Cum functioneaza ochiul ? Ochiul este ca o camera foto. Imaginati-va ca faceti o fotografie.

Lentila care se gaseste in partea din fata a aparatului foto permite trecerea si focalizarea luminii pe filmul situat in partea din spate a aparatului. Cand lumina atinge filmul se realizeaza o fotografie. Ochiul lucreaza intr-un mod similar. Partile din fata ale ochiului (corneea, umorul apos, cristalinul) sunt transparente si permit luminii sa treaca catre centrul ochiului, unde se gaseste o alta substanta transparenta ca un gel numit vitros. ransparenta structurilor oculare enumerate mai sus permit luminii sa a!unga catre retina, iar cristalinul permite focalizarea luminii pe retina. "etina este similara filmului fotografic si ea ne permite sa vedem. #e la retina pleaca informatii vizuale catre creier, pe calea nervului optic. $cesta este modul in care functioneaza ochiul nostru.

1. Planul lacrimal 2. Cornee 3. Iris 4. Corp ciliar 5. Zonula Zinn 6. Cristalin 7. Vitros . !etina ". #er$ optic

%iopia

%iopia reprezinta o tulburare de refractie a globului ocular, caracterizata prin faptul ca imaginea obiectelor privite este focalizata in fata retinei & un dezechilibru intre puterea sistemului de lentile ocular si lungimea a'ului anteroposterior al globului ocular, sau altfel spus, un e'ces de convergenta (in mod normal, imaginea obiectelor este focalizata pe retina, intr-o zona de acuitate vizuala ma'ima, denumita (pata galbena() . Corneea si cristalinul reprezinta cele &oua me&ii refracti$e ale 'lo(ului ocular) dintre aceste componente, cornea contribuie cel mai mult la formarea imaginii obiectelor privite, la nivelul retinei. #aca a'ul anteroposterior al globului ocular este prea scurt, imaginea obiectelor se va forma in spatele retinei, situatie patologica, care se insoteste de scaderea acuitatii vizuale & aceasta situatie mai este denumita si hipermetropie) daca a'ul anteroposterior al globului ocular este prea lung, puterea refractiva a dioptrului ocular (sistemul de lentile al ochiului uman) nu va fi suficienta, iar imagina va fi focalizata inaintea retinei & aceasta tulburare refractiva este denumita miopie si este de asemenea insotita de scaderea acuitatii vizuale. $cuitatea vizuala se refera la capacitatea unei persoane de a distinge detalii fine ale obiectelor pe care le priveste. O alta cauza de afectare a acuitatii vizuale, o reprezinta astigmatismul) astigmatismul este tot o tulburare de refractie, datorata asincronismului refractiv dintre cornee si cristalin. #in fericire, aceste tulburari de refractie pot fi corectate prin purtarea de lentile aeriene, lentile de contact sau cu a!utorul chirurgiei refractive. Pacientul miop vede cu claritate obiectele care se afla in apropierea ochiului, insa atunci cand priveste la distanta, vederea sa este incetosata) aceasta se intampla deoarece fie a'ul globului ocular este prea lung, fie datorita faptului ca suprafata anterioara a corneei este prea bombata) la polul opus se afla tulburarea de refractie denumita (hipermetropie( & cornea este prea aplatizata sau a'ul anteroposterior al globului ocular este prea scurt, imaginarea formandu-se in spatele retinei. %iopia poate fi corectata prin purtarea de lentile divergente (aceste lentile, , deplaseaza** imaginea formata, din fata retinei, chiar pe retina) . #ioptrul ocular (mediile transparente si refringente ale globului ocular) este constituit din cornee, umoare apoasa, cristalin si corpul vitros) dintre acestia, capacitatea refractiva a cristalinului (lentila biconve'a) se poate modifica in timpul procesului de acomodatie (fenomen ce consta in modificarea curburii cristalinului, pentru a permite focalizarea imaginilor pe retina, atunci cand obiectele sunt aduse la o distanta mai mica de + metri de globul ocular) ) in ansamblu, dioptrul ocular poate fi comparat cu o lentila convergenta cu puterea de +, dioptrii. In mod normal, cristalinul si cornea functioneaza precum lentilele unei camere foto, sincronizandu-se pentru a permite formearea pe retina a celei mai bune imagini (este vorba de o imagine clara a obiectelor privite de aproape sau de la distanta) . Pupila este asemenea unui diafragm si are rolul de a regla cantitatea de lumina care a!unge la nivelul retinei. "etina reprezinta componenta globului ocular, cu rol in transformarea stimulului luminos in impulsuri nervoase, ce vor fi transmise pe calea nervului optic pana la nivelul corte'ului vizual (regiunea occipitala), generand astfel senzatia luminoasa. Pacientul cu miopie are vederea la distanta incetosata, aceasta deoarece imaginea (care se formeaza inaintea retinei), trimite pe retina doar un con de lumina (cerc

de difuziune) . -recventa miopiei in populatia generala, variaza foarte mult functie de varsta pacientilor. statistic, aproape /0 dintre nou-nascuti sufera de miopie congenitala (miopie prezenta inca de la nastere) ) mult mai frecvent, miopia afecteaza populatia adulta & aproape o treime dintre adulti prezinta miopie. Printre tarile cu cea mai ridicata prevalenta a cazurilor de miopie, putem enumera. China, India, %alaiezia si %area 1ritanie. "ecent au fost realizate studii in care a fost demonstrata legatura dintre incidenta crescuta a cazurilor de miopie si nivelul de educatie al populatiei studiate) cu cat preocuparile intelectuale ale unei populatii sunt mai intense, cu atat mai frecvente sunt cazurile de miopie. %iopia afecteaza din ce in ce mai mult tarile din 2uropa de 3est) in ultimii 4, de ani, numarul cazurilor de miopie la copii s-a dublat. Patogenie si cauze -actorul genetic !oaca un rol foarte important in aparitia miopiei) miopia este cu atat mai frecventa cu cat unul sau ambii parinti sunt miopi. %ediul in care persoana respectiva traieste si isi desfasoara activitatea, reprezinta de asemenea un factor determinant in aparitia miopiei (e'ista areale geografice in care numarul cazurilor este alarmant) ) numarul cazurilorde miopie se coreleaza strans cu numarul de ore pe care indivizii unei populatii il petrec in fata calculatorului sau citind de aproape cu cat efortul vizual este mai intens, cu atat mai solicitata va fi musculatura globului ocular) iluminarea slaba a locului de munca faciliteaza si ea aparitia miopiei. $sadar, pentru ca miopia sa apara este nevoie de un teren genetic predispozant, la care concura anumiti factori de mediu (precum cei enumerati mai sus) . #e asemenea, miopia poate aparea secundar altor boli si sindroame. hipertensiune arteriala, diabet zaharat necontrolat,sindromul %arfan, sindromul #o5n, homocistinurie, ectopia lentis, sindromul urner, sindromul dispersiei pigmentilor. #aca in miopia simpla putem vorbi despre un viciu de refractie pur asincronism intre lungimea a'ului anteroposterior al globului ocular si puterea refractiva a dioptrului ocular (cornee, cristalin), in miopia degenerativa este vorba despre leziuni ale globului ocular, induse genetic, care determina alungire progresiva a a'ului antero posterior si implicit scaderea marcanta a acuitatii vizuale. Oricare ar fi tipul de miopia prezenta la un pacient, focarul de formare al imaginii (locul in care lumina refractata de cornee si cristalin se strange), este plasat inaintea retinei. Ca si curiozitate, o alungire a globului ocular a'ul sau anteroposterior cu doar 6 milimetru, va determina o crestere a gradului de miopie, cu cel putin 7 dioptrii.

#iagnostic

Pentru diagnosticarea formelor de miopie simpla se va urmari evaluarea viciului de refractie prin metoda denumita refractometrie, precum si realizarea diagnosticului diferential, prin e'cluderea altor forme de miopie. miopia pilotilor de supersonice, miopia

nocturna, miopia de curbura, miopia de indice."efractia oculara poate fi apreciata utilizand metode subiective sau obiective. %etoda #onders reprezinta una dintre metodele de apreciere subiectiva a refractiei oculare (lentile, optotip) . Ochii pacientului sunt e'aminati concomitent cu a!utorul optotipului (optotipul reprezinta un panou pe care sunt inscrise diferite simboluri, pe care in mod normal subiectul le poate descifra de la o anumita distanta standard, inscrisa pe acel panou) . #upa e'aminarea cu a!utorul optotipului, se va proceda la e'aminarea pacientului cu a!utorul lentilelor plasate in rama de proba. Plasarea succesiva de lentile, in rama de proba, lentile ce au diferite dioptrii, poate conduce la elucidarea tipului de viciu prezent la pacientul respectiv. hipermetropie sau miopie. -anta stenoptica si cadranul 8reen sunt utilizatea pentru diagnosticarea astigmatismului (cadranul 8reen este de forma unui cerc, pe care sunt inscrise meridiane) ) plasat la nivelul optotipului, acest cadran este util pentru identificarea meridianului astigmat (planul in care se situeaza viciu de refractie) . Ca si metoda obiectiva, putem utiliza refractometrul) astfel, se poate determina refractia dioptrului ocular pe cele doua meridiane principale, precum si inclinatia precisa a acestor meridiane) acest aparat se bazeaza pe proiectia unor imagini si pe studiul luminii reflectate de catre retina pacientului e'aminat. %iopia degenerativa poate fi diagnosticata prin e'amen oftalmoscopic (e'aminarea fundului de ochi, care sa permita aprecierea statusului retinei, vaselor si nervului optic), cand e'aminatorul va identifica la nivelul retinei, o formatiune denumita, , conus miopic99 (cu aspect de semiluna de culoare alba) ) aceasta formatiune apare ca urmare a distensiei structurilor globului ocular. Odata cu evolutia leziunilor, la nivelul polului posterior al globului ocular vor aparea multiple hemoragii maculare, care pot fi sesizate cu usurinta la e'amenul oftalmoscopic. #e asemenea, la nivelul maculei (zona de acuitate vizuala ma'ima de la nivelul retinei), putem observa regiuni hiperpigmentate, ce apar ca urmare a resorbtiei unor mici hemoragii. :lterior, zonele hiperpigmentate vor alterna cu cele depigemntate, in timp ce reteaua de vase retiniene devine foarte vizibila) corpul vitros este si el afectat apare o lichefiere precoce a vitrosului. Ca si complicatii ale miopiei degenerative, se pot instala. cataracta si glaucomul cu unghi deschis. Pe langa aceste modificari obiective ale structurilor globului ocular, se constata scaderea marcata a acuitatii vizuale) acuitatea vizuala neputand fi corectata pe deplin prin purtarea ochelarilor) de asemenea, pacientul prezinta grave deficite in ceea ce priveste vederea nocturna (acesta are o acuitate vizuala foarte scazuta in amurg) ) un miop trebuie depistat precoce prin testari de rutina) se recomanda ca persoanele cu miopii grave, sa evite conducerea automobilelor. ;emne si simptome #in punct de vedere clinic putem vorbi despre trei categorii de miopie. miopia simpla (tulburare de refractie), miopia degenerativa(miopia boala) si miopia maligna. %iopia mai poate fi clasificata functie de valorea dioptrica (miopie mica pana la 7 dioptrii) miopie medie < = + dioptrii) si miopia mare peste + dioptrii), sau dupa mecanismul de aparitie (miopie a'iala, de curbura sau de indice este vorba de indicele de refractie) %iopia a'iala apare atunci cand lungimea a'ului anteroposterior al globului ocular este

mult crescuta fata de normal, in timp ce puterea de refractie a dioptrului ocular se pastreaza in limite normale. %iopia de curbura apare atunci cand curbura fetei anterioare a corneei sau a cristalinului este mult accentuata. %iopia de indice se datoreaza modificarii indicelul de refractie al cristalinului (care este mult crescut), secundar unor boli (diabet zaharat), sau ca urmare a consumului unor chimioterapice (medicamente) . %iopia simpla apare de obicei in prima coliparie (/-6, ani) ) de aceea mai este cunoscuta si sub denumirea de (miopia scolarului(. ;colarul apropie din ce in ce mai mult privirea de caiet, acesta nu mai vede bine la tabla si solicita mutarea sa cu cateva banci ma in fata, si de asemena el nu mai vede bine scrisul de la televizor si tinde tot mereu sa se apropie cu privirea de acest aparat. %iopia simpla este un viciu de refractie pur, care se datoreaza lipsei de corelatie dintre lungimea a'ului anteroposterior al globului ocular si puterea refractiva a dioptrului ocular (e'ces de convergenta) ) in rest, elementele globului ocular sunt normal constituite. -actorul ereditate !oaca un rol important in aparitia miopiei simple, la care se supraadauga factorul comportamental declansator. #atorita e'cesului de convergenta, imaginea obiectelor privite se formeaza in fata retinei) apropierea obiectelor de ochi este urmata in mod firesc de deplasarea focarului catre retina si de perceperea unei imagini mai clare. %iopii au o vedere neclasa la distanta, aceasta deoarece globul ocular nu detine un mecanism compensator asea cum se intampla in cazul hipermetropiilor. Pentru o persoana cu miopie, vederea de aproape nu necesita un efort e'cesiv in ceea ce priveste acomodatia de obicei miopii prefera meseriile care implica utilizarea vederii de aproape. ceasornica, bi!utier. Persoanele cu miopie simpla relateaza scaderea acuitatii vizuale pentru distanta si chiar cefalee (dureri de cap) ) vederea la distanta poate fi imbunatatita prin micsorarea fantei palpebrale (inchiderea partiala a ochilor) ) cu cat valoarea dioptrica a miopiei este mai mare, cu atat mai scazuta este acuitatea vizuala pentru distanta. %iopia simpla debuteaza in copilarie, insa din fericire ea se stabilizeaza la varsta adolescentei (in !ur de 6> ani) ) sarcina poate conduce la agravarea acestei forme de miopie. ?otam faptul ca, atunci cand miopia debuteaza precoce in copilarie, cel mai probabil ca ea va evolua pe o perioada mult mai mare de timp. Persoanele care sufera de miopie simpla sunt supuse riscului de a dezvolta strabism divergent (datorita efortului de acomodatie minim) . Popular, strabismul mai este cunoscut si sub denumirea de (privire incrucisata(. #aca a debutat in copilarie, de obicei miopia simpla are o evolutie lent-progresiva (6-4 dioptrii), pana la varsta adolescentei) atunci cand s-a stabilizat, in foarte rare cazuri miopia simpla depaseste + dioptrii (dioptria reprezinta unitatea de masura a puterii unei lentile) . Celelalte tipuri de miopie sunt mult mai rar intalnite (miopia degenerativa, miopia maligna) ) ele se datoreaza mai ales unor importanti factori genetici, care concura la aparitia unor anomalii congenitale ale globului ocular (a'ul anteroposterior al globului ocular se alungeste progresiv) . $desea este vorba despre o tulburare de refractie accentuata (de peste -6, dioptrii), prezenta inca de la nastere, si care progreseaza odata cu maturarea organismului (chiar si pana la -7, dioptrii) . #esi mecanismele miopiei degenerative sunt incomplet elucidate, s-a observat cum tunicile globului ocular sufera un deficit de structura. %iopia degenerativa poate debuta precum o forma de miopie simpla, insa evolutia acesteia este mult mai alerta.Pacientul acuza grave tulburari ale acuitatii vizuale, vederea neputand fi corectata pe deplin cu a!utorul lentilelor aeriene) de

asemenea, se constata o reducere a campului vizual si alterarea simtului cromatic (mai ales pentru culoarea albastra) . Odata cu evolutia leziunilor degenerative se remarca si scaderea progresiva a acuitatii vizuale.%iopia degenerativa mai este cunoscuta si sub denumirea de (miopia forte() ea poate conduce la aparitia unor complicatii nedorite. cataracta (destul de frecventa, are o evolutie lenta), lu'atii ale cristalinului (spontane sau aparute in urma unui traumatism al globului ocular) si dezlipirea de retina (cel mai frecvnt sesizata se datoreaza fenomenelor degenerative de la nivelul globului ocular este o complicatie foarte grava) . %iopia degenerativa se poate asocia cu malformatii genetice ale globului ocular, cu to'oplasmoza si cu glaucomul cu unghi deschis (incercarea de tratare a glaucomului poate conduce la agravarea miopiei degenerative si la scaderea si mai accentuata a acuitatii vizuale) . ratament %iopia simpla poate fi corectata cu a!utorul ochelarilor, al lentilelor de contact sau apeland la chirurgia refractiva. #e obicei, sunt preferati ochelarii cu lentile divergente (cea mai mica lentila divergenta care ofera cea mai buna acuitate vizuala) . Odata cu avansarea miopiei lentilele trebuiesc schimbate, dupa realizarea unui nou consult oftalmologic. Lentilele au rolul de a corecta viciul de refractie, insa ele nu pot opri evolutia bolii. %etoda chirurgicala a miopiei simple poarta numele de foto@eratectomie (procedeul L$;IA) ) practic, este vorba de utilizarea unui fascicul laser cu a!utorul caruia se aplatizeaza fata anterioara a corneei (remodelarea acestei suprafete) ) metoda chirurgicala cu laser are cele mai bune rezultate in cazul miopiilor simple ce nu depasesc > dioptrii. In ceea ce priveste miopia degenerativa, terapia urmareste atat imbunatatirea acuitatii vizuale, cat si oprirea leziunilor degenerative ale bolii. ulburarea de refractie in cazul miopiei degenerative nu poate fi corectata pe deplin cu a!utorul lentilelor divergente) pentru a obtine o vedere binoculara mai buna, de obicei se realizeaza o subcorectie cu ma'im 7 dioptrii. Lentilele de contact sunt mult mai costisitoare, insa ele au avanta!ul ca largesc limitele campului vizual si permit o mai buna acuitate vizuala. ratamentul chirurgical al miopiei degenerative se poate realiza prin implant de cristalin artificial, dupa ce a fost inlaturat cristalinul nativ) aceasta metoda nu este lipsita de riscuri) posibile complicatii care pot aparea in urma implantului de cristalin.glaucom sau cataracta. #in nefericire, nu e'ista un tratament cert fundamentat stiintific, care sa permita oprirea din evolutie a miopiei degenerative. Chirurgia miopiei, include urmatoarele procedee. - @eratotomia radiala. procedeu prin care se urmareste realizarea unor incizii radiale (in forma de stea), la nivelul fetei anterioare a corneei) rolul acestor incizii este de a permite rela'area curburii corneene si implicit scaderea puterii refractive, sub actiunea presiunii intraoculare) este un procedeu destul de raspandit in sectiile de oftalmologie iar cele mai bune rezultate s-au obtinut pentru miopiile ce nu depaseau / dioptrii. - @eratomileusis miopic. este un procedeu utilizat pentru corectarea miopiilor degenerative) consta in e'cizarea, aplatizarea si ulterior reimplantarea portiunii

anterioare a corneei (autogrefa) ) este un procedeu destul de costisitor, insa poate fi utilizat chiar si pentru corectarea miopiilor de circa 6+ dioptrii - @eratectomia fotoreactiva (procedeul L$;IA) ) metoda chirurgicala realizata cu a!utorul laserului, cand se urmareste remodelarea fetei anterioare a corneei, pe o grosime de cativa microni) acest procedeu permite corectarea miopiilor de ma'im + dioptrii) procedeul poate fi utilizat si pentru tratamentul hipermetropiei. - epi@eratoplastia) este un procedeu chirurgical care evita implantarea unui nou cristalin, cu a!utorul unei grefe refractive atasata fetei anterioare a corneei. - colagenoplastie (scleroplastie) . este un procedeu care consta in introducerea de colagen in spatele globului ocular, cu rol de a stopa alungirea a'ului anteroposterior) in!ectarea colagenului stimuleaza cresterea si dezvoltarea celulelor de la nivelul sclerei, si implicit consolidarea tunicilor globului ocular. Ca o alternativa pentru tratamentul miopiei, au fost elaborate o serie de scheme terapeutice ca urmareau realizarea unor e'ercitii oculare) din nefericire aceste terorii nu sunt suficient de bine fundamentate stiintific pentru a putea fi aplicate pe scara larga, iar rezultatele obtinute nu sunt spectaculoase. Pentru a preveni miopia, se recomanda utilizarea ochelarilor de citit, a picaturilor oculare, dar si realizarea a cat mai multor activitati in aer liber, evitand astfel suprasolicitarea vizuala, atat de des intalnita in zilele noastre (munca de birou, munca in e'ces in fata computerului) ) si mai mult decat atat, e'ista studii care atesta faptul ca lumina naturala !oaca un rol important in prevenirea si stoparea evolutiei miopiei. #enumire generica a tuturor inflamatiilor corneei. 2a se manifesta prin roseata con!unctivei, durere vie, lacrimare, clipit, fotofobie. Instilatia de colir cu fluoresceina arata o alterare a epiteliului cornean. Aeratita poate fi de origine microbiana, virala, micotica,medicamentoasa sau alergica, de unde e'istenta a numeroase tipuri de @eratita. )m(liopia

8eneralitati 3ederea normala se dezvolta odata cu utilizarea obisnuita, in egala masura pentru ambii ochi. $mbliopia, numita si (ochiul lenes(, debuteaza de obicei cand un ochi nu este folosit suficient pentru ca sistemul vizual din creier sa se dezvolte corespunzator. Creierul ignora (neutralizeaza) imaginile de la nivelul ochiului strabic si foloseste numai cele formate in ochiul sanatos, ceea ce determina o vedere nesatisfacatoare. $mbliopia de obicei afecteaza numai un ochi, dar poate aparea si la ambii ochi. Copiii pot dezvolta ambliopie de la nastere pana in !urul varstei de B ani. :n copil cu ambliopie poate sa nu realizeze ca foloseste un singur ochi. Ignorarea imaginii din ochiul afectat este o reactie inconstienta pe care copilul nu o poate controla. Cauze

Orice afectiune care indeparteaza ochii copilului de la formarea unei imagini clare, focalizate, sau disturba utilizarea normala a unuia sau a ambilor ochi poate produce ambliopie.In ma!oritatea cazurilor ambliopia poate aparea la ochii care privesc spre doua puncte diferite din spatiu in acelasi timp, proiectand la nivel cerebral doua imagini diferite. $ceasta afectiune este denumita strabism. La copiii mici cu strabism creierul invata sa evite confuzia a doua imagini, neutralizand (ignorand) imaginea receptionata de la un ochi. $mbliopia poate aparea si in cazul in care copilul este mai miop sau hipermetrop la un ochi decat la celalalt. #aca vederea la un ochi este mai clara decat la celalalt, creierul invata sa ignore imaginea incetosata formata de ochiul bolnav. $fectiuni care impiedica lumina sa patrunda in globul ocular timp indelungat pot cauza ambliopie. O afectare a cristalinului (ca si cataracta) sau a stratului transparent din partea anterioara a globului ocular (cornee) poate determina ambliopia. $mbliopia produsa de aceste afectiuni este rara, dar grava. -ara tratament precoce la ochiul afectat este posibil ca vederea normala sa nu mai poata fi restabilita niciodata. ;imptome :nii copii cu ambliopie pot avea un ochi deviat sau care nu se misca in acelasi timp cu celalalt ochi. $cesta este numit uneori (ochi lenes(. La ma!oritatea copiilor ambliopia este greu de depistat. ;emnele care pot indica ambliopia sau o afectiune care creste riscul pentru ambliopie sunt. - ochii nu se misca simultan in aceiasi directie - ochii nu fi'eaza acelasi punct - plans sau durere cand un ochi este acoperit - miscari de ridicare si coborare sau de lateralitate a capului, pentru a privi ceva - o leziune opaca la nivelul corneei (stratul transparent din partea anterioara a globului ocular, precum cataracta) - o pleoapa care cade si acopera ochiul aproape in totalitate (ptoza). Parintii pot sa nu observe daca copilul prezinta tulburari de vedere. #eseori pot sa nu apara semne ingri!oratoare si copiii sa nu se planga de o vedere slaba. 2ste recomandat consultul oftamologic al copiilor inainte de inceperea scolii. Investigatii :n medic poate diagnostica ambliopia dupa depistarea acuitatii vizuale diminuate la un ochi, in timpul e'aminarii si dupa e'cluderea

altor cauze de vedere slaba. Investigatiile care deceleaza ochii neconvergenti (strabismul), diferenta de dioptrii intre ochi sau orice alta afectiune care produce ambliopie pot a!uta in diagnosticare. Inainte ca medicul sa e'amineze vederea copilului este necesara anamneza, care cuprinde intrebari despre. - simptomele copilului - istoricul familial al tulburarilor de vedere (mai multe persoane din familie care au prezentat afectarea vederii) - alti posibili factori de risc, ca de e'emplu greutatea mica la nastere sau nasterea prematura - daca invatatorii au observat ca acel copil are probleme in a vedea tabla sau are dificultati la citit. %edicul verifica mai intai ochii copilului, pentru a aprecia daca privesc amandoi in aceiasi directie, in acelasi timp. :n copil cu ambliopie poate avea un ochi care deviaza sau ramane defazat in urma miscarii celuilalt ochi. In cazul copiilor in varsta de si peste 4 ani, medicul cere copilului sa identifice sau sa fi'eze imagini sau litere de pe perete sau dintr-o culegere cu diagrame. $ceste teste apreciaza cat de bine vede copilul contururile si detaliile de aproape si de departe. $stfel se poate demonstra ca are diferenta dioptrica intre ochi (anizometropie). $lte investigatii, cuprinzand si dilatarea pupilelor oculare, pot fi utilizate pentru a determina daca este necesara folosirea de lentile pentru corectarea vederii si pentru a verifica structura si functionarea globului ocular. %edicul poate e'ecuta diferite teste pentru a depista cataracta sau strabismul, ambele afectiuni crescand riscul pentru ambliopie.;creeningul tulburarilor de vedere poate fi realizat de catre. medicul de familie, pediatru, asistent medical sau infirmiera. #aca este depistata vreo afectiune, copilul va fi indrumat catre un oftalmolog sau optometrist pentru o e'aminare completa a acuitatii vizuale. %edicii pot intampina dificultati in realizarea screeningului vederii la unii copii mici. In aceste cazuri, o metoda denumita fotoscreening poate fi folosita. -otoscreeningul foloseste o camera speciala sau un sistem video pentru a obtine imaginile formate si reflectate de la nivelul ochiului, necesitand o cooperare minima cu copilul. Cu toate ca fotoscreeningul nu inlocuieste o investigatie uzuala a vederii, poate obtine date despre afectiunile care ameninta vederea. #iagnostic 2ste recomandat screeningul pentru depistarea ambliopiei, strabismului si afectarea acuiatii vizuale la copiii mai mici de / ani. otusi,nu trebuie adoptata o atitudine e'pectativa daca sunt observate semne posibile de ambliopie la copiii mai mici. ?ici un copil nu este prea mic ca sa fie e'aminat de catre un oftalmolog si e'aminarea poate fi efectuata oricand apar suspiciuni in legatura cu sanatatea ochilor copilului.

;ocietatea $mericana de Oftalmologie recomanda ca toti copiii sa fie e'aminatii de la varsta de + luni de catre un pediatru, medic de familie sau oftalmolog. ?ou-nascutii si copiii trebuie investigati pentru afectiuni oftalmologice ca si cataracta, care impiedica lumina sa patrunda in ochi si produce ambliopia. $mbliopia din aceste cauze este rara, dar grava. -ara tratament precoce, copilul poate sa nu dezvolte vedere normala la ochiul afectat. ratament ratamentul ambliopiei este instituit cat de curand este posibil dupa diagnostic. ratamentul precoce de obicei poate compensa afectiunea si trebuie inceput inainte ca vederea copilului sa fie complet dezvoltata (inainte de varsta de C sau 6, ani). Cu cat copilul este mai mic cand i se instituie tratamentul, cu atat mai bune sunt sansele pentru dezvoltarea unei vederi normale. $mbliopia este greu de corectat dupa varsta de C ani. Cu toate acestea, studiile recente sustin ca tratamentul in !urul acestei varste poate inca sa corecteze ambliopia. $mbliopia este tratata in mod obisnuit de catre un oftalmolog. Pentru a avea succes, tratamentul trebuie sa se adresesze atat ambliopiei cat si cauzelor fundamentale. Corectia optica sau cu lentile de contact amelioreaza unele afectiuni, ca si diferenta dioptrica (anizometropia). $lte boli, ca si cataracta si anumite forme de strabism necesita interventie chirurgicala. :n copil nascut cu cataracta sau alte boli care impiedica lumina sa patrunda in ochi, are nevoie urgenta de tratament deoarece ambliopia poate deveni permanenta in cateva luni. $mbliopia care este rezultatul nealinierii ochilor (strabism) sau vederii inegale (anizometropie) se dezvolta mai lent. ratamentul corecteaza ambliopia antrenand creierul sa foloseasca semnalele de la ochiul cu vedere slaba, cladind o cone'iune mai puternica intre creier si ochiul afectat si permitand vederii sa se dezvolte normal in acel ochi. 2'ista cateva metode de a constrange ochiul strabic sa devina mai puternic. $ceste metode includ purtarea unui plasture pe ochi sau lentile de contact inchise la culoare (ocluzie) si folosirea de picaturi pentru ochi sau de ochelari (rela'are). Ocluzia $coperind ochiul mai puternic, creierul este fortat sa foloseasca si sa dezvolte o mai buna vedere in ochiul slab.Purtarea de plasture pe ochi.$coperirea ochiului sanatos cu un plasture adeziv sau cu un plasture de culoare inchisa dintr-o banda elastica, este cea mai obisnuita metoda de tratament. In cazul in care copilul poarta ochelari, medicul poate pune un plasture pe una dintre lentile. Copilul trebuie sa poarte plasturele tot timpul sau doar in timpul zilei de-a lungul a catorva saptamani sau luni. Cazurile grave pot sa dureze mai mult. :n studiu recent arata ca, purtarea unui plasture in timpul activitatilor ce solicita vederea de aproape, timp de 4 ore zilnic, este similara cu purtarea unui plasture + ore zilnic. Purtarea de lentile de contact opace.

