Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Miopia este cel mai des întâlnit defect de vedere, aceasta având un caracter patologic(apare la naștere) și
ia loc atunci când globul ocular al ochiului miop este mai mare decât cel al ochiului normal, imaginea
formându-se în fața retinei. Miopia este corectată cu ajutorul lentilelor divergente.
Hipermetropia este de asemenea un defect patologic, aceasta însă luând loc mai rar decât miopia. Globul
ocular al ochiului hipermetrop este mai mic decât cel al ochiului normal, în consecință imaginea formându-
se în spatele retinei. Hipermetropia este corectata cu ajutorul lentilelor convergente.
Prezbitismul este un defect de vedere care apare de obicei la bătrânețe, acesta comportându-se în același
mod precum hipermetropia, acesta fiind cauzat de atrofierea elasticității cristalinului. Prezbitismul este
tratat cu ajutorul unei lentile convergente.
Strabismul are drept cauză slăbirea unuia dintre mușchii externi ai globului ocular, acesta fiind corectat
prin exerciții de întărire a musculaturii ciliare.
Cataracta apare cel mai frecvent, la persoanele cu o vârstă înaintată, aceasta fiind cauzată de pierderea
treptată a transparenței(opacifierea) cristalinului. În cazul cataractei congenitale, aceasta este corectată
prin secționarea unei porțiuni a irisului și a capsulei cristaliniene ori prin extragerea cristalinului și
înlocuirea acestuia cu un cristalin artificial reprezentat de către o lentilă biconvexă.
Astigmatismul este o boală oftalmologică manifestată printr-o deformare a corneei care atrage după sine o
refracție defectuoasă a razei de lumină în globul ocular. În cazul astigmatismului, razele de incidenta de
lumină albă ce sosesc la ochi sub formă de raze paralele vor suferi un proces intens și inegal de refracție,
și prin urmare, cu cât această refracție diferențiată va fi mai mare, cu atât astigmatismul va fi considerat
mai grav.
Alcătuirea ochiului : ● tunica externă: -sclerotica „albul ochiului”, alb sidefie, fibroasă -cornea transparentă:
situată anterior, bombată, transparentă ☆ ● tunica medie: -coroida (rol de hrănire) -corpul ciliar(produce
umoarea apoasă) -irisul: „floarea ochiului”, cu orificiul pupila ☆ ● tunica internă: -retina: conține celulele
fotosensibile (celule cu con, celule cu bastonaș)
Pe retină se găsesc: ● pata galbenă (zona de maximă acuitate vizuală) -locul unde diametrul ochiului
atinge retina (conține celule cu con) ☆ ● pata albă-locul unde nervul văzului părăsește retina (nu conține
celule fotosensibile)
Glaucomul
Dezlipire de retină
Retinopatia diabetică
Retinopatia hipertensivă
Conjunctivita
Keratopatia
Daltonism
Axe[modificare | modificare sursă]
Ochii vertebratelor și ai unei serii de moluște au două axe importante: axa optică și axa vizuală:
Axa optică reprezintă axa de simetrie a elementelor optice care participă la formarea imaginii pe retină.
Zona de pe retină aflată la intersecția cu axa optică este locul unde aberațiile optice sunt minime, deci
rezoluția imaginii proiectate este optimă.
Axa vizuală este determinată de centrul optic al sistemului de proiecție optică (cornee și cristalin) și de
locul de pe retină care asigură cea mai bună definiție a imaginii (fovea centralis).
Pentru o vedere optimă aceste două axe ar trebui să coincidă, pentru a suprapune imaginea cea mai clară
peste zona de pe retină cea mai aptă să o detecteze. Totuși nu se cunosc specii la care această coincidență să
aibă loc. De exemplu la om unghiul dintre cele două axe este de aproximativ 5°, cu axa optică deplasată în
direcție nazală față de fovea centralis. La alte specii deplasarea poate fi în direcție nazală sau temporală. Nu
se cunoaște motivul pentru care această deviație a rămas necorectată de-a lungul procesului evolutiv.[4]
La vertebrate există o a treia axă, determinată de poziția nervului optic, care creează pe retină o zonă
incapabilă să recepteze lumina, numită pata oarbă. La om pata oarbă se situează la aproximativ 15° de
la fovea centralis în direcție nazală și ocupă aproximativ 6° din câmpul vizual. Ochii cefalopodelor nu au o pată
oarbă, deoarece nervii se conectează la retină prin spatele acesteia.