Ochiul uman ca sistem

optic
Defecte de vedere
Conținut

01 02
Ce este ochiul? Cum funcționează ochii

03 04
Formarea imaginii Defecte de vedere
 01
Ce este ochiul?
 Ochiul este un organ a cărui principală funcție
este cea de a detecta lumina. Se compune dintr-un
sistem sensibil la schimbările de lumină, capabil
să le transforme în impulsuri nervoase.
Ochii compuși se găsesc la artropode
și sunt formați din mai mulți ochi simpli care permit
formarea unei vederi panoramice în mozaic.
La majoritatea vertebratelor și câteva moluște,
ochiul funcționează prin proiectarea imaginilor pe o retină sensibilă la lumină, de unde se
transmite un semnal spre encefal prin intermediul nervului optic.
Ochiul are o formă sferică, este umplut cu o substanță transparentă, gelationoasă
numită umoare vitroasă, are o lentilă de focalizare numită cristalin și, adeseori, un
mușchi numit iris, care reglează cantitatea de lumină care intră.
 02
Cum funcționează ochii
You can enter a subtitle here
if you need it
 Vederea la om
Lumina pătrunde prin partea din față a ochiului printr-
o membrană transparentă numită cornee, înconjurată de o zonă
numită albul ochiului sau sclerotică. În spatele corneei se
găsește irisul, un disc colorat . Între cornee și iris există un lichid
numit umoare apoasă. Irisul este perforat în centru de un orificiu
de culoare neagră, denumit pupilă.

Pentru ca ochiul să nu fie deteriorat, atunci când lumina este

foarte puternică, pupila se contractă iar în caz contrar, atunci
când este întuneric, pupila se mărește. În continuare, lumina
traversează cristalinul, acesta având funcția de lentilă biconvexă,
apoi umoarea sticloasă, în final imaginea fiind proiectată pe o
membrană numită retină.

Pleoapele și genele au rolul de protecție a ochilor. O membrană

subțire transparentă, denumită conjunctivă, căptușește interiorul
pleoapelor și o parte din sclerotică.
 03
Formarea imaginii
 Formarea imaginii:Vederea clară
În cazul ochiului emetrop (vederea normală), imaginea se formează pe retină. Pentru ca
razele de lumină să se poată focaliza, acestea trebuie să se refracte. Cantitatea
de refracție depinde în mod direct de distanța de la care este văzut obiectul. Un obiect
situat la o distanță mai mare necesită mai puțină refracție decât unul situat la o distanță
mai mică. Cel mai mare procentaj din procesul de refracție are loc în cornee, restul
refracției necesare având loc în cristalin.
Lumina trece prin mediile transparente: cornee, umoare apoasă, umoare sticloasă și cristalin
și formează o imagine răsturnată pe retină. Pe retină, celulele specializate transformă
imaginea în impulsuri nervoase. Acestea ajung prin nervul optic până la regiunea
posterioară a creierului. Acesta din urmă interpretează semnalele printr-un mecanism
complex care implică milioane de neuroni.
Razele de lumină suferă la nivelul ochiului o refracție triplă:
1. razele de lumină își schimbă direcția;
2. o refracție are loc la nivelul corneei și câte una pe fiecare față a cristalinului;
3. imaginea se formează pe retină, pe pata galbenă și este reală, mai mică și răsturnată.
04 Defecte de
vedere
Defecte de vedere
• Miopia este cel mai des întâlnit defect de vedere, aceasta având un caracter
patologic(apare la naștere) și ia loc atunci când globul ocular al ochiului miop este mai
mare decât cel al ochiului normal, imaginea formându-se în fața retinei. Miopia este
corectată cu ajutorul lentilelor divergente.

• Hipermetropia este de asemenea un defect patologic, aceasta însă luând loc mai rar decât
miopia. Globul ocular al ochiului hipermetrop este mai mic decât cel al ochiului normal,
în consecință imaginea formându-se în spatele retinei. Hipermetropia este corectata cu
ajutorul lentilelor convergente.

• Prezbitismul este un defect de vedere care apare de obicei la bătrânețe, acesta

comportându-se în același mod precum hipermetropia, acesta fiind cauzat de atrofierea
elasticității cristalinului. Prezbitismul este tratat cu ajutorul unei lentile convergente.
• Strabismul are drept cauză slăbirea unuia dintre mușchii externi ai globului ocular, acesta
fiind corectat prin exerciții de întărire a musculaturii ciliare.

• Cataracta apare cel mai frecvent, la persoanele cu o vârstă înaintată, aceasta fiind
cauzată de pierderea treptată a transparenței cristalinului. În cazul cataractei congenitale,
aceasta este corectată prin secționarea unei porțiuni a irisului și a capsulei cristaliniene ori
prin extragerea cristalinului și înlocuirea acestuia cu un cristalin artificial reprezentat de
către o lentilă biconvexă.

• Astigmatismul este o boală oftalmologică manifestată printr-o deformare a corneei care

atrage după sine o refracție defectuoasă a razei de lumină în globul ocular. În cazul
astigmatismului, razele de incidenta de lumină albă ce sosesc la ochi sub formă de raze
paralele vor suferi un proces intens și inegal de refracție, și prin urmare, cu cât această
refracție diferențiată va fi mai mare, cu atât astigmatismul va fi considerat mai grav.
Bibliografie
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Ochi
• https://www.scritub.com/stiinta/fizica/Ochiul-uman-
instrument-optic20217152017.php
 Mulțumesc
pentru atenție!
Proiect realizat de: Boghianu Elena-Teodora