$mbliopia poate fi tratata si prin plasarea unei lentile de contact intunecate in ochiul normal. $ceasta poate fi utila cand copilul refuza sa poarte un plasture sau se uita peste plasture sau ochelari. 2ste necesara invatarea scoaterii si reinsertiei lentilelor de contact. "ela'area .$cest tratament estompeaza sau intuneca vederea la nivelul ochiului dominant al copilului, mai degraba decat s-o impiedice complet. $ceasta determina creierul sa se bazeze pe ochiul cu vederea slabita. "ela'area este mai putin folosita decat ocluzia. 2ste benefica pentru cazurile usoare de ambliopie) in cazurile grave, este dificil de estompat si intunecat vederea la ochiul indemn suficient, astfel incat creierul sa prefere utilizarea ochiului afectat. ;olutiile oftalmice (picaturile pentru ochi) Cea mai folosita metoda de tratament a rela'arii este reprezentata de utilizarea solutiilor oftalmice pentru a estompa vederea la ochiul sanatos si pentru a forta creierul sa foloseasca ochiul strabic. Ochelarii de vedere Ochelarii cu lentila opaca in dreptul ochiului sanatos obliga creierul sa foloseasca ochiul slabit. %edicul va stabili anumite pauze in timpul tratamentului pentru a permite copilului sa-si foloseasca ochiul sanatos si pentru a-l feri de lezare sau slabire. $mbliopia poate reapare si dupa un tratament incununat cu succes, astfel ca este recomandata e'aminarea periodica a copiilor pana la varsta de C sau 6, ani. ratament ambulator (la domiciliu) ratamentul ambliopiei se face zi de zi atat la domiciliu, cat si la scoala. ;e incearca tot posibilul ca tratamentul sa aiba succes. #aca sunt utilizate picaturile de ochi, trebuie urmarit daca sunt folosite de copil la indicatia medicului. ;e comunica invatatorului situatia copilului, pentru ca acesta sa spri!ine copilul in timpul tratamentului. Pentru a fi eficient, plasturele de pe ochi trebuie purtat atat cat este recomandat. 2ste important sa se a!ute copilul sa fie compliant la tratament astfel incat sa dezvolte o vedere cat mai buna. Cauza ma!ora a nea!unsurilor tratamentului ambliopiei este nefolosirea plasturilor pentru ochi la indicatia medicului. In cazul in care copilul a urmat tratament pentru ambliopie, se recomanda respectarea sfatului medicului de a efectua e'aminarile periodice viitoare. $mbliopia poate sa reapara si dupa un tratament de succes. Cu cat copilul este mai mic, cu atat mai bune sunt rezultatele tratamentului ambliopiei. #aca se suspicioneaza ca un copil are ambliopie sau alte afectiuni oftalmologice, se recurge la un consult de specialitate. ratamentul ambliopiei se instituie imediat ce boala este descoperita. $mbliopia este dificil de corectat dupa varsta de C ani. otusi studiile recente sustin ca tratamentul anumitor forme de ambliopie pot imbunati vederea chiar si la copiii mari si la adulti. Paralizia 1ell (paralizia faciala periferica) se pot administra medicamente antivirale, cum ar fi acDclovir. otusi, nu e'ista dovezi clare ce medicamentele virale reprezinta un tratament eficient al paraliziei 1ell.

In conditiile in care medicul este de parere ca la baza aparitiei paraliziei 1ell este un proces inflamator produs in cadrul unei alte afectiuni, pacientului i se pot administra corticosteroizi, cum ar fi prednison, cu scopul de a reduce gradul de inflamatie. Cu toate acestea, nu au fost inregistrate beneficii in ceea ce priveste aceasta modalitate de tratament. #aca paralizia 1ell afecteaza capacitatea pacientului de a inchide ochiul de partea cu leziunea, este esentiala ingri!irea corespunzatoare a ochiului, inclusiv umidificarea corneei (membrana transparenta care inveleste ochiul la e'terior), pentru a preveni instalarea leziunilor oculare. *lefarita :na dintre cele mai frecvente probleme oculare la adulti este blefarita si reprezinta inflamatia pleoapelor. Cauza blefaritei este necunoscuta, dar este mai frecventa la persoanele care au matreata, alergii sau eczeme. -orma cea mai obisnuita apare in asociere cu acneea rozacee sau dermatita seboreica. #e cele mai multe ori aceasta afectiune este una cronica (de lunga durata).#e e'emplu, or!eletul (denumit popular (ulcior() apare mai frecvent la bolnavii de blefarita. ;imptomele blefaritei includ. - roseata - iritatia - prezenta crustelor la marginea pleoapei. Crustele precum si genele din acea zona pot fi uscate sau grase. Pot cadea. %arginile pleoapelor sunt de obicei masiv colonizate cu bacterii, de regula cu stafilococi. #iagnostic Pentru precizarea diagnosticului, medicul specialist oftalmolog analizeaza globul ocular, pleoapa si genele cu a!utorul unui instrument numit oftalmoscop. La inspectia atenta, marginile pleoapelor apar unsuroase, ulcerate cu cruste din detritusuri ce se lipesc de gene. ratament ;e recomanda spalarea pleoapelor, sprancenelor si parului zilnic cu un sampon destinat pentru uzul copiilor. Pentru spalarea pleoapelor, se pun cateva picaturi de sampon pentru copii intr-un pahar cu apa si se imbiba un tampon de vata sau un betisor folosit la igiena urechilor. inand ochii inchisi, se sterge usor fiecare pleoapa, inclusiv peste gene, de apro'imativ 6, ori, pe o directie orizontala, pornind de la nivelul nasului. Inainte de deschiderea ochilor, trebuie sa clatiti bine cu apa din abundenta. $lternativ, in timpul dusului, se lasa apa calduta sa curga peste ochii inchisi timp de 6 minut. $poi, se pun 6-4 picaturi de sampon pe o bucata de material moale si se sterg usor genele la fel ca mai sus, dupa care se clateste bine

Cataracta

8eneralitati Cataracta este o pelicula fina opaca aparuta la nivelul cristalinului, care blocheaza pasa!ul fasciculului luminos catre retina (componenta nervoasa a globului ocular la nivelul careia se formeaza imaginea), cauzand tulburari de vedere. 2ste important ca parintii sa observe diferitele tulburari vizuale in randul copiilor pentru identificarea precoce a cataractei (cataracta !uvenila) sau a altei patologii oftalmologice. Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. Cauze 7. -actori de risc <. ;imptome /. Consult de specialitate +. Investigatii B. #iagnostic >. ratament C. 2volutie Cauze Cataracta apare datorita opacifierii cristalinului (lentila globului ocular). $numiti factori predispun la aparitia bolii si anume. - varsta inaintata, imbatranirea (cataracta senila) - e'punerea e'cesiva la raze ultraviolete (:3), si anume, lumina naturala, e'punerea artificiala (saloane pentru bronzat artificial) - diabetul zaharat, in special diabetul decompensat (cu valori mari ale glicemiei) - alte boli oftalmologice. glaucomul (cresterea presiunii intraoculare), uveita cronica, retinita pigmentara (boala degenerativa a celulelor cu bastonase si conuri de la nivelul retinei) sau dezlipirea de retina - tratamentul cronic cu corticosteroizi (medicamente antiinflamatorii puternice)

- e'punerea frecventa sau tratamentul cu raze E - agregarea familiala (factorii genetici), unele persoane mostenesc o anumita predispozitie pentru aparitia cataractei - vitrectomia (indepartarea lichidului din interiorul globului ocular), in special in randul persoanelor de peste /, de ani. ;tudiile arata ca peste >,0 dintre persoanele care sufera o vitrectomie, dezvolta si cataracta in intervalul + luni si 7 ani de la interventia initiala - leziunile oculare, o cauza mai rara de cataracta, intalnita mai ales in randul copiilor -actorii de risc includ. - varsta inaintata) - etnia, cu un risc crescut in randul nativilor americani si afro-americani) - se'ul feminin, cu toate ca acest lucru nu este dovedit pentru toate tipurile de cataracta) - istoricul familial (factorii genetici), in special in cazul persoanelor care sufera si de alte boli ereditare. $cestea au un risc de a dezvolta boala de pana la /,0. #intre bolile ereditare care asociaza cataracta, amintim. distrofia miotonica (cea mai frecventa distrofie musculara a adultului) si galactozemia (boala rara, cu afectarea metabolismului galactozei)) - culoarea irisului, dintr-un motiv necunoscut, predispune la cataracta in cazul persoanelor cu ochi caprui inchis sau negru. :nele boli cronice pot creste riscul aparitiei cataractei. #intre acestea reamintim pe cele mai importante. - diabetul zaharat. Pacientii cu diabet zaharat au un risc crescut de aparitiei a cataractei, prin leziuni aparute la nivelul cristalinului ca rezultat al hiperglicemiei cronice (nivel crescut al glucozei in sange)) - glaucomul. $numite medicamente folosite in tratamentul glaucomului cresc riscul aparitiei cataractei. ratamentul chirurgical al glaucomului poate, de asemenea, sa creasca riscul de aparitie al cataractei) - hipertensiunea arteriala. 2'ista o legatura intre hipertensiunea arteriala si aparitia cataractei fara a cunoaste insa mecanismul fiziopatologic e'act. $lti factori de risc - fumatul. -umatorii au un risc mai mare de a face cataracta, datorita faptului ca fumul afecteaza cristalinul prin radicalii liberi si diferitele substante to'ice eliberate in timpul fumatului. "adicalii liberi pot afecta orice tip celular, inclusiv celulele cristalinului) - infectiile aparute pe parcursul sarcinii pot afecta fatul, astfel ca rubeola sau varicela pot cauza cataracta dupa nastere) - lumina ultravioleta (:3), in special tipul 1 (:31), pot cauza cataracta. ;tudiile au aratat ca o e'punere indelungata accidentala sau profesionala la :31 cauzeaza cataracta dupa un anumit interval de timp) - alcoolul, in special consumul cronic, a fost definit de diferite studii ca poate cauza cataracta) - corticoterapia indelungata (medicamente cu efect antiinflamator puternic), folosite in mod special in cazul pacientilor cu boli imune,astm bronsic sau emfizem pulmonar (in ultimele 4 boli se foloseste corticoterapia inhalatorie) - hipertrigliceridemia (nivel crescut al trigliceridelor in sange) cu depunerea acestora in vasele sanghine mici, poate agrava cataracta)

$numite simptome pot semnala agravarea cataractei sau aparitia unor complicatii grave. - durere oculara severa) - vedere dubla sau pierderea brusca a vederii (amauroza fugace). 2ste necesar consultul oftalmologic in urmatoarele situatii. - necesitatea schimbarii frecvente a lentilelor pentru ochelari) - vedere dubla, incetosata, aparuta treptat) - vedere ingreunata in timpul zilei datorata fotofobiei (sensibilitate accentuata la lumina)) - sofat ingreunat pe timpul noptii datorita sensibilitatii crescute la luminile din trafic) - tulburari vizuale care afecteaza activitatile zilnice. In cazul adultilor care sufera de cataracta este recomandat un control oftalmologic la un anumit interval de timp specificat de medical de familie. In cele mai multe cazuri cataracta cauzeaza anumite tulburari vizuale, dintre care amintim. - vedere incetosata, greoaie, neclara) - fotofobie (nu suporta lumina), fie cea naturala sau artificiala. ;ofatul este de asemenea ingreunat datorita disconfortului vizual cauzat de lumina farurilor din trafic) - necesitatea schimbarii relativ frecventa a lentilelor de la ochelari) - vedere dubla) - dificultati in desfasurarea activitatilor zilnice, datorate tulburarilor vizuale. 2ste important ca parintii sa observe diferitele tulburari vizuale in randul copiilor pentru identificarea precoce a cataractei (cataracta !uvenila) sau a altei patologii oftalmologice. Consult de specialitate #iagnosticul de cataracta, in special in stadiile incipiente, nu necesita un tratament medicamentos sau chirurgical, fiind suficienta doar o urmarire atenta a evolutiei bolii. ulburarile vizuale accentuate, care influenteaza activitatile zilnice si predispun la diferite accidente, necesita un tratament chirurgical. Problemele de vedere pot fi evaluate de. - oftalmolog) - optometrist) - asistent medical) - medicul de familie) - medic generalist) - pediatru. Cu toate ca tulburarile vizuale pot fi evaluate de mai multe persoane care lucreaza in domeniul medical, doar medicul oftalmolog poate trata cataracta. Investigatii #iagnosticul cataractei se bazeaza pe istoricul medical si e'amenul clinic. Cel din urma are scopul de a elimina alte patologii posibile, care ar putea cauza tulburarile vizuale si pentru a confirma diagnosticul de cataracta. In cazul unor tulburari vizuale care nu pot fi corectate chirurgical, oftalmologul trebuie sa efectueze un e'amen oftalmologic amanuntit pentru a evalua calitatea vazului remanent si totodata calitatea vietii.

#iagnostic ?u este necesar un test screening (test efectuat in masa pentru detectarea precoce a unei boli) pentru detectarea cataractei, deoarece ma!oritatea adultilor care au cataracta se prezinta chiar la primele simptome pentru efectuarea unui consult oftalmologic. otusi, parintii cu copii care manifesta diferite tulburari vizuale, trebuie sa apeleze la medicul oftalmolog pentru a confirma sau infirma diagnosticul de cataracta. ratament Interventia chirurgicala este singura metoda folosita in mod curent pentru a trata simptomele cauzate de cataracta. $ceasta consta in indepartarea cristalinului (lentila naturala a globului ocular), deteriorat de cataracta. In mod normal cristalinul are rolul de a focalize fasciculul luminos care trece apoi prin celelalte componente ale ochiului pentru a a!unge la retina, unde se formeaza imaginea. Cristalinul poate fi inlocuit cu o piesa asemanatoare artificiala, numit implant intraocular sau in locul acesteia poate fi folosita o lentila de contact cu functie identica. Interventia chirurgicala nu este necesara decat dupa cateva luni sau ani de la debutul bolii. In tot acest timp pacientii isi corecteaza acest viciu de refractie cu a!utorul ochelarilor sau lentilelor de contact speciale. ratamentul cataractei !uvenile depinde de felul in care aceasta interfera in dezvoltarea normala a simtului vizual. In unele cazuri, interventia chirurgicala in randul persoanelor cu cataracta este necesara pentru o alta patologie oftalmologica asociata, precum retinopatia diabetica sau degenerescenta maculara. #e asemenea, in unele cazuri cataracta trebuie indepartata de un oftalmolog specializat in tratamentul bolilor de retina si a nervului optic. #eseori, e'ista o conceptie gresita in legatura cu cataracta, astfel ca in ultimii ani s-au desfasurat mai multe campanii de informare a persoanelor cu cataracta. 2ste important sa se stie ca tratamentul chirurgical este necesar doar in cazul in care tulburarile vizuale sunt grave si influenteaza desfasurarea normala a activitatilor cotidiene. #atorita fricii de a nu-si pierde in totalitate vederea, unii pacienti mai in varsta doresc efectuarea interventiei chirurgicale cu toate ca rezultatul e'amenului oftalmologic nu recomanda acest lucru si viciul poate fi corectat prin purtarea ochelarilor sau a lentilelor speciale. In aceste cazuri nu este !ustificat riscul unei interventii chirurgicale (mai mare la pacientii varstnici, care pot asocia si alte boli). Pacientul cu cataracta este singurul care decide daca simptomele bolii sunt suficient de grave si afecteaza viata personala in asa fel incat este necesar tratamentul chirurgical. 2volutie Cataracta poate ramane usoara si poate trece deseori chiar neobservata. %a!oritatea cazurilor de cataracta nu provoaca tulburari vizuale grave si astfel nu necesita indepartare chirurgicala. In unele cazuri insa disconfortul vizual e'acerbat si evolutia cronica pot cauza. - cataracta severa, cu tulburari vizuale severe care influenteaza activitatile cotidiene (sofatul, cititul, etc.)

- cecitatea este o complicatie rara. Interventia chirurgicala se realizeaza de obicei inaintea aparitiei unei complicatii atat de grave - glaucomul - progresia bolii este legata de opacifierea gradata a cristalinului. Cand acesta devine opac in totalitate, are indicatie de tratament chirurgical - cataracta copiilor (!uvenila) este rara, insa e'trem de severa. In cazul in care cristalinul opacifiat opreste lumina catre retina, centrul nervos vizual (situat in lobul occipital), nu se mai dezvolta normal, cauzand ambliopie (vedere proasta) care persista si dupa tratamentul chirurgical de corectare a cataractei. +r,eletul si -alazionul 8eneralitati Or!eletul (ulciorul) si salazionul sunt probleme care pot interveni la nivelul unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei superioare sau inferioare. :lciorul (sau or!eletul e'tern) este infectia unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei, care incon!oara baza unei gene. Initial apare ca o mica umflatura rosie, moale, care atinge un ma'im in 7 zile. :lciorul se sparge apoi, dreneaza si se vindeca in apro'imativ o saptamana.Or!eletul intern, ca si ulciorul este o infectie. $cesta afecteaza insa glanda sebacee mai profund in interiorul pleoapei. $cestea sunt de obicei mai mari si dureaza mai mult decat ulciorul. ;alazionul este o inflamatie a glandelor sebacee profunde de la nivelul pleoapelor. ?u este o infectie. ;alazionul tipic se dezvolta lent pe parcursul a 4-7 saptamani, in general fara durere oculara. 6. 8eneralitati 4. Cauze 7. ;imptome <. Investigatii /. ratament - 8eneralitati +. Profila'ie B. ratament ambulatoriu Cauze Cauza ulciorului este deseori necunoscuta, dar poate apare datorita. - frecatului pleoapei, iritand glandele sebacee. 1acteriile de la nivelul mainii pot cauza infectia - utilizarea rimelului, conturului de ochi sau a altor produse cosmetice, care pot irita ochiul. #aca aceste produse sunt contaminate cu bacterii poate apare o infectie. :n salazion se poate dezvolta dintr-un or!elet intern care nu dreneaza si nu se vindeca. Cand porii glandelor sebacee sunt blocati poate apare atat or!eletul intern cat si salazionul. Porii nu se mai dreneaza astfel si se inflameaza. O alta problema care se poate adauga sau cu care poate fi confundat ulciorul este o infectie sau inflamatie a pleoapei numita blefarita. ;imptome

Or!eletul intern, desi mai profund in pleoapa are aceleasi simptome ca si ulciorul. ;alazionul tinde sa creasca mai lent si mai profund in pleoapa decat ulciorul, in general necauzand durere si putand persista cateva luni. ;alazionul poate forma un chist sub piele, mai ales cand porii glandelor sunt blocati si materiile se constituie in interiorul glandei. Inflamatia si tumefierea se pot e'tinde la zona incon!uratoare ochiului, de e'emplu la nivelul sprancenelor. ;e poate e'tinde sufficient de mult pentru a interfera cu vederea. Investigatii #eseori este dificil de diferentiat ulciorul de salazion, care sunt afectiuni usoare ale pleoapei. $mbele se diagnosticheaza prin e'aminarea vizuala atenta a pleoapei. #aca e'ista o umflatura dura in interiorul pleoapei, aceasta este diagnosticata frecvent ca salazion.#aca ulciorul nu se vindeca prin tratament ambulator, fluidul din interior poate fi e'aminat pentru determinarea e'acta a bacteriei cauzatoare de infectie si tratament adecvat. :lciorul incepe ca o macula rosie, sensibila la suprafata pleoapei de-a lungul liniei genelor. $ceasta se transforma intr-o papula mica,moale asemanatoare acneei. Ochiul poate lacrima si pleoapa sa fie dureroasa. ipic ulciorul dezvolta un cap (se colecteaza lichid alb sau galben) si se sparge in apro'imativ 7 zile. #upa deschiderea ulciorului acesta se vindeca si dispare. ratament - 8eneralitati ratamentul ambulator este suficient pentru ma!oritatea ulcioarelor si or!eletelor interne, probleme minore ale pleoapei. #aca tratamentul ambulator nu da rezultate, poate fi necesara prescrierea de unguente sau picaturi pentru ochi. 2ste necesar consultul de specialitate daca. - un ulcior devine foarte dureros, creste foarte repede sau continua sa dreneze (mai ales daca se dreneaza puroi) - roseata si tumefierea ulciorului depasesc e'teriorul pleoapei, interiorul ei sau este la nivelul globului ocular - sunt probleme vizuale - ulciorul nu se amelioreaza dupa 7 zile de tratament ambulator sau nu se vinedeca intr-o saptamana de tratament. #aca infectia se e'tinde la nivelul pleoapei sau al sprancenei poate fi necesar tratamentul cu antibiotice orale. #aca un ulcior foarte mare nu se vindeca sub tratament ambulator sau un salazion suficient de voluminos pentru a interfera cu vederea - va trebui incizat de un specialist, pentru a se drena si vindeca. #upa aceasta interventie se va utiliza un unguent cu antibiotice sau picaturi oftalmice. ;pecialistul poate recomanda spalarea pleoapei sau de-a lungul liniei genelor cu sapun fin sau sampon delicat (cel pentru copii de e'emplu) pentru a reduce sansele infectiei daca sunt antecedente de ulcior recurent sau semne de blefarita. ;e poate prepara un sapun delicat acasa amestecand sapun neiritant, ca samponul pentru copii, cu o cantitate egala de apa calda. #e obicei 7, mililitri din fiecare sunt suficienti. ;e va utiliza un prosop curat sau vata inmuiate in solutia preparata pentru spalarea blanda a pleoapei. Profila'ie Pentru a preveni ulciorul, or!eletul intern si salazionul.

- nu se freaca ochii, ceea ce-i poate irita si raspandi infectia - se prote!eaza ochii de praf si poluanti din aer prin purtarea de ochelari de protectie, mai ales cand greblati sau tundeti gazonul - se evita zonele intens poluate si cu mult praf - se inlocuiesc cosmeticele, mai ales rimelul cel putin o data la + luni. 1acteriile se pot dezvolta in acestea - se trateaza prompt orice inflamatie sau infectie a pleoapelor (blefarita). In caz contrar infectia se poate e'tinde la glandele sebacee ale pleoapei si cauzeaza ulcior. ratament ambulatoriu #esi ma!oritatea ulcioarelor si salazioanelor nu sunt contagioase. - evitati folosirea in comun a prosoapelor, buretilor de baie sau a cosmeticelor - spalati frecvent mainile si nu frecati ochii, mai ales daca aveti gri!a de cineva cu ulcior sau orice fel de infectie - se spala frecvent mainile daca aveti o infectie in organism si nu se introduc in ochi. ratamentul ambulator pentru ulcior si salzion este in mod normal suficient. :rmatoarele masuri scad disconfortul si a!uta la vindecare. - nu se vor folosi cosmetice sau lentile de contact pana la vindecarea completa a ulciorului sau salazionului - se aplica comprese calde, umede. Compresele calde, umede aplicate de 7-+ ori pe zi a!uta la vindecarea mai rapida. Compresa calda ar putea de asemenea a!uta la deblocarea porilor glandelor pentru a se drena si a incepe sa se vindece. Inainte de aplicare se vor spala mainile. ;e utilizeza o panza moale sau tifon muiat in apa calda. ?u se va utiliza apa fierbinte si nu se va incalzi tifonul umed in cuptorul cu microunde - compresa se poate infierbanta prea tare si arde pleoapa. Compresa se tine pe pleoapa pana se raceste (normal /-6, minute). ;e poate utiliza si ser fiziologic sau apa de trandafiri in locul apei de la robinet pentru grabirea procesului de vindecare. - lasati ulciorul sau salazionul sa se sparga singur, fara a-l strange sau deschide - daca utilizati tratament fara prescriptie asigurati-va ca este pentru ochi (oftalmic) si nu pentru urechi (otic). ratamentele fara prescriptie disponibile pentru tratarea ulciorului sunt. unguentele si solutiile oftalmice. #aca ulciorul sau salazionul nu se vindeca prin tratament ambulator este necesar sa apelati la specialist, uneori necesitand unguente cu antibiotice sau picaturi oftalmice. Inaintea aplicarii unguentelor sau a picaturilor se vor spala mainile. ?u se atinge varful aplicatorului cu mana. $plicatorul trebuie sa fie curat si nu trebuie sa atinga ochiul sau pleoapa in momentul aplicarii. :nguentele sau picaturile se aplica privind intr-o oglinda bine luminata. #aca s-a perscris unguent cu antibiotice acesta se aplica in strat subtire pe ulcior inainte de culcare. #aca s-au prescris picaturi cu antibiotice, aplicarea se face tragand in !os cu doua degete pleoapa inferioara pentru a crea astfel un sant intre globul ocular si pleoapa, in care se va picura solutia. Ochiul se mentine inchis cateva minute pentru ca picaturile sa difuzeze pe suprafata ochiului si a pleoapei. La copii picaturile se aplica in clinostatism (copilul culcat) si avand ochii inchisi. ;e aplica o picatura in coltul interior (cel din apropierea nasului) al ochiului infectat. $poi copilul va deschide ochiul si picatura se va scurge in interior. ?u se va lasa copilul sa frece ochiul tratat.

.iscromatopsia /lipsa &e perceptie a culorilor0

3ezi galerie foto #iscromatopsia (lipsa de perceptie a culorilor) #iscromatopsia este o anomalie a vederii, cauzata de absenta sau o dereglare functionala a celulelor din retina, responsabile de perceptia cromatica. "etina este portiunea ochiului sensibila la lumina, care contine celule cu conuri, responsabile de vederea colorata si cu bastonase, responsabile de vederea in intuneric. Cand bastonasele si conurile sunt stimulate, semnalele luminoase sunt transmise succesiv, prin neuronii retinei, apoi prin fibrele nervului optic a!ungand in final la corte'ul cerebral. Persoanele cu discromatopsie prezinta tulburarari ale vederii colorate in spectrul rosu, verde, albastru si ale combinatiilor dintre acestea. Ochiul normal prezinta la nivelul retinei trei tipuri de celule sensibile la lumina cromatica, celule cu con sensibile fie la lumina rosie, verde sau albastra. ermenul de discromatopsie este mult mai folosit decat cel de lipsa perceptiei culorilor, deoarece ma!oritatea persoanelor cu probleme de perceptie a culorilor pot identifica anumite culori. 2'ista foarte putine cazuri in care pacientii nu sunt capabili sa recunoasca nici o culoare. 6. 8eneralitati 4. Cauze 7. ;imptome <. Investigatii /. #iagnostic precoce +. ratament medical B. Profila'ie >. ratament ambulatoriu Cauze %a!oritatea tulburarilor de simt cromatic sunt mostenite genetic, fiind mult mai frecvente decat cele dobandite si afecteaza mult mai frecvent barbatii decat femeile. 2'ista si tulburari in perceperea culorilor dobandite) acestea sunt determinate de inaintarea in varsta, de anumite boli sau de traumatisme ale ochiului. ;imptome ;imptomele discromatopsiei variaza de la o persoana la alta) unii pacienti nu sunt capabili sa recunoasca rosul, verdele si albastrul sau nuante ale acestor culori. #aca forma de discromatopsie nu este severa persoana nici nu realizeaza ca percepe lumea colorata diferit fata de ceilalti) poate percepe nuante ale culorilor, dar nu poate deosebi rosu de verde desi recunoaste galbenul si albastrul. #e obicei discromatopsiile sunt pe

linia rosu-verde (daltonism). In discromatopsiile severe, nu este perceputa nici o culoare, ci doar nuante de gri, alb si negru. ulburarile de simt cromatic mostenit genetic afecteaza ambii ochi, iar cele dobandite sunt, de obicei, unilaterale sau pot afecta mai mult un ochi decat pe celalat. Literatura de specialitate arata ca >0 din barbati prezinta daltonism. $ceste tulburari sunt mostenite genetic, prezente de la nastere, ireversibile si netratabile. Investigatii %etodele de testare constau in recunoasterea culorilor si denumirea lor. estul plansa pseudoizocromatica. se cere subiectului sa priveasca un patrat cu puncte colorate care realizeaza un pattern (o litera sau un numar) si sa recunoasca imaginea alcatuita din punctele colorate. Persoanele ale caror vedere cromatica este intacta, pot recunoaste aceste pattern-uri, cei cu discromatopsie nu vor recunoaste sau vor identifica doar anumite litere sau cifre. estul de ordonare a culorilor. este folosit pentru investigarea discromatopsiilor dobandite dar si pentru a evalua severitatea discromatopsiilor mostenite. ;e ordoneaza nuantele unei culori in functie de o culoare de referinta. estele pentru depistarea daltonismului sunt obligatorii pentru cei care doresc sa obtina permisul de conducere si pentru alte categorii de persoane cu anumite profesii. #iagnostic precoce #iscromatopsiile pot avea un impact considerabil asupra vietii individului, afectand dezvoltarea cognitiva (invatarea si citirea) si putand limita optiunile profesionale. #e aceea, diagnosticul tulburarilor de simt cromatic trebuie facut cat mai devreme, in !urul varstei de 7-/ ani. %onitorizarea perceptiei vizuale este recomandata a fi realizata cel putin o data, inaintea inscrierii la scoala, de preferinta intre varsta de 7-< ani. ratament medical #iscromatopsiile mostenite sunt afectiuni invariabile pe parcursul e'istentei persoanei respective, adica nu pot nici sa se agraveze, dar nici sa fie tratate. In functie de cauza, discromatopsiile dobandite pot fi tratate prin. - interventia chirurgicala, care poate imbunatati perceptia culorilor, in cazul in care cataracta a produs discromatopsia - oprirea medicamentelor care au cauzat tulburarile de vedere cromatica. %odalitati de compensare a tulburarilor vedere cromatica. - lentile de contact colorate sau ochelarii cu lentile colorate. a!uta la perceperea diferentelor dintre culori) nu corecteaza defectul si pot distorsiona obiectele - ochelari cu lentile antirefle' (cu ecran de protectie- filtru care absoarbe lumina). sunt utile deoarece persoanele cu discromatopsie pot sesiza diferentele intre culori atunci cand stralucirea si luminozitatea sunt scazute - ochelari fumurii sau lentilele de contact fumurii cu filtru de protectie. sunt utili in discromatopsia severa,deoarece celulele cu bastonas functioneaza mai bine la lumina obscura. ;unt necesare si lentile de contact sau ochelari pentru corectia viciilor de refractie deoarece celulele cu bastonas ofera o imagine mai putin clara. Profila'ie ?u e'ista masuri de prevenire in cazul discromatopsiilor.

ratament ambulatoriu Impactul asupra vietii individului cu discromatopsie poate fi semnificativ. $ctivitatile in care sunt folosite semnale colorate (semne de circulatie, semnale luminoase) pot fi serios perturbate, precum condusul masinii sau cititul unei harti. $legerea hainelor asortate sau in culori complementare este o problema. Pentru a compensa aceasta inabilitate, persoanele cu discromatopsie trebuie se se bazeze pe o mai buna observare a lucrurilor si pe actiunile celor din !ur. #e e'emplu, culorile semaforului vor fi recunoscute cand sunt aprinse, in functie de ordinea lor pe semafor. La copii se observa o intarziere in dezvoltarea abilitatilor de invatare si citire) acestia vor ascunde defectul si vor incerca sa copieze temele de la colegi si actiunile acestora. $stfel, vor avea rezultate scolare slabe si stima de sine scazuta. estarea vederii colorate intrun e'amen de rutina poate preveni aparitia problemelor scolare ale copilului. :n copil cu rezultate slabe trebuie consultat si de catre un medic oftalmolog pentru a e'clude o eventuala discromatopsie. Profesorii copilului cu discromatopsie trebuie informati si vor incerca sa-si adapteze metodele de predare, nevoilor speciale ale copilului (de e'. sa evite folosirea cretei galbene pe o tabla verde). Copilul va fi asezat intr-o banca in care sa se evite reflectarea luminii stralucitoare. Parintii vor incerca sa identifice acasa care dintre culori sunt mai usor sesizate folosind bucati de creta, creioane si foi de diferite culori. Orientarea profesionala poate fi afectata. meseriile de fotograf, designer de interior, pictor necesita o vedere cromatica intacta. $numite meserii sunt interzise persoanelor cu discromatopsie, cum ar fi. pilot de avion, ofiter de politie, anumite grade din armata. .ezlipirea &e retina 8eneralitati #ezlipirea de retina reprezinta o afectiune grava caracterizata prin desprinderea retinei de la nivelul insertiei sale. #eoarece retina nu-si indeplineste functiile in mod adecvat in cazul acestei boli, cecitatea (pierderea permanenta a vederii) poate apare daca retina nu este suturata in 4<-B4 de ore. 6. 8eneralitati 4. -actori de risc 7. ;imptome <. #iagnostic /. ratament +. Profila'ie -actori de risc #ezlipirea de retina este considerata un factor de risc pentru urmatoarele grupuri de persoane. - miopi - persoanele care au un ochi lezat sau au prezentat interventie chirurgicala pentru tratarea cataractei (e'tragerea cristalinului) - persoanele cu istoric familial de dezlipire de retina.

