Abateri de la regula generală a acordului

Uzul limbii demonstrează că există situaţii în care normele generale ale stabilirii
acordului gramatical sunt încălcate. Aceste situaţii privesc:

1. Acordul prin atracţie

Acesta constă în preluarea de către verbul predicat a informaţiilor gramaticale
codificate de către un constituent al grupului nominal al subiectului. Adjuncţii intercalaţi între
subiectul gramatical şi predicat creează o situaţie favorailă încălcării acordului gramatical:
Oricare dintre elevi pot participa. Fiecare dintre cei douăzeci de participanţi au câştigat.

2. Acordul după înţeles

Ţine cont de sensul numelui aşezat în poziţia de subiect. Normele limbii literare
permit ambele realizări (v. GALR II):
Majoritatea a votat împotrivă.
Majoritatea (dintre elevi) au fost trimişi acasă.

Acordul tipic şi acordul atipic în relaţia dintre subiect şi predicat

Situaţii speciale ale acordului dintre subiect şi predicat

1. Subiectul este un substantiv colectiv:

Există trei situaţii reprezentative pentru realizarea acordului în cazul substantivelor
colective; acestea ţin cont de tipul de substantive colective şi de poziţia acestora în grupul
nominal care ocupă poziţia de subiect. Ţinând seama de numărul substantivului colectiv,
acordul se realizează, în general, la singular:
A sosit un grup de englezi în oraş.
Un stol de vrăbii a trecut rapid, dar şi Un stol de vrăbii au trecut rapid.
Forma de plural întâlnită adesea în cazul acordului rezultă din prezenţa adjunctului (de
vrăbii) cu formă de plural. Unele substantive devin colective în anumite contexte (o căruţă
de bani, o căciulă de mere, o poală de fructe, o găleată de nuci, o avalanşă de aplauze) şi
permit acordul după înţeles.

2. Subiectul este un substantiv de tipul fel, tip, specie, soi, rasă

Acestea funcţionează în prezenţa adjuncţilor la plural în acelaşi fel ca substantivele
colective sau contextual colective:
Un fel de soldaţi au invadat străzile.
Un tip de cetăţeni au votat diferit.
O categorie de telespectatori ne-au declarat ...

3. Subiectul este inclus într-o expresie partitivă

Expresia partitivă se identifică în prezenţa prepoziţiilor de, dintre, din, care
relaţionează un substantiv de tipul (o/două/mai multe) parte/părţi, o jumătate, un sfert, o
pereche, o duzină, o multitudine, o cantitate sau un cuantificator nedefinit (fiecare, vreunul,
toţi, niciunul) cu alte substantive, colective (clasă, grup, armată) sau masive (apă, vin, ulei).
Acordul se realizează fie formal (gramatical), fie după înţeles, în cazul în care
adjunctul, la plural, este considerat mai adecvat statutului de subiect:
Exempe GALR II:
O parte dintre cursanţi va merge...
Fiecare dintre noi are un scop.
O parte dintre cei veniţi mi-au confirmat...
Jumătate din bani s-au cheltuit.
Fiecare dintre copiii tăi vor pleca la casa lui.
 În situaţia în care este prezent un adverb restrictiv, acordul formal este mai potrivit
(Doar o parte dintre elevi s-a prezentat.), dar se întâlneşte şi acordul după înţeles (O mică
parte dintre părţile manuscrisului au rămas necitite.).

4. Subiectul este un nume propriu:

În cazul antroponimelor care au formă de plural, dar înţeles de singular, acordul se
realizează la sigular: Poalelungi a venit mai devreme. Şaptedealuri ne-a ajutat mult. Dacă
înţelesul este de plural, acordul se realizează la plural: Popeştii ne-au ajutat mult. În cazul
toponimelor, acordul se realizează fie la singular, fie la plural, în cazul substantivelor care
permit articularea la plural fie la singular, fie la plural:
Bucureştii / Iaşii /Humuleştii sunt ....
Aceeaşi observaţie este valabilă şi în cazul titlurilor: „Lumi virtuale” a / au produs
senzaţie. (GALR II)

5. Subiectul este pronume relativ

a. În cazul relativelor fără antecedent, se întâlnesc mai multe situaţii: cine va selecta
singularul, câte şi câţi pluralul, iar care fie singularul, fie pluralul: Nu ştiu cine vin /câţi
vin /care vin/ care vine.
b. În cazul relativelor cu antecedent, acordul e impus de forma de singular sau plural a
antecedentului:
Este o persoană care ştie ce vrea.
Sunt persoane care ştiu ce vor.
Sunt (eu) unul dintre cei care mă opun. / Sunt unul dintre cei care se opun.

