Centrul de excelență în medicină și farmacie ,,Raisa Pacalo’’

Proiect de să nă tate
La disciplina anatomia și fiziologia omului

Anatomia și fiziologia
analizatorului vizual

Realizat de: Lupu Mă dă lina

Profesor: Zinaida Stoianova

Chișină u
 Analizatorii sunt sisteme morfofuncţionale prin intermediul că rora, la nivel cortical, se
realizează analiza cantitativă şi calitativă a excitanţilor din mediul extern şi intern,
care acţionează asupra receptorilor.
Excitaţiile propagate de că ile senzitive determină , în ariile corticale senzoriale,
formarea de senzaţii. Fiecare analizator este alcă tuit din 3 segmente – periferic,
intermediar, central.

Vederea furnizează peste 90% din informaţiile asupra mediului înconjură tor, de aceea
are o importanţă fiziologică considerabilă , nu numai în diferenţierea luminozită ţii,
formei şi culorii obiectelor, dar şi în orientarea în spaţiu, menţinerea echilibrului şi a
tonusului cortical (atenţia). Analizatorul vizual este constituit din retină , la nivelul
că reia se gă sesc receptori sensibili pentru radiaţiile luminoase, că ile de transmitere şi
zonele de proiecţie corticală , unde se face analiza şi sinteza informaţiilor.
Globul ocular, de formă aproximativ sferică , este situat în orbită . Între globul ocular şi
peretele osos al orbitei se află o capsula adipoasă în care se gă sesc muşchii extrinseci
(striaţi ) ai globilor oculari. Globul ocular este format din trei tunici concentrice –
externă , medie şi internă – şi din medii refringente.

Tunicile globului ocular.

1-ora serata; 2-corpul ciliar, 3-camera posterioară ; 4-camera anterioară ; 5-corneea; 6-pupila; 7-cristalinul; 8-irisul; 9-
zonula lui Zinn; 10-sclera; 11-muşchiul drept inferior; 12-corpul vitros; 13-discul optic; 14-retina; 15-foveea centrală ;
16-artera centrală a retinei; 17-vena retiniană ; 18-nervul optic; 19-muşchiul drept superior.
Tunica externă este fibroasă şi formată din două porţiuni inegale:
posterior se află sclerotica, iar anterior corneea. Tunica externă este alb
sidefie, goasă are rol de protecție.
Tunica medie, vasculară , este situată înă untrul tunicii externe, fibroase, şi
prezintă trei segmente care dinspre posterior spre anterior, sunt:
Coroida- vasculară ți pigmentară ți are rol de hră nirea ochiului.
Corpul ciliar- alcă tuit din mușchi ciliary și procese ciliare.
Irisul- o lamă circular alcă tuită din mușchi ciliari și radial, ce prezintă în
mijloc orificiul numit pupilă. Irisul are rolul unui diafragm şi permite
reglarea cantită ţii de lumină ce soseşte la retină .
Tunica internă este reprezentată de retină . Ea este membrana
fotosensibilă , responsabilă de recepţia şi transformarea stimulilor luminoşi
în influx nervos.

Funcţia principală a analizatorului vizual este perceperea luminozită ţii,

formei şi culorii obiectelor din lumea înconjură toare. Recepţia vizuală se
realizează la nivelul ochiului. Acesta poate fi comparat cu un aparat
fotografic, format din trei sisteme optice:
- o cameră obscură , respectiv camera posterioară a globului ocular;
- un sistem de lentile, respectiv aparatului dioptric al ochiului;
- o suprafaţă fotosensibilă , reprezentată de stratul celulelor cu conuri
şi bastonaşe din retină , unde se desfă şoară procesele fotochimice ale
recepţiei vizuale.
În plus, la fel ca la aparatul fotografic, şi la nivelul ochiului există o
diafragmă variabilă , pupila.

Igiena organului văzului

Factorii de risc care cauzează disfuncțiile și maladiile analizatorului viual
sunt:
-suprasolicitarea ochilor și lipsa pauzelor pentru odihnă
-iluminarea insuficientă a locului de muncă
-poziția incorectă a corpului în timpul scrisului, cititului
-nerespectrea regulilor de igienă personală
-traume ale ochilor sau zonelor apropiate lor
 Defecte de vedere
Orice deviere de la starea emetropă (vederea normală ) reprezintă un defect
de vedere. Cele mai des întâ lnite defecte de vedere ale ochiului uman sunt:
 Miopia este cel mai des întâ lnit defect de vedere,
aceasta avâ nd un caracter patologic(apare la
naștere) și ia loc atunci câ nd globul ocular al
ochiului miop este mai mare decâ t cel al ochiului
normal, imaginea formâ ndu-se în fața retinei.
Miopia este corectată cu ajutorul lentilelor
divergente.
 Hipermetropia este de asemenea un defect
patologic, aceasta însă luâ nd loc mai rar decâ t
miopia. Globul ocular al ochiului hipermetrop este
mai mic decâ t cel al ochiului normal, în consecință
imaginea formâ ndu-se în spatele retinei.
Hipermetropia este corectata cu ajutorul lentilelor
convergente.
 Prezbitismul este un defect de vedere care apare de obicei la bă trâ nețe,
acesta comportâ ndu-se în același mod precum hipermetropia, acesta fiind
cauzat de atrofierea elasticită ții cristalinului. Prezbitismul este tratat cu
ajutorul unei lentile convergente.
 Strabismul are drept cauză slă birea unuia dintre mușchii externi ai
globului ocular, acesta fiind corectat prin exerciții de întă rire a
musculaturii ciliare.
 Cataracta apare cel mai frecvent, la persoanele cu o vâ rstă înaintată ,
aceasta fiind cauzată de pierderea treptată a transparenței(opacifierea)
cristalinului. În cazul cataractei congenitale, aceasta este corectată prin
secționarea unei porțiuni a irisului și a capsulei cristaliniene ori prin
extragerea cristalinului și înlocuirea acestuia cu un cristalin artificial
reprezentat de că tre o lentilă biconvexă .
 Astigmatismul este o boală oftalmologică manifestată printr-o deformare a
corneei care atrage după sine o refracție defectuoasă a razei de lumină în
globul ocular. În cazul astigmatismului, razele de incidenta de lumină albă
ce sosesc la ochi sub formă de raze paralele vor suferi un proces intens și
inegal de refracție, și prin urmare, cu câ t această refracție diferențiată va fi
mai mare, cu atâ t astigmatismul va fi considerat mai grav.
 Daltonismul este incapacitatea de a distinge culorile.