s. (mat.) construcţie;
desen.
çizinti s. crestătură; incizie;
cicatrice.
çizme1 s. 1. liniere. 2. subliniere.
çizme2 s. cizmă // ~ den yukarıya
çıkmak a-şi băga nasul unde
nu-i fierbe oala.
çizmeci s. cizmar, ciubotar.
çizmek vt. 1. a linia, a trasa o
linie. 2. a sublinia. 3. a desena.
4. a descrie, a relata. 5. a bifa;
a şterge, a radia. 6. a cresta;
a inciza, a face o incizie.
7. (mat.) a construi, a desena //
yan ~ a evita, a ocoli.
çoban s. cioban; păstor // ~ kö-
peği câine ciobănesc.
çobanaldatan s. (zool.) codo-
batură.
çobanlama adj. (lit.) pastoral.
çobanlık, -ğı s. ciobănie, păstorit
çobanyıldızı, -nı s. (astr.) Venus,
Luceafăr.
136
çocuğumsu adj. copilăresc.
çocuk, -ğu s. 1. copil; ~ bahçesi
grădiniţă de copii; ~ bakımevi
dispensar pentru copii; ~ tiya-
trosu teatru pentru copii; ço-
luk ~ familie cu copii. 2. fiu,
fiică // ~ doğurmak a naşte;
~ düşürmek (med.) a avorta;
~ felci (med.) paralizie infan-
tilă; ~ zammı alocaţie pentru
copii.
çocukbilim s. pedologie (curent,
orientare în pedagogie).
çocukça adv. copilăreşte; copi-
lăresc, infantil.
çocukluk, -ğu s. copilărie (şi
fig.) .
çocuksu adj. 1. de copil; copi-
lăresc. 2. copilăros.
çoğalma s. înmulţire; multipli-
care.
coğalmak vi. a se înmulţi, a
spori.
çoğaltmak vt. a înmulţi, a spori;
a multiplica.
çoğu, -nu I. s. majoritate. II.
adv. în majoritatea cazurilor,
adesea.
çoğul s.(gram.) plural.
çoğulcu s., adj. pluralist; ~ demo-
krasi democraţie pluralistă.
çoğulculuk, -ğu s. pluralism.
çoğullaştırmak vt. (gram.) a
forma pluralul.
çoğulluk, -ğu s. formă de plural.
çoğumsamak vt. 1. a considera
a fi prea mult, a considera
ca fiind exagerat. 2. a se
zgârci.
çoğun, çogunca adv. de regulă,
de obicei.
çoğunluk, -ğu s. majoritate.
çoğurcuk s. v. sığırcık.
çok, -ğu adv., adj. foarte mult,
intens, tare; ~ iyi foarte bine;
~ büyük foarte mare; ~ güzel
foarte frumos; ~ önemli foarte
important; ~ uzun foarte lung;
~ defa/ kere de multe ori;
~ fazla foarte mult; ~ kalaba-
lık foarte aglomerat; ~ küçük
foarte mic; daha ~ mai mult;
~ az foarte puţin; ~ akıllı
foarte inteligent // ~ gelmek a
prisosi; ~ görmek a invidia;
az ~ de bine de rău; ~ geç-
meden nu mult după aceea;
~ görmüş păţit, trecut prin
multe; ~ okumuş învăţat, cult;
~ olmak a merge prea departe;
a exagera; ~ tan de demult, de
pe timpuri; ~ şükür mulţu-
mesc lui Dumnezeu!; ~ yaşa!
mulţam!; ~ yönlü multilateral.
çokanlamlık, -ğı s. polisemie.
çokayaklılar s. (zool.) miria-
pode.
çokbilmiş adj. 1. deştept, isteţ;
abil. 2. prefăcut, viclean.
çokboyutlu adj. multidimensio-
nal.
çokçu s. (filoz.) pluralist.
çokçuluk, -ğu s. (filoz.) plura-
lism.
çokdüzlemli adj. (mat.) poliedru.

çokerekli adj. (filoz.) politeist.
çokereklilik, -ği s. (fig.) poli-
teism.
çokevli s. poligam.çoğurcuk – çopra
çokevlilik, -ği s. poligamie.
çoprabalığı
çokgen s. (mat.) poligon.
çokgözeli adj. (biol.) pluricelu-
lar.
çokhücreli adj. v. çokgözeli.
çokkarılı s. v. çokevli.
çokkarılılık, -ğı s. poligamie.
çokkocalılık, -ğı s. poliandrie.
çoklaşmak vi. a se înmulţi; a
spori.
çoklu adv. multi-, multiplu; ~ iş-
lemci multifuncţional
çokluk, -ğu s. 1. multitudine,
pluralitate. 2. (fig.) abunden-
ţă. 3. majoritate; mutlak/salt
~ majoritate absolută; nisbi ~
majoritate relativă; ~ eki
(gram.) sufixul pluralului.
çokramak vi. a clocoti, a fierbe.
çoksamak vt. a invidia, a pizmui.
çoktanrıcılık, -ğı s. v. çokerek-
lilik.
çoktaraflı adj. multilateral.
çokterimli adj. (mat.) polinom.
çokuluslu adj. multinaţional.
çokyanlı adj. v. çoktaraflı.
çokyıllık adj. (bot.) peren.
çokyüzlü s. v. çokdüzlemli.
çolak adj. ciung.
çolpa adj. stângaci, neîndemâ-
natic.
çolpalık, -ğı s. stângăcie, neîn-
demânare.
137
Çolpan, Çulpan s. (astr.) Venus,
Luceafăr.
çomak s. ciomag; ghioagă.
çomar s. câine ciobănesc.
çopra s. 1.
os de peşte. 2. mără-
– çökmek
ciniş.
çoprabalığı, -nı s. (iht.) zvâr-
lugă.
çopur adj. ciupit de vărsat.
çor s. maladie, afecţiune, boală.
çorak adj. 1. (d. terenuri) sterp,
arid. 2. (d. apă) sălcie.
çoraklaşmak vi. (d. terenuri) a
deveni arid/neroditor.
çoraklık, -ğı s. ariditate, uscă-
ciune.
çorap, -ğı s. ciorap; ipek ~ cio-
rapi de mătase; pamuk ~ cio-
rap de bumbac; yün ~ ciorapi
de lână; kısa konçlu ~ şosete,
ciorapi bărbăteşti // başına ~
örmek a băga intrigi; ~ sö-
küğü gibi gitmek a se face
uşor şi repede.
çorba s. 1. ciorbă, supă; işkem-
be ~sı ciorbă de burtă.
2. supă; şehriye ~sı supă cu
fidea; sebze ~sı supă de
legume; mercimek ~sı supă
de linte. 3. (fig.)
matrapazlâc // ~ da
tuzu/maydanozu olmak a avea
o cât de mică contribuţie la
ceva; ~ ya döndürmek a rasoli
o treabă; a o face fiartă; ~
gibi rasoleală.
çorbacı s. 1. (ist.) ofiţer de ieni-
ceri, ciorbagiu. 2. stăpân, ju-
138
pân (apelativ folosit de către
turci faţă de notabilii creş-
tini). 3. patron/proprietar (de
ambarcaţiuni).
çotra s. căuş.
çotuk, -ğu s. 1. buturugă, ciot.
2. butuc (de viţă-de-vie).
çotur adj. plat; turtit.
çöğen s. v. çöven.
çöğünmek vi. a se balansa în sus
şi în jos.
çökek s. 1. groapă, hârtop.
2. baltă; stufăriş.
çökel s. 1. depunere, sediment.
2. (chim.) precipitat.
çökelek, -ği s. 1. brânză (dulce)
de vaci. 2. (chim.) precipitat.
çökelmek vi. a se depune, a se
sedimenta; a se precipita.
çökeltmek vt. (chim.) a precipita.
çökelti s. v. çökel.
çökermek, çökertmek vt. 1. a
pune să stea în genunchi.
2. (fig.) a demoraliza. 3. (fig.)
a anihila.
çökertme s. 1. îngenunchere.
2. (mil.) străpungere. 3. ani-
hilare.
çökkün adj. 1. v. çokük. 2. (d.
oameni) slăbit, epuizat.
çökkünlük, -ğü s. aplecare, în-
clinare.
çökme s. 1. lăsare în jos, aple-
care. 2. prăbuşire, prăvălire.
3. (geol.) surpare. 4. (fig.)
declin, decădere.
çökmek vi. 1. a se lăsa în jos; a se
apleca. 2. a se prăbuşi, a se
prăvăli. 3. (geol.) a se surpa.
4. (fig.) a fi în declin, a se
prăbuşi, a decădea // diz ~ a sta
în genunchi, a îngenunchea;
karanlık çöküyor se întunecă;
sis çöküyor se lasă ceaţa.
çökük adj. lăsat (în jos); aplecat,
înclinat.
çökül s. v. çökel.
çöküntü s. 1. sediment, depu-
nere. 2. ruină, dărâmătură.
3. (geol.) surpare. 4. (psih.)
depresiune.
çöküş s. 1. îngenunchere, aşezare
în genunchi. 2. prăbuşire (şi
fig.); declin.
çöl s. deşert, pustiu, ~ e dönmek
a deveni pustiu.
çölleşme s. deşertificare.
çölleşmek vi. a se deşertifica, a
se transforma în deşert.
çölleştirmek vt. a deşertifica, a
lăsa să se transforme în deşert
çöllük adj. (d. terenuri) arid;
pustiu.
çömelmek vi. a se lăsa în jos, a
sta pe vine.
çömeltmek vt. a pune (pe
cineva)
çömez să se aplece; a pune
– çukur
(pe cineva) să stea pe vine.
çömez s. 1. discipol. 2. (ist.)
dascăl, învăţător.
çömezlik, -ği s. adoraţie, devo-
ţiune.
çömlek s. oală (de pământ).
çömlekçi s. olar.
çömlekçilik, -ği s. olărit; olărie.
çöngül s. iaz.

çöp, -pü s. 1. pai. 2. vrej. 3. gunoi;
~ tenekesi ladă de gunoi //
kibrit ~ü băţ de chibrit; ~ gibi
(d. oameni) slab ca un ţâr; ~
kebabı frigăruiçökük
(cu beţişoare de
– çözümleme
lemn).
çöpçü s. gunoier.
çöplenmek vt. 1. (d. oameni)
a ciuguli, a mânca luând
numai câte puţin, de ici şi de
acolo. 2. (fig.) a avea mici
învârteli.
çöplük, -ğü s. groapă de gunoi;
loc pentru gunoi.
çörek s. 1. brioşă; cozonac.
2. cerc, roată.
çörekotu, -nu s. (bot.) chimen.
çöven s. (bot.) săpunariţă.
çözgen s. (chim.) dizolvant.
çözgü s. (text.) urzeală, bătătură.
çözgülemek vt. a urzi.
çözgün adj. 1. descompus.
2. dispersat.
çözme s. 1. dezlegare, dezno-
dare. 2. rezolvare, dezlegare.
çözmek vt. 1. a dezlega, a dez-
noda; a desface. 2. a rezolva.
3. a descifra, a dezlega.
çözük adj. dezlegat, deznodat;
desfăcut.
çözücü adj. (chim.) dizolvant;
solvent.
çözülme s. 1. v. çözme. 2. (mil.)
detaşare, dislocare.
çözülmek vi. 1. a se dezlega, a se
deznoda; a se desface. 2. a se
rezolva. 3. a se descifra. 4. a
se împrăştia, a se dispersa
139
çözülüm s. 1. împrăştiere,
răspândire. 2. disociere
çözüm s. 1. soluţie, soluţionare,
rezolvare. 2. (mat.) rezultat //
~ yolu soluţia
çözümlemek – çüş (problemei).
çözümleme s. analiză.
çözümlemek vt. a analiza.
çözümleyici I. adj. analitic.
II. 1. analizator. 2. analist //
~ felsefe filozofie analitică;
~ yöntem metodă analitică.
çözümsel adj. analitic.
çözündürmek vt. a dizolva.
çözünmek vi. 1. a se dizolva.
2. a se descompune.
çözüntü s. 1. dezintegrare.
2. dezgheţ.
çözüşme s. (chim.) disociere.
çözüşmek vi. (chim.) a se diso-
cia.
çubuk, -ğu s. 1. băţ; nuia. 2. bară
stinghie. 3. lulea, ciubuc.
4. (la stofe) dungă.
çuha s. postav.
çuhacı s. postăvar.
çuhacılık, -ğı s. postăvărie.
çuhaçiçeği, -ni s. (bot.) ciubo-
ţica-cucului.
çukur s. 1. groapă. 2. scobitură.
3. (fig.) mormânt // bir ayağı
~ da olmak (fig.) a fi cu un
picior în groapă; kendi ~unu
kendisi kazmak a-şi săpa sin-
gur groapa.
çukurlu adj. (d. terenuri) cu
gropi, plin de gropi.
çul s. postav; dimie.

140
çullanmak vi. (fig.) a se agăţa
(de cineva) a-i căuta (cuiva)
pricină.
çulluk, -ğu (zool.) becaţă, sitar.
çuşka s. ardei iute, ciuşcă.
çuval s. sac.
çuvaldız s. ac (mare) de cusut.
çuvallamak vt. a umple în sac.
Çuvaş s., adj. ciuvaş.
çuvaşça I. s. limba ciuvaşă.
II. adv. în limba ciuvaşă.
çükündür s. v. pancar.
çünkü conj. pentru că, deoarece.
çürük, -ğü I. adj. 1. putred,
stricat, alterat; (d. dinţi)
cariat. 2. (fig.) viciat; defec-
tuos; şubred. II. s. vânătaie,
contuzie.
D
d D a cincea literă a alfabetului
limbii turce; sunet notat cu
această literă.
da, de, I. adv. şi, de asemenea; în
plus; o da geldi a venit şi el;
sizin de görmeniz lâzımdır
trebuie să vedeţi şi dumnea-
voastră. II. conj. 1. şi. 2. dar,
iar; bu da nedir? dar aceasta
ce este. 3. deşi, cu toate că;
chiar de; kar yağdıysa da
soğuk değil deşi a nins, nu e
frig.
çukurlu – dâd
çürüklük, -ğü s. 1. putrezire,
alterare; (d. dinţi) carie. 2. pu-
tregai. 3. loc pentru depozita-
rea gunoiului. 4. vânătaie,
contuzie.
çürümek vi. 1. a putrezi; a se
altera, a se strica; a se caria.
2. (fig.) a se şubrezi. 3.
(med.) a se învineţi.
çürütmek vt. 1. a lăsa să se
putrezească/să se altereze/să se
strice. 2. (med.) a se învineţi, a
contuziona, a provoca o
contuzie. 3. (fig.) a zdruncina;
a submina; a compromite.
çürütücü adj. 1. coroziv. 2. (fig.)
compromiţător, care submi-
nează, care zdruncină.
çüş interj. ciuş!
da – dağınık
dadacı s. dadaist.
dadacılık, -ğı s. dadaism.
dadaist s. v. dadacı.
dadaizm s. (lit.) dadaism.
dadandırmak vt. a obişnui, a
deprinde (cu ceva).
dâd, -dı s. 1. dar; vocaţie, talent,
~ Hak/Huda dar divin; talent.
2. dăruire, dar.
dada s. v. dadı.
dadanma s. deprindere, obişnu-
inţă; obicei.

dadanmak vi. a se obişnui, a se
deprinde, a se învăţa (cu
ceva).
dadaş s. 1. frate. 2. tânăr, june.
3. (ca apelativ) frate!
dadaşlık, -ğı s. frăţie.
dadı s. doică.
dağ1 s. munte; ~ eteği poalele
munţilor; ~ doruğu culme, vârf
(de munte); ~ gibi bir adam
(fig.) un munte de om; ~ silsi-
lesi lanţ muntos; ~ yamacı ver-
sant al unui munte // ~ da
büyümüş (d. oameni) sălbatic,
trăit în pădure; ~ ~ a kavuşmaz
insan insana kavuşur se întâl-
neşte el munte cu munte,
darmite om cu om!
dağ2 s. 1. marcă, semn; stigmat.
2. (fig.) durere, suferinţă, în-
durerare.
dağarcık, -ğı s. traistă, desagă.
dağcı s. alpinist.
dağcılık, -ğı s. alpinism.
dağdağalı adj. zgomotos, tumul-
tuos, zbuciumat.
dağılım s. 1. disociere. 2. (chim.)
dispersare. 3. distribuţie.
dağılış s. 1. repartiţie, dispunere.
2. dispersare. 3. distribuţie.
dağılma s. 1. dispersare, împrăş-
tiere. 2. (fig.) dizolvare, des-
compunere. 3. împărţire, dis-
tribuire.
dağılmak vi. 1. a se dispersa, a
se risipi, a se împrăştia.
2. (fig.) a se dizolva; a se
descompune. 3. a se împărţi,
141
a se distribui. 4. a slăbi. 5. a
se destrăma; a se rupe.
dağınık adj. 1. dispersat, îm-
prăştiat, risipit. 2. dezordonat,
răvăşit. 3. (fig.) dizolvat, des-
compus. 4. (fig.) confuz.
5. destrămat.
dağınıklık, -ğı s. 1. dezordine,
învălmăşeală. 2. împrăştiere,
risipire.
Dagıstan s. Daghestan.
Dagıstanlı s., adj. daghestanez.
dağıtıcı, -ğı s. 1. (d. persoane)
difuzor, distribuitor. 2. (tehn.)
distribuitor. II. adj. distri-
butiv.
dağıtılmak vi. 1. a fi dispersat, a
fi împrăştiat. 2. a fi împărţit, a
fi distribuit.
dağıtım s. distribuire; repartizare.
dağıtımcı s., adj. v. dağıtıcı.
dağıtımcılık, -ğı s. distribuţie.
dağıtmak vt. 1. a dispersa, a îm-
prăştia. 2. a împărţi, a dis-
tribui. 3. (fig.) a risipi. 4. (d.
organizaţii etc.) a dizolva.
dağkeçisi s. capră-de-munte,
capră sălbatică.
dağlağı s. fier înroşit.
dağlama s. 1. ardere cu fier înroşit.
2. (med.) cauterizare. 3. îndure-
rare // –~daima
dağınıklık resmi pirogravură.
dağlamak vt. 1. a arde cu fier
înroşit. 2. (med.) a cauteriza.
3. a ustura, a arde. 4. (fig.) a
îndurera, a întrista.
142
dağlı1 I. s. 1. muntean. 2. (carte
de joc) rigă. II. adj. (fig.)
bădăran, necioplit.
dağlı2 adj. 1. ars cu fier înroşit.
2. pirogravat.
dağlık, -ğı I. s. teren muntos.
II. muntos.
dağoluş s. (geol.) orogeneză.
dağoluşsal adj. (geol.) orogene-
tic.
dağotlağı, -nı s. păşune alpină.
daha adj. încă, mai; ~ büyük mai
mare; ~ küçük mai mic; biraz
~ încă puţin; bir defa ~ încă
odată; ~ gelmedi încă nu a
venit; ~ fena mai rău; ~ iyi
mai bine.
dahi conj. 1. chiar şi; ben ~ gör-
düm chiar şi eu am văzut.
2. nici, nici chiar; bunu ben ~
bilmiyorum nici (chiar) eu nu
ştiu aceasta.
dâhi I. s. geniu. II. adj. genial.
dâhice adv. genial, în mod genial.
dahil I. s. interior, partea inte-
rioară. II. adv. 1. înăuntru, în
interior; în cadrul. 2.
inclusiv // ~ olmak a face
parte (din), a aparţine
dahilen adv. 1. (med.) pe cale
bucală. 2. intern.
dahili adj. intern, interior.
dahiliye s. 1. (ist.) Ministerul de
Interne. 2. (med.) boli interne
(şi ca secţie).
dahiliyeci s. (med.) internist.
dahiyane adv. genial, în mod
genial.
dahletmek vi. a se amesteca, a se
băga, a-şi băga nasul.
daim adj. permanent, de durată;
~ etmek a permanentiza, a
statornici; ~ olmak a deveni
permanent, a se statornici.
daima adv. mereu, în perma-
nenţă.
daimi adj. permanent, continuu.
dair prep. despre, referitor la, cu
privire la.
daire s. 1. cerc; roată. 2. apar-
tament. 3. birou, departament,
resort. 4. dairea. 5. (fig.)
cadru, mediu, sferă // seçim
~si circumscripţie electorală;
~ kesmesi (mat.) sector; ~ par-
çası (mat.) segment; ~ çevresi
circumferinţă; ~ kavsi (tehn.)
arc de cerc.
dairesel, dairevi adj. circular; în
formă de cerc.
dakik adj. (d. oameni) punctual.
dakika s. minut; yarım ~ o ju-
mătate de minut; bir buçuk
~ un minut şi jumătate;
~ da la minut; ~ sı ~ sına la
timp.
daktilo s. 1. dactilograf(ă). 2. dac-
tilografiere // ~ etmek a dacti-
lografia; ~ makinesi maşină de
scris.
daktiloskopi s. dactiloscopie.
daktilografi s. v. daktilo (2).
dal1 s. 1. creangă, cracă, ramură.
2. (fig.) domeniu, branşă //
bir ~ da durmaz inconstant,
inconsecvent.

dal2 s. spate, dos // ~ına basmak
a călca (pe cineva) pe nervi.
dal3 adj. gol, despuiat; dezvelit.
dalak, -ğı s. 1. (anat.) splină.
2. fagure (de miere).
dalâlet, -ti s. deviere, abatere;
~ e düşmek a devia, a se
daimi abate
– dalgacı
(de la).
dalamak vt. 1. (d. câini) a
muşca. 2. (d. insecte, plante)
a pişca, a înţepa.
dalan s. hol; vestibul, antreu.
dalaş s. încăierare (şi fig.).
dalaşmak vi. a se încăiera, a se
bate (şi fig.) .
dalavere s. intrigă,
maşinaţiune // ~ çevirmek a
unelti, a băga intrigi.
dalavereci s., adj. intrigant; es-
croc.
dalavereceilik, -ğı s. maşinaţi-
une; maşinaţii, intrigi, escro-
cherie.
daldalamak vt. a feri, a proteja.
daldalanmak vi. a se feri, a se
proteja; a fi protejat.
daldırma s. 1. scufundare; cu-
fundare. 2. sădire, plantare.
daldırmak vt. 1. a scufunda; a
cufunda. 2. a sădi, a planta.
dalga s. 1. val; talaz. 2. (fiz.)
undă; kısa ~ unde scurte; orta
~ unde medii; uzun ~ unde
lungi; ~ dizisi gamă de unde;
~ uzunluğu lungime de undă;
ses ~ları unde sonore; ~ bu-
lucu (radiof.) scală. 3. ondu-
lare, ondulaţie, unduire. 4.
143
(fig.) distracţie; melancolie. 5.
(fig.) stupefiante.
6. (fig.) relaţie trecătoare // ~ ~
ondulat, cu ondulaţii; 1) ~ geç-
mek a fi distrat, 2) a se distra
pe seama cuiva; ~ ışınçekimi
(med.) electrochimogramă.
dalgacı
dalgacık – s., adj. 1. chiulangiu.
damaksıl
2. palavragiu. 3. pungaş, hoţ;
escroc. 4. distrat // ~ Mahmut
neghiob, nătâng.
dalgacık, -ğı s. vălurel.
dalgacılık, -ğı s. 1. chiul. 2. pălă-
vrăgeală. 3. pungăşie; şme-
cherie; escrocherie. 4. distrac-
ţie, melancolie.
dalkakıran s. dig.
dalgalandırmak vt. 1. a învol-
bura; a stârni valuri. 2. a
agita, a flutura. 3. a ondula.
4. a undui.
dalgalanmak vi. 1. a se învolbu-
ra, a se forma valuri. 2. a se
agita, a fâlfâi. 3. a se ondula.
4. a se undui.
dalgalı adj. 1. învolburat, cu va-
luri. 2. ondulat. 3. (fiz.) alter-
nativ; ~ akım curent alternativ.
dalgı s. neatenţie, absenţă, dis-
tracţie.
dalgıç s. scafandru.
dalgın adj. 1. dus pe gânduri, ab-
sent, distrat; preocupat. 2. som-
nolent, toropit (de somn).
3. (fig.) gânditor, melancolic.
dalgınlık, -ğı s. 1. absenţă, dis-
tracţie, neatenţie; preocupare.
2. somnolenţă, toropeală, mo-
144
leşeală. 3. meditaţie, melan-
colie.
dalgınlaşmak vi. a-şi pierde con-
centrarea, a deveni distrat; a
fi dus cu gândul.
dalız s. (anat.) vestibul (în ure-
chea internă).
dalkavuk, -ğu s., adj. linguşitor,
adulator.
dalkavukluk, -ğu s. linguşire; fla-
tare, adulare, măgulire; ~ et-
mek a linguşi; a flata, a
măguli.
dalkılıç I. adj. (d. săbii) scoasă
din teacă. II. adv. cu sabia
ridicată.
dalkıran s. 1. (zool.) gărgăriţă.
dallandırmak vt. a ramifica.
dallanmak vi. a se ramifica (şi
fig.).
dallı adj. 1. rămuros, cu crengi.
2. (fig.) ramificat, cu ramifi-
caţii.
dalma s. scufundare, cufundare.
dalmak vi. 1. a se scufunda, a se
afunda. 2. (fig.) a fi cufundat,
a fi absorbit. 3. (d. bolnavi)
a-şi pierde cunoştinţa. 4. a
aţipi.
daltaban adj. desculţ (şi fig.).
daltonhastalığı, -nı s. daltonism.
daltonizm s. daltonism.
daluyku s. somn adânc.
dalya s. (bot.) dalie, gherghină.
dalyan s. năvod mare, talian.
dam1 s. 1. acoperiş. 2. grajd. 3. în-
chisoare // papucunu ~ a at-
mak a discredita.
dam2 s. damă (carte de joc).
dama s. joc de dame.
damacana s. damigeană.
damak, -ğı s. (anat.) cerul gurii,
palat // ~ı kurumak a i se usca
gura; ~ ünsüzü (gram.) con-
soană palatală.
damaksıl adj. (lingv.) palatal.
damaksıllaşma s. (gram.) pala-
talizare.
damaksıllaşmak vi. a se pala-
taliza.
damalı adj. (d. ţesături) în
carouri.
damar s. 1. (anat.) venă; kan
~ları vase sangvine. 2.
(anat.) fibră, tendon. 3. (geol,
geogr.) filon. 4. (bot.) nervură.
5. (fig.) nervi, furie // ~
sertliği arterioscleroză; ~ı
tutmak a se enerva, a se
înfuria; ~ına basmak a irita, a
înfuria; ~ ına çekmek a avea
acelaşi
sânge; ~ına girmek a-i face pe
plac.
damardaraltan adj. (farm.) vas-
oconstrictor.
damargenişleten adj. (farm.) va-
sodilatator.
damariçi adj. intravenos; ~ uyu-
şturum (med.) anestezie intra-
venoasă.
damarkatman s. (anat.) coroidă;
~ yangısı (med.) coroidită.
damarlı adj. 1. venos. 2. (anat.)
fibros. 3. (fig.) încăpăţânat, în-
dărătnic. 4. nervos, irascibil.

damarsal adj. 1. vânos, filonian.
2. fibros. 3. vânjos.
damat s. ginere
damga s. 1. sigiliu, pecete: marcă
aplicată; kurşun ~ sigiliu cu
plumb. 2. ştampilă. 3. am-
prentă. 4. (fig.) pată, stigmat
damaksıllaşma – damlama//
~ pulu timbru.
damgacı s. ştampilator, plumbui-
tor: marcator.
damgalamak vt. 1. a sigila, a
pune sigiliu; a pune o pecete.
2. a marca, a însemna. 3. a
ştampila // kâğıt ~ a timbra.
damgalanmak vi. 1. a se sigila.
2. a se marca, a fi însemnat.
3. a se ştampila // kâğıt ~ a se
timbra.
damgalı adj. 1. sigilat; pecetluit.
2. marcat, însemnat. 3. ştam-
pilat. 4. (fig.) stigmatizat.
damgasız adj. 1. nemarcat, ne-
însemnat. 2. netimbrat.
damıtıcı s. distilator.
damıtık adj. (chim.) distilat; ~
su apă distilată.
damıtılmak vi. a se distila; a fi
distilat.
damıtım s. v. damıtma.
damıtma s. (chim.) distilare // ~
cihazı distilator.
damıtmak vt. (chim.) a distila.
damızlık, -ğı s. 1. animal de
prăsilă. 2. ferment; maia.
damla s. 1. picătură, strop (şi fig.).
2. (med.) picături. 3. (med.)
apoplexie // bir ~ un pic; ~ ~
picătură cu picătură; ~ yakut
145
spinel; ~ hastalığı (med.) gută,
podagră; ~ inmek a-l lovi
damblaua.
damlalık, -ğı s. 1. pipetă, picu-
rător. 2. jgheab; burlan // ~
şişe flacon.
damlamak – darbe
damlama s. picurare.
damlamak vi. a picura (şi d.
ploaie).
damlatmak vt. a pune picături; a
picura.
damping s. 1. damping. 2. iefti-
nătate.
dana s. viţel; mânzat; ~ eti carne
de vită; ~ rostosu friptură de
vită // ~ nın kuyruğu kopmak
a nu scăpa de ceea ce ţi-e
frică.
danaburnu, -nu s. (zool.) coro-
pişniţă.
Danca I. s. limba daneză. II.
adv. în limba daneză.
dandini interj. nani.
dane s. v. tane.
dangalak, -ğı adj. neghiob, nătă-
rău, netot.
dangalaklık, -ğı s. neghiobie,
idioţenie.
dangıldamak, dangırdamak vi.
a urla, a ţipa.
danış s. consultare; deliberare.
danışık, -ğı s. 1. v. danış.
2. aranjament, înţelegere ve-
roasă.
danışıklı adj. aranjat; ~ dovüş
(sport) luptă aranjată.
danışım s. v. danış.
danışma s. sfătuire, consultare.
146
danışmak vi. a se sfătui, a se
consulta.
danışman s. consilier.
danışmanlık, -ğı s. 1. consul-
taţie. 2. consultanţă // ~
etmek 1) a consilia, 2) a da
consultanţă.
Danıştay s. (în Turcia) Consiliul
de stat.
Danimarka s. Danemarca.
Danimarkalı s., adj. danez.
dans s. dans; ~ etmek a dansa.
dansör s. dansator.
dansöz s. dansatoare.
dantel(a) s. dantelă.
dar1 adj. 1. strâmt; îngust. 2. (fig.)
limitat, restrâns; mărginit //
~a boğmak (fig.) a strânge
(pe cineva) cu uşa; ~a
düşürmek a îngloda (pe
cineva) în datorii; ~a gelmek
a fi presat / obligat; ~a getir-
mek a profita (de ceva, de
cineva); ~da bulunmak a fi la
strâmtoare; eli ~ zgârcit; ~da
kalmak a se strâmtora.
dar2 adv. v. daradar.
dara s. dara // ~ya atmak/ çı-
karmak a nu lua în seamă.
daraban s. (fiz.) impuls.
daracık, -ğı adj. foarte strâmt,
foarte îngust.
darağacı, -nı s. spânzurătoare.
daralma s. strâmtare, îngustare.
daralmak vi. 1. a se strâmta, a se
îngusta. 2. (fig.) a se micşora,
a se diminua // nefesi ~ a i se
tăia (cuiva) respiraţia.
daraltmak vt. 1. a strâmta, a
îngusta. 2. (fig.) a micşora, a
diminua.
darbe s. lovitură (şi fig.); lovire //
hükümet ~ si lovitură de
stat.
darbelemek vt. 1. a lovi. 2. (fig.)
a distruge. 3. (fig.) a
împiedica; a sabota.
darbımesel s. proverb; zicală.
dargın adj. supărat, amărât.
dargınlık, -ğı s. supărare, amără-
ciune.
darı s. (bot.) mei.
darılgan adj. supărăcios; suscep-
tibil.
darılganlık, -ğı s. susceptibili-
tate; supărare.
darılma s. supărare, iritare.
darılmak vi. a se supăra; a se
necăji.
darıltmak vt. a supăra, a necăji,
a amărî.
darkafalı adj. (d. oameni) tont,
cap-sec.
darlaşmak vi. v. daralmak.
darlatmak vi. v. daraltmak.
darlık s. 1. îngustime. 2. (fig.)
lipsuri, strâmtorare.
darmadağın, darmadağınık
adj. dezordonat, răvăşit.
darp s. 1. lovire; bătaie. 2. (mat.)
înmulţire. 3. multiplicare.
4. (muz.) măsură.
darphane s. monetărie
darülaceze s. azil; cămin
darülfünun s. (ist.) universitate.
darvincilik, -ği s. darvinism.

dasitan s. v. destan.
dasitani adj. epic.
dativ s. (gram.) (cazul) dativ.
dava s. 1. (jur.) proces, judecată;
hukuk ~ sı proces civil; ceza
~sı proces penal; ~ açmak
/etmek a intenta un proces;
~masrafları cheltuială de
judecată; ~ sını kazanmak a
câştiga un proces; ~ sını
kaybetmek a pierde un proces.
2. litigiu, conflict. 3. (fig.)
cauză / scop // ~eden (jur.)
reclamant; ~ edilen (jur.)
pârât; ~ vekili avocat; ~ da
haklı çıkmak (jur.) a i se da
câştig de cauză.
davacı s. (jur.) reclamant.
davalı I. adj. litigios, în litigiu.
II. s. (jur.) inculpat.
davar s. 1. ovine. 2. turmă.
davet, -ti s. invitaţie; chemare;
convocare; ~ etmek a invita, a
convoca // ~ yapmak a da un
banchet.
davetiye s. 1. v. davetname.
2. (jur.) citaţie.
davetli s. invitat.
davetname s. invitaţie (scrisă).
davranış s. 1. acţiune; faptă.
2. comportare; conduită. 3.
atitudine; poziţie.
davranmak vi. 1. a acţiona; a
întreprinde. 2. a se comporta;
a se purta. 3. a fi gata (să); a
se pregăti (de).
davudi adj. (d. voce) gros.
darbelemek – dayak
147
davul s. (muz.) tobă // ~ çalmak a
bate toba (şi fig.).
davulcu s. toboşar.
davya s. forceps.
dayak s. 1. bătaie; lovire. 2. prop-
tea // ~ –atmak
dayaklamak defa a bate; ~ yemek
a mânca bătaie; ~ cennetten
çıkmış bătaia e ruptă din
rai.
dayaklamak vt. 1. a propti; a
sprijini; a rezema. 2. a zăvorî;
a încuia cu zăvorul.
dayalı adj. 1. proptit; sprijinit;
rezemat. 2. (fig.) întemeiat;
pe baza.
dayamak vt. a rezema; a sprijini.
dayanak s. 1. reazem; sprijin.
2. (fig.) bază; fundament;
temei.
dayanç, -cı s. 1. răbdare. 2. su-
port; reazem.
dayanık, -ğı s. rezistenţă; supor-
tare.
dayanıklı adj. 1. rezistent (la
ceva). 2. durabil; solid; trai-
nic. 3. răbdător.
dayanıklılık, -ğı s. rezistenţă;
soliditate; trăinicie.
dayanım s. rezistenţă.
dayanırlık, -ğı s. putere de rezis-
tenţă.
dayanıksız adj. 1. (d. oameni)
nerezistent; firav. 2. (d. lu-
cruri) netrainic; nedurabil.
dayanıksızlık, -ğı s. lipsă de
rezistenţă; fragilitate.
dayanışık adj. solidar.
dayanışma s. solidaritate.

148
dayanışmak vi. a se solidariza.
dayanmak vi. 1. a se rezema; a
se sprijini. 2. (fig.) a se baza;
a se întemeia. 3. a rezista. 4. a
suporta; a răbda. 5. a sosi; a
ajunge.
dayatmak vt. 1. a sprijini; a
rezema. 2. (fig.) a insista; a
impune 3. a se opune.
dayı s. 1. unchi (după mamă).
2. (fig.) protector.
dayızade s. văr, verişoară (după
unchi de mamă).
dazlak, -ğı adj. chel.
dazlaklık, -ğı s. calviţie, chelie.
debdebe s. pompă, lux.
debdebeli adj. pompos, luxos.
debelenmek vi. a se zbate (şi
fig.).
debi s. (geogr.) debit.
debil adj. debil.
debillik, -ği s. debilitate.
debreyaj s. debreiaj.
debreye s. în expr.: ~ etmek a
debreia.
dede s. 1. bunic 2. strămoş.
dedektif s. detectiv.
dedektör s. detector.
dedüksiyon s. (log.) deducţie.
dedveyt, -ti s. (mar.) greutate
moartă, dara, dead weight.
def1 s. respingere, alungare.
def2 s. v. tef.
dedikodu s. bârfă, clevetire //
~yapmak a bârfi, a cleveti.
dedikoducu s. bârfitor, cleveti-
tor.
dayatmak – defter
dedikoduculuk, -ğu s. bârfă, bâr-
feală, clevetire.
defa s. oară, dată; bir ~ o dată;
iki ~ de două ori; kaç ~? de
câte ori?; her ~ de fiecare
dată; bu ~ de data aceasta;
çok ~ de multe ori; başka bir
~ altă dată; gelecek ~ data
viitoare; bazı ~ uneori; ilk ve
son ~ olarak pentru prima şi
ultima oară; hiç bir ~ nici-
odată.
defans s. (sport) apărare; ~ oyun-
cusu jucător de apărare.
defansif adj. (sport) defensiv;
~ oyun joc defensiv.
defektif adj. defectiv.
defetmek vt. 1. a înlătura, a în-
depărta, a alunga. 2. a res-
pinge.
defi, -fi s. 1. înlăturare, îndepăr-
tare, alungare. 2. (fiz.) respin-
gere.
defile s. paradă a modei.
defin, -fni s. înmormântare.
define s. comoară.
defineci s. căutător de comoară.
deflâsyon s. (econ.) deflaţie.
deflemek vt. v. defetmek.
defne s. dafin; ~ yaprağı frunză
de dafin.
defnetmek vt. a înmormânta.
defo s. defect, viciu.
defolmak vi. a fi înlăturat, a fi
alungat, a fi gonit // defol !
pleacă! cară-te!
deformasyon s. deformare.

deforme adj. deformat; ~ etmek
a deforma; ~ olmak a se
deforma.
defter s. caiet // cep ~i carneţel;
hatıra ~i jurnal de zi; tayfa ~i
(mar.) jurnal de bord; muhtıra
~i agendă; ~tutmak a înregis-
tra; a ţine evidenţa; ~ini dür-
mek a lichida, a omorî; ~ den
silmek a da uitării; ~i kapamak
a pune capăt definitiv.
defterdar s. trezorier (şi ist.).
defterhane s. trezorerie (şi ist.).
defterikebir s. registru; opis.
degajman s. (sport) degajare.
değdirmek vt. 1. a pune să
atingă (ceva). 2. a pune să
evalueze. 3. a trimite, a
expedia; a face să ajungă.
değer I. s. 1. valoare, preţ; yak-
laşık ~ valoare aproximativă.
2. merit. II. adj. care merită;
dikkate ~ care merită atenţie
// ~ biçmek a evalua; ~biçil-
mez inestimabil; bunun ~i
nedir? cât valorează acesta?.
değerlendirme s. valorificare,
estimare.
değerlendirmek vt. a valorifica;
a estima; a aprecia.
değerli adj. 1. valoros, de preţ.
2. important. 3. merituos.
değersiz adj. 1. fără valoare;
ieftin. 2. lipsit de importanţă,
neînsemnat.
değersizlik, -ği s. lipsă de va-
loare; inutilitate.
defans – değil
149
değgin adj. privitor la..., referitor
la.....; bu soruna ~ privitor la
această chestiune.
değil I. adv. nu; böyle ~mi? nu
este aşa? evde ~ nu este
acasă; hasta~ nu este bolnav.
II. conj ci; çocuk kız ~erkek
copilul
değim nu e fată, ci (e)
– değiştirmek
băiat.
değim s. merit, virtute.
değimli adj. merituos, virtuos.
değin1 s. v. sincap.
değin2 prep. până, până la; ak-
şama ~ până seara; iş bitin-
ceye ~ până la terminarea
lucrului.
değini, değinme s. referire, ra-
portare.
değinmek vi. a se referi.
değinti, değinim s. referire, ra-
portare.
değirmen s. moară; yel ~i moară
de vânt; su~i moară de apă;
~ çarkı roata morii; ~ taşı
piatră de moară // el ~i
râşniţă.
değirmenci s. morar.
değirmencilik, -ği s. morărit.
değirmi adj. rotund; circular.
değirmilemek vt. a rotunji, a da
o formă rotundă.
değirmilik, -ği s. rotunjime, for-
mă rotundă.
değiş s. (com.) schimb, troc; ~ et-
mek a face schimb, a schimba.
değişebilir adj. variabil, schim-
bător.
değişebilme s. variabilitate.

