Pentru început vreau să menționez că în realizarea acestui lucru individual am

decis să aleg personajul principal al romanului realist-social-filosofic ,,Crima și

Pedeapsa” de Feodor Dostoievski, care în esneță trateaza cu o foarte mare
seriozitate psihologia crimei. Una dintre preocuparile tematice preponderente ale
scriitorului este reliefarea suferintelor și a mizeriei la care este condamnată
majoritatea oamenilor. Firul principal al subiectului este motivarea crimei iar în
continuare motivarea impulsurilor care-l conduc în cele din urma pe eroul
principal să-și recunoasca vina. Actiunea romanului se desfasoara în anul 1865
, marcat de o gravă criză financiară, în care nu întamplător debutează povestea
lui Radion Raskolnikov personajul principal al operei. Familia lui se află în
pragul mizeriei, el insuși este nevoit să iși întrerupa studiile din cauza stării
materiale nefavorabile ; pentru a-și ajuta mama și sora.Esența romanului este per
general narată în majoritatea cazurilor din punctul de vedere a lui Radion
Raskolnikov care este un fost student de la facultatea drept din St. Petersburg, și
din cauza lipsei banilor a fost nevoit să abandoneze studiile. El trăiește extrem
de sărac fiind caracterizată starea lui ca una bolnavicioasă și mixtă. Radion
Raskolnikov este caracterizat ca un student sărac, tânăr, mândru, tânăr neegoist,
cu ochi întunecați frumosi, , cu înălțime mai înaltă decît medie , subțire și făcut.
Fiind un criminal indecis Radion Raskolnikov a ucis-o pe bătrîna din cauza
banilor și nu numai din cauza sărăciei, ci și din motive ideologice. El și-a
inventat teoria despre lumea în care oamenii sunt împărțiți în obișnuiți și
extraordinary și a calificat aceasta ca masa comună obișnuită (серая масса),
care trebuie să trăiască în conformitate cu legile și procedurile stabilite de
societate și de stat. Neobișnuite - acestea sunt oameni ale căror acțiuni vizează
atingerea unor idei care schimbă istoria și structura lumii în direcția convenabilă
pentru ei, pe lângă faptul că oamenii extraordinari au dreptul de a încălca legea
și de a dispune de viața altcuiva. Acestea sunt personalități curajoase și
puternice. Odată cu decizia sa de a ucide pe bătrâna, Radion încearcă să verifice
grupului de persoane din care face parte. Raskolnikov a fost un om talentat,
inteligent și mândru, dar, din nefericire, nu și-a putut realiza visele ambițioase
din cauza sărăciei. Sărăcia se reflectă pe tot parcursul vieții sale. Sora lui
Rodion, din cauza sărăciei, sa căsătorit cu un om teribil. Dar la judecățile
filozofice ale lui Nietzsche, Radion și-a adăugat propria sa viziune asupra lumii.
El credea că, dacă o personalitate puternică a ucis o persoană care nu a avut de
cîștigat pe nimeni, el a făcut pe toată lumea fericită. O astfel de crimă în
percepția lui Raskolnikov nu este nici o crimă, nici un păcat. Deci, el a motivat
atunci cînd a ucis pe bătrînă, el urma să ajute cu bani care au fost dobândiți în
suferința altcuiva, la fel de sărăcit ca și el. Cu toate acestea, atunci cînd
infracțiunea a fost comisă și mâinile lui Radion erau "în sînge", el nu putea să
folosească banii furați, și nu numai conștiința lui era atât de sensibilă încât nu-și
putea îmbrățișa mama și sora cu "ucigașul". Conștiința lui îl mănîncă, Sonya a
fost primul căruia Rodion a mărturisit despre crimă și de la care se aștepta să
aibă sprijin și înțelegere morală. Cu toate acestea, el nu îndrăznește să comită o
crimă pînă cînd nu primește o scrisoare de la mama sa, care spune că sora lui
pregătește o căsătorie cu un anumit domn Luzhin. Realizând că sora nu-l
iubește pe viitorul său soț, se sacrifică pentru bunăstarea familiei și, într-o mai
mare măsură, de dragul lui Raskolnikov, el pătrunde prin înșealăciune în
apartamentul bătrînii, o ucide și fură din apartament, ucigînd și martorul care
venea în același apartament. Avînd propria sa teorie că oamenii sunt împărțiți în
oameni obișnuiți, care plutesc prin timp, și oameni ca Napoleon, cărora li se
permite totul, Raskolnikov se clasifică în a doua categorie înainte de ucidere;
totuși, după crimă, el descoperă că se aplică pe deplin la primul.
Uneori pare erouului că va putea trăi cu un "loc neagră pe conștiința lui". Se
trezește mândrie și încredere în sine. Din ultimele forțe se confruntă cu
investigatorul Porfiry Petrovich. Treptat, eroul începe să realizeze valoarea
vieții obișnuite: Indiferent de modul în care trăiește, Raskolnikov nu mai poate
să tacă: el mărturisește crima.El Merge la secția de poliție și mărturisește totul.
Eroul condamnă șapte ani de muncă grea. Raskolnikov a fost bolnav de mult
timp. El simte dureros obișnuința lui, și nu vrea să se împace cu ea, nu
comunică cu nimeni. Iubirea lui Sonechka și iubirea lui Raskolnikov pentru ea o
revigorează într-o viață nouă. Ultima sa realizare, este aceea că o iubește pe
Sonechka, este singura suficient de puternică pentru a depăși concepția sa despre
lume. Relația lui Raskolnikov cu celelalte personaje contribuie foarte mult la
punerea în lumină a personalității protagonistului și a auto-cunoașterii. Cu toate
că ține la prietenul lui, Razumihin, la mama sa, Pulheria Alexandrovna și la
Dunia, Raskolnikov este atât de prins în gândirea sa sceptică asupra lumii, încât
este de multe ori lipsit de înțelegere pentru cei ce încearcă să îl ajute. El se
atașează de Sonia, pe care încearcă să o asocieze cu încălcarea normelor sociale,
dar nu reușește să înțeleagă că păcatul ei este diferit de al lui: în timp ce ea se
sacrifică cu adevărat pentru binele celorlalți, el comite crime pentru binele
propriu. În final, în discuțiile lui cu Svidrigailov, bărbat care încercase s-o
seducă pe Dunia, poziția lui Raskolnikov este pragmatică. Cu toate că îl
disprețuiește pe cel din urmă din cauza depravării, pare a avea nevoie de ceva de
la el - probabil schimbarea perspectivei din care este privită crima sa, dorindu-și
să nu mai fie văzută ca un lucru atît de grav.

