Raskolnikov și diavolii din jurul său

O interpretare a cărții Crimă și pedeapsă prin prisma cărții Sfaturile unui diavol
bătrân

Involuntar în fiecare zi facem alegeri neînțelepte care, mai apoi, atrag consecințe. În
opera dostoievskiană Crimă și pedeapsă este evidențiat indirect felul în care viața unui
om poate fi controlată de acel „Amărel” despre cere este vorba în Sfaturile unui diavol
bătrân către unul mai tânăr. Sunt de părere că fiecare păcat, „mic” sau „mare” poate
influența într-un mod neplăcut relația noastră cu Dumnezeu deoarece comiterea unui
păcat ne induce într-o stare de a fi influențată și manipulată de factori externi cum sunt
ispitele diavolești descrise în romanul lui C. S. Lewis. Totodată, păcatul poate fi văzut ca
o sursă de vinovăție și pedeapsă, atât între muritori, cât și între nemuritori. Personajul
principal al romanului dostoievskian, Raskolnikov, este determinat să mărturisească crima
și să accepte pedeapsa tocmai din pricina vinovăției pe care o simțea.
Fyodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881) este unul dintre cei mai importanți
scriitori ai lumii. Este născut în Moscova într-o familie religioasă și tradițională. Mihail
Dostoievski era un medic militar și tată al scriitorului. Acesta era aproape un tiran al
familiei, calitate determinată din comportamentul sever față de cei doi copii ai săi. Făcând
parte din mica burghezie a Moscovei, medicul Dostoievski a reușit prin economiile
acumulate pe parcursul a câtorva ani să achiziționeze o bucată de pământ în satul Tula,
loc în care Feodor și Mihail își petrec verile iar tatăl lor își găsește moartea. Feodor
termină școala militară, având mai apoi să lucreze pentru o scurtă perioadă de timp ca
inginer militar. A renunțat la slujba de inginer pentru a deveni publicist. Dostoievski a
debutat de piața literaturii la vârsta de 25 de ani cu volumul Oameni sărmani ce avea să
fie în scurt timp un succes venit la pachet cu prima perioadă de dureri morale. Între timp
înființează cercuri literare clandestine. În 1849 este arestat împreună cu alți 34 de colegi
iubitori de poezie1. Trebuind să plătească cu moartea, camarazii au fost îmbrăcați în
cămăși albe și duși la eșafod fiind scăpați în ultimul moment de împărat care i-a
condamnat la patru ani de închisoare siberiană și alți șase la militărie siberiană unde va
primi aceeași îngrijire ca a unui criminal de rând. În tot acest timp, Dostoievski pune
bazele cărții Amintiri din casa morților în care descrie caracterul și esența oamenilor pe
care îi întâlnește în închisoare. După revenirea din Siberia, Feodor se căsătorește cu Maria
Dimitrievna, o femeie care nu l-a iubit niciodată. Ea a murit de tuberculoză, lăsându-i lui
Dostoievski un copil. Nu după mult timp moare și fratele său lăsându-l în datorii și cu alți
copii. Pleacă în Europa unde este captat de jocurile de ruletă. În pribegia lui o întâlnește
pe Ana Grigorievna căreia îi face viața un chin din pricina adicției lui la jocurile de noroc.
În ultimii zece ani ai săi, Dostoievski face o schimbare radicală. A reușit ceea ce își
propusese: să devină apostolul Rusiei. După tipărirea revistei Jurnalul unui scriitor în
care prezintă problemele de la morale și juridice ale poporului rus este intitulat drept
Arbitrul Rusiei. La vârsta de 60 de ani este diagnosticat cu o hemoragie subită și gravă
care avea să îi pună capăt vieții lui.
Clive Staples Lewis (1898-1963) este un scriitor irlandez cu scrieri pentru toate
vârstele. Lewis face parte dintr-o familie anglicană stabilită în Belfast, Irlanda. Tatăl lor
de fel avocat iar mama absolventă a Universității Regale din Irlanda le-au oferit atât lui

1. Pentru că în timpul tinereții lui Dostoievski încă mai existau robi, cercul din care făcea parte a ales o poezie de-a lui Pușkin
ce instiga la o revoluție.