150
değişik I. adj. 1. schimbat, mo-
dificat. 2. diferit, variat; dife-
renţiat. II. s. (d. lenjerie)
schimb.
değişiklik, -ği s. 1. schimbare,
modificare. 2. variaţie; dife-
renţiere.
değişim s. 1. schimbare; modi-
ficare, transformare. 2. (mat.)
variaţie.
değişimcilik, -ği s. (biol.) muta-
ţie.
değişir adj. variabil.
değişke s. 1. modificare. 2. (biol.)
variaţie.
değişken adj. 1. schimbător;
variabil. 2. (mat.) variabil.
değişkin adj. schimbat, modificat.
değişmek I. vt. a schimba, a face
schimb. II. vi. 1. a se schimba,
a se modifica; a se transforma.
2. a varia, a diferi; a se dife-
renţia.
değişmez adj. invariabil, con-
stant; fix.
değişmezlik, -ği s. invariabili-
tate, constanţă.
değiştirge s. propunere de schim-
bare / modificare.
değiştirgeç s. (fiz.) transforma-
tor, convertizor.
değiştirilebilir adj. 1. care poate
fi schimbat; modificabil
2. (fin.) convertibil.
değiştirilebilirlik, -ği s. (fin.)
convertibilitate.
değiştirim s. modificare, trans-
formare.
değişim – dejenere
değiştirme s. 1. schimbare, înlo-
cuire. 2. (com.) schimb. 3.
modificare, transformare.
değiştirmek vt. 1. a schimba, a
înlocui; adını ~ a-şi schimba
numele. 2. a modifica, a tran-
sforma. 3. (pol.) a remania //
kiyafetini ~ a se travesti, a se
deghiza; hava ~ a aerisi.
değme I. s. atingere, contact.
II. adj. oricare, orice; oricine.
değmek I. vt. 1. a atinge; eline
değdi i-a atins mâna. 2. a ni-
meri; a izbi, a lovi. 3. a im-
presiona, a înduioşa, a mişca.
4. a satisface, a mulţumi.
II. vi. 1. a ajunge, a sosi. 2. a
valora, a costa. 3. a merita, a
fi vrednic (de) // nazar ~ a
deochea; zahmete değmez nu
merită osteneala.
değnek, -ği s. 1. baston. 2. vargă,
vergea; nuia. 3. baghetă.
4. (fig.) protector // koltuk ~i
cârjă.
değri s. (tehn.) disc.
deh interj. di!
deha s. geniu.
dehlemek vt. a mâna, a îndemna,
a îmboldi (un animal de trac-
ţiune)
dehliz s. vestibul, antreu; cori-
dor.
dehri s. adj. ateu.
dehriye s. ateism.
dehşet, -ti s. groază, spaimă // ~
salmak a teroriza; ~e

düşmek / kapılmak a fi
cuprins de groază.
dehşetli I. adj. 1. groaznic, în-
grozitor, înfricoşător. 2. uimi-
tor. II. adv. deosebit de, în
ultimul grad.
dejenerasyon s. degenerare.
değme – delegelik
dejenere adj. degenerat.
dejenereleşmek vi. a degenera.
dek1 prep. v. değin; kadar.
dek2, -ki s. cursă, capcană.
dekadan adj. decadent.
dekadanlık, -ğı s. decadentism.
dekagram s. decagram.
dekalitre s. decilitru.
dekametre s. decametru.
dekan s. decan.
dekanlık, -ğı s. decanat.
dekapitasyon s. decapitare.
dekar s. decar.
dekartçılık, -ğı s. cartezianism.
dekaster s. decaster.
dekatlon s. (sport) decatlon.
deklanşör s. declanşator.
deklaarasyon s. declaraţie.
deklare adj. în expr.: ~ etmek a
declara.
dekolte I. s. decolteu. II. adj.
decoltat.
dekont, -tu s. (fin.) decont.
dekor s. decor (şi la teatru).
dekorasyon s. decor.
dekoratör s. decorator.
dekorcu s. v. dekoratör.
dekovil s. decovil.
dekstrin s. (chim.) dextrină.
dekstroz s. (chim.) dextroză.
dekupaj s. decupaj, decupare.
151
delâlet, -ti s. 1. indicaţie, îndru-
mare, lămurire. 2. mijlocire, fa-
cilitare. 3. semnificaţie // ~ et-
mek 1) a indica, 2) a semnifica.
delegasyon s. delegaţie.
delege s. delegat; reprezentant.
delegelik, -ği s. delegaţie, însăr-
delgeç – demet
cinare.
delgeç s. perforator, priboi.
delgi s. sfredel, burghiu.
deli s., adj. nebun, smintit; (med.)
alienat // ~etmek a înnebuni
(pe cineva); ~ olmak a înne-
buni, a-şi pierde minţile;
~ gömleği cămaşă de forţă;
~ orman codru; ~saçması di-
vagaţie.
delice adv. nebuneşte.
delicik, -ği s. v. gözenek.
delidolu adj. nesocotit, nechib-
zuit.
deliduman s., adj. impertinent,
obraznic, insolent.
delifişek s., adj. uşuratic, frivol.
delik, -ği I. s. 1. gaură, orificiu.
2. breşă, spărtură. II. adj.
găurit.
delikanlı s. flăcău, cavaler, tânăr.
delikanlılık, -ğı s. 1. tinereţe.
2. ardoare tinerească; genti-
leţe, curtenie; amabilitate.
delikli adj. găurit, perforat.
delil s. 1. argument, probă, dova-
da; ~ getirmek a argumenta; a
proba; a demonstra. 2. indiciu,
semn. 3. (jur.) probă.
delilik, -ği s. nebunie, sminteală //
~i tutmak a-l apuca nebunia.
152
delim s. (med.) puncţie, puncţio-
nare.
delinmek vi. 1. a se găuri, a se
perfora. 2. (fig.) a fi încălcat.
delirme s. nebunie, sminteală.
delirmek vi. 1. a înnebuni, a se
sminti. 2. (fig.) a se înfuria, a
se enerva.
delirtmek vt. a înnebuni, a
zăpăci.
delişmen s., adj. nebunatic, zvă-
păiat; excentric.
delişmenlik, -ği s. nebunie, ză-
păceală, buimăceală.
delk. s. 1. fricţie. 2. (fiz.) frecare.
delme s. 1. perforare; străpun-
gere. 2. (tehn.) forare.
delmek vt. 1. a găuri, a perfora, a
străpunge. 2. (tehn.) a fora.
delta s. (geogr.) deltă.
dem 1 s. sânge // ~dökmek (med.)
a fi la menstruaţie.
dem2 s. 1. respiraţie. 2. timp, pe-
rioadă. 3. băutură (alcoolică).
4. infuzie de ceai // ~ çek-
mek 1) (d. păsări) a cânta,
a ciripi, 2) a trage la măsea;
~ vurmak a vorbi vrute şi
nevrute.
demagog s., adj. demagog.
demagoji s. demagogie.
demeç s. declaraţie; ~ vermek a
face o declaraţie.
demek1 I. vt. a zice; a spune.
2. a numi, a denumi, a califica.
3. a reprezenta, a semnifica.
II. vi. a însemna // dediği çık-
mak a se adeveri; olmaz ~ a se
opune.
demek2 conj. deci, prin urmare //
~ ki aşadar; deme ! oare?, nu
mai spune! demediğini bırak-
mamak a spune ce-i vine la
gură.
demet, -ti s. 1. buchet. 2. legă-
tură, snop. 3. (fiz.) fascicul.
demetlemek vt. a face / a lega
snopi, a înmănunchia.
demin adv. adineauri, puţin mai
înainte.
deminden adv. cu puţin (timp)
înainte.
deminki adj. de adineauri.
demir I. s. 1. fier; dövme ~ fier
forjat; ~ çağı /devri epoca de
fier. 2. ancoră. 3. blacheu.
II. adj. de /din fier, metalic;
~ çubuk bară metalică // ~ at-
mak a ancora; ~ boku zgură;
~ haddelemek a lamina; ~ ira-
deli (d. oameni) ferm, hotărât;
~i tavında dövmek a bate
fierul cât e cald.
demirbaş s. inventar.
demirci s. fierar.
demircilik, -ği s. fierărie.
demirhane s. atelier de fierărie;
oţelărie.
demirkapan s. magnet.
demirkapı s. (geogr.) prag flu-
viatil.
demirkazık, -ğı s. steaua polară.
demirlemek vt. 1. a zăvorî. 2. a
ancora.
demirli adj. cu fier, feros.

demirlibeton s. beton armat.
demiryeri s. (mar) radă.
demiryolcu s. feroviar.
demiryolu, -nu s. cale ferată.
demlemek, demlendirmek vt. a
fierbe ceai; a face infuzie de
ceai.
demli adj. (d. ceai) bine infuzat.
demetlemek – denetim
demlik, -ği s. ceainic.
demode adj. demodat.
demograf s. demograf.
demografi s. demografie.
demografik adj. demografic.
demokrasi s. democraţie.
demokrat, -tı s., adj. democrat.
demokratik adj. democratic.
demokratikleşme s. democrati-
zare.
demokratikleşmek vi. a se de-
mocratiza.
demokratikleştirmek vt. a de-
mocratiza.
demokratlaşmak vi. a deveni
(mai) democratic.
demokratlaştırmak vt. a demo-
cratiza, a face (mai) demo-
cratic.
demokratlik adj. democratic.
demokratlık, -ğı s. v.
demokrasi.
denden s. idem.
denek, -ği s. subiect de experi-
mentare; cobai.
denektaşı, -nı s. piatră de încer-
care (şi fig.).
deneme s. 1. experienţă. 2. expe-
rimentare, încercare. 3. studii
de cercetare, analiză.
153
denemek vt. a experimenta, a
încerca; a proba.
denenmek vi. a se experimenta,
a se încerca, a pune la încer-
care.
denet s. control, verificare.
denetçi s. controlor.
denetim
denetimci –s.denklem
1. v. denet. 2. inspec-
ţie.
denetimci s. controlor.
denetleme s. 1. control,
verificare. 2. inspecţie.
denetlemek vt. 1. a controla, a
verifica. 2. a inspecta.
denetleyici s. 1. inspector, revi-
zor. 2. supraveghetor, contro-
lor. 3. cenzor.
deney s. (fiz., chim.) experienţă
(şi fig.).
deneyci s. 1. experimentalist.
2. empirist.
deneycilik, -ği s. 1. experimen-
talism. 2. empirism.
deneyim s. experienţă.
deneyimli adj. cu experienţă,
experimentat.
deneyimsiz adj. lipsit de expe-
rienţă, neexperimentat.
deneyimsizlik, -ği s. lipsă de
experienţă.
deneykap, -bı s. eprubetă.
deneysel adj. experimental.
deneyselcilik, -ği s. 1. experi-
mentalism. 2. empirism
deneyüstü adj. 1. transcedental.
2. metafizic.
deneyüstücülük, -ğü s. transce-
dentalism.
154
denge s. echilibru.
dengelemek vt. a echilibra.
dengeli adj. echilibrat.
dengesiz adj. dezechilibrat.
dengesizlik, -ği s. dezechilibru.
denilmek vi. a se zice, a se spune;
a se numi; bu şeye nasıl deni-
lir? cum se numeşte acest lucru
? monedă.
deniz s. 1. (geogr.) mare; Kara ~
Marea Neagră; Ak ~ Marea
Mediterană; ~ seviyesi nivelul
mării. 2. (fig.) întindere, imen-
sitate // ~ kuvvetleri forţe nava-
le; ~ mili milă marină; ~ nakli-
yatı transport maritim; ~ sevaşı
luptă navală; ~ seyahatı croa-
zieră; ~ sigortası asigurare ma-
ritimă; ~ uçağı hidroavion; ~
tutmak (med.) a avea rău de
mare.
denizaltı I. s. submarin; sub-
mersibil. II. adj. submarin.
denizanası, -ni s. meduză.
denizaşırı adj. peste mări.
denizaygırı, -nı s. (zool.) cal-de-
mare.
denizayısı, -nı s. (zool.) focă
(specie din Oceanul Pacific).
denizbilimi, -ni s. oceanografie.
denizbilimsel adj. oceanografic.
denizci s. marinar.
denizcilik, -ği s. marină.
denizel adj. marin; naval.
denizkızı s. (mitol.) sirenă.
denizköpüğü, -nü s. spumă -de-
mare.
denizkulağı, -nı s. lagună.
denizsel adj. maritim; marin.
denk, -gi I. s. 1. balot, legătură.
2. desagă. 3. (fig.) echilibru.
II. adj. egal, echivalent // ~i
~ine după măsură, după mă-
rime; ~ine getirmek a prinde
momentul potrivit; ~ iyle kar-
şılamak a răspunde cu aceeaşi
denklem s. (mat.) ecuaţie.
denklemek vt. a echilibra, a
egala.
denkleşmek vi. a se echilibra.
denkleştirmek vt. v. denklemek.
denklik, -ği s. echilibru; egali-
tate.
denli1 adv. ca; cât, atât de, o ~ iyi
atât de bun.
denli2 adj. 1. cumpătat, sobru.
2. cu tact, politicos.
denlilik, -ği s. 1. cumpătare.
2. tact.
denmek vi. v. denilmek.
densiz adj. 1. necumpătat 2. lip-
sit de tact, nepoliticos.
densizlik, -ği s. 1. necumpărare
2. lipsă de tact, impoliteţe,
mojicie, bădărănie.
denşirme s. denaturare.
denşirmek vt. a denatura.
deodoran s. deodorant.
deontoloji s. deontologie
depar s. (sport) start; ~ çizgisi
linie de start.
departman s. departament.
deplâsman s. (sport) deplasare.

depo s. depozit; magazie;
~etmek a depozita; ~
mevcudu stoc.
depolamak vt. a depozita.
depozit, depozito s. (fin.) depo-
zit; depunere, bani depuşi la
bancă.
deprem s. cutremur, seism; ~ or-
tası epicentru (al cutremuru-
lui).
deprembilim s. seismologie.
denklemek – derecelendirmek
deprembilimci s. seismolog.
deprembilimsel adj. seismolo-
gic.
depremçizer s. seismograf.
depremölçer s. seismometru.
depremsel adj. seismic.
depremyazar s. seismograf.
depresif adj. depresiv.
depresyon s. (psih.) depresie.
depreşmek vi. a recidiva, a
reveni.
derbeder s., adj. derbedeu.
derbent, -di s. defileu.
derçetmek vt. a insera.
derdest I. s. arestare; ~etmek a
aresta. II. adj. gata pregătit,
la îndemână.
dere s. 1. pârâu. 2. vale, luncă //
bin ~ den su getirmek a se
scuza în fel şi chip; ~ den
tepeden konuşmak a vorbi
câte-n lună şi-n stele.
derebeyi, -ni s. 1. feudal. 2.
(fig.) despot, tiran.
derebeylik, -ği s. 1. feudalism.
2. feudă.
155
derece I. s. 1. grad (şi fiz., mat.);
en yüksek ~ în cel mai
înalt grad; son ~ în ultimul
grad. 2. treaptă, nivel. II. adv.
atât de, aşa de; o~ ilgili
bir kitap o carte atât de
interesantă // bir ~ ye kadar
într-o oarecare măsură ~ ~
treptat, gradat; ~ almak a fi
premiat.
derecelendirmek
dereotu – ders(h)ane vt. 1. a grada,
a marca gradele. 2. a repar-
tiza, a eşalona. 3. a cota, a
socoti, a evalua.
dereotu s. mărar.
dergâh s. templul dervişilor.
dergi s. revistă; aylık ~ revistă
lunară; haftalık ~ revistă săp-
tămânală; on beş günlük ~
revista bilunară // cağlık ~ pe-
riodic; yıllık ~ anuar.
derhal adv. imediat, îndată.
deri s. 1. piele, epidermă. 2. (la
fructe) coajă, pieliţă // ~sini
yüzmek a jupui; diri diri ~sini
yüzmek (fig.) a jupui (pe
cineva) de viu; bir ~bir kemik
numai piele şi os; ~sine sığ-
mamak a nu-şi (mai) încăpea
în piele.
derialtı adj. subcutanat.
derici s. pielar, tăbăcar.
dericik, -ği s. pieliţă.
dericilik, -ği s. pielărie, tăbăcărie.
derin adj. 1. adânc 2. (fig.) pro-
fund; aprofundat.
derinleşmek vi. 1. a se adânci.
2. (fig.) a se aprofunda.

156
derinleştirmek, derinletmek vt.
1. a adânci 2. (fig.) a apro-
funda.
derinlik, -ği s. 1. adâncime 2.
(fig.) profunzime.
derinti s. gloată, adunătură.
derisel adj. (anat.) epidermic.
derişik adj. (chim.) concentrat.
derişme s. concentraţie.
derişmek vi. (chim.) a concentra.
derivasyon s. 1. derivare (şi
lingv.). 2. derivat.
derkenar s. notă marginală, ad-
notare.
derlem s. colecţie.
derlemci s. colecţionar.
derleme s. adunare, culegere,
strângere.
derlemek vt. a aduna, a culege, a
strânge.
derleyici s. culegător; colecţio-
nar.
derlitoplu adj. aranjat, ordonat.
derman s. 1. putere, forţă; re-
zistenţă. 2. (fig.) remediu,
leac.
dermansız adj. 1. epuizat, sleit
de puteri. 2. (fig.) incurabil;
iremediabil.
dermansızlık, -ğı s. epuizare,
sleire.
dermatolog s. dermatolog.
dermatoloji s. dermatologie.
dermatolojik adj. dermatologic.
derme s. 1. culegere, strângere,
adunare. 2. colecţionare.
derme çatma adj. la întâmplare,
pus alandala.
derleme – desiseci
dermek vt. 1. v. derlemek. 2. a
colecţiona.
dernek, -ği s. societate, cerc;
ambianţă.
derpiş etmek vt. a lua în consi-
deraţie; a prevedea, a stipula.
ders s. 1. lecţie, curs. 2. (la
şcoală) temă. 3. (fig.) pildă,
învăţătură.
ders(h)ane s. clasă, sală de
cursuri.
derslik, -ği s. clasă, sală de
cursuri.
dert, -di s. 1. boală, suferinţă.
2. (fig.) necaz, belea; grijă,
başı ~te olmak a avea neca-
zuri // başı ~e girmek a da de
bucluc; ~ini söylemek / dök-
mek a-şi spune necazul; ~
ortağı tovarăş de suferinţă.
dertlenmek vi. a se necăji, a se
întrista.
dertleşmek vi. a-şi spune neca-
zul unul altuia.
dertli adj. necăjit, amărât.
dertop adv. în expr.; ~ etmek a
aduna / a strânge laolaltă, a
aduna într-un loc.
dertsiz adj. fără griji, fără neca-
zuri.
dertsizlik, -ği s. lipsă de griji,
nepăsare.
deruhte s. însărcinare, angaja-
ment; ~ etmek a se angaja, a
se însărcina.
derun s. interior.
deruni adj. 1. spiritual, sufletesc.
2. intrinsec.

derviş s. 1. (la musulmani) călu-
găr, derviş. 2. (fig.) om
simplu, modest.
dervişlik, -ği s. (la musulmani)
călugărie.
derya s. 1. (geogr.) mare; ocean.
2. (fig.) somitate.
deryadil adj. tolerant, indulgent.
desen s. (text.) desen, model.
desibel s. decibel. derslik – deşifre
desigram s. decigram.
desilitre s. decilitru.
desimetre s. decimetru.
desinatör s. desenator.
desise s. intrigă, învrăjbire.
desiseci s., adj. intrigant.
desisecilik s. v. desise.
desister s. decister.
despot s., adj. despot.
despotizm s. despotism.
despotluk, -ğu s. despotism.
dessas s., adj. v. desiseci.
destan s. poem; epopee.
deste s. 1. buchet; legătură. 2. mâ-
ner. 3. grămadă, sumedenie.
destek, -ği s. 1. suport 2. (fig.)
suport sprijin; ~ olmak a
sprijini.
destekdoku s. (biol.) ţesut con-
junctiv.
destekleme s. ajutoare, ajutor,
sprijin, susţinere.
desteklemek vt. a ajuta, a spri-
jini; a susţine.
desekli adj. ajutat, sprijinit; sus-
ţinut.
destelemek vt. a snopi; a balota; a
împacheta, a aduna la un loc.
157
destroyer s. (mil.) distrugător.
destur I. s. permisiune, voie.
II. interj. 1. permiteţi! daţi
voie!
destursuz adj. fără voie, fără
permisiune.
deşarj s. 1. descărcare. 2. uşu-
rare.
deşifre adj. descifrat; dezlegat;
~ –etmek
deşik devir a descifra; ~ olmak a
fi descifrat.
deşik I. s. gaură, orificiu. II. adj.
găurit, perforat.
deşilmek vi. 1. a se găuri, a
se perfora. 2. (med.) a se
sparge.
deşmek vt. 1. a găuri, a perfora;
a sparge. 2. (med.) a sparge.
detay s. detaliu.
detektif s. detectiv.
detektör s. detector.
deterjan s. detergent.
determinant adj. determinant.
determinasyon s. determinare.
determinist s., adj. determinist.
determinizm s. determinism.
dev s. 1. (mitol.) zmeu, balaur.
2. (fig.) gigant, uriaş.
deva s. doctorie, medicament.
devalüasyon s. devalorizare.
devam s. 1. continuare; continui-
tate. 2. frecventare; partici-
pare. 3. (fig.) perseverenţă,
asiduitate // ~etmek 1) a con-
tinua, 2) a dura, a se prelungi,
3) a persista, 4) a frecventa; a
participa.
158
devamlı adj. 1. continuu. 2. per-
sistent; perseverent, asiduu.
devamlılık, -ğı s. 1. continuitate.
2. persistenţă, perseverenţă,
asiduitate.
devamsız adj. 1. întrerupt; dis-
continuu; intermitent. 2. tre-
cător, efemer. 3. (d. oameni)
inconstant.
devamsızlık, -ğı s. 1. întrerupere,
discontinuitate; intermitenţă.
2. inconstanţă. 3. (la şcoală)
absenţă.
devasa adj. enorm. uriaş, gigan-
tic.
deve s. cămilă// ~ gibi namilă;
~ yapmak a-i mânca (cuiva)
averea; ~ de kulak floare la
ureche, lucru de mică import-
anţă; pireyi ~ yapmak a face
din ţânţar armăsar.
deveboynu, -nu s. (tehn.) cot.
devedikeni, -ni s. (bot.) ciulin,
scaiete.
devekuşu, -nu s. struţ.
deveran s. 1. circulaţie; kan ~ı
circulaţia sângelui. 2. tur,
rotaţie. 3. (fig.) soartă, destin
~etmek 1) a circula, a se
mişca, 2) a se roti.
devim s. (fiz.) mişcare // ~li
elektrik electrodinamică; ~
siz elektrik electrostatică.
devimbilim s. (fiz.) dinamică.
devimli adj. în mişcare; circular.
devimsel adj. dinamic, cinetic;
~erke (fiz.) energie cinetică.
devimselcilik, -ğe s. (filoz.) dina-
mism.
devinduyum. s. chinestezie.
devingen adj. 1. mobil; motric.
2. dinamic, activ.
devinim s. mişcare; flux.
devinme s. (fiz.) mişcare.
devinmek vi. (fiz.) a se mişca, a
se roti.
devir, -vri s. 1. epocă, perioadă,
eră; taş~i epoca de piatră;
tunç~i epoca de bronz. 2. ro-
tire, rotaţie, ciclu. 3. tur,
înconjur. 4. transbordare.
5. transmitere, predare, înmâ-
nare. 6. (fig.) stadiu, fază.
devirli adj. periodic; ciclic; ~ ke-
sir (mat.) fracţie periodică.
devirme s. răsturnare, doborâre.
devirmek vt. a răsturna, a doborî
// çam ~ a face o gafă.
devitken adj. motric // ~ kol
(tehn.) bielă.
devitmek vt. 1. a mişca, a pune
în mişcare. 2. a roti, a învârti.
devlet, -ti s. 1. stat; demokrasi ~i
stat democrat; ~ adamı om de
stat; ~ bakanı ministru de
stat; ~ sekreteri secretar de
stat; ~ sınırı frontieră de
stat ~ memuru funcţionar.
2. bunăstare, prosperitate,
fericire.
develtçi s., adj. (pol.) etatist.
devletçilik, -gi s. (pol.) etatism.
devletlerarası adj. internaţional;
~ hukuk drept internaţional;

~ticaret hukuku drep comer-
cial internaţional.
devletleştirmek vt. a etatiza.
devletli, devletlü adj. 1. (ist.)
Excelenţă. 2. fericit, norocos.
devoniyan adj. în expr.: ~ çağ
(geol.) perioada devoniană.
devran s. v. deveran (3).
devre s. 1. pericadă, stadiu.
2. (sport.) tur, repriză 3. (fiz.)
circuit; kısa ~ (electr.)
devirli scurt-
– dezenfeksiyon
circuit.
devren adv. 1. prin transfer
2. (jur.) prin cedarea dreptului
de folosinţă.
devretmek vt. 1. a roti, a învârti.
2. a transmite, a înmâna.
3. (jur.) a ceda / a transfera
dreptul de folosinţă asupra
unui bun.
devriâlem s. tur, circuit, înconjur
(al lumii).
devrik adj. 1. răsfrânt, îndoit,
întors (în afară). 2. inversat,
răsturnat.
devriklik, -ği s. inversiune.
devrilmek vi. 1. a cădea, a se
rostogoli. 2. (fig.) a fi dobo-
rât. a fi răsturnat.
devrim s. revoluţie.
devrimci s. revoluţionar.
devriye s. (mil.) patrulă; rond.
devşirim s. cules, strâns; adunat.
devşirimsiz adj. necules, neadu-
nat, nestrâns.
devşirme s. culegere, strângere;
adunare.
159
devşirmek vt. 1. a culege, a
aduna, a strânge. 2. a împă-
turi, a plia.
deyim s. (lingv.) expresie, locu-
ţiune.
deyiş s. exprimare, pronunţare;
expresie.
deyyus s. (d. soţi) încornorat.
dezavantaj s. dezavantaj.
dezenfektan s., adj. dezinfec-
tant.
dezenfeksiyon
dezenfekte – dik s. dezinfectare,
dezinfecţie.
dezenfekte adj. dezinfectat // ~
etmek a dezinfecta.
dığdığı adj. (d. oameni) peltic.
dılak, -ğı s. (anat.) clitoris.
dılı s. 1. (mat.) latură. 2. (anat.)
coastă.
dırdır s. trăncăneală, sporovăială;
~ etmek a trăncăni, a sporovăi.
dış I. s. exterior, partea dinafară.
II. adj. extern, exterior, din
afară // ~ açık deficit extern;
~ haberler ştiri externe; ~ las-
tik anvelopă; ~ ticaret comerţ
exterior; ~ yürek zarı (anat.)
pericard.
dışaçeken adj. (anat.) abductor;
~ kas (anat.) muşchii abductori.
dışadönük adj. (psih.) extraver-
tit.
dışalımcı s. importator.
dışalım s. v. ithalat.
dışarı I. s. 1. exterior, partea din-
afară. 2. provincie. 3. străi-
nătate II. adv. afară.
dışarılı s., adj. provincial.
160
dışasalak, -ğı s. (zool.) ectopara-
zit.
dışavurum s. expresivitate.
dışavurumcu s., adj. (arte pl.)
expresionist.
dışavurumculuk, -ğu s. (arte
pl.) expresionism.
dışbeslenen adj. (biol.) heterotrof.
dışbeslenme s. (biol.) heterotro-
fie.
dışbükey adj. (fiz.) convex.
dışçizgi s. contur.
dışderi s. (biol.) ectodermă.
dışevlilik, -ği s. exogamie.
dışık s. v. curuf.
dışınlı s. (filoz.) extrinsec.
dışişleri în expr.: ~ bakanı mi-
nistru de externe; ~ bakanlığı
Ministerul Afacerilor Externe.
dışkı s. (fiziol.) excremente,
fecale.
dışkılama s. defecaţie.
dışkulak s. (anat.) ureche ex-
ternă.
dışkutsal adj. profan.
dışlamak vt. a exclude, a eli-
mina; a da afară.
dışlanmak vi. a fi exclus, a fi
eliminat; a fi neglijat.
dışsatım s. v. ihracat.
dışyüz s. exterior, aparenţă.
dızlak adj. v. dazlak.
diyapozitif s. diapozitiv.
dibek, -ği s. piuă.
didaktik adj. didactic.
didik didik adj. ferfeniţă; ~ et-
mek a face ferfeniţă.
didiklemek vt. a sfâşia, a face
fâşii, fâşii.
didinmek vi. a munci din greu, a
trudi.
diferansiyel s. (tehn.) diferenţial.
difraksiyon s. (fiz.) difracţie.
difteri s. (med.) difterie.
diftong s. (gram.) diftong.
diğer adj. alt, alta; celălalt, cea-
laltă.
dik adj. 1. abrupt, drept; ~ açı
(mat.) unghi drept. 2. (mat.)
perpendicular // ~ gelmek a se
împotrivi; ~ ine împotrivă,
contra, în contra.
dikbaş adj. v. dikkafalı.
dikdörtgen s. (mat.) dreptunghi.
diken s. 1. ţeapă, spin, ghimpe.
2. (anat.) ac // ~ üstünde
oturmak a sta ca pe ghimpi;
tüyleri ~ ~ olmak a i se face
părul măciucă.
dikenli adj. ţepos, spinos, cu
ghimpi // ~ tel sârmă ghim-
pată;
dikey adj. (mat.) perpendicular.
dikgen adj. (mat.) ortogonal.
dikici s. 1. cârpaci 2. plantator.
dikili adj. 1. cusut; elle~ göm-
lek cămaşă cusută manual.
2. plantat, sădit.
dikilitaş s. obelisc.
dikilmek vi 1. a se coase; a fi
cusut. 2. a fi plantat, a fi
sădit. 3. a se posta.
dikim s. 1. cusut, coasere.
2. plantare sădire.

dikimevi, dikimhane s. croito-
rie.
dikine adv. 1. vertical. 2. (fig.) cu
dinadinsul, dinadins, în ciuda;
~ gitmek a face dinadins.
dikiş s. 1. cusut; ~ makinesi ma-
şină de cusut. 2. cusătură // ~
kaldı cât pe ce; ~ tutturmak
(fig.) a-i merge bine (cuiva).
dikişçi s. croitor. dikbaş – dikmen
dikit s. stalagmită.
dikiz s. privire, uitătură // ~
aynası oglindă retrovizoare,
retrovizor.
dikizlemek vt. a pândi, a ob-
serva, a spiona.
dikkat, -ti I. s. 1 atenţie. 2. grijă,
băgare de seamă. II. interj.
atenţie! // ~ etmek 1) a fi
atent, 2) a distinge; a observa,
a băga de seamă; ~ kesilmek a
fi numai ochi şi urechi; ~e
almak a lua în consideraţie;
~e değer care merită atenţie;
~ e şayan remarcabil; ~ e
lâyık respectabil; ~i çekmek a
atrage atenţia.
dikkatli adj. atent; grijuliu.
dikkatsiz adj. neatent; neglijent.
dikkatsizlik, -ği s. neatenţie,
neglijenţă.
diklenmek, dikleşmek vi 1. a
deveni abrupt 2. (fig.) a de-
veni aspru
diklik, -ği s. 1. verticalitate
2. (fig.) încăpăţânare, îndărăt-
nicie.
161
dikme s. 1. puiet. 2. cusut, coa-
sere. 3. (mat.) perpendiculară.
4. plantare, sădire.
dikmek vt. 1. a coase. 2. a
planta, a sădi. 3. a înfige, a
băga. 4. (fig.) a posta, a fixa.
//göz ~ (fig.) a pune ochii (pe
ceva, pe cineva); heykel ~ a
ridica o statuie; nalları ~ a-şi
da duhul.
dikmen– s.
diksiyon ridicătură / culme co-
dilimlemek
nică.
diksiyon s. 1. dicţie. 2. intonaţie.
dikta s. dictat; dictatură.
diktacı s. partizan al regimului
dictatorial.
diktafon s. dictafon.
diktatör s. dictator.
diktatörlük, -ğü s. dictatură.
dikte s. dictare // ~ etmek a dicta
(şi pol.).
dil s. 1. (anat., tehn.) limbă
2. (lingv.) limbă; grai; vor-
bire; ana ~i limbă maternă;
bitişken/bitişimli ~ler limbi
aglutinante; edebiyat ~i limbă
literară; eski ~ler limbi vechi;
halk ~i limbă populară;
konuşulan ~ limbă vorbită;
kuş ~i limbă păsărească; ölü
~ limbă moartă; resmi ~
limbă oficială, teklifsiz ~
limbă familiară; yazı ~i limbă
scrisă. 3. (geogr.) limbă /
fâşie de pământ. 4. (mil.)
prizonier //~ ağız vermemek a
fi grav bolnav; ~ avcısı spion;
~ çıkarmak a lua (pe cineva)
162
peste picior; ~ dökmek a
implora; ~ ebesi vorbăreţ; ~i
tutulmak a-i pieri graiul;
uzatmak a sări peste cal;
~lere düşmek a fi bârfit; ~e
getirmek a pomeni; ~ e ver-
mek a da în vileag; ~i
açılmak a i se dezlega limba;
~i bir karış dışarı çıkmak a
scoate limba de un cot; ~i
dolaşmak a i se împletici
limba; ~i varmamak a se jena
să spună; ~i zifir spurcat la
gură; ~ine sağlam olmak a şti
ce spune; ~ini tutmak a-şi ţine
gura; ~ini yutmak a rămâne
cu gura căscată; ~inin ucuna
gelmek a-i sta pe limbă; ~
lere destan olmak a i se duce
vestea.
dilatometre s. dilatometru.
dilbasan s. (med.) spatulă.
dilbaz adj. 1. glumeţ, vorbăreţ.
2. elocvent.
dilber adj. (d. o fată) frumoasă,
încântătoare; drăguţă, drăgă-
laşă.
dilbilgisi, -ni s. gramatică.
dilbilim s. lingvistică.
dilbilimci s. lingvist.
dilbilimsel adj. lingvistic.
dilci s. lingvist.
dilcik s. 1. (anat.) omuşor.
2. (bot.) ligulă.
dilek, -ği s. 1. dorinţă, năzuinţă.
2. cerinţă, revendicare //
~şart kipi (gram.) modul
condiţional-optativ.
dilekçe s. cerere, petiţie.
dilekçi s. petiţionar.
dilemek vt. 1. a cere, a solicita.
2. a dori, a râvni. 3. a ura, a
adresa cuiva o dorinţă de bine.
dilemma s. dilemă.
dilenci s. cerşetor.
dilencilik, -ği s. cerşetorie, cer-
şit; ~etmek a cerşi.
dilenmek vt. a cerşi (şi fig.).
dilim s. felie; bir ~ ekmek o felie
de pâine.
dilimlemek vt. a tăia în felii.
dilinim, dilinme, s. (geol.) cli-
vare.
dillenmek vt. 1. a prinde grai, a
începe să vorbească. 2. a fi
bârfit.
dilleşmek vi. a conversa, a
discuta.
dilli adj. vorbăreţ, flecar.
dilmaç s. translator, interpret.
dilmek vt. v. dilimlemek.
dilsiz s., adj. mut.
dilsizlik, -ği s. mutism; muţe-
nie.
dimağ s. 1. creier. 2. (fig.) minte,
inteligenţă.
dimağçe s. (anat.) creierul mic;
cerebel.
dimdik adj. 1. foarte drept,
abrupt. 2. sănătos, zdravăn.
3. tare, puternic, rezistent.
dimi s. dimie.
din1 s. 1. religie, cult; credinţă.
2. (fig.) crez.
din2 s. (fiz.) dină.