#ezlipirea de retina poate apare in mod spontan. $ceasta apare cel mai adesea la persoanele cu tulburari ale vederii de aproape. ;imptome ale dezlipirii de retina cuprind. - fosfena unica si stralucitoare - vederea de obiecte de mici dimensiuni care plutesc in campul vizual (fotopsii) - amputarea periferiei campului vizual. ?u se asociaza durerea cu dezlipirea de retina, dar daca apare oricare dintre simptomele prezentate anterior, sa se contacteze medical curant imediat. #iagnostic #ezlipirea de retina este diagnosticata printr-un e'amen oftalmologic efectuat de catre un medic specialist. ratament 2'ista numeroase optiuni de tratament pentru dezlipirea de retina. $cestea cuprind. - endolaser sau crioaplicatii sclerale (criope'ie) ambele metode de tratament pot fi folosite pentru a remedia dezlipirea de retina daca diagnosticul a fost pus precoce - retinope'ia pneumatica acest procedeu poate fi utilizat pentru a trata dezlipirea de retina daca orificiul rupturii este mic si usor de inchis. O bula mica de gaz este in!ectata in corpul vitros, care apoi se eleveaza si apasa pe retina inchizand orificiul. Laserul sau criope'ia poate fi folosita pentru a inchide ruptura. "ata de success a acestei interventii este de apro'imativ >/0 - cercla!ul scleral acest tratament al dezlipirii de retina implica plasarea unei benzi de silicon in !urul globului ocular pentru a mentine retina pe loc. $ceasta banda nu este vizibila si poate ramane permanent atasata. ratamentul termic poate fi necesar pentru a inchide ruptura. 2ficienta acestui procedeu este crescuta pana la C/0 - vitrectomia acest procedeu este utilizat in cazul rupturilor mari ale retinei. In timpul vitrectomiei corpul vitros este indepartat din globul ocular si inlocuit cu solutie salina. $re o rata de success similar cercla!ului scleral. Profila'ie #iagnosticul precoce reprezinta cheia prevenirii pierderii vederii asociata dezlipirii de retina. ;e recomanda controlul oftalmologic anual si mult mai des daca o persoana prezinta un risc crescut sau are o boala oftamologica. #e e'emplu, in cazul bolilor cu o mare incidenta a dezlipirii de retina ca si diabetul, consultul oftamologic periodic poate detecta precoce modificarile de la nivelul ochiului. ;uplimentar, o buna complianta a pacientului diabetic, cu un control adecvat al bolii poate a!uta in prevenirea afectiunii oftalmologice diabetice, iar o buna monitorizare a tensiunii arteriale poate impiedica lezarea vaselor retiniene datorita valorilor crescute ale presiunii sanguine.In plus, controlul oftalmologic periodic este important pentru persoanele cu miopie si a celor cu risc de a dezvolta o dezlipire de retina.#aca nu se stie cu siguranta care este riscul de a suferi o dezlipire de retina, se recomanda consultul medical. $cesta poate recomanda periodicitatea efectuarii consulturilor oftalmologice. 1otofo(ia /sensi(ilitatea la lumina0 8eneralitati

-otofobia, sau sensibilitatea la lumina, reprezinta intoleranta la lumina. ;ursele de lumina precum soarele, lumina fluorescenta si lumina incandescenta pot crea disconfort, alaturi de nevoia de a clipi sau a inchide ochii.In unele cazuri fotofobia poate fi insotita de cefalee (dureri de cap). Persoanele sensibile la lumina sunt de obicei deran!ate de lumina puternica, stralucitoare. In cazurile e'treme, totusi, orice fel de lumina poate determina disconfort. 6. 8eneralitati 4. Cauzele fotofobiei 7. Ingri!irea la domiciliu <. Consultul medical /. ratamentul fotofobiei Cauzele fotofobiei -otofobia nu este o afectiune in sine, este un simptom a mai multor afectiuni, o infectie sau o inflamatie care irita ochiul. ;ensibilitatea la lumina poate fi, de asemeni, un simptom al unor boli care nu afecteaza direct ochiul, cum ar fi infectiile virale sau cefaleea severa(migrena). Persoanele cu o culoare a ochilor mai deschisa pot prezenta mai des o sensibilitate la lumina solara puternica, deoarece persoanele cu o culoare a ochilor mai inchisa au mai mult pigment care le prote!eaza impotriva luminii stralucitoare. $lte cauze comune ale fotofobiei includ abraziunea corneana, uveita si afectiuni ale sistemului nervos central cum ar fi meningita.;ensibilitatea la lumina este, de asemeni, asociata cu dezlipirea de retina, iritatiile produse de lentilele de contact, arsurile solare si chirurgia refractiva. -otofobia insoteste deseori albinismul (absenta pigmentului ocular), deficienta totala de culoare (persoane care vad doar tonuri de gri), botulismul, rabia, into'icatia cu mercur, con!unctivita, @eratita si iritita. $numite boli rare, cum ar fi o afectiune genetica numita @eratita foliculara spinoasa, au fost descrise ca fiind insotite de fotofobie. :nele medicamnte pot determina sensibilitate la lumina ca efect secundar, printre care belladona, furosemidul, chinina, tetraciclina si do'iciclina. Ingri!irea la domiciliu #isconfortul determinat de sensibilitatea la lumina poate fi redus prin evitarea e'punerii la lumina solara, inchiderea ochilor, purtarea unor ochelari de soare sau reducerea cantitatii de lumina din camera. otusi, ar trebui determinata cauza sensibilitatii la lumina, si astfel se poate institui un tratament adecvat pentru rezolvarea problemei. ;e recomanda un consult medical de urgenta daca durerea este moderata sau severa in conditii de lumina putina. Consultul medical 2ste necesar un consult medical daca sensibilitatea la lumina este severa. ;pre e'emplu, daca pacientul are nevoie sa poarte ochelari de soare in interior. #e asemeni, se recomanda un consult de specialitate daca sensibilitatea este insotita de cefalee, ochi rosii sau tulburari de vedere si daca nu dispare in doua zile. %edicul va realiza un consult medical care va include si un e'amen oftalmologic.

Pacientului ii pot fi adresate urmatoarele intrebari. - Cand a aparut sensibilitatea la luminaF - #urerea este permanenta sau ocazionalaF - Cat de severa esteF - Pacientul are nevoie sa poarte ochelari de soare sau sa stea intr-o camera intunecataF - $ folosit de curand substante pentru dilatare pupilaraF - -oloseste lentile de contactF - -oloseste sapunuri, lotiuni, cosmetice sau alte substante chimice in !urul ochilorF - ;-a aflat de curand intr-un mediu cu praf, vant, soare puternic, polen sau substante chimiceF - 2'ista ceva care amelioreaza sau agraveaza sensibilitatea la luminaF - 2'ista in antecedente o leziune traumaticaF - Care sunt medicamentele pe care le ia pacientulF - Ce alte simptome mai prezinta pacientulF 2ste important ca pacientul sa-i spuna medicului daca prezinta unul dintre urmatoarele simptome. - durere oculara) - cefalee) - greturi) - rigiditatea cefei) - tuburari de vedere) - leziune traumatica a ochiului) - inrosire) - prurit (mancarime)) - inflamatie, edem) - ameteli) - amorteala sau furmicaturi in alta parte a corpului) - modificari de auz. %edicul poate face urmatoarele investigatii. - e'aminarea cu lampa cu fanta) - recoltarea unei probe corneene) - punctia lombara. ratamentul fotofobiei Cel mai bun tratament pentru fotofobie este tratarea cauzei. Odata ce factorul declansator este tratat, fotofobia dispare in cele mai multe dintre cazuri. #aca pacientul ia un medicament care determina fotofobie, este bine sa discute cu medicul posibilitatea inlocuirii acestuia sau intreruperea tratamentului. #aca pacientul este sensibil la lumina fara vreo cauza, cel mai bine este sa evite e'punerea la lumina puternica solara si alte surse de lumina puternica, prote!area prin palarii cu boruri mari si ochelari de soare cu filtru :3. In cazuri e'treme, pacientul poate incerca purtarea unor lentile de contact protetice care sunt facute special sa imite culoarea ochilor. Lentilele de contact protetice pot reduce cantitatea de lumina care patrunde in ochi si pot creste confortul ocular. ;indromul ochiului uscat

8eneralitati ;indromul ochiului uscat (@eratocon!unctivita sica) apare ca urmare a unei lubrifieri si umidificari insuficiente a ochiului de diverse cauze. atmosfera uscata, vant, praf, utilizarea de lentile de contact, afectiuni ale pleoapelor, ca parte a procesului de imbatranire,secundar utilizarii unor medicamente (antialergice, antidepresive, anticonceptionale, multivitamine) sau secundar unor afectiuni generale (lupusul, artrita reumatoida, sindromul ;!ogren) etc. Consecinta este o iritatie permanenta a portiunii anterioare a ochiului care determina o inflamatie manifestata prin prurit, senzatie permanenta de uscaciune si arsura la nivelul ochilor. 6. 8eneralitati 4. ratament la domiciliu 7. ratament medical Pentru ameliorarea simptomelor ochiului uscat, va recomandam urmatoarele care pot fi efectuate la domiciliu. - cresterea umiditatii aerului. prin cresterea umiditatii aerului, lacrimile se evapora mai incet, mentinand senzatia de confort la nivelul ochiului) atat centrala termica cat si aerul conditionat scad umiditatea aerului - miscarea e'cesiva a aerului usuca mucoasa oculara. 2vitati miscarea e'cesiva a aerului prin scaderea vitezei ventilatoarelor din tavan sau=si a celor oscilante - pot fi aplicate comprese umede sau masa! al pleoapelor cu sampon de copii, care a!uta la mentinerea unui strat lipidic mult mai stabil) acest lucru este util mai ales daca e'ista inflamatie a pleoapelor sau probleme ale glandelor de la nivel ocular care secreta substante lubrefiante si sebum) caldura incalzeste sebumul de la nivelul glandelor sebacee, determinand curgerea mai usoara a acestuia) prin masa! se stimuleaza iesirea sebumului de la nivelul glandelor) actiunea de curatare scade numarul bacteriilor care distrug stratul de sebum - lacrimile artificiale, gelurile si lubrifiantii lacrimilor (disponibile in farmacii) a!uta la hidratarea si lubrifierea suprafetei oculare) se administreaza de patru ori pe zi, dar pot fi folositi cat de des este nevoie) solutiile fara conservanti sunt recomandate in cazul in care se doreste folosirea acestora mai mult de sase ori pe zi - uileiurile lubrifiante oculare sunt mai groase comparativ cu gelurile si lacrimile artificiale) de aceea au actiune mai indelungata decat gelurile si lacrimile artificiale. Cu toate acestea, datorita consistentei crescute, uleiurile pot determina vedere neclara in cazul in care sunt utilizate in timpul zilei. #eci sunt mai ales concepute de a se utiliza pe perioada noptii. In cazul in care observi ca ochii se usuca mai ales cand citesti sau privesti la televizor, se recomanda efectuarea de pauze frecvente pentru a permite ochiului sa se rela'eze si hidrateze adecvat. ratament medical #esi sindromul ochiului uscat nu se poate vindeca, e'ista o serie de tratamente. ratamentul depinde de severitatea afectiunii) se pot utiliza ocazional doar hidratante si lacrimi artificiale sau poate fi necesara interventia chirurgicala pentru a scadea simptomele ochiului uscat.

%ai e'ista lacrimi artificiale lubrifiante care a!uta la diminuarea simptomelor. #e asemenea medicul oftalmolog poate prescrie o serie de medicamente pentru a ameliora simptomatologia. Ingri!irea lentilelor de contact Purtarea lentilelor de contact presupune un risc crescut de a dezvolta serioase infectii si leziuni ale corneei. ;imptomele ce pot sa apara sunt roseata, durerea sau senzatia de arsura la nivelul ochiului, serozitate, vedere incetosata sau o sensibilitate e'trema la lumina (fotofobie). #aca aceste simptome persista mai mult de 4 sau 7 ore dupa indepartarea lentilelor de contact si curatirea ochiului atunci ar trebui consultat un medic oftalmolog Lentile de contact purtate zilnic Purtarea lentilelor de contact moi, zilnic, presupune indepartarea si curatarea acestora pe timpul noptii si reintroducerea lor dimineata. Ingri!irea acestora este relativ usoara, dar se deterioreaza repede. Purtarea lentilelor de contact timp indelungat $cestea pot fi purtate pana la o saptamana atit ziua cat si pe timpul noptii. $poi sunt indepartate, curatate si reimplantate. otusi unii oameni nu pot tolera acest tip de lentile de contact deoarece lentilele determina iritarea ochilor daca acestea nu sunt indepartate si curatate in mod regulat. Purtarea lentilelor de contact timp indelungat poate fi incomoda si creste riscul aparitiei leziunilor de la nivelul corneei. ;-a recomandat ca timpul de purtare a acestor lentile sa scada de la 7, zile la B zile tocmai pentru a micsora riscul aparitiei leziunilor corneene. Ideal ar fi ca pacientul sa nu doarma cu lentilele de contact. Lentile de contact rigide gaz permeabile Lentilele gaz permeabile costa mai mult decat lentilele conventionale, sunt ceva mai putin durabile, dar sunt mult mai confortabile decat acestea din urma. :nele tipuri de lentile gaz permeabile sunt fabricate pentru uz prelungit (in timpul noptii, pana la B zile) dar medicii oftalmologi nu indica purtarea acestora timp indelungat. Lentilele de contact conventionale dure Lentilele conventionale dure sunt fabricate din plastic e'trem de dur (metaacrilatul de polimetil) ce nu se muleaza pe forma ochiului. $cestea sunt ieftine si durabile, dar sunt lentilele cele mai putin confortabile. Pentru ca reduc cantitatea de o'igen ce a!unge la cornee, indivizii care le poarta au risc crescut pentru leziuni si infectii ale corneei. 6. 8eneralitati 4. Precautii Precautii Lentilele de contact pot cauza serioase probleme ale ochiului precum leziuni si infectii ale corneei. Pentru evitarea acestor probleme trebuie urmate unele indicatii simple de curatire si purtare a lentilelor de contact. - urmati instructiunile de curatire a lentilelor. Pastrati lentilele si tot ceea ce intra in contact cu acestea - maini, recipiente de stocare,recipientii cu solutii, machia!ul - foarte curate. ;palati-va pe maini inainte de a manevra lentilele

- folositi o solutie salina din comert. ;olutiile preparate in casa sunt contaminate cu bacterii - daca solutia de curatare a lentilelor este contaminata, aruncati-o si cumparati un nou flacon - nu umeziti lentilele de contact in gura - implantati lentilele de contact inainte de a va machia ochii. ?u aplicati machia! pe marginea interna a pleoapei. Inlocuiti rezervele de machia! pentru ochi la fiecare 7 pana la + luni pentru a reduce riscul contaminarii. - purtarea pentru o perioada indelungata de timp a lentilelor creste riscul pentru infectii severe ale ochiului. #aca alegeti acest tip de lentile urmati intocmai instructiunile de folosire si curatare recomandate de medic. - este indicata o vizita anuala la medicul oftalmolg pentru ca acesta sa verifice starea lentilelor si a ochilor - lentilele de contact si in special cele moi pot absorbi picaturile pentru ochi. #aca folositi solutii oftalmologice medicamentoase evitati purtarea lentilelor de contact pentru cel putin 7, de minute dupa folosirea picaturilor.

.e'enerescenta maculara #egenerescenta maculara este o boala oftalmologica in urma careia apare distrugerea vederii centrale. ;e produc leziuni la nivelul maculei, o zona mica aflata in partea posterioara a globului ocular. %acula are rol in vederea culorilor si detaliilor obiectelor, necesare pentru vederea centrala. 3ederea centrala este necesara in desfasurarea unor activitati ca cititul, condusul de autovehicule si recunoasterea persoanelor. Intrucat degenerescenta maculara nu afecteaza si vederea periferica, nu apare orbirea completa. "iscul de aparitie al degenerescentei maculare creste pe masura avansarii in varsta, incepand cu /, de ani. 2'ista doua forme de degenerescenta maculara. $mbele forme afecteaza doar un singur ochi, dar daca boala apare la un ochi, in cele din urma va aparea si la celalalt. #egenerescenta maculara uscata (none'udativa) este cea mai frecventa forma (C,0 din cazuri). $pare treptat si de cele mai multe ori nu produce pierderi severe de vedere. In aceasta forma, celulele si vasele de sange din interiorul maculei se vor distruge si vor produce depozite hipertrofice (drusen) in polul posterior al ochiului. $cest lucru produce leziuni la nivelul maculei si ii afecteaza capacitatea de a transmite mesa!e catre creier. 3ederea centrala devine treptat mai slaba sau din ce in ce mai incetosata. #egenerescenta maculara umeda (e'udativa) este mai putin frecventa, doar in 6,0 din cazuri. Poate sa produca leziuni permanente ale maculei in timpul catorva luni sau chiar saptamani. -orma e'udativa apare in cazurile in care e'ista de!a forma none'udativa. ;e vor forma vase de sange de neoformatie (anormale) care sunt fragile. $ceste vase sangereaza producand distrugerea maculei. #e asemenea vor schimba pozitia normala a maculei, aflata in polul posterior al globului ocular, distrugand vederea centrala. 6. 8eneralitati

4. Cauze 7. -actori de risc <. ;imptome /. %ecanism fiziopatologic +. Consult de specialitate B. 2'pectativa vigilenta >. %edici specialisti recomandati C. Investigatii 6,.#iagnostic 66. ratament 64.Profila'ie Cauze Pierderea vederii in urma degenerescentei maculare apare datorita distrugerii celulelor pentru vederea diurna (celulele cu con) ce se gasesc in structura maculei. #egenerescenta maculara none'udativa In acesta forma de boala apare distrugerea maculei, aparand probleme de vedere. ?u se cunosc cauzele datorita carora apare degenerescenta maculara la unele persoane si la altele nu. In stadiile incipiente de boala, apar niste depozite numite geode, care provin in urma distrugerilor celulare si se aglomereaza in zona din !urul maculei. Cand sunt evidentiate prin oftalmoscop, o modalitate de a vedea in interiorul ochiului, geodele apar ca niste pete galbene subretiniene. :nele modificari de acest fel pot sa apara si in interiorul maculei in urma unui proces normal de imbatranire, dar prezenta unui numar foarte mare de geode se asociaza cu degenerescenta maculara. #egenerescenta maculara e'udativa $ceasta forma de boala este produsa in urma aparitiei unor vase de neoformatie submaculare. %otivul aparitiei lor este inca neelucidat. $ceste vase se distrug destul de repede producand sangerari in interiorul maculei. Cantitatea in e'ces de lichid si sange, alaturi de tesutul anormal de cicatrizare care se formeaza in interiorul maculei, distorsioneaza si distrug macula. -actori de risc Cel mai important factor de risc pentru aparitia degenerescentei maculare senile este unul care nu poate fi controlat. inaintarea in varsta. Persoanele in varsta de peste +/ de ani in proportie de 4/0 prezinta degenerescenta maculara. Persoanele care prezinta degenerescnta maculara la un ochi au risc de aparitie a afectiunii si la celalalt ochi. :n studiu estimeaza ca aproape !umatate din persoanele care prezinta vase de neoformatie submaculare la un ochi, vor avea acelasi problema si la celalalt ochi. $lti factori de risc pentru aparitia degenerescentei maculare. - istoric familial al acestei boli. e'ista un risc mai mare de aparitie a afectiunii daca un membru apropiat al familiei prezinta aceeasi boala - rasa. persoanele din rasa alba au un risc mai mare fata de cei din rasa neagra si hispanici

- prezenta unor depozite la polul posterior al globului ocular. globii oculari care prezinta depozite mai intinse si moi au un risc mai mare de aparitie a vaselor anormale de neoformatie si implicit de aparitie a degenerescentei maculare e'udative - prezenta unui ochi cu degenerescenta maculara. aproape !umatate din persoanele cu aceasta afectiune la un ochi vor face aceeasi boala si la celalalt in decurs de / ani - fumatul. fumatorii au un risc de 7 ori mai mare de a dezvolta boala decat nefumatorii, iar riscul creste si mai mult la cei care fumeaza foarte mult sau cei care au fumat un timp indelungat - o dieta bogata in grasimi - operatie de cataracta. este mai probabil sa apara degenerescenta maculara la varstnicii care au fost operati de scurt timp pentru cataracta - o dieta saraca in carotenoizi, vitamine antio'idante si zinc. ;imptome #egenerescenta maculara forma none'udativa cat si cea e'udativa produc pierderi de vedere si pot avea unele simptome in comun. - vederea centrala devine mai slaba, incetosata sau mai putin e'acta - este nevoie de mai multa lumina la citit decat inainte - este nevoie de mai mult efort pentru a putea fi vazute fetele persoanelor - obiectele apar distorsionate si mai mici decat sunt in realitate - in campul vizual cetral apar pete albe sau negre - liniile drepte devin mai ondulate si mai curbate) acesta este de obicei primul simptom intalnit in forma e'udativa - apare pierderea vederii centrale, care nu dispare sau se agraveaza in timp) aceasta poate fi severa si rapida in cazul degenerescentei maculare e'udative. ;imptomele degenerescentei maculare none'udative difera in doua moduri de cele ale formei e'udative. - viteza de aparitie. modificarile de vedere produse in urma degenerescentei maculare none'udative apar lent si treptat incat pot sa nu fie observate) boala poate e'ista de multi ani pana in momentul in care incepe se afecteze cititul, condusul autovehiculelor sau desfasurarea normala a activitatilor zilnice. #aca degenerescenta maculara apare doar la un ochi, se poate sa nu fie observate micile modificari ale vederii, intrucat ochiul sanatos va compensa automat defectele de vedere mascand astfel problemele celui afectat. ;imptomele care apar in degenerescenta maculara e'udativa au o tendinta brusca de aparitie si de asemenea se agraveaza repede. - severitatea. simptomele care apar in forma none'udativa sunt mai usoare. %odificarile de vedere si pierderile de vedere sunt mai severe in degenerescenta maculara e'udativa. %ecanism fiziopatologic #egenerescenta maculara none'udativa In aceasta forma de boala, acuitatea vizuala se agraveaza treptat pe parcursul mai multor ani. Pe masura ce vasele de sange si celulele aflate submacular imbatranesc, ele incep sa se subtieze si sa se distruga. In momentul in care aceste celule si vase de sange inceteaza sa mai functioneze, celulele nervoase ale maculei, cele pentru vederea diurna, nu mai functioneaza corespunzator. #in ce in ce mai multe celule nervoase incep

sa se distruga, agravand treptat acuitatea vizuala. In prezent, nu e'ista tratament pentru a preveni progresia acestui proces. Pierderea de vedere din degenerescenta maculara none'udativa este lenta si treptata, permitand adaptarea in timp. :n procent mic de pacienti cu aceasta forma prezinta vase de neoformatie care vor conduce catre forma e'udativa. Impactul pe care il produce degenerescenta maculara asupra pacientilor depinde de severitatea pierderii de vedere si de stitul lor de viata. #esi boala afecteaza vederea centrala, nu produce orbire completa, multi pacienti prezentand o vedere periferica buna. #egenerescenta maculara e'udativa #egenerescenta maculara e'udativa debuteaza cu producerea de vase de neoformatie submaculare, fiind partea globului ocular responsabila pentru vederea centrala. $ceste vase nou aparute se distrug destul de repede. 2le produc sangerare, acumulare de lichid si producere de tesut cicatrizat (fibros) care vor duce la comprimarea maculei. 3or produce modificari ale formei maculei, facand ca aceasta sa trimita semnale distorsionate catre creier. Liniile drepte incep sa devina mai ondulate si mai curbate iar obiectele pot sa aibe forme stranii sau sa fie mai mici decat in realitate. #atorita tesutului cicatrizant, celulele normale de suport ale maculei nu mai ofera o functionalitate normala. Celulele nervoase ala maculei incep sa se distruga, producand pierderea vederii centrale. Cand distrugerea celulelor nervoase se produce doar intr-o zona limitata, pot sa apara in campul vizual pete albe. Pe masura ce aria afectata se mareste, petele albe devin mai mari. #aca nu se trateaza, tesutul fibros submacular se poate e'tinde in continuare, afectand din ce in ce mai multe celule nervoase maculare. $cuitatea vizuala se agraveaza pe masura ce este afectata o parte mai mare de macula. $cest proces poate sa distruga macula in totalitate producandu-se pierderea completa a vederii. ratamentul poate uneori sa amane si sa previna pierderile de vedere care apar in continuare, dar nu poate restabili vederea care a fost de!a afectata. -olosirea corespunzatoare a vederii (la citit sau la privitul la televizor) nu va accentua pierderea de vedere sau agravarea bolii. Pierderea vederii in urma degenerescentei maculare e'udative este un proces care se produce rapid. $cest lucru nu permite adaptarea pacientului la capacitatea sa de a vedea. Consult de specialitate #egenerescenta maculara forma e'udativa poate duce la pierderea vederii in cateva zile chiar si ore. Leziunile sunt severe si permanente. $dresarea imediata la serviciul medical de urgenta este indicata daca. - apare o pierdere brusca si rapida de vedere - apare brusc in campul vizual central un punct alb sau negru care nu dispare - liniile drepte devin curbate sau ondulate, iar obiectele isi schimba forma si marimea devenind distorsionate. La nevoie se va face consultul medical de catre un medic oftalmolog. #aca a fost pus diagnosticul de degenerescenta maculara none'udativa, se va face verificarea acuitatii vizuale in fiecare zi sau cat de des recomanda medicul specialist. #esi de obicei, forma none'udativa nu evolueaza catre forma e'udativa, se recomanda

adresarea de urgenta la medic daca apare un punct negru sau alb in campul vizual central, care nu a fost observat pana in acel moment sau daca liniile drepte devin curbate. $cestea sunt semne de e'istenta a unei forme de degenerescenta maculata e'udativa mai severa. Pierderea lenta a vederii care apare in forma none'udativa nu necesita adresarea de urgenta la medic. Paloarea culorilor sau vederea mai slaba progreseaza lent si nu deran!eaza pacientul mai ales daca este afectat doar un singur ochi. Chiar si modificarile care apar treptat pot sa atraga atentia unei afectiuni serioase. ;e recomanda adresarea la medic pentru un consult medical daca. - este necesara din ce in ce mai multa lumina la citit - culorile incep sa paleasca si nu mai apar atat de vii ca inainte - vederea devine din ce in ce mai incetosata. In general, modificarile de vedere care apar brusc si nu dispar necesita o atentie imediata. %odificarile de vedere care evolueaza lent si treptat sunt mai putin severe. ;e recomanda adresarea la medic pentru un consult oftalmologic daca apar tulburari treptate de vedere. ;e recomanada pentru persoanele cu varsta intre <, si +< de ani prezentarea la medic pentru un consult oftalmologic complet la fiecare 4-< ani pentru a se detecta degenerescenta maculara in stadiile incipiente. 2'pectativa vigilenta $ceasta se refera la asteptarea si observarea eventualelor modificari care pot sa apara. 2'pectativa vigilenta nu este solutia in cazul tulburarilor sau pierderilor bruste de vedere. In cazul e'istentei degenerescentei maculare e'udative amanarea tratamentului poate duce la avansarea modificarilor care apar si pierderea vederii centrale. #aca e'ista o forma usoara, lenta de pierdere a vederii, cum este cea produsa de forma none'udativa, se va practica e'pectative vigilenta. ?u e'ista tratament pentru forma none'udativa si este posibil sa nu apara niciodata o pierdere de vedere care sa afecteze stilul de viata. #aca apar tulburari rapide de vedere, se recomanda adresarea pe cat de repede cu putinta la medicul specialist. ratamentul aplicat imediat poate sa incetineasca procesul de pierdere a vederii in forma e'udativa. %edici specialisti recomandati #egenerescenta maculara senila se detecteaza de obicei la un e'amen oftalmologic de rutina de catre medicul oftalmolog sau optometrist. Oftalmologul care este specializat in afectiunile retinei si maculei poate diagnostica si ce forme de degenerescenta este prezenta. #e asemenea operatia laser a formei e'udative se face de catre oftalmolog. Investigatii %edicul poate detecta cu usurinta degenerescenta maculara la un e'amen oftalmologic de rutina. La inceput medicul va dori sa cunoasca cat mai multe despre simptomele prezente sau despre alte probleme oftalmologice, cat si de alta natura, au mai e'istat in trecut, facand astfel un istoric al bolii. :rmatorul pas este testarea vederii centrale si a acuitatii vizuale. In timpul acestei e'aminari, se acopera un ochi si cu celalalt se citesc randurile optotipului de la distanta standard. 3ederea centrala se agraveaza treptat, in timp, la persoanele cu degenerescenta maculara, iar acuitatea vizuala se refera la cat de mult s-au agravat tulburarile de vedere

de la ultimul e'amen oftalmologic. ;e va face si testarea campului vizual, testand ambele campuri vizuale, central si periferic. Oftalmoscopia permite medicului sa e'amineze interiorul globului ocular. -olosind o sursa de lumina si lentile care maresc, pentru a observa interiorul globului ocular, medicul oftalmolog poate e'amina retina si macula, observand eventualele modificari care apar in degenerescenta maculara. $paritia unor depozite luminoase, alb-galbui numite geode, este unul din semnele precoce de boala. #aca e'ista degenerescenta maculara e'udativa se vor observa vase sangvine retiniene luminoase in anumite parti ale retinei sau o cicatrice alb cenusie in apropierea maculei. -olosind testul cu grila!ul $msler se poate detecta forma e'udativa de boala. $cest grila! contine o serie de linii drepte de sus pana !os si de la stanga la dreapta. 8rila!ul prezinta un punct in centru. In cazul e'istentei formei e'udative, liniile din apropierea punctului din centru vor aparea ondulate si curbate, in loc sa fie drepte ca in realitate sau este posibila vederea unui punct alb sau o gaura in una din partile grila!ului $msler. #aca medicul suspecteaza degenerescenta maculara e'udativa, se va mai face o alta investigatie numita angiograma oculara pentru a se vizualiza eventualele vase de neoformatie situate submacular. 2'aminarea poate de asemenea sa localizeze sangerarile submaculare, a!utand medicul sa determine daca acestea pot fi tratate. #aca e'ista degenerescenta maculara si o oarecare pierdere de vedere, se va face o evaluare, in urma careia se gasesc metode pentru pastrarea acuitatii vizuale restante si mentinerea unui stil de viata cat mai bun. #iagnostic Orice persoana cu varsta peste /, de ani are un risc de aparitie a degenerescentei maculare. ;e face screeningul pentru detectarea bolii la e'amenele oftalmologice de rutina prin observarea eventualelor depozite numite geode sau alte modificari care apar in aceasta afectiune. -olosirea regulata a testului cu grila!ul $msler poate determina daca forma none'udativa are tendinta la evolutie catre forma e'udativa. Persoanele care prezinta degenerescenta maculara none'udativa si cele care prezinta risc de aparitie a unei astfel de afectiuni, necesita folosirea unui astfel de test $msler. ratament ratament - 8eneralitati #egenerescenta maculara none'udativa ?u e'ista tratament curativ pentru degenescenta maculara none'udativa in acest moment. ;e poate sa nu apara modificari semnificative de vedere timp de multi ani. Pierderile de vedere evolueaza foarte lent si de cele mai multe ori nu sunt severe. #e cele mai multe ori afecteaza doar un singur ochi, e'istant capacitatea de adaptare a celuilalt ochi pentru a prelua si functia celui afectat. In cazul e'istentei acestei forme, se vor urmari recomandarile medicului de a se efectua e'amene oftalmologice cat mai dese si de folosire a unui grila! $msler la domiciliu intrucat aceasta forma poate sa evolueze cateodata catre forma e'udativa. #egenerescenta maculara e'udativa

In unele cazuri, forma e'udativa, care este forma cea mai severa de boala, poate fi tratata prin termochirurgie laser cu fotocoagulare sau terapie fotodinamica. ratamentul nu vindeca boala dar ii poate opri progresia. $lte tipuri de tratamente chirurgicale si cele folosind radiatii sau medicamente sunt in faza de studiu, dar sunt considerate e'perimentale si nu fac parte din tratamentul standard. ?u toate cazurile de degenerescenta maculara e'udativa pot fi tratate. #oar 6,6/0 din cazuri se trateaza eficient prin fotocoagulare laser si doar 4,-7,0 din cazuri se trateaza prin terapie fotodinamica. ratamentul nu reda vederea, dar uneori poate incetini si amana posibilele leziuni ale vederii centrale. In cele mai multe cazuri apare formarea de noi vase de sange care sunt fragile si chiar si cu tratament repetat, acesta nu are eficienta pe termen indelungat in prevenirea pierderii vederii centrale.Intrucat degenerescenta maculara e'udativa produce pierderi rapide ale vederii centrale, este important ca tratamentul sa nu fie amanat, daca a fost de!a recomandat de medic. #e retinutG :n studiu realizat pe foarte multi pacienti facut de catre Institutul $merican de Oftalmologie, a relevat faptul ca administrarea de zinc si vitamine antio'idante, a incetinit progresia degenerescentei maculare in forma avansata si a amanat pierderea vederii la unii pacienti care aveau de!a boala. #aca e'ista de!a pierderea vederii din cauza acestei afectiuni, se va face o evaluare a vederii restante. $cest lucru va a!uta pacientul cat si pe medic sa gaseasca metode de folosire eficienta a vederii restante. 2ste nevoie de consiliere pentru a a!uta pacientul sa se descurce cu vederea pe care o mai are si sa-si mentina o calitate a vietii cat mai buna cu putinta. Intrucat degenerescenta maculara duce de cele mai multe ori la pierderi de vedere si in cele mai multe cazuri nu e'ista un tratament eficient, un astfel de diagnostic poate fi foarte greu de acceptat de catre pacient. %edicul va face o recomandare catre specialisti in consiliere pentru aceste afectiuni. ratament ambulator (la domiciliu) Persoanele care prezinta una din formele de degenerescenta maculara la unul sau la ambii ochi ar trebui sa isi verifice acuitatea vizuala, folosind grila!ul $msler, in fiecare zi sau de cate ori recomanda medicul. #aca oricare linie a grila!ului se schimba ori devine curbata sau se observa scaderea acuitatii vizuale trebuie apelat medicul. #aca degenerescenta maculara e'udativa a inceput sa se dezvolte sau progreseaza, tratamentul precoce poate intarzia pierderea vederii centrale. $ trai cu vedere redusa O vedere redusa sau pierderea vederii in urma degenerescentei maculare pot sa afecteze stilul de viata in multe feluri. Cat de mult afecteaza acest lucru pacientii cu aceasta afectiune, depinde de severitatea pierderii vederii si de stilul de viata. ;e recomanda cooperarea cu medicul pentru a se gasi metode cat mai bune de adaptare a stilului de viata cu acuitatea vizuala ramasa. 2'ista mai multe metode de a!utorare a pacientilor pantru a mentine o calitate cat mai buna a vietii.