-Conform teoriilor contemporane regăsite în ,,Crima și Pedeapsă’’ și

personalitatea lui Radion Raskolnikov aș putea afirma că acesta face parte
aproape din toate, în dependență de ideea și trăsăturile care sunt regăsite, în mai
multe situații:

-Conform teoriei constituției predispozant delincvențiale si anume conform

doctrinei lui E Kretschmer pornind de la constituția corporală es este tipul
astenic și atletic , caracterizat ca fiind cu ochi întunecați frumosi, , cu înălțime
mai înaltă decît medie , subțire și făcut muscular, ceea ce se atribuie tipului
astenit characteristic prin trăsături longline , avînd o predispoziție delincvențială
mare la săvîrșirea unei infracțiuni și atletic fiindui characteristic o musculatură
puternică și o bună orientare spre comterea infracțiunii contra persoanei și a
bunurilor.

-Conform tipologii lui W.Scheldon acesta este clasificat în tipologia mezomorf-

stomatonic cu o dezvoltare puternică a musculaturii.

-Conform teoriei inadaptării sociale acestuia îi este characteristic dezadaptarea

psihică afectînd echilbrul mintal, persoana este victima unui dezacord
emoțional, fiind supusă unei presiuni interioare asupra unor procese intelectuale
, favorizînduși tentația asupra comiterii unei crime.

-Conform teoriei rezistenșei la frustrare a criminologului Walter C.Reckless ,

Raskolnikov este atribuit varietăților forțelor ce îl împing la comiterea crimelor
precum, *presiunile sociale – ce include condiții grele de viață și trai conflicte
familial, sărăcia,șomajul, nesiguranța în ziua de mîine. În cadrul presiunilor
sociale pot apărea și atracțiile sociale axate pe influențe precum tendința spre
bani ușori.