dinamik I. s. dinamică. II. adj.
dinamic (şi fig.).
dinamikleşmek vi. a se
dinamiza.
dinamit, -ti s. dinamită.
dinamizm s. dinamism.
dinamo s. (fiz.) dinam.
denamometre s. dinamometru.
dinar s. dinar.
dincelmek vi. a se întrema, a
prinde puteri.
dinç adj. viguros; dilinim
vioi, vivace.
– dinleyici
dinçleşmek vi. v. dincelmek.
dinçlik, -ği s. vioiciune, vivaci-
tate.
dindar adj. pios, evlavios; cre-
dincios.
dindarlık, -ğı s. pietate, evlavie.
dindaş s. coreligionar.
dindışı adj. laic, secular.
dindirici s., adj. calmant.
dindirmek vt. 1. a calma, a
linişti, a potoli. 2. a opri, a
întrerupe.
dineri s. (la jocul de cărţi) caro.
dinerkçi s., adj. clerical.
dinerkçilik, -ği s. clericalism.
dinerki s. teocraţie.
dinerkil adj. teocratic.
dingi s. (mar.) pui.
dingil s. osie; bară.
dingin adj. potolit, liniştit.
dinginlik, -ği s. 1. potolire,
liniştire. 2. repaus. 3. (fiz.)
inerţie // ~ bilimi (fiz.) statică.
dini adj. v. dinsel.
dinleme s. 1. ascultare, audiere.
2. audiţie.
163
dinlemek vt. 1. a asculta; a auzi.
2. a audia.
dinlence s. vacanţă, concediu.
dinlendirici adj. reconfortant,
odihnitor.
dinlendirmek vt. a odihni, a re-
conforta.
dinlenmek vi. 1. a se odihni. 2. a
fi ascultat.
dinletmek vt. a pune să asculte, a
se face
dinmek – diriascultat.
dinleyici s. ascultător, auditor.
dinmek vi. a se linişti, a se
potoli, a se calma.
dinozar s. dinozaur.
dinsel adj. religios
dinsellik, -ği s. religiozitate;
evlavie, pietate.
dinsiz adj. 1. ateu. 2. (d. oameni)
crud, nemilos.
dinsizlik, -ği s. 1. ateism. 2.
(fig.) cruzime, atrocitate.
dip, -bi s. 1. fund, partea de jos;
denizin ~i fundul marii; ten-
cerenin ~i fundul cratiţei.
2. (fig.) bază, rădăcină.
dipçik, -ği s. (mil.) patul puştii.
dipkoçanı, -nı s. cotor (la chi-
tanţier).
diploma s. diplomă.
diplomalı I. s. absolvent (al unei
instituţii de învăţământ supe-
rior), diplomat. II. adj. cu
diplomă, cu atestat.
diplomasi s. diplomaţie (şi fig.).
diplomat, -ta s. diplomat (şi
fig.).
164
diplomatik adj. diplomat; ~ iliş-
kiler relaţii diplomatice
diplomatlık, -ğı s. diplomaţie.
dipnot s.(tipogr.) subsol (la o
pagină).
dirayet, -ti s. 1. inteligenţă, ca-
pacitate intelectuală. 2. clar-
viziune, perspicacitate.
dirayetli adj. 1. capabil, inteli-
gent 2. clarvăzător, perspi-
cace.
direk, -ği s. 1. stâlp; ţăruş.
2. (mar.). catarg. 3. (arhit.)
coloană.
direksiyon s. (auto.) 1. bară de
direcţie. 2. volan.
direct adj., adv. direct.
direktif s. directivă.
direktör s. director.
direktörlük, -ği s. (adm.) direc-
ţiune.
diremek vt. a rezema, a propti.
diren s. furcă (de lemn).
direnç s. (fiz.) rezistenţă.
dirençli adj. rezistent.
direngen adj. încăpăţânat, îndă-
rătnic.
direngenlik, -ği s. încăpăţânare,
îndărătnicire.
direngi s. rea voinţă.
direnim s. 1. încăpăţânare, îndă-
rătnicie. 2. persistenţă.
direniş s. împotrivire, opoziţie;
rezistenţă.
direnişçi s., adj. (cel) care opune
rezistenţă; oponent, opozant.
direnmek vi. a se împotrivi, a se
opune; a opune rezistenţă.
direşken adj. perseverent, tenace.
direşmek vi. a persevera (în), a
insista.
diretme s. insistenţă.
diretmek vi. a insista.
direy s. faună.
dirgen s. v. diren.
dirhem s. dram (şi fig.).
diri adj. 1. viu (şi fig.). 2. crud,
necopt. 3. (d. plante) ne-
ofilit.
diriğ s. 1. refuz. 2. părere de rău,
regret; ~ etmek a refuza.
dirikalma s. supravieţuire.
dirikalmak vi. a supravieţui.
diriksel, diril adj. 1. natural.
2. animal, proprie animalelor;
~ısı căldură animală.
dirilmek vi. a învia; a reînvia.
diriltmek vt. a învia, a reanima.
dirim s. viaţă, existenţă.
dirimbilim s. biologie.
dirimbilimci s. biolog.
dirimbilimcilik, -ği s. biologism.
dirimbilimsel adj. biologic.
dirimkıran s. (med.) antibiotic.
dirimkurgu s. bionic.
dirimkurgusal adj. de bionică,
bionic.
dirimli adj. viu, care trăieşte.
dirimlik adj. vital.
dirimlilik, -ği s. vitalitate.
dirimölçü s. biometrie.
dirimsel adj. 1. vital. 2. bio-
logic.
dirimselcilik s. vitalism.

dirlik, -ği s. 1. înţelegere, armo-
nie. 2. prosperitate, bunăstare.
3. viaţă.
dirsek, -ği s. (anat., geogr., tehn.)
cot // ~ çevirmek (fig.) a în-
toarce spatele; ~ çürütmek
(fig.) a-şi toci coatele
dirseklemek vt. a împinge, a lovi
cu cotul.
dirseklik, -ği s. cotieră, mânecă
de protecţie. diriğ – dişçilik
disimilâsyon s. disimulare.
disiplin s. disciplină; ~ kurulu
comisie de disciplină.
disk, -ki s. disc (şi sport); ~ at-
mak a arunca discul.
diskalifiye s. descalificare //~ et-
mek a descalifica; ~ olmak a
fi descalificat.
disko, diskotek s. discotecă.
diskur s. discurs.
dispanser s. dispensar.
dispaşör s. dispecer.
dispepsi s. dispepsie.
distilasiyon s. distilare.
distribütör s. distribuitor.
diş s. 1. dinte; çürük ~ dinte ca-
riat; köpek ~ leri dinţi canini;
kesici ~ler dinţi incisivi; süt
~leri dinţi de lapte; ~ doldur-
mak a plomba (un dinte);
~ ağrısı durere de dinţi.
2. (teh.) zimţ. 3. căţel de ustu-
roi // ~ bilemek a ameninţa;
~ çevresi coroană dentară; ~
çukuru alveolă dentară; ~
geçirememek a nu fi în stare
de...; ~ gıcırdatmak a scrâşni
165
din dinţi; ~ göstermek (fig.)
a-ş arăta colţii; ~ hekimi
stomatolog; ~ kamaşmak
(d. dinţi) a se strepezi; ~ini
sıkmak a răbda, a strânge din
dinţi; ~ten arttırmak a-şi lua
de la gură; akıl ~i măsea de
minte; takma ~ler proteză
dentară.
dişbudak, -ğı s. (bot.) frasin.
dişçi
dişeti –s.diyar
dentist; stomatolog.
dişçilik, -ği s. stomatologie.
dişeti, -ni s. gingie // ~ yangısı /
iltihabı (med.) gingivită.
dişi I. adj. feminin, femeiesc. II.
s. (la cheotori) babă.
dişil adj. v. dişi (I).
dişilik, -ği s. feminitate.
dişillik, -ği s. (gram.) gen femi-
nin.
dişiorgan s. (bot.) pistil.
dişlemek vt. a muşca, a rupe cu
dinţii.
dişli adj. 1. dinţat, zimţat. 2. (fig.)
(d. oameni) influent, de vază.
dişlik, -ği s. (la box) proteză den-
tară.
dişözü, -nü s. (anat.) pulpă den-
tară.
dişsel adj. 1. dentar. 2. (lingv.)
dental.
dişsiz adj. ştirb.
diştacı, -nı s. coroană dentară.
ditiramp, -bı s. ditiramb.
ditmek vt. 1. (text.) a carda.
2. (d. păsări) a ciuguli.
divan1 s. 1. (ist.) divan; consiliu.
2. culegere de poezii, divan //
166
~ durmak a face plecăciuni
(în faţa cuiva); ~ şairi poet
clasic turc (otoman); ~ ede-
biyatı literatura clasică turcă
între sec. XIII-XIX; ~ dur-
mak a sta într-o poziţie plină
de respect, având mâinile pe
piept; ~ dur! (mil.) la picior,
arm!
divan2 s. canapea, divan.
divane adj. smintit, nebun // ~
olmak a se sminti; (bir şeyin)
~si olmak a adora (ceva).
divanelik, -ği s. sminteală, nebu-
nie.
divanhane s. cameră de primire;
hol.
divanıâli s. tribunal militar.
divanıharp s. curtea marţială.
divanımuhasebat s. (ist.) curtea
de conturi.
divani adj. (ist.) divani (scriere
folosită la redactarea firma-
nelor emise de sultan).
divik, -ği s. (zool.) termită.
divit s. călimară şi toc.
diyabet, -ti s. (med.) diabet.
diyafram s. diafragmă.
diyagnostik s. diagnostic.
diyagonal s. 1. (mat.) diagonală.
2. (d. ţesături) diagonal; ţesă-
tură diagonală.
diyagram s. diagramă.
diyakoz s. (bis.) diacon.
diyalekt s. dialect.
diyalektik, -ği I. s. dialectică.
II. adj. 1. dialectic. 2. dialec-
tal.
diyalektoloji s. dialectologie.
diyalel s. (filoz.) dialelă.
diyaliz s. (med.) dializă.
diyalog s. dialog.
diyanet, -ti s. 1. pietate, evlavie
2. religie, cult.
diyanetli adj. pios, evlavios.
diyapazon s. (muz.) diapazon.
diyapozitiv s. diapozitiv.
diyar s. ţară, ţinut.
diyastaz s. (med.) diastază, en-
zimă.
diyatome s. (bot.) diatomee.
diyecek s. vorbă, spusă, zisă.
diyet, -ti s. 1. regim (alimentar),
dietă. 2. (jur.) cauţiune, răs-
cumpărare. 3. (ist.) dietă.
diyetetik adj. dietetic.
diyetisyen s. dietetician.
diyez s. (muz.) diez.
diyoptri s. dioptrie.
diyorit s. (geol.) diorit.
diyürez s. (med.) diureză.
diz s. genunchi; ~ ağırşağı rotulă
(a genunchiului) // ~ çökmek
a îngenunchia; ~e gelmek /
varmak (fig.) a cădea în ge-
nunchi; ~ini dövmek a se văi-
cări; ~leri kesilmek a i se
muia picioarele.
dizanteri s. (med.) dizenterie.
dizayn s. design.
dizayncı s. designer.
dizbağı s. jartieră.
dizdar s. (ist.) comandant de
fortăreaţă.
dize s. (lit.) vers.
dizel s. diesel.

dizelge s. listă, tabel.
dizge s. sistem; normă.
dizgi s. 1. ordine, orânduire, sis-
tem. 2. (tipogr.) cules, cule-
gere.
dizgici s. (tipogr.) culegător,
zeţar.
dizgin s. hăţuri, frâu // (birinin)
~ lerini kısmak a ţine (pe ci-
neva) în frâu; ~ leri salıver-
mek a da frâu liber.
dizginlemek vt. 1. a pune hăţu-
rile (la cai). 2. (la cai) a ţine
de hăţuri. 3. (fig.) a struni.
dizginsiz adj. lăsat liber, slobod.
dizi s. 1. şir, rând. 2. şirag.
3. (mil.) coloană, formaţie.
4. (mat., în expr.) artimetik
~ progresie aritmetică; geo-
metrik ~ progresie geome-
trică. 4. (muz.) gamă.
dizici s. v. dizgici.
dizili. adj. rânduit, înşiruit.
dizilme s. înşiruire, rânduire;
aranjare.
dizilmek vi. a se înşirui, a se
înşira; a se aranja (în rând).
dizim s. aranjare, rânduire.
dizin s. listă, tabel.
dizlik, -ği s. genunchieră.
dizmek vt. 1. a înşirui, a înşira; a
aşeza în rând. 2. (tipogr.) a
culege.
do s. (muz.) do.
Dobruca s. Dobrogea.
Dobrucalı s. dobrogean, dobro-
geană.
doçent, -ti s. docent; conferenţiar.
diyastaz – doğacı
167
dogma s. dogmă.
dogmacılık, -ğı s. dogmatism.
dogmatik adj. dogmatic.
dogmatizm s. dogmatism.
doğa s. natură; ~ bilimleri ştiin-
ţele naturale.
doğacı –s.doğum
doğacılık 1. (filoz.) naturalist.
2. naturist.
doğacılık, -ğı s. 1. naturalism.
2. naturism.
doğaç s. improvizaţie.
doğadışı adj. nenatural, contrar
naturii.
doğal adj. natural; ~ bilimler şti-
inţe naturale; ~ güzellik frumu-
seţe naturală; ~ seçim (biol.)
selecţie naturală.
doğalcı s. naturalist.
doğalcılık, -ğı s. (filoz.) naturalism.
doğalgaz s. gaz natural.
doğallık, -ğı s. naturaleţe.
doğan s. (zool.) şoim.
doğaötesi s. metafizică.
doğarlık, -ğı s. natalitate.
doğaüstü adj. supranatural.
doğay s. faună.
doğma I. s. 1. naştere. 2. (d.
aştri) răsărit. 3. (fig.) apariţie,
ivire. II. adj. din naştere,
nativ.
doğmak vi. 1. a se naşte. 2. (d.
aştri) a răsări. 3. (fig.) a
apărea, a se ivi.
doğrama s. tocare, mărunţire.
doğramacı s. tâmplar, dulgher.
doğramacılık, -ğı s. tâmplărie,
dulgherie.
doğramak vt. a toca, a mărunţi.
168
doğru I. adj. 1. adevărat, veridic.
2. (d. oameni) corect, cinstit.
II. adv. 1. exact, întocmai.
2. direct; drept; ~ eve gitti a
plecat direct acasă. III. prep.
spre, către; akşama ~ către
seară. IV. s. (mat.) dreaptă.
doğruca adv. direct, de-a dreptul.
doğrucu adj. 1. adevărat, veri-
dic. 2. (d. oameni) sincer.
doğruculuk, -ğu s. 1. veridici-
tate, adevăr, veracitate. 2. sin-
ceritate.
doğrulama s. 1. îndreptare, co-
rectare, corijare. 2. confir-
mare, adeverire.
doğrulamak vt. 1. a îndrepta, a
corecta, a corija. 2. a confir-
ma, a adeveri.
doğrulanmak vi. a se adeveri, a
se confirma.
doğrulmak vi. 1. a se îndrepta
către, a merge spre. 2. a se
corecta, a se corija, a se
îndrepta. 3. a se redresa, a se
îmbunătăţi.
doğrultmaç s. (fiz.) redresor.
doğrultmak vt. v. doğrulamak.
doğrultman adj. (mat., fiz.)
director.
doğrultu s. (mat., fiz.) direcţie.
doğrulu adj. rectiliniu.
doğruluk, -ğu s. 1. dreptate, jus-
teţe, echitate; adevăr. 2. exac-
titate, autenticitate.
doğrusal adj. v. doğrulu.
doğrulum s. (biol.) tropism.
doğrusu adv. în realitate, de fapt.
doğu s. (geogr.) răsărit, est;
Orient // Yakın ~ Orientul
Apropiat; Orta ~ Orientul
Mijlociu; Uzak ~ Orientul
Îndepărtat.
doğulu s. oriental.
doğum s. naştere; ~ günü zi de
naştere; ~ belgesi certificat de
naştere; ~ yıldönümü aniver-
sarea zilei de naştere; ~ yap-
mak a naşte; ~ kontrolü con-
trolul natalităţii.
doğumevi s. maternitate, casă de
naşteri.
doğumlu adj. născut; 1977 (bin
dokuz yüz yetmiş yedi) ~ ço-
cuk copil născut în 1977.
doğumsal adj. nativ, din naştere;
congenital.
doğurgan adj. fecund.
doğurganlık, -ğı s. fecunditate.
doğurmak vt. 1. a naşte, a da
naştere (şi fig.). 2. (fig.) a
naşte, a genera.
doğusal adj. oriental.
doğuş s. v. doğum // ~tan din
naştere, nativ; congenital.
dok, -ku s. (mar.) doc.
doksan num. nouăzeci. doğrultu –
doksanar num. câte nouăzeci.
dokunmak
doksanıncı num. al nouăzecilea,
a nouăzecea.
doksanlık, -ğı s. nonagenar.
doktor s. doctor, medic.
doktora, doktorluk, -ğu s. doc-
torat.
doktoralı adj. cu doctorat; doc-
tor.

doktrin s. doctrină.
doktrinci s. adj. doctrinar.
doku s. (biol.) ţesut; kas ~su
ţesut muscular; sinir ~su ţesut
nervos // ~ aşısı transplant de
piele.
dokubilimdoğumevi
s. histologie.
– dokümantasyon
dokubilimsel adj. histologic.
dokum s. textură, ţesătură.
dokuma s. ţesătură, textile.
dokumacı s. ţesător, textilist.
dokumacılık, -ğı s. ţesătorie
(meserie).
dokumak vt. 1. a ţese 2. a scutura
(un pom) // ince eleyip sık ~ a
cerceta cu atenţie; mekik ~ a se
fâţâi (de colo până colo).
dokunaç, -cı s. tentacul.
dokunak, -ğı s. impresionare.
dokunaklı adj. 1. impresionant,
emoţionant. 2. (d. băuturi,
tutun etc.) tare.
dokunma s. atingere; pipăit.
dokunmak I. vt. 1. a atinge, a
pipăi. 2. a impresiona, a emo-
ţiona; a înduioşa. 3. a dăuna,
a face rău. 4. a se referi la....,
a privi pe.... II. vi. a se atinge
de...; sobaya dokunmayın nu
vă atingeţi de sobă!
dokunsal adj. tactil.
dokunulmaz adj. 1. inviolabil.
2. (pol.) imun.
dokunulmazlık, -ğı, s. 1. invio-
labilitate 2. imunitate; diplo-
matik ~ imunitate diploma-
tică.
dokunum s. (biol.) simţul tactil.
169
dokuz num. nouă // ~ babalı bas-
tard.
dokuztaş s. (joc de copii) nouă-
pietre.
dokuzuncu num. al nouălea, a
noua.
doküman
dokümanters. document, act.
– doldurmak
dokümantasyon s. documentare.
dokümanter adj. documentar.
dolak, -ğı s. moletieră.
dolamak vt. 1. a înfăşura; (tehn.)
a bobina. 2. (fig.) a împovăra,
a încărca.
dolambaç s. cotitură.
dolambaçlı adj. cotit, întorto-
cheat, sinuos // ~ yol serpen-
tină.
dolan s. v. dolandırıcılık.
dolandırıcı s., adj. escroc.
dolandırıcılık, -ğı s. escrocherie.
dolandırma s. păcălire, escro-
cherie.
dolandırmak vt. a escroca, a
păcăli.
dolanım s. (fin.) circulaţie.
dolanmak vi. 1. a se înfăşura, a
se bobina. 2. a se învârti, a se
roti.
dolap, -bı, s. 1. dulap 2. scrân-
ciob. 3. (fig.) şiretlic, vicleşug
//~ çevirmek a băga intrigi; a
trage sforile; ~a girmek a fi
păcălit; elbise ~ı şifonier;
kitap ~ı bibliotecă (mobilă);
buz ~ı răcitor; frigider.
dolapçı s., adj. intrigant.
dolar s. dolar.
170
dolaşık adj. 1. (d. drumuri) oco-
lit, abătut. 2. (fig.) încurcat,
dificil. 3. (fig.) indirect, pe
ocolite.
dolaşıksız adj. direct, fără ocol.
dolaşım s. circulaţie (şi anat.);
kan ~ı circulaţia sângelui // ~
aygıtı (anat.) aparat circula-
tor.
dolaşmak I. vt. 1. a vizita. 2. a
cutreiera, a colinda. 3. a ocoli
II. vi. 1. a umbla, a se plimba.
2. (d. păr) a se încurca, a se
răvăşi // baştan başa ~ a
cutreiera de la un cap la
altul; dili ~ a i se împletici
limba; işsiz /aylâk ~ a vaga-
bonda.
dolaştırmak vt. 1. a face să
ocolească, a pune să meargă
pe ocolite. 2. a plimba.
dolay s. 1. împrejurime. 2. mar-
gine; contur.
dolayı I. s. v. dolay. II. prep. din
cauza, datorită; ca urmare;
bundan ~ din această cauză.
dolayım s. (filoz.) meditare, medi-
taţie.
dolayısıyla, dolayısıyle I. adv. 1.
cu ocazia..., ocazionat de.....;
bayram ~ cu ocazia
sărbătorii. 2. prin urmare, de
aceea. II. prep. datorită.
dolaylı adj. indirect (şi gram.);
~tümleç (gram.) complement
indirect.
dolaysız adj. direct (şi gram.);
~tümleç (gram.) complement
direct; ~vergi impunere
directă.
doldurma s. 1. umplere; tıka
basa ~ umplere peste măsură,
înfundare. 2. încărcare (şi
mil.).
doldurmak vt. 1. a umple; tıka
basa ~ a umple peste măsură;
a înfunda. 2. a încărca (şi
mil.). 3. a adăuga, a com-
pleta. 4. (d. vârstă) a împlini
// (birini) ~ (fig.) a umple
capul cuiva cu prostii; çukur
~ (fam.) a-şi da duhul, a
muri.
dolgu s. 1. umplutură. 2. (med.)
plombare; plombă.
dolgun adj. 1. plin, umplut. 2.
(d. oameni) gras, plin; robust.
3. (fig.) ticsit, îndesat, burdu-
şit. 4. (d. oameni) plin de
nervi, tensionat, iritat.
dolgunlaşmak vi. (d. oameni) a
se îngrăşa, a se împlini.
dolma s. 1. umplere. 2. umplu-
tură; biber ~sı ardei umpluţi;
hindi ~sı curcan umplut // ~
duvar tencuială; ~ yutmak
(fig.) a se păcăli, a se lăsa dus
de nas.
dolmabiber s. ardei gras.
dolmak vi. 1. a se umple. 2. a se
adăuga, a se completa. 3. a se
aglomera. 4. (fig.) a se irita
foarte tare // gözleri ~ a-i veni
(cuiva) să plângă.
dolmakalem s. stilou.

dolu1 s. grindină, piatră.
dolu2 adj. 1. plin, umplut. 2. (d.
arme) încărcat. 3. (fig.) iritat.
4. (fig.) bogat, abundent.
doludizgin adv. 1. (d. cai) în ga-
lop. 2. (fig.) cu elan, cu avânt.
dolunay s. lună plină.
doluşmak vi. a se înghesui, a se
îmbulzi.
domalmak vi. adolgu se cocoşa, a se
– donatılmak
gheboşa.
domates s. (pătlăgea) roşie.
dombay s. bivol.
Dominik Cumhuriyeti, -ni s.
Republica Dominicană.
dominant adj. dominant.
domino s. 1. (d. joc) domino (şi
îmbrăcăminte).
dominyon s. dominion.
domuz s. porc (şi fig.); dişi ~
scroafă; evcil ~ porc domes-
tic; yaban ~u porc mistreţ // ~
yağı untură.
domuzbalığı s. (zool.) porc de
mare.
domuzgiller s. pl. porcine.
domuzluk, -ğu s. ticăloşie; mur-
dărie; porcărie.
don1 s. (d. îmbrăcăminte) indis-
pensabili.
don2 s. îngheţ.
donakalmak vi. (fig.) a încre-
meni de uimire, a rămâne
surprins.
donanım s. 1. (mar.) echipament
de pânze, frânghii şi catarge.
2. dotare; echipament.
171
donanma s. 1. echipare; înzes-
trare, utilare. 2. pavoazare,
ornare. 3. (mar.) flotă; ticaret
~sı flotă comercială.
donanmak vi. 1. a se echipa, a se
înzestra, a se utila. 2. a se
pavoaza, a se orna. 3. a se
găti, a-şi pune podoabe.
donatan s. (mar.) armator.
donatılmak vi. 1. a fi echipat
cu...,
donatı a fi înzestrat /utilat cu...
– doyurucu
2. a fi pavazat, a fi ornat / îm-
podobit. 3. a fi gătit. 4. (fig.)
a fi blamat.
donatı s. echipament; accesorii.
donatım s. 1. echipament, utilaj.
2. ornament; găteală.
donatmak vt. 1. a echipa; a
înzestra, a utila, a dota. 2. a
pavoaza, a orna, a decora.
3. (fig.) a blama, a repudia.
donduraç s. congelator.
dondurma I. s. 1. îngheţată.
2. îngheţare. II. adj. îngheţat.
dondurmacı s. vânzător de în-
gheţată.
dondurmak vt. a îngheţa (ceva);
a congela. 2. a face gheaţă.
donmak vi. 1. a îngheţa. 2. a
degera. 3. (d. sol, ciment)
a se întări, a se învârtoşa.
4. a-i fi frig, a îngheţa de
frig. 5. (fig.) a încremeni, a
înlemni.
donuk adj. 1. mat, opac. 2. (fig.)
rece, indiferent. 3. (d. ochi)
fără strălucire, stinşi.
172
donuklaşmak vi. 1. a deveni
mat, a fi fără transparenţă, a
fi fără luciu.
donukluk, -ğu s. însuşirea de a fi
mat, lipsă de transparenţă.
donyağı, -nı s. seu.
dopdolu adj. plin ochi, plin până
la refuz.
doping s. doping.
doru adj. 1. cafeniu; (d. păr)
castaniu. 2. (d. cai) murg.
doruk, -ğu s. (geogr.) culme,
creastă, vârf.
doruklamak vt. a umple până la
refuz; a ticsi.
dosdoğru I. adj. just, foarte ade-
vărat. II. adv. drept înainte.
dost s. 1. prieten, amic. 2. iubit;
amant // ~ kara günde belli olur
prietenul la nevoie se cunoaşte;
~ un attığı taş baş yarmaz prie-
tenul chiar dacă te cearta îţi do-
reşte binele; ~başa, duşman
ayağa bakar prietenul ţi se uită
în faţă, iar duşmanul la picioare.
dostane, dostça adv. prieteneşte,
amical.
dostluk, -ğu s. prietenie, amiciţie.
dosya s. dosar.
dosyalamak vt. a îndosaria.
doyasıya adv. pe săturate.
doygu s. pâinea de toate zilele,
aliment.
doygun adj. sătul.
doygunluk, -ğu s. 1. săturare
2. (fig.) saturaţie.
doyma s. 1. săturare. 2. (fiz.) sa-
turaţie.
doymak vi. 1. a se sătura. 2. (fig.)
a fi satisfăcut. 3. a ajunge la
saturaţie.
doymaz adj. lacom, avid, nesă-
ţios.
doymazlık, -ğı s. lăcomie; ava-
riţie.
doyum s. 1. săturare, saţ. 2. sa-
tisfacere, potolire.
doyurmak vt. 1. a sătura. 2. (fig.)
a satisface. 3. (fiz.) a satura.
doyurucu adj. 1. săţios, care
satură, care ţine de foame;
hrănitor. 2. satisfăcător, îndes-
tulător; suficient de conclu-
dent.
doyurulmak vi. 1. a fi săturat.
2. (fig.) a fi satisfăcut.
doz s. doză // ~u kaçırmak a în-
trece măsura.
dozaj s. dozaj, dozare.
döğme s. v. dövme.
döğmek vt. v. dövmek.
döğüş s. v. dövüş.
döğüşmek vi. v. dövüşmek.
dökme I. s. 1. vărsare, deşertare.
2. (tehn.) turnare. II. adj.
1. vărsat; deşertat 2. (tehn.)
turnat // ~ demir fontă.
dökmeci s. (tehn.) turnător, ma-
triţer.
dökmecilik, -ği s. (tehn.) turnă-
torie (meserie).
dökmek vt. 1. (d. lichide) a vărsa,
a turna. 2. (tehn.) a turna 3.
(fig.) a împrăştia, a risipi 4. a
lepăda 5. a răsturna, a vărsa //
ayağına sıcak su dökmek a

întâmpina (pe cineva) cu
bucurie; dil ~ a flecări, a
trăncăni; göz yaşı ~ a plânge;
su ~ a urina; yüz suyu ~ a se
umili.
dökülmek vi. 1. a se vărsa; a se
turna. 2. a se împrăştia, a se
risipi. 3. (d. frunze) a cădea.
4. a se mula. 5. (fig.) a in-
vada, a năpădi.
dökümcü s. v. dökmeci.
dökümevi, -ni doyurulmak
s., dökümhane
– dönmes.
(tehn.) turnătorie (hală, secţie).
döküntü s. 1. rest, rămăşiţă.
2. (med.) erupţie. 3.(chim.)
reziduu.
döl s. 1. (biol.) făt, fetus. 2. (fig.)
descendent, vlăstar; generaţie
// ~ döş copii şi nepoţi; ~ ver-
mek a făta; a se înmulţi.
dölek adj. serios, aşezat.
döleşi, -ni, s. placentă.
dölleme s. fecundare; fecundaţie.
döllemek vt. a fecunda; a însă-
mânţa; a fertiliza.
dölüt s. (biol.) făt, fetus.
dölyatağı s. (anat.) uter, mitră.
dölyolu s. (anat.) vagin.
döndürmek vt. 1. a întoarce (din
drum); a trimite (pe cineva)
înapoi. 2. a restitui, a returna;
a rambursa. 3. a lăsa repe-
tent.
döneç s. (fiz.) rotor.
dönek adj. (d. oameni) nestator-
nic, inconstant, schimbător.
döneklik, -ği s. inconstanţă, ne-
statornicie.
173
dönel adj. circular, rotativ.
dönem s. pericardă, interval de
timp. 2. (pol.) tur, sesiune.
3. semestru. 4. (sport) rundă.
dönemeç, -ci s. turnantă, viraj;
cotitură.
dönence s. (astr.) tropic.
dönencel adj. (astr.) tropical.
döner I. adj. rotativ; circular.
II. s. carne la rotisor, doner.
dönme I. s. 1. rotire; tur. 2. (mat.,
fiz.) –rotaţie.
dönmek dörtlü II. adj. (rel.) con-
vertit, renegat.
dönmek I. vi. 1. a se învârti, a se
roti. 2. a se întoarce, a se
reîntoarce, a se înapoia. 3. a
se schimba în..., a se trans-
forma în..... 4. (d. elevi) a
rămâne repetent. 5. (rel.) a se
converti. II. vt. 1. a întoarce;
arkasını ~ a-şi întoarce spa-
tele. 2. (d. colţ etc.) a face;
köşeyi ~ 1) a face colţul, a
coti, 2) a se face om, a se îm-
bogăţi // başı ~ a avea ameţeli,
a ameţi; cennete ~ a prospera;
midesi ~ a-i fi (cuiva) greaţă, a
i se face rău de la stomac.
dönük adj. întors, răsucit.
dönüm1 s. dönüm (unitate de
măsură egală cu 1000 m2) //
yeni ~ hectar.
dönüm2 s. 1. rotire, învârtire.
2. întoarcere, reîntoarcere.
3. dată, oră. // ~ noktası mo-
ment crucial.
dönüş s. întoarcere, reîntoarcere.
174
dönüşlü adj. 1. cu întoarcere; cu
rotire, rotitor. 2. (gram.) re-
flexiv ~ zamir pronume refle-
xiv; ~ çatı diateză reflexivă;
~ fiil verb reflexiv.
dönüşlülük, -ğü s. (gram.) refle-
xivitate.
dönüşme s. 1. transformare; me-
tamorfoză. 2. (lingv.) asimi-
lare regresivă.
dönüşmek vi. a se schimba în...,
a se transforma în...; a se me-
tamorfoza.
dönüştürmek vt. a schimba în...,
a transforma în (şi mat.).
dönüştürücü s. (tehn.) transfor-
mator.
dönüştürüm, dönüşüm s. (mat.)
transformare.
dönüşüm s. 1. schimbare, trans-
formare. 2. (biol.) evoluţie.
dönüşümcü I. adj. care schimbă,
care transformă, transforma-
tor. II. s. (biol.) transformist.
dönüşümcülük, -ğü s. (biol.)
transformism.
dönüşümlü adj. alternativ, ~ ola-
rak în alternanţă.
dönüşün adv. la întoarcere.
dopiyes s. deux-pieces, fustă şi
jachetă.
dörder num. câte patru.
dördül s. pătrat.
dördüncü num. al patrulea, a
patra.
dördüz s. patru gemeni.
dört1, -dü num. patru // ~ ayak üs-
tü düşmek (fig.) a cădea în pi-
cioare; ~ başı mamur bir
hayat sürmek a prospera, a trăi
în belşug; ~ elle sarılmak a
munci cu zel; ~ gözle bekle-
mek a aştepta (pe cineva) cu
nerăbdare; ~yol ağzı inter-
secţie.
dört2 în expr.: ~ kaşlı; 1) ado-
lescent, 2) sprâncenat.
dört3 în expr.: ~ kenar v. dört-
gen.
dörtgen s. patrulater.
dörtlü s. 1. (la jocul de cărţi etc.)
pătrar. 2. (muz.) cvartet.
dörtlük, -ğü s. 1. (muz.) pătrime.
2. (lit.) catren. 3. (astr.) pătrar.
dörtnal s. galop; ~ a gitmek a
merge în galop.
döşek, -ği s. 1. saltea. 2. aşternut.
döşeli adj. 1. pardosit 2. mobilat.
döşeme s. duşumea, podea; par-
doseală.
döşemeci s. tapiţer.
döşemecilik, -ği s. meseria de
tapiţer, lucru de tapiţerie.
döşemeli adj. mobilat.
döşemesiz adj. nemobilat.
döşemek vt. 1. a pardosi. 2. a
pava. 3. a mobila.
döşeyici s. instalator.
dövdürmek, dövdürtmek vt. a
pune să bată.
döveç, -ci s. piuă.
döviz s. devize, valută.
dövme s. 1. batere, lovire. 2. ta-
tuaj, tatuare.

dövmek vt. 1. a bate, a lovi. 2. a
râşni, a măcina. 3. (mil.) a
lovi, a bombarda.
dövülgen adj. (fiz.) maleabil.
dövülgenlik, -ği, s. (fiz.) malea-
bilitate.
dövülmek vi. 1. a fi bătut, a fi
lovit. 2. a fi râşnit, a fi
măcinat.
dövünmek vi. 1. a se bate, a se
lovi. 2. (fig.) a se lamenta, a
se văicări.
dövüş s. 1. lovire, batere. 2. bă-
taie. dörtlük – dudak
dövüşken s., adj. bătăios; bătăuş.
dövüşmek vi. 1. a se bate, a se
încăiera. 2. (mil.) a se lupta.
dövüştürmek vt. a pune să se
bată, a aţâţa la bătaie.
dram s. (lit.) dramă (şi fig.).
dramatik adj. dramatic (şi
fig.).
dragon s. dragon.
drahoma s. (la creştini) dotă.
draje s. drajeu.
dramatize etmek vt. a dramatiza
(şi fig.).
dramaturg s. dramaturg.
dren s. 1. şanţ, groapă. 2. (med.)
dren.
drenaj s. drenaj (şi med.).
drezin s. drezină.
dripling s. (sport) dribling.
dua s. rugăciune, rugă // ~ etmek
a se ruga; ~ sı tutmak a i se
îndeplini ruga; ~ sını al-
mak a primi binecuvântarea
cuiva.
175
duba s. 1. (mar.) şlep, şaland.
2. (mar.) ponton.
dubara s. 1. (la table) dublă.
2. (fig.) şmecherie, farsă.
dubaracı s., adj. şmecher, farsor.
dublâj s. dublaj.
duble s. 1. dublă. 2. (la îmbrăcă-
minte) dublură.
dubleks s. (d. locuinţe) duplex.
dublör s. dublură (d. actori).
duçar adj. supus, expus, păţit,
încercat, ajuns victimă.
dudak, -ğı s. buză; ~ boyası ruj
(de –buze);
dudaksıl tavşan ~ı (med.)
durulmak
buză de iepure // ~ larını
ısırmak a-şi muşca buzele; ~
sarkıtmak a se bosumfla.
dudaksıl adj. (lingv.) labial.
dudaksıllaşma s. (lingv.) labiali-
zare.
duetto s. (muz.) duet.
duhuliye s. permis de intrare.
dukalık, -ğı s. (ist.) ducat.
dul s. văduv, văduvă; ~ kalmak a
rămâne văduv(ă).
dulda s. tranşee; refugiu.
dulluk, -ğu s. văduvie.
dumağı s. guturai.
duman I. s. 1. fum 2. ceaţă,
pâclă, negură. 3. (argo.) drog.
II. adj. rău; mizerabil.
dumanlanmak vi. 1. a fumega.
2. a se înceţoşa (şi fig.).
dumanlı adj. 1. fumigen 2. (fig.)
înceţoşat, întunecat.
dumdum s. (d. gloanţe) dum-
dum.
176
dumur s. (med.) atrofie; ~a
uğramak a se atrofia.
durağanlaşmak vi. a se fixa,
a se stabiliza, a deveni
stabil.
durağanlık, -ğı s. stabilitate.
durak, -ğı s. 1. oprire, staţie.
2. (lit., muz.) pauză.
duraklama s. 1. oprire, întreru-
pere. 2. staţionare, oprire.
duraklamak vi. 1. a se opri, a se
întrerupe; a înceta. 2. a sta-
ţiona.
duraklı adj. (fiz.) staţionar.
duraksama s. ezitare; şovăire.
duraksamak vi. a ezita, a şovăi.
dural adj. static.
durdurmak vt. a opri, a între-
rupe; a stagna; a împiedica
să....
durgu s. repaus, pauză.
durgun adj. 1. inert, imobil.
2. (d. ape) stătător; lin. 3. (fig.)
apatic, amorţit, staţionar.
durgunluk, -ğu s. 1. inerţie,
repaus. 2. calm; lâncezeală,
stagnare. 3. moliciune, indo-
lenţă.
durma s. 1. oprire, întrerupere,
încetare. 2. aşteptare; staţio-
nare.
durmak vi. 1. a se opri, a se
întrerupe, a înceta. 2. a sta, a
aştepta, a staţiona. 3. a dura, a
dăinui // boş ~ a sta degeaba;
karşı ~ a se împotrivi; selam
~ (mil.) a prezenta arma;
sözünde ~ a se ţine de cuvânt;
sakin ~ a fi calm; uslu ~ a fi
cuminte.
duru adj. 1. clar, limpede.
2. transparent, străveziu. 3. (d.
limbă) pur.
duruk, -ğu s. (fiz.) stator.
duruksamak vi. v. duraksa-
mak.
durulamak vt. a limpezi (rufe).
durulanmak vi. (d. rufe) a se
limpezi.
durulaşmak vi. a se limpezi, a se
clarifica.
durulmak vi. 1. (d. lichide) a se
limpezi. 2. (fig.) a se linişti, a
se potoli.
duruluk, -ğu s. limpezime, clari-
tate.
durum s. 1. situaţie, stare. 2.
(fig.) poziţie, atitudine. 3.
(gram.) caz.
durumsamak vi. v. duraksa-
mak.
duruş s. comportare, ţinută.
duruşma s. 1. dezbatere; discu-
tare, deliberare. 2. (jur.)
audiere.
duş. s. duş; ~ almak / yapmak a
face duş.
dut s. dud // ~ yemiş bülbüle dön-
mek a tăcea mâlc; a tăcea chitic.
duvak, -ğı s. voal, văl.
duvar s. perete, zid; taş ~zid de
piatră; toprak ~ zid de pământ
// ~ ilânı afiş; ~ kâğıdı tapi-
ţerie; ~ saati pendulă; ~ şam-
danı aplică.
duvarcı s. zidar.