- se folosesc diferite dispozitive ce maresc si a!uta vederea si instrumente speciale pentru persoanele cu o acuitate vizuala limitata - este nevoie de a!utorul familiei pentru o cat mai buna desfasurare a activitatilor zilnice - se poate cere si a!utorul unui medic specializat, ce poate a!uta pacientul sa faca fata cat mai bine tulburarilor de vedere - se poate incepe si un program de autoeducare a pacientului pentru problemele generate de vederea diminuata. ;tudii recente sugereaza ca acest lucru a!uta la crearea unui stil de viata cat mai bun cu putinta, la persoanele cu degenerescenta maculara. Impactul emotional generat de aparitia degenerescentei maculare Intrucat aceasta afectiune poate genera o scadere semnificativa a acuitatii vizuale, in ma!oritatea cazurilor si nu e'ista nici tratament eficient pentru aceasta afectiune, a afla de prezenta acestei afectiuni poate fi foarte dificil de suportat. Poate sa apara un sentiment de furie, intrucat tratamentul nu este de a!utor sau nervozitate generata de posibila pierdere de vedere, care poate face pacientul sa nu se mai poata descurca pe cont propriu. 2ste normal un sentiment de tristete legat de aceste tulburari care apar, iar in unele cazuri poate sa apara chiar depresia, care necesita tratament. In aceste situatii se poate cere a!utorul prietenilor si familiei sau unui specialist in astfel de probleme. Optiuni de medicamente In prezent e'ista putine medicamente cu eficacitate dovedita pentru tratarea degenerescentei maculare, dar sunt in studiu si altele. ;e testeaza mai multe medicamente care blocheaza actiunea proteinelor ce duc la formarea de vase de neoformatie. $ceste proteine se numesc factori de crestere al endoteliului vascular (328-). Cercetatorii testeaza medicamente anti-328- sau inhibitorii ai 328-. Primul medicament aprobat de -#$ (food and drug administration) se numeste Pegaptanib (%acugen). ;e pare ca este eficient in incetinirea dezvoltarii acestor vase de neoformatie, care produc pierderea vederii in forma e'udativa de degenerescenta maculara. ratament chirurgical Interventia chirurgicala este tratamentul de prima intentie in acest moment pentru degenerescenta maculara. ;e foloseste doar in formele e'udative si este o optiune eficienta doar in anumite cazuri. #egenerescenta maculara e'udativa ratamentul chirurgical nu vindeca aceasta forma de boala, dar poate sa ii incetineasca progresia si sa previna posibila pierdere de vedere. -ara tratament, pierderea de vedere care apare in forma e'udativa poate sa evolueze pana la absenta completa a vederii centrale. :n tratament chirurgical aplicat precoce este vital in incetinirea progresiei catre pierderea vederii, ceea ce se intampla destul de rapid in evolutie. In momentul in care se pune diagnosticul de degenerescenta maculara e'udativa, ma!oritatea pacientilor sunt intr-un stadiu mult prea avansat pentru un tratament chirurgical eficient. Chiar si prin acesta, ma!oritatea cazurilor evolueaza catre pierdere aproape completa a vederii centrale. #egenerescenta maculara none'udativa #esi tratamentul chirurgical nu se aplica pacientilor cu aceasta forma, este foarte important un tratament laser prin fotocoagulare a geodelor, intrucat pot fi prevenite

pierderile severe de vedere. 2'ista dovezi care sugereaza ca tratametul laser prin fotocoagulare poate sa provoace aparitia vaselor de neoformatie (neovascularizatie coroidala), a caror aparitie induce degenerescenta maculara e'udativa. ratamentul laser poate sa elimine geodele si sa scada viteza de aparitie a pierderilor de vedere cu 4-/ ani, dar in acelasi timp, poate sa creasca riscul de aparitie a formei e'udative de boala. In prezent, tratamentul chirurgical nu se aplica formelor none'udative. Chirurgia laser pote sa elimine depozitele, numite geode incetinind pierderile de vedere, dar unii e'perti cred ca ar putea chiar sa creasca riscul de evolutie catre forma e'udativa. ;e fac studii,in prezent, pentru demonstrarea eficacitatii tratamentului chirurgical. Optiuni ale tratamentului chirurgical Cea mai frecventa metoda chirurgicala de tratare a formei e'udative de degenerescenta maculara este terapia laser sau fotocoagularea laser. ;e cauta in prezent si alte metode chirurgicale de tratare a afectiunii. $cestea pot fi. - translocatie maculara prin tratament chirurgical. in aceasta procedura se detaseaza macula si se muta intr-o alta zona a globului ocular mai sanatoasa) diferit de ma!oritatea tratamentelor pentru degenerescenta maculara, prin aceasta interventie se poate chiar reface o parte din vederea afectata (in orice caz, sunt implicate riscuri serioase, de aceea trebuie cercetata mai mult metoda pentru a fi sigura si eficienta) - interventie chirurgicala submaculara. prin aceasta procedura se indeparteaza vasele de neoformatie, anormale, situate submacular. $cest tratament poate mentine vederea la unii pacienti, dar studiile au aratat faptul ca interventia poate implica riscuri serioase si poate sa nu fie foarte eficienta. #e retinutG erapia laser poate sa provoace ceva pierderi din vederea centrala, intrucat laserul nu arde numai vasele de neoformatie situate submacular fara sa arda si neuronii normali ai maculei. Chiar daca vederea se poate sa fie mai slaba post tratament laser, pe termen lung pierderile de vedere avanseaza mai lent decat in mod normal. #egenerescenta maculara nu provoaca pierderi de vedere in acelasi fel la persoanele care prezinta aceasta afectiune. 2ste foarte greu de stiut dinainte daca tratamentul laser aduce beneficii sau este mai daunator. $lte tratamente In afara de tratamentul laser, cel mai frecvent tip de tratament al degenerescentei maculare este terapia fotodinamica. erapia fotodinamica foloseste o lumina colorata precisa care produce trombi (cheaguri) sangvini ce opresc formarea de noi vase de sange situate submacular. 2ste folosita in masa doar de curand, iar eficienta sa si consecintele pe termen lung sunt inca studiate. %a!oritatea pacientilor necesita tratamente multiple pentru a beneficia de aceasta terapie. erapia fotodinamica, este o procedura prin care lumina generata de laser activeaza un medicament ce a fost in!ectat in torentul sangvin. %edicamentul care reactioneaza la lumina laserului, obstrueaza vasele de neoformatie aparute in forma e'udativa de boala.

;e cerceteaza in continuare si alte tratamente, intrucat, in prezent, nici unul dintre tratatamentele folosite nu a fost eficient. #oar in 6,- 6/0 din cazuri, terapia laser prin fotocoagulare este eficienta in forma e'udativa de degenerescenta maculara si doar in 4,7,0 din cazuri terapia fotodinamica se poate folosi in tratarea bolii. ratamente e'perimentale Cercetatorii studiaza mai multe posibilitati de tratament ale degenerescentei maculare. $cestea sunt. - terapia de iradiere e'terna, procedura folosita pentru a trata forma e'udativa. razele E sunt directionate catre vasele de neoformatie situate submacular) rezultatele studiilor au fost controversate, cercetatorii nefiind inca siguri daca este un tratament sigur sau daca se poate folosi in degenerescenta maculara - terapia laser de indepartare a depozitelor (geode) intraoculare. mai multe studii, au investigat terapia laser in tratamentul geodelor,depozite formate din resturi ale celulelor moarte, situate la polul posterior al globului ocular. #esi tratamentul poate sa amelioreze vederea, poate de asemenea sa creasca riscul de aparitie de noi vase de neoformatie situate submacular, care in cele din urma pot produce pierderea vederii. ;e fac in continuare cercetari pentru demonstrarea eficacitatii sale. - dispozitive electronice de redare a vederii. cercetatorii studiaza mici implanturi intraretiniene sau alte dispozitive care inlocuiesc celulele lezate si care raspund la lumina trimitand informatii la creier. 2ste nevoie de cativa ani inainte de a se cunoaste rolul acestor mici dispozitive in tratarea degenerescentei maculare. #e retinutG ratamentul laser aproape intotdeauna produce pierderi de vedere imediate si permanente (un punct orb central) si nu intotdeauna previne formarea de vase de neoformatie. :nii cercetatori considera ca terapia fotodinamica si terapia de iradiere sunt mai eficiente si mai putin distructive decat terapia laser, intrucat sunt mult mai precise. $ceste proceduri pot evidentia mai usor un vas sangvin de neoformatie, fara a distruge si celulele nervoase retiniene si maculare. erapia fotodinamica a patruns recent in folosirea pe plan mondial, iar eficienta sa si consecintele pe termen lung sunt inca in studiu. %ulte din tratamentele folosite pentru degenerescenta maculara sunt scumpe, necesita repetare si multe dintre ele au o eficacitate limitata. :nele tratamente pot chiar sa agraveze boala si sa cauzeze pierderea vederii. ;e recomanda adresarea la medic, pentru a se cunoaste posibilele beneficii si riscuri asociate tratamentului ales sau reactii adverse. Profila'ie ?u e'ista vreo metoda de a preveni degenerescenta maculara. #ar e'ista anumiti pasi care pot fi urmati pentru a scadea riscul de aparitie a afectiunii. - e'amene oftalmologice regulate. in urma unui e'amen oftalmologic se poate determina daca e'ista riscul de aparitie a degenerescentei maculare, iar daca de!a e'ista poate fi depistata in stadiu precoce) daca se poate trata, detectarea precoce poate sa a!ute la diminuarea sau incetinirea pierderii de vedere - incetarea fumatului. fumatorii au un risc de 7 ori mai mare de aparitie a degenerescentei maculare decat nefumatorii) chiar daca se inceteaza fumatul, riscul tot persista pentru cativa ani

- alimentatia bogata in fructe. studii recente au demonstrat ca un regim alimentar bogat in fructe poate diminua riscul de aparitie al afectiunii. ;e pot lua anumite masuri de prevenire a aparitiei formei e'udative in conditiile in care e'ista de!a forma none'udativa. - administrarea de vitamine antio'idante si zinc. acest tratament este eficient doar daca e'ista o forma moderata de boala si poate incetini progresia si aparitia pierderii de vedere) se recomanda administrarea acestora doar la sfatul medicului - alimentatie bogata in peste. studiile recente au evidentiat faptul ca pestele, care este o sursa de acizi grasi omega-7, poate sa scada riscul de aparitie a degenerescentei maculare - scaderea alimentatiei bogata in grasimi daunatoare. conform studiilor recente, o dieta bogata in prea multi acizi grasi saturati, creste riscul de aparitie sau de agravare al bolii) grasimile care se gasesc in nuci, alune sau peste, pot fi benefice organismului. Informatii recente au demonstrat posibilitatea unei transmiteri genetice a bolii, ceea ce deschide noi optiuni de cercetat pentru a preveni boala. :n studiu recent a aratat ca persoanele supraponderale sunt mai predispuse la aparitia degenerescentei maculare, iar efortul fizic poate sa scada acest risc. In cazul e'istentei bolii, folosirea vederii in mod normal nu poate sa lezeze mai mult ochii. ;e e'amineaza vederea ambilor ochi folosind grila!ul $msler in fiecare zi sau cat de des recomanada medicul. ;e urmaresc posibilele tulburari de vedere in timpul cititului, privitului la televizor sau observarea fetelor persoanelor aflate la distanta. #aca se observa modificari, se recomanda prezentarea la medic in eventualitatea unui e'amen oftalmologic. #ista'mus -enomen spontan sau provocat, congenital sau dobandit, caracterizat prin miscari involuntare si sacadate ale ochilor, de mica amplitudine, de cele mai multe ori orizontale, dar uneori verticale sau circulare. :n nistagmus poate fi de natura fiziologica sau patologica. nistagmusul fiziologic - nistagmusul optocinetic, denumit si nistagmusul caii ferate, se observa atunci cand ochii incearca sa urmareasca imaginile care le trec prin fata. nistagmusul vestibular este provocat de o e'citatie sau de o paralizie tranzitorie a unuia sau ambelor labirinturi ale urechii interne, cauzat, de e'emplu, de o rotatie pe un scaun turnant sau de o in!ectare de apa rece sau calduta in ureche. ?istagmusul patologic - $ceste miscari sacadate ale ochilor pot fi congenitale sau dobandite. - ?istagmusurile congenitale, cauzate de leziuni oculare, neurologice sau fara cauza precisa, se manifesta inca de la nastere sau din prima copilarie si uneori se atenueaza cu timpul. 2le pot insoti alte boli oculare congenitale precum cataracta (opacitatea cristalinului care produce o cecitate completa sau partiala), albinismul, strabismul, leziunile microretiniene (atingeri ale retinei fatului). 2le pot fi observate, de asemenea, in cursul unor afectiuni neurologice (hidrocefalie, to'oplasmoza cerebrala) sau pot aparea in mod izolat, legat sau nu de ereditate. ?istagmusul in resort este forma cea mai obisnuita a nistagmusurilor congenitale. ochii se misca lent intr-un sens pe orizontala, apoi rapid in sens contrar. ?istagmusul pendular se manifesta prin secuse ritmice si orizontale de durata egala. ?istagmusurile congenitale se intensifica la oboseala, la emotii, la eforturile

de atentie (in timpul cititului, de e'emplu). Copilul poate bloca voluntar aceste nistagmusuri. 2l isi intoarce atunci frecvent capul, intotdeauna in aceeasi parte si risca sa sufere un torticolis. - ?istagmusurile dobandite pot aparea la adolescenta sau la varsta adulta. 2le sunt atunci semnele unor afectiuni neurologice, ca scleroza in placi, ale unei tumori cerebrale sau vestibulare, insotita de tulburari ale auzului, sau ale unei leziuni a creierului mic. #iagnostic si tratament - electronistagmografia (reprezinta inregistrarea electrica a miscarilor ochiului) permite identificarea diferitelor forme de nistagmus. In cazul nistagmusurilor congenitale, purtatul lentilelor corectoare cu prisme da posibilitatea suprimarii pozitiei defectuoase a capului. In fapt, prismele (care sunt adezive atunci cand sunt temporare si incorporate in lentile atunci cand sunt definitive) antreneaza o deviatie fortata a ambilor ochi in zona de bloca!, evitand astfel intoarcerea capului de catre copil pentru a utiliza aceasta zona. $tunci cand acest tratament este eficace, o interventie chirurgicala, variabila dupa tipul de nistagmus si dupa cauza sa, poate permite o ameliorare definitiva. ?istagmusurile dobandite dispar cu tratamentul cauzei lor, atunci cand tratamentul este posibil Pregatirea pentru interventia chirurgicala 8eneralitati %ulti pacienti in toata lumea sunt supusi unor interventii chirurgicale in fiecare an, mai ales femei. %ulte femei vor primi recomandare pentru interventia chirurgicala care implica sistemul lor reproducator, numita in mod obisnuit chirurgie ginecologica. ;pre e'emplu, histerectomia o operatie care implica indepartarea uterului si uneori si a altor parti ale sistemului reproducator este a doua ca frecventa in chirurgia ginecologica, dupa operatia de cezariana. $ face fata unei interventii chirurgicale poate fi o e'perienta inspaimantatoare plina de intrebari, indoieli si incertitudini. otusi, ma!oritatea interventiilor sunt elective, adica pacientul decide daca interventia este cea mai buna optiune si poate alege sa faca aceasta operatie. $cest proces al deciziei deseori ofera pacientei timpul necesar pentru pregatire, reprezentand un pas important. ;tudiile sugereaza ca femeile care se pregatesc mental si fizic pentru operatie au mai putine complicatii, mai putina durere si au o recuperare mai rapida decat cele care nu sunt pregatite. In 4, de ani de la inventarea anesteziei, la mi!locul secolului 6C, interventiile chirurgicale s-au dezvoltat de la afectiuni precum apendicita pana la fibroame uterine. In ce priveste chirurgia ginecologica, entuziasmul a fost in mod special mai intens, si prima histerectomie a fost realizata in 6><7 in %anchester, $nglia. $stazi, directia in chirurgia ginecologica este catre tehnici mai putin invazive care nu necesita incizii abdominale largi. %edicii incearca chiar chirurgia fara incizie o noua tehnica prin care organele

interne sunt indepartate prin orificiile naturale ale corpului cum ar fi gura sau vaginul. In plus, astazi, au fost dezvoltate anestezice cu actiune rapida care au mai putine efecte secundare decat agentii anestezici traditionali. Pregatirea pentru inteventia chirurgicala sa modificat, de asemeni. ?u in urma cu mult timp, o operatie insemna internarea in spital cu o zi mai inainte si e'ternarea dupa o saptamana. $stazi, mai mult de !umatate dintre interventiile chirurgicale, printre care si multe proceduri ginecologice, sunt realizate la pacienti neinternati. $cest tip de interventii nu necesita ca pacientul sa petreaca noaptea in spital. In schimb, interventia este realizata intr-un centru chirurgical ambulatoriu, iar pacientul se poate intoarce acasa in mai putin de 4< de ore. $ceste facilitati sunt disponibile deocamdata doar in tarile dezvoltate. In general, chirurgia ambulatorie este potrivita pentru proceduri simple care pot fi realizate in +,-C, de minute si nu necesita ca pacientul sa fie monitorizat atent dupa interventie. Chirurgia ambulatorie ofera cateva avanta!e fata de interventiile care necesita spitalizare, cum ar fi. - un risc scazut de infectie dupa interventie) - recuperare la domiciliu) - mai putine intarzieri si un timp mai scurt de asteptare) - costuri mai mici) - o perturbare mai mica a programului pacientului. otusi, daca este necesara realizarea unei incizii largi sau e'ista risc pentru complicatii, chirurgia de o zi poate sa nu fie o optiune potrivita. Chirurgia ambulatorie nu este pentru orice pacient. -emeile cu afectiuni cronice cum ar fi diabet, afectiuni cardiace sau hipertensiune arteriala sau care au altfel de risc pentru complicatii care necesita spitalizare, pot sa nu fie eligibile pentru chirurgia de o zi. Chirurgia de o zi pune, de asemeni, mai multa responsabilitate asupra pacientului care trebuie sa faca testele preoperatorii necesare,sa-si administreze medicatia analgezica, sa mentina inciziile curate si sa realizeze ingri!irea postoperatorie de unul singur. O femeie care are copii mici de ingri!it acasa poate sa nu doreasca sau sa nu fie capabila sa-si ia si responsabilitati suplimentare si poate sa nu fie un candidat bun pentru chirurgia de o zi. $ceste avanta!e ale interventiei chirurgicale o poate face mai convenabila, dar nu inseamna ca este mai putin stresanta. Hormonii eliberati ca raspuns la stres pot genera simptome de la cefalee la hipertensiune arteriala. Hormonii de stres pot duce, de asemeni, la slabirea sistemului imunitar si sa interfereze cu abilitatea organismului de a face fata durerii si infectiei. #e$rita optica 8eneralitati ?evrita optica reprezinta inflamarea nervului optic (nervul care transmite informatia si stimulii vizuali catre creier) ce se poate manifesta prin scaderea brusca de vedere in ochiul afectat. ?evrita optica este una din cauzele de pierdere a vederii asociata cu o durere intensa.

:neori aceasta afectiune poate fi semnul de debut al unei scleroze multiple. #e cele mai multe ori nevrita optica apare datorita unei boli autoimune ce poate fi declansata de o infectie virala. 6. 8eneralitati 4. Cauze 7. ;imptomatologie <. Complicatii /. Consultarea unui specialist +. Investigatii paraclinice B. ratament >. Prognostic Cauze Cauzele e'acte ale nevritei optice nu sunt complet cunoscute. ?ervul optic este format din apro'imativ 6,4 milioane de a'oni si este invelit intr-o teaca izolanta de mielina care are rolul de a transmite mult mai repede impulsul electric catre creier unde stimulii din periferie pot fi integrati si analizati astfel incat sa se formeze imaginile. La adulti tineri nevrita optica pare sa apara cel mai fecvent in cadrul unor procese autoimune care ataca teaca de mielina. Ca urmare se instaleaza inflamatia si leziunea de nerv. Inflamarea determina pierderea vederii datorata distrugerii integritatii nervului. Inflamatia poate fi idiopatica (fara o cauza decelabila sau izolata de catre medici). Cea mai frecventa etiologie a nevritei optice este reprezentata de scleroza multipla. 6/ - 4,0 din cazurile de scleroza multipla debuteaza cu nevrita optica, iar 7> - /,0 din pacientii diagnosticati cu scleroza multipla vor suferi nevrita optica la un anumit moment in cursul evolutiei bolii. ;cleroza multipla este o afectiune de natura autoimuna - sistemul imun are reactivitate anormala si ataca teaca de mielina a nervilor importanti si a maduvei spinale. :n studiu important a demonstrat ca riscul de a dezvolta scleroza multipla dupa un episod de nevrita optica este de /,0 dupa o perioada de 6/ ani. "iscul este cu atat mai mare cu cat e'ista leziuni cerebrale identificate paraclinic prin rezonanta magnetica nucleara ("%?). Pacientii cu nevrita optica si imagini anormale la "%? sunt de trei ori mai susceptibili de a suferi de scleroza multipla decat cei care au "%? normal. :n alt proces demielinizant care afecteaza nervul optic este neuromielita optica sau boala #evic. 1oala este destul de rara si adesea este diagnosticata gresit ca scleroza multipla. otusi, cele 4 sunt entitati patologice complet diferite din punct de vedere al severitatii, localizarii procesului destructiv si al rezultatelor analizei LC" (lichidului cefalorahidian). 1oala #evic afecteaza cu predilectie nervul optic si maduva spinala si cruta creirul. ?evrita optica ce apare in cadrul neuromielitei optice este mult mai grava comparativ cu cea care apare in scleroza multipla. #esi demielinizarea este cel mai frecvent factor incriminat in aparitia nevritei optice, aceasta recunoaste si alte cauze, precum. - 1oli infectioase. boala LDme, tuberculoza, sifilis, hepatita 1, HI3, infectia cu cDtomegalovirus, infectia cu virus herpes simple'. - ?euroretinita. poate declansa nevrita optica, insa cu declansarea ulterioara a sclerozei multiple.

- $rterita craniana. este o afectiune de natura inflamatorie ce afecteaza endoteliul arterelor intracerebrale. Ca urmare a inflamatiei se reduce lumenul arterial (chiar pana la obstructie totala) si astfel scade flu'ul sangvin spre creier, determinand pierderea vederii sau aparitia unui accident vascular cerebral. $ceasta cauza de nevrita optica este mai frecvent intalnita in randul pacientilor cu varsta de peste >, de ani. - #iabet zaharat - $numite medicamente. in special etambutol (utilizat in tratamentul tuberculozei), cloramfenicol, interferon alfa. - 1oli autoimune (in special lupus eritematos sistemic si vasculite) - ;ensibilitate la gluten - ;indromul hipereozinofilic Cauze mai putin frecvente sunt reprezentate de radioterapia cu localizare cefalica, deficit nutritional sever, e'punere la factori to'ici, tumori ce comprima nervul optic. ;pecialistii au identificat si o serie de factori de risc asociati acestei afectiuni, printre care se numara si. 6. 3arsta ?evrita optica apare mai ales la adultii cu varsta intre 4,- </ de ani. 3asrta medie de debut este de 7, de ani, insa au fost descrie cazuri si la persoane. 4. ;e'ul -emeile sunt de 4 ori mai predispuse la a face nevrita optica comparativ cu barbatii. 7. -actorii genetici Haplotipul HL$ #" 4 este cel mai frecvent intalnit la pacientii care fac nevrita optica. ;imptomatologie #e obicei nevrita optica apare la un singur ochi - doar foarte rar afectarea este bilaterala. riada simptomatica clasica este formata din. 6. Pierdere vederii 8radul de pierdere a vederii variaza de la pacient la pacient. Pierderea vederii este temporara si este adesea agravata de e'punerea la caldura. 4. #urere oculara 2volutia clinica tipica a durerii si afectarii vizuale este spre agravare progresiva in decurs de zile sau o saptamana. #urerea se amelioreaza dupa cateva zile, de obicei inainte de a aparea afectarea vederii. O parte a pacientilor isi revin in mod spontan, vederea incepe sa se amelioreze si ea dupa 4 - 7 saptamani si se stabilizeaza in decursul urmatoarelor luni. 7. #iscromatopsie (pierderea vederii colorate) ;imptomele aditionale. - -osfene induse de zgomot sau miscare (descrise ca strafulgerari luminoase cu durata de 6- 4 secunde)) - Intensificarea simptomelor la e'punerea la lumina) - ;emnul :htoff - consta in reducerea vederii dupa e'ercitiu fizic intens sau e'punere prelungita la caldura (apare la /,0 din pacientii cu nevrita optica izolata). La apro'imativ >/0 din pacienti apare leziune nervoasa ireversibila, insa adesea aceasta este subclinica (nu se manifesta). Peste >,0 din pacientii cu nevrita optica isi recapata vederea (</0 in primele < luni dupa debut, 7/0 in primul an), insa 4,0 din cei afectati

raman cu sechele importante. ?evrita optica este o boala ce are tendinta la recurenta - pe ochiul anterior afectat sau pe cel contralateral. :n studiu efectuat a gasit ca 4>-7/0 din pacientii cu nevrita optica dezvolta un alt episod in /-6, ani. ;emnele si simptomele nevritei optice pot fi indicatie de debut al unei boli autoimune, cum ar fi scleroza multipla. La 6/-4,0 din pacientii care vor fi diagnosticati in final cu scleroza multipla, nevrita optica este primul semn. Complicatii Cele mai frecvente complicatii ce pot sa apara in nevrita optica sunt. 6. Pierderea vederii 4. "eactiile adverse sistemice datorate tratamentului prelungit cu corticosteroizi, in special boli infectioase, deoarece in urma administrarii corticosteroizilor imunitatea organismului este mult diminuata. $pro'imativ 4,0 din pacientii cu nevrita optica au risc crescut de a dezvolta scleroza multipla. #aca sunt in aceasta situatie, specialistii recomanda adminsitrarea, in cadrul terapiei initiale, a unor medicamente cu rol protector antiscleroza multipla. $stfel de medicamente sunt interferon beta 6a si interferon beta 6b. 2le au capacitatea de a temporiza si a preveni debutul sclerozei multiple in special in cazul pacientilor cu leziuni cerebrale detectate la "%?. Consultarea unui specialist Pacientii sunt sfatuiti sa apeleze cat mai rapid la un medic daca observa ca au tulburari de vedere si au durere periorbitale. In cazul in c are au fost de!a diagnosticati cu nevrita optica trebuie sa se prezinte la medicul oftalmolog in situatia in care. - $u tulburari de vedere) - $pare durere) - ;imptomele nu se amelioreaza in urma tratamentului) - $par simptome atipice. parestezii (amorteala), anestezii la nivelul membrelor. Investigatii paraclinice Pentru un diagnostic de certitudine medicul oftalmolog trebuie sa realizez o analiza foarte amanuntita a starii de sanatate a pacientului. Cel mai adesea initial se realizeaza e'aminarea campului si acuitatii vizuale si gradul de perceptie al culorilor. :lterior pot fi realizate urmatoarele investigatii. 1. +ftalmoscopia In cadrul acestei investigatii medicul va analiza fundul de ochi cu a!utorul unui aparat specal numit oftalmoscop. 2l poate sa a!ute medicul in stabilirea gradului de afectare a retinei din diverse boli oftalmologice, precum si locului de emergenta a nervului optic. 4. "eactivitatea pupilara la lumina In nevrita optica pupila isi pierde reactivitatea normala si nu se mai contracta in prezenta unui stimul luminos. 7. "ezonanta magnetica nucleara Investigatia poate fi facuta cu sau fara substanta de contrast (prin in!ectarea substantei de contrast, nervul optic precum si alte structuri cerebrale sunt mult mai vizibile). "ezonanta

magnetica nucleara este indicata in special in cazurile atipice (cu durere prelungita, pierderi atipice ale acuitatii vizuale, suspiciune de inflamatie orbitala) precum si pentru a e'clude alte procese patologice. In urma efectuarii "%? se poate stabili daca e'ista zone slab sau complet demielinizate in creier, daca e'ista procese e'pansive sau inlocuitoare de spatiu care stau la aparitia nevritei optice. :nele studiii au sugerat chiar ca descoperirile facute in urma efectuarii unor "%?-uri pot fi corelate cu prognosticul pacientilor. <. $nalize serologice ;unt utile pentru detectarea unor anticorpi specifici proceselor autoimune demielinizante sau neuromielitei optice. /. este de inflamatie "eactantii de faza acuta ce demonstreaza e'istenta unui proces inflamator in organism sunt reprezentati de 3;H (viteza de sedimentare a hematiilor - este crescuta in inflamatie), PC" (proteina C reactiva, apare pozitiva in cadrul inflamatiei), fibrinogenul (creste). ratament In ma!oritatea cazurilor functia vizuala se amelioreaza in >-6, saptamani (in nevrita optica de intensitate moderata). #aca e'ista o afectare importanta a vederii, atunci tratamentul trebuie sa fie instalat cat mai rapid dupa stabilirea diagnosticului de certitudine. $cesta include. 6. $dministrarea de corticosteroizi pe cale intravenoasa. ei pot stimula recuperarea vederii insa nu influenteaza procentul recuperarii. $dministrarea lor este grevata de reactiile adverse sistemice pe care le au. ;tudiile au demonstrat ca administrarea lor precoce reduce riscul de aparitie a sclerozei multiple in anii urmatori in cazul pacientilor cu lezini cerebrale obiectivate la "%?. 4. $dminstrarea de corticosteroizi oral (in special prednison) poate fi incercata pentru ma'im 4 saptamani. 2i sunt administrati dupa corticosteorizii i.v. #aca se administreaza e'clusiv corticosteroizi orali, riscul de recurenta al nevritei optice este semnificativ mai crescut.#e asemenea trebuie tratata si cauza de aparitie a nevritei optice. Prognostic Pacientii care au dezvoltat nevrita optica in absenta unei boli autoimune de tipul sclerozei multiple au un prognostic foarte bun. %a!oritatea pacientilor isi recapata vederea in + luni dupa debutul bolii. #aca insa nevrita optica apare in cadrul sclerozei multiple sau in cadrul lupusului eritematos sistemic (sau a oricarei alte boli cu componenta autoimuna), prognosticul ramane rezervat deoarece pot sa apara episoade nevritice recurente.