Clive, cât și lui Warren o educație timpurie. La vârsta de trei ani, Clive citea iar la cinci
începuse să scrie povești. Lewis avea să învețe la mai multe școli, fiind nevoit ca în
ultimul an să renunțe la școală pentru a se pregăti pentru admiterea de la Universitatea
din Oxford, unde și-a urmat studiile. În timpul studenției, C. S. Lewis s-a depărtat
semnificativ de Dumnezeu, devenind astfel ateu. Prietenul său, J. R. R. Tolkien l-a ajutat
să se aproprie de creștinism. Clive surprinde convertirea lui în autobiografia sa Surprins
de bucurie, o relatare a vieții sale spirituale și intelectuale. În 1925 a devenit profesor de
engleză medievală la Universitatea din Oxford unde a predat până în anul 1954, mai apoi
predând renascentistul la Universitatea din Cambridge. A debutat în lumea scriitorilor la
vârsta de 21 de ani cu volumul Suflete înrobite. În anul 1956 se căsătorește cu Joy
Davidman Gresham care, după șase luni de la starea civilă avea să fie diagnosticată cu
cancer avansat. În 1960 Joy moare lăsându-i lui C. S. Lewis un gol imens în inimă. Trei
ani mai târziu, Lewis a fost răpus de nefrită. Este cunoscut pentru seria Cronicile din
Narnia, dar și numeroasele cărți despre creștinism.
În cartea Crima si pedeapsa de F.M. Dostoievski, autorul abordează tema păcatului
capital al omorului prin portretizarea lui Raskolnikov, un student care crede că este
justificat să comită un omor pentru a-și îmbunătăți situația financiară și pentru a dovedi
că este un om special, deasupra oricărei legi. Teoria sa susținea că atât timp cât acționezi
pentru binele societății ești autorizat să încalci legile morale și legale pentru a-ți îndeplinii
obiectivele: ”De ce oare fapta mea le pare atât de urâtă? se întreba el.[…] Cugetul meu
este liniștit. Firește, am săvârșit o crimă penală; firește, am trecut peste litera legii și am
vărsat sânge. În cazul acesta, firește, mulți dintre binefăcătorii omenirii, care n-au
moștenit puterea, ci au pus singur mâna pe ea, ar fi trebuiți să fie executați de la primul
pas. ”Totuși, după ce comite crima, el este apăsat de remușcări și de teama de a fi
descoperit, ceea ce îi provoacă o tortură mentală și o transformare profundă a caracterului
său. Pe parcursul cărții putem observa cum acest păcat capital al omorului atrage după
sine alte păcate “mici” care, deși par nesemnificative, au o putere imensă în a-i atrage pe
oameni pe calea răului.
În cartea Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânar, C.S. Lewis ne provoacă
la o meditație profundă asupra naturii umane, a răului și a binelui, accentul fiind pus
tocmai pe această temă a păcatelor mărunte specifice slăbiciunii umane, ce separă omul
de Dumnezeu: „Vei spune că toate aceste păcate sunt minore[...]Dar nu uita, te rog, că
singurul lucru care contează este cât de mult reușești să-l îndepărtezi pe individ de
dușman. Nu are nicio importanță cât de mici sunt păcatele, cu condiția ca efectul lor
cumulat să determine virajul pacientului dinspre lumină către nimicire.” Astfel, autorul
explorează în carte subiecte precum tentația, credința, iubirea, rugăciunea și puterea
diavolilor de a influența oamenii. De asemenea, el abordează modul în care diavolii
încearcă să folosească slăbiciunile și emoțiile umane, cum ar fi frica, lăcomia, ura și
mândria pentru a ne face să cădem mai ușor în păcat.