duvrcılık, -ğı s. zidărie; zidărit.
duy s. (electr.) dulie, fasung.
duyar adj. sensibil.
duyarga s. (la insecte) antenă.
duyarlı adj. sensibil, receptiv.
duyarlık, -ğı s. sensibilitate.
duyarsız adj. insensibil, nesim-
ţitor.
duyarsızlık, -ğ s. insensibilitate,
lipsă de receptivitate, nesim-
ţire.
duyarsızlaşmak vi. a deveni ne-
simţitor; a nu mai avea
receptivitate.
duygu s. 1. sentiment. 2. sensi-
duruluk – duyu
bilitate. 3. impresie.
duygudaş s., adj. simpatizant.
duygudaşlık s. simpatie.
duygulandırma s. impresionare,
emoţionare; afectare; sensibi-
lizare.
duygulandırmak vt. 1. a sensi-
biliza. 2. a impresiona, a
emoţiona. 3. a afecta.
duygulanım s. 1. senzaţie. 2. sen-
timent, afecţiune.
duygulamak vt. a impresiona; a
emoţiona.
duygulanma s. impresionare,
emoţionare, afectare.
duygulanmak vi. a fi impresio-
nat, a se emoţiona; a fi
afectat.
duygulu adj. sensibil, simţitor;
emotiv; afectiv.
duygululuk, -ğu s. v. duyarlık.
duygun adj. v. duygulu.
duygusal adj. v. duygulu.
177
duygusallık, -ğı s. sensibilitate;
emotivitate; afectare.
duygusuz adj. insensibil, indi-
ferent, nesimţit.
duygusuzluk, -ğu s. insensibi-
litate, indiferenţă; nesimţire.
duymak vt. 1. a simţi, a percepe.
2. a auzi, a afla. 3. a recep-
ţiona, a înţelege, a desluşi, a
pricepe.
duymazlık, -ğı s. duymamazlık,
-ğı s. insensibilitate, indife-
renţă // ~ tan gelmek a se pre-
face că nu aude.
duyu –s.dünya
duyum simţ; beş~ cele cinci
simţuri.
duyum s. 1. senzaţie, percepere //
~yitimi amnezie 2. auzit, auz.
duyumsal adj. (biol.) senzorial;
senzitiv.
duyurmak vt. 1. a anunţa. 2. a
declara. 3. a face să simtă.
duyuru s. anunţ; circulară.
düalist s., adj. dualist.
düalizm s. dualizm.
dübeş s. (la zar) dublu cinci.
düdük s. fluier; sirenă.
düello s. duel.
düetto s. (muz.) duet.
düğme s. 1. nasture. 2. (tehn.)
întrerupător, buton.
düğmelemek vt. a încheia cu
nasturi.
düğüm s. nod.
düğümlemek vt. a înnoda, a face
nod.
düğümlenmek vi. a se înnoda, a
se prinde cu nod.
178
düğün s. nuntă; altın ~ü nuntă
de aur; gümüş ~ü nuntă de
argint; köy ~ü nuntă ţără-
nească; ~ halkı nuntaşi; ~ he-
diyesi cadou de nuntă ~ yap-
mak a face nuntă.
düğüncü s. nuntaş.
dük, -kü s. duce.
düklük, -ğü s. ducat.
dükkân s. prăvălie, magazin; du-
gheană.
dükkâncı s. negustor; proprietar
de prăvălie.
düldül s. 1. (rel.) catârul cel alb
al profetului Muhammed dă-
ruit califului Ali. 2. (fig.)
gloabă. 3. (d. maşini) rablă.
dülger s. dulgher.
dülgerlik, -ği s. dulgherie.
dümbelek, -ği s. (muz.) tambu-
rină.
dümdüz adj. 1. neted, plat.
2. (fig.) (d. oameni) mărginit,
limitat.
dümen s. cârmă, timonă // ~ çe-
virmek a umbla cu şmecherii.
dümenci s. (mar.) 1. cârmaci,
timonier. 2. (fig.) şmecher,
viclean, farsor, escroc.
dün adv. ieri; ~ akşam ieri seară;
~ sabah ieri dimineaţă; ~e
kadar până ieri ~ den beri de
ieri încoace, de ieri ~ den
itibaren începând de ieri.
dünkü adj. 1. de ieri; ~ gün ziua
de ieri; ~ gazete ziarul de ieri.
2. recent.
dünür s. cuscru; cuscră // ~ düş-
mek a peţi; ~ gitmek a merge
la peţit.
dünürcü s. peţitor.
dünürleşmek vi. a se încuscri.
dünürlük, -ğü s. încuscrire.
dünya s. 1. pământ, globul pă-
mântesc. 2. lume, univers // ~
evine girmek a intra în rândul
lumii, a se căsători; ~ kadar
cât lumea!; ~ nın ucunda la
capătul lumii; ~ ya gelmek a
se naşte, a veni pe lume; ~ ya
getirmek a naşte, a aduce pe
lume; ~ ya gözlerini kapamak
a muri, a închide ochii; ~ da
niciodată; ~ dan haberi olma-
mak a nu avea habar pe ce
lume trăieşte; ~ nın kaç bu-
cak olduğunu göstermek a
arăta cuiva câte-n lună şi-n
stele; ~ varmış altă viaţă; ~ yı
zindan (zehir) etmek / ~ yayı
başına dar etmek a face cuiva
viaţa imposibilă, a otrăvi
viaţa cuiva; ~ evi căsnicie.
dünyevi adj. pământean, lumesc,
pământesc.
düpedüz I. adj. v. dümdüz.
II. adv. pur şi simplu, de-a
dreptul.
dürbün s. binoclu.
dürmek vt. a face sul; a răsuci.
dürtmek vt. 1. a împunge, a
înţepa. 2. (fig.) a excita. 3. a
incita, a instiga.
dürtü s. impuls, imbold.

dürtüşmek vi. a se îmboldi, a se
înghionti.
dürüst, -tü, adj. 1. corect, drept,
cinstit. 2. sincer, deschis.
dürüstlük, -ğü s. corectitudine,
cinste; sinceritate.
dürüşt s. jignitor.
dürzü s. ticălos, om de nimic.
düstur s. 1. regulă, normă.
2. (jur.) cod. 3. (chim.) for-
mulă.
düş s. vis; ~ görmek a visa; ~ kı-
rıklığı decepţie; ~ kurmak a-şi
face vise.
düşes s. ducesă.
düşeş s. (la zar) şase cu– düşsel
dünyevi şase,
şase dublu.
düşey adj. vertical.
düşeylik, -ği s. verticalitate.
düşkü. s. hobby.
düşkün adj. 1. decăzut, declasat.
2. sărac, sărman, biet. 3. ah-
tiat, pasionat. 4. neajutorat.
düşkünler evi, -ni s. azil pentru
săraci/ bătrâni/bolnavi.
düşkünlük, -ğü s. 1. decădere,
declasare. 2. sărăcie, mizerie.
3. pasiune, ahtiere. 4. neaju-
torare.
düşlemek vt. a visa, a râvni, a
dori.
düşman s. 1. duşman, adversar.
2. (mil.) duşman, inamic.
düşmanca adv. cu duşmănie, cu
vrăjmăşie, în mod ostil.
179
düşmanlık, -ğı s. duşmănie,
vrăjmăşie, ostilitate; ~ etmek
a duşmăni.
düşmek vi. 1. a cădea, a se pră-
văli. 2. a scădea, a descreşte,
a se diminua. 3. (fig.) a
decădea, a apune. 4. (fig.) a
se nimeri, a se potrivi. 5. a-i
reveni, a i se repartiza. 6. a
apărea, a se ivi // kar düşüyor
ninge; yağmur düşüyor plouă;
ele ayağa ~ a implora; etten
~ a slăbi, a pierde din
greutate; gözden ~ a pierde
încrederea (cuiva); şupheye ~
a suspecta; tereddüte ~ a
ezita; üstüne ~ a insista.
düşsel
düşük – adj. 1. de vis, privitor la
düzenli
vise. 2. imaginar, ireal.
düşük I. adj. 1. căzut, prăvălit,
lăsat în jos. 2. scăzut, micşo-
rat, diminuat. 3. (d. cuvinte)
incorect, greşit. II. s. v.
düşüt.
düşüklük, -ğü s. 1. cădere, pră-
vălire; coborâre. 2. scădere,
micşorare, diminuare. 3. (d.
cuvinte) greşeală, necorectitu-
dine. 4. (geogr.) depresiune.
düşün s. gândire, idee.
düşünce s. 1. gândire, cugetare,
meditare. 2. idee, opinie.
3. intenţie, gând; scop.
düşünceli adj. 1. gânditor, îngân-
durat, meditativ. 2. prudent,
circumspect. 3. cumpătat,
rezervat, chibzuit.
180
düşüncesiz adj. 1. imprudent.
2. necumpătat, nechibzuit.
düşüncesizlik, -ği s. 1. impru-
denţă, lipsă de precauţie.
2. necumpătare, nechibzu-
inţă.
düşündürmek vt. 1. a pune (pe
cineva) să se gândească. 2. a
pune (pe cineva) pe gânduri,
a îngrijora.
düşündürücü adj. care te pune
pe gânduri.
düşünme s. gândire, cugetare,
reflecţie.
düşünmek vt., vi., vr. 1. a (se)
gândi; a cugeta, a medita, a
reflecta. 2. (fig.) a plănui, a
intenţiona, a proiecta.
düşünü s. gândire, reflecţie.
düşünücü I. s. gânditor, cugetă-
tor. II. adj. meditativ, gândi-
tor.
düşünür adj. v. düşünücü.
düşürmek vt. 1. a scăpa (din
mână); a rostogoli, a prăvăli.
2. a doborî. 3. a scădea, a re-
duce, a micşora // çocuk ~
(med.) a avorta; küçük ~ a
umili.
düşüt s. avorton.
düz adj. (de terenuri, suprafeţe)
neted, plat, drept; întins.
düzeç, -ci s. nivelă, boloboc.
düzelmek vi. 1. a se îndrepta, a
se corecta, a se corija. 2. a se
întrema.
düzeltmek vt. a îndrepta, a
corecta, a corija.
düzem s. (chim.) doză.
düzemek vt. (chim.) a doza.
düzen s. 1. ordine, organizare;
sistem. 2. dispunere, aranjare.
3. (mil.) dispozitiv // ~ vermek
/ ~e koymak a face ordine.
düzenbaz s., adj. şmecher, şiret;
escroc, intrigant.
düzence s. disciplină, ordine.
düzenci s., adj. v. düzenbaz.
düzenek, -ği s. mecanism.
düzengeç s. (tehn.) regulator.
düzenlemek vt. 1. a pune în
ordine, a aranja, a ordona.
2. a organiza, a pregăti.
düzenleyici s., adj. organizator.
düzenli adj. 1. ordonat, aranjat,
organizat. 2. armonios.
düzensiz adj. 1. dezordonat; dez-
organizat. 2. (muz.) dezacor-
dat.
düzensizlik, -ği 1. dezordine; de-
zorganizare. 2. (muz.) deza-
cordare.
düzenteker s. (fiz.) volantă.
düzey s. nivel, grad.
düzgü s. normă, regulă.
düzgün I. adj. 1. neted, plat,
drept. 2. (d. scriere, d. cu-
vinte) corect. 3. aranjat, ordo-
nat. 4. (mat.) regulat. II. s.
fard.
düzgüsel adj. normativ; de nor-
mare; ~ vesika (adm.) act nor-
mativ. düzensiz – ece
düzine s. duzină.
düzlem s. (mat.) plan; ~ geo-
metri (mat.) geometrie plană.

düzlemsel adj. (mat.) plan.
düzlemek vt. a nivela, a netezi.
düzlemküre s. planisferă.
düzlük, -ğü s. 1. netezime. 2. su-
prafaţă netedă, neteziş.
düzme I. s. 1. ordonare, aranjare.
II. adj. fals, artificial; nereal.
düzmeci s. falsificator.
e E a şasea literă a alfabetului
limbii turce; sunet notat cu
această literă.
e interj. e !, ei !, hei !; măi !
ebabil s. (zool.) păpăludă, mul-
ge-capre.
ebat s. 1. dimensiune. 2. mărime,
măsură.
ebe s. moaşă // ~ hekim (medic)
mamoş.
ebedi adj. veşnic, etern, nepieritor.
ebedileşmek vi. a intra în eterni-
tate, a se imortaliza.
ebedileştirmek vt. a eterniza, a
imortaliza.
ebedilik, -ği s. veşnicie, eterni-
tate.
ebediyen adv. 1. pe veci, pe
vecie, pentru totdeauna. 2. (în
propoziţii negative) niciodată,
nicicând.
ebediyet, -ti s. v. ebedilik.
ebelik, -ği s. obstretică.
ebeveyn s. părinţi.
ebleh adj. prost, prostovan.
181
düzmecilik, -ği s. falsificare,
contrafacere.
düzmek vt. 1. a aranja, a
orândui. 2. (fig.) a crea, a
face. 3. (fig.) a ticlui, a pune
la cale. 4. (lit.) a compune, a
scrie.
düzüne s. v. düzine.
düzyazı s. proză.
eblehleşmek vi. a se prosti.
ebonit, -ti s. ebonită.
ebru s. pictură murală.
ecdat
ecel s. strămoşi, străbuni.
– edilgen
ece s. femeie frumoasă; regină.
ecel s. sfârşitul vieţii, ceasul
morţii; fatalitate // ~i gelmek
a i se împlini (cuiva) sorocul;
~terleri dökmek a se speria de
moarte; ~iyle ölmek a muri de
moarte naturală; ~iyle pen-
çeleşmek a se zbate între viaţă
şi moarte; ~ine susamak a da
mâna cu moartea, a vedea
moartea cu ochii.
ecinni s. v. cin // ~ler top
oynuyor (fig.) bate vântul.
ecir, -cri s. 1. bine, binefacere.
2. răsplată, recompensă // ~
sabır dilemek a exprima con-
doleanţe.
ecnebi s., adj. străin; ~ kadın stră-
ină; ~ parası moneda străină //
~ memleketler străinătate.
182
ecza s. 1. medicament, doctorie.
2. bucăţi, părţi, componente.
3. (tipogr.) broşare.
eczacı s. farmacist; ~ kalfası
ajutor de farmacist.
eczacılık, -ğı s. farmacologie.
eczalı adj. medicamentos.
eczane s. farmacie.
eda s. 1. manieră, comportament.
2. înfăţişare, aspect, mină.
3. expresie; exprimare.
edalı adj. 1. manierat, cuviincios.
2. graţios, cochet. 3. îngâm-
fat, înfumurat, arogant.
edat, -tı s. (gram.) prepoziţie,
postpoziţie.
ede s. frate mai mare.
edebi adj. literar; ~ cemiyet so-
cietate literară; ~ dergi/ me-
cmua revistă literară; ~ eleş-
tirici/tenkitçi critic literar.
edebiyat, -tı s. literatură, Türk ~ı
literatură turcă; ~ dersi curs
de literatură; ~ yapmak a bate
câmpii.
edebiyatçı s. specialist în ştiinţa
literaturii; literat.
edememek vi. a nu putea să se
lipsească de …, a nu putea să
se dispenseze de…, a nu
putea face ceva fără…
edep, -bi s. 1. politeţe, bună
cuviinţă, amabilitate. 2. mo-
destie // ~ yeri (la om) organe
genitale.
edepli adj. 1. politicos, cu-
viincios, respectuos, educat.
2. modest.
edepsiz adj. impertinent, necu-
viincios, obraznic; neruşinat.
edepsizce adv. cu neruşinare, în
mod obraznic; în mod gro-
solan.
edepsizlenmek vi. a se obrăznici,
a deveni impertinent.
edepsizlik, -ği s. obrăznicie,
impertinenţă; neruşinare; ~
etmek a fi obraznic, a fi
impertinent.
eder s. preţ, valoare.
edevat, -ti s. v. alet // alât ve ~
unelte, instrumente; ~ isim
(gram.) nume de agent.
edik, -ği s. cizmă (scurtă).
edilgen adj. (gram.) pasiv; ~ çatı
diateza pasivă; ~ fiil verb
pasiv.
edilgenlik, -ği s. (gram.) pasiv;
diateză pasivă; pasivitate.
edilmek vi. a se face, a se efec-
tua, a se executa, a se realiza.
edinme s. procurare, achiziţio-
nare; mal ~ achiziţionare de
bunuri // evlât ~ înfiere,
adopţiune.
edim s. 1. acţiune, activitate.
2. realizare, înfăptuire. 3. ran-
dament, performanţă. 4. plată,
răsplată.
edimsel adj. actual, efectiv.
edinç, -ci s. achiziţie, dobândire,
achiziţionare.
edinim s. achiziţie, lucru dobân-
dit, câştig (şi fig.).
edinmek vt. 1. a procura, a achi-
ziţiona. 2. a căpăta, a obţine //

adet ~ a se obişnui, a se
deprinde; fikir ~ a se informa,
a se edifica.
edip I. s. scriitor, om de litere.
II. adj. educat, bine crescut,
cuviincios.
edisyon s. ediţie.
editör s. editor.
edna adj. 1. cel mai mic, cel mai
de jos; inferior. 2. cel mai rău,
cel mai prost.
efdal, -li adj. superior, preferabil.
efe I. s. 1. frate (mai mare).
2. flăcău. II. adj. curajos,
viteaz.
efekt s. efect, impresie.
efektif adj. efectiv, real.
efendi s. 1. efendi, domn. 2. om
cult, învăţat. 3. (fig.) stăpân.
4. soţ, bărbat // ~den
bir adam un om bine
crescut.
efendim interj. poftim!; te
ascult!
efkâr s. 1. gând, idee. 2. opinie,
părere; teatii ~ schimb de
opinii. 3. grijă, îngrijorare //
umumi ~ opinia publică.
efkârıumumiye s. opinia publi-
că.
efkârlanmak vi. 1. a se îngrijora.
2. a se întrista.
efkârlı adj. 1. îngrijorat, neli-
niştit. 2. trist, supărat.
Eflak s. (ist) Valahia.
eflâk, -ki s. 1. cer, bolta ce-
rească. 2. (astr.) orbită.
eflatuni adj. mov deschis.
edilgenlik – Ege Denizi
183
efor s. efort.
efrat, -dı s. 1. persoană, individ.
2. soldat, ostaş.
efsane s. 1. legendă, mit; ~ ol-
mak a intra în legendă, a
deveni legendă. 2. (fig.) vorbe
goale, poveşti, fabulaţii.
efsaneleşmek vi. a se mitiza/ mi-
tifica.
efsaneleştirmek vt. a mitiza, a
mitifica.
efsanevi adj. 1. legendar. 2. (fig.)
fabulos, faimos.
efsun s. vrajă, vrăjitorie; farmece.
efsunlamak vt. a vrăji; a fer-
meca.
ege s. tutore,
egemen – eğitselepitrop.
Ege Denizi s. Marea Egee.
egemen adj. 1. dominanat, pre-
dominant. 2. suveran.
egemenlik, -ği s. 1. dominaţie,
stăpânire. 2. preponderenţă,
precumpănire. 3. suverani-
tate, ulusal ~ suveranitate na-
ţională.
eglog s. (lit.) eglogă.
egoist adj. egoist.
egoistlik, -ği s. egoism.
egoizm s. egoism.
egosantrizm s. egocentrism.
egotizm s. egotism.
egzama s. (med.) eczemă.
egzersiz s. exerciţiu.
egzistansialist, -ti s. adj. (filoz.)
existenţialist.
egzistansializm s. (filoz.) exis-
tenţialism.
egzogami s. exogamie.
184
egzomorfism s. exomorfism.
egzotik adj. exotic.
egzotizm s. exsotism.
egzos s. eşapament; ~ borusu
ţeavă de eşapament; ~ supabı
supapă de eşapament.
eğe s. 1. pilă (de ascuţit).
2. (anat.) coastă.
eğelemek vt. a pili; a ascuţi.
eğer conj. dacă, in cazul că…,
de….
eğik adj. 1. înclinat, aplecat.
2. încovoiat, cabrat. 3. (mat.)
oblic.
eğiklik, -ği s. 1. înclinare, aple-
care. 2. încovoiere, cabrare,
curbare.
eğilebilme s. flexibilitate.
eğilim s. 1. înclinaţie, vocaţie,
aptitudine. 2. tendinţă.
eğilimli adj. cu înclinaţie (şi
fig.).
eğilme s. 1. înclinare, aplecare.
2. încovoiere, curbare; ca-
brare. 3. (mat.) înclinaţie.
eğilmek vi. 1. a se înclina, a se
apleca. 2. a se îndoi, a se
încovoia, a se curba. 3. (fig.)
a se supune.
eğim s. (geogr., fiz.) înclinaţie.
eğin, -ğni s. 1. spate. 2. (geogr.)
pantă, povârniş.
eğinim s. (fiz.) înclinaţie.
eğinmek vi. a se înclina, a se
apleca.
eğinti s. pilitură.
eğirmek vt. (text.) a toarce; yün
~ a toarce lână.
eğirmen s. (text.) fus.
eğitbilim s. pedagogie.
eğitbilimci s. educator, pedagog.
eğitbilimsel s. pedagogic; educa-
ţional; educativ.
eğitici s. educator, pedagog.
eğitim s. educaţie; Milli ~ Ba-
kanlığı Ministerul educaţiei
naţionale.
eğitimli adj. 1. educativ. 2. edu-
cat.
eğitimsel adj. v. eğitimli (1).
eğitme s. educare, instruire.
eğitmek vt. a educa; a instrui.
eğitmen s. v. eğitici.
eğitsel adj. educaţional.
eğlek, -ği s. 1. loc pentru dis-
tracţii; han. 2. umbrar (pentru
oi).
eğlemek vt. a reţine, a opri; a
sustrage.
eğlence s. 1. distracţie, amuza-
ment, divertisment. 2. petre-
cere.
eğlenceli adj. amuzant, distrac-
tiv.
eğlendiri s. umor.
eğlendirmek vt. 1. a distra, a
amuza; a recrea, a înveseli.
2. v. eğlemek.
eğlenmek I. vt. 1. a se distra, a se
amuza; a se înveseli. 2. a
zăbovi, a întârzia. II. vt. a iro-
niza, a lua în zeflemea, a lua
în derâdere.
eğlenti s. petrecere, banchet.
eğleşmek vi. 1. a zăbovi, a întâr-
zia. 2. a locui, a domicilia.

eğmek vt. 1. a îndoi, a încovoia,
a curba. 2. a înclina, a apleca.
3. (fig.) a îndupleca, a con-
vinge.
eğreltiotu s. (bot.) ferigă.
eğreti adj. 1. artificial, imitat,
neautentic. 2. neîntemeiat,
nefondat. 3. provizoriu,
temporar. 4. împrumutat.
5. (d. nestemate) fals, contra-
făcut.
eğri I. adj. 1. strâmb, curbat. 2.
arcuit, îndoit. 3. (mat.) oblic.
4. înclinat, aplecat. 5. (fig.)
injust, nedrept, incorect. II. s.
nivel, treaptă // ~ bakmak a
privi cu ochi răi (pe cineva);
~ büğrü întortocheat, sinuos.
eğrili adj. (mat.) curbiliniu.
eğrilik, -ği s. 1. curbură, îndoi-
tură; sinuozitate. 2. (med.)
deviaţie de sept. 3. (fig.) ne-
cinste, lipsă de onestitate,
incorectitudine.
eğrilmek vi. a se îndoi, a se
curba, a se încovoia.
eğriltmek vt. v. eğmek (1).
eğrim s. v. burgaç (anafor).
eh interj. 1. eh!. 2. he!, bine!,
bun!.
ehemmiyet, -ti s. importanţă, în-
semnătate; ~ hasbetmek a că-
păta importanţă; ~ vermek a
acorda importanţă.
ehemmiyetli adj. important,
însemnat.
ehemmiyetsiz adj. neimportant,
neînsemnat.
eğlek – ehliyetsiz
185
ehil, -hli s. 1. comunitate (de
oameni). 2. pricepere, înde-
mânare, iscusinţă. 3. proprie-
tar, stăpân. 4. soţ, soţie.
ehli adj. domestic.
ehlibeyt s. denumirea familiei
profetului Muhammed (fiică,
ginere şi nepoţi).
ehliyet, -ti s. 1. capacitate, com-
petenţă. 2. (jur.) capacitate.
3. permis; şoför ~i permis de
conducere auto.
ehliyetli adj. capabil, competent.
ehliyetname s. acte; permis, ate-
stat.
ehliyetsiz
ehram adj. incapabil, necom-
– ekmek
petent.
ehram s. piramidă (şi mat.).
ehven adj. 1. ieftin. 2. preferabil,
convenabil // ~ kurtulmak a
scăpa ieftin.
ehvenişer s. răul mai mic.
ejder, ejderha s. balaur, dragon.
ejektör s. ejector.
ek, -ki s. 1. adaos, supliment.
2. anexă, apendice. 3. (gram.)
sufix; afix; ön ~ prefix; son ~
sufix.
ekalliyet s. v. akalliyet.
ekbağırsak, -ğı s. (anat.) apen-
dice.
ekenek, -ği s. teren arabil.
ekeylem s. (gram.) verb copu-
lativ „a fi” care în limba turcă
este un sufix predicativ per-
sonal.
ekili adj. însămânţat.
186
ekilmek vi. a se însămânţa; a fi
însămânţat.
ekim s. 1. însămânţare, semănat.
2. octombrie; ~ ayı luna
octombrie; ~ ayında în luna
octombrie // ~ makinası
semănătoare.
ekin s. 1. sămânţă. 2. semănătură
// ~ biçmek a secera.
ekinci s. semănător; agricultor.
ekincilik, -ği s. semănat, însă-
mânţat.
ekinç s. v. ekin (2).
ekinokok s. echinococ.
ekinoks s. echinocţiu; ilkbahar
~u echinocţiu de primăvară;
sonbahar ~u echinocţiu de
toamnă.
ekip, -bi s. echipă (de muncă),
brigadă; ~ şefi şef de echipă.
ekipaj s. echipaj.
ekipman s. echipament (şi
sport).
ekivok adj. echivoc.
eklektik adj. eclectic.
eklem s. (anat.) articulaţie;
încheietură.
ekleme s. I. adăugare, alăturare,
ataşare; prelungire. II. adj.
ataşat, prelungit.
eklemek vt. 1. a adăuga, a
alătura, a ataşa. 2. a prelungi,
a lungi. 3. a uni, a comasa.
eklemeli adj. (gram.) aglutinant.
eklemleme s. alipire; adăugare,
aglutinare.
eklemlemek vt. a lipi, a adăuga,
a aglutina.
eklemlenmek vi. (anat.) a se
articula.
eklenmek vi. 1. a se adăuga, a se
alătura, a se ataşa. 2. a se
prelungi, a se lungi. 3. a se
uni, a se comasa.
eklenti s. adaos, supliment,
anexă.
ekli adj. 1. adăugat, alăturat,
ataşat. 2. prelungit.
eklüz s. ecluză.
ekmek1, -ği s. 1. pâine; beyaz 
pâine albă; bayat  pâine
uscată; çavdar ği pâine de
secară; taze  pâine proas-
pătă. 2. hrană; existenţă.
3. (fig.) agoniseală // ğinden
etmek a scoate pe cineva din
pâine; ğini almak a-i lua
(cuiva) pâinea de la gură;
ğini kazanmak a-şi câştiga
pâinea; (birinin) ğine yağ
sürmek a da (cuiva) apă la
moară; ğini taştan çıkarmak
a scoate apă din piatră
(seacă).
ekmek2 vt. 1. a semăna, a însă-
mânţa. 2. a împrăştia, a pre-
săra. 3. (fig.) a părăsi, a aban-
dona.
ekmekağacı, -nı s. arbore-de-
pâine.
ekmekçi s. brutar.
ekmekçilik, -ği s. panificaţie.
ekol, -lü s. curent, mişcare,
şcoală.
ekoloji s. ecologie.
ekolojik adj. ecologic.

ekolojist s. ecologist.
ekonometri s. econometrie.
ekonomi s. 1. economie. 2. chib-
zuinţă //  yapmak a face eco-
nomie.
ekonomik adj. 1. economic, de
economie. 2. convenabil,
ieftin.
ekonomist s. economist.
ekonomizör s. (tehn.) economi-
zor.
ekopraksi s. (med.) ecopraxie.
ekran s. ecran.
eksantrik adj. 1. (mat.) excen-
tric. 2. ciudat, excentric,
extravagant. ekmek – eksiliş
ekselâns s. excelenţă.
eksen s. 1. osie. 2. (mat., tehn.,
astr.) axă.
ekser s. v. enser.
ekseri(ya) adv. 1. adesea,
deseori; de obicei, de multe
ori. 2. în mare parte.
ekseriyet, -ti s. majoritate; mut-
lak  majoritate absolută;
nispi  majoritate relativă;
le în majoritatea cazurilor.
eksi I. s. (mat.) minus, semnul
„minus”. II. adv. fără, minus;
altı  dört şase minus/fără
patru. III. adj. negativ.
eksibe s. dună de nisip.
eksik, -ği I. s. lipsă, lacună,
deficienţă, neajuns. II. adj.
1. absent. 2. incomplet, ne-
complet; deficitar. 3. nedeter-
minat //  bulunmak a lipsi;
 doldurmak a completa;
187
 kutup (fiz.) polul negativ;
 olma! să trăieşti!,  çocuk
avorton;  olsun! mai bine
lipsă!;  etmemek a nu scăpa
din vedere;  çıkmak a ieşi
lipsă.
eksiklik, -ği s. 1. lacună, cusur,
defect. 2. lipsă, absenţă. 3. ne-
ajuns, deficienţă.
eksiksiz adj. 1. fără cusur, fără
defect. 2. complet, deplin,
întreg.
eksilen s. (mat.) descăzut.
eksiliş, eksilme s. 1. împuţinare,
diminuare,
eksilmek – el1 micşorare. 2.
(mat.) descreştere.
eksilmek vi. 1. a lipsi, a absenta.
2. a se împuţina, a se dimi-
nua, a se micşora. 3. (mat.) a
descreşte.
eksiltme s. 1. diminuare, micşo-
rare. 2. (jur.) adjudecare //
~ye çıkarılmak a fi scos la
licitaţie.
eksiltmek vt. 1. a împuţina, a
diminua, a micşora. 2. (mat.)
a scădea.
eksin s. (chim.) anion.
eksiuç, -cu s. (electr.) pol nega-
tiv, catod.
ekskavatör s. excavator.
ekskürsiyon s. excursie.
ekspansiyon s. expansiune.
ekspedisiyon s. expediţie.
eksper s. expert, specialist.
ekspertiz s. expertiză.
ekspres s. (tren) expres.
ekspresyonist s. expresionist.
188
ekspresyonizm s. expresionism.
ekstra adj. 1. de calitate superi-
oară, extra. 2. în plus, supli-
mentar.
ekstrafor s. extrafor.
ekstrasistol s. extrasistolă.
ekstrem adj. 1. extrem, exagerat.
2. extraordinar, extrem.
ekşi I. adj. 1. acru; amar. 2. (fig.)
ursuz, urâcios. II. s. v. ekşilik.
ekşili adj. înăcrit.
ekşilik, -ği s. acreală (şi fig.);
amăreală.
ekşimek vi. 1. a se înăcri, a
deveni acru. 2. a se altera, a
se strica.
ekşimik, -ği s. caş.
ekşimsi adj. acrişor; amărui.
ekşimtırak adj. v. ekşimsi.
ekşitmek vt. a înăcri.
ekti s. 1. parazit. 2. (om) pof-
ticios.
ektilik, -ği s. 1. parazitism.
2. poftă; patimă.
ektoderm s. (anat.) ectoderm.
ekvator s. ecuator.
ekvatoral s., adj. ecuatorial.
ekzotermik s. (chim.) exotermic.
el1 s. 1. mână. 2. (fig.) inter-
mediere, mijlocire. 3. (fig.)
putere, forţă. 4. (la jocul de
cărţi) rând // ~ açmak a cerşi;
~ altında la îndemână; ~ al-
tından pe sub mână; în taină;
~ arabası roabă; cărucior;
~ ayası (anat.) palmă; ~ ça-
bukluğu 1) dexteritate, abili-
tate, 2) scamatorie; ~ çekmek
a renunţa; ~ çırpmak a aplau-
da; ~ ~e mână în mână; ~ ~e
vermek (fig.) a-şi uni efor-
turile; ~e almak 1) a lua în
mână, 2) a aborda (o ches-
tiune); ~de etmek a obţine, a
căpăta; ~e geçirmek a aca-
para; ~den gelmek a se pri-
cepe; ~e vermek a denunţa; ~i
açık darnic, generos; ~i
çabuk abil; ~ etmek a face cu
mâna; ~le tutulur (fig.)
palpabil; (birine) ~ kaldırmak
a ridica mâna asupra (cuiva);
~ koymak (fig.) a pune mâna
(pe ceva); ~ sıkmak a-i
strânge (cuiva) mâna; ~ ulağı
ucenic; ~ uzluğu îndemânare,
pricepere; ~ üstünde tutmak a
ţine (pe cineva) ca pe palmă;
~ vermek 1) a ajuta, 2) a cola-
bora; ~ yatkınlığı îndemâ-
nare; ~ yıkamak (fig.) a se
spăla pe mâini; ~de olmamak
a nu fi în stare; ~den dü-
şürmemek (fig.) a nu lăsa/a nu
scăpa din mână; ~i ayağı
bağlı olmak (fig.) a fi legat de
mâini şi de picioare; ~i boş
dönmek a se întoarce cu
mâinile goale; ~i hafif olmak
(fig.) a avea mână uşoară; ~i
sıkı olmak a fi zgârcit; ~i
uzun olmak (fig.) a avea mână
lungă; ~i varmamak a cruţa, a
se îndura de…; ~ler yukarı!
sus mâinile!; ~ sıkışma strân-
gere de mână; ~ şakası glumă

proastă; ~ tutmak a fi ane-
voios; ~ yazısı manuscris;
~de (mat.) la mână; ~den ~e
dolaşmak a umbla/a se trece
mână de la mână; ~den bir
iş/şey gelmemek a nu fi în
stare de nimic; ~ine/~inize
sağlık mulţumesc pentru…,
sărut mâna pentru…; ~ini
çabuk tutmak a acţiona
repede/rapid; ~ini eteğini
çekmek a înceta de a mai
veni; a se face nevăzut; ~iyle
koymuş gibi cu ochii închişi;
~lerin dert görmesin! să fii
el2 – elektrik
binecuvântat!.
el2 s. 1. neam; popor. 2. ţinut,
ţară.
elâ adj. (d. ochi) albastru-des-
chis.
elâlem s. lume; ~ ne der? ce va
spune lumea?.
elan adv. încă; ~ konuşuyor încă
vorbeşte.
elastik, elastiki adj. elastic.
elastikiyet, -ti s. elasticitate.
elbet(te) adv. desigur, fără îndo-
ială; precis.
elbezi s. cârpă (de şters).
elbirliği s. unitate; acord, înţe-
legere.
elbise s. îmbrăcăminte, veşminte,
haine; costum.
elçi s. 1. ambasador. 2. sol, emi-
sar; trimis. 3. (rel.) proroc.
elçilik, -ği s. ambasadă; ~
uzmanı ataşat.
eldeci s. posesor.
189
eldiven s. mănuşă.
elebaşı, -yı s. şef, căpetenie.
eleğimsağma s. curcubeu.
eleji s. (lit.) elegie.
elek, -ği s. sită, ciur // ~ten ge-
çirmek 1) a cerne, 2) a alege,
a selecţiona.
elektrifikasyon s. electrificare.
elektrik, -ği I. s. electricitate.
II. adj. electric; ~ akımı curent
electric; ~ yayı arc electric;
~ devresi circuit electric;
~ enerjisi energie electrică;
~ hattı linie electrică; ~ ışığı
lumină
elektrikçi electrică; ~ motoru
– element
electromotor; ~ sayacı contor
electric; ~le tedavi electro-
terapie.
elektrikçi s. electrician.
elektrikle(n)me s. electrizare (şi
fig.).
elektriklemek vt. a electriza (şi
fig.).
elektriklendirmek vt. a elec-
trifica.
elektriklenmek vi. a fi electrizat
(şi fig.).
elektrikleştirme s. electrificare.
elektrikleştirmek vt. a electri-
fica.
elektrikli adj. 1. electric; ~ tren
tren electric. 2. (fig.) încărcat,
încordat.
elektrikölçer s. electrometru.
elektriksel adj. electric; ~ direnç
rezistenţă electrică.
elektro adj. electro, electric.
190
elektroansefalografi s. electro-
encefalografie.
elektroanselogram s. electro-
encefalogramă.
elektrobiyoloji s. electrobiolo-
gie.
elektrodinamik s. electrodina-
mică.
elektrodinamometre s. electro-
dinamometru.
elektrodiyaliz s. electrodializă.
elektrofizyoloji s. electrofiziolo-
gie.
elektrofon s. (muz.) electrofon.
elektrogitar s. chitară electro-
nică.
elektrokardiyografi s. electro-
cardiografie.
elektrokardiyogram s. electro-
cardiogramă.
elektrokimyasal adj. electrochi-
mic.
elektrolit, -ti s. electrolit.
elektroliz s. electroliză.
elektromanyetik adj. electro-
magnetic; ~ dalga undă elec-
tromagnetică.
elektromanyetizma s. electro-
magnetism.
elektrometalürji s. electrometa-
lurgie.
elektrometre s. electrometru.
elektromıknatıs s. electromagnet.
elektromotor s. electromotor.
elektron s. electron.
elektronegatif adj. electronega-
tiv.
elektronik adj. electronic.
elektropozitif adj. electropozitiv.
elektrot s. electrod.
elektroterapi s. electroterapie.
elem s. amărăciune, necaz, supă-
rare.
eleman s. 1. element. 2. cadru,
personal.
elemansal adj. elementar.
eleme I. s. 1. cernere. 2. (fig.)
alegere, selecţie. 3. (sport)
eliminare. II. adj. cernut.
elemek vt.1. a cerne, a ciurui.
2. (fig.) a alege, a selecţiona.
3. (sport) a elimina.
element s. (chim.) element.
elemge s. (text.) depănătoare;
vârtelniţă.
elemli adj. supărat, necăjit.
elenme s. 1. cernire, cernit.
2. (sport) eliminare.
elenmek vi. 1. a se cerni. 2.
(sport) a fi eliminat.
elerki, -ni s. democraţie.
elerkil adj. democratic.
eleştirel adj. critic.
eleştiri s. critică.
eleştirici s. critic.
eleştirimci s. criticist.
eleştirimcilik, -ği s. (filoz.) criti-
cism.
eleştirimsel adj. critic.
eleştirme s. v. eleştiri.
eleştirmek vt. a critica.
eleştirmen s. v. eleştirici.
elezer s. sadic.
elezerlik, -ği s. sadism.
elgin adj. străin, înstrăinat, aflat
între străini.