Aeratita interstitiala

8eneralitat Aeratita interstitiala este termenul medical care descrie inflamarea corneei si care, lasata netrata, poate sa duca in timp la orbire. Cea mai frecventa cauza de aparitie a ei este infectia cu reponema pallidum (agentul etiologic al sifilisului), insa @eratita interstitiala recunoaste si alti agenti etiologici bacterieni, virali, parazitari si chiar autoimuni. Aeratita interstitiala este, prin definitie, o inflamatie nonsupurativa ce se caracterizeaza prin infiltrarea stromei corneene cu celule care sustin si promoveaza inflamatia. Inflamatia este de obicei rezultatul direct al procesului infectios sau, mai frecvent, apare secundar raspunsului imun al gazdei impotriva unui antigen specific. "aspunsul imun poate fi sub forma de comple' antigen- anticorp sau reactie de hipersensibilitate intarziata. Aeratita interstitiala este o afectiune care se manifesta in special in decadele 7/ de viata, iar morbiditatea oculara pe care o implica este datorata formarii de cicatrici corneene care vor interfera si vor scadea acuitatea vizuala. -recventa de aparitie a @eratitei interstitiale difera foarte mult de la o regiune la alta, fiind mai crescuta in tarile in care bolile micobacteriene (tuberculoza, lepra) sunt mai des intalnite (sau sunt chiar endemice). Cuprins articol 6. 8eneralitati

4. Cauze 7. ;imptomatologie <. Consultarea unui specialist /. Investigatii paraclinice +. ratament

B. Complicatii >. Prognostic C. Prevenire Cauze ;us Aeratita interstitiala este o boala grava ce se caracterizeaza prin infiltrat inflamator celular si aparitie de vase in corneene, fara sa e'iste o afectare a epiteliului corneean sau a endoteliului. Corneea normala este o structura transparenta ce acopera irisul, puplia si care, alaturi de cristalin formeaza aparatul optic refractar al ochiului. #atorita faptului ca este esential ca ea sa fie transparenta, corneea nu este vascularizata (ea isi ia o'igenul direct din aer). #esi vasele lipsesc, ea este un tesut foarte bine inervat (are numeroase terminatii nervoase nemielinizate care transmit stimuli termici, nociceptivi si chimici). Aeratita interstitiala implica aparitia unor vase in stroma corneeana ceea ce scade semnificativ din transparenta. Cauzele frecvente de aparitie sunt sifilis, tuberculoza si lepra. Aeratita sifilitica apare atat in sifilisul congenital cat si in cel dobandit si afecteaza in special straturile profunde ale corneei. ;e pare ca boala apare printr-o reactie mediata imun impotriva unui antigen treponemic. Aeratita interstitiala din sifilisul congenital poate fi descoperita destul de tardiv (in !urul varstei de 6/-4, de ani) si afecteaza in peste >,0 din cazuri ambii ochi. #oar foarte rar insa afectarea bioculara debuteaza simultan. Aeratita din cadrul sifilisului congenital se caracterizeaza prin aparitia de infiltrate multifocale

sau inflamarea difuza a stratului corneean profund. ?eovascularizatia apare in functie de severitatea procesului inflamtor. Aeratita interstitiala din cadrul sifilisului dobandit apare mai rar compartiv cu cea din sifilisul congenital si afecteaza in mod tipic un

singur ochi. Aeratita apare destul de precoce dupa infectia sistemica primara. Aeratita din lepra apare de obicei bilateral iar %Dcobacterium leprae este in general prezent in stroma corneeana (sugerand un mecanism infectios direct si nu un proces de natura imunologica). Prognosticul pacientilor cu @eratita lepromatasa este rezervat datorita largii intinderi a procesului infectios. Aeratita tuberculoasa apare secundar infectiei pulmonare. Chiar si in acest conte't, @eratita interstitiala tuberculoasa este destul de rara. #aca apare, afectarea este unioculara si se datoreaza raspunsului imun fata de antigenele tuberculoase. #in punct de vedere al manifestarilor clinice, @eratita interstitiala tuberculoasa este asemanatoare celorlalte @eratite interstitiale. Aeratita interstitiala din boala LDme (infectia cu 1orrelia burgdorferi) se manifesta in cadrul afectarii oculare din stadiile 4 si 7 de boala LDme. %anifestarile neuro-oftalmologice apar inca din stadiul 4, insa @eratita si uveita apar in stadiul 7. Aeratita interstitiala din boala LDme se caracterizeaza prin aparitia unor infiltrate numulare in stroma, fara sa coe'iste si vase de neoformare. $lte cauze de @eratita interstitiala includ. 6. 1oli virale - infectia herpetica, infectie cu virusul 2pstein 1arr, infectia cu virusul 3aricelo-zosterian. 4. Infectii parazitare - sunt mai rar intalnite in 2uropa, insa ele pot fi contactate in cursul calatoriilor in tari e'otice. Cei mai frecvent paraziti incriminati sunt rDpanosoma cruzi, rDpanosoma 1rucei, Leishmania (poate determina 4 tipuri de afectiuni oculare . @eratita

necrozanta ce poate progresa spre necroza corneeana si perforare si @eratita interstitiala cu aparitia ciactricilor corneene), Onchocerca volvulus (determina cecitatea raurilor sau oncocercoza) care este cauza de aparitie a @eratitei interstitiale cu debut in corneea periferica ce apoi se e'tinde spre centru, ducand in final la aparitia neovascularizatiei si opacifierii complete a corneei. Aeratita severa apare si in infectia cu $canthamoeba si este mai grava la pacientii care poarta lentile de contact. O caracteristica a @eratitei interstitiale in acest

caz este faptul ca epiteliopatia este acompaniata de o durere foarte intensa. 7. ;indromul Cogan - este o afectiune caracterizata prin @eratita interstitiala nonsifilitica, boala vestibulocohleara si vasculita autoimuna. #ebutul sindromului este cu simptome vestibuloauditive (tinitus, ameteala, greata, varsaturi) si inflamatie corneeana. $fectarea autoimuna este sub forma granulomatozei Iegener, artritei reumatoide, sau poliartritei nodoase. $spectul morfopatologic al corneei este asemanator celui din @eratita interstitiala sifilitica. infiltrat inflamator profund si neovascularizatie. ;imptomatologie ;us Cele mai frecvente simptome manifestate de catre pacienti sunt. - #urere oculara) - Hiperlacrimatie) - -otofobie (sesibilitate e'agerata la lumina). ;imptomele evolueaza din faza acuta, caracterizata prin scaderea acuitatii vizuale, fotofobie, durere si blefarospasm pana in faza tardiva ce se manifesta prin reducerea dramatica a acuitatii vizuale. 2ste surprinzator faptul ca in stadiile finale ale bolii, disconfortul ocular este minim. ;ifilisul congenital manifesta simptome inca din copilarie si astfel @eratita interstitiala sifilitica poate fi diagnosticata mult mai precoce. Consultarea unui specialist

;us

Pacientii diagnosticati cu @eratita interstitiala trebuie urmariti si investigati periodic de catre un medic oftalmolog si un specialist in cauza de baza a inflamatiei corneene (medic reumatolog, infectionist). Pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte de urgenta la medic daca. - se agraveaza durerea) - scade brusc acuitatea vizuala) - ochiul se inroseste) - apar scurgeri oculare. $ceste recomandari sunt adresate tuturor pacientilor, in special celor cu transplant de cornee. Investigatii paraclinice ;us #iagnosticul de @eratita interstitiala poate fi stabilit relativ usor prin investigatii oftalmologice de specialitate. Cel mai indicat in aceasta situatie este testul lampei cu fanta. La consultul clinic, in faza acuta, @eratita inetrstitiala este caracterizata prin arii de necroza stromala densa si neovascularizatie (difuza sau focala). ?eovascularizatia din faza acuta contribuie la culoarea rozalie a corneei, insa vasele regreseaza in timp. In urma lor raman asa numitele vase fantoma. Pe masura ce procesul inflamator se atenueaza, corneea prezinta zone de cicatrizare (mai ales in stroma corneeana posterioara). #iagnsoticul @eratitei sifiilitice se pune adesea pe rezultatul investigatiilor si e'amenelor clinice corelate cu teste serologice.

estele serologice pot fi treponemice si nontreponemice.

Cele treponemice detecteaza anticorpi antitreponema pallidum- ele raman permanent pozitive dupa ce organismul a fost e'pus bacteriei. estele nontreponemice detecteaza anticorpi anticardiolipina. 2le nu sunt specifice si titrul anticorpilor masurati scade pe masura ce tratamentul isi face efectul. Cele mai frecvente teste nontreponemice sunt 3#"L (venereal disease research laboratorD) si "P" (reagina plasmatica). #eterminarile serologice sunt utile si in diagnosticarea sindromului Cogan (desi de cele mai multe ori acest diagnostic se pune prin e'cluderea altor patologii posibile sicare apar si mult mai frecvent). Pacientii cu vasculita sistemica activa (aparuta in cadrul sindromului Cogan) au de obicei limfocitoza si un 3;H ridicat. #iagnosticul diferential al @eratitei interstitiale este realizat cu boli oftalmologice precum. - #istrofie corneeana) - ulburaru metabolice corneene) - ;indromul Cogan) - Aeratocon!unctivita atopica) - $lte @eratite bacteriee, fungice, herpetice. ratament ;us ratamentul @eratitei interstitiale implica in primul rand tratarea cauzei care a determinat boala si apoi prevenirea cicatrizarii corneei. In momentul actual e'ista atat metode farmacologice si suportive de tratare, cat si metode chirurgicale.

ratamentul medicamentos

%edicamentele utilizate in tratamentul @eratitei interstitiale sunt foarte variate si alegerea lor depinde de agentul etiologic incriminat in aparitia bolii. ;pecialistii recomanda ca tratamentul sistemic sa fie initat si continuat sub supraveghereaa unui medic internist, reumatolog si infectionist. ;chemele terapeutice actuale includ. 6. $dministrarea de corticosteroizi - ei sunt substante cu puternice proprietati antiinflamatorii, a caror adminsitrare pe termen lung este grevata de numeroase reactii adeverse metabolice si imune. Includerea corticosteroizilor in tratamentul @eratitei interstitiale, in special cea aparuta in sifilis congential a influentat foarte mult evolutia bolii, favorizand vindecarea ei mult mai rapida si cu sechele minime. In lipsa acestor compusi, boala ar fi dus la opacifierea permanenta a corneei (iar prognosticul ar fi fost rezervat). #atorita proprietatilor pe care le au, corticosteroizii topici pot reduce rapid inflamatia si neovascularizatia si amelioreaza rapid acuitatea vizuala. 4. $dministrarea de antibiotice- antibioticoterapia trebuie realizata cu substante cu spectru larg. #aca @eratita interstitiala a debutat pe fondul sifilisului secundar sau tertiar se pot utiliza cu succes, antibiotice din clasa penicilinelor. Penicilina este, in acest caz, tratamentul de electie- se administreaza intravenous iar doza depinde de stadiul bolii. 7. $dministrarea concomitenta de corticosteroizi si terapie sistemica multimedicamentoasa (in regimuri si scheme medicamnetoase special concepute de catre specialistii in domeniu) in cazul @eratitei interstitiale tuberculoase.

<. $dministrarea de dapsona, clofazimina si rifampicina alaturi de tratamentul local cu corticosteroizi in cazul @eratitei interstitiale lepromatoase. ratamentul chirugical

ratamentul chirugical este indicat in cazurile cu evolutie avansata, care nu au fost tratate la timp si care s-au complicat cu opacifierea permanenta a corneei. O optiune terapeutica este transplantul corneean, insa acesta trebuie realizat doar dupa ce inflamatia oculara s-a remis. #aca inflamatia este acuta poate determina aparitia complicatiilor si chiar a re!ectului de grefa. Complicatii ;us Complicatiile @eratitei interstitiale sunt reprezentate de subtierea corneei si perforarea acesteia, in final. #esi aceste situatii sunt relativ rar intalnite, ele reprezinta urgente oftalmologice care trebuie tratate chirugical imediat (se efectueaza @eratoplastie). ;pre deosebire de alte afectiuni oftalmologice in care se practica transplantul de corneene, @eratita interstitiala nu raspunde la fel de bine la aceasta procedura. Cauza principala este iflamatia si neovascularizatia corneei. #atorita vaselor nou aparute, aflu'ul de leucocite si celule inflamatorii este semnificativ si ele cresc riscul de respingere a grefei. Prognostic ;us Prognosticul @eratitei interstitiale este bun daca afectiunea este diagnosticata si tratata corespunzator si in timp util. $stfel se previne instalarea opacitatii corneene si se mentine acuitatea vizuala in parametri optimi. #aca insa au aparut cicatrici corneene pacientul are indicatie de interventie chirugicala si transplant de cornee. Prevenire

;us %etodele de preventie ale @eratitei interstitiale sunt nespecfice . pacientii trebuie sa evite contactul cu agentul etiologic principal al bolii iar daca se infecteaza sunt sfatuiti sa se prezinte imediat la medic pentru consult si tratament de specialitate.

Con!unctivita

8eneralitati ;us Con!unctivita este o inflamatie a mucoasei pleoapelor (tesutul subtire situat pe fata posterioara a pleoapelor cu rol in apararea si mentinerea umeda a globului ocular). Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. Cauze 7. ;imptome <. ratament /. Profila'ie +. Complicatii B. ratament medical Cauze ;us Cauzele cel mai des incriminate in aparitia con!unctivitei sunt urmatoarele.

- infectia cu virusuri - infectia cu bacterii (precum gonoreea sau chlamDdia) - factori iritanti precum sampoanele, praful, fumul de tigara, gazele si ceilalti poluanti de mediu, clorul folosit in tratarea apei (piscine) - alergenii, in special praful, fardurile, polenul, lentilele de contact.

Con!unctivita de cauza infectioasa (etiologie virala sau bacteriana), se poate transmite de la o persoana la alta insa nu determina complicatii serioase daca este diagnosticata si tratata precoce. ;imptome ;us ;imptomele con!unctivitei difera in functie de gradul inflamatiei con!unctivei si include urmatoarele.

- hiperemia con!unctivala (inrosirea mucoasei con!unctivale) - hiperlacrimatie (cantitate e'cesiva de lacrimi) - secretie alb-galbuie, care se depoziteaza la radacina genelor si coltul ochiului, in special dupa somn - secretie verzuie, groasa, aparuta la nivelul ochiului - prurit con!unctival (mancarime, aparuta la nivelul mucoasei con!unctivale, care prin grata! poate accentua hiperemia) - arsuri oculare - vedere incetosata - fotofobie (sensibilitate crescuta la lumina).

Cand apare oricare dintre simptomele specifice con!unctivitei, este necesar consultul medical de specialitate. Oftalmologul va realiza o e'aminare minutioasa a ochiului si eventual va recolta cu a!utorul unui tampon steril o proba din secretia oculara patologica.

2'amenului microbiologic al secretiei oculare, poate identifica cauza con!unctivitei, astfel incat infectiile oculare virale sau bacteriene, inclusiv bolile cu transmitere se'uala (1 ;), pot fi tratate corespunzator. ratament ;us ratamentul corect al con!unctivitei depinde in primul rand de etiologia acesteia. Con!unctivita bacteriana, inclusiv 1 ;, se trateaza in mod obisnuit cu antibiotice sub forma de picaturi oculare (colir), unguente sau pastile. Picaturile oculare si unguentele trebuie aplicate la nivelul con!unctivei de 7-< ori pe zi pentru o perioada de /-B zile. Pastilele cu antibiotic se administreaza de asemenea pentru mai multe zile (/-B zile). ;imptomele con!unctivitei se amelioreaza sau dispar dupa apro'imativ o sapatmana de la initierea tratamentului corect. 2ste foarte important ca pacientii diagnosticati cu con!unctivita sa urmeze tratamentul complet recomandat de medicul oftalmolog si sa nu-l intrerupa chiar daca simptomele s-au ameliorat, pentru a evita astfel aparitia recidivelor. Con!unctivita virala este una dintre cele mai frecvente infectii oculare si este de obicei determinata de virusurile gripale si paragripale (sezoniera). Con!unctivita virala este una dintre primele manifestari ale racelilor sezoniere comune si la fel ca si aceastea are o evolutie autolimitanta (dispare fara aplicarea unui tratament etiologic), dupa un interval de /-B zile de la debut.

Con!unctivita alergica apare cel mai frecvent la persoanele cu atopie (teren alergic) si se trateaza de obicei cu medicatie specifica antialergica. 2ste foarte importanta identificarea alergenului care produce con!unctivita pentru a se putea realiza astfel profila'ia unor episoade noi de con!unctivita alergica. Con!unctivita determinata de iritanti (substante provenite din mediul incon!urator, care pot cauza iritatia fizica sau chimica a mucoasei con!unctivale). In cazul acestui tip de con!unctivita este foarte importanta indepartatrea cat mai rapida a iritantului, prin spalare locala cu apa. In cazul con!unctivitelor determinate de substante acide sau alcaline (inalbitori), este important consultul medical de specialitate. Profila'ie ;us Pentru prevenirea si ameliorarea simptomelor cauzate de con!unctivita, se recomanda urmatoarele. - protectia corespunzartoare a ochilor impotriva prafului si iritantilor e'terni (ochelari de protectie, ochelari de soare, igiena corespunzatoare a ochilor) - evitarea utilizarii de produse cosmetice (farduri) in special in cazul persoanelor cu o sensibilitate crescuta - utilizarea corespunzatoare a lentilelor de contact cu indepartarea regulata si pastrarea corecta a acestora - utilizarea (lacrimilor artificiale( (picaturi oculare special realizate pentru a mentine globul ocular umed si curat. $ceste picaturi pot ameliora simptomele neplacute cauzate de con!unctivitele determinate de iritanti (mancarime, usturime, senzatie de corp strain intraocular). 2ste foarte important de retinut ca nu toate picaturile oculare sunt indicate in con!unctivite, unele colire

(picaturi) putand chiar inrautatii simptomatologia si pot determina complicatii. #e asemenea este foarte importanta folosirea corecta a recipientelor cu colire care contin antibiotic, pentru a evita contaminarea recipientului care poate cauza reinfectia oculara. Profila'ia si tratamentul con!unctivitei la copil

;e recomanda urmatoarele in cazul copiilor cu con!unctivita. - evitarea grata!ului (frecatului) si atingerii zonei con!unctivale infectate - spalarea cat mai frecventa a mainilor cu apa si sapun - stergerea secretiilor patologice aparute la nivelul ochiului, cu un tampon steril, de cel putin 4 ori pe zi - igiena corespunzatoare a lucrurilor personale, precum len!eria pentru pat (fata de perna), prosoapele, care trebuie spalate si dezinfectate corespunzator - evitarea folosirii colective a produselor de machia! (rimel, farduri), precum si evitarea folosirii in comun a celorlalte produse de ingri!ire faciala - evitarea folosirii in comun a lentilelor de contact - este recomandata folosirea ochelarilor in locul lentilelor de contact, atunci cand apare iritatia sau infectia ochiului. #e asemenea, trebuie pastrata o igiena corespunzatoare in cazul utilizarii lentilelor de contact (schimbarea regulata si pastrarea corespunzatoare a acestora) - spalarea obligatorie a mainilor dupa aplicarea locala a unguentelor si colirelor oculare - evitarea folosirii in comun a prosoapelor si len!eriei de pat - este interzisa folosirea unui recipient pentru picaturi oculare la un copil sanatos dupa ce a fost in prealabil folosit la o persoana cu con!unctivita infectioasa - este important ca orice copil cu con!unctivita infectioasa sa fie izolat de restul copiilor cu care poate sa vina in contact pana in momentul in care acesta nu mai este contagios. Complicatii

;us Con!unctivita este o boala cu evolutie autolimitanta (se vindeca fara tratament dupa un anumit interval de timp) sau care dispare dupa administrarea tratamentului corespunzator etiologic (antibiotic). Cu toate acestea, trebuie sa se retina ca e'ista anumite forme de

con!unctivita care se pot agrava determinand complicatii serioase care pot duce la tulburari de vedere. Con!unctivitele care pot creea complicatii grave sunt cele cu gonoreea si chlamidia.

Con!unctivita infectioasa este o boala e'trem de contagioasa si astfel nu e'ista un mod sigur de a evita o posibila contaminare. Cu toate acestea pastrarea unei igiene corespunzatoare reduce riscul contaminarii si aparitiei con!unctivitei. Con!unctivita alergica are o evolutie ciclica (sezoniera), in functie de e'punerea la alergenii care provoaca boala, de aceea este important sa se evite pe cat posibil e'punerile la alergeni (polen, praf, lentile de contact) ratament medical ;us :tilizarea picaturilor oculare este tratamentul cel mai frecvent folosit in eradicarea con!unctivitelor, de aceea este foarte important ca aplicarea acestuia sa se faca corect. 2ste obligatorie citirea cu atentie a prospectului medical inaintea aplicarii tratamentului. rebuie evitata atingerea directa a con!unctivei cu picuratorul recipientului pentru a evita contaminarea acestuia cu agentul infectios (bacterie sau virus). #upa aplicarea solutiei in unghiul ocular median (deasupra sacului lacrimal), se inchid pleoapele si se mentin ochii inchisi pentru 6-4 minute, pentru a favoriza absorbtia locala a medicamentului. #e obicei sunt indicate 7-< aplicatii locale in fiecare zi pentru o perioada de /-B zile, in functie de tipul produsului utilizat.

rebuie sa se retina ca recipientul cu solutie oftalmica este folosit de o singura persoana si nu trebuie utilizat in comun, de asemenea

acesta nu mai poate fi reutilizat cu o alta ocazie (termenul de valabilitate al acestuia este de apro'imativ 7, de zile dupa prima utilizare).

1lefarita

8eneralitati ;us :na dintre cele mai frecvente probleme oculare la adulti este o afectiune a pleoapei denumita blefarita. 1lefarita reprezinta inflamatia pleoapelor. Cauza blefaritei este necunoscuta, dar este mai frecventa la persoanele care au matreata, alergii sau eczeme. -orma cea mai obisnuita apare in asociere cu acneea rozacee sau dermatita seboreica. #e cele mai multe ori aceasta afectiune este una cronica (de lunga durata). Or!eletul (denumit popular (ulcior() apare mai frecvent la bolnavii de blefarita. Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. ;imptome 7. #iagnostic <. ratament ;imptome ;us ;imptomele blefaritei includ. - roseata

- iritatia - prezenta crustelor la marginea pleoapei. Crustele precum si genele din acea zona pot fi uscate sau grase. Pot cadea. %arginile pleoapelor sunt de obicei masiv colonizate cu bacterii, de regula cu stafilococi. #iagnostic ;us Pentru precizarea diagnosticului, medicul specialist oftalmolog analizeaza globul ocular, pleoapa si genele cu a!utorul unui instrument numit oftalmoscop. La inspectia atenta, marginile pleoapelor apar unsuroase, ulcerate cu cruste din detritusuri ce se lipesc de gene. ratament ;us ;e recomanda spalarea pleoapelor, sprancenelor si parului zilnic cu un sampon destinat pentru uzul copiilor. Pentru spalarea pleoapelor, se pun cateva picaturi de sampon pentru copii intr-un pahar cu apa si se imbiba un tampon de vata sau un betisor folosit la igiena urechilor. inand ochii inchisi, se sterge usor fiecare pleoapa, inclusiv peste gene, de apro'imativ 6, ori, pe o directie orizontala, pornind de la nivelul nasului. Inainte de deschiderea ochilor, trebuie sa clatiti bine cu apa din abundenta. $lternativ, in timpul dusului, se lasa apa calduta sa curga peste ochii inchisi timp de 6 minut. $poi, se pun 6-4 picaturi de sampon pe o bucata de material moale si se sterg usor genele la fel ca mai sus, dupa care se clateste bine.

?europatie optica

$fectiune care atinge nervul optic, responsabil de vedere. ?umeroase, cauzele unei neuropatii optice pot fi vasculare (ateroscleroza, de e'emplu), inflamatorii (uveomeningita care asociaza o atingere oculara si o atingere meningeana etc.), legate de o into'icatie

medicamentoasa (medicamente antituberculoase, de e'emplu), de alcoolism, de tabagism, de o into'icatie cu produse industriale, de o boala de sistem (ca lupusul eritematos diseminat) sau neurologica (ca scleroza in placi), de diabet, de un traumatism. ;ubiectul sufera de o anomalie a campului vizual, denumita scotom, in care vederea scade intr-o mica regiune a campului vizual. ;inonim. nevrita optica.

$trofia nervului optic

8eneralitati ;us $trofia nervului optic reprezinta de fapt moartea nervului responsabil de transmiterea stimulilor vizuali de la segmentul de receptie al analizatorului vizual (ochiul) catre creier. $trofia nervului optic reprezinta rezultatul final al multor procese degenerative a'onale care pot afecta calea vizuala. #in punct de vedere clinic, atrofia de nerv optic se manifesta prin modificari de perceptie a culorilor asociate cu alterarea structurii si aspectului macroscopic al ochiului, totul pe fondul alterarii perceptiei si acuitatii vizuale. otusi, din punct de vedere histopatologic atrofia este un termen folosit abuziv deoarece ar presupune involutia unei structuri anatomice prin nefolosirea ei indelungata. ?ervul optic contine apro'imativ 6,4 milioane de a'oni ce au originea in stratul celulelor ganglionare din retina. $cesti a'oni,

deoarece sunt puternic mielinizati, nu pot fi recuperati dupa ce au fost distrusi (nu au capacitate de regenerare).

?ervul optic are < segmente, dupa cum urmeaza. - ;egment intraocular (6mm)) - ;egment intraorbital (4/ mm)) - ;egment intracanalicular (/ mm)) - ;egment intracranian (6, mm). ;egmentul intraocular este foarte sensibil deoarece este zona de tranzitie intre regiuni cu presiuni diferite (de la mare spre mica). %odificarile histopatologice care se pot produce la nivelul nervului optic in cadrul atrofiei sunt reprezentate in principal de. - Pierderea tecii de mielina) - 8lioza) - Largirea spatiului subarahnoidian) - Largirea septului pial) - 2dematierea a'onala. Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. Clasificare 7. Cauze <. ;imptomatologie /. Consultarea unui specialist +. Investigatii paraclinice B. ratament

>. Prognostic C. Complicatii 6,.Prevenire Clasificare ;us ;pecialistii au clasificat atrofa nervului optic dupa criterii fiziopatologice, oftalmoscopice si etiologice. Conform clasificarii oftalmologice e'ista mai multe tipuri de atrofie. 6. $trofie primara $pare in cadrul unor boli de tipul sclerozei multiple, neuropatiei optice traumatice, tumorilor de nerv optic, tumorilor hipofizare si consta in degenerarea ordonata a fibrelor nervoase care sunt inlocuite de celule gliale, fara sa apara alterari ale arhitecturii nervului optic, in special in segmentul intraocular. 3asele retiniene sunt in continuare normale. 4. $trofie secundara $pare de obicei in procese de tipul papilitei sau edemului papilar. ?ervul optic este profund degenerat, iar tesutul glial prolifereaza e'cesiv. -ibrele nervului optic sunt foarte dezorganizate iar arhitectura acestuia se pierde. $par corpi hialini de degenerescenta si vasele (atat arteriale cat si venoase) sunt tortuoase. In aceasta situatie apare micsorarea progresiva a campului vizual. 7. $trofie optica consecutiva 2ste caracteristica proceselor patologice din miopie, ocluzie de artera centrala a retinei, retinita pigmentara. ?ervul apare foarte palid

iar arterele au calibru foarte diminuat. <. $trofie optica glaucomatoasa sau atrofie optica cavernoasa

;e poate observa deviatia nazala a vaselor retiniene, halou clar peripapilar si hemoragie in aschie pe margini. /. Paloare temporala 2ste tipul care apare in neuropatia optica nutritionala sau in cea post traumatica si este tipul frecvent intalnit la pacientii cu scleroza multipla, in special in cazul celor cu nevrita optica (activa sau in antecedente). $trofia nervului optic nu este o boala in sine ci un semn care apare in multe procese patologice. #in acest motiv, datele epidemiologice depind foarte mult in functie de etiologia acestuia. Cauze ;us Cauzele atrofiei optice sunt foarte variate, cel mai frecvent este un proces ischemic local ce afecteaza in special varstnicii (neuropatie optica ischemica), insa la fel de bine pot fi incriminate. - raumatisme) - 2'punerea la substante chimice to'ice) - "adiatii) - ;ocuri) - Patologia oftalmica, in special glaucomul poate duce la atrofia nervului optic cu cecitate consecutiva. #in cadrul bolilor neurologice, atrofia apare in. - ;cleroza multipla) - $rterita temporala) - umori cerebrale)

- $ccidente vasculare cerebrale.