Un prim exemplu relevant ar putea fi sentimentul de ură întâlnit în ambele cărți. În
Crimă și pedeapsă de Fiodor Dostoievski, personajul principal, Raskolnikov, este împins
spre acțiunea săvârșirii crimei de resentimentele pe care le are față de societate și de
oamenii din jurul său. De asemenea, acest sentiment este întâlnit și la alte personaje
importante precum Svidrigailov. Este un bărbat bogat și puternic, dar care are o
personalitate cinică și manipulatoare. Își disprețuiește soția și își dorește să îi controleze
viața, iar acest lucru îl determină să acționeze din motive egoiste. Mai mult decât atât, o
avem pe Katerina Ivanovna, o femeie care suferă din cauza alcoolismului soțului ei și din
cauza sărăciei. Ea se simte neînțeleasă și disprețuită de societate, de aceea manifestă o ură
puternică față de cei care o judecă sau o ignoră, aceasta făcând-o să se comporte uneori
violent și irațional. Astfel, se accentuează faptul că ura este un sentiment complex ce îl
face vulnerabil pe om, lăsând cale liberă diavolului în a-l îndepărta de Dumnezeu. C. S.
Lewis spune în cartea sa că „Ura se exprimă de obicei prin cuvinte care pe hârtie ar
rămâne total inofensive, dar care rostite pe un ton anume, sau la un moment anume, devin
la fel de violente ca un pumn”. El subliniază că ura este una dintre cele mai puternice și
distructive forțe care îi poate împinge pe oameni spre rău, așa cum am putut vedea în
exemplele de mai sus: "Nu-i o emoție puternică. Ea doar umple un spațiu gol în inima
omului. Dar e cea mai distructivă dintre toate pasiunile umane." De la niște simple
resentimente, ea evoluează încetul cu încetul dacă nu este ținută sub control, ajungând să
aibă consecințe grave la final.
Sfredelin îi spune mai apoi lui Amărel că „Ura cel mai bine se combină cu frica. Ea
este deseori compensația pe care un om înspăimântat și-o oferă în schimbul mizeriilor
fricii. Cu cât se teme mai tare, cu atât mai înverșunat va urâ.”Se subliniază astfel idea că
teama atrage după ea și alte sentimente contradictorii, negative: urăști pentru că ți-e frică,
urăști pentru că vrei să-ți acoperi slăbiciunea, vrei să înlături orice piedică pentru a deveni
mai puternic. La rândul său, Raskolnikov s-a folosit de ură și resentimente pentru a-și
ascunde frica. Pentru el, un „om extraordinar” trebuia sa fie în stare să renunțe la orice
urmă de lașitate pentru a-și croi drumul: „A auzit brusc pași în camera în care zăcea
bătrâna. S-a oprit scurt și a rămas ca moartea. Dar totul a fost liniștit, așa că trebuie să fi
fost fantezia lui. Deodată a auzit distinct un strigăt slab, ca și cum cineva rostise un
geamăt slab rupt. Apoi din nou tăcere moartă timp de un minut sau două. Deodată a sărit
în sus, a apucat toporul și a fugit din dormitor".
Un alt păcat „mărunt” abordat în ambele cărți este cel al lăcomiei. În cartea Crimă
și pedeapsă se accentuează această dorință a oamenilor de a avea mai mult, iar totul parcă
se învârte în jurul averii și a câștigurilor materiale. Spre exemplu, Petr Petrovich Luzhin,
un pretendent la mâna Avdotiei Romanovna, este un bărbat lipsit de scrupule, interesat
doar de avere, imagine și poziția socială pe care o ocupă. El încearcă să o controleze și să
o manipuleze pe fată prin intermediul banilor, având impresia că aceasta îl va sluji toată
viața pentru “bunătatea” lui. De asemenea, Svidrigailov, obsedat de căutarea plăcerii, se
simte încătușat de banii săi și este dispus să facă orice pentru a-și satisface poftele. Pe tot
parcursul cărții ne confruntăm cu multă sărăcie în timp ce alții se îneacă în bani, oameni
ce au dorința unui trai de viață mai bun și disperarea ce îi conduce la tot felul de acte
distructive și imorale. În Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, C.S. Lewis
abordează lăcomia din perspectiva diavolilor, care încearcă să îi îndepărteze pe oameni de
Dumnezeu și să îi facă să caute bogăție și putere pentru sine. El zice în cartea sa că
“lăcomia poate pierde un suflet omenesc”, iar diavolii se folosesc de ea sfătuindu-i pe
oameni să își urmărească propriile interese în dauna altora și mizând serios pe “lăcomia
moftului, și nu pe lăcomia excesului”.