elgün s. alţii, lumea.
elhak adv. într-adevăr, în reali-
tate, de fapt.
elhamdülillah interj. mulţumesc
lui Dumnezeu!, slavă lui
Allah!.
elhasıl adv. în sfârşit, în cele din
urmă, în fine.
eliaçık adj. darnic, generos.
elif s. alif (prima literă a alfa-
betului arab) // ~i ~ine până
în cele mai mici amănunte; cu
exactitate.
elifba s. alfabetul arab.
elemge – elverişli
elim adj. trist, jalnic.
elindelik, -ği s. (filoz.) liber-arbi-
tru.
elips s. (mat.) elipsă.
elipsoit s. (mat.) elipsoid.
eliptik adj. (mat.) eliptic.
elisıkı adj. zgârcit, avar.
elişi s. lucru manual.
elit s. elită.
ellemek vt. 1. a atinge, a pune
mâna. 2. a amesteca (cu
mâna). 3. (fig.) a goni, a
alunga.
elleşmek vi. 1. a se hârjoni; a se
îmbrânci, a se împinge. 2. a
se tachina. 3. a bate palma, a
face un târg, a cădea la
învoială.
elli num. cincizeci.
ellinci num. (al) cincizecilea, (a)
cincizecea.
elma s. măr (fructul); ~ ağacı
măr (pomul) // ~ şarabı cidru.
elmacık, -ğı s. (anat.) pomeţi.
191
elmalık, -ğı s. livadă de meri.
elmas s. 1. diamant (şi tehn.).
2. (fig.) giuvaer.
elmasiye s. peltea.
elti s. cumnată (soţiile fraţilor
între ele).
eltopu, -nu s. handbal.
elvan I. s. culori. II. adj. multi-
color // ~ şekeri bomboane
multicolore.
elveda interj. adio!.
elverişli adj. 1. potrivit, nimerit,
corespunzător.
elverişsiz – emmeç 2. convenabil,
avantajos. 3. util, folositor.
elverişsiz adj. nepotrivit, neco-
respunzător.
elvermek vt. 1. a satisface, a
mulţumi; a fi în cantitate
mulţumitoare. 2. a permite, a
îngădui.
elvermemek vt. a nu permite, a
împiedica; a fi un impedi-
ment.
elyaf s. v. lif.
elzem adj. absolut necesar, indis-
pensabil.
em s. medicament, leac; remediu.
emanet, -ti s. 1. amanet, gaj,
zălog. 2. încredinţare (spre
păstrare) // ~ etmek 1) a
amaneta, 2) a încredinţa spre
păstrare; ~e hıyanet olmaz
(prov.) nu abuza de încre-
derea care ţi-a fost acordată.
emaneten adv. în amanet, în gaj.
emansipasyon s. emancipare.
emare s. semn, indiciu, simptom.
emaret, -ti s. emirat.
192
emay s. email.
emaye adj. emailat.
emaylamak vt. a emaila.
embilim s. farmacologie.
emboli s. (med.) embolie.
embriyoloji s. embriologie.
embriyon s. embrion.
emcik s. (anat.) mamelon.
emdirmek vt. v. emzirmek.
emeç s. (bot.) cârcel, crampon.
emek, -ği s. 1. muncă, trudă.
2. efort, străduinţă // ~ ver-
mek a depune efort; ~i geç-
mek a avea contribuţie.
ekmekçi s. om al muncii; lucră-
tor; muncitor; salariat.
emeklemek vi. 1. (d. copii) a
merge de-a buşilea. 2. (fig.) a
se sili, a se strădui, a-şi da
osteneala.
emekli s. pensionar // ~ maaşı
pensie; ~ olmak a se pensiona;
~ye ayrılmak a se pensiona.
emeklilik, -ği s. pensionare.
emektar s., adj. veteran; (om) cu
un stagiu îndelungat.
emektaş s. coleg (de serviciu).
emel s. 1. speranţă, nădejde.
2. dorinţă, aspiraţie,
năzuinţă // ~ etmek a dori, a
aspira.
emici s., adj. (chim.) absorbant.
emin adj. 1. devotat, fidel. 2. ho-
tărât, ferm. 3. cert, neîndo-
ielnic. 4. convins, sigur.
emir1 s. (la arabi) emir.
emir2, -mri s. ordin, dispoziţie,
poruncă // ~ vermek a ordona;
a porunci; ~ kipi (gram.)
modul imperativ.
emirber s. (mil.) ordonanţă.
emirname s. directivă, ordin
(scris).
emisyon s. (fin., radiof.) emisie,
emisiune.
emlak, -kı s. proprietate, patri-
moniu; domeniu; bunuri
(proprietăţi) imobiliare.
emme s. 1. sugere, supt. 2. (fiz.)
absorbire, absorbţie.
emmeç, -çi s. 1. (chim.) aspira-
tor. 2. (tehn.) trompă, ventila-
tor hidraulic.
emmek vt. 1. a suge. 2. a ab-
sorbi, a captiva. 3. a aspira, a
trage.
emmi s. unchi (după tată).
emniyet, -ti s.1. siguranţă, secu-
ritate. 2. încredere // ~ etmek
1) a avea încredere (în
cineva), 2) a încredinţa (spre
păstrare); a amaneta; ~i
suiistimal etmek a comite
(un) abuz de încredere; ~ mü-
dürlüğü direcţia de poliţie.
emniyetli adj. 1. sigur, demn de
încredere. 2. ferit, ocrotit,
apărat.
emniyetsiz adj. 1. nesigur, incert.
2. îndoielnic, dubios. 3.
neîncrezător, bănuitor,
suspicios.
emniyetsizlik, -ği s. 1. nesiguran-
ţă, lipsă de securitate. 2. ne-
încredere, lipsă de încredere.
emoglobin s. v. hemoglobin.

emoraji s. hemoragie.
emoroit s. hemoroizi, trânji.
empermeabl adj. impermiabil.
emperyalist s., adj. imperialist.
emperyalizm s. imperialism.
empoze s. impunere, constrân-
gere; ~ etmek a impune, a
constrânge.
empresyonizm s. impresionism.
emprezaryo s. impresar.
emprime s. (text.) imprimeu.
emretme s. poruncă, ordin, dis-
poziţie.
emretmek vt. a porunci, a or-
emmek – endam
dona, a dispune; a comanda.
emrihak, -kkı s. deces, moarte;
~ vaki olmak a răposa.
emrivaki s. fapt împlinit.
emsal, -li s. 1. egal, pereche.
2. exemplu, pildă. 3. (mat.)
coeficient.
emsalsiz adj. fără egal, fără
seamăn.
emtia s. mărfuri.
emval, -li s. avuţie, bogăţie;
bunuri; gayrimenkul ~ bunuri
imobiliare; menkul ~ bunuri
mobiliare.
emzik, -ği s. 1. biberon, tetină.
2. ţigaret.
emzirmek vt. a alăpta, a da să
sugă.
en1 s. lăţime; lărgime; ~ine în lă-
ţime // ~inde sonunda la urma
urmei, în cele din urmă; ~ine
de-a latul, de-a curmezişul.
en2 s. (la animale) damga, semn
făcut cu fierul înroşit.
193
en3 adv. cel mai; ~ büyük cel mai
mare; ~ güzel cel mai frumos;
~ küçük cel mai mic; ~ yeni cel
mai nou; ~ aşağı cel puţin.
enayi s., adj. nătărău, tont.
enayilik, -ği s. prostie, neghio-
bie; tâmpenie.
enbiya s. profeţi.
encam s. sfârşit, final.
encik, encek s. v. enik
encümen s. comisie; comitet;
consiliu.
endam s. 1. statură, talie. 2. pro-
porţie
endamlı // ~ aynası oglindă (la
– eneze
o mobilă).
endamlı adj. (d. oameni) bine
clădit, trupeş; cor-
polent.
endaze s. 1. (ist.) endaze (unitate
de măsură de 65 cm). 2. mă-
sură, proporţie.
endeks s. index.
endeksleme s. indexare.
endeksli adj. indexat.
endemik adj. (biol., med.) ende-
mic.
ender adj., adv. rar, puţin frec-
vent.
enderun s. (ist.) 1. apartamentele
doamnelor din serai (palat).
2. şcoală în cadrul seraiului //
~u Hümayun apartamentul
privat al sultanului; ~ mektebi
şcoală la palat.
endikasyon s. indicaţie, îndru-
mare.
194
endişe s. nelinişte, grijă, îngri-
jorare; ~ etmek a se nelinişti,
a fi îngrijorat.
endişesiz adj. nepăsător, indife-
rent.
endişesizlik, -ği s. nepăsare, in-
diferenţă.
endişelenmek vi. a se nelinişti, a
se îngrijora, a se alarma.
endoderm s. endoderm.
endogami s. endogamie.
endokrin adj. (anat.) endocrin;
~ bez glandă endocrină.
endokrinoloji s. endocrinologie.
Endonezya s. Indonezia.
Endonezyalı s. indonezian, indo-
neziană.
endüksiyon s. (filoz., fiz.) induc-
ţie; ~ katsayısı (mat.) coefi-
cient de inducţie.
endüstri s. industrie; ağır ~ in-
dustrie grea; hafif ~ industrie
uşoară; devlet ~si industrie
de stat; dokuma ~si indus-
trie textilă; tarım ~si indus-
trie agricolă // ~ bölgesi
zonă industrială; ~ dalı
ramură industrială; ~ işlet-
mesi întreprindere indus-
trială; ~ merkezi centru
industrial; ~ ürünü produs
industrial.
endüstrileş(tir)me s. industria-
lizare.
endüstrileşmek vi. a se indus-
trializa.
endüstrileştirmek vt. a indus-
trializa.
endütrilizasyon s. v. endüstri-
leş(tir)me
endüstriyel adj. industrial.
enek1 s. bărbie // ~ kemiği maxi-
lar inferior.
enek2 adj. castrat; jugănit.
enemek vt. a castra; a jugăni.
enenmek vi. a fi castrat; a fi
jugănit.
enerji s. 1. forţă, vigoare, tărie.
2. (fiz., chim.) energie; ~ kay-
nağı sursă de energie; ~ sar-
fiyatı consum de energie.
enerjik adj. energic; ferm, hotă-
rât.
eneze adj. slab, lipsit de vlagă;
debil.
enezeleşmek vi. a se istovi, a se
vlăgui, a se epuiza.
enfarktüs s. (med.) infarct.
enfeksiyon s. infecţie.
enfeksiyone adj. infectat.
enfeksiyöz adj. infecţios.
enfes adj. foarte frumos, încân-
tător, superb.
enfiltrasiyon s. (med.) infiltraţie.
enfiye s. priză (de tutun).
enflamasyon s. inflamaţie.
enflasyon s. (fin.) inflaţie.
enformasyon s. informaţie.
enfüzyon s. (chim.) infuzie.
engebe s. (geogr.) accident,
neregularitate a solului.
engebeli adj. (d. terenuri) acci-
dentat.
engebelik, -ği s. relief.
engel s. 1. piedică, obstacol, im-
pediment. 2. barieră // ~ olmak

1) a împiedica, 2) a se
împotrivi; ~ çıkarmak a crea
dificultăţi.
engelleme s. 1. împiedicare,
obstrucţionare; obstrucţie.
2. frustrare.
engellemek vt. 1. a împiedica, a
obstrucţiona; a inhiba; a
frustra. 2. (la lupte) a pune
piedică.
engelleyim s. embargo.
engelli adj. 1. cu piedici; blocat.
2. (med.) handicapat. 3. (sport)
cu obstacole; ~ koşu alergare
cu obstacole.
engerek, -ği s. viperă.
engin I. s. larg, largul mării.
II. adj. 1. vast, întins. 2. (d.
terenuri) jos, lăsat // ~e çık-
mak (mar.) a ieşi în larg.
enginar s. (bot.) anghinare.
enginlik, -ği s. vastitate, imensi-
tate.
enginsel adj. (d. plante) marin,
pelagic.
engizisyon s. inchiziţie.
enik, -ği s. 1. căţel, pui de câine.
2. pui de lup. 3. pui de vulpe.
eniklemek vt. (d. căţele) a făta, a
face pui.
enikonu adv. de-a binelea, de tot,
cu totul.
enin s. oftat, suspin, gemet.
enis s. prieten, amic.
enişte s. cumnat (soţul surorii).
enjeksiyon s. (med.) injecţie.
enjektör s. injector.
enkaz s. ruină, dărâmătură.
enezeleşmek – enstitü
195
enkübasyon s. (med.) incubaţie.
enlem s. (geogr.) latitudine.
enli adj. lat; larg.
ense s. ceafă // ~ kemiği vertebră
cervicală; ~si kalın persoană
influentă.
ensefalit s. (med.) encefalită.
enselemek vt. a prinde, a înhăţa,
a înşfăca.
enser s. piron, cui (mare).
ensiz adj. îngust.
ensizlik, -ği s. îngustime.
ensolasyon s. insolaţie.
ensomni s. insomnie.
enspektör s. inspector.
enstalâsyon s. instalaţie.
enstantane–s.er(foto.) instantaneu.
enstrüksiyon
enstitü s. institut.
enstrüksiyon s. instrucţiune, in-
dicaţie.
enstrüman s. (muz.) instrument.
enstrümantal adj. instrumental;
~ müzik muzică instrumen-
tală.
ensülin s. insulină.
entari s. rochie // gecelik ~ că-
maşă de noapte.
entegrasyon s. integrare.
entegre adj. integrat.
entelekt s. intelect, minte, gân-
dire, raţiune.
entelektüalizm s. intelectualism.
entelektüel s. intelectual.
enterit s. (med.) enterită.
enteresan adj. interesant.
entermitan adj. intermitent.
enternasyonal adj. internaţional.
enterrüptör s. (fiz.) întrerupător.
196
entoksikasyon s. intoxicaţie, in-
toxicare.
entramüsküler adj. intramuscu-
lar.
entravenöz adj. (med.) intrave-
nos.
entrensek adj. intrinsec.
entrigan s. v. entrikacı.
entrika s. intrigă, uneltire // ~
çevirmek a unelti, a com-
plota.
entrikacı s. intrigant, uneltitor.
entrikacılık, -ğı s. intrigă, unel-
tire.
enüstünlük, -ğü s. (gram.) su-
perlativ, gradul superlativ.
enva s. fel, varietate // ~i türlü
felurit, diferit, variat.
envanter s. inventar // ~ yapmak
a inventaria; a face inven-
tarul; ~ yapma inventariere.
envestisman s. (econ.) investiţie;
investire.
enzim s. (chim.) enzimă.
epe s. (sport) sabie.
epey(ce) adv. 1. destul, suficient.
2. destul de mult. 3. destul de
bine.
epidemi s. epidemie.
epidemioloji s. epidemiologie.
epiderm s. epidermă.
epigastr s. (anat.) epigastru.
epigrafi s. epigrafie.
epik adj. (lit.) epic.
epikerem s. (log.) silogism.
epikürcülük, -ğü s. (filoz.) epi-
curism.
epilasyon s. epilaţie.
epilepsi s. (med.) epilepsie.
epileptik adj. epileptic.
epilog s. epilog.
episantr s. epicentru.
epistemoloji s. (filoz.) epistemo-
logie.
epitel, epitelyum s. (anat.) epite-
liu.
epizot, -du s. (lit.) episod.
epope s. (lit.) epopee.
eprimek vi. 1. a se strica, a se
altera. 2. (d. fructe) a se
coace.
er I. s. 1. bărbat; soţ. 2. soldat,
ostaş. 3. om viteaz, bărbat
curajos. 4. proprietar, stăpân.
II. adj. priceput, capabil,
competent.
erat, -ti s. (mil.) ostaşi; trupă.
erbap, -bı s., adj. cunoscător,
specialist; expert.
erbaş s. (mil.) gradat.
erbezi, -ni s. (anat.) testicul // ~
yokluğu (anat.) anorhidie.
erbin s. (chim.) erbiu.
erdem s. virtute.
erdemli adj. virtuos.
erdemlik, -ği s. v. erdem.
erdemsiz adj. fără virtute, de-
căzut moraliceşte; corupt.
erden adj. 1. fecioară, virgină;
neprihănită. 2. (d. locuri) vir-
gin, neexplorat.
erdenlik, -ği s. virginitate, fecio-
rie; neprihănire.
erdişi adj. (d. plante şi animale)
hermafrodit, androgin, bi-
sexual.

erdişilik, -ğı s. (d. plante şi ani-
male) hermafroditism, bise-
xualitate, androginie.
erek s. scop, ţel.
erekbilim s. (filoz.) teleologie.
erekçilik, -ği s. (filoz.) finalism.
ereklik, -ği s. (filoz. ) finalitate.
ereksel adj. final; ~ neden cauză
finală.
eren s. (om) sfânt.
Erendiz s. (astr.) Jupiter.
erg s. 1. (geogr.) deşert. 2. (fiz.) erg.
erganun s. (muz.) orgă.
ergeç1 adv. până la urmă, în cele
din urmă.
ergeç2 s. ţap.
ergen adj. 1. nubil; major.erat – 2. ce-
erinlik
libatar, burlac.
ergenlik, -ği s. 1. majorat. 2. ce-
libat 3. (med.) acnee.
ergi s. reuşită, izbândă, realizare.
ergime s. (fiz.) topire, fuziune;
~ noktası punct de topire/de
fuziune.
ergimek vi. (fiz.) a se topi.
ergin adj. 1. (d. fructe, cereale)
copt. 2. (d. fiinţe) matur.
erginleşmek vi. a se maturiza, a
deveni major.
erginlik, -ği s. maturitate; majo-
rat.
ergitme s. (fiz.) topire; fuziune.
ergitmek vt. (fiz.) a topi; a
realiza o fuziune.
ergonomi s. ergonomie.
ergonomik adj. ergonomic.
erguvan s. (bot.) muşcată (creaţă).
erguvani adj. purpuriu.
197
erik, -ği s. prună; ~ ağacı prun.
eril adj. (gram.) masculin.
erillik, -ği s. (gram.) genul mas-
culin.
erim1 s. rază, distanţă.
erim2 s. auspiciu, bun augur.
erime s. 1. (chim.) dizolvare.
2. (fiz.) topire; fuziune.
erimek vi. 1. (chim.) a se dizol-
va.2. (fiz.) a se topi. 3. (fig.) a
slăbi, a se vlăgui.
erimez adj. 1. insolubil. 2. (fiz.)
infuzibil.
erin adj. puber; matur; major.
erincek adj. leneş, trândav.
erinç, -ci s. linişte, tihnă.
erinlik,– erselik
erinmek -ği s. pubertate; matu-
ritate.
erinmek vi. a se lenevi, a se
trândăvi, a-i fi lene.
erir adj. (chim.) solubil.
erirlik, -ği s. (chim.) solubilitate.
eristik, -ği s. eristică.
erişkin adj. matur; major; adult.
erişkinlik, -ği s. maturitate;
majorat.
erişmek I. vt. 1. a atinge, a
ajunge (la) 2. a reuşi; a
realiza, a dobândi. II. vi. a se
maturiza.
erişte s. tăiţei.
eriten s. (chim.) solvent, dizol-
vant.
eritme s. topire, topit; ~ peynir
brânză topită.
eritmek vt. 1. (chim.) a dizolva.
2. (fiz.) a topi. 2. (d. bani) a
cheltui, a risipi.
198
eritrosit s. (anat.) eritrocit,
hematie.
eriyik, -ği s. (chim., fiz.) soluţie.
erk, -ki s. 1. putere, forţă.
2. influenţă.
erkân s. 1. demnitar, înalt fun-
cţionar. 2. militant, activist.
3. ofiţer superior. 4. (fig.)
cale, mijloc // ~ı harbiyeyi
umumiye marele stat-major;
~ zabiti ofiţer de stat-major.
erkânıharp, -bi s. (mil.) stat
major.
erke s. (fiz.) energie; mekanik ~
energie mecanică.
erkeç s. v. ergeç2
erkek, -ği I. s. 1. bărbat. 2. soţ.
3. (d. copci) moş. 4. (biol.)
mascul. II. adj. 1. bărbătesc;
masculin. 2. (fig.) curajos,
brav, viteaz.
erkekçe adv. bărbăteşte; vite-
jeşte, în mod curajos.
erkeklik, -ği s. 1. bărbăţie.
2. (fig.) virilitate // ~ organı
organ genital, penis.
erken adv. devreme.
erkin adj. liber, independent.
erkinci s., adj. liberal.
erkincilik, -ği s. liberalism.
erkli adj. 1. puternic. 2. influent.
erksizlik, -ği s. anarhism.
erktekelci s., adj. totalitar.
erleşme s. virilism.
erlik, -ği s. 1. v. erkeklik. 2. curaj,
bravură. 3. gradul de soldat.
ermek vt., vi. v. erişmek.
Ermeni s. armean.
Ermenice I. s. limba armeană.
II. adv. în limba armeană.
Ermenistan s. Armenia.
ermin s. (zool.) hermină.
ermiş s. (rel.) om cucernic, om
evlavios, sfânt.
ermişlik, -ği s. cucernicie, evla-
vie, sfinţenie.
eroin s. heroină.
eroinci, eroinman s. opioman.
eros s. eros.
erosal adj. erotic.
erosallık, -ğı s. erotism.
erotik adj. erotic.
erotizm s. erotism.
erozyon s. eroziune.
erselik, -ği s. hermafroditism,
bisexualitate, androginie.
ersıvı, ersuyu, -nu s. (biol.)
spermă.
ersiz s., adj. 1. (femeie) nemă-
ritată. 2. văduvă.
erte adj. următor.
ertelemek vt. a amâna.
ertelenmek vi. a fi amânat.
ertem s. bună creştere, politeţe;
amabilitate.
ertesi adj. următor; ~ gün ziua
următoare, a doua zi; ~ yıl
anul următor; bayram ~ după
sărbătoare.
erzak, -kı s. alimente, provizii;
~ ambarı depozit de alimente.
es s. (muz.) pauză.
esami s. pl. nume.
esans s. esenţă (extrasă din
plante), extract.

esaret s. 1. robie, sclavie. 2. asu-
prire, opresiune.
esas I. s. 1. temelie, fundament.
2. (fig.) temei, bază. II. adj.
fundamental, de bază, prin-
cipal // ~ olarak în principal,
mai cu seamă; ~ itibarile în
principiu; în fond; ~ yönler
puncte cardinale; ~ı yok nu-i
adevărat; ~ duruş/vaziyet
(mil.) (poziţia de) drepţi.
esasen adv. în realitate, de fapt,
în fond.
esasi adj. v. esas (II).
esaslandırmak vt. 1. a fun-
damenta, a consolida. 2. (fig.)
a confirma, a adeveri.
esaslı adj. fundamentat, înteme-
ersıvı – esirgeyici
iat.
esassız adj. 1. nefondat, neînte-
meiat. 2. lipsit de consistenţă.
esatir s. mitologie.
esbap, -bı s. pl. cauze, pricini.
esef s. regret; tristeţe; ~ etmek a
regreta; ~le cu regret.
eseflenmek vi. a se întrista, a se
amărî.
esen adj. sănătos, teafăr.
esenlemek vt. a saluta, a da
bineţe.
esenleşmek vi. a se saluta, a-şi
da bineţe.
esenlik, -ği s. sănătate; bineţe.
eser s. 1. operă, creaţie. 2. faptă,
fapt. 3. urmă; semn, indiciu //
~ kalmamak a nu rămâne nici
o urmă de….
199
esericedit, -di s. în expr.: ~ kağı-
dı coală de scris format mare.
esermek vt. a avea grijă, a creşte.
esim s. adiere (de vânt).
esin s. 1. (d. vânt) zefir. 2. (fig.)
inspiraţie // ~ almak a se
inspira.
esindirmek, esinlemek vt. a in-
spira, a insufla; a da inspiraţie.
esinlenmek vi. a se inspira.
esinti s. boare, adiere (de vânt).
esir s. 1. prizonier. 2. sclav, rob
(şi fig.).
esîr s. (fiz.) eter.
esirgemek vt. 1. a feri, a proteja;
a menaja. 2. a ierta, a cruţa, a
se îndura de….
esirgeyici s., adj. 1. (d. per-
soane)
esirlik – esri(k)protector, apărător.
2. (rel.) iertător, îndurător.
esirlik, -ği s. 1. prizonierat.
2. sclavie, robie (şi fig.).
esirme s. extaz.
esirmek vi. 1. a se îmbăta, a se
turmenta. 2. a înnebuni, a-şi
pierde minţile. 3. a se extazia;
a intra în extaz.
esiş s. adiere de vânt, boare;
briză.
eski adj. 1. vechi, învechit, pe-
rimat. 2. antic. 3. (d. oameni)
fost; ~ müdür fostul director.
4. (lingv.) arhaic // ~ çağ anti-
chitate; ~ püskü ponosit;
~ şeklinde onarım restaurare;
~ şeklini resmetmek a restitui;
~ hamam ~ tas a rămas aşa
cum a fost; ~ defterleri karış-
200
tırmak a răscoli trecutul; ~
kafalı cu idei/vederi înve-
chite; ~ler cei dinainte; ~si
gibi ca înainte.
eskici s. 1. negustor de haine
vechi. 2. pantofar, cizmar.
eskiden adv. înainte (vreme), în
trecut.
eskileşmek vi. v. eskimek
eskilik, -ği s. 1. vechime. 2. (d.
lucruri) uzură.
eskimek vi. a se învechi; a se
uza, a se deteriora; a se toci.
Eskimo s. eschimos, eschimoasă.
Eskimoca I. s. limba eschi-
moasă. II. adv. în limba
eschimoasă.
eskitmek vt. a uza, a deteriora, a
jerpeli; a toci.
eskivarlıkbilim s. paleontologie.
eskiz s. schiţă.
eskort s. escortă.
eskrim s. scrimă; ~yapmak a
face scrimă.
eskrimci s. scrimer.
eslek adj. supus, ascultător.
eslemek vt. a aprecia, a acorda
importanţă.
esma s. pl. nume.
esme s. suflare, adiere de vânt.
esmek vi. 1. (d. vânt) a sufla, a
bate. 2. (fig.) a-i veni în
minte, a i se năzări.
esmer a., adj. brun; (d. oameni)
brunet, oacheş.
esmerleşmek vi. a deveni brun; a
se închide la culoare.
esmerlik, -ği s. culoarea brună.
esna s. moment, timp; o ~da în
acel moment; iş ~sında în
timpul lucrului.
esnaf s. 1. mesteşugar, meseriaş.
2. mic comerciant.
esnek adj. (fiz.) elastic.
esnekleşmek vi. a deveni elastic;
a se flexibiliza.
esnekleştirmek vt. a face mai
elastic; a flexibiliza.
esneklik, -ği s. (fiz.) elasticitate.
esneme s. 1. căscat. 2. (fiz.)
elasticitate.
esnemek vi. 1. a căsca. 2. (fiz.) a
se îndoi, a se încovoia.
esrar s. 1. haşiş. 2. mister, taină.
esrarengiz adj. misterios, tainic.
esrarkeş s. fumător de haşiş.
esri(k) adj. 1. beat, turmentat.
2. (fig.) exaltat.
esriklik s. 1. beţie, (stare de)
ebrietate. 2. (fig.) exaltare.
esrimek vi. 1. a se îmbăta, a se
ameţi (de băutură). 2. (fig.) a
se exalta.
esritmek vt. a îmbăta.
essah s. adevăr, realitate.
estağfurullah interj. n-aveţi de
ce!; nu face nimic!; Doamne
fereşte!.
estamp s. stampă.
estampaj s. stampare.
ester s. (chim.) ester.
estet s. estet; estetizant.
estetik, -ği I. s. estetică. II. adj.
estetic.
estetikçi s. estetician, esteticiană.
estetikçilik, -ği s. (filoz.) estetism.

estomp s. (arte pl.) estompă.
estomplamak vt. (arte pl.) a
estompa.
esvap, -bı s. v. elbise.
eş s. 1. pereche. 2. seamăn.
3. pereche; soţ (şi) soţie // ~
dost cunoştinţe; prieteni,
amici; döl ~ (biol.) placentă;
~i yok fără seamăn; ~ tutmak
a se ţine cu (la formarea
rândului).
eşanlam s. (lingv.) sinonim.
eşanlamlı adj. (lingv.) sinonim,
sinonimic.
eşanlamlılık, -ğı s. sinonimie.
eşantiyon s. eşantion.
eşarp s. eşarfă.
eşbaşkan s. copreşedinte.
eşbiçim s. (chim.,esriklik
geol.)–izomor-
eşitsizlik
fie.
eşbiçimli adj. (chim., geol.) izo-
morf.
eşbiçimlilik, -ği s. (chim., geol.)
izomorfism.
eşcinsel s. homosexual.
eşcinsellik, -ği s. homosexuali-
tate.
eşdeğer s. echivalent.
eşdeğerli adj. echivalent.
eşdeğerlik, -ği s. echivalenţă.
eşek, -ği s. măgar (şi fig.) // ~
arısı viespe.
eşekdavası, -nı s. (mat.) teorema
lui Pitagora.
eşeklik, -ği s. măgărie.
eşelemek vt. 1. a scormoni, a
răsoli. 2. (fig.) a zgândări.
eşey s. 1. sex. 2. gen.
201
eşeysel adj. sexual, privitor la
sex.
eşgüdüm s. coordonare.
eşgüdümcü s. coordonator.
eşgüdümlemek vt. a coordona.
eşik, -ği s. 1. (la uşă, la instru-
mente muzicale) prag. 2.
(fig.) început, debut.
eşilme s. surpare, prăvălire.
eşilmek vi. a se surpa, a se
prăvăli.
eşinmek vi. (d. păsări) a scurma.
eşit adj. egal (şi mat., sport).
eşitlemek vt. a egaliza; a egala
(şi sport).
eşitlenmek vi. a se egala (şi
sport); a se egaliza.
eşitlik, -ği s. egalitate (şi sport).
eşitsiz
eşkâl – etadj. inegal.
eşitsizlik, -ği s. inegalitate.
eşkâl, -li s. figură, formă; ima-
gine; aspect, înfăţişare; apa-
renţă.
eşkenar adj. (mat.) echilateral;
~ dörtgen (mat.) pătrat; ~ pa-
ralelyüz (mat.) romb; ~
üçgen (mat.) triunghi
echilateral.
eşkıya s. 1. haiduc. 2. bandit,
tâlhar.
eşkıyalık, -ğı s. haiducie; tâl-
hărie.
eşkin I. s. buiestraş. II. adj.
buiestru; ~ yürümek a merge
în buiestru.
eşkoşmak vi (rel., d. Allah) a
pune pe acelaşi plan cu alte
divinităţi.
202
eşleme s. (cinem.) sincronizare.
eşlemek vt. 1. a împerechea, a
face perechi; a aranja doi câte
doi. 2. (cinem.) a sincroniza.
eşleşmek vi. 1. a se face perechi,
a se aranja doi câte doi; a se
împerechea. 2. (d. animale) a
se împerechea.
eşleştirmek vt. 1. a uni pentru a
forma o pereche, a împe-
rechea. 2. (d. animale) a
împerechea, a potrivi pere-
chile de animale în vederea
montei.
eşlik s. asemănare, similitudine.
eşme s. 1. săpare, scormonire,
răscolire. 2. surpare.
eşmek1 vt. 1. a săpa, a scormoni,
a răscoli. 2. a surpa, a prăvăli.
3. (fig.) a investiga, a cer-
ceta.
eşmek2 vi. (d. cai) a goni, a
alerga.
eşofman s. 1. trening. 2. (sport)
încălzire; ~ yapmak a face
încălzire.
eşraf s. personalităţi de seamă,
persoane importante, notabi-
lităţi.
eşref adj. distins, onorabil, nobil,
foarte stimat.
eşsesli s., adj. (lingv.) omonim.
eşsiz adj. 1. impar. 2. incompa-
rabil, fără pereche.
eşya s. 1. obiect, lucru. 2. bagaj.
3. mobilier.
eşyalı adj. mobilat; cu mobilier.
eşzaman s. sincron, sincronic;
simultan.
eşzamanlama s. sincronizare.
eşzamanlamak vt. a sincroniza.
eşzamanlı adj. sincronic; simul-
tan.
eşzamanlılık, -ğı s. sincronism;
simultaneitate.
et, -ti s. 1. carne; dana ~i (carne
de) mânzat; domuz ~i carne
de porc; koyun ~i carne de
oaie; kuş ~i carne de pasăre;
sığır ~i carne de vită; ~ suyu
zeamă de carne. 2. (la fructe)
miez // ~ bağlamak a se cica-
triza; ~ kafalı (fig.) greu de
cap; ~ tırnak olmak a se uni
strâns; a face zid; ~i ne budu
ne? ce-i poate pielea?; ~le
tırnak gibi ca un monolit; ca
un zid; ~ tırnaktan ayrılmaz
(prov.) sângele apă nu se
face; ~ yemeği mâncare cu
carne.
etajer s. etajeră.
etalon s. etalon.
etamin s. etamină.
etap, -bı s. 1. fază. 2. (sport)
etapă.
etçi s. măcelar; măcelărie.
etçil s., adj. carnivor.
etek, -ği s. 1. (la îmbrăcăminte)
poală. 2. fustă. 3. (geogr.)
poale // ~ öpmek a se linguşi;
~ine yapışmak/sarılmak a
implora; ~leri zil çalmak a nu
mai putea de bucurie; ~leri
tutuşmak a da de necaz; elini

~ini çekmek a se retrage; a
abandona.
eteklik, -ği s. fustă.
etene s. (anat.) placentă.
eter s. (chim.) eter.
eterlemek vt. a eteriza; a anes-
tezia cu eter.
eterleşmek vi. a se eteriza; a se
transforma în eter.
eternit s. (constr.) eternit, azbo-
ciment.
Eti s. hitit.
etik I. s. etică. II. adj. etic.
etiket, -ti s. etichetă (şi fig.).
etiketlemek vt. a eticheta.
etiketli adj. etichetat, cu etichetă.
etil s. (chim.) etil; ~ alkol alcool
etilic.
etilen s. (chim.) etilenă.
etimoloji s. etimologie.
etioloji s. etiologie. etajer – etmek
Etiyopya s. Etiopia.
Etiyopyalı s., adj. etiopian.
etken I. s. (chim.) agent. II. adj.
(gram.) activ; ~ fiil diateza
activă.
etki s. influenţă; efect.
etkilemek vt. a influenţa, a
înrăuri, a afecta.
etkilenme s. influenţare, înră-
urire, afectare.
etkilenmek vi. a fi influenţat; a fi
afectat.
etkileşim s. interacţiune; condi-
ţionare reciprocă.
etkileşmek vi. a interacţiona; a
se condiţiona reciproc.
etkileyici adj. eficace, eficient.
203
etkili adj. eficace, eficient.
etkililik, -ği s. eficacitate, efi-
cienţă.
etkin adj. (chim.) activ.
etkinleştirmek vt. (chim.) a
activa.
etkisiz s. (chim.) inactiv.
etkisizleştirmek vt. a neutraliza,
a anihila; a contracara, a
paraliza.
etli adj. 1. cărnos; musculos.
2. (culin.) cu carne. 3. (d.
fructe) cărnos.
etmek vt. 1. a face; a efectua, a
săvârşi. 2. a valora, a preţui; a
costa; kaç para eder? cât
costă? // akıl ~ a proceda, a
face; alt ~ a învinge, a birui;
altüst ~ 1) a răscoli (şi fig.),
2) a cotrobăi, a scotoci; ateş
~ –(d.
etmen armă) a se descărca;
evirgen
ayıp ~ a face de râs; baş ~ a o
scoate la capăt; baş göz ~ a
mărita; fena ~ a face rău;
fenalık ~ a face un rău; hayır
~ a face (cuiva) un bine; göz
~ a face cu ochiul; pazarlık ~
a târgui; söz ~ a vorbi; yok ~
a nimici, a zdrobi.
etmen s. factor.
etnik adj. etnic.
etnograf s. etnograf.
etnografik adj. etnografic.
etnografya s. etnografie.
etnolog s. etnolog.
etnoloji s. etnologie.
etnolojik adj. etnologic.
etobur s. (zool.) carnivor.
204
etoburlar s. (zool.) carnivore.
etol, -lü s. etolă.
etraf s. împrejurime, preajmă,
jur // ~ sıcaklığı temperatură
ambiantă; ~ını almak a încon-
jura, a încercui.
etraflı adj. detaliat, amănunţit;
minuţios.
etraflıca adv. în detaliu, cu de-
amănuntul; minuţios.
ettirgen adj. (gram.) cauzativ,
factitiv; ~ fiil verb factitiv/
cauzativ; ~ çatı (gram.) dia-
teza factitivă.
etüt s. studiu, cercetare; ~ etmek
a cerceta; a studia.
etüv s. (chim.) etuvă.
etyaran s. (med.) panariţiu.
ev s. 1. casă, gospodărie. 2. do-
miciliu. 3. (fig.) familie; ~
açmak a întemeia o familie;
~ halkı membrii familiei;
~ reisi capul familiei // ~
eşyası mobilier; ~ kadını
gospodină (a casei); ~deki
pazar/hesap çarşıya uymaz
(prov.) socoteala de acasă
nu se potriveşte cu cea din
târg; ~de kalmak a rămâne
nemăritată; ~ alma komşu
al (prov.) nu lua casă, ia
vecini; ~ tutmak a închiria o
casă.
evbark s. cămin, familie.
evce adv. cu toată casa, cu toată
familia.
evcik, evceğiz s. căsuţă.
evcil adj. domestic; ~ hayvan
animal domestic.
evcilleşmek vi. a se domestici.
evcilleştirilmek vi. a fi domes-
ticit.
evcilleştirmek vt. a domestici.
evcimen s., adj. gospodar.
evç s. (astr.) apogeu (şi fig.).
evdemonizm s. eudemonism.
evdeş s. colocatar.
evecen adj. grăbit, pripit.
evecenlik, -ği s. grabă, pripeală.
eveğen adj. 1. acut, arzător.
2. urgent, acut.
evermek vt. v. evlendirmek.
evet, -ti adv. da, aşa este // ~
efendimci linguşitor, persoană
care spune „da” la toate.
evham s. suspiciune, bănuială;
îndoială.
evhamlı adj. suspicios, bănuitor.
evirgen adj. (d. oameni) descur-
căreţ, practic.
evirme s. 1. învârtire, rotire.
2. (fil.) conversiune. 3. schim-
bare; transformare.
evirmek vt. a schimba, a trans-
forma, a modifica // evire
çevire cu de-amănuntul, cu
minuţiozitate; evire çevire
dövmek a da o mamă de
bătaie.
evirtim s. (chim., mat.) inver-
siune.
evkaf s. pl. fundaţii; fundaţie.
evla adv. mai bine, mai nimerit.
evlât, -dı s. 1. fiu, fiică, copil.
2. (fig.) descendent, urmaş //

