Acordul dintre subiect şi predicat

Definiţie:
Acordul dintre subiect şi predicat reprezintă un tip de manifestare a relaţiei dintre două unităţi
sintactice, prin repetarea informaţiei gramaticale. În general, relaţia dintre subiect şi predicat este
orientată de la subiect spre predicat, în sensul că acesta preia şi manifestă gramatical informaţia pentru
persoană şi număr: Eu scriu. Voi veţi nota. Nu în toate cazurile relaţia este marcată. În anumite situaţii
este suficientă poziţia termenilor ori contextul pentru a indica relaţia subiect-predicat şi a fi decodată ca
atare:
Ajungând (eu) acasă, am văzut care este situaţia.

Exemple prototipice:
Eu scriu.
Maria se joacă.

Tipurile identificate de GALR II sunt:

I. Acordul tipic
I.1. Acordul în număr
Priveşte forma predicatului combinat cu un subiect care se exprimă printr-un nume: Doctorul
vine mâine. Ei ajung mâine acasă. Nimeni nu stă cu bunica.
I.2. Acordul în persoană
Se identifică în cazul în care predicatul are ca subiect un pronume personal. Atunci când subiectul
este un substantiv de singular sau plural, acordul se realizează la persoana a III-a, singular sau plural :
Eu mă joc cu pisica. Voi terminaţi tema repede.
Câinele aşteaptă mâncarea.
I.3. Acordul în gen
Se identifică în cazul numelor predicative exprimate adjectival sau în cazul participiilor pasive:
Desenele sunt foarte importante pentru copii.
Copiii au fost lăudaţi de juriu.
Copiii, lăudaţi de juriu, s-au bucurat de premii.
În cazul substantivelor nume proprii, corelarea cu substantivele moţionale se poate realiza cu abateri
de la regula acordului:
Monica Macovei devine primul comisar european care ....

II. Abateri de la regula generală a acordului

Uzul limbii demonstrează că există situaţii în care normele generale ale stabilirii acordului gramatical
sunt încălcate. Aceste situaţii privesc:
II.1. Acordul prin atracţie
Acesta constă în preluarea de către verbul predicat a informaţiilor gramaticale codificate de către
un constituent al grupului nominal al subiectului. Adjuncţii intercalaţi între subiectul gramatical şi
predicat creează o situaţie favorailă încălcării acordului gramatical: Oricare dintre elevi pot participa.
Fiecare dintre cei douăzeci de participanţi au câştigat.
II.2. Acordul după înţeles
Ţine cont de sensul numelui aşezat în poziţia de subiect. Normele limbii literare permit ambele
realizări (v. GALR II):
Majoritatea a votat împotrivă.
Majoritatea (dintre elevi) au fost trimişi acasă.

III. Situaţii speciale ale acordului dintre subiect şi predicat

III.1. Subiectul este un substantiv colectiv
 Există trei situaţii reprezentative pentru realizarea acordului în cazul substantivelor colective;
acestea ţin cont de tipul de substantive colective şi de poziţia acestora în grupul nominal care ocupă
poziţia de subiect. Ţinând seama de numărul substantivului colectiv, acordul se realizează, în general, la
singular:
A sosit un grup de englezi în oraş.
Un stol de vrăbii a trecut rapid., dar şi Un stol de vrăbii au trecut rapid.
Forma de plural întâlnită adesea în cazul acordului rezultă din prezenţa adjunctului (de vrăbii) cu formă
de plural. Unele substantive devin colective în anumite contexte (o căruţă de bani, o căciulă de mere, o
poală de fructe, o găleată de nuci, o avalanşă de aplauze) şi permit acordul după înţeles.

III.2. Subiectul este un substantiv de tipul fel, tip, specie, soi, rasă
Acestea funcţionează în prezenţa adjuncţilor la plural în acelaşi fel ca substantivele colective sau
contextual colective:
Un fel de soldaţi au invadat străzile.
Un tip de cetăţeni au votat diferit.
O categorie de telespectatori ne-au declarat ...
III.3. Subiectul este inclus într-o expresie partitivă
Expresia partitivă se identifică în prezenţa prepoziţiilor de, dintre, din, care relaţionează un
substantiv de tipul (o/două/mai multe) parte/părţi, o jumătate, un sfert, o pereche, o duzină, o
multitudine, o cantitate sau un cuantificator nedefinit (fiecare, vreunul, toţi, niciunul) cu alte substantive,
colective (clasă, grup, armată) sau masive (apă, vin, ulei). Acordul se realizează fie formal (gramatical),
fie după înţeles, în cazul în care adjunctul, la plural, este considerat mai adecvat statutului de subiect:
Exempe GALR II:
O parte dintre cursanţi va merge...
Fiecare dintre noi are un scop.
O parte dintre cei veniţi mi-au confirmat
Jumătate din bani s-au cheltuit.
Fiecare dintre copiii tăi vor pleca la casa lui.
În situaţia în care este prezent un adverb restrictiv, acordul formal este mai potrivit (Doar o parte
dintre elevi s-a prezentat.), dar se întâlneşte şi acordul după înţeles (O mică parte dintre părţile
manuscrisului au rămas necitite.).

