Ochiul- instrument optic

Chiriac Elisei
Definiție:
Ochiul este un organ a cărui principală funcție este cea de a detecta lumina.
Vederea la om:
Lumina pătrunde prin partea din față a ochiului ( cornee ), care este înconjurată de
albul ochiului ( sclerotică ). În spatele corneei se află irisul, iar între cele două se află un lichid
numit umoare apoasă. Perforarea aflată în centrul irisului se numeste pupilă. Cu ajutorul
pupilei ne putem feri cu ușurință de razele de lumină. Pentru ca lumina să ajungă pe rentină,
raza tranversează cristalinul care joacă rol de lentilă biconvexă, apoi umoarea apoasă.
Formarea imaginii:
În cazul ochilor sănătoși ( emetropi ), imaginea se formează pe retină. Pentru ca razele
de lumină să se poată focaliza, acestea trebuie să se refracte. Cantitatea de refracție depinde în
mod direct de distanța de la care este văzut obiectul. Un obiect situat la o distanță mai mare
necesită mai puțină refracție față de unul din apropiere. Cel mai mare procentaj din procesul
de refracție are loc în cornee, restul refracției necesare având loc în cristalin.
Razele de lumină trec prin mediile transparente ( cornee, umoare apoasă, umoare
sticloasă ) și cristalin și formează o imagine răsturnată pe lentilă. Pe retină, celulele
specializate transportă imaginea prin impulsurile nervoase optice până la encefal.
Defecte de vedere:
-Prezbitismul: * apare în deosebi la vârsnici;
* este un defect al cristalinului;
* tratat cu lentile convergente.

-Hipermetropia: * globul ocular este mai mic ca de obicei;

* imaginea se formează în spatele retinei;
* se corectează cu ajutorul lentilelor convergente.
-Miopia: * este cel mai întâlnit defect de vedere;
* globul ocular este mai mare ca de obicei;
* imaginea se formează în fața retinei;
* se corectează cu lentile divergente.