📒

Conceptul de cultură
data @November 9, 2021

Deși cuvântul cultură este întâlnit la tot pasul, el poate fi greu cuprins într-o definiție de
dicționar sau chiar de enciclopedie.

Prima astfel de definiție ne-a dat-o un antropolog englez numit Edward Tyler. Ea datează de
pe la 1871:

Cultura sau civilizația este un ansamblu complex care include

cunoștințele, credințele, arta, morala, legile, obiceiurile și toate
celelalte aptitudini și deprinderi dobândite de om ca membru al unei
societăți.

Peste 100 de ani, un alt antropolog, de data aceasta american, Alfred Kroeber oferă și el o
definiție:

În mare, se poate aproxima ce este cultura zicând că aceasta este ceea

ce specia umană are și alte specii sociale nu au. Aceasta ar include:
vorbirea, cunoștințele, credințele, obiceiurile, arta și tehnologia, ideile
și regulile, adică pe scurt ceea ce noi învățăm de la alți oameni, de la

Conceptul de cultură 1
 cei mai în vârstă decât noi sau de la trecut plus ceea ce putem noi
adăuga la acestea.

Dacă analizăm cele două definiții, putem să observăm că ambele definiții sunt cumulative,
descriptive, ele ne spun mai mult ce cuprinde cultura, ce intră în sfera acesteia, din ce este ea
alcătuită și mai puțin ce este cultura ca atare, care sunt mecanismele producerii, transmiterii
și păstrării acesteia, care este rolul și locul ei în viața omului ca animal social. Mai observăm
că ambele definiții impun un stil aproximativ, Kroeber ar spune se poate aproxima, iar Tyler
suprapune cele două concepte în mod greșit. Elementul cel mai important este cel care
subliniază natura umană a culturii, aceasta fiind rezultatul acțiunii conștiente a omului asupra
mediului natural și social, dar și asupra lui însuși.

Cultura este, deci, consecința unui lung proces de creație, de învățare și de transmitere în
interiorul grupului uman restrâns (familie, neam, clan sau trib) sau extins (etnie, popor,
omenire), a experiențelor dobândite în timp, în acest îndelungat și repetat act de transmitere
care cuprinde învățarea preluarea selecția și adaptarea, în care au avut loc ample procese de
modelare, formalizare, standardizarea a bunurilor culturale la diverse nivele de manifestare a
acestora.
De aici derivă caracterul de sistem al culturii văzut, nu ca însumare, ca adunare, ca alăturare,
ci ca relație între acestea, între ele și om, între om și natură, pentru că orice sistem cultural
este adăpostit de natură, dar în același timp, se ridică împotriva naturii, uneori cu efecte
devastatoare.

Cultura nu este un depozit de informație, ci un mecanism de organizare

extrem de complexă, care păstrează informația, elaborând permanent
în acest scop, mijloacele cele mai eficiente și compacte, care primește
informația nouă, codează și decodează mesajele, le traduce dintr-un
sistem de semne în altul, cultura este un mecanism al cunoașterii,
elastic, cu o organizare complexă

Definiția îi aparține formalistului rus Juri Lotman.

Ca o constantă în toate aceste pulsații, schimbări, cu privire la cultură, apare omul, umanul,
văzut în ipostază care este proprie lui și numai lui, aceea de animal social. Dar cum cultura
fără societate sau societatea fără cultură nu pot exista, între sintagmele omul – animal
cultural și omul – animal social există o identitate perfectă, cultura fiind indispensabilă
pentru înființarea și funcționarea societății. După cum societatea reprezintă condiția esențială

Conceptul de cultură 2
 a producerii culturii, nu există nicio societatea în această lume fără cultură. Și dacă ar exista o
societatea fără cultură, aceasta nu ar aparține umanului.
În aceste condiții, putem vorbi despre caracterul inexorabil, implacabil al culturii. Dacă
pentru un individ satisfacerea nevoilor primare, de bază, este specifică dimensiunii biologice
ale individului și se dovedește suficientă, existența într-o colectivitate a aceluiași individ este
imposibilă fără o anumită cultură. Pentru orice colectivitate, cultura nu constituie un adaos
facultativ la miniumul condițiilor vitale, ci un principiu obligatoriu, fără de care existența
devine imposibilă. Individul și nevoile sale biologice și societatea și nevoile sale care ne
conduc spre dichotomia cultură-natură, dichotomie esențială pentru discursul filozofic,
esențială pentru înțelegerea fenomenului de cultură. Această relație natură-cultură nu trebuie
văzută ca o opoziție, ci ca o mediere, omul stabilind raporturi fie de ostilitate, fie de
cooperare cu natura, ceea ce face să socotim cultura ca o contraparte a naturii și în felul
acesta putem spune următoarea definiție:

Cultura este partea făcută de om din natură, competiția și cooperarea

produc o evoluție continuă a culturii care mai poate fi considerată un
suc produs accidental al stării de natură.

Din toate acestea rezultă ceea ce se pot numi paradoxurile culturii, și anume:

cultura este universală, luată ca achiziție umană, dar fiecare dintre manifestările
sale locale sau generale poate fi considerată unică

cultura este stabilă, dar și dinamică, manifestând schimbări continue și constante

Conceptul de cultură 3