~ım! odorul meu!; ~ edinmek
a înfia, a adopta.
evlâtlık, -ğı s. copil adoptiv,
copil înfiat.
evlek, -ği s. 1. brazdă. 2. hat,
răzor. 3. canal de irigaţie.
evlendirme s. căsătorie; însură-
toare; măritiş; ~ dairesi ofi-
ciul de căsătorii.
evlendirmek vt. a căsători; a
însura, a mărita.
evlenme s. căsătorie; însurătoare,
măritiş; ~ kâğıdı certificat de
căsătorie; ~ töreni ceremonie
de căsătorie.
evlenmek vi. a se căsători; a se
însura, a se mărita.
evli adj. căsătorit, însurat,
măritată.
evlilik, -ği s. căsnicie; căsătorie.
evliya s., adj. sfânt, venerat;
cucernic, evlavios.
evliyalık, -ğı s. sfinţenie, pio-
evirme – evvel
şenie, cucernicie.
evolüsyon s. evoluţie.
evrak, -ki s. act, document;
resmi ~ document/act oficial;
siyasi ~ document politic.
evrat, -dı s. pl. (rel.) rugăciuni şi
versete din Coran citite în
anumite zile speciale.
evre s. fază (şi astr.).
evren s. univers, cosmos // ~
bilimi cosmologie.
evrendeğer s. parametru.
evrendoğum s. cosmogonie.
evrendoğumsal adj. cosmogo-
nic.
205
evrenpulu, -nu s. (mineral.)
mică.
evrensel adj. universal.
evrenselleşmek vi. a se univer-
saliza.
evrenselleştirmek vt. a universa-
liza.
evrensellik, -ği s. universalitate.
evrik adj. (mat.) invers.
evrilim s. (mat.) inversiune.
evrim s. evoluţie // ~ teorisi
teoria evoluţionistă.
evrimci s., adj. evoluţionist.
evrimcilik, -ği s. evoluţionism.
evrişik adj. (log.) convers.
evropiyum s. (chim.) europiu.
evsaf s. pl. însuşiri, caracteristici.
evsemek vi. a-i fi dor de casă.
evsenme s. nostalgie, dor (de
casă, de patrie).
evsıçanı, -nı s. şoarece de casă.
evsineği, -ni s. muscă.
evvel – adv.
evvelâ ezgili înainte, mai înainte;
mai devreme; güneş bat-
madan ~ înainte de apusul
soarelui; iki saat ~ cu două
ore înainte.
evvelâ adv. în primul rând,
înainte de toate, mai întâi.
evvelden adv. înainte, mai
înainte; în trecut.
evveli adv. înainte, în trecut.
evvelki, evvelsi adj. anterior,
premergător, precedent //
evvelki yıl acum doi ani;
evvelsi gün alaltăieri.
ey interj. 1. hei!, ei!. 2. o!.
eyalet, -ti s. provincie, district.
206
eyer s. şa; ~ kaşı oblâncul şeii;
~ vurmak a pune şaua, a
înşeua.
eyerci s. şelar.
eyerlemek vt. a înşeua.
eylem s. 1. acţiune, proces.
2. operaţie, lucrare. 3.
(gram.) verb // ~de bulunmak
a acţiona; ~e geçmek a trece
la acţiune; ~ kökü rădăcină
verbală; ~den türeme ad
(gram.) nume derivat de la
verb.
eylemci s. activist.
eylemek vt. v. etmek.
eylemlik, -ği s. (gram.) infinitiv;
nume verbal.
eylemsel adj. real; actual.
eylemsi s. (gram.) formă verbală
nominală.
eyleşmek vi. a întârzia, a zăbovi.
eylül, -lü s. septembrie; ~ ayı
luna septembrie.
eytam s. pl. orfani.
eytişim s. dialectică.
eytişimsel adj. dialectic; ~ öz-
dekçilik materialism dialectic.
eyvah interj. vai!, păcat!, vai de
mine!.
eyvallah interj. 1. la revedere!,
cu bine!. 2. mulţumesc!.
3. bine!, bun!, fie! // ~ demek
a accepta, a fi de acord;
~ etmemek a nu se ploconi, a
nu se umili.
eyyam s. pl. zile.
ezan s. (la musulmani) chemare
la rugăciune, ezan.
ezber s. 1. memorare, memo-
rizare. 2. recitare,
declamare // ~den pe de rost,
pe din afară; ~e bilmek a şti
pe de rost, a şti pe din afară;
~ etmek a memora; ~e
konuşmak a vorbi fără să ştie.
ezberci s. (d. elevi) tocilar,
bucher.
ezberden, ezbere adv. pe de rost.
ezberlemek vt. a memora, a
memoriza; a învăţa pe de
rost.
ezcümle adv. în esenţă, în prin-
cipal.
ezel s. eternitate.
ezeli adj. etern.
ezeliyet s. v. ezel
ezgi s. 1. (muz.) ton, timbru.
2. melodie. 3. (fig.) mod,
chip, manieră. 4. (fig.) necaz,
amărăciune.
ezgil s. (bot.) moşmon.
ezgili adj. melodios.
ezgin adj. 1. strivit, zdrobit.
2. (fig.) nimicit, distrus.
ezginlik, -ği s. 1. strivire, zdro-
bire. 2. (fig.) nimicire, dis-
trugere.
ezgisel adj. melodic.
ezici adj. zdrobitor, covârşitor,
copleşitor; ~ çoğunluk majo-
ritate zdrobitoare.
ezik, -ği adj. v. ezgin (1)
eziklik, -ği s. 1. v. ezginlik (1).
2. (fig.) apăsare, greutate.
ezilgen adj. sfărâmicios; friabil.

ezilmek vi. 1. a se sfărâma, a se
fărâmiţa; a se zdrobi. 2. (fig.)
a fi nimicit, a fi distrus. 3. a fi
oprimat.
ezimevi s. fabrică de ulei.
ezinç s. suferinţă, supliciu.
ezinti s. apăsare, ezgingreutate (la
– fabrikacı
stomac).
eziyet-ti s. 1. chin, suferinţă, su-
pliciu. 2. oprimare, asuprire,
impilare //~ çekmek a suferi;
~ vermek a chinui, a tortura;
~ etmek a chinui.
eziyetli adj. chinuitor; istovitor,
epuizant.
f F a şaptea literă a alfabetului
limbii turce; sunet notat cu
această literă.
fa s. (muz.) fa.
faal, -li adj. 1. activ; energic,
ocupat. 2. funcţionare // ~üye
membru activ.
faaliyet, -ti s. 1. activitate, înde-
letnicire; sârguinţă. 2. funcţie,
funcţionare; ~ alanı domeniu
de activitate // ~ e geçmek a
începe să funcţioneze, a
începe activitatea, a începe să
opereze; ~ göstermek a fi
activ, a fi în funcţie; a fi
operabil; ~te olmak a se afla
în funcţiune, a funcţiona; a fi
în activitate.
faaliyetsiz adj. inactiv.
207
ezkaza adv. accidental; din gre-
şeală.
ezme s. 1. zdrobire, fărâmiţare; pi-
sare. 2. (fig.) chinuire; oprima-
re, asuprire. 3. (culin.) pastă;
domates ~si pastă de tomate;
yemiş ~si pastă de fructe.
ezmek vt. 1. a zdrobi, a fărâmiţa;
a pisa. 2. (fig.) a obosi, a
istovi, a epuiza. 3. (fig.) a
chinui; a oprima, a asupri, a
împila.
ezoterik adj. ezoteric.
Ezrail s. v. Azrail.
faanahtarı, -ni s. (muz.) cheia
fa.
fabl s. fabulă.
fabrika s. fabrică.
fabrikacı s. fabricant, proprietar
fabrikasyon – fal
de fabrică; industriaş.
fabrikasyon s. 1. confecţionare;
producţie; fabricaţie. 2. pro-
dus; fabricat.
fabrikator, fabrikatör s. v. fa-
brikacı.
facia s. 1. dramă, tragedie; neno-
rocire; calamitate. 2. (teatr.)
dramă, tragedie.
façeta s. faţetă (la o piatră
preţioasă).
fagot, -tu s. (muz.) fagot.
fağfur s. porţelan (de China).
208
fahiş adj. 1. imoral, obscen.
2. exorbitant, excesiv; ~ fiyat
preţ exorbitant.
fahişe s. prostituată.
fahrenhayt, -tı s. (tehn.) scara
Fahrenheit.
fahri adj. 1. (d. titluri) onorific.
2. voluntar.
fahriye s. (lit.) în literatura cla-
sică turcă poem în care poetul
se laudă pe sine (auto-
laudativ).
faide s. avantaj, folos; profıt.
faidelenmek vi. a se folosi (de),
a profita (de).
faik, -ki adj. superior; excelent.
fail s. 1. autor, făptaş. 2. (gram.)
subiect. 3. (jur.) autor, făptaş,
făptuitor.
faiz s. (fin.) dobândă // ~ almak a
lua dobândă; ~getirmek a a-
duce dobândă; ~i işlemek a
primi dobândă; ~le işlemek a fi
(o depunere) cu dobândă; ~
oranı rata dobânzii; ~ e vermek
a împrumuta (bani) cu
dobândă.
faizci s. cămătar.
faizli adj. care produce dobândă,
aducător de dobândă.
faizsiz adj. fără dobândă.
fak, -kı s. cursă, capcană // ~a
basmak a cădea în cursă, a fi
înşelat, a fi păcălit.
fakat, -tı conj. dar, însă.
fakfon s. nichel.
fakih s. (rel.) jurist islamic, spe-
cialist în jurisprudenţă isla-
mică; fakih.
fakir adj. 1. nevoiaş, pauper,
sărac. 2. biet, sărman. 3. ne-
fericit, umil. 4. fachir
(indian) ~düşmek a deveni
sărac; ~ fukara sărăcime.
fakirleşmek vi. a sărăci, a deveni
sărac.
fakirleştirmek vt. a pauperiza, a
sărăci.
fakirlik, -ği s. 1. lipsuri, sărăcie.
2. ariditate. 3. insuficienţă.
fakirhane s. 1. azil pentru săraci.
2. (în semn de modestie)
umila noastră casă.
faks s. fax; ~ çekmek / gönder-
mek a trimite un fax.
faksimile s. facsimil.
fakslamak vt. (fam.) a trimite
un/ prin fax.
faktör s. factor, agent.
faktitif s., adj. (gram.) factitiv,
cauzativ.
fakülte s. facultate, colegiu; tıp
~ si facultatea de medicină.
fal s. 1. (bun) augur, noroc.
2. destin, soartă. 3. ghicire,
ghicit, prezicere // ~ açmak /
bakmak a ghici, a prezice;
~ına bakmak a prezice; ~taşı
ghioc; gözleri ~ taşı gibi
açılmak a se holba.
falaka s. falaka, unealtă folosită
pentru pedeapsa corporală;
calul bălan.

falan pron., adj. cutare; ~ filân
cutare cutare, unul... altul;
acesta – acela.
falanca adj., pron. cutare.
falcı s. ghicitor, prezicător.
falcılık, -ğı s. ghicit, prezicere.
falçete s. cuţit (cu vârf) de cizmar.
falso s. 1. (muz.) notă falsă, dis-
tonantă. 2. (fig.) gafă; ~ yap-
mak 1) (muz.) a cânta fals, a
atinge o nota greşită, 2) (fig.)
a gafa.
familya s. 1. familie (şi bot.,
zool.). 2. (fam.) nevastă, soţie.
fanatik adj. fanatic.
fanatiklik, -ği, fanatism s. fana-
tism.
fanfan adj., s. fonfăit.
fanfar s. fanfară.
fanfin s. în expr.: ~etmek a vorbi
într-o limbă necunoscută.
fani adj. muritor, efemer, tre-
cător; ~ dünya lumea murito-
rilor; lumea trecătoare.
fanila, fanile s. 1. flanelă. 2. he-
lancă.
fantasma s. fantasmă, himeră.
fantastik adj. fantastic; fabulos.
fantezi I. s. 1. fantezie, imagi-
naţie; plăsmuire, născocire.
2. capriciu. 3. (muz.) fantezie
(în formă liberă). II. adj.
ornat; împopoţonat.
fanti s. (la jocul de cărţi) valet.
fanus s. 1. lampă (decorativă).
2. corpul de sticlă al unor
obiecte. 3. glob (la bec).
falaka – farımak
209
4. sticlă (de lampă). 5. (fiz.)
clopot. 6. lanternă.
far1 s. fard (de ochi).
far2 s. (auto) far.
faraş s. făraş; ~ gibi / kadar gură
mare.
faraza adv. admiţând că, presu-
punând că.
farazi adj. ipotetic; prezumtiv,
presupus.
faraziye s. ipoteză, presupunere,
supoziţıe.
farbala s. volan (la rochie),
volănaş, încreţitură.
fare s. 1. şoarece de casa. 2. şo-
bolan. 3. (comp.) maus // ~
ler cirit atmak / oynamak (d.
un loc) a fi părăsit; a fi în
paragină; ~ deliği gaură de
şoarece; ascunzătoare; ~ ka-
panı cursa de şoareci; ~
zehiri otravă de şobolani.
farenjit, -ti s. (med.) faringită.
farfara, farfaracı s. 1. flecar,
gură-spartă; vorbăreţ, moară-
stricată, limbut. 2. lăudăros,
fanfaron.
farfaralık, -ğı s. flecăreală; lău-
dăroşenie, fanfaronadă.
farımak vi. 1. a se epuiza, a se
fariğ – fasilo
istovi; a se extenua. 2. a se
uza, a se degrada, a se
învechi. 3. a renunţa la, a se
lăsa de. 4. (fig.) a îmbătrâni.
fariğ s. 1. renunţat; părăsit,
cedat; lăsat. 2. (jur.) cedat,
cesionat.
210
farika s. caracter distinctiv;
caracteristică.
farinks s. (anat.) faringe.
Farisi I. s. limba persană.
II. adj. persan. III. adv. în
(limba) persană.
fark, -kı s. deosebire, diferenţă,
distincţie; discernere // ~ gö-
zetmek a discrimina, a deo-
sebi; ~ına varmak a-şi da
seama, a observa; ~ ında
olmak a băga de seamă;
~ında olmamak a nu-şi da
seama, a nu observa.
farkedilmek vr. 1. a se deosebi,
a se diferenţia. 2. a se evi-
denţia, a se deosebi, a se
remarca.
farketmek vi. 1. a distinge, a ob-
serva. 2. a înţelege, a realiza,
a-şi da seama. 3. a face
diferenţă, a conta // farketmez
mi-e indiferent; nu contează.
farklı adj. deosebit, diferit, dis-
tinct.
farklılık, -ğı s. diferenţă.
farkolunmak vi. v. farkedil-
mek.
farksız adj. fără diferenţă, indi-
ferent.
farmakoloji s. farmacologie.
farmason s. 1. francmason, ma-
son. 2. (fig.) necredincios, ateu.
farmasonluk, -ğu s. 1. francma-
sonerie, masonerie. 2. (fig.)
necredinţă, ateism.
Fars1 s. adj. persan.
fars2 s. (teatr.) farsă.
Farsça I. limba persană. II. adv.
în (limba) persană.
fart furt adv. în expr.: ~ ~ etmek
a vorbi aiurea.
farz s. (la musulmani) 1. farz,
serviciu religios obligatoriu.
2. farz, datorie obligatorie;
namazın ~lari obligaţiile
rugăciunii (namazului).
farzetmek vt. a presupune, a
face supoziţii.
Fas. 1. Maroc; Fes. 2. (locuitor)
din Fes.
fasa fiso s. balivernă, fleac, pros-
tie.
fasıl, -slı s. 1. capitol, secţiune
(de carte etc.). 2. (muz.)
pauză. 3. (fig.) bârfă, cleve-
tire. 4. (fam.) afacere // ~he-
yeti orchestra de muzică
clasică turcă.
fâsıla 1. pauză, întrerupere.
2. distanţă, interval // ~ver-
mek a face o pauză; a
întrerupe.
fasılazıs adj. continuu, neîntre-
rupt, fără pauză.
fasih adj. (d. vorbire) clar, curat,
fluent; elocvent.
fasikül s. fasciculă.
fasilo s. (bot.) familie.
fasit adj. stricat, alterat (şi fig.).
Faslı s., adj. marocan.
fason s. croială, fason.
fasulye s. fasole // ~gibi kendini
nimetten saymak a se da
mare; ~sırığı gibi (d. per-
soane) deşirat.

faşing, -gi s. carnaval (înainte de
începutul postului mare).
faşist, -ti s., adj. fascist.
faşizm s. fascism.
fatalist s., adj. fatalist.
fatalite s. fatalitate.
fatalizm s. fatalism.
fâtih adj. biruitor, cuceritor,
învingător.
Fatiha s. Fatiha (prima sură din
Coran) // ~okumak 1) a recita
sura Fatiha, 2) a-şi pierde
speranţa într-o chestiune.
fatura s. factură // ~kesmek a
face o factură, a factura; ~sını
(birine) çıkarmak a scoate
(pe cineva) ţap ispăşitor.
faturalamak vt. a factura.
faul s. (sport) fault.
fauna s. (zool.) faună.
fava s. (culin.) terci de fasole.
favori I. s. 1. favoriţi, perciuni.
2. (la cursele de cai, sport)
favorit II. adj. preferat,
favorit, ~takım (sport) echipa
favorită.
fay s. (geol.) falie.
fayans s. 1. faianţă. 2. ceramică.
fayda s. 1. întrebuinţare, utilitate.
2. avantaj, folos; câştig // ~sı
dokunmak a fı de folos;
~ etmemek a fi de nici un
folos; ~sı olmak a fi folositor;
~vermemek a fi inutil, ~yok
degeaba.
faydacıl s., adj. utilitarist.
faydacıllık, -ğı s. utilitarism.
fasit – fazla
211
faydalanmak vi. 1. a se folosi
(de), a utiliza. 2. a profita
(de).
faydalı adj. avantajos, folositor,
util; profitabil.
faydasız adj., adv. nefolositor,
inutil; neprofitabil.
fayrap interj. (nav.) dă-i foc!;
bagă cărbuni !
fayton s. caleaşcă, faeton,
trăsură.
faytoncu s. birjar.
faz s. (fiz., elect.) faza // ~kalemi
şurubelniţă-tester electrică.
fâzıl adj. virtuos.
fazilet, -ti s. virtute.
faziletli adj. virtuos.
fazla I. s. excedent, surplus, rest;
~gelmek a fi în plus. II. adj.,
adv. mult, mai/prea mult, în
plus, extra // ~dan în plus, pe
deasupra, mai mult; ~sıyla
mai mult decât trebuie; ~ka-
çırmak a bea peste măsură;
~kaçmak a fi mai mult decât
necesar; ~mal göz çıkarmaz
(prov.) poate îţi prisoseşte
acum, dar cu siguranţă că îţi
va folosi mai târziu; ~olmak
(d. persoane) a merge prea
departe, a întrece măsura, a
fazlalaşmak – Felemenkçe
sări peste cal.
fazlalaşmak vt. 1. a creşte, a
spori. 2. (fig.) a întrece
măsura, a exagera.
fazlalık, -ği s. exces, supra-
abundenţă, surplus; ~etmek
(d. persoane) a fi în plus.
212
feci, -ii s. I. adj. catastrofal; dra-
matic, tragic. II. adv. (fam.)
extrem de, foarte.
fecir, -cri s. 1. zori, revărsatul
zorilor. 2. auroră; ~i şimalî
aurora boreală.
feda s. jertfă, sacrificiu; ~etmek a
jertfi, a sacrifica; ~olmak a fi
jertfit, a fi sacrificat // ~olsun!
merită tot sacrificiul!
fedai s. 1. luptător pentru o
cauză, combatant, militant.
2. (fig.) lăudăros. 3. (fam.)
bodyguard.
fedailik, -ği s. jertfire de sine,
spirit de sacrificiu.
fedakâr adj. plin de spirit de
sacrificiu.
fedakârlık, -ğı s. spirit de sacri-
ficiu, sacrificiu de sine // ~ta
bulunmak, ~etmek/ yapmak a
se sacrifica (pentru o cauză);
~a katlanmak a-şi asuma
orice risc în numele unei
cauze; hiç bir ~tan kaçın-
mamak a nu precupeţi nimic
în numele unei cauze.
federal adj. federal.
federalizm s. federalism
federasyon s. federaţie.
federatif adj. federativ.
federe s. v. federasyon.
fekül s. (chim) feculă.
felâket, -ti s. I. calamitate, catas-
trofă, dezastru; nenorocire.
II. adj., adv. groaznic, oribil,
teribil // (ne) felâket! (ce) de-
zastru/ nenorocire! ~e uğra-
mak a avea o mare nenorocire.
felâketzede adj. 1. calamitat, lo-
vit de dezastru. 2. (d. oameni)
sinistrat.
felç, -ci s. (med.) 1. paralizie.
2. hemiplegie; çocuk ~i para-
lizie infantilă // ~e uğramak a
paraliza (şi d. activităţi);
~gelmek/olmak (d. persoane)
a paraliza; ~e uğratmak (d. o
activitate/un proces) a pro-
voca situaţia de impas; a
bloca, a paraliza.
felçli s., adj. paralitic.
felek, -ği s. 1. boltă cerească, cer.
2. lume, univers. 3. destin,
providenţă, soartă // ~e küs-
mek a fi bătut de soartă; ~in
sillesini yemek a pătimi mult;
~ten bir gün/gece çalmak a
avea o zi/ seară plăcută; ~in
çemberinden geçmiş (cineva)
care a fost trecut prin multe
în viaţă; ~in sillesine uğra-
mak a fi lovit de o nenorocire.
Felemenk I. s. Flandra; Olanda.
II. s. adj. olandez, flamand.
Felemenkçe I. limba olandeză,
olandeza; limba flamandă,
flamanda; II. adv. în (limba)
olandeză, în (limba) fla-
mandă.
Felemenkli s. adj. olandez, fla-
mand.
fellah s. 1. ţăran egiptean.
2. (pop.) arap, negru.

fellek fellek, fellik fellik adv. în
expr.: ~aramak a căuta în
lung şi-n lat.
felsefe s. filosofie; ~yapmak a
filosofa.
felsefeci s. filosof.
felsefi adj. filosofic.
feminist, -ti s. adj. feminist.
feminizm s. feminism.
fen, -nni 1. tehnică, tehnologie;
ştiinţe aplicate. 2. ştiinţă.
fena1 s. dispariţie, moarte; ~bul-
mak a muri, a se sfârşi.
fena2 adj., adv. 1. defectuos, cu
defecte, rău. 2. (fig.) răutăcios
3. (d. situaţii, locuri) peri-
culos, primejdios; 4. bolnav.
5. groaznic, mizerabil //
~bakmak a privi cu răutate;
~ya çekmek a interpreta
greşit; ~değil / sayılmaz nu-i
rău!; ~etmek a face rău, a pe-
depsi; ~gitmek a merge/
decurge prost; ~sına gitmek a
supăra, a afecta, a irita;
~gözle bakmak a se uita cu
ochi răi; ~halde zdravăn, din
plin; grozav; ~kalpli câinos,
hain; ~yakalanmak a fi prins
cu a ocaua mică; ~yapmak a
face rău (şi d. alimente, eve-
nimente); ~ya yormak 1) a
interpreta (ceva) ca nefavo-
Felemenkli – ferahi
rabil, 2) a cobi.
fenalaşmak vi. 1. a se agrava, a
se înrăutăţi, a se deteriora.
2. a i se face rău.
ezgin – fabrikacı
213
fenalaştırmak vt. a agrava, a
înrăutăţi.
fenalık, -ğı s. 1. rău, răutate.
2. leşin; ~etmek a face rău//
~geçirmek a i se face rău;
~gelmek a-i veni rău, a leşina.
fener s. I. 1. lanternă. 2. (mar.)
far. 3. felinar. II. (în cafenele)
suport / tavă cu mâner.
fenik s. (d. bani) pfennig.
fennî adj. 1. ştiinţific. 2. tehno-
logic, tehnic.
fenomen s. fenomen.
fent s. 1. şiretlic, şmecherie, truc.
2. (sport) fentă.
feodal, -li adj. feudal.
feodalite s. feudalism.
fer s. 1. sclipire, strălucire.
2. (fig.) înviorare, vioiciune.
ferace s. feregea.
feragat, -ti s. abandon, aban-
donare; renunţare; abdicare;
~etmek 1) a abandona, a
renunţa la, a ceda, 2) a
abdica.
ferağ s. donare.
ferah1 adj. linişte sufletească,
uşurare; bucurie.
ferah2 adv. 1. spaţios şi bine
luminat, aerisit. 2. mulţumit,
uşurat, în largul său.
ferahi s. 1. placă de metal (la
poliţişti), rozetă. 2. abun-
denţă, belşug. 3. preţ scăzut,
ferahla(n)mak – fevkalâde
ieftinătate.
ferahla(n)mak vi. 1. a se linişti,
a se uşura; a se bucura. 2. a
deveni spaţios/ aerisit.
214
ferahla(n)mak vi. a se linişti, a
se uşura, a se bucura.
ferahlık -ği s. linişte sufletească,
uşurare, bucurie.
ferç, -cı s. (anat.) vulvă.
ferda s. mâine, ziua de mâine.
ferde s. legătură, balot; snop.
ferdi adj. individual, personal.
ferdiyet s. individualitate.
ferdiyetçi s. adj. individualist.
ferdiyetçilik, -ği s. individualism.
feri, -r’i s. ramură, branşă, sub-
diviziune.
feribot s. feribot.
ferih adj. v. ferah.
ferli adj. luminos, strălucitor.
ferma s. loc de pândă (pentru)
câinele de vânătoare.
ferman s. (ist.) firman.
fermantasyon s. fermentaţie.
fermejüp s. (la îmbrăcăminte)
capsă.
ferment s. (biol.) ferment.
fermiyum s. (chim.) fermiu.
fermuar s. fermoar.
fersah s. 1. leghe. 2. (fig.) dis-
tanţă mare; ~ ~ la distanţă
mare.
fersiz adj. stins, fără strălucire.
fersizleşmek vi. a se stinge, a-şi
pierde strălucirea.
fersude adj. învechit, perimat.
fert, -di s. individ, persoană.
feryat s. strigăt, ţipăt // ~basmak
a începe să ţipe.
ferz s. (la şah) regină, damă; ~
çıkmak a transforma pionul în
regină; ~i sürmek a muta
regina.
fes s. fes.
fesahat s. elocvenţă; claritate (în
vorbire).
fesat s. 1. corupţie, depravare.
2. conspiraţie, uneltire, intri-
gă // ~ karıştırmak a învrăjbi,
a unelti.
fesatçı s. adj. intrigant, instiga-
tor.
fesatçılık, -ğı s. intrigă; uneltire,
conspiraţie.
feshetmek vt. 1. a anula, a aboli.
2. a rezilia.
fesih s. 1. anulare, abolire. 2. re-
ziliere.
fesleğen s. (bot.) busuioc.
festival, -li s. festival; carnaval.
feston s. feston.
fethetmek vi. a cuceri, a birui.
fetih, -thi s. cucerire, biruinţă.
fetiş s. 1. fetiş. 2. talisman, amu-
letă.
fetişizm s. fetişism.
fetret s. 1. (ist., rel.) interregn.
2. (in islam) interval de timp
între İsus Cristos şi Mu-
hammed când omenirea a fost
lipsită de un profet.
fetva s. (rel., în islam) fetva
(decizia muftiului privind
unele chestiuni importante,
conform cu jurisprudenţa
islamică (şeriat/ şariat).
fevkalâde adj. extraordinar, ex-
cepţional; neobişnuit.
feylesof s. v. felsefeci.

feza s. univers, cosmos.
fıçı s. butoi // ~gibi burtos, mic şi
gras.
fıçıcı s. dogar.
fıçıcılık, -ği s. dogărie.
fıçılamak vt. a pune/a aranja în
butoi.
fıkara adj. 1. sărac, nevoiaş.
2. sărman, biet.
fıkaralık, -ğı s. sărăcie; lipsuri.
fıkdan s. neajuns, lipsuri.
fıkıh, -khı s. (în islam) drept
canonic islamic.
fıkırdak adj. (d. femei) uşura-
tică, frivolă; cochetă.
fıkır fıkır adv. în expr.: ~ ~kay-
namak a fierbe în clocote, a
clocoti.
fıkırdamak vi. a fierbe în
clocote, a clocoti.
fıkırtı s. clocot.
fıkra s. 1. anecdotă, istorioară.
2. cronică; articol. 3. paragraf,
pasaj. 4. (anat.) vertebră.
fındık, -ğı s. alună, arahidă // ~
ağacı alun.
fındıkkıran s. spărgător de alune.
fındıklık, -ğı s. aluniş.
fırça s. perie; elbise ~sı perie de
haine; saç ~sı perie de cap //
diş ~sı periuţă de dinţi; tırnak
~sı periuţă de unghii; boyacı
~sı bidinea; resim ~sı
pensulă.
fırçalama s. periat.
fırçalamak vt. 1. a peria. 2. (fig.)
a certa rău.
215
feylesof – fırsat
fırçalanmak vi. 1. a se peria.
2. (fig.) a fi certat rău.
fırdolayı adv. de jur împrejur.
fırfır s. volan, volănaş.
fırıldak, -ği s. 1. morişcă de
vânt. 2. (la sobe) aerisire,
ventilaţie. 3. ventilator. 4.
(fig.) intrigă; ~ çevirmek a
băga intrigi.
fırıldanmak vi. a se învârti ca o
morişcă.
fırıldatmak vt. a învârti ca o
morişcă.
fırın s. 1. cuptor. 2. brutărie.
fırıncı s. brutar.
fırka s. 1. (pol.) partid, grupare.
2. (mil.) divizie.
fırlama s. 1. trăsnire, izbucnire.
2. (d. preţuri) creştere, ma-
jorare.
fırlamak vi. 1. a ţâşni, a izbucni.
2. (d. preţuri) a se ridica, a
creşte.
fırlatma s. 1. aruncare, aruncat;
catapultare. 2. lansare (de
rachete).
fırlatmak vt. 1. a azvârli, a
arunca; a catapulta. 2. a lansa;
roket ~ a lansa o rachetă.
fırlayış s. v. fırlama.
fırsat, -tı s. 1. ocazie, prilej;
~bulmak a prinde ocazia;
~kaçırmak a pierde ocazia;
~kollamak a urmări o ocazie,
a urmări un moment potrivit.
2. oportunitate, moment priel-
nic; ~bilmek a găsi oportun, a
considera că e momentul
216
fırısatçı – filârmonik
potrivit; ~bu! cel mai potrivit
moment; ~vermek a da
(cuiva) ocazie; ~tan istifade
etmek a profita de ocazie.
fırısatçı s., adj. profitor.
fırtına s. 1. furtună. 2. (fig.)
scandal // ~kopmak a se porni
furtună.
fıs fıs adv. în şoaptă.
fısfıs s. pulverizator.
fısfıslamak vt. a pulveriza.
fısıldamak vt., vi. a şopti.
fısıldaşmak vi. a discuta în
şoaptă, a şuşoti.
fısıltı s. şuşoteală.
fıskıye, fıskiye s. jet de apă.
fıstık, -ğı fistic // ~çamı (bot.)
pin; ~gibi durduliu, rotunjor.
fıstıki adj. fistichiu; verde găl-
bui.
fışırdamak vi. 1. a foşni; a fre-
măta. 2. (d. ape) a susura.
fışırtı s. 1. foşnet, freamăt. 2. (d.
ape) susur, murmur.
fışkı s. bălegar (de cal).
fışkın s. (bot.) lăstar, mugur.
fışkırmak vi. 1. (d. lichide) a
ţâsni. 2. (bot.) a germina.
fıtık, -ğı s. (med.) hernie, bel ~ı
(med.) hernie de disc; mide ~ı
(med.) hernie hiatală.
fiat s. v. fiyat.
fidan s. (bot.) puiete.
fidanlık, -ğı s. pepinieră.
fidye, fidyeinecat, -ti s. răs-
cumpărare, preţ de răscum-
părare; recompensă.
figan s. gemet; suspin; plânset.
figür s. figură.
figüran s. figurant.
fihrist, -ti s. tablă de materii;
listă; indice. 2. catalog;
registru.
fiil s. 1. acţiune, faptă. 2. (gram.)
verb; bileşik ~ verb compus;
geçişli ~ verb tranzitiv; geçiş-
siz ~ verb intranzitiv; yeterlik
~ i verb posibilitativ // ~i bo-
zuk (d. oameni) decăzut, imo-
ral; corupt; ~çekimi conjugare.
fiilen adv. în mod real, de fapt.
fiili adj. real, adevărat, faptic.
fiilimsi s. (gram.) formă verbală
nominală.
fik, fiğ s. borceag, măzăriche.
fikir, -kri s. 1. idee, gând. 2. opi-
nie, părere. 3. minte, jude-
cată, raţiune. 4. memorie // ~
de tutmak a ţine minte; ~ et-
mek a reflecta, a medita;
~ yormak a-şi frământa min-
tea; ~ yürütmek a-şi exprima
părerea; ~ nden geçirmek a-i
trece prin minte; ~ini almak a
cere părerea (cuiva).
fikirsiz, -ği adj. lipsit de idei/ de
opinie.
fikirsizlik, -ği s. lipsă de idei / de
opinie.
fikri adj. mental, mintal.
fil s. 1. elefant. 2. (la şah) nebun.
filâman s. (electr.) filament.
filân s. v. falan.
filarmoni s. filarmonie.
filârmonik adj. filarmonic; ~ or-
kestra orchestră filarmonică.

fildişi s. fildeş, ivoriu.
Fildişi Kıyısı s. Coasta de Fildeş.
file s. plasă, fileu.
fileto s. (culin.) muşchi filé.
filhakika adv. într-adevăr.
filigran s. filigran.
filika s. (mar.) barcă de pe bord,
barcă de salvare.
filim, -lmi s. v. film.
filimci s. v. filmci.
filimcilik s. v. filmcilik.
filinta s. (ist.) flintă, puşcă.
Filipin s. Filipine.
Filipinli s., adj. filipinez.
Filistin s. Palestina.
Filistinli s., adj. palestinian.
filiz s. 1. vlăstar, mlădiţă. 2.
(geol.) minereu; demir ~i
minereu de fier.
filizlenmek vi. 1. a înmuguri.
2. (fig.) a apărea, a se naşte.
film s. film; ~ e almak a filma;
renkli ~ film în culori; belge-
sel ~ film documentar; ~ çek-
mek 1) a filma, 2) a face ra-
diografie; ~ çevirmek a turna
un film.
filmci s. cineast.
filmcilik, -ği s. cinematografie.
filo s. (mar.) flotă.
filoksera s. filoxeră.
filolog s. filolog.
filoloji s. filologie.
filotilia s. (mil.) flotilă.
filozof s. filosof.
filozofluk, -ğu s. filosofie.
filtre s. filtru.
filtreli adj. cu filtru.
217
fildişi – firuze
filtresiz adj. fără fıltru.
Fin s. finlandez.
final, -li s. 1. (sport) finală.
2. (muz.) final.
finalist s. finalist.
finansal adj. financiar.
finanse adj. finanţat; ~ etmek a
finanţa.
finansman s. finanţare.
fincan s. ceaşcă.
fingirdeme s. flirt.
fingirdemek vi. a flirta; a co-
cheta.
fingirdeşmek vi. a flirta unii cu
alţii.
finiş s. 1. finiş, sfârşit. 2. finiş,
linia de sosire.
fink s. (în expr.): ~ atmak a hoi-
nări.
Finlandiya s. Finlanda.
Finlandiyalı s., adj., finlandez.
Fin -Ugor I. s. fino-ugrică
(limbă). II. adj. fino-ugric.
firar s. fugă; dezertare, evadare
~ etmek a evada.
firari s. fugar; dezertor, evadat.
firavun 1. s. (ist.) faraon. 2.
(fig.) tiran, despot.
fire s. (com.) pierdere, pagubă,
daună; ~ vermek (com.) a
avea pierderi.
firfirî adj. roşu aprins, purpu-
riu.
firkat, -ti s. despărţire, separare.
firkateyn s. (mar.) fregată.
firma s. firmă, societate comer-
cială.
firuze s. turcoază, peruzea.
218
fiske – flüt
fiske s. 1. bobârnac. 2. (med.)
băşicuţă; pustulă. 3. pic, vârf
de cuţit.
fiskelemek vt. a da un bobârnac.
fiskos s. şuşoteala; ~ etmek a
şuşoti.
fistan s. 1. rochie; ipek ~ rochie
de mătase. 2. fustă.
fiş s. 1. fişă (şi tehn.). 2. fisă,
jeton (la jocuri de noroc).
3. cartelă cu cod de bare.
fişek, -ği s. 1. cartuş 2. (mil.) pro-
iectil, rachetă // kestane ~i
petardă; tenvir ~ i (mil.) trasor.
fişeklik, -ği s. cartuşieră.
fişlemek vt. 1. a fişa (o carte).
2. (d. poliţie) a întocmi dosar.
fit1 s. intrigă, zâzanie, vrajbă.
fit2 adj. chit. ~ olmak a fi chit.
fitil s. 1. fitil 2. cută (la rochie
etc.) // ~ i almak a se înfuria.
fitne s. v. fit.
fitneci s., adj. instigator, intri-
gant.
fitre s. (rel.) pomană dată în luna
Ramazan; danie.
fiyaka s. fanfaronadă, lăudăro-
şenie.
fıyakacı s. fanfaron, lăudăros.
fiyasko s. (fin.) faliment, fiasco.
fiyat, -tı s. preţ; valoare; cari ~
preţ curent; ~ maktu preţ fıx;
~ arttırmak a majora preţul;
~kırmak a reduce preţul.
fiyort s. (geogr.) fiord.
fizibilite s. fezabilitate.
fizik, -ği s. fizică.
fizikçi s. fizician.
fizikötesi, -ni s. metafizică.
fizyolog s. fiziolog.
fizyoloji s. fiziologie.
fizyolojik adj. fiziologic.
fizyonomi s. fizionomie.
fizyoterapi s. fizioterapie.
fizyoterapist s. fizioterapeut.
flama s. 1. steguleţ; fanion.
2. (topogr.) miră, stadie.
Flaman s. adj. flamand.
flamingo s. (zool.) flamingo.
Flandra s. Flandra.
flaş s. (foto.) blitz.
flâvta s. v. flüt.
flâbit s. (med.) flebită.
flegmon s. (med.) flegmon.
fler s. v. flüor.
flit s. 1. insecticid. 2. spray de
insecticid, atomizator, atomi-
zor.
flitleme s. pulverizare cu ato-
mizator.
flitlemek vt. a pulveriza cu ato-
mizator.
flok s. (mar.) floc, trâncă.
flora s. floră.
floresan adj. fluorescent.
floresans s. fluorescenţă.
floş1 s. mătase brută.
floş2 s. culoare (la pocher).
flöre s. floretă.
flört, -tü s. flirt; ~ yapmak a flirta.
flûrcun s. (zool.) botgros.
flüor s. (chim.) fluor.
flüorışı s. fluorescenţă.
flüorışıl adj. fluorescent.
flüorur s. (chim.) fluorură.
flüt, -tü s. flaut.