Nu în ultimul rând, în ambele cărți se remarcă unul dintre acele păcate care
niciodată nu își dau singure seama de propria lor existență, și anume mândria. În romanul
Crimă și pedeapsă de Fyodor Dostoevsky, păcatul mândriei este prezent în mod subtil

1. Pentru că în timpul tinereții lui Dostoievski încă mai existau robi, cercul din care făcea parte a ales o poezie de-a lui Pușkin
ce instiga la o revoluție.
 prin caracterizarea personajului principal, Raskolnikov. Mândria acestuia este legată de o
supraestimare a propriei sale importanțe și inteligențe, având această tendință de a se
considera deasupra normelor sau a valorilor morale ale societății: "Puterea este dată
numai celui care se datează să se aplece și să o ia... trebuie să ai curajul să îndrăznești."
Această atitudine ilustrează modul în care păcatul mândriei poate conduce la o
distorsionare a viziunii asupra lumii și asupra sinelui, orbindu-l pe om să vadă limpede
realitatea. În ciuda justificării inițiale a crimei sale, Raskolnikov este asaltat de sentimente
de vinovăție și remușcare după ce comite crima și este hărțuit de gândurile și halucinațiile
sale. Aceasta sugerează faptul că acest păcat al mândriei ce uneori ne pare nesemnificativ
conduce la consecințe dezastruoase. În cartea lui Lewis, acesta îl învață pe diavolul mai
tânar să-i stimuleze mândria pacientului, să-l facă să aibă o părere mai bună despre sine și
“să aibă grijă sa-I rămână străină adevărata natură a smereniei”. Mai mult decât atât, una
dintre strategiile pe care i le sugerează este să-i atragă atenția omului atunci când devine
umil pentru că “Orice virtute își pierde din strălucire odată ce omul devine conștient că o
are”.
În concluzie, Crimă și pedeapsă poate fi văzută ca o poveste de avertizare despre
pericolele de a ceda în fața ispitei și importanța susținerii valorilor morale. Romanul
ilustrează, de asemenea, modul în care tentația de a comite păcat poate fi influențată de
forțe externe, cum ar fi ispitele diavolești descrise în Scrisorile unui diavol bătrân către
unul mai tânăr. În același timp, putem remarca faptul că fiecare păcat, oricât de mic ar fi,
influențează natura omului într-un mod negativ, iar diavolul mereu se va folosi de
momentele noastre de slăbiciune pentru a ne îndepărta de Dumnezeu. De asemenea, am
putut observa cum Dostoievski explorează în cartea sa pericolele ideologiei de a
considera anumiți oameni ca fiind superiori altora. Prin exemplul lui Raskolnikov, autorul
subliniază că nimeni nu este deasupra legii și că fiecare acțiune are consecințe, chiar dacă
în spatele lor sunt intenții bune. Pe de altă parte, în cartea lui C. S. Lewis, autorul ne-a
amintit că fiecare zi vine cu noi ispite și doar de noi ține ce alegem să facem. Diavolul
mereu va încerca să ne ademenească în mrejele lui și ne va oferi căile mai ușoare, mai
placate: ”Cu adevărat, cel mai sigur drum spre Iad este cel treptat-panta ușoară, moale de
călcat, fără curbe bruște, fără kilometraj, fără indicatoare”, dar cel mai important este că
dacă ne încredem în Domnul Isus vom trece biruitori prin ispite, așa ca El. (Matei 4:1-
11).În Efeseni 6 cu versetele 11,12 ni se zice:” Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui
Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de
luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor,
împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt
în locurile cerești.”
Așadar „Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca
un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.”(1 Petru 5:8)

Bibliografie
 C. S. Lewis, Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, Editura Humanitas, 2021
 F. M. Dostoievski, Crimă și pedeapsă, Editura Polirom, 2016
 Nichifor Crainic, Dostoievski și creștinismul rus, Editura Anastasia, 1998
 Peter Schakel, Clive Staples Lewis, Editura Encyclopeadia Britannica, 1998
 Valeriu Cristea, Dicționarul personajelor lui Dostoievski, Editura Cartea Românească,
1983

1. Pentru că în timpul tinereții lui Dostoievski încă mai existau robi, cercul din care făcea parte a ales o poezie de-a lui Pușkin
ce instiga la o revoluție.