;pecialistii au realizat o clasificare etiologica a atrofiei de nerv optic. Conform acesteia, in momentul actual e'ista. 6. $trofie ereditara $trofie optica congenitala sau infantila (boala cu transmitere dominanta) sau atrofie optica ereditara 1ehr (care se transmite autozomal recesiv). 4. $trofie consecutiva $pare dupa afectiuni ale coroidei sau retinei. corioretinita, distrofie retiniana pigmentara, degenerare cerebromaculara. 7. $trofie circulatorie 2ste o neuropatie optica ischemica ce apare cand presiunea de perfuzie a corpilor ciliari scade sub presiunea intraoculara. O astfel de etiologie apare in ocluzia arterei centrale a retinei, ocluzia arterei carotide si arterita craniala. <. $trofie metabolica 2ste intalnita in oftalmopatia tiroidiana, diabetul zaharat !uvenil, ambliopie nutritionala, ambliopie to'ica, consum de metanol sau de anumite medicamente (etambutol, sulfonamide). /. $trofie demielinizanta $pare in scleroza multipla sau boala #evic. +. $trofie de tractiune sau de presiune 2ste observata in edemul papilar si glaucom. B. $trofia postinflamatorie

2ste cea din nevrita optica, perinevrita secundara inflamatiei meningeale, din celulita orbitala.

>. ?europatia optica traumatica Procesul fiziopatologic in acest caz este mai putin cunoscut, insa se pare ca hematoamele si impingerea nervului datorita unor corpi straini penetranti induc disfunctie nervoasa ce se finalizeaza cu atrofie de nerv optic. Indiferent de etiologie, atrofia de nerv optic este asociata cu grade variabile de alterare a functiei vizuale. ;imptomatologie ;us $trofia de nerv optic determina reducerea acuitatii vizuale, pacientii pierzandu-si capacitatea de a distinge detaliile. $lte simptome includ. - 3edere incetosata) - $lterarea vederii periferice) - $lterare perceptiei culorilor) - Incapacitatea de constrictie corespunzatoare si adecvata a pupilei la stimuli luminosi) - %odificari ale globului ocular. In final, ochiul isi pierde complet functia si se instaleaza cecitatea. Cand pacientii au atrofie optica ereditara sau congenitala, manifesta simptome si semne in prima sau cel tarziu in a doua decada de varsta. $cestea pot fi de trei tipuri. 6. $trofie optica cu patologie generalizata a substantei albe cerebrale (adrenoleucodistrofie).

4. $trofie optica cu manifestari sistemice aparent necorelate cu aceasta. 7. $trofie optica izolata. Consultarea unui specialist ;us Pacientii care prezinta factori de risc (boli neurologice, scleroza multipla, glaucom, arterita temporala) trebuie monitorizati atent de catre un oftalmolog cu e'perienta in neurooftalmologie. ;pecialistii recomanda pacientilor sa se prezinte de urgenta la medic daca observa modificari ale vederii sau orice alte simptome oftalmologice. #iagnosticarea prompta si tratarea imediata este esentiala in acest cazG Investigatii paraclinice ;us $trofia de nerv optic poate fi diagnosticata daca se realizeaza un e'amen oftalmologic complet. Pentru a detecta cauza de aparitie pacientii trebuie investigati in amanunt si trebuie sa se realizeze si o serie de investigatii specifice. #aca la e'amenul oftalmologic se descopera atrofie optica, pacientul trebuie investigat suplimentar. %edicul poate efectua. - 2'amen complet de camp vizual) - "ezonanta magnetica nucleara ("%?) cerebrala cu sau fara contrast)

- Computer tomografie cerebrala si de orbita cu substanta de contrast (se pot observa pe langa posibilele formatiuni inlocuitoare de

spatiu si alte procese care pot e'plica simptomele)) - #eterminare glicemiei, a nivelurilor vitaminei 164, a homocisteinei) - 2'aminare cardiovasculara) - Investigatii serologice - anticorpi antifosfolipidici, anticorpi antinucleari. ipul de investigatie neuroimagistica depinde foarte mult de procesul patologic suspicionat, astfel. - #aca sunt leziuni solide se recomanda "%? (in special in zonele aflate langa planuri osoase). - #aca sunt fracturi asociate traumatismelor se prefera C fara substanta de contrast. La e'amenul oftalmoscopic se observa. - %odificari ale fundului de ochi - acesta apare palid, isi pierde inca de la inceputul procesului atrofic nuanta rosiatica naturala si normala. - %odificari ale vaselor retiniene - in ma!oritatea cazurilor acestea au calibru redus sau sunt chiar complet colabate. ratament ;us $trofia de nerv optic este un proces ireversibil iar leziunile induse de ea nu pot fi tratate curativ. #aca insa tratamentul este initiat anterior dezvoltarii atrofiei, el poate fi util si poate salva vederea pacientului. :nele studii au demonstrat rolul important al administrarii de corticosteroizi intravenos, in special in cazurile de nevrita optica sau neuropatie optica ischemica arteritica. ratamentul cu celule stem poate fi o alternativa in viitor, insa inca se efectueaza studii care sa demonstreze eficienta acestora.

In momentul actual cel mai bun tratament este diagnosticarea rapida a atrofiei si rezolvarea proceselor patologice care au dus la aparitia acesteia.

Prognostic ;us $trofia de nerv optic duce in final la cecitate (orbire). #aca aceasta afectiune nu este descoperita la timp si cauza ei nu este tratata prompt, prognosticul pacientului este rezervat. ratamentul precoce poate salva insa vederea pacientului. Complicatii ;us Complicatiile sunt atat cele ale atrofiei in sine (cecitate) cat si cele ale bolii de baza care a determinat aparitia acestui proces. Prevenire ;us %ulte din cauzele atrofiei optice nu pot fi prevenite, insa daca sunt tratate corespunzator, evolutia spre acest proces poate fi stopata sau incetinita. Cea mai frecventa cauza de atrofie to'ica este metanolul. $cesta se gaseste in cantitati mari in multe din bauturile alcoolice preparate in casa. #e aceea, o metoda preventiva foare utila este evitarea sau reducerea consumului acestora.

Pinguecula %ica pata galbuie in relief situata sub con!unctiva si vizibila pe albul ochiului. #aca este inestetica, pinguecula poate fi indepartata chirurgical, sub anestezie locala, dar ea reapare adesea la cateva luni dupa operatie.

Pterigion

Ingrosare vascularizata a con!unctivei, de forma triunghiulara, care se intinde pe cornee pornind din unghiul intern al ochiului. :n pterigion nu altereaza vederea atata timp cat ramane la marginea corneei. #aca trece de ea, provoaca un astigmatism (vedere incetosata). #aca se apropie prea mult de a'ul vizual, pterigionul poate antrena o diminuare a acuitatii vizuale ratament - #aca pterigionul invadeaza corneea, ablatia sa chirurgicala poate fi avuta in vedere, realizata sub anestezie locala sau generala. Cu toate acestea, pterigionul reapare in 7, pana la /,0 din cazuri, intr-un rastimp variabil care poate merge de la o luna la mai multi ani. O a doua operatie este realizabila la o distanta de cel putin + luni de prima.

Ptoza palpebrala (pleoapele cazute)

8eneralitati ;us Odata cu inaintarea in varsta, ptoza palpebrala, unul dintre semnele imbatranirii devine din ce in ce mai evidena. Caderea pleoapelor apare datorita scaderii tonusului musculaturii care controleaza miscarile pleoapelor. Ochii devin iritati si uscati daca pleoapele inferioare se rasfrang in afara (ectropion) si nusi mai pot e'ercita functia protectoare, iar daca rasfrangerea pleoapei se realizeaza spre interior, genele vor produce iritatii si chiar rani ale con!unctivei. -orma severa a ptozei pleoapelor interfera serios cu vederea. Ptoza palpebrala poate duce la lacrimare e'cesiva. $ceasta apare si in

alte situatii precum. sensibilitate crescuta la lumina sau vant, infectie oculara sau obstructia ductului lacrimal.

Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. Consultul de specialitate Consultul de specialitate ;us ;e recomanda consultul medicului in urmatoarele situatii. - caderea brusca a pleoapelor - ptoza palpebrala care diminueaza campul vizual - ochi uscati si iritati sau comisura palpebrala care nu se inchide complet in timpul somnului - cand pleoapele zgarie globul ocular.

Informatii esentiale despre sindromul ;!ogren

8eneralitati ;us

;indromul ;!ogren este o afectiune a sistemului imun ce afecteaza intregul organism si care este caracterizata prin infiltrarea limfocitara cronica a organelor cu secretie e'ocrina. In cadrul acestei boli celulele imune ataca si a!ung in final sa distruga in mod special glandele e'ocrine (cum ar fi cele implicate in secretia de saliva, de lacrimi). #atorita acestei particularitati, cel mai adesea pacientul prezinta, din punct de vedere clinic, 'erostomie si 'eroftalmie, mucoasele bucale si con!unctivale fiind primele afectate. In general, aceste simptome descriu asa numitele (sindroame sicca(. Ca urmare a agresiunii autoimune se poate ca in structura glandelor sa apara tesut fibros, cicatricial, care sa modifice nu doar arhitectura si morfologia glandei, dar mai ales functionarea sa. ;indromul ;!ogren nu apare izolat, ci adesea este insotit (sau insoteste) si alte afectiuni de natura autoimuna. ;pecialistii recunosc e'istenta a doua tipuri de sindroame ;!ogren. tipul primar si secundar. ;indromul ;!ogren primar apare in absenta unor alte afectiuni de natura autoimuna sau reumatica, in timp ce tipul secundar are un tablou comple', si poate insoti boli precum sclerodermia, lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoida. #atorita faptului ca simptomele se pot suprapune si chiar coe'ista cu manifestarile din respectivele boli, diagnosticarea sindromului ;!ogren poate fi facuta in astfel de situatii destul de greu. In fata unui pacient care se prezinta la medic acuzand simptome sicca pentru o perioada de minim 7 luni, trebuie e'clusa o reactie secundara a vreunui tratament medicamentos sau radioterapic. Pe langa radioterapie, cele mai frecvente medicamente care se pot complica cu aparitia unor astfel de simptome sunt antihistaminicele si

antidepresivele. #esi sindromul poate sa apara la orice varsta si la ambele se'e, si in cazul acestuia, precum si in cazul ma!oritatii afectiunilor de aceasta natura (autoimuna), pacientii sunt in principal femei trecute de varsta de <, de ani. "ata de afectare a femeilor, comparativ cu a barbatilor este de C.6. Chiar daca boala pare a fi mai rar diagnosticata, specialistii estimeaza ca de fapt ea afecteaza un procent

variabil din populatie, acesta fiind intre ,.6 - <0. #iagnosticarea sindromului respecta pasii clasici, anume discutia cu pacientul in vederea stabilirii momentului debutului simptomelor, caracteristicile acestora, evolutia lor sau antecedentele medicale (atat personale cat si heredo - colaterale). $namneza va fi ulterior completata cu efectuarea unor teste speciale care pot stabili diagnosticul de certitudine, in cazul in care se suspicioneaza un astfel de sindrom autoimun. #iagnosticul se poate confirma prin recoltarea de produse biologice precum saliva, lacrimi si sange. %orbiditatile asociate acestui sindrom sunt datorate faptului ca, in timp, pe masura ce boala evolueaza, se pierde din functia glandelor e'ocrine, care devin infiltrate cu limfocite. ;indromul ;!ogren in sine nu este mortal, insa prin asocierea cu alte afectiuni autoimune poate ridica probleme de supravietuire. Cele mai periculoase afectiuni coe'istente, care pot modifica speranta de viata a pacientului sunt poliartrita reumatoida si ciroza biliara primitiva. #esi nu e'ista un tratament curativ pentru o astfel de afectiune, medicul impreuna cu pacientul pot gasi o schema terapeutica ce va tine simptomele sub control si nu va permite sindromului sa scada din calitatea vietii pacientului. Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. Cauze 7. ;imptomatologie <. Investigatii paraclinice

/. ratament

+. %edicamente cu risc B. erapii ad!uvante >. Complicatii C. Prognostic Cauze ;us Cauza e'acta de aparitie a acestui sindrom nu este deocamdata complet cunoscuta, insa specialistii sunt de parere ca de fapt etiologia este plurifactoriala si include atat elemente genetice, cat si factori de mediu. #e asemenea, ereditatea poate fi un important factor in aparitia acestui sindrom, deoarece s-a observat faptul ca se poate transmite de la o generatie la alta. #atorita faptului ca rata de afectare a femeilor este atat de inalta (C.6, comparativ cu barbatii), de-a lungul timpului au fost emise si teorii conform carora aparitia sindromului este influentata de factorii hormonali estrogenici. Legatura dintre cele doua ramane insa neclara si insuficient studiata pentru a se putea afirma cu certitudine ca e'ista o legatura. Printre alti factori care pot fi asociati aparitiei sindromului ;!ogren pot fi inclusi si factorii virali. 3irusurile sunt candidati de seama in etiologia sindromului, multi dintre pacientii diagnosticati cu ;!ogren fiind infectati cu virusurile HI3, H L3- 6 sau cu virusul hepatitei C. ;pecialistii sunt de parere ca agresiunea virala initiala este cea care determina activarea anormala a sistemului imun. Ca urmare, local va aparea o supraproductie de cito@ine, chemochine precum si alte molecule ce vor intretine inflamatia. In final se va

distruge arhitectura glandulara. Preparatele tisulare recoltate din glandele salivare ale pacientilor cu sindrom ;!ogren au evidentiat faptul ca doar <,0 din morfologie se va pastra, restul glandei fiind profund alterata. Infiltratul inflamator corelat cu leziunile tisulare vor duce in final la distructia glandulara si la diminuarea semnificativa a secretiilor.

%anifestarile e'traglandulare ale sindromului ;!ogren se datoreaza in principal e'istentei autoanticorpilor circulanti, a comple'elor imune si a infiltrarii limfocitare e'tensive si apar la apro'imativ o treime dintre pacienti. ;imptomatologie ;us abloul clinic al sindromului ;!ogren este dominat de e'istenta simptomelor sicca, reprezentate in principal prin uscaciunea mucoasei bucale ('erostomie) si a mucoasei con!unctivale ('eroftalmie). Pentru a fi sugestive in cadrul sindromului, durata simptomelor trebuie sa fie mai lunga de 7 luni si acestea trebuie sa apara in afara administrarii unei medicatii ce poate da astfel de reactii adverse. $desea pacientii descriu si o senzatie intens pruriginoasa sau chiar de arsura la nivel ocular. 3orbirea este foarte mult afectata deoarece secretia salivara este atat de diminuata. Eeroftalmia care caracterizeaza sindromul ;!ogren are urmatoarele caracteristici. - ;e insoteste de inflamatia si inrosirea con!unctivei) - Clipitul este ingreunat, la fel si miscarea globului ocular) - $pare senzatia de nisip in ochi, care afecteaza semnificativ acuitatea vizuala) - 2ste acompaniata de fotofobie (pacientul nu suporta sau este foarte deran!at de lumina)) - Poate fi acompaniata de blefarita (inflamarea pleoapelor)) - $pare senzatia de oboseala a ochilor, pacientul nu se poate uita intr-un anumit punct mai mult timp (de e'emplu in ecranul calculatorului, la televizor, nu poate citi o carte)) - La trezirea matinala poate e'ista senzatia de pleoape lipide (deoarece lacrimile isi pierd din fluiditate, iar ce se secreta pe timpul noptii lipeste pleoapele intre ele))

- 2'istenta unui material vascos care se pot acumula in unghiul intern al ochiului.

;imptomele se agraveaza de-a lungul zilei, pe masura ce se evapora chiar si stratul minim de secretie de la trezire. Eerostomia din cadrul sindromului poate fi insotita de. - #ificultatea la masticatie, la deglutitie (acestea sunt ameliorate in cazul in care pacientul ingera si o cantitate crescuta de lichide)) - $lterarea gustului (poate fi modificat dar poate sa si dispara complet)) - $paritia unor fisuri pe limba sau la nivelul buzelor (datorita uscaciunii permanente)) - Lipirea efectiva a limbii de palatul dur) - #ificultati la vorbire, raguseala) - #ezvoltarea unor probleme stomatologice, in principal carii dentare si gingivita) - #ificultati in mentinerea protezelor dentare la locul lor) - #ezvoltarea unor episoade frecvente de candidoza bucala si cheilita angulara, ceea ce va determina aparitia unor dureri intense. Incidenta si gravitatea acestor simptome creste o data cu varsta, mai mult de o treime din pacienti fiind grav afectati. ;-a observat totusi ca astfel de simptome pot sa apara si in afara sindromului, parand a fi corelate cu inaintarea in varsta (caracterizata printr-o atrofie marcata a glandelor si o scadere a secretiilor, in general). ;imptomele sicca sunt mult mai accentuate in cazul femeilor care folosesc si terapie de substitutie hormonala. #esi 'erostomia si 'eroftalmia sunt printre cele mai frecvent descrise simptome ale sindromului ;!ogren, ele nu sunt unice. Pacientii pot acuza si. - #ispareunie (durere la contactul se'ual), vaginita, prurit genital (in cazul femeilor)) - :scarea mucoasei nazale, insotita de disconfort pronuntat si chiar de sangerare)

- Parotidita (adesea bilaterala).

;indromul ;!ogren se poate acompania si de simptome importante e'traglandulare, ca urmare a distructiei sistemice realizate de catre autoanticorpi. $stfel, cele mai frecvente simptome cu localizare e'traglandulara sunt. - %anifestari tegumentare. apare prurit generalizat, eruptie cutanata fotosensibila, piele e'cesiv de uscata, transpiratie diminuata, vasculita cutanata (sub forma unei purpure palpabile) si fenomene "aDnaud (la apro'imativ 4,0 dintre pacienti)) - %anifestari pulmonare. poate sa apara 'erotrahee (uscaciunea traheei), tuse uscata, neproductiva, dispnee (in cazul in care sindromul se complica si cu boala pulmonara interstitiala), sinuzita, bronsita recurenta sau chiar pneumonie si pneumonita (de natura infectioasa sau nonifectioasa)) - %anifestari gastrointestinale. disfagie, esofagita, boala de reflu' gastroesofagian, diaree si dureri abdominale. %ai rar, pacientii pot suferi si pancreatita acuta sau cronica si uneori apare o malabsorbtie cauzata de secretia pancreatica insuficienta) - %anifestari cardiace. pericardita si hipertensiunea pulmonara sunt cele mai frecvente complicatii cardiace ale sindromului) - %anifestari renale. pot sa apara calculi renali, acidoza tubulara renala secundara nefritei interstitiale (cea mai frecventa complicatie renala)) - %anifestari neurologice. se pare ca afectarea neurologica apare la un procent de pana la <,0 din pacienti, iar cele mai frecvente manifestari includ mielopatie, neuropatia optica, convulsii, disfunctie cognitiva siencefalopatie) - $lte manifestari generale includ. astenie generalizata, dureri articulare, tumefactie articulara (uneori), mialgii, dureri dentare.

#e retinutG -emeile cu sindrom ;!ogren au un risc mult mai crescut de avort spontan sau de sarcini incheiate tragic prin moartea fatului, precum si risc de tromboza venoasa profunda (ce se poate complica ulterior cu trombembolism pulmonar - o urgenta medicala). $ceste complicatii se datoreaza e'istentei in circulatie a anticorpilor antifosfolipidici (anticorpii anticardiolipina).

;indromul ;!ogren poate sa apara si pe fondul unor afectiuni autoimune, cum ar fi lupus eritematos sitemic, poliartrita reumatoida sau sclerodermie. In aceste situatii este vorba de forma secundara a sindromului. Indiferent daca este vorba de forma primara sau secundara, simptomele sicca sunt similare. otusi, diagnosticarea sindromului ;!ogren in cadrul unor alte afectiuni se poate realiza destul de greu, deoarece patologia autoimuna este foarte intricata, iar simptomele acestor boli sunt de multe ori similare. In cazul in care in evolutia unei boli apar simptome noi, pacientul trebuie sa le comunice medicului, deoarece riscul de aparitie a unor afectiuni cone'e sau al unor complicatii este foarte crescut. 2volutia sindromului ;!ogren variaza foarte multe, in functie de particularitatile fiecarui pacient, in functie de amploarea raspunsului imun, starea generala de sanatate si in functie de raspunsul la tratament. In unele cazuri evolutia este agravanta, in timp ce la apro'imativ 640 dintre pacienti simptomele se remit spontan. In ma!oritatea cazurilor, insa, sindromul are caracter si evolutie cronica, pacientii acuzand simptomele sicca toata viata. #esi pot sa apara, complicatiile ma!ore asociate acestei afectiuni sunt mai rare, insa in evolutie pot fi afectate si alte organe si sisteme. Cel mai frecvent este vorba de o implicare plurisistemica, incluzand aparatul respirator, renal, cardiac. :n procent relativ redus din cadrul pacientilor cu sindrom ;!ogren au risc de aparitie a cancerelor limfatice, cum ar fi limfomul non - Hodg@in. #eoarece e'ista foarte multe afectiuni similare sindromului ;!ogren, diagnosticul diferential este foarte importat in acest caaz. ;imptomele trebuie descrise medicului cu cat mai mare e'actitate, astfel incat sa se poata formula un diagnostic de suspiciune corect.

In cazul in care prezentati simptome sugestive pentru sindrom ;!ogren, cel mai indicat ar fi sa va adresati unui medic specialist. In functie de predominanta simptomelor, se poate ocupa de cazul dumneavoastra un reumatolog, oftalmolog, stomatolog sau un medic internist. :neori gravitatea situatiei impune realizarea unei echipe mi'te, astfel incat sa fie tratate toate aspectele bolii. Investigatii paraclinice ;us

#upa efectuarea anamnezei si stabilirea principalelor simptome, medicul va efectua un e'amen fizic in urma caruia poate realiza bilantul clinic al pacientului. 2ste foarte important de stabilit, in cadrul anamnezei, daca pacientul se afla sub tratament cu vreun compus care poate determina ca reactie secundara 'erostomie sau 'eroftalmie. Cele mai frecvente medicamente cu astfel de efecte sunt cele apartinand clasei antihistaminicelor si antidepresivelor, anticolinergicelor, diureticelor, betablocantelor. #e retinutG ;imptomele sicca pot sa apara si in cazul unor infectii virale, deshidratarii, hipervitaminozei $, an'ietatii si depresiei, desfasurarii activitatii intr- un mediu plin cu iritanti, dupa radioterapie, in boala $lzheimer, in limfoame, sarcoidoza, amiloidoza, sau natural, pe masura ce organismul imbatraneste iar pacientul inainteaza in varsta. #atele obtinute in urma efectuarii e'amenului fizic pot fi foarte sugestive pentru sindromul ;!ogren si includ. - 2'amen oftalmologic. se pot descoperi vase con!unctivale dilatate, blefarita, cornee opacificata, e'istenta unor filamente @eratozice sau muco- vascoase) - 2'aminarea cavitatii bucale. carii dentare (adesea cu localizari mai putin obisnuite cum ar fi linia gingivala sau suprafata incisivilor), boala parodontala, candidoza orala, limba fisurata, eritematoasa, cheilita angulara. ;e poate observa marirea in volum a glandelor parotide, a glandelor submandibulare) - 2'aminarea articulatiilor. poate evidentia simptome sugestive pentru artrita (poate sa apara atat in cadrul sindromul ;!ogren primar cat si secundar). $rtrita este simetrica, poliartriculara, are intensitate moderata si este, in mod tipic, noneroziva)

- 2'aminarea pulmonara poate evidentia e'istenta ralurilor bilaterale bazale (in cazul in care pacientul are boala interstitiala)) - 2'aminarea tegumentelor. poate obiectiva afectarea vasculitica (prin aparitia purpurei palpabile, localizata in special la nivelul e'tremitatilor inferioare). #eoarece anamneza si e'amenul clinic nu furnizeaza intotdeauna informatiile de care medicii au nevoie in stabilirea diagnosticului,

urmatorul pas in investigarea pacientului este reprezentat de efectuarea testelor paraclinice. 2le pot demonstra e'istenta unei stari inflamatorii generalizate, sau pot fi foarte specifice si pot evidentia reducerea secretiilor (in special cea lacrimala si salivara). Inflamatia se poate investiga prin determinarea 3;H (volumul de sedimentare al hematiilor), care este crescut, prin determinarea fibrinogenului (de asemenea crescut), prin determinarea PC" (proteinei C reactive). In ciuda faptului ca apar pozitive, aceste valori nu sunt specifice sindromului ;!ogren, ele fiind crescute si in cazul altor afectiuni autoimune. Hemograma completa nu arata nimic particular in cazul acestui sindrom. #aca apar date anormale, in special privind leucocitele, pacientul ar trebui investigat mai amanuntit deoarece e'ista riscul de aparitie a unor complicatii maligne limforeticulare. In diagnosticarea sindromului ;!ogren, ca si in cazul altor boli autoimune, de importanta esentiala este determinarea autoanticorpilor. $stfel, cel mai frecvent se vor descoperi. - -actor reumatoid prezent (este important atat in diagnosticare cat si in stabilirea unui prognostic - daca un factor reumatoid anterior pozitiv se negativeaza in timp, este un indiciu pentru aparitia unui limfom)) - $nticorpii specifici sindromului ;!ogren sunt anticorpii anti - antigen 1 (;;1=La) si anticorpii antiantigenului $ (;;$="o). ;;$="o apar pozitivi la peste B/0 dintre pacientii cu sindrom ;!ogren primar. $cest fapt semnifica in acelasi timp ca anticorpii sunt sensibili, insa ca absenta lor nu e'clude diagnosticul. $nticorpii anti ;;1=La sunt pozitivi la peste !umatate dintre pacientii cu sindrom primar si la 6/0 dintre cei cu sindrom secundar)

- $nticorpii antifosfolipidici sunt prezenti la unii pacienti si sunt insotiti si de manifestari clinice mai grave (avort spontan, accidente trombotice). In vederea diagnosticarii cu e'actitate a sindromului ;!ogren, pacientului ii vor fi efectuate cateva teste foarte specifice. $cestea vor determina flu'ul secretiei lacrimale, vor investiga functia glandelor salivare si vor consta chiar in recoltarea de material bioptic pentru stabilirea gradului de afectare histologica.

estul ;chirmer masoara debitul secretiei lacrimale. 2'ista doua variante ale acestui test, ;chirmer I si ;chirmer II. estul ;chirmer I utilizeaza o banda subtire de hartie de filtru care va fi plasata la nivelul pleoapei inferioare pentru cateva minute. :lterior, dupa / minute, medicul va masura e'act, in mm, cat din hartie este imbibata cu lacrimi. estul ;chirmer II presupune stimularea secretiei lacrimale prin introducerea intranazala a unui betisor cu vata. ;ecretia va fi apoi masurata similar, prin masurarea mm udati. #e cele mai multe ori se foloseste una din aceste metode, insa daca rezultatele sunt neclare se pot utiliza combinat. In mod normal, la un adult tanar sanatos vor fi udati apro'imativ 6/ mm. #eoarece se considera ca hipolacrimatia poate sa apara o data cu imbatranirea, la 770 din populatia varstnica imnuierea va fi mai redusa (6, mm in / minute). Pacientii cu sindrom ;!ogren vor avea un rezultat net inferior, de doar / mm (sau mai putin) la / minute. este de sialometrie sunt folosite, similar testului ;chirmer, pentru determinarea gradului de reducere a flu'ului salivar si pentru obiectivarea 'erostomiei. ;ialochimia presupune recoltarea de mostre din saliva si investigarea continutului acestora. In cazul pacientilor cu sindrom ;!ogren saliva poate fi mai bogata in sodiu, clor, lactoferina si imunoglobulina $. ;cintigrafia salivara este o metoda mai laborioasa care masoara disfunctia glandulara, dar care nu este insa foarte specifica sindromului ;!ogren. estul cu roz 1engal este utilizat pentru investigarea unor posibile leziuni corneene ce pot sa apara ca urmare directa a 'enoftalmiei. estul presupune picurarea de solutie coloranta in sacul con!unctival (o picatura in fiecare ochi). ;ubstanta se va distribui apoi uniform

si se va fi'a in zonele cu leziuni. :rmeaza clatirea ochiului cu ser fiziologic si investigarea atenta la lampa cu fanta, pentru a se detecta unde s-a fi'at colorantul. #aca leziunile sunt importante, substanta poate fi vizibila si cu ochiul liber. Jona colorata este si zona afectata, desigur. "oz bengal este o substanta cu proprietati speciale care se fi'eaza pe zonele cu protectie mucoasa foarte redusa, sau cu leziuni epiteliale. #atorita comple'itatii testului, acesta este cel mai bine realizat de catre un oftalmolog. In prezent, cea mai eficienta metoda pentru diagnosticarea sindroului ;!ogren este biopsierea glandelor salivare. ;e prefera biopsierea

glandelor mici. ;e va efectua o incizie foarte fina la nivelul buzei inferioare de unde se va e'trage un fragment tisular foarte redus, care apoi va fi analizat la microscop. Pentru ca analiza sa poata fi efectuata, in fragmentul trimis laboratorului trebuie sa fie minim < lobuli glandulari. :n aspect sugestiv pentru sindromul ;!ogren include e'istenta unor agregate de minim /, de limfocite, cu minim 6 agregat limfocitar la fiecare < mm 4 e'aminati, inlocuirea acinilor normali cu limfocite, precum si alte modificari. ratament ;us ;indromul ;!ogren nu are un tratament curativ, insa are tratamente simptomatice si paleative, care pot ameliora semnificativ calitatea vietii pacientului. ratamentul este comple' si include atat o parte de specialitate, ce presupune administrarea unor medicamente, precum si o parte pe care pacientul o poate efectua la domiciliu. ratamentul initial Prin administrarea unui tratament corect, simptomele pot fi tinute sub control. $cestea, chiar daca sunt adesea foarte deran!ante, nu sunt dizabilitante, iar pacientii pot lua masuri care sa le reduca impactul asupra starii generale. Cele mai recomandate masuri ce pot fi luate la domiciliu includ. - :tilizarea lacrimilor artificiale, astfel incat ochii sa nu fie privati de secretia fiziologica) - :tilizarea salivei artificiale care sa impiedice aparitia senzatiei de gura uscata si a complicatiilor acesteia)

- Consumul unor dropsuri care pot stimula secretia salivara (in principal a celor cu aroma de lamaie)) - 2vitarea e'punerii la fum (inclusiv= mai ales fum de tigara), la vant puternic sau la alti iritanti, astfel incat sa fie redus gradul de lezare a ochilor)

- Prevenirea instalarii starii de oboseala prin efectuarea de pauze, e'ercitii de rela'are) - Prevenirea aparitiei unor probleme de natura stomatologica prin perierea dintilor conform recomandarilor specialistilor (dupa fiecare masa) si prin utilizarea atei dentare) - $meliorarea problemelor respiratorii si manifestarilor tegumentare, prin mentinerea unei umiditati corespunzatoare in aerul din incapere si prin aplicarea repetata a unor creme hidratante) - $meliorarea simptomelor gastrointestinale, mai ales daca este vorba de boala de reflu', prin administrarea de antiacide sau protectoare gastrice) - Controlul durerilor de intensitate moderata prin administrarea de analgezice de tipul paracetamolului sau celor din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene (cum ar fi ibuprofen)) - :tilizarea de lubrifianti vaginali. ratamentul ulterior 2volutia sindromului ;!ogren variaza semnificativ de la individ la individ. In cele mai multe cazuri pacientii se confrunta cu simptomele bolii timp indelungat, chiar toata viata. Eerostomia si 'eroftalmia sunt printre cele mai deran!ante simptome. #e aceea, si recomandarile specialistilor se adreseaza ameliorarii, in principal a acestora. Printre cele mai practice sfaturi se numara. - $plicarea repetata a lacrimilor artificiale sau a salivei artificiale, ori de cate ori pacientul simte nevoia) - Prevenirea aparitiei unor leziuni corneene, prin evitarea e'punerii la vant, fum (inclusiv fum de tigara), substante chimice industriale, sau la alti iritanti din mediu)

- Prevenirea unor probleme stomatologice (in principal a cariilor dentare), printr- un peria! zilnic corect, dupa fiecare masa si prin utilizarea zilnica a atei dentare) - Prevenirea instalarii oboselii, prin odihna si rela'are)

- $meliorarea problemelor cutanate si respiratorii, prin utilizarea unui umidificator care sa confere aerului din incapere anumite proprietati ce pot impiedica agravarea simptomelor. ;e pot utiliza cu succes si creme special concepute si adresate acestei grupe de pacienti, creme cu proprietati hidratante) - $meliorarea tulburarilor gastrice, prin administrarea de antiacide si protectoare gastrice. Cele mai recomandate sunt inhibitoarele de pompa de protoni (IPP- uri de genul omeprazol, lansoprazol) si blocantii H4 (precum ranitidina, famotidina)) - $sigurarea unei lubrefieri vaginale adecvate la fiecare contact se'ual prin aplicare de geluri si creme speciale) - Controlul durerii prin administrarea de analgezice obisnuite (de tipul acetaminofenului sau antiinflamatoarelor nesteroidiene)) In cazul in care simptomele nu se amelioreaza prin aplicarea acestor sfaturi practice, sau chiar se agraveaza, cel mai probabil medicul va recomanda un tratament medicamentos mai agresiv, care sa fie mult mai eficient in combaterea acestor probleme. In cadrul tratamentului specific se pot administra urmatoarele medicamente. astfel, pentru controlul 'eroftalmiei se pot prescrie. - Lacrimi artificiale. Preparatele disponibile pot inlocui stratul natural protector de lacrimi. In functie de substantele care sunt incluse in compozitia fiecarui preparat, ele se pot mentine mai mult sau mai putin la suprafata ochiului. %a!oritatea includ metilceluloza sau de'tran. In timpul utilizarii pacientii pot descrie un disconfort local, ceea ce trebuie interpretata ca reactie alergica la e'cipienti) - Cevimelim (sub forma de capsule) sau pilocarpina (tablete). Cevimelin este o substanta cu proprietati parasimpatomimetice si un antagonist al receptorilor muscarinici care se utilizeaza de multi ani cu succes in tratamentul sindromului ;!ogren. 2a poate stimula

secretia glandelor salivare si lacrimale, ameliorand astfel semnificativ simptomele. $dministrarea sa este insa restransa datorita efectelor secundare care pot sa apara, anume greata, varsaturi, diaree, diaforeza, eruptii tegumentare, cefalee, tulburarea acuitatii vizuale. #esi cevimelinul este utilizat in special pentru combaterea 'erostomiei, studii recente il indica si pentru ameliorarea 'eroftalmiei. Pilocarpina este utilizata tot pentru a stimula secretia glandelor e'ocrine, fiind recomandata cand terapia locala nu aduce imbunatatiri semnificative sau cand este necesara terapia sistemica. Pilocarpina, desi eficienta pentru sindromul ;!ogren, poate interfera cu alte medicamente, si poate creste riscul de aparitie a anomaliilor de conducere atrioventriculara daca pacientul este in tratament cu beta blocante. Pilocarpina este contraindicata pacientilor cu astm necontrolat terapeutic, cu irita acuta sau cu glaucom,

deoarece poate precipita simptomele si poate agrava evolutia) - #aca 'eroftalmia nu este ameliorata prin administrarea de lacrimi artificiale se pot utiliza picaturi continand ciclosporina oftalmologica. - $ntibiotice cu aplicare topica sunt recomandate in special daca apar semne de infectie. roseata con!unctivala, edem, blefarita, secretie purulenta. Pentru tratamentul medicamentos al 'erostomiei se pot administra. - ;aliva artificiala. acest produs contine metilceluloza, sorbitol si saruri care pot lubrefia si umezi cavitatea bucala. ;e recomanda aplicarea spraDului direct in gura. Produsul poate fi administrat fara precautii speciale, neinteractionand cu alte tratamente locale sau sistemice. Pacientii trebuie sa fie atenti insa sa nu pulverizeze spraD-ul in ochi) - %edicamente antifungice care pot combate cu succes candidoza bucala ce poate complica uneori sindromul) - Produse de uz stomatologic care sa contina fluor astfel incat sa fie asigurata o protectie optima impotriva cariilor dentare si altor complicatii. ;e pot folosi paste de dinti speciale sau apa de gura imbogatita cu fluor) - ;timulante ale secretiei salivare, cum ar fi pilocarpina sau cevimelinul, care si- au demonstrat de!a eficienta in ameliorarea 'erostomiei. #e retinut G 2ste foarte important ca pacientii cu 'erostomie si=sau 'eroftalmie sa evite administrarea unor tratamente pe baza de antihistaminice, care pot agrava foarte mult simptomele.

In cadrul tratamentului destinat ameliorarii uscaciunii vaginale, medicul poate recomanda utilizarea unor creme speciale pe baza de estrogeni in cazul in care lubrefiantele uzuale nu sunt utile si dispareunia persista. $stfel de creme sunt destinate in special femeilor aflate la menopauza, insa utilizarea lor poate fi largita. 2ste foarte important ca pacienta sa fie atenta si sa observe daca apar secretii

vaginale modificate sau prurit genital, semne ale unei eventuale candidoze vaginale. ratamentul artralgiilor se poate face prin administrarea de antiiflamatoare nesteroidiene. #aca actiunea lor nu este suficienta, si durerile persista, medicul poate recomanda un tratament sistemic al artritei, pe baza de hidro'iclorochina. In cazul in care artrita apare in cadrul poliartritei reumatoide ce se asociaza sindromului ;!ogren, tratamentul trebuie sa fie mult mai specific. 2ste foarte important de precizat faptul ca administrarea unui tratament medicamentos specific este realizata doar dupa o atenta e'aminare a fiecarui pacient in parte. "eactiile adverse ale terapiei sistemice impun o astfel de prudenta. $precierea afectarii oculare trebuie facuta de catre un oftalmolog. Instituirea tratamentului se va face apoi prin corelarea simptomelor cu datele obtinute la e'amenul fizic. 2volutia sindromului ;!ogren variaza foarte mult si ea nu poate fi prevazuta nici macar de catre specialisti. 2'ista foarte multe variabile de care trebuie sa se tina cont, fiecare organism avand un raspuns diferit la tratament. ;indromul ;!ogren ramane insa o afectiune cu caracter cronic, in ciuda tratamentului, pacientul confruntandu-se cu simptomele toata viata. ratamentul sindromului nu este unul curativ, intru-cat nu se cunoaste cu precizie cauza, deci nu se poate sti impotriva carui agent trebuie directionat un astfel de tratament. %edicii incerca insa sa controleze simptomele, astfel incat viata pacientilor sa isi reia cursul normal iar sindromul sa nu interfere foarte mult cu activitatile zilinice.

2fortul terapeutic este insa unul comple' si combinat. In realizarea unei scheme terapeutice eficiente sunt implicati medici din diverse specialitati. reumatologi, oftalmologi, gastroenterologi, stomatologi. Pacientii sunt sfatuiti sa respecte recomandarile facute de catre medici si sa discute cu acestia ori de cate ori apar agravari ale simptomelor sau chiar simptome noi. In cazul in care tratamentul nu mai este eficient inseamna ca afectiunea a evoluat si schema terapeutica trebuie regandita.

Pe masura ce apar complicatii tratamentul va fi mai comple', iar medicamentele vor avea o actiune mai intensa (insa si efecte secundare mai importante). #aca situatia o impune, se poate a!unge chiar si la diverse interventii chirugicale. $cestea sunt de cele mai multe ori minore, fiind efectuate asupra glandelor salivare sau asupra canalelor lacrimale (in cazul in care apar obstructii care interfera cu drenarea secretiilor). $rtralgiile, precum si alte manifestari care apar in cadrul sindroamelor insotitoare pot ridica anumite probleme terapeutice. $bordarea lor este adesea mai agresiva si include administrarea unui tratament ce poate include. Corticosteroizi, de tipul prednisonului, administrati in special pentru ameliorarea durerilor articulare si mialgiilor. :tilizarea pe termen lung a corticosteroizilor este insa grefata de numeroase reactii adverse, printre care aparitia osteoporozei, a glaucomului si a diabetului, cresterea riscului de aparitie a infectiilor (prin reducerea capacitatii organismului de a se apara). #in acest motiv terapia cu corticosteroizi trebuie rezervata doar anumitor situatii, atent sectionate si trebuie realizata doar pe termen scurt. - $genti modificatori ai bolii sunt recomandati in tratamentul artritei asociate sindromului ;!ogren, daca aceasta nu raspunde la antiinflamatoare nesteroidiene ($I?;). #in aceasta grupa face parte hidro'iclorochina, un antimalaric eficient in astfel de situatii. %edicamentele din aceasta clasa sunt insa mult mai numeroase si ele pot fi administrate combinat, astfel incat sa isi potenteze sau sa isi completeze efectele terapeutice. - $genti alchilanti sunt recomandati daca sindromul ;!ogren se complica cu probleme organice ma!ore, cum ar fi aparitia bolii

interstitiale pulmonare. ;e pot administra in aceasta situatie ciclofosfamida, agent alchilant cu proprietati imunosupresoare. #ozele trebuie a!ustate permanet, iar starea de sanatate si efectul tratamentului asupra organismului trebuie investigate si ele periodic. $stfel de medicamente pot creste semnificativ riscul de hemoragii sau de infectii si au un dovedit efect mielosupresor.

- ;ubstante imunomodulatoare care pot regla activitatea unor factori imuni implicati in stimularea si intretinerea procesului inflamator sistemic. ;e poate administra ciclosporina, substanta recomandata in special pentru ameliorarea 'eroftalmiei. #esi substanta nu prezinta interactiuni cu alte medicamente, ea nu trebuie administrata femeilor insarcinate deoarece riscul asupra fatului inca nu s-a stabilit cu precizie, iar pericolul de inducere a unor leziuni si malformatii congenitale poate fi prezent. Ciclosporina nu trebuie administrata pacientilor cu infectii oculare si nici celor cu @eratita herpetica. In anumite cazuri pacientilor cu sindrom ;!ogren le este recomandat un tratament antitrombotic pe termen lung, mai ales daca se documenteaza e'istenta anticorpilor antifosfolipidici. #e retinut G In prezent sunt in desfasurare numeroase studi clinice care si- au propus sa investigheze posibile scheme de tratament utile in sindromul ;!ogren, specialistii fiind optimisti in gasirea unor noi si noi substante cu actiune terapeutica. ;e pare ca interferonul alfa poate stimula productia salivara, insa deocamdata nu s-a stabilit siguranta sa in administrare pentru sindromul ;!ogren. rebuie stablit raportul risc beneficiu in acest caz si ulterior se va putea stabili daca o astfel de substanta este eficienta sau nu. O serie de substante care pot modula functia sistemului imun, utilizate de!a in alte afectiuni de tesut con!unctiv, sunt incluse in studii, pentru a se determina daca ele pot fi utilizate si in sindromul ;!ogren. Printre acestea se numara infli'imab, adalinumab. ratamentul la domiciliu

;indromul ;!ogren este o afectiune ce nu poate fi tratata prin masuri luate la domiciliu, insa pacientii isi pot ameliora simptomele daca respecta anumite recomandari medicale. In continuare sunt prezentate cateva sfaturi practice pe care specialistii le indica pacientilor, acestea putand imbunatati calitatea vietii si reduce modul in care simptomele influenteaza activitatile zilnice. Pe langa acestea, este foarte important ca pacientii sa se odihneasca din plin, sa nu efectueze activitati fizice epuizante si sa adopte o dieta echilibrata, astfel

incat organismul sa nu fie privat de elemente minerale, nutrienti si vitamine esentiale. Pentru evitarea agravarii simptomelor oculare, pacientii pot. - ;a aplice lacrimile artificiale de mai multe ori pe zi, ori de cate ori este nevoie. 2'ista foarte multe formule de lacrimi artificiale, unele mai eficiente decat altele, si cu siguranta se va gasi una care sa fie utila fiecarui pacient in parte. ;unt recomandate formulele care sa contina cei mai putin e'cipienti, astfel incat sa nu e'iste un risc de aparitie a unui disconfort ocular care sa impuna oprirea aplicarii. 2'ista lacrimi artificiale disponibile in doze de unica folosinta, astfel incat sa se evite contaminarea bacteriana si aparitia unor infectii) - ;a utilizeze unguentelor oftalmice nocturne - acestea se aplica seara la culcare, au o consistenta mai crescuta si prote!eaza ochii chiar si in timpul somnului. 2'ista riscul ca dupa primele aplicari unguentele sa reduca din acuitatea vizuala a pacientului, insa acest efect dispare pe masura ce ochiul se obisnuieste) - ;a evite medicamentele cu actiune antihistaminica, anticolinergica, a antidepresivelor si diureticelor, deoarece ele favorizeaza deshidratrea generala a organismului, fapt ce se va repercuta negativ asupra simptomelor sicca din cadrul sindromului) - ;a se prote!eze de iritantii din mediu. frig, umiditate redusa, curent, praf) - ;a evite fumul de tigara si locatiile in care se fumeaza) - ;a evite sa foloseasca produse cosmetice, farduri, rimel) - ;a foloseasca ochelari de soare cat mai mari pentru a se prote!a de soare, de vant si de praf. Pentru evitarea agravarii 'erostomiei, pacientii sunt sfatuiti.

- ;a consume cat mai multe lichide in cursul zilei, astfel incat sa evite aparitia deshidratarii. Pe timpul noptii este util daca isi pun un pahar cu apa aproape (langa pat). rebuie precizat insa ca prin consumul unor cantitati mai crescute de lichide apare si nicturia, pacientul trezindu-se mai frecvent in timpul noptii pentru a se duce la toaleta. Licihidele pot fi sorbite si in inghituri mici, dar mai frecvente, sau pacientii pot consuma cuburi de gheata, inghetata sau acadele care sa stimuleze secretia salivara. ;unt recomandate acadele si bomboanele fara zahar (zaharul poate favoriza aparitia cariilor dentare si a candidozei bucale))

- ;a utilizeze spraD-urilor cu saliva artificiala care formeaza un strat hidratant si protector la nivelul cavitatii bucale) - ;a evite medicamentele care pot agrava senzatia de 'erostomie) - ;a isi perieze dintii dupa fiecare masa (sau cel putin dimineata si seara) pentru a evita aparitia cariilor dentare (acestea fiind o adevarata problema in cazul pacientilor cu sindrom ;!ogren). #e asemenea, se recomanda ca pacientii sa utilizeze si ata dentara si apa de gura (eventual imbogatita cu fluor, pentru o protectie anticarii suplimentara)) - ;a se prezinte cu regularitate la controale stomatologice, pentru ca medicul sa poata observa evolutia problemelor dentare si sa poata trata prompt complicatiile) - ;a isi administreze conform recomandarilor medicului un tratament corespunzator impotriva candidozei bucale (daca aceasta a aparut). Pentru evitarea agravarii manifestarilor tegumentare, se recomanda. - :tilizarea cremelor si unguentelor hidratante. $cestea se pot aplica de mai multe ori pe zi, nu doar dimineata, ori de cate ori pacientul isi simte tegumetul uscat) - 2vitarea bailor lungi, care favorizeaza deshidratarea pielii. ;unt recomandate mai mult dusurile, si se prefera utilizarea unor sapunuri sau geluri de dus hidratante. #upa dus se pot aplica creme si uleiuri care sa mentina starea de hidratare. ?u este recomandat stersul energic cu prosopul, ci mai degraba uscarea prin tamponare usoara) - 2vitarea e'punerii la soare puternic, mai ales in absenta aplicarii unei creme cu factor de protectie solar (minim 7,, desi ma!oritatea specialistilor recomanda chiar /,). Pielea pacientilor cu sindrom ;!ogren este foarte sensibila la radiatiile solare. Pacientii sunt sfatuiti

sa evite soarele intre orele 6, dimineata si 6+. In cazul in care este necesara o iesire din casa in acest interval, pielea trebuie prote!ata prin creme speciale, prin haine cu maneca lunga (dar care sa fie confectionate din materiale naturale), pantaloni lungi, prin palarii cu boruri largi si ochelari de soare.

Pentru evitarea agravarii simptomelor respiratorii, pacientii pot sa. - :tilizeze un umidificator de aer (atat acasa cat si la serviciu) pentru a creste confortul general si a li se usura respiratia) - ;a utilizeze ori de cate ori este necesar un spraD nazal care sa contina apa si saruri ce pot ameliora congestia nazala aparuta prin deshidratare) Pentru evitarea agravarii simptomelor genitale, femeile pot sa. - :tilizeze creme si geluri lubrefiante disponibile in farmacii. #ispareunia datorata insuficientei lubrefieri este foarte frecventa in cadrul sindromului ;!ogren, insa poate fi combatuta. 2'ista numeroase metode pentru realizarea lubrefierii, printre care. - ;upozitoare vaginale care pot fi introduse anterior actului se'ual) - 8eluri pe baza de uleiuri si vaselina, care sunt recomandate femeilor aflate in perioada de perimenopauza sau menopauza) - 8eluri apoase continand celuloza si glicerina - acestia sunt cei mai recomandati lubrefianti deoarece nu contin substante ce pot interfera cu procesele locale si nici nu modifica mediul intravaginal. $stfel, riscul de aparitie a unor infectii secundare folosirii lubrefiantilor este mai redus in acest caz) - Lubrefianti organici) - Lubrefianti pe baza de silicon. :tilizarea lubrefiantilor vaginali poate reduce disconfortul aparut in cursul actului se'ual. 2i sunt recomandati e'clusiv pentru acest rol, deoarece nu pot sa mentina lubrefierea si umiditatea vaginului mai mult timp. Pentru evitarea agravarii simptomelor digestive, se recomanda.

- $dministrarea de preparate antiacide. ;e pot administra preparate eliberate fara prescriptie medicala, cum ar fi preparatele pe baza de bicarbonat de sodiu, sau medicamente cu mecanism de actiune mai comple', precum inhibitorii pompei de protoni. omeprazol, lansoprazol. $cestea pot ameliora semnificativ pirozisul, eructatiile si senzatia de disconfort gastric care poate sa apara) - "idicarea pernei sau a capului patului cu apro'imativ 6/ cm, astfel incat sa nu fie favorizat reflu'ul gastro - esofagian in timpul

noptii) - "espectarea unui regim dietetic echilibrat si a unui program regulat al meselor zilnice) - Consultarea unui medic in cazul in care simptomele gastrice persista sau se agraveaza) Pentru evitarea aparitiei starii de oboseala se recomanda. - Intreruperea activitatii ori de cate ori apare senzatia de oboseala. 2ste foarte important ca activitatile fizice sa fie alternate cu momente de rela'are. In plus, pacientii pot incerca un stil de viata cu mai mult sport, care le poate creste si rezistenta fizica, in timp) - Limitarea administrarii medicamentelor care pot induce senzatia de somnolenta. Printre astfel de medicamente se numara cele recomandate in tratamentul starilor an'ioase, al durerilor, si al racelilor obisnuite. ?u este recomandata sistarea acestor tratamente decat daca si medicul curant considera ca este necesar) - "espectarea meselor, in special a micului de!un. Printr- o dieta echilibrata si mese regulate organismul poate fi aprovizionat cu substante energetice, ceea ce ii stimuleaza functionarea corecta de-a lungul intregii zile) - "educerea aportului de cafeina, nicotina si alcool, deoarece acestea spoliaza organismul de substante energetice si ii pot induce o stare de oboseala permanenta) - "educerea orelor petrecute in fata televizorului sau a computerului. 2ste mult mai sanatos daca timpul respectiv este petrecut afara, in aer liber, impreuna cu prietenii si familia, deoarece poate influenta benefic intregul organism, precum si starea de spirit) - "espectarea somnului de noapte. 2ste foarte important ca pacientii sa aibe un somn de noapte cat mai linistit, iar cele > ore necesare pentru refacere sa fie respectate. Oboseala de peste zi poate fi ameliorata daca noaptea pacientul se odihneste corespunzator.

Oboseala ce poate insoti ma!oritatea simptomelor sugestive sindromului ;!ogren poate sa aiba insa numeroase cauze. 2ste foarte important ca, in cazul in care ea se mentine chiar si dupa adaptarea stilului de viata si respectarea orarului de odihna, pacientul sa se adreseze medicului si sa ii prezinte aceasta problema.

Oboseala poate fi un semn ce apare in numeroase boli cronice consumptive, care spoliaza organismul de rezervele sale energetice si care il fac incapabil sa raspunda in parametri optim sarcinilor zilnice. ;indromul ;!ogren poate creste riscul pacientilor de a se confrunta cu probleme endocrine, in special ale tioridei (hipo sau hipertiroidism) si poate de asemenea, creste riscul aparitiei starilor depresive. In prezent e'ista numeroase optiuni terapeutice eficiente pentru tratarea acestor afectiuni coe'istente, insa pacientii trebuie sa se prezinte la medic pentru ca ele sa fie diagnosticate. "ecomandari pentru sporirea confortului zilnic si pentru ameliorarea durerii si inflamatiei. - ;pecialistii recomanda inotul ca un sport foarte bun pentru ameliorarea starii articulatiilor, in special in piscine cu apa calduta. #upa o zi in care au inotat, pacientii trebuie sa se odihneasca adecvat) - ;e poate administra acetaminofen in vederea inlaturarii durerii asociate artritei sau se pot folosi unguente pe baza de ibuprofen) $cetaminofenul, compus analgetic cu structura diferita de antiinflmatoarele nesteroidiene nu este eficient si in combaterea inflamatiei, insa are reactii adverse gastrice mult mai reduse comparativ cu $I?; clasice. In functie de componenta dominanta ce trebuie ameliorata (durere sau inflamatie) pacientii pot opta, dupa sfatuirea cu medicul, pentru un compus sau altul. %edicamente cu risc ;us 2'ista o serie de medicamente ce pot interfera semnificativ cu evolutia sindromului ;!ogren si pe care pacientii diagnosticati cu aceasta boala trebuie sa le evite. $cestea sunt in general substante care pot determina deshidratarea si care reduc secretiile e'ocrine. In

cazul in care astfel de medicamente sunt incluse in tratamentul de fond al pacientului, administrate pentru probleme particulare si specifice, cel mai adesea ele trebuie inlocuite, o data ce diagnosticul de sindrom ;!ogren a fost stabilit. In clasa medicamentelor ce trebuie evitate sunt incluse. - $ntihistaminice) - $nticolinergice)

- $ntispastice) - $ntihipertensive) - #iuretice) - $ntidepresive) - #econgestionante) - %edicatie cardiaca (beta blocante)) - $ntipar@insoniene) - %edicamente impotriva bolii $lzheimer) - ratamente pentru probleme ale vezicii urinare. erapii ad!uvante ;us erapiile traditionale si cele naturiste nu s-au dovedit utile in tratamentul eficient al sindromului ;!ogren. In cazul in care pacientii doresc sa recurga la astfel de optiuni, cel mai recomandat este sa se sfatuiasca in primul rand cu medicul care se ocupa de caz. :nele tratamente nu fac rau, dar nici bine, in timp ce altele pot avea chiar consecinte grave si sunt relativ periculoase si trebuie evitate. In cadrul terapiilor traditionale este inclusa si acupunctura. :nele studii sugereaza ca aceasta are anumite beneficii, in special in amelioarea simptomelor sicca ('erostomie si 'eroftalmie). ;e pare ca si produsele bogate in acizi grasi omega 7 pot influenta benefic evolutia acestor simptome, deoarece acesti compusi au proprietati antiinflamatorii recunoscute. #e retinut G

Inaintea instituirii oricarui tratament naturist sau alternativ, medicul trebuie consultat. %odul in care astfel de produse influenteaza organismul este comple' si anumite afectiuni nu raspund favorabil la astfel de metode terapeutice. In plus, e'cipientii adaugati in

numeroase creme, tablete sau plantele din care sunt facute ceaiuri si suplimente nutritive pot fi foarte suspecte. $mbala!ul produsului trebuie prezentat medicului pentru ca acesta sa poata aprecia daca e'ista ceva in continutul lui ce este periculos. $ceasta recomandare este adresata in special femeilor insarcinate, deoarece fatul este foarte sensibil la orice agent e'tern si malformatiile pot avea numeroase cauze, unele chiar asa zis (naturale(. In cazul in care produsul dorit este vizat si de catre medic, este important ca pacientul sa nu e'agereze si sa il administreze doar conform recomandarilor producatorului si in doza sugerata. Complicatii ;us Cele mai frecvente complicatii ce pot insoti evolutia sindromului ;!ogren includ. - Infectii ale glandelor parotide - de cele mai multe ori agentii bacterieni incriminati sunt ;tafilococul, ;treptococul sau Pneumococul. ;emne sugestive pentru o astfel de complicatie sunt agravarea simptomelor, durere localizata, eritem si tumefactie parotidiana) - $paritia altor afectiuni de natura autoimuna, cum ar fi lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoida) - #ezvoltarea unor tumori ale glandelor parotide) - $paritia pseudolimfoamelor si a limfoamelor non - Hodg@in (incidenta lor este de apro'imativ /0), iar perioada medie care trece de la diagnosticarea sindromului si aparitia limfomului este de B./ ani) - $paritia sindromului antifosfolipidic, manifestat clinic prin devoltarea de episoade trombotice recurente. Prognostic ;us

Prognosticul pacientilor diagnosticati cu sindrom ;!ogren este in general favorabil. In cazul in care apar complicatii ca urmare a evolutiei, prognosticul este similar cu al altor pacienti care sufera de afectiunea respectiva (de e'emplu lupus eritematos, limfoame) si variaza in functie de gravitatea complicatiei si de raspunsul terapeutic.

%a!oritatea pacientilor cu sindrom ;!ogren trebuie sa se prezinte periodic la consult. #e cele mai multe ori vizitele la medic trebuie efectuate la 7 luni, iar in cazul in care boala se stabilizeaza sub tratament, controalele pot fi efectuate la + luni. #aca apar insa complicatii si medicul considera necesar, pacientii pot fi chemati lunar la control.

;trabismul - privirea incrucisata

8eneralitati ;us ;trabismul reprezinta o afectiune vizuala in care ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in acelasi timp. Cel mai adesea apare in copilarie. :neori strabismul este numit si (ochi-incrucisati(, (privire crucisa(. In mod normal, musculatura din !urul fiecarui ochi determina miscarea sincrona in aceeasi directie si in acelasi timp a ambilor ochi. ;trabismul apare atunci cand musculatura oculara nu mai functioneaza corect pentru coordonarea miscarilor oculare. In acest caz, ochii nu mai sunt centrati corect si creierul are dificultati in suprapunerea celor doua imagini ce provin de la fiecare glob ocular. Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. Cauze 7. ;imptome

<. #iagnostic /. Investigatii +. ratament Cauze ;us Cel mai adesea cauzele strabismului prezent in copilarie sunt necunoscute, desi se pare ca acesta se intalneste mai frecvent in unele familii. :neori strabismul se dezvolta in urma suprasolicitarii vederii pentru compensarea altei afectiuni oftalmologice, ca de e'emplu prezbitismul (diminuarea treptata a puterii de acomodare a ochiului, care antreneaza o stan!enire a vederii de aproape). La adulti strabismul poate aparea in urma afectarii globilor oculari sau a vaselor de sange de la nivelul acestora. Cauzele de strabism si de pierdere a vederii la adult sunt diverse. tumorile craniene sau oculare, boala 8raves (boala autoimuna a glandei tiroide care determina hipertiroidie), accidentele vasculare cerebrale si diverse afectiuni musculare sau nervoase. ;imptome ;us Copiii care au strabism pot fi uneori diagnosticati cu usurinta doar prin simpla observare a pozitiei globilor oculari. Cele mai frecvente semne vizibile sunt . - globii oculari nu privesc in aceeasi directie in acelasi timp - globii oculari nu se misca coordonat (directia care afecteaza cel mai mult miscarile oculare depinde de tipul de strabism prezent la

persoana respectiva) - privirea incrucisata sau inchiderea unui ochi la lumina stralucitoare - inclinarea sau intoarcerea capului pentru a privi la un obiect

- impiedicarea persoanei de obiectele care-i stau in cale (strabismul limiteaza aprecierea distantei fata de diferite obiecte). Copiii cu strabism se pot plange de urmatoarele simptome. - vedere incetosata - oboseala ochilor - sensibilitate la lumina puternica - vedere dubla (aceasta apare de obicei la aparitia strabismului). In cazul in care ochii copilului sunt doar putin deviati, este foarte greu de apreciat daca acesta are strabism sau nu. #e obicei simptomele sunt tranzitorii, pot fi prezente sau absente, dar se pot inrautati in cazul in care copilul este obosit sau bolnav. $tunci cand ochii copilului nu sunt aliniati in acelasi timp, pentru vederea unui obiect, pana la varsta de < luni, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic de catre medicul specialist. $ceasta e'aminare trebuie realizata cat mai curand posibil daca se observa probleme evidente ale privirii copilului sau daca este recomandata de medicul pediatru sau medicul curant. %edicul de familie poate recomanda efectuarea unui consult de specialitate la medicul oftalmolog. Chiar daca nu se observa modificari ale privirii copilului, cei mai multi medici recomanda efectuarea unui consult oftalmologic inainte de a a!unge la varsta scolara. $paritia strabismului la copiii cu varsta cuprinsa intre B si 6, ani, de obicei se insoteste de vedere dubla. In cazul in care vederea dubla persista, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic. #e asemenea, medicul trebuie sa e'cluda o alta afectiune mai severa care poate determina strabismul. $tunci cand vederea dubla se instaleaza brusc, aceasta este o urgenta medicala si persoana respectiva

trebuie sa se prezinte imediat la medic. La adulti, vederea dubla se poate instala brusc ca urmare a sclerozei multiple (;%), accidentului vascular cerebral ($3C), hipertensiunii arteriale (H $) sau diabetului zaharat (#J). #aca vederea dubla persista, datorita unora dintre afectiunile enumerate mai sus, o perioada mai lunga de timp, se recomanda consultul unui medic de specialitate. In aceste cazuri este necesara instituirea unui tratament de urgenta.