flütçü s. flautist.
fobs s. (com.) franco-bord.
fobi, fobya s. fobie.
fodra s. căptuşeală, dublură (la
haine etc.).
fodul adj. îngâmfat, înfumurat,
fudul.
fodulluk, -ğu s. îngâmfare, înfu-
murare, fudulie.
fok s. (zool.) focă.
fokstrot s. foxtrot.
fokur în expr.: ~ ~clocotind.
fokurdamak vi. a clocoti, a
fierbe în clocot; a gâlgâi, a
bolborosi.
fol s. ou pus în cuibar.
folk s. (muz.) folk.
folklor s. folklor.
folklorcu s. folclorist.
folklorik adj. folcloric.
folluk, -ğu s. cuibar.
fon s. (fin.) fond (cin., teatr.).
fonda s. (mar.) loc de ancorare.
fondan s. bomboană fondantă.
fondöten s. (cosm.) fond de ten.
fonem s. (lingv.) fonem.
fonetik, -ği I. s. fonetică. II. adj.
fonetic.
fonetikçi s. fonetician.
fonksiyon s. (mat.) funcţie.
fonksiyonel adj. funcţional.
fonograf s. fonograf.
fonolog s. fonolog.
fonoloji s. fonologie.
font s. fontă.
form s. formă (sportivă); ~ da
olmak a fi în formă; ~dan
düşmek a ieşi din formă.
219
flütçü – fosurdamak
forma s. 1. formă, model. 2. uni-
formă; okul ~ sı uniformă
şcolară. 3. fasciculă; coală de
autor.
formalite s. formalitate.
formasyon s. formare, formaţie,
pregătire.
formen s. maistru, şef de echipă.
formika s. pal melaminat.
formol, -lü s. (chim.) formol.
formüle adj. formulat; ~etmek a
formula.
formül s. formulă.
formüler s. formular.
fors s. 1. fanion, steag. 2. (fig.)
putere.
forseps s. (med.) forceps.
forslu adj. influent.
forsmajör s. forţă majoră.
forte adv. (muz.) forte.
fortissimo adv. (muz.) fortissi-
mo.
forum s. forum (şi ist.).
forvet s. (sport) înaintaş.
fos adj. găunos, sec // ~ çıkmak a
rămâne fără rezultat.
fosfat s. fosfat.
fosfatlamak vt. a fosfata.
fosfatlı adj. cu fosfat.
fosfor s. fosfor.
fosforışı s. fosforescenţă.
fosforışıl adj. fosforescent.
fosforlu adj. fosforic.
fosgen s. (chim.) fosgen.
fosil s. fosilă.
fosilleşme s. fosilizare.
fosilleşmek vi. a se fosiliza.
fosurdamak vi. a pufăi, a horcăi.
220
fosur fosur – futbolcu
fosur fosur adv. în expr.: ~ ~
içmek a pufăi (o ţigară).
fosurtu s. pufăit.
fota s. butoi de vin.
fotin s. v. potin.
foto s. foto.
fotofiniş s. fotofiniş.
fotoğraf(ya) s. fotografie // ~ ma-
kinesi aparat de fotografiat.
fotoğrafçı s. fotograf.
fotoğrafhane, fotoğrafevi s. ate-
lier fotografic.
fotojenik adj. fotogenic.
fotokimya s. fotochimie.
fotokinezis s. fotochineză.
fotokopi s. fotocopie.
fotometre s. fotometru.
fotomodel s. fotomodel.
fotomontaj s. fotomontaj.
fotosentez s. fotosinteză.
fotosfer s. fotosferă.
fotoşimi s. fotochimie.
fototaksi s. fototaxie.
fototerapi s. fototerapie.
foya s. foiţă de metal.
fötr s. fetru.
frak, -kı s. frac.
fraksiyon s. fracţiune.
francala s. franzelă.
frank, -ğı s. franc (monedă).
Fransa s. Franţa.
Fransız s., adj. francez.
Fransızca s., adv. franţuzeşte,
(în) limba franceză.
fren s. (tehn.) frână; ~ yapmak a
frâna; ayak ~i frână de picior;
el ~i frână de mână.
frengi s. (med.) sifilis.
frengili adj. (med.) sifilitic.
Frenk, -ği s. 1. european. 2.
(ist.) francez.
frenkarpası, -nı s. (bot.) arpa-
caş.
frenkgömleği s. cămaşă (cu guler).
frenküzümü, -nü (bot.) coacăză.
frenlemek vt. a frână (şi fig.).
fresk s. frescă.
freze s. (tehn.) freză.
frezeci s. frezor.
frigorific s. frigorific.
frijder s. frigider.
frikik, -ği s. (sport) lovitură de
pedeapsă, lovitură liberă.
friksiyon s. frecţie, masaj.
fritöz s. fripteuză, aparat electric
de prăjit.
früktoz s. fructoză.
fuar s. târg (de mostre), expoziţie.
fuaye s. foaier.
fuhuş- hşu s. prostituţie.
fukara s. adj. v. fıkara.
ful, -lü s. 1. (bot.) bob. 2. (la
jocul de cărţi) ful.
fular s. fular.
fule s. fuleu.
fultaim s. normă întreagă.
fulya s. (bot.) stânjenel galben.
fundalık, -ğı s. 1. boschet, tufiş.
2. mărăciniş.
funya s. (mil.) amorsă.
furya s. prisosinţă, belşug.
futa s. fotă.
futbol, -lü s. fotbal, ~maçı meci
de fotbal; ~ oynamak a juca
fotbal; ~ topu minge de fotbal.
futbolcu s. fotbalist.

füme s. carne afumată.
fuzuli adj. inutil, de prisos.
füg s. (muz.) fugă.
fünye s. v. funya.
G
g G a opta literă a alfabetului
limbii turce; sunet notat cu
această literă.
gabardin s. gabardină.
gabavet s. stupiditate; mărginire.
gabi adj. mărginit, stupid; încet
la minte.
gabilik, -ği s. mărginire; stupidi-
tate; prostie.
gabin s. înşelare la socoteală;
lipsă la cântar; înşelătorie,
excrocherie.
Gabon s. Gabon.
Gabonlu s., adj. gabonez.
gabari s. (la vehicule) gabarit.
gabro s. (mineral) gabro.
gabya s. (mar.) gabie.
gaco s. gagică; iubită.
gaddar adj. crud, nemilos, neo-
menos.
gaddarane, gaddarca adv. fără
milă, cu cruzime, necruţător.
gadarlık, -ğı s. cruzime, sălbăti-
cie, ferocitate.
gadir, -dri, gadirlik, -ği s. 1. per-
secuţie; oprimare. 2. nedrep-
tate; injustiţie.
Gaelce s., adv. (în) limba ga-
lică/celtă.
221
füme – gaileli
fütür s. plictiseală, lâncezeală.
fütürizm s. (lit.) futurism.
füze s. rachetă, proiectil.
füzyon s. fuziune.
gaf s. gafă; ~ yapmak a face o
gafă.
gafil adj. 1. neatent, distrat. 2. ne-
păsător, indolent; neglijent //
~ avlamak a lua (pe cineva)
prin surprindere; a lua (pe
cineva) pe nepregătite; ~ avlan-
mak a fi luat prin surprindere.
gafillik, -ği, gaflet, -ti s. 1. nea-
tenţie, distracţie, neluare-a-
minte. 2. nepăsare, indolenţă;
neglijenţă.
gaga s. cioc, plisc // ~ burun nas
coroiat; ~dan yakalamak a
prinde (pe cineva) de nas.
gagalama s. 1. ciuguleală. 2. ciu-
peală,ciupit.
gagalamak vt. (d. păsări) 1. a
ciuguli. 2. a da cu ciocul, a
ciupi.
Gagavuz s. găgăuz.
Gagavuzca s., adv. (în) limba gă-
găuză.
gâh adv. v. kâh.
gaile s. neplăcere, necaz, supă-
rare, belea.
gaileli adj. 1. neplăcut; anevoios,
greu. 2. necăjit, supărat, amă-
rât.
222
gaip – gamet
gaip, -ybi I. adj. absent; pierdut.
II. s. neant, lumea
invizibilă // ~ten haber
vermek a ghici; a proroci; a
primi mesaje din lumea
spiritelor.
gaiplik, -ği s. 1. absenţă, lipsă;
necunoscut. 2. (jur.) dispari-
ţie; ~ kararı (jur.) hotărâre
judecătorească care stabileşte
moartea unuia dat dispărut.
gala s. gală (şi sport).
galaksi s. galaxie.
galalit s. galalit.
galat s. greşeală, eroare.
galatıhis s. iluzie.
galatımeşhur s. enormitate,
perlă, greşeală (gramaticală)
grosolană.
galebe s. 1. victorie, biruinţă; ~
çalmak a repurta o victorie; ~
etmek a învinge, a birui. 2. su-
perioritate.
galen s. (geol.) galenă.
galenit s. (geol.) galenită.
galeri s. 1. (min., arte pl., teatr.)
galerie. 2. sală de expoziţie
pentru automobile (cu vân-
zare).
galeta s. 1. covrig. 2. pesmet;
pâine uscată; ~ unu pesmet
pisat/măcinat.
galeyan s. 1. fierbere, clocotire.
2. (fig.) agitaţie;
efervescenţă // ~a gelmek a se
înfierbânta; a se aprinde de
mânie.
galiba adv. probabil, după cât se
pare, după toate probabilităţile.
galibiyet s. victorie, biruinţă;
triumf.
galip adj. învingător, victorios,
biruitor; triumfător; ~ gelmek
a învinge, a birui.
galiz adj. scabros, scârbos.
galon s. galon (unitate de mă-
sură).
galop s. galop.
galoş s. galoş.
galsame s. (anat.) branhie.
galvaniz s. galvanizare.
galvanize, galvanizli adj. galva-
nizat.
galvanizleme s. galvanizare.
galvanizlemek vt. a galvaniza.
galvanizm s. galvanism.
galvanometre s. galvanometru.
galvanoplâsti s. (fiz.) galvano-
plastie.
galvanoskop s. galvanoscop.
galyot- tu s. (mar.) galiotă.
gam1 s. tristeţe, amărăciune,
mâhnire; ~ yemek a se întrista
// ~ çekmek a suferi.
gam2 s. (muz.) gamă.
gama s. a treia literă a alfabe-
tului grecesc (γ); ~ ışınları
(fiz.) raze (sau radiaţii) gama.
gamaglobülin s. (biol.) gama-
globulină.
gamalı adj. în expr.: ~ haç
zvastică.
Gambiya s. Gambia.
Gambiyalı s., adj. gambian.
gambot, -tu s. (mar.) canonieră.

gamet, -ti s. (anat.) gamet.
gamlanmak vi. a se întrista, a se
amărî, a se mâhni.
gamlı adj. trist, mâhnit; abătut.
gamma s. v. gama.
gammaz adj. 1. turnător, delator,
denunţător. 2. calomniator,
bârfitor.
gammazlamak vt. 1. a denunţa,
a turna. 2. a calomnia, a bârfi,
a defăima.
gammazlık, -ğı s. 1. denunţ. 2. ca-
lomnie, bârfă, defăimare.
gamsele s. impermeabil, manta
de ploaie.
gamsız adj. 1. senin, liniştit, lip-
sit de griji. 2. nepăsător, indi-
ferent.
gamsızlık, -ğı s. 1. calm, tihnă,
linişte. 2. nepăsare, indife-
renţă.
gamze s. gropiţă (pe bărbie, pe
obraji).
Gana s. Ghana.
Ganalı s. adj. ganez.
gang, -ğı s. (mineral.) ganga,
roca mama.
gangliyon s. ganglion.
gangster s. gangster.
gangsterlik, -ği s. gangsterism.
gani adj. abundent, îmbelşugat.
2. bogat // ~ ~ din abundenţă;
~ gönüllü darnic, generos.
ganilik, -ği 1. abundenţă, îmbel-
şugare. 2. bogăţie.
ganimet, -ti s. pradă, captură,
trofeu (de război).
ganyan s. 1. (d. curse de cai)
223
gamlanmak – gardiyan
calul câştigător. 2. biletul câş-
tigător.
gar s. gară; ~ şefi şef de gară.
garabet, -ti s. ciudăţenie, excen-
tricitate, extravaganţă.
garaip s., pl. ciudăţenii, excen-
tricităţi.
garaj s. 1. garaj. 2. staţie de re-
parare a autoturismelor, ser-
vice. 3. autogară.
garanti I. s. garanţie. II. adv. si-
gur, desigur, garantat. // ~ et-
mek a garanta; ~ süresi ter-
men de garanţie; ~ vermek a
da garanţii.
garantilemek I. vt. a garanta.
II. vi. a se asigura, a-şi lua
toate măsurile de precauţie.
garantili adj. garantat, sigur.
garaz, garez s. 1. obiectiv, ţintă,
ţel. 2. (fig.) ranchiună, ură,
pică // ~ beslemek a purta pică.
garazkâr adj. răzbunător, ran-
chiunos.
garazkârlık, -ği s. ranchiună, pi-
că, ură.
garazlı adj. răzbunător, ranchiunos.
garazsız adj. tolerant, pacifist //
~ivasız paşnic, cu inima des-
chisă.
garbi adj. occidental, apusean.
gard s. (la box) gardă.
gardenparti s. petrecere în aer
liber, petrecere în grădină.
gardıfren s. frânar.
gardırop, -bu s. 1. (ca dulap)
garderob. 2. (la teatru şi) gar-
derobă (şi d. îmbrăcăminte).
224
gargara – gauss
gardiyan s. gardian.
gargara s. gargară // ~ yampak a
face gargară.
gariban adj. sărac, amărât, defa-
vorizat.
garibe s. ciudăţenie, curiozitate.
garip, -bi adj. 1. curios, ciudat,
straniu, bizar. 2. străin, în-
străinat, pribeag. 3. (fig.) săr-
man, biet // ~ fikir idee ciuda-
tă/ curioasă/ bizară.
garipleşmek vi. 1. a se înstrăina.
2. a deveni ciudat, straniu.
3. a se izola.
gariplik, -ği s. 1. ciudăţenie, cu-
riozitate, bizarerie. 2. înstrăi-
nare, pribegie.
garipsemek vi. 1. a se simţi
străin. 2. a-i fi dor, a trăi nos-
talgic, a duce dorul.
gark, -kı s. 1. afundare, scufun-
dare, imersiune. 2. (fig.) co-
pleşire, năpădire.
garketmek vt. 1. a inunda, a
umple. 2. a copleşi, a năpădi,
a umple de, a da din belşug.
garkolmak vi. 1. a se scufunda,
a se îneca. 2. a fi copleşit, a fi
năpădit, a fi plin de...
garnitür s. garnitură (la mân-
care, îmbrăcăminte, mobilă).
garnizon s. garnizoană; ~ komu-
tanı comandantul garnizoa-
nei.
Garp, -bı s. Occident.
garp, -bı s. vest, apus.
garpçı s. adj. occidentalist.
Garplı s. adj. occidental.
garplı adj. vestic, occidental.
garplılaşma s. occidentalizare.
garplılaşmak vt. a se occidenta-
liza.
garson s. chelner, ospătar.
garsoniye s. servire (d. restau-
rante).
garsoniyer s. garsonieră; locuin-
ţă pentru întâlniri amoroase
secrete.
garsonluk, -ğu s. ospătărie.
gaseyan s. 1. greaţă, rău. 2. vo-
mitat, vomă, vărsătură; ~ et-
mek a vomita, a vărsa.
gasıp s. adj. uzurpator.
gasil, -sli s. (la musulmani) spă-
larea mortului.
gasletmek vt. (la musulmani) a
spăla mortul.
gasp- bı s. uzurpare.
gaspetmek vt. a uzurpa, a lua cu
forţa.
gassal, -li s. (la musulmani) cel
care spală mortul.
gastrit, -ti s. (med.) gastrită.
gastroenterolog s. (med.) gastro-
enterolog.
gastroenteroloji s. (med.) gastro-
enterologie.
gastronom s. gastronom.
gastronomi s. gastronomie.
gastroskop, -pu s. gastroscop.
gastroskopi s. gastroscopie.
gastrula s. (biol.) gastrulă.
gaşiy, -şyi s. extaz.
gaşyetmek vt. a extazia.
gaşyolmak vi. a se extazia.
gato s. cozonac.

gauss s. (fiz.) gauss.
gâvur s. 1. ghiaur, necredincios;
creştin. 2. (fig.) crud, nemilos
// ~ inadı încăpăţânare pros-
tească; ~ a kızıp oruç yemek/
bozmak a se supăra ca văcarul
pe sat; ~olmak a se face
creştin; ~ orucu gibi uzamak
a nu se mai termina odată.
gâvurca I. s. limba ghiaurilor/
necredincioşilor, limba euro-
peană. II. fără milă, cu cru-
zime.
gâvurcasına adv. fără milă, cu
cruzime.
gayakol s. (med.) gaiacol.
gaybubet, -ti s. absenţă// ~ inde
în absenţă; ~ etmek a se face
nevăzut.
gayda s. (muz.) cimpoi.
gaydacı s. cimpoiar, cimpoiaş.
gaye s. ţintă, ţel, scop, obiectiv //
~sine varmak a-şi atinge sco-
pul; ~ siyle având drept scop;
cu scopul.
gayeli adj. motivat, cu un anumit
scop.
gayesiz adj. nemotivat, fără un
anumit scop.
gayet, -ti adv. foarte, peste mă-
sură de..., extrem de....
gayr, -i pron. altcineva, altul //
~e muhtaç olmak a fi depen-
dent de ajutorul altcuiva.
gayret, -ti s. 1. sârguinţă, efort,
zel. 2. perseverenţă, râvnă //
~ almak a fi încurajat, a
prinde curaj; ~ etmek a
225
gâvur – gayrikabilikıyas
depune efort, a se strădui; ~
göstermek a-şi da toată
silinţa; ~ kesilmek a se
descuraja.
gayretkeş adj. perseverent, ze-
los, sârguincios.
gayretkeşlik, -ği s. perseverenţă,
sârg, râvnă.
gayretlenmek vi. a se strădui, a
se sili.
gayretli adj. sârguincios, perse-
verent.
gayretsiz adj. 1. comod, nepă-
sător. 2. apatic, moale, indi-
ferent.
gayretsizlik -ği s. 1. comoditate,
nepăsare 2. apatie, moliciune,
indiferenţă.
gayrı adv. de acum înainte, de
acum încolo // yeter gayrı
ajunge!.
gayri prep. 1. împotrivă, contra,
anti. 2. fără. 3. cu excepţia,
afară de. 4. măcar // gayrika-
bil imposibil; gayrikanuni ile-
gal; gayri ilimi neştiinţific.
gayriahlaki adj. imoral.
gayricaiz adj. ilicit, ilegal.
gayriciddi adj. neserios.
gayridini adj. ateu, necredincios.
gayrifaal adj. inactiv, pasiv.
gayriihtiyari adj. involuntar, in-
stinctiv.
gayriiktisadi adj. neeconomic.
gayrikabil adj. imposibil.
gayrikabilidevir s. adj. (jur) ina-
lienabil.
gayrikabiliitiraz adj (jur.) in-
226
contestabil.
gayrikabilirücü – gayrivazıh
gayrikabilikıyas adj. incompara-
bil.
gayrikabilirücu, -uu adj. (jur).
irevocabil.
gayrikabilişifa adj. incurabil.
gayrikabilitahammül adj. insu-
portabil.
gayrikabilitahmin adj. imprevi-
zibil.
gayrikabilitelafi adj. irecuperabil.
gayrikanuni adj. ilegal, nelegal.
gayrikanunilik, -ği s. ilegalitate.
gayrimahdut adj. nelimitat.
gayrimahsus adj. imperceptibil.
gayrimakbul adj. inadmisibil,
inacceptabil.
gayrimâkul adj. iraţional.
gayrimalum adj. necunoscut.
gayrimamur adj. neprosper, lip-
sit de bunăstare.
gayrimantıki adj. ilogic.
gayrimatbu adj. netipărit, nepu-
blicat.
gayrimemnun adj. nemulţumit,
nesatisfăcut.
gayrimenkul, -lü adj. imobil;
imobiliar; ~ mallar bunuri
imobiliare.
gayrimeskûn adj. nelocuit, nepo-
pulat.
gayrimesûl, -lü adj. iresponsa-
bil, fara responsabilitate.
gayrimeşru, -uu adj. 1. ilegal.
2. nelegitim; ~ çocuk copil
nelegitim.
gayrimevkuf adj. nereţinut, liber.
gayrimuhik adj. injust, nedrept.
gayrimuharip adj. necombatant.
gayrimuhtemel adj. improbabil;
puţin probabil.
gayrimuktedir adj. incapabil,
neputincios.
gayrimunis adj. nesociabil, ne-
prietenos.
gayrimuntazam adj. neregulat,
dezordonat.
gayrimutabık adj. neconvenit.
gayrimuteber adj. fără trecere,
fără căutare.
gayrimünasip adj. nepotrivit, ne-
adecvat.
gayrimünbit adj. nefertil, nero-
ditor, arid.
gayrimümkün adj. imposibil, ire-
alizabil.
gayrimüsait adj. neprielnic, ne-
favorabil.
gayrimüsavi adj. inegal, neechi-
librat.
gayrimüslim adj. nemusulman.
gayrimütecanis adj. eterogen.
gayrinafi adj. nefolositor, inu-
tilizabil.
gayriresmi adj. neoficial; ~ bir
ziyaret o vizită neoficială.
gayrisafi adj (com.) brut; ~ ha-
sılat venit brut; ~ milli
hasılat venit naţional brut.
gayrişahsi adj. impersonal.
gayrişuuri adj. inconştient, in-
voluntar.
gayritabii adj. nenatural, artifi-
cial, fals.
gayrivaki, -ii adj. nerealizat, ne-
îndeplinit.

gayrivazıh adj. neclar, necon-
cludent.
gayur adj. silitor, harnic.
Gayya s. (în islam) în expr.:
~kuyusu fântâna din iad.
gayzer s. gheizer.
gaz s. tul; ~ bezi tifon.
gaz s. 1. gaz, gaze; ~ maskesi
mască de gaze; göz yaşartıcı ~
gaz lacrimogen. 2. petrol
lampant // ~ a basmak a apăsa
pe acceleraţie; ~ sayacı contor
de gaze; ~ ocağı aragaz, maşină
de gătit.
gaza s. (în islam) război sfânt.
gazal s. (zool.) gazelă.
gazap, -bı s. mânie, furie; ~ a gel-
mek a se înfuria, a se mânia.
gazaplandırmak vt. a mânia, a
înfuria.
gazaplanmak vi. a se mânia, a se
înfuria.
gazaplı adj. furios, mâniat; foarte
speriat.
gazel1 s. (lit.) gazel (şi muz.).
gazel2 s. frunze de toamnă.
gazete s. ziar // ~ fıkrası cronică
de ziar; ~ ilânı inserare; in-
formaţie, anunţ; ~ muhabiri
reporter, corespondent.
gazeteci s. 1. ziarist 2. vânzător
de ziare.
gazetecilik, -ği s. ziaristică.
gazışı s. (fiz.) luminescenţă.
gazışıl adj. (fiz.) luminiscent.
gazi s. adj. 1. (la musulmani) apă-
rător al religiei. 2. victorios,
triumfător. 3. erou.
gayur – gecebaskını
227
gazino s. cazinou.
gazinocu s. patron de cazinou.
gazlamak vt. 1. a unge cu gaz.
2. (d. auto) a accelera, a apă-
sa pe acceleraţie.
gazlaştırmak vt. a lichefia
(gazele).
gazlı adj. gazos.
gazojen s. gazogen.
gazolin s. gazolină.
gazometre s. gazometru.
gazoz s. apă gazoasă, sifon.
gazölçer s. v. gazometre.
gaztaşı, -nı s. gresie, cute; tocilă,
piatră de ascuţit.
gazup, -bu s. furios.
gazve s. (rel.) război sfânt.
gazyağı, -ni s. petrol lampant.
gazyuvarı, -nı s. atmosferă.
gebe adj. (d. femei) gravidă, în-
sărcinată // ~kalmak a rămâne
însărcinată; ~olmak a fi însăr-
cinată.
gebelik, -ği s. (med.) graviditate,
sarcină.
gebermek vt. (peior.) a muri, a
crăpa.
gebertmek vt. (peior.) a omorî.
gebeş adj. 1. (d. oameni) gras, în-
desat. 2. (fig.) prost, imbecil.
gebre s. (bot.) caper (e).
gece I. s. noapte; iyi ~ler noapte
bună!; ~ leri nopţile, în fie-
care noapte; ~ gündüz zi(ua)
şi noapte(a); ~ yarısı miezul
nopţii. II. adv. noaptea // iyi
~ ler noapte bună!; ~ bekçisi
paznic de noapte; mehtaplı ~

228
noapte cu lună; ~ olmak a se
face noapte, a se întuneca.
gecebaskını s. (mil.) atac/incursi-
gecebekçisi – geçirgen
une de noapte.
gecebekçisi s. paznic de noapte.
gecekondu s. 1. casă (construită
clandestin, peste noapte). 2.
(fig.) cocioabă, chiţimie.
gecelemek vi. a înnopta, a ră-
mâne peste noapte.
geceleri adv. nopţile.
geceleyin adv. noaptea, în timpul
nopţii.
gecelik, -ği I. s. cămaşă de noap-
te. II. adj. de noapte,
nocturn // ~ kıyafet ţinută de
seară.
gecesefası, -nı s. (bot.) noptiţă,
barba împăratului.
gecikme s. întârziere; trenin ~si
întârziere a trenului.
gecikmek vi. a întârzia.
gecikmeli adj. cu întârziere.
gecikmeksizin adv. fără întâr-
ziere, numaidecât, imediat.
geciktirilmek vi. a se întârzia, a
fi întârziat.
geciktirme s. 1. întârziere 2. tă-
răgănare, amânare.
geciktirmek vt. 1. a întârzia, a
face să întârzie. 2. a tărăgăna,
a amâna.
geç adj. adv. târziu; en ~ cel mai
târziu; daha~ mai târziu; ~va-
kit oră târzie; ~kalmak a veni
târziu, a întârzia, a zăbovi.
geçe conj. (se foloseste pentru
exprımarea orei) şi; saat onu
füme – gaileli
yirmi ~ tren geldi trenul a so-
sit la ora zece şi douăzeci.
geçek, -ği s. pasarelă.
geçende, geçenlerde adv. deună-
zi, nu demult; acum câteva
zile.
geçenek s. coridor.
geçer adj. 1. (fin.) curent, în
curs; ~ para moneda în curs.
2. (econ.) căutat, cerut. 3. u-
zual, obişnuit.
geçerli adj. curent, efectiv; valid;
în circulaţie.
geçerlik, -ği 1. (fin.) circulaţie,
curs. 2. (econ.) căutare, cerere.
geçersiz adj. (d. legi, dispoziţii)
fără valabilitate, ieşit din
vigoare, expirat, nul.
geçersizlik, -ği s. (jur.) nulitate.
geçici adj. 1. trecător, de scurtă
durată, efemer. 2. temporar,
provizoriu. 3. (med.) molipsi-
tor, contagios.
geçim s. 1. trai, existenţă, viaţă.
2. bună convieţuire, bună în-
ţelegere, armonie.
geçimli adj. sociabil, prietenos,
comunicativ.
geçimlik, -ği s. alocaţie (pentru
hrană).
geçimsiz adj. nesociabil, neprie-
tenos; irascibil, dificil.
geçimsizlik, -ği s. neînţelegere,
discordie.
geçindirmek vt. a întreţine, a hră-
ni; a susţine, a avea grijă.
geçinecek s. hrană, subzistenţă.
geçinmek vi. 1. a se întreţine, a-şi
füme – gaileli
câştiga existenţa. 2. a se înţe-
lege, a se împăca, a trăi în
bună înţelegere.
geçirgen, geçirimli adj. permea-
bil.
geçirgenlik, -ği, geçirimlilik, -ği
s. permeabilitate.
geçirimli adj. permeabil.
geçirimsiz adj. impermeabil.
geçirimsizlik, -ği s. impermea-
bilitate.
geçirme s. 1. punere, introduce-
re. 2. (d. schiţe, desene) calc;
~ kâğıdı hârtie de calc.
geçirmek vt. 1. a trece, a trans-
mite, a pasa. 2. a pune, a in-
troduce, a baga. 3. a conduce,
a petrece (oaspeţii). 4. a pe-
trece, a trăi (o perioadă de
timp) // gözden ~ a examina;
a revizui; hesaba ~ a trece la
socoteală, a trece în cont;
kılıçtan ~ a trece prin foc şi
sabie; ele ~ a-şi însuşi ceva, a
acapara.
geçirmez adj. impermiabil.
geçirmezlik, -ği s. impermeabili-
tate.
geçiş s. trecere, tranziţie; ~ döne-
mi perioadă de tranziţie.
geçişli adj. (gram.) tranzitiv;
~fiil verb tranzitiv.
geçişme s. (fiz.) osmoză.
geçişmek vi. a se întrepătrunde.
geçişmel adj. (fiz.) osmotic.
geçişsiz adj. (gram.) intranzitiv;
~fiil verb intranzitiv.
geciştirici adj. paliativ, alinător.
geçirgenlik – geçmek
229
geçiştirmek vt. a ocoli, a evita, a
se eschiva.
geçit s. 1. trecere, culoar, pasaj.
2. (geogr.) trecătoare, pas // ~
toreni / resmi ~ paradă; cere-
monie; ~ parmaklığı barieră;
dar ~ defileu; ~ vermek a avea
vad, a avea loc de trecere.
geçkin adj. 1. (d. oameni) trecut,
îmbătrânit. 2. (d. plante) ofi-
lit, veştejit, trecut.
geçme s. 1. trecere, traversare.
2. depăşire, întrecere. 3. pă-
trundere, penetraţie. 4. îm-
binare, împreunare, asamblare,
întrepătrundere.
geçmek I. vt. 1. a trece; a sări
(peste ceva). 2. a traversa, a
parcurge, a străbate. 3. a în-
trece, a depăşi. 4. a pătrunde,
a penetra, a răzbate. 5. a o-
mite, a uita, a trece cu vede-
rea. 6. a lăsa, a abandona, a
renunţa (la). 7. a molipsi, a
contamina. II. vi. 1. a trece, a
merge; a circula. 2. a se abate
(oprindu-se undeva), a trece
(pe la). 3. (d. mărfuri) a avea
trecere, a avea căutare . 4. a fi
pomenit, a fi menţionat. 5. a
se termina, a lua sfârşit, a se
sfârşi. 6. (la şcoală) a pro-
mova, a trece.7. (d. timp) a se
scurge, a trece. 8. (d. oameni)
a îmbătrâni. 9. (d. plante) a se
veşteji, a se ofili, a se usca.
10. (d. fructe) a fi prea copt, a
fi trecut. 11. a fi considerat, a
230
fi luat drept ... 12. a pătrunde,
a se penetra. // başından ~ a
păţi multe, a fi trecut prin
multe; ileri ~ a avansa, a
geçmelik – gelir
înainta; iş işten ~ a fi prea
târziu, a fi în zadar; kendin-
den ~ a-şi pierde cunoştinţa, a
leşina; yerin dibine ~ a-i veni
(cuiva) să intre în pământ (de
ruşine); gün geçtikçe pe zi ce
trece, geç ~! lasă! nu acorda
atenţie!
geçmelik s. taxă de trecere.
geçmiş I. 1. trecut; ~ zaman
(gram.) trecutul, timpul tre-
cut; bu adamın ~ i trecutul
acestui om. II. adj. 1. din
trecut, de altădată, trecut,
vechi. 2. (d. unităţi de timp)
precedent, anterior, trecut // ~
olsun 1) însănătoşire grab-
nică!, 2) bine că a trecut.
gedik, -ği s. gaură, orificiu, des-
chidere; crăpătură. 2. (geogr.)
trecătoare, pas. 3. (mil.) breşă.
4. (fig.) greutate, dificultate,
neajuns. 5. (econ.) concesi-
une // ~ açmak (mil.) a des-
chide o breşă; ~ kapamak a
acoperi unele (mici) neajun-
suri.
gedikli I. adj. 1. găurit, crăpat.
2. (d. clienţi) permanent, obiş-
nuit. 3. (fig.) insuficient, defi-
citar. II. s. (mil.) subofiţer.
geğirme, geğiriş, geğirti s. eruc-
taţie, râgâială, râgâitură.
geğirmek vi. a râgâi.
geğrek, -ği s. (anat.) hipocondru.
gelberi s. 1. vătrai, 2. greblă.
geldiri s. (jur.) citaţie.
gelecek, -ği s., adj. viitor (şi
gram.); ~hafta săptămâna
viitoare; ~zaman (gram.) tim-
pul viitor; ~ sene anul
viitor // ~ i varsa göreceği
var atât îi trebuie; să încerce.
gelecekbilim s. futurologie, viito-
rologie.
gelecekbilimci s. futurolog, viito-
rolog.
gelecekçi s. (arte, lit.) futurist.
gelecekçilik, -ği s. (arte, lit.) fu-
turism.
geleğen s. (geogr.) afluent.
gelembe s. stână/ târlă de oi.
geleme s. pârloagă (de doi ani).
gelen adj. (fiz.) incident; ~ışın ra-
ză incidentă.
gelenek, -ği s. tradiţie, obicei,
datină
gelenekçi s. tradiţionalist.
gelenekçilik s. tradiţionalism.
gelenekleşmek vi. a deveni tra-
diţie, a se transforma în da-
tină.
gelenekleştirmek vt. a face (ca
ceva să fie) tradiţional.
geleneksel adj. tradiţional.
gelgit, -ti s. 1. agitaţie, forfotă,
du-te-vino. 2. (geogr.) maree.
gelim s. (geogr.) flux.
gelin s. 1. mireasă, 2. noră // ~kir-
piği (bot.) crizantemă ~olmak
a se face mireasă.

