Personajul principal al nuvelei este profesorul Gavrilescu, un personaj fantastic, deoarece parcurge o experienta initiatica dinspre viata spre

moarte, intr-un spatiu al spiritualitatii, sugestiv pentru camuflarea sacrului in profan. La inceputul nuvelei, personajul este amplasat in planul real, in cadrul caruia se insinueaza, in plan secundar, irealul. Profesorul se intoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian, pe o caldura "incinsa si inabusitoare" fiind obsedat de colonelul Lawrence "si de aventurile lui in Arabia", despre care auzise vorbind pe niste studenti si despre care nu stia mare lucru, ci numai ca "arsita [...] 1-a lovit in crestet [...] ca o sabie". Cautandu-si portmoneul ca sa-si cumpere bilet, vine vorba de locul numit "la tiganci", despre care unul dintre calatori, crede ca "e o rusine", dar Gavrilescu este fascinat de acest loc, considered ca "pe o arsita ca asta, e o placere", pentru ca este umbrit de nuci batrani. O alta obsesie a profesorului este monotonia vietii cotidiene, sugerata de obisnuintele zilnice, "tree regulat cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamana", desi el ar merita altceva pentru ca are "o fire de artist...". Banalitatea vietii profanul - este definita de interese materiale, Gavrilescu socotindu-si castigul in bani si lectii de pian, iar toata aceasta rutina 1-a obosit spiritual.

Caracterizarea directa Ca mijloace ale caracterizarii directe, se remarca etichetarea "muzicant", facuta de batrna. Gavrilescu se simte, astfel, nevoit sa intervina, n scopul corectarii unei perceptii nedreapte a imaginii lui: "Sunt artist... pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pura. Traiesc pentru suflet...". Autocaracterizarea ia , deopotriva, forma orgoliului vocatiei si a lamentatiei din urma. Atitudinea personajului este redata, n mod realist, prin dialog, monolog interior si gesturi, deci, prin mijloace ale caracterizarii indirecte. ncercnd sa se reintegreze ordinii initiale din real, Gavrilescu, nsa, ntelege ca realitatea l refuza, ca experienta din bordei a condensat timpul, care lui i-a scapat ca durata. Cum nu are alta solutie dect revenirea n spatiul atemporal al tigancilor, eroul si interiorizeaza nepotrivirea cu realul si retraieste experienta ntrerupta, de data aceasta, ntlnind-o pe Hildegard. Oferindu-i-se sansa de a rentregi cuplul mitic, lui Gavrilescu i se prefigureaza, de fapt, oportunitatea de a evita ratarea n dragoste prin trairea exclusiva n timpul memoriei.