„În vreme ce încercăm să descriem năravurile moldovenilor (lucru

despre care nimeni sau numai puţini străini au o imagine adevărată), dragostea
ce avem pentru patria noastră ne îndeamnă pe de o parte să lăudăm neamul din
care ne-am născut şi să înfăţişăm pe locuitorii ţării din care ne tragem, iar pe
de altă parte, dragostea de adevăr ne împiedică, într-aceeaşi măsură, să lăudăm
ceea ce ar fi, după dreptatea, de osândit. [...] Din această pricină vroim să
mărturisim curat că noi, în năravurile moldovenilor, în afară de credinţa cea
adevărată şi ospeţie nu găsim prea lesne ceva ce am putea lăuda.
Moldovenii nu cunosc măsura în nimic; dacă le merge bine, sunt
semeţi, dacă le merge rău, îşi pierd cumpătul. Nimic nu li se pare anevoie la
întâia aruncătură de ochi; dacă se iveşte ceva cât de cât să le stea împotrivă,
atunci se zăpăcesc şi nu ştiu ce să facă. [...]
De altminteri, moldovenii nu numai că nu sunt iubitori de învăţătură, ci
chiar le e urâtă aproape la toţi. Chiar şi numele meşteşugurilor cele frumoase
şi ale ştiinţelor nu le sunt cunoscute. Ei cred că oamenii învăţaţi îşi pierd
mintea şi atunci când vor să laude învăţătura cuiva, zic că a înnebunit de prea
multă învăţătură. Despre lucrul acesta moldovenii vorbesc fără cuviinţă zicând
că «învăţătura este treaba popilor; pentru un om de rând este de ajuns dacă ştie
să citească şi să scrie, să-şi scrie numele, să-şi treacă în condica lui un bou alb,
negru şi cu coarne, caii, oile şi alte dobitoace de povară, stupii şi orice alte
lucruri de acestea; toate celelalte sunt netrebuincioase»”
(Dimitrie Cantemir, Descriptio
Moldaviae)

"Valahii sunt de un temperament vioi, voinici şi rezistenţi la oboseală, şi

obişnuiţi din copilărie cu călăria.
De multe ori am remarcat curiosul spectacol, cum băieţi între 7-8 ani,
călări, conduceau grupe de cai la adăpat, iar dacă vre-un cal se abătea din grup,
băiatul îl striga rechemîndu-l cu înjurături triviale, iar dacă nu izbutea, începea
să plângă continuând totuşi pomelnicul de înjurături obscene, fără însă să
cunoască înţelesul lor. În popor părinţii însă-şi deprind copiii cu înjurături, şi se
delectează când aceştia descurcă primele silabe din expresii triviale, măgulindu-
se chiar când combină noi înjurături. În timpul celor 7 ani de şedere în Valahia
n-am avut ocazia să aud ca cineva să fi fost pedepsit pentru înjurături, fie de
către instanţele judiciare sau de cele bisericeşti. În general valahii nu prea sunt
evlavioşi, totuşi nu uită să-şi facă cruce ori de câte ori trec dinaintea unei
biserici, ori a unei icoane, şi sunt atât de riguroşi observatori ai zilelor de post,
că nici nu vor să audă de scutirea lor în timpul unei boli sau altei nevoi; de aici
convingerea lor că ne pot ataca pe noi catolici, imputându-ne uşurinţă în
nepăzirea posturilor, şi considerându-se de buni creştini, că în postul Paştelui nu
mănâncă de cît de două ori peşte, adică prima şi ultima săptămână ce ei numesc
Săptămâna Mare abţinându-se de la vin şi de la mâncăruri cu untdelemn, dar cu
mai puţină rigoare în celelalte zile ale Păresimii. În Valahia nu se află ospătarii
ca în celelalte ţări din Europa, mai ales ca în Italia, astfel că dacă cineva vrea să
capete vin, trebuie să-l cumpere de la nişte cantine subterane, numite crâşme.
Vinul e vândut de femei desfrânate, şi de aici ruşinea mare; pentru un străin că
să intre în crîşmă, unde-l aşteaptă beţia, desfrânarea şi chiar furtul. Persoane
vrednice de crezut mi-au povestit, că se întâmplă ca un ţăran să vie la oraş
înainte de sărbătoare să-şi desfacă produsul muncii, pentru întreţinerea familiei
sale sau plata dărilor, şi să se abată la acele crâşme, în mijlocul acestor femei şi
altor indivizi, cari-l antrenează la beţie până în noapte, iar a doua zi, când se
desmeticeşte, îşi vede banii furaţi, iar pentru plata chefului, mai lasă haina
amanet, blestemând momentul în care a pus piciorul în crâşmă. Asemene cazuri;
sunt însă puţin frecvente, şi numai pe alocuri, şi trebuie să recunoaştem că
valahii sunt iubitori de străini, ospitalieri şi vrednici de laudă."
(Anton-Maria del Chiaro, Revoluțiile
Valahiei)