III.4. Subiectul este un nume propriu:

În cazul antroponimelor care au formă de plural, dar înţeles de singular, acordul se realizează la
sigular: Poalelungi a veni mai devreme. Şaptedealuri ne-a ajutat mult. Dacă înţelesul este de plural,
acordul se realizează la plural: Popeştii ne-au ajutat mult.
În cazul toponimelor, acordul se realizează fie la singular, fie la plural, în cazul substantivelor
care permit articularea la plural fie la singular, fie la plural:
Bucureştiul / Hotare este....
Bucureştii / Iaşii /Humuleştii sunt ....
Aceeaşi observaţie este valabilă şi în cazul titlurilor:
„Lumi virtuale” a / au produs senzaţie. (GALR II)

III.5. Subiectul este pronume relativ

a. În cazul relativelor fără antecedent, se întâlnesc mai multe situaţii: cine va selecta singularul, câte
şi câţi pluralul, iar care fie singularul, fie pluralul: Nu ştiu cine vin /câţi vin /care vin/ care vine.
b. În cazul relativelor cu antecedent, acordul e impus de forma de singular sau plural a
antecedentului:
Este o persoană care ştie ce vrea.
Sunt persoane care ştiu ce vor.
Sunt (eu) unul dintre cei care mă opun. / Sunt unul dintre cei care se opun.
III.6. Subiectul este un pronume personal de politeţe
Diferenţa constă în acordul în gen şi număr, care se realizează potrivit înţelesului:
Domnia Sa este însoţită / însoţit de gardă.
Dumneavostră sunteţi ajutat/ajutaţi/ajutată/ajutate.

III.7. Subiectul este o propoziţie sau o formă verbală nepersonală

Acordul se realizează în acest caz la persoana a III-a singular:
E clar că doreşte să înţeleagă.
A nu-ţi ajuta aproapele e grav.
Se aude că tună. / tunând.

III.8. Subiectul este un termen de metalimbaj

Acordul se realizează la persoana a III-a singular:
„Programul de apărare a prinţeselor” este un film Disney.

IV. Acordul impus de diferite tipuri de subiect

IV.1. Subiectul multiplu
Subiectul multiplu impune reguli nu foarte stricte în cazul acordului cu numele predicativ realizat
adjectival sau cu participiul pasiv.
I. Acordul se realizează în felul următor, în cazul termenilor coordonaţi copulativ:
a. dacă termenii subiectului multiplu sunt nume de fiinţe şi unul dintre aceştia este de genul
masculin, acordul se face la masculin: Andrei şi mama sunt îngrijoraţi.
b. Dacă termenii subiectului multiplu sunt nume de fiinţe şi nume de lucruri, acordul se face cu
numele de fiinţe: Cartea şi scriitorul au fost rememoraţi astăzi.
c. Dacă termenii sunt nume de lucruri, există mai multe situaţii de acord:
c.1. Când termenii sunt de genul neutru şi feminin, acordul se face la forma comună de feminin: Para şi
mărul sunt coapte.
c.2. Când numele de lucruri sunt de genul masculin şi feminin, important este numărul substantivului
masculin: dacă acesta este la singular, nu sunt impuse constrângeri, iar acordul se face la feminin plural
(Roşia şi ardeiul sunt proaspete.), dacă este la plural, forma de masculin plural este impusă doar dacă
substantivul masculin este cel mai apropiat de verb (Munţii şi valea sunt împădurite., dar Valea şi munţii
sunt împăduriţi.).
c.3. Când numele de lucruri sunt de genul masculin şi neutru, numărul substantivului masculin este, de
asemenea hotărâtor: dacă este la singular, nu impune constrângeri, iar acordul se realizează la feminin
plural (Morcovul şi mărul sunt proaspete.), dacă este la plural şi neutru la singular, acordul se face la
masculin (Morcovii şi mărul sunt proaspeţi!), iar dacă ambele sunt la plural, genul îl hotărăşte subtantivul
cel mai apropiat de verb (Morcovii şi merele sunt proaspete., dar Merele şi morcovii sunt proaspeţi.).

II. Excepţiile presupun situaţii în care subiectul, deşi multiplu, impune acordul la singular
a. Dacă termenii subiectului multiplu sunt coordonaţi negativ, se întâlneşte şi acordul la singular:
Nici Ana, nici Maria n-a venit/n-au venit.
b. Dacă termenii, la singular, se exclud şi relaţia este codificată prin coordonare disjunctivă, acordul
este la singular: El sau ea a greşit. dar Ea sau ei au greşit.
c. Subiectul postpus conduce la tolerarea acordului prin atracţie: Se aude ploaia sau vântul. Mă
doare capul şi mâinile.
d. Termenii la singular, nearticulat, permit acordul la singular: Carne şi pâine se găseşte.
e. Comportamentul de bloc semantic a expresiei subiectului impun acordul la singular: Praf şi
pulbere se alege din asta.
 f. În cazul în care unul din termenii subiectului multiplu este subliniat prin adverbe şi locuţiuni de
tipul: îndeosebi, mai ales, mai cu seamă, în special, mai întâi, în primul rând: Frumuseţea şi în
special inteligenţa a contat.
g. În cazul predicatului impersonal, acordul este la singular, inferent de structura subiectului: E greu
de înţeles şi explicat.

IV.2. Subiectul inclus şi subiectul subînţeles

Se recuperează fie din informaţia de număr şi persoană a predicatului, fie anaforic, din context:
Eu scriu, citesc, mănânc., Victor merge joi la teatru şi se duce vinerea la fotbal.

IV.3. Subiectul nedeterminat

Se întâlneşte şi în construcţii cu verbul la persoana a III-a, dar şi în construcţii cu verbe la
persoana I şi a II-a:
Bate la uşă.
Ai carte, ai parte.