gelincik 1. (zool.) nevăstuică. 2.
(bot.) mac // ~balığı (zool.)
pisică de mare.
gelinlik, -ği s. rochie de mireasă
gelir s. (econ.) venit; ~kaynağı
sursă de venit ~vergisi impo-
zit pe venit// ~kabiliyeti ren-
tabilitate; ~dağılımı repartiţia
venitului (pe cap de locuitor)
~gider venituri şi cheltuieli
geliş s. venire, sosire.
gelişigüzel adv. la întâmplare, la
nimereală, alandala.
gelişim s. avânt, dezvoltare,
progres.
gelişme s. evoluţie, dezvoltare,
progres.
gelişmek vi. 1. a evolua, a se
dezvolta, a progresa.
gelişmezlik s. (med.) aplazie.
gelişmiş adj. dezvoltat, evoluat.
geliştirmek vt. a dezvolta.
gelme s. 1. v. geliş. 2. (fiz.) inci-
denţă.
gelmek vi. 1. a veni, a sosi; çıka
~ a veni (pe neaşteptate), a se
ivi; hoş geldin! bine-ai venit!;
hoş geldiniz bine aţi venit!
2. a se reîntoarce, a reveni.
3. a parveni, a ajunge (la des-
tinaţie). 4. a proveni, a se
trage (din). 5. a proveni, a
rezulta. 6. a-i părea, a avea
impresia; bana öyle geliyor
mi se pare. 7. a se potrivi, a
corespunde. 8. a ajunge, a
atinge. 9. a apărea, a se ivi.
10. a se situa, a se afla. 11. a(-
231
i) reveni (cuiva), a i se
cuveni. 12. (gram.) a se alipi,
a se alătura, a se ataşa. 13. a
nimeri, a coincide. // arkadan
~ a urma, a succeda; aşağı ~
a coborî; başa ~ a suferi, a
geliş – gemlemek
îndura; a păţi; bir araya ~a se
reuni, a se aduna; burnundan
~ (fig.) a-i ieşi pe nas; dik ~ a
se opune; dile ~ 1) a fi discu-
tat/ comentat; a fi pomenit,
2) a prinde grai, a începe să
vorbească; dolaba ~ a cădea
în cursă, a fi păcălit; elden ~ a
fi capabil; hakkından ~ a-i
veni (cuiva, la ceva) de hac;
hesaba ~ 1) a-i conveni, a-i fi
pe plac, 2) (d. oameni) a se
îndrepta, a se corija; ileri
gelenler notabilităţi, fruntaşi;
işe ~ a satisface, a mulţumi;
karşı ~a se opune, a se îm-
potrivi; kendine ~ a-şi reveni,
a-şi veni în fire; lazım ~ a fi
necesar; vakti ~ a sosi (mo-
mentul, timpul); vücuda ~ a
se realiza, yerine ~ a se înde-
plini; yola ~ a se ameliora, a
se îmbunătăţi; gel keyfim gel
aşa viaţă, da!; ce mai viaţă!
gem s. 1. zăbală. 2. (fig.) frâu;
~ini kısmak a ţine în frâu //
~vurmak a stăvili, a înfrâna; a
stăpâni.
gemi s. vas, vapor, navă; corabie;
harp/ savaş ~si navă de
război; talim ~si navă-şcoală;
232
ticaret ~ si navă comercială //
uzay ~si navă cosmică.
gemici s. marinar; navigator.
gemicilik, -ği s. navigaţie.
gemilik, -ği s. şantier naval.
gemlemek vt. 1. a pune frâu; a
pune zăbală. 2. a înfrâna, a
gen1 – genizleşme
potoli; a îmblânzi.
gen¹ adj. 1. larg; amplu; lat. 2. (d.
locuri) neexploatat; neexplo-
rat; virgin.
gen² s. (biol.) genă.
gen³ s. pârloagă.
gencecik adj. tinerel
gencelmek vi. v. gençleşmek.
genç s. adj. tânăr.
gençleşme s. întinerire.
gençleşmek vi. a întineri.
gençleştirmek vt. a întineri, a
insufla tinereţe.
gençlik, -ği s. 1. tinereţe. 2. ti-
neret, oameni tineri.
gene I. adv. iar, iarăşi, din nou. o
~geldi (el) a venit din nou.
genel adj. 1. general, total; ~bi-
bliografya bibliografie genera-
lă; ~delibilim lingvistică ge-
nerală; ~düşünceler considera-
ţii generale; ~kurul (jur.) adu-
nare generală; ~ olarak în ge-
neral; ~ sekreter secretar gene-
ral; ~kapasite capacitate totală.
2. general, public // ~ görünüş
vedere de ansamblu; ~ hukuk
(jur.) drept comun; ~ müdür
director general; ~ emniyet
siguranţa publică; ~ merkez
centrală.
geneleme s. tautologie; pleonasm.
genelev s. bordel, casă de tole-
ranţă.
genelge s. circulară; dispoziţie.
genelkurmay s. (mil.) stat-major.
genelleme, genelleştirme s. ge-
neralizare.
genellemek, genelleştirmek vt. a
generaliza.
genelleşmek vi. a se generaliza.
genellik, -ği s. generalitate, ca-
racter general.
genellikle adv. în general, în linii
mari.
genelmek vi. a se lărgi, a se lăţi.
general, -li s. (mil.) general
generallik, -ği s. gradul de gene-
ral.
genetik, -ği I. s. genetică; II.
adj. genetic; ~kod (biol.) cod
genetic; ~kopyalma (biol.)
copiere genetică.
geniş adj. 1. larg, amplu; vast, în-
tins. 2. lat. 3. încăpător, spa-
ţios; cuprinzător. 4. (fig.) indi-
ferent, nepăsător; fără griji //
~açı (mat.) unghi obtuz.;
~geçmişlik (gram.) preterit;
~zaman (gram.) aorist.
genişleme s. 1. lărgire; mărire,
extindere. 2. lăţire.
genişle(n)mek vi. 1. a se lărgi; a
se mări, a se extinde. 2. a se
lăţi.
genişletmek vt. 1. a lărgi; a mări,
a extinde. 2. a lăţi.
genişlik, -ği s. 1. lărgime, mă-
rime, amplitudine. 2. lăţime

extindere. 3. (fig.) bunăstare,
prosperitate.
genitif s. (gram.) genitiv, cazul
genitiv.
geniz s. (anat.) fosă nazală // ~
ünsüzü (lingv.) consoană naza-
lă; ~ den söylemek a fonfăi.
genizsi adj. (lingv.) nazal.
genizleşme s. (lingv.) nazalizare.
genleşme s. (fiz.) dilatare, dilata-
ţie; ~ emsali/ katsayısı coefi-
cient de dilataţie.
genleşmek vi. (fiz.) a se dilata.
genlik, -ği s. 1. bunăstare, pros-
peritate. 2. (fiz.) amplitudine.
genörgüt, -tü s. birocraţie.
genörgütçü s. birocrat.
genosit s. genocit.
gensoru s. (jur.) interpelare; ~ ö-
nergesi vermek a propune o
interpelare.
genzek s. fonfăit.
geodezi s. geodezie.
geodezik adj. geodezic.
geoit s. geoid.
geometri s. geometrie; düzlem ~
geometrie plană; uzay ~
geometrie în spaţiu; tasarı ~
geometrie descriptivă.
geometrik adj. geometric //~
dizi progresie geometrică
gerçek, -ği s. I. adevăr, veridici-
tate, realitate. II. adj. adevă-
rat, real, veridic // ~ kişi (jur.)
persoană fizică; ~ leri
görmek a vedea realitatea /
adevărul; ~ leri kabul etmek a
233
accepta realitatea; ~ maliyet
costul real.
gerçekçi s., adj. realist.
gerçekçilik, -ği s. realism.
gerçekdışı s. nereal; imaginar,
închipuit.
gerçekdışılık, -ğı s. absenţă a
relităţii, himeră, fantazie.
gerçekleme s. (mat.) probă, veri-
genleşme – gerek
ficare.
gerçeklemek vt. 1. a adeveri, a
confirma, a întări. 2. a proba (şi
mat.), a verifica, a controla.
gerçeklenmek, gerçekleşmek
vi. 1. a se realiza, a se
îndeplini. 2. a se adeveri, a se
confirma, a se materializa.
gerçekleştirme s. 1. realizare, în-
deplinire, materializare. 2. con-
firmare, adeverire.
gerçekleştirmek vi. a realiza, a
îndeplini, a împlini, a ma-
terializa.
gerçekli adj. real, adevărat.
gerçeklik, -ği s. realitate, adevăr.
gerçekten adv. într-adevăr, în
realitate, de fapt.
gerçeküstü adj. suprarealist.
gerçeküstücü s. suprarealist.
gerçeküstücülük, -ğü s. supra-
realism.
gerçi adv. de fapt, în realitate.
gerdan s. 1. gât, gâtlej. 2. guşă.
gerdanlık, -ğı s. colier.
gerdek, -ği s. cameră nupţială;
~e girmek (d. tinerii căsători-
ţi) a intra în camera nupţială.
gerdel s. ciubăr.
234
gereç s. materiale, bunuri; mij-
loace; echipament; rechizite.
gerek I. s. necesitate, nevoie,
trebuinţă. II. adj. necesar,
trebuincios; indispensabil.
III. conj. fie... fie; atât... cât
şi...; bu sorun ~bizi, ~onları
çok ilgilendiriyor această
gerekçe – gerilim
problemă interesează foarte
mult atât pe noi cât şi
pe ei.
gerekçe s. 1. motiv, pricină,
temei, cauză; 2. justificare,
argumentare, argument. 3.
(mat.) corolar.
gerekçeli adj. justificat, motivat.
gerekçesiz adj. nejustificat.
gerekircilik, -ği s. (filoz.) deter-
minism.
gerekli adj. v. gerek (II).
gereklik, -ği s. v. gerek (I) //
~kipi (gram.) modul necesita-
tiv.
gereklilik s. necesitate, nevoie.
gerekmek vi. a trebui, a fi ne-
voie, a fi necesar; bizim de
gitmemiz gerekiyor trebuie să
mergem şi noi.
gerekseme, gereksinim, gerek-
sinme s. necesitate, trebuinţă,
nevoie.
gereksiz adj. inutil, netrebuin-
cios, de prisos, nefolositor.
gereksizlik, -ği s. lipsă de nevo-
ie, inutilitate.
gerektirim s. 1. implicare, atra-
gere după sine, includere. 2.
determinare.
gerektirmek vt. 1. a face nece-
sar. 2. a determina, a implica.
gerelti s. barieră, obstacol.
gergedan s. (zool.) rinocer.
gergef s. (text.) gherghef; ~ işle-
mek a broda la gherghef.
gergin adj. încordat (şi fig.).
gerginleşmek vi. a se încorda (şi
fig.).
gerginleştirmek vt. a încorda (şi
fig.).
gerginlik, -ği s. încordare (şi fig.).
geri I. s. 1. partea din spate, dos.
2. sfârşit, final. 3. rest, ră-
măşiţă. 4. urmare, continuare.
II. adj. 1. posterior, din spate,
de dinapoi. 2. (fig.) înapoiat,
retrograd. III. adv. înapoi, în
spate, îndărăt // ~ almak a lua
înapoi; ~ dönmek/gelmek a se
reîntoarce, a reveni; ~ durmak
a se abţine; ~ göndermek a
trimite retur, a returna; ~is-
temek a revendica; ~ kalmak a
rămâne în urmă; ~ vermek a
restitui; ~ çekilmek a se
retrage; ~ kafalı înapoiat,
retrograd; ~ kalmamak a nu se
da în lături, a nu ezita să; ~
kalmışlık înapoiere; ~ zekâlı
înapoiat mintal; ~ den ~ ye pe
ascuns; ~ye yürümek (jur.) a fi
retroactiv.
gerici s., adj. (pol.) reacţionar.
gericilik, -ği s. (pol.) reacţiona-
rism; reacţiune.
gerileme s. 1. retragere, dare îna-
poi. 2. (fig.) regres, decădere.

gerilemek vi. 1. a se retrage, a da
înapoi. 2. (fig.) a regresa, a da
înapoi; a decădea.
gerili adj. încordat.
gerilik, -ği s. înapoiere (şi fig.).
gerilim s. 1. încordare. 2. (med.,
lingv.) tensiune. 3. (cin.,
teatr., lingv.) suspans,
aşteptare încordată. 4. (fiz.)
tensiune, voltaj, intensitate.
gerilimölçer s. (fiz.) voltmetru,
tensiometru.
gerillâ s. gherilă, război de par-
tizani.
gerilmek vi. a se încorda.
gerinmek vi. a se întinde (pentru
relaxare).
gerisingeri, gerisingeriye adv.
înapoi, îndărăt.
geriz s. canal colector, canali-
zare.
germanist s. germanist.
germanistik, -ği s. germanistică.
germanyum s. (chim.) germaniu.
germek vt. 1. a întinde, a ex-
tinde. 2. a încorda.
germen1 s.(biol.) germen.
germen2 s. cetate.
gerundium s. (gram.) gerunziu.
gerzek adj. înapoiat mintal.
getir s. ghetră.
getiriş (fin.) beneficiu, profit.
getirilmek vi. a fi adus.
getirmek vt. 1. a aduce; fayda ~
a aduce foloase. 2. a crea, a
produce. 3. a produce, a prici-
nui, a cauza // akla ~ a-şi
aminti; bir yere ~ a reuni; a
235
aduna; dünyaya ~ a aduce pe
lume; a naşte; imana ~ a
converti; meydana ~ a crea, a
realiza; yerine ~ a înde-
plini; yola ~ a redresa, a
gerilimölçer – geyşe
ameliora.
gevelemek vi. 1. (d. animale) a
rumega. 2. (fig.) a bolborosi,
a mormăi.
geveze adj. 1. flecar, palavragiu.
2. gură-spartă; indiscret.
gevezelik, -ği s. 1. flecăreală, pă-
lăvrăgeală. 2. indiscreţie.
geviş s. rumegare; ~ getirmek a
rumega.
gevişgetirenler s. (zool.) rume-
gătoare.
gevrek I. adj. sfărâmicios, cro-
cant. II. s. (culin.) crochete.
gevremek vi. 1. a se usca, a de-
veni sfărâmicios. 2. (d. cul-
turi) a se coace, a da în pârgă.
gevşek adj. 1. slăbit, destins,
relaxat. 2. flexibil, maleabil
3. (d. oameni) moale, inactiv,
apatic.
gevşeklik, -ği s. 1. slăbiciune,
moliciune, sfârşeală; apatie.
2. (fig.) flexibilitate, maleabi-
litate.
gevşeme s. 1. slăbire (şi fig.). 2.
(biol.) diastolă.
gevşemek vi. 1. (d. obiecte) a
slăbi, a se lăsa. 2. (d. oameni)
a se destinde, a se relaxa. 3.
(fig.) a se moleşi, a slăbi; a
deveni apatic. 4. a se dimi-
nua, a pierde din intensitate.
236
gevşetmek vt. a slăbi, a slobozi;
a destinde, a diminua.
geyik, -ği s. (zool.) cerb.
gez – göğüs
geyşe s. gheişă.
gez s. 1. încrustaţie, crestătură.
2. înălţător (la armă); ~e al-
mak a ochi.
gez s. fir cu plumb; bulă cu aer,
boloboc.
gezdirmek vt. a plimba.
gezegen s. (astr.) planetă.
gezenek s. coridor.
gezer adj. 1. călător, ambulant. 2.
ambulatoriu; ~ hasta bolnav
ambulatoriu.
gezgin s. călător, turist.
gezi s. călătorie, voiaj; ~ye çık-
mak a pleca în voiaj.
gezi s. (text.) moar.
gezici s., adj. ambulant; ~ esnaf
negustor ambulant // ~ sine-
ma caravană cinematografică.
gezicilik, -ği s. călătorie, voiaj.
gonore s. (med.) gonoree, bleno-
ragie.
gonyometre s. (tehn.) gonome-
tru.
goril s. (zool.) gorilă.
gotik adj. gotic; ~ yazı/harfler
litere gotice.
Gotlar s. (ist.) goţi.
gozgucu s. cerşetor.
göbek, -ği s. 1. (anat.) ombilic,
buric. 2. pântece, abdomen,
burtă. 3. (la fructe, legume)
miez, pulpă. 4. (fig.) mijloc,
centru. 5. (fig.) generaţie // ~
adı nume de botez; ~ bağı
cordon ombilical; ~ bağla-
mak a se îngrăşa ~i çatlamak
a se zbate, a depune eforturi
foarte mari; ~i düşmek a avea
hernie ombilicală.
göbekli adj. pântecos, burtos.
göç s. 1. mutare, mutat. 2. emi-
grare. 3. migrare // ~ etmek 1)
a se muta, 2) a emigra, 3) a
migra.
göçebe s., adj. nomad, migrator.
göçebelik s. viaţă nomadă.
göçer s. v. göçebe.
göçermek vt. 1. a transmite, a
trimite; 2. v. götürmek.
göçmek vi. 1. a se muta. 2. a
emigra. 3. a se surpa, a se
prăbuşi. 4. (fig.) a muri. 5. a
migra.
göçmen s. emigrant.
göçmelik s. emigraţie.
göçü s. (geol.) alunecare de te-
ren, surpare.
göçücü adj. migrator.
göçük, -ğü s. 1. surpătură. 2. dă-
râmătură, ruină.
göçüm s. (biol.) tropism.
göçürmek vt. 1. a muta, a
strămuta. 2. v. göçermek
3. (fig.) a înfuleca. 4. a trans-
planta; a răsădi.
göçüşme s. (lingv.) metateză.
göden s. (anat.) colon.
göğüs, -ğsü s. 1. (anat.) piept.
2. torace, capul pieptului. 3.
(fig.) sân // ~ darlığı astmă; ~
geçirmek a suspina ~ germek
a rezista, a ţine piept; ~ ~e

corp la corp; ~ kabartmak a se
mândri; ~ kemiği (anat.) stern;
~ kovuğu cavitate toracică ~
zırhı (mil.) cuirasă, platoşă; ~
ünü gere gere plin de mân-
drie.
göğüslemek vi. a se opune, a ţine
piept.
göğüslük s. 1. pieptar. 2. bărbiţă
(pentru sugari). 3. (la eleve)
şorţ.
gök I. s. 1. cer, albastrul cerului.
2. aer, văzduh. 3. atmosferă.
II. adj. albastru, azuriu // ~
lere çıkarmak a ridica în slă-
vi; ~ gürlemek a tuna; ~ gür-
lüyor tună; ~ gürleme tunet;
~ kandil beat criţă ~ gözlü cu
ochii albaştri.
gökada s. (astr.) galaxie.
gökbilim s. astronomie.
gökbilimci s. astronom.
gökbilimsel adj. astronomic.
gökcismi, -ni s. (astr.) astru, corp
ceresc.
gökçe I. adj. ceresc, celest. 2. azu-
riu, albăstrui. 3. (fig.) minunat,
fermecător. II. înger.
gökçeağaç, -cı s. salcie.
gökçebalığı, -nı (iht.) albişoară,
obleţ.
gökçegüvercin s. (zool.) porum-
bel sălbatic/ de câmp.
gökçek adj. (d. oameni) plăcut,
frumos.
gökçeyazın s. literatură.
gökçül adj. albăstrui.
gökdelen s. (arhit.) zgârie-nori.
237
gökdoğan s. (zool.) uliu-şoricar.
gökekseni s. (astr.) axa lumii.
göğüslemek – gömeç
gökeşleği s. (astr.) ecuator ceresc.
gokevi s. planetarium.
gökfiziği, -ni s. astrofizică.
gökgüvercin s. v. gökçegüvercin.
Gökhan s. (astr.) Uranus.
gökkuşağı, -nı s. curcubeu.
gökkutubu, -nu s. (astr.) pol ce-
resc.
gökküresi s. (astr.) sferă cerească.
gökmen s., adj. (d. oameni) blond
şi cu ochi albaştri.
göksel adj. ceresc, celest.gökada –
göktaşı,-nı s. (astr.) meteorit.
gömülmek
Göktürk s. (ist.) Gök-Turk, Tur-
cii albaştri.
gökyolu, -nu s. v. samanyolu.
gökyüzü, -nü s. cer, bolta cereas-
că.
göl s. lac, ghiol.
gölalası, -nı s. păstrăv de lac.
gölbaşı s. (geogr.) pârâu.
gölcük,-ğü s. lac mic, heleşteu,
iaz.
gölek s. băltoacă.
gölge s. 1. umbră; ~ vermek a
umbri. 2. (fig.) protecţie, aus-
picii // alaca ~ penumbră; ~
sinden korkmak a se teme şi
de umbra sa; ~de bırakmak a
lăsa (pe cineva) în umbră, a
eclipsa.
gölgelemek vt. a umbri (şi fig.).
gölgeli adj. umbros.
gölgelik,-ği s. umbrar; loc um-
bros, umbră.
gölsel adj. lacustru.
238
gölük,-ğü s. animal de călărit şi
de tracţiune.
gömlek – göre
gömeç s. v. gümeç.
gömlek, -ği s. 1. cămaşă; kolalı
~ cămaşă apretată. 2. înveliş;
învelitoare // iş ~i halat (de
lucru).
gömme s. 1. îngropare, îngropat.
2. înmormântare, înhumare.
gömmek vt. 1. a îngropa. 2. a
înmormânta, a înhuma.
gömü s. comoară.
gömülmek vi. 1. a se îngropa. 2.
a fi îngropat, a fi înmormân-
tat.
gömülü adj. 1. îngropat. 2. în-
mormântat, înhumat.
gömüt,-tü s. mormânt.
gömütlük s. cimitir.
gön s. piele tăbăcită.
gönder s. catarg.
gönderilmek vi. 1. a se trans-
mite, a fi trimis/ expediat. 2. a
fi concediat.
göndermek vt. 1. a trimite, a ex-
pedia. 2. (fig.) a concedia.
gönen s. umiditate.
gönenç s. bunăstare, prosperitate.
gönençli adj. prosper.
gönendirmek vt. a ferici (pe ci-
neva), a face (pe cineva) feri-
cit.
gönenmek vi a se bucura de
viaţă, a fi fericit.
gönül, -nlü s. 1. inimă. 2. voinţă.
3. dorinţă, poftă. 4. dragoste,
afecţiune, ataşament. 5.
consimţământ, asentiment. 6.
mândrie, orgoliu, vanitate //
~den din inimă; ~nü etmek/
yapmak a-i face (cuiva) pe
plac; ~ü olmak a avea tragere
de inimă; ~ü açılmak a se
înveseli; ~ü bulanmak (fig.)
a-i fi greaţă; ~ almak 1) a
mulţumi, a satisface, 2) a
consola; ~ kırmak a jigni;
~den çıkarmak a da uitării;
~ü gani okşamak a consola, a
mângâia; ~ü bol cu inima
largă; ~ü çökmek a se
descuraja, a se demoraliza; ~
vermek a se ataşa; a se în-
drăgosti; ~ü ile oynamak a se
juca cu sentimentele cuiva;
~ü kırılmak a se supăra, a se
ofensa; ~ ünce după pofta ini-
mii; ~ ünü çelmek a fura (cui-
va) inima; ~ ünü kaptırmak a
se îndrăgosti; ~ ünü serin tut-
mak a fi cu sânge rece.
gönüllü s., adj. voluntar // alçak
~ modest.
gönüllülük, -ğü s. voluntarism.
gönülsüz I. adj. modest. II. adv.
fără tragere de inimă, fără
chef, în silă.
gönülsüzce adv. v. gönülsüz II.
gönülsüzlük, -ğü s. lipsă de do-
rinţă, lehamite.
gönye s. (mat.) echer.
gönyelemek vt. a măsura cu
echerul.
göre prep. potrivit cu...; în con-
formitate cu...; după cum...,
având în vedere; bana ~ după

mine, după părerea mea;
işittiğime ~ după cum am
auzit.
görece adj. relativ.
görececi s. v. göreci.
görececilik s. görecilik.
göreci s., adj. relativist
görecilik, -ği s. relativism.
göreli adj. relativ.
görelilik, -ği s. relativitate.
görenek s. rutină.
görev s. 1. obligaţie, îndatorire;
sarcină, atribuţie. 2. funcţie;
serviciu // ~ vermek a da o sar-
cină, a însărcina; ~ başında în
exerciţiul funcţiunii; ~in
yerine getirilmesi îndeplinirea
sarcinilor de serviciu; ~ inden
almak a destitui din funcţie; ~
almak a lua o sarcină, a se
însărcina; ~ den ayırılmak a
renunţa la funcţie; ~ inden
uzaklaştırmak a îndepărta de la
funcţie.
görevsel adj. funcţional.
görgü s. 1. experienţă, 2. prac-
tică. 3. manieră, conduită // ~
tanığı martor ocular; ~ kural-
ları reguli de bună purtare;
codul bunelor maniere.
görgücülük, -ğü s. (filoz.) empi-
rism.
görgül adj. (filoz.) empiric.
görgülenmek vi. a căpăta expe-
rienţă, a se experimenta.
görgülü adj. 1. experimentat, pri-
ceput, încercat. 2. manierat, bi-
necrescut.
görevsel – görüntü
239
görgüsüz adj. 1. neexperimentat,
nepriceput. 2. necivilizat, ne-
görece – görücülük
educat.
görgüsüzlük s. 1. lipsă de expe-
rienţă, nepricepere. 2. nepoli-
teţe, grosolănie.
gör-işit s. audiovizual.
görk, -kü s. 1. aparenţă. 2. pom-
pă, splendoare.
görkem s. fast, lux, splendoare.
görkemli adj. fastuos, luxos,
somptuos.
görme I. s. vedere, văz. II. adj.
vizual, optic // ~siniri (anat.)
nerv optic.
görmek vt. 1. a vedea. 2. a fi de
faţă, a asista; a se uita. 3. a
constata, a remarca. 4. a în-
tâlni. 5. a considera, a socoti,
a aprecia; a interpreta // az~ a
minimaliza; ceza ~ a fi pe-
depsit; çok ~ a invidia; gün ~
a-şi trăi traiul; hoş ~ a tolera,
a îngădui; iş~ a se îndeletnici;
rüya ~ a visa; talim ~ a se in-
strui; zarar ~ a fi păgubit.
görmemezlik, -ği ignorare; ~ ten
gelmek a simula că nu vede; a
se face că nu vede.
görmemiş adj. parvenit.
görmemişlik, -ği s. parvenit.
görmez s., adj. nevăzător; orb.
görmezlik, -ği v. gormemzlik.
görmüşlülük, -ğü s. cunoaştere;
~ duygusu (med.) paramnezie.
görsel adj. vizual.
görü s. 1. vedere, văz. 2. prive-
lişte, peisaj, vedere.
240
görücü s. peţitor.
görülmek – göstermek
görücülük, -ğü s. peţit.
görülmek vi. 1. a se vedea; a fi
văzut; 2. a fi rezolvat. 3. a se
întâlni, a se observa.
görülmemiş adj. nemaivăzut, ne-
maiîntâlnit.
görüm s. văz, simţul văzului.
görümce s. cumnată (soră a so-
ţului).
görünge s. perspectivă.
görüngen adj. aparent.
görüngü s. 1. aparenţă. 2. feno-
men.
görünmek vi. 1. a se vedea, a se
arăta, a se ivi. 2. a părea, a
arăta (la chip).
görüntü (fiz.) imagine.
görüntüleme s. 1. filmare; tele-
vizare. 2. expunere; etalare.
görüntülemek vt. 1. a filma; a
televiza. 2. a expune, a etala.
görünüm s. 1. vedere, aparenţă.
2. (gram.) aspect verbal.
görünür adj. aparent.
görünürde adv. în aparenţă.
görünürlük, -ğü s. vizibilitate.
görünüş s. 1. vedere, înfăţişare,
aspect. 2. aparenţă.
görünüşte adv. la prima vedere,
în aparenţă.
görüş 1. v. görme (I), 2. (fig.)
părere, idee, concenţie, con-
vingere; punct de vedere.
görüşme s. 1. întâlnire, întreve-
dere, discuţie. 2. convorbire.
3. interviu.
görüşmeci s. negociator.
görüşmek I. vi. a se vedea, a se
întâlni. II. vt. a discuta, a
dezbate, a delibera, a negocia.
görüşü s. interviu.
görüşülme s. negociere.
görüşücü s. reporter.
görüşülmek vi. a se discuta, a se
analiza, a se delibera, a se
negocia.
gösterge s. (fiz.) indicator (şi fig.).
göstergebilim s. (med.) semiolo-
gie.
gösteri s. manifestaţie, demons-
traţie.
gösterici s. demonstrant.
gösterim s. 1. (cinem.) proiecţie.
2. (cinem., teatru.) reprezen-
taţie, spectacol.
gösteriş s. 1. arătare, indicare.
2. înfăţişare, aparenţă, as-
pect. 3. (fig.) ostentaţie, para-
dă; prefăcătorie.
gösterişli adj. 1. (d. fiinţe) arătos,
chipeş, frumos. 2. (d. lucruri)
mare, impozant, frumos.
gösterişsiz adj. 1. (d. fiinţe) urât,
nearătos. 2. (d. lucruri) neim-
punător, neimpozant, modest.
gösterme s. arătare, prezentare;
indicare, revelare; evidenţiere
// ~ adılı (gram.) pronume de-
monstrativ; ~ sıfatı (gram.) ad-
jectiv demonstrativ; ~ par-
mağı degetul arătător.
göstermeci s. (med.) exhibiţionist.
göstermecilik, -ği s. (med.) exhi-
biţionism.

göstermek vt. 1. a arăta, a pre-
zenta. 2. a indica, a semnala.
3. a revela, a evidenţia. 4. (fig.)
a dovedi, a manifesta, a da
dovadă de ... 5. (fig.) a dez-
vălui, a da în vileag // mu-
kavemet ~ a opune rezistenţă;
itaat ~ a arăta supunere;
Allah göstermesin! Doamne
fereşte!
göstermelik, -ği I. s. mostră, e-
şantion. II. adj. de paradă, de
formă, de ochii lumii.
götürmek vt. 1. a duce, a con-
duce, a însoţi. 2. a transporta,
a căra. 3. (d. ape) a lua, a
duce.
götürü adv. cu ridicata, cu top-
tanul.
götürülmek vi. a fi dus, a fi
transportat.
götürüm s. răbdare; stăpânire de
sine; îngăduinţă, indulgenţă.
götürümlü adj. răbdător, îngă-
duitor, indulgent.
götürümsüz adj. nerăbdător.
gövde s. 1. (anat.) corp. 2. (bot.)
trunchi; tulpină. 3. (tehn.)
corp, carcasă, caroserie; //
isim ~si temă nominală; fiil
~si temă verbală; ~ ünlüsü
vocală tematică.
gövdebilim s. anatomie.
gövdebilimci s. anatomist.
gövdebilimsel adj. anatomic.
gövdelenmek vi. 1. (d. oameni) a
se împlini, a se dezvolta, a se
götürülmek – göz
241
îngrăşa. 2. (fig.) a se întru-
chipa, a se realiza.
gövdeli adj. corpolent, trupeş.
göstermelik – göz
gövdesel adj. corporal.
gövermek vi. 1. a înverzi, a se
înverzi. 2. a se învineţi.
göverti s. verdeţuri, zarzavat.
göydergi s. (med.) furuncul, ab-
ces.
göynük adj. 1. ars. 2. (d. oa-
meni) bronzat. 3. (d. fructe)
copt. 4. (fig.) îndurerat, trist,
amărât.
göynümek vi. 1. a se necăji, a se
întrista. 2. (d. fructe) a coace,
a da în pârg.
göz s. 1. ochi. 2. vedere, văz.
3. gaură, orificiu; iğne ~ü ure-
chea acului. 4. izvor, sursă.
5. încăpere, cameră. 6. com-
partiment, despărţitură. 7.
(bot.) mugur // ~ açamamak a
nu avea răgaz; ~ açıklığı vigi-
lenţă; ~ açmak 1) a se naşte;
2) a avea răgaz; ~ açtırmamak
a nu-i da (cuiva) răgaz;
~ alanı câmp vizual; ~ alda-
nımı/aldanması iluzie optică;
~ alıcı atractiv; ~ almak a
orbi, a lua ochii; ~ boyamak a
induce în eroare; ~ dikmek a
râvni, a dori; ~ etmek a face cu
ochiul; ~ gezdirmek a cerceta
cu privirea; ~e gelmek a da cu
ochii de cineva; ~ komaştırıcı
orbitor; ~ kapağı pleoapă; ~
kararı evaluare, estimare; ~
karası (anat.) pupilă; ~ kır-

242
pmak a clipi; ~ koymak a pune
ochii (pe ceva, pe cineva); ~
kulak olmak a fi numai ochi şi
urechi; ~ kuyuruğu coada
ochiului; ~ önünde tutmak/
bulundurmak a avea în vedere,
a lua în considerare, a ţine
cont de..., ~ önünne getirmek
a-şi imagina, a-şi închipui; ~
süzmek a-şi da ochii peste cap,
a cocheta; ~ ucuyla bakmak a
privi cu coada ochiului; ~ yu-
mmak a trece cu vederea; a
tolera; ~den düşmek a cădea în
dizgraţie; ~den geçirmek a
verifica, a examina; ~den kay-
bolmak a se face invizibil; ~e
batmak a bate la ochi, a-i
atrage atenţia; ~e çarpmak a-i
sări în ochi, a-i atrage atenţia;
~e görünmek a se vedea; ~le
yemek a sorbi din ochi; ~e ~
dişe diş ochi pentru ochi; dinte
pentru dinte; ~ leri dönmek a
fi în agonie; ~ leri fal taşı gibi
açılmak a se holba; ~e almak
1) a îndrăzni, a se încumeta,
2) a lua (pe cineva) la ochi;
~ü korkmak/ yılmak a se
speria; ~ ünde olmamak a nu
intenţiona, a nu avea de gând;
~ üne girmek a intra în graţiile
cuiva; ~ ünü çıkarmak a-i
scoate (cuiva) ochii (pentru
ceva); ~ ünü kapamak a muri;
~ü almamak a nu îndrăzni, a
nu cuteza; ~ ün aydın!
gözaltı– gözetmek
felicitări! ~ ünde tütmek a-i fi
dor.
gözaltı, -nı s. supraveghere; ~ et-
mek / ~ na ~ almak a supra-
veghea, a păzi.
gözbağı, -nı s. magie.
gözbağcısı, -nı s. magician.
gözbebeği, -nı s. (anat.) pupilă //
~gibi sevmek a iubi (pe ci-
neva) ca ochii din cap.
gözbilim s. oftalmologie.
gözcü s. 1. (d. persoane) ob-
servator (şi mil.) 2. oculist,
oftalmolog.
gözdağı, -nı s. ameninţare; ~ ver-
mek a ameninţa; a intimida.
gözde adj. (d. oameni) preferat,
favorit.
gözdengeçiricilik s. revizionism.
göze s. 1. (biol., bot.) celulă. 2. iz-
vor.
gözebilim s. sitologie.
gözelerarası adj. (biol.) interce-
lular.
gözeme s. (d. ţesături) stopare.
gözemek vt. a stopa, a ţese.
gözenek s. 1. (biol.) por. 2. (bot.)
stomată. 3. fereastră. 4. (tex.)
ajur. 5. (apicultură) mască.
gözetici s. (d. oameni) observa-
tor.
gözetim s. 1. observare; suprave-
ghere; 2. protecţie, control. 3.
arest la domiciliu. 4. detenţie;
arest // ~e almak a aresta.
gözetleme s. supraveghere, ob-
servare.

gözetlemek vt. 1. a supraveghea,
a observa. 2. a urmări.
gözetleyici s. (d. oameni) supra-
veghetor, observator.
gözetmek vt. 1. a păzi, a supra-
veghea; a veghea. 2. a pândi,
a urmări; a observa. 3. a pre-
supune, a prevedea, a avea în
vedere, a lua în consideraţie.
gözevi, s. (anat.) orbită.
gözkapağı, -nı s. (anat.) pleoapă.
gözlem s. observare, observaţie.
gözlemci s. (d. oameni) observa-
tor.
gözlemek vt. 1. a pândi, a aş-
tepta, a urmări. 2. a observa;
a supraveghea, a veghea.
gözelemevi, -ni s. (astr.) obser-
vator.
gözlük, -ğü s. ochelari // tek ~
monoclu.
gözlükçü s. optician; ochelarist.
gözükmek vi. 1. a apărea, a se ivi;
a se vedea, a se zări. 2. a fi
vizibil.
gözüpek adj. îndrăzneţ, curajos,
neîndrăzneţ.
gözyaşı, -nı s. lacrimă; ~ dökmek
a vărsa lacrimi.
grad s. (mat.) grad.
grafik s. grafic // ~ sanatlar arta
grafică.
grafit, -ti s. (geol.) grafit.
grafoloji s. grafologie.
gram s. gram.
gramatikal adj. gramatical; ~
özne subiect gramatical.
243
gramer s. gramatică; tarihsel ~
gramatică istorică; ~ kuralı
regulă gramaticală; ~ ulama-
ları categorii gramaticale.
granit,-ti s. granit.
granül s. granulă.
granulasyon s. granulaţie.
gözevi – gururlu
granülit, -ti s. (geol.) granulit.
gravitasyon s. gravitaţie.
gravür s. gravură.
grekoromen s. (sport) lupte gre-
co-romane.
grena s. (geol.) granat.
grev s. grevă.
grevci s. grevist.
greypfrut (bot.) grepfrut.
gri adj. (d. culoare) gri.
grip s. gripă.
gripaj s. (tehn.) gripare.
grup s. grup; grupă.
gruplandırma s. grupare // yeni-
den ~ regrupare.
gruplandırmak s. vt. a grupa, a
regrupa.
guatr s. (med.) guşă.
gudde s. (anat.) glandă.
gudubet adj. urât, diform, hidos.
gufran s. (rel.) milă, mărinimie.
guguk s. (zool.) cuc; ~lu saat
ceas cu cuc,
gurbet, -ti s. 1. străinătate, ţinu-
turi străine. 2. pribegie.
gurbetçi s. pribeag.
gurbetçilik v. gurbet (2).
gurk, -ku s. 1. cloşcă. 2. curcan.
gurlamak, guruldamak vi. (d.
intestine) a chiorăi.
gurup, -bu s. apus, asfinţit.
244
gurur s. 1. mândrie. 2. orgoliu,
îngâmfare.
gururlanmak vi. 1. a se mândri,
a se făli. 2. a se îngâmfa; a fi
orgolios.
gururlu adj. 1. mândru. 2. în-
gusül – gülmek
gâmfat, orgolios
gusül, -lü s. (rel.) abluţiune, spă-
lare rituală (pe tot corpul).
guşa s. v. guatr.
gübre s. (agr.) 1. mraniţă; gunoi.
2. îngrăşământ.
gübrelemek vt. (d. sol) a gunoi;
a îngrăşa, a fertiliza.
gübreli adj. (d. sol) îngrăşat, fer-
tilizat.
gücendirmek vt. a supăra, a o-
fensa, a necăji.
gücenik adj. supărat, ofensat, ne-
căjit.
güceniklik, -ği s. supărare, o-
fensă, necaz.
gücenmek vi. a se supăra, a se
ofensa, a se necăji.
güç s. 1. putere, forţă; vigoare.
2. putinţă, capacitate. 3. capa-
citate, potenţial; ~ ekonomik
potenţial economic; 4. supă-
rare, mâhnire // ~ü yetmek a
putea, a fi capabil; ~ üne git-
mek a irita, a enerva, a în-
furia.
güç adj. greu, dificil, anevoios.
güçbela adv. cu greu, cu mare
dificultate, anevoie.
güçlendirmek vt. a întări, a for-
tifica.
güçlenmek vi. a se întări, a se
fortifica.
güçleşmek vi. a se îngreuna, a
deveni mai dificil, a se com-
plica.
güçleştirmek vt. a îngreuna, a
face să devină mai dificil.
güçlü adj. puternic, viguros.
güçsüzlük s. neputinţă, slăbiciune.
güçlük, -ğü s. greutate, dificulta-
te; ~ çekmek a întâmpina difi-
cultăţi.
güderi s. antilopă (piele).
güdük adj. 1. diform 2. incom-
plet, neterminat. 3. scurt; ~
aylar lunile scurte ale anului.
4. îngust, strâmt; restrâns; ~
kalmak 1) a rămâne nefina-
lizat, 2) a nu creşte, a rămâne
pitic.
güdüm s. 1. mânuire, manipu-
lare, dirijare. 2. management.
güdümlü adj. dirijat,
teleghidat // ~ balon dirijabil,
aerostat.
güfte s. (muz.) libret.
güğüm s. bidon.
gül s. trandafir // yabani ~ mă-
ceş; ~ pembesi (d. culoare)
roz.
güldürmek vt. a face să râdă, a
stârni râsul.
güldürü s. (lit.) farsă, comedie.
güldürücü adj. comic, hazliu
güleç adj. zâmbitor; ~ bir yüz o
faţă zâmbitoare.

gülle s. 1. (mil.) ghiulea, pro-
iectil. 2. (sport) greutate; ~ at-
mak a arunca greutatea.
gülleci s. (sport) aruncător de
greutate.
gülmek I. vi. 1. a râde. 2. a se
amuza, a face haz, a se distra.
II. vt. a lua în derâdere, a-şi
bate joc (de cineva) // bıyık
altından ~ a râde pe sub mus-
tăţi; ~ ten kırılmak a se pră-
pădi de râs; kahkaha ile ~ a
râde în hohote; kıs kıs ~ a
râde pe înfundate; sakalına ~
a râde în barbă; yüze ~ a-i
râde (cuiva) în faţă /în obraz;
güle, güle cu bine! la reve-
dere!
gülümseme s. zâmbet, surâs.
gülümsemek vi. a zâmbi, a surâ-
de.
gülünç adj. hazliu, comic, ridi-
col.
gülüş s. râs, ilaritate.
gülüşmek vi. a râde, a face haz.
güm interj. trosc!
gümbürdemek vi. a tuna, a răsuna.
gümbürtü s. tunet, răsunet.
gümeç s. fagure (de miere).
gürbüzlük s. robusteţe.
Gürcü s. gruzin.
gürel adj. dinamic.
güreş s. trântă; (sport) lupte; bo-
ğa ~i lupte de coridă; greko-
romen ~i lupte greco-romane;
serbest ~ lupte libere.
güreşçi s. (sport) luptător.
güreşçilik,-ği s. lupte.
245
güreşmek vi. (sport) a se lupta; a
se lua la trântă.
gürgen s. (bot.) carpen.
gürlemek vi. 1. a tuna, a bubui; a
vui, a răsuna; gök gürlüyor
tună. 2. (fig.) a se prăpădi, a
muri (subit).
güruh s. 1. mulţime, gloată.
2. (fig.) şleahtă, clică, bandă.
gürüldemek vi. a vui, a răsuna, a
tuna.
gürültü s. 1. gălăgie, zgomot.
gülümseme – güzellik
2. (fig.) ceartă, sfadă.
gürültücü adj. gălăgios.
gütmek vt. 1. (d. animale) a paş-
te. 2. a mâna la păscut (vite).
3. a nutri, a cultiva. 4. (fig.) a
îndruma, a dirija, a conduce.
güve s. (zool.) molie.
güveç s. ghiveci (şi culin.).
güven s. încredere // ~ oyu vot de
încredere; ~i kötüye kullanma
abuz de încredere.
güvence s. încredinţare, asigu-
rare, garanţie; ~ vermek a da
asigurări; a da garanţii.
güvenlik, -ği s. securitate; ~ Kon-
seyi Consiliul de Securitate.
güvenmek vi. a se bizui, a se în-
crede, a conta.
güvercin s. porumbel.
güverte s. (mar.) punte.
güvey s. ginere.
güvez adj. violet, de culoare vio-
let.
güya adv. chipurile, cică; vorba
vine.
güz s. toamnă.
246
güzel I. s. frumos, frumuseţe. II.
adj. frumos, plăcut, agreabil;
bun. III. adv. bine, frumos; ~
sanatlar arte frumoase; ~ yazı
caligrafie.
güzelce I. adj. frumuşel. II. adv.
de-a binelea, cu totul, pe deplin.
güzelleşmek vi. 1. a se găti, a se
împodobi. 2. a se face fru-
mos.
Ğ
ğ Ğ a noua literă a alfabetului
limbii turce. Ea nu apare la
iniţială de cuvânt, fiind
güzelleştirmek vt. a înfrumuseţa.
güzellik, -ği s. 1. frumuseţe. 2. bi-
ne, blândeţe, vorbă bună //
güzergâh – hacalet
~le cu binişorul, cu blândeţe.
güzergâh s. 1. traseu, drum, iti-
nerar. 2. pasaj, loc de trecere.
güzün adv. toamna.
folosită doar în poziţie
medială şi finală.