6. Subiectul este un pronume personal de politeţe

Diferenţa constă în acordul în gen şi număr, care se realizează potrivit înţelesului:
Domnia Sa este însoţită / însoţit de gardă.
Dumneavostră sunteţi ajutat/ajutaţi/ajutată/ajutate.

7. Subiectul este o propoziţie sau o formă verbală nepersonală

Acordul se realizează în acest caz la persoana a III-a singular:
E clar că doreşte să înţeleagă.
A nu-ţi ajuta aproapele e grav.
Se aude că tună. / tunând.

8. Subiectul este un termen de metalimbaj

Acordul se realizează la persoana a III-a singular: „Programul de apărare a
prinţeselor” este un film Disney.
 Subiectul multiplu impune reguli nu foarte stricte în cazul acordului cu numele
predicativ realizat adjectival sau cu participiul pasiv.
I. Acordul se realizează în felul următor,în cazul termenilor coordonaţi
copulativ:
a. dacă termenii subiectului multiplu sunt nume de fiinţe şi unul dintre aceştia este de
genul masculin, acordul se face la masculin: Andrei şi mama sunt îngrijoraţi.
b. Dacă termenii subiectului multiplu sunt nume de fiinţe şi nume de lucruri, acordul
se face cu numele de fiinţe: Cartea şi scriitorul au fost rememoraţi astăzi.
c. Dacă termenii sunt nume de lucruri, există mai multe situaţii de acord:
c.1. Când termenii sunt de genul neutru şi feminin, acordul se face la forma comună
de feminin: Para şi mărul sunt coapte.
c.2. Când numele de lucruri sunt de genul masculin şi feminin, important este numărul
substantivului masculin: dacă acesta este la singular, nu sunt impuse constrângeri, iar acordul
se face la feminin plural (Roşia şi ardeiul sunt proaspete.), dacă este la plural, forma de
masculin plural este impusă doar dacă substantivul masculin este cel mai apropiat de verb
(Munţii şi valea sunt împădurite, dar Valea şi munţii sunt împăduriţi).
c.3. Când numele de lucruri sunt de genul masculin şi neutru, numărul substantivului
masculin este, de asemenea hotărâtor: dacă este la singular, nu impune constrângeri, iar
acordul se realizează la feminin plural (Morcovul şi mărul sunt proaspete), dacă este la
plural şi neutru la singular, acordul se face la masculin (Morcovii şi mărul sunt proaspeţi!),
iar dacă ambele sunt la plural, genul îl hotărăşte subtantivul cel mai apropiat de verb
(Morcovii şi merele sunt proaspete, dar Merele şi morcovii sunt proaspeţi).

II. Excepţiile presupun situaţii în care subiectul, deşi multiplu, impune acordul la
singular:
a. Dacă termenii subiectului multiplu sunt coordonaţi negativ, se întâlneşte şi acordul
la singular: Nici Ana, nici Maria n-a venit/n-au venit.
b. Dacă termenii, la singular, se exclud şi relaţia este codificată prin coordonare
disjunctivă, acordul este la singular: El sau ea a greşit dar Ea sau ei au greşit.
c. Subiectul postpus conduce la tolerarea acordului prin atracţie: Se aude ploaia sau
vântul. Mă doare capul şi mâinile.
d. Termenii la singular, nearticulat, permit acordul la singular: Carne şi pâine se
găseşte.
e. Comportamentul de bloc semantic a expresiei subiectului impun acordul la singular:
Praf şi pulbere se alege din asta.
f. În cazul în care unul din termenii subiectului multiplu este subliniat prin adverbe şi
locuţiuni de tipul: îndeosebi, mai ales, mai cu seamă, în special, mai întâi, în primul rând:
Frumuseţea şi în special inteligenţa a contat.
g. În cazul predicatului impersonal, acordul este la singular, inferent de structura
subiectului: E greu de înţeles şi explicat.