#iagnostic ;us In urma unor studii se recomanda efectuarea unui screening pentru a detecta ambliopia, strabismul sau alte afectiuni ale vederii la copii cu varsta sub / ani. 2'aminarea oftalmologica se recomanda la orice varsta, aceasta fiind recomandata de fiecare data cand apar probleme legate de afectarea vederii. $cademia $mericana de Oftalmologie recomanda ca toti copiii sa faca un consult la medicul pediatru, medicul de familie sau medicul specialist oftalmolog la apro'imativ + luni. Investigatii ;us Investigatiile pentru strabism sunt facute fie de un medic specialist oftalmolog sau in unele cazuri de optometrician. %edicul poate diagnostica strabismul la un copil, adesea doar uitandu-se la privirea acestuia. :neori este evident ca ochii nu sunt orientati in aceeasi directie si in acelasi timp. In cadrul e'amenului oftalmologic, medicul urmareste. - care dintre ochi este afectat (sau daca sunt afectati ambii ochi) - directia in care ochiul este orientat (spre interior, e'terior, in sus sau in unele cazuri rotator) - cat de mult este deviat ochiul - cand apare deviatia anormala (este prezenta permanent sau apare doar atunci cand copilul priveste intr-o anumita directie) - daca copilul foloseste acelasi ochi pentru a-si concentra privirea pe un obiect sau se misca in fata si in spate, folosind unul cate unul ochii.

%edicul poate intreba parintii daca nu au observat copilul privind crucis sau inchizand un ochi, inclinand sau rotind capul sau impiedicandu-se de diverse obiecte aflate in calea sa. :neori sunt necesare unele analize pentru a determina daca nu este prezenta de fapt o alta afectiune, ca de e'emplu ambliopia, o

afectiune oculara denumita si (ochi lenes(, in care un ochi nu este folosit suficient pentru formarea imaginii la nivelul corte'ului cerebral, astfel ca acel ochi nu se dezvolta corect. #aca strabismul apare doar uneori sau atunci cand copilul schimba ochiul folosit pentru focalizarea obiectelor, ambliopia este putin probabil sa se dezvolte. #iagnosticarea si tratarea ambliopiei care apare ca urmare a strabismului precoce, poate preveni pierderea definitiva a vederii. ratament ;us ratament - 8eneralitati ratamentul in cazul strabismului trebuie inceput cat mai repede posibil din momentul diagnosticarii. In general, cu cat este mai tanar copilul, la inceputul tratamentului pentru strabism, cu atat mai mari sunt sansele ca aceasta afectiune sa fie corectata. #e asemenea, tratamentul se recomanda si in ambliopie ((ochi lenes() sau in alte afectiuni oftalmologice cu scopul de a se dezvolta o vedere normala. In cazul in care e'ista de!a ambliopie, centrarea globilor oculari nu va putea corecta in totalitate ambliopia. #esi inceperea unui tratament precoce este important pentru corectarea strabismului, trecerea timpului fara un tratament corespunzator este mult mai critica in cazul ambliopiei. $mbliopia determina afectarea rapida si permanenta a acuitatii vizuale. ?ici un tratament nu poate corecta complet pierderea acuitatii vizuale cauzate de ambliopie daca se initiaza dupa varsta de B pana la 6, ani. ratamentul strabismului poate include purtarea ochelarilor, folosirea ocluzorului, tratamentul medicamentos, e'ercitiile globilor oculari, tratamentul cu to'ina botulinica sau tratamentul chirurgical. Purtarea ochelarilor

In cazul in care e'ista doar devierea globilor oculari, acestia nefiind centrati, purtarea ochelarilor uneori poate corecta strabismul. :nii copii au nevoie de purtarea unor lentile bifocale sau lentile speciale numite prisma. In timpul purtarii ochelarilor poate fi necesara folosirea picaturilor pentru o perioada de timp. Ocluzarea (acoperirea) ochiului

$cesta este tratamentul de prima intentie pentru ambliopie (ochi lenes), care poate aparea ca urmare a strabismului sau poate fi o cauza ce determina strabismul. Ochiul mai puternic este acoperit cu un ocluzor (banda!) cu scopul de a forta copilul sa utilizeze ochiul mai slab. 2ste foarte important ca parintii sa respecte cu e'actitate instructiunile medicului specialist oftalmolog si sa nu lase copilul sa poarte ocluzorul o perioada de timp mai mare decat cea recomandata de medic, pentru ca purtarea e'cesiva a ocluzorului poate determina aparitia ambliopiei la ochiul care initial era mai puternic. 2'ercitiile oculare Ocazional, se folosesc e'ercitiile oculare ca tratament aditional la alte metode de tratament, ca de e'emplu in tratamentul chirurgical. Cu toate acestea, e'ercitiile oculare, fara alt tratament ad!uvant nu sunt eficiente in tratarea strabismului. o'ina botulinica o'ina botulinica (ca de e'emplu 1oto') este un medicament care poate impiedica temporar contractiile musculare pentru o perioada de cateva luni dupa ce a fost administrata. $ceasta determina rela'area musculaturii afectate de strabism (in acest loc se administreaza to'ina botulinica), care permite musculaturii din partea opusa a globului ocular sa modifice pozitia ochiului. :neori, to'ina botulinica este folosita ca tratament suplimentar atunci cand tratamentul chirurgical nu reuseste sa corecteze in intregime deviatiile globilor oculari. $cesta este un tratament controversat, deoarece necesita administrarea mai multor in!ectii, iar rezultatele nu sunt intotdeauna previzibile, de asemenea to'ina botulinica putand determina alte afectiuni oculare si uneori efectul acesteia poate fi doar de amanare a viitoarelor interventii chirurgicale.

Optiuni de medicamente %edicul specialist poate prescrie unele medicamente pentru tratarea strabismului, de obicei sub forma de picaturi. $tropina si alte substante midriatice, influenteaza musculatura din interiorul globului ocular care controleaza pupila si permite focalizarea ochiului pentru a capta imaginea. %idriaticele se folosesc mai ales atunci cand strabismul este determinat de problemele focalizarii oculare. $tropina este folosita uneori ca o alternativa a ocluzarii globului ocular cu scopul de a trata vederea deficitara (ambliopia) la un ochi,

prin administrarea atropinei la ochiului sanatos pana cand incetosarea vederii la ochiul sanatos este mult mai accentuata decat la ochiul afectat de ambliopie, determinand in acest fel copilul sa-si utilizeze ochiul afectat de ambliopie. ratament chirurgical ratamentul chirurgical este de multe ori singurul capabil sa alinieze globii oculari si sa imbunatatesca vederea ochilor cu strabism. In timpul interventiei chirurgicale, medicul va slabi sau intari musculatura din !urul globului ocular prin modificarea pozitiei sau lungimii acesteia. Prin modificarea fortei de tractiune e'ercitata de musculatura implicata in strabism, se pot realinia globii oculari. :neori copilul cu strabism are nevoie de mai multe interventii chirurgicale pentru a realinia globii oculari si a imbunatatii vederea, iar dupa interventia chirurgicala s-ar putea sa aiba nevoie de ochelari sau sa fie nevoit sa continue purtarea ochelarilor recomandati inaintea operatiei. #eoarece tratamentul precoce este foarte important in corectarea strabismului, interventia chirurgicala se efectueaza frecvent la copiii cu varsta mai mica de 4 ani si uneori se poate realiza chiar si la copiii in varsta de 7 luni mai ales in cazurile severe de strabism si in mod special atunci cand strabismul a fost diagnosticat precoce. Cu toate acestea, eficienta interventiei chirurgicale la copii cu varsta mai mica de + luni este controversata pentru ca musculatura globului ocular nu este inca dezvoltata. #esi foarte rar, strabismul la copii cu varste foarte mici poate sa dispara de la sine o data cu dezvoltarea musculaturii oculare in timpul cresterii. ratamentul chirurgical la adulti este o metoda sigura si eficienta pentru imbunatatirea alinierii globilor oculari, insa aceasta interventie se recomanda mult mai rar decat in cazul copiilor. Interventia chirurgicala la adulti imbunatateste vederea si aprecierea

distantelor fata de obiectele din !ur, amelioreaza vederea dubla, largeste campul vizual in cazul in care ochii sunt orientati spre interior (privirea ochilor catre radacina nazala) sau reduce campul vizual in cazul in care ochii sunt orientati spre e'terior. ratamentul chirurgical de asemenea poate aduce beneficii sociale ca de e'emplu cresterea respectului de sine si imbunatatirea comunicarii cu alte persoane. ratament ambulator (la domiciliu)

In cazul in care tratamentul copilului pentru corectarea strabismului include purtarea ochelarilor sau a ocluzorului, parintii trebuie sa se asigure ca acestia vor purta ochelarii sau ocluzorul conform recomandarilor medicului oftalmolog. 2ste foarte important ca ocluzorul sa fie utilizat conform recomandarilor medicale, pentru ca purtarea ocluzorului pe o perioada mai scurta de timp decat cea recomandata, face tratamentul mai putin eficient, iar purtarea ocluzorului pe o perioada mai lunga de timp, poate cauza afectarea ochiului mai puternic. In cazul in care copilul este nevoit sa poarte lentile de contact speciale pentru tratarea ambliopiei ((ochi lenes(), parintii vor fi nevoiti sa-l invete cum sa le utilizeze. 2i trebuie sa se asigure ca acesta utilizeaza picaturile de ochi intocmai cu recomandarile medicului oftalmolog. 2'istenta strabismului la copil poate afecta foarte mult respectul de sine. In plus fata de afectarea vederii copilului, strabismul afecteaza si infatisarea acestuia. Copiii cu strabism pot fi tachinati pentru (privirea crucisa( sau pentru privirea spre e'teriorul fetei. Copilul trebuie spri!init pentru a depasi aceste probleme si se recomanda tratarea acestei afectiuni (strabismului) imediat. In plus, fata de imbunatatirea vederii copilului, tratamentul care aliniaza globii oculari amelioreaza infatisarea copilului si creste respectul sau de sine.

Hemoragie intraoculara 2fuziune sangvina intr-una din diferitele parti ale ochiului. #upa localizare, se deosebesc mai multe feluri de hemoragie intraoculara.

hemoragia retiniana - O hemoragie retiniana este o scurgere sangvina situata in retina. O hemoragie retiniana poate fi cauzata de o ocluzie a unei vene care dreneaza sangele retinei, de o hipertensiune arteriala, de un diabet sau de o degenerescenta a retinei legata de varsta sau de miopie. 2a se manifesta printr-o scadere a vederii atunci cand este destul de importanta si cand priveste polul posterior al retinei si macula. hemoragiile periferice fara alterarea vederii pot sa treaca neobservate) doar e'amenul fundului de ochi cu lampa cu fanta poate permite decelarea lor. O hemoragie retiniana poate genera o hemoragie intravitroasa. ?u se cunoaste vreun mi!loc care sa

faca sa dispara acest tip de hemoragie. Hemoragia subcon!unctivala - 2ste o scurgere sangvina amplasata sub con!unctiva, membrana transparenta care acopera albul ochiului. O hemoragie subcon!unctivala se poate produce spontan, fie ca urmare a unei chinte de tuse, a unor varsaturi repetate, fie prin cresterea presiunii venoase sau in cursul unui puseu de hipertensiune arteriala. 2a mai poate fi cauzata de tulburari ale coagularii. O intindere de un rosu, aprins uniform, mai mult sau mai putin e'tinsa, apare, atingand limbul (limita dintre cornee si sclerotica). ?u se manifesta nici durere, nici scadere a acuitatii vizuale, iar descoperirea este adesea intamplatoare. $tunci cand aceasta intindere survine in urma unui traumatism, adesea nu este vazuta limita posterioara si este important sa se verifice starea altor structuri oculare. 2a se resoarbe in ambele cazuri fara tratament in apro'imativ doua saptamani. 2pisoadele repetate pot traduce o slabiciune locala a vaselor con!unctivale sau o tensiune arteriala crescuta de care nu se stie.

:veitele

8eneralitati ;us :veita este inflamatia tractului uveal, care este format din iris (irita), corpul ciliar (ciclita) si coroida (coroidita). $fectiunile inflamatorii ale ochiului se pot, insa, localiza la nivelul retinei (retinita) sau al vascularizatiei retiniene (vasculita retiniana). Inflamatia intraoculara este clasificata in functie de prezenta predominenta a semnelor de inflamatie in segmentul anterior, posterior

sau de prezenta acestora in cele doua segmente oculare, in. - uveita anterioara - uveita posterioara (panuveita).

:veita mai poate fi clasificata astfel. - uveita acuta sau cronica - uveita granulomatoasa sau negranulomatoasa. In general, mecanismul fiziopatogenic al uveitei este imunologic dar la un numar semnificativ de pacienti, la cei cu ;I#$ sau alte afectiuni imunologice, cauza primara este infectia. Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. #iagnostic 7. Cauze <. ratament #iagnostic ;us :veita anterioara este caracterizata prin celule de tip inflamator si inflamatie in interiorul umorii apoase. Celulele mai pot fi observate pe endoteliul cornean sub forma de precipitate @eratinice (PA). In uveita granulomatoasa precipitatele @eratinice sunt mai mari, (ca seul de oaie(, si se pot observa noduli la nivelul irisului. In uveita negranulomatoasa, precipitatele @eratinice sunt mai mici, iar nodulii irisului lipsesc. In cazuri rare, uveita granulomatoasa poate avea initial un aspect care mimeaza uveita negranulomatoasa. In uveita anterioara severa poate fi prezent hipopion (colectii stratificata de celulele albe) si fibrina in interiorul camerei anterioare. Practic, in toate formele de uveita anterioara, pupila este micsorata si odata cu dezvoltarea de sinechii (aderente intre iris si capsula anterioara a cristalinului)

devine si neregulata.

:veita anterioara negranulomatoasa se manifesta acut, cu durere unilaterala, hiperemie, fotofobie si diminuarea vederii. :veita anterioara granulomatoasa debuteaza mai frecvent subacut, cu vedere neclara la un ochi si cu inflamatie discreta. In uveita posterioara sunt prezente celule in corpul vitros. Leziunile inflamatorii pot fi localizate la nivelul retinei sau coroidei. Leziunile recente sunt galbene cu margini neclare, in timp ce leziunile vechi au margini mai bine delimitate si sunt de obicei pigmentate. Ingrosarea peretilor vaselor retiniene se poate produce adiacent acestor regiuni sau pe un teritoriu mai intins. In cazurile severe, opacifierea vitroasa impiedica vizualizarea detaliilor retiniene. :veita posterioara se prezinta cu diminuarea progresiva a durerii la un ochi relativ asimptomatic. $fectarea bilaterala este obisnuita. #iminuarea vederii se poate datora incetosarii sau opacitatilor vitroase, leziunilor inflamatorii ce implica macula, edemului macular, ocluziei venelor retiniene sau mai rar neuropatiei optice asociate. Cauze ;us $fectiunile sistemice asociate cu uveita anterioara negranulomatoasa sunt bolile legate de HL$-14B. - sacroileita - spondilita anchilozanta - sindrom "eiter - psoriazis - colita ulcerativa - boala Crohn.

1oala 1ehcet produce atat uveita anterioara, cu hipopion recurent, cat si uveita posterioara, cu modificari marcate ale vaselor retiniene. Infectiile cu virusul herpes simple' si cele cu virusul herpes zoster pot determina uveite anterioare negranulomatoase. 1olile care determina uveita anterioara granulomatoasa au tendinta de a determina si uveite posterioare. $cestea includ.

- sarcoidoza (afectare bilaterala) - tuberculoza pulmonara - sifilis - to'oplasmoza - sindromul 3ogt-AoDanagi-Harada (uveita bilaterala asociata cu alopecie, polioza - gene, sprancene sau par depigmentate - vitiligo, hipoacuzie) - oftalmia simpatica. ;ifilisul genereaza un aspect caracteristic al fundului de ochi (sare si piper), adesea cu diminuarea vizuala surprinzator de usoara cu e'ceptia cazurilor in care este prezenta si atrofia optica luetica primara. In to'oplasmoza sunt prezente de obicei semne ale unor episoade anterioare de retinocoroidita. Principalii agenti responsabili de inflamatia oculara in ;I#$ si in alte afectiuni cu imunodeficienta sunt. - virusul citomegalic - virusul herpes simple' - virusul herpes zoster - micobacteriile - Criptococcus - o'oplasma - Candida. 3asculitele retiniene autoimune si pars planitis (uveita intermediara) sunt afectiuni idiopatice care produc uveite posterioare.

#ezlipirea de retina, tumorile intraoculare sau limfomul sistemului nervos central pot mima uveita. ratament ;us

#e regula, uveita anterioara raspunde la tratament cu corticoizi topici. :neori, pot fi necesare in!ectii perioculare cu steroizi sau steroizi sistemici. #ilatarea pupilei este importanta pentru ameliorarea disconfortului si prevenirea sinechiilor posterioare. :veita posterioara necesita mai frecvent corticoterapie sistemica si uneori imunosupresie sistemica cu azatioprina sau ciclosporina. In general, dilatarea pupilara nu este necesara. In toate cazurile in care se identifica o cauza infectioasa poate fi indicata chimioterapia specifica. In general, prognosticul uveitelor anterioare, in special al celor negranulomatoase, este mai bun decat cel al uveitelor posterioare. Ingri!irea pacientilor cu uveita este apana!ul specialistului oftalmolog dar cooperarea unor medici de alte specialitati este esentiala pentru determinarea cauzelor si supravegherea administrarii agentilor antimicrobieni, dozelor mari de corticosteroizi sistemici si a imunosupresoarelor sistemice. raumatismele oftamologice

8eneralitati ;us

Leziunile traumatice oftalmologice se caracterizeaza printr-o mare varietate de cauze, manifestari clinice si severitate. :nele sunt minore si se pot vindeca prin aplicarea unui simplu tratament si a unui pansament local, in timp ce altele sunt comple'e si pot fi chiar

cauza de pierderea vederii la ochiul afectat. $pro'imativ 6 din 4, de consulturi oftalmologice este pentru un traumatism ocular. -recventa crescuta a acestora este datorata in principal pozitiei anatomice a ochiului.

$cesta este foarte e'pus incidentelor traumatice, insa, din fericire, doar un procent redus din totalitatea cazurilor au afectare profunda a structurilor (si prognostic rezervat). Cele mai multe sunt traumatisme superficiale. #in punct de vedere medical, acestea sunt de mai multe tipuri. arsuri, plagi, contuzii, corpi straini, eroziuni, abraziuni. In cele ce urmeaza sunt prezentate si descrise cele mai frecvente tipuri de traumatisme oculare, precum si principiile diagnostice si terapeutice. Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. Cauze 7. ;imptomatologie <. Consultarea unui specialist /. ratament +. Consultari ulterioare B. Prevenire >. Prognostic C. Complicatii Cauze ;us

Cele mai des intalnite cauze ale traumatismelor oculare sunt reprezentate de bucati de lemn, aschii, metal, sticla, pietre, mingi de tenis, fluturasi de badminton, sageti, artificii. 2le pot determina traumatisme penetrante sau perforante (plagi), in care este intrerupta

integritatea epiteliului cornean si structura ochiului este afectata in profunzime, sau contuzii, care nu sunt penetrante si afectarea este

mai superficiala. 6. $rsurile 2'ista mai multe tipuri de arsuri, in functie de tipul agentului etiologic. ;unt descrise arsuri chimice, termice, electrice si chiar cu ultraviolete. $rsurile chimice sunt rezultatul contactului direct dintre ochi si o substanta nociva. :nele substante nu sunt capabile sa determine leziuni foarte e'tinse sau cu risc vital pentru ochi. 2ste cazul sapunului, cremelor, si chiar gazului lacrimogen. 2le pot determina aparitia unei reactii locale insotita de inrosirea ochiului si hiperlacrimatie, simptome ce se rezolva relativ usor, fara sa lase sechele importante. Cele mai periculoase substante din aceasta categorie sunt insa cele alcaline. 2le au o mare putere de a penetra in tesuturi si ca urmare pot leza profund epiteliul si cornea, con!unctiva si structurile subiacente lor. ;ubstantele alcaline sunt continute in soda caustica, var, amoniac. $rsurile sau traumatismele chimice pot sa apara si in cazul contactului ochiului cu spraD de par, spraD paralizant. In cazul in care pacientul vine in contact cu astfel de chimicale, specialistii ii recomanda. - ;a nu se frece la ochi deoarece astfel se poate e'tinde substanta pe intreaga suprafata oculara, si se poate instala ischemie locala importanta. Cu cat leziunea chimica este mai e'tinsa, cu atat prognosticul pacientului este mai rezervat. In plus, prin frecatul ochilor cu mainile contaminate se poate transfera o cantitatea suplimentara de substanta chimica in ochi. - ;a se prezinte imediat la medicul specialist oftalmolog deoarece este foarte importanta indepartarea substantei chiar in primele

minute de la contact pentru a se evita aparitia complicatiilor. $rsurile termice sunt cauzate de flacari care vin in contact cu ochiul, de vapori de apa fierbinte sau de lichide fierbinti. ;ituatiile sunt mai rare, insa apar mai ales in incendii, in e'plozii, in accidente lalocul de munca (in cazul pacientilor care nu au un

echipament de protectie adecvat necesitatilor). 8radul de lezarea a suprafetei oculare este mai redus, insa nu trebuie ignorat,datorita faptului ca pacientul are tendinta refle'a de a inchide ochiul in momentul in care flacara se indreapta spre el. $stfel pleoapele reusesc sa mai prote!eze sensibila suprafata oculara. #aca arsura este insa profunda, se poate a!unge la complicatii corneene grave. $rsurile cu radiatii ultraviolete pot sa apara chiar si la cateva ore de la e'punere, deoarece ochiul este deosebit de sensibil la actiune lor. Intensitatea simptomatologiei este moderata insa, si nu apar complicatii sau sechele care sa interfere cu corecta functionare a ochiului. 4. $braziuni si perforatii $braziunile corneene se caracterizeaza ca fiind leziuni superficiale, care nu intereseaza structurile profunde si nici nu altereaza integritatea epiteliului corneean. 2le sunt produse in diverse situatii, unele foarte frecvente si pacientul poate sa nu fie constient ca a suferit un astfel de traumatism deoarece simptomele pot fi foarte slab e'primate clinic. Cel mai frecvent abraziunile apar in urma contactului cu fire de praf grun!oase, cu frunze, ramuri de copac sau aschii sau in momentul in care pacientul este lovit in ochi (accidental sau voit). 2le pot fi complicatii relativ frecvente in cazul pacientilor care folosesc lentile de contact pentru corectarea defectelor de vedere sau in scop cosmetic. Prin mecanism traumatic similar abraziunilor corneene poate sa apara si irita traumatica. ermenul descrie inflamatia de natura traumatica a irisului. Irisul este de fapt zona colorata a ochiului (contine un strat pigmentar specific) care este responsabila de reglarea

cantitatii de lumina care a!unge la retina. Irita traumatica poate fi rezultatul unor leziuni oculare directe cu un obiect bont, ca de e'emplu un pumn. 7. Perforatiile ;unt leziuni in care apare o solutie de continuitate in epiteliul afectat, fie ca este vorba de cel con!unctival, corneean sau scleral. 2le

trebuie investigate foarte atent deoarece pot asocia leziuni profunde care, daca nu sunt tratate corect si la timp, pot afecta serios functia ochiului. 2tiologia acestor traumatisme este multipla si include . contactul cu obiecte metalice zburatoare, aschii, caderi de la inaltime.

#intre aceste perforatii, cele mai periculoase si grave in acelasi timp sunt plagile sclerale deoarece in urma lor, globul ocular este deschis. "iscul de aparitie a complicatiilor locale precoce si tardive, inclusiv a celor infectioase este ridicat in cazul in care pacientul nu se prezinta de urgenta la spital. <. Hifema si fracturi orbitare Hifema este termenul medical care descrie acumularea de sange in camera anterioara a ochiului. Camera anterioara este de fapt spatiul plin cu lichid localizat intre fata posterioara a corneei si fata anterioara a irisului, si contine umorul apos. Hifema poate sa apara sub forma unor striatii sangvinolente sau sub forma unei acumulari sangvine la baza irisului sau a corneei, in functie de gravitate. Cel mai adesea apare in urma traumatismelor nepenetrante si poate fi cauza de scaderea brusca si severa a acuitatii vizuale. $fectiunea se poate complica in timp, daca nu este tratata, cu hemosideroza sau heterocromie (aparitia unor diferente de culoare la nivelul irisilor sau in cadrul aceluias iris) si chiar cu cresterea presiunii intraoculare. In unele cazuri hifemele se pot resorbi in mod spontan, daca acumularea de sange nu este importanta, insa de cele mai multe ori necesita tratament de specialitate. -racturile orbitare apar in urma unor traumatisme foarte puternice si constau in fisurarea masivului

osos facial in diverse grade. -ractura poate interesa atat peretii cat si podeaua orbitei, iar daca forta care a produs leziunea este destul de puternica, parti din continutul orbitei pot fi impinse in sinusurile paranazale. Pacientii pot ramane cu sechele importante in urma acestor tipuri de traumatisme, incluzand diplopie si scaderea acuitatii vizuale. /. Corpi straini intraorbitali

Prin corp strain se intelege de obicei o bucata de mici dimensiuni de metal, plastic, sticla sau lemn care provine din mediul e'tern si a!unge in mod accidental in contact cu ochiul, determinand o simptomatologie specifica si o reactie locala menita sa prote!eze ochiul de actiunea posibil daunatoare. #atorita pozitiei ochiului, aproape orice poate sa vina in contact cu el, iar profunzimea localizarii corpilor straini difera in functie de natura lor. Corpii straini corneeni si con!unctivali sunt de cele mai multe ori in contact cu suprafata oculara fara sa penetreze efectiv epiteliul. Pot fi si e'ceptii. corpi straini inclavati in cornee care trebuie e'cizati doar in sala de interventii. In cazul corpilor starini de natura metalica e'ista posibilitatea ca dupa cateva ore, in !urul lor sa se formeze un inel de rugina. $cesta trebuie si el tratat si indepartat dupa ce agentul traumatic in sine este scos. Corpii straini intraorbitali sunt localizati in interiorul orbitei, insa nu penetreaza efectiv globul ocular. 2i trebuie localizati foarte precis pentru ca e'cizia sa fie completa si astfel sa nu ramana vreun fragment intraorbital deoarece acesta se poate mobiliza si penetra ochiul. Corpi straini intaoculari sunt acei corpi straini care se gasesc in interiorul ochiului, care au penetrat sau perforat epiteliul de la suprafata si au a!uns in structurile profunde. +. Aeratita prin ultraviolete Aeratita prin ultraviolete apare in urma e'punerii ochiului la radiatii de acest tip (atat direct de la lumina solara, cat si prin diverse lampi - inclusiv lampile clasice de birou cu halogen). Corneea este foarte sensibila si daca pacientul nu se prote!eaza corespunzator de

actiunea nociva a radiatiilor (in principal prin ochelarii de soare), ea poate fi lezata cu usurinta. ;imptomatologie ;us

;imptomele pacientilor cu traumatisme oculare difera in functie de tipul particular al leziunii, natura agentului vulnerant si conte'tul de aparitie, astfel. 6. Leziunile chimice Cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de durere oculara, senzatie de arsura. Ochiul se poate inrosi e'cesiv, apare disconfortul local intens si edemul palpebral. 4. Hemoragia subcon!unctivala 2ste de cele mai multe ori paucisimptomatica iar calitatea vederii nu este afectata foarte mult. Ochiul va prezenta striatii sangvinolente la nivelul sclerei (ca urmare a ruperii unor vase superficiale). In unele situatii cantitatea de sange e'travazat poate fi mai mare si aspectul ochiului ingri!oreaza si sperie foarte mult pacientul, care se prezinta rapid la medic. %a!oritatea colectiilor sangvinolente de aceasta natura nu sunt insa periculoase, si pot sa dispara prin resorbtie spontana, chiar si in lipsa unui tratament de specialitate. 7. $braziunile corneene ;e manifesta prin durere, senzatie de corp strain intraocular, si fotofobie (sensibilitate crescuta la lumina). <. Irita $re acuze durere oculara (cu caracter de intepatura) si sensibilitate la lumina. Pacientul nu poate sta mult timp in medii luminoase, nu tolereaza lumina artificiala si prefera locurile intunecoase. $ceste simptome pot fi insotite de hiperlacrimatie.

/. Hifema

Prezinta in special durere si scaderea acuitatii vizuale, uneori chiar pana la disparitia temporara a vederii. #aca afectiunea ramane netratata apar si semne si simptome ale cresterii presiunii intraoculare. +. -racturile orbitei ;e caracterizeaza prin apritia durerii care este agravata de miscarile globului ocular, disparitia vederii bioculare, epista'is si edem palpebral important. Pot sa apara hematoame localizate peripalpebral, iar simptomatologia poate fi mai zgomotoasa in cazul in care traumatismul a fost mai puternic. B. Perforatii con!unctivale ;e caracterizeaza prin durere, eritem si inrosire accentuata a ochiului, precum si senzatia de corp strain intraocular. Perforatiile con!unctivale si sclerale au drept element comun durere acompaniata de scaderea acuitatii vizuale. >. raumatismele induse de radiatiile luminoase ;unt reprezentate de @eratita prin e'punere la ultraviolete (care are drept simptome principale . durere, sensibilitate la lumina, inrosirea ochiului si senzatia de corp strain in ochi) si retinopatia solara (care prezinta drept simptom primar scaderea acuitatii vizuale). Corpii straini au o simptomatologie diversa, in functie de localizarea lor in raport cu structurile orbitei si ale globului ocular. 6. Corpii straini corneeni. determina aparitia unei senzatii de disconfort, de nisip in ochi, scaderea acuitatii vizuale si aparitia

fotofobiei, pe fondul hiperlacrimatiei. :neori corpul starin poate fi observat la suprafata corneei (in special in e'aminarea cu lampa cu fanta). In cazul in care este vorba de un corp strain metalic apare un inel de rugina in !urul acestuia care poate complica afectiunea si care necesita, la randul lui, tratament de specialitate.

4. Corpii straini intraorbitali. determina aparitia unei simptomatologii la cateva zile de la traumatismul intial. Pacientul acuza dureri intense, ce se accentueaza la mobilizarea ochiului, scaderea vederii si diplopie. 2'ista insa si cazuri pauci sau chiar asimptomatice. 7. Corpii straini intraoculari. sunt initial asimpotmatici, insa pe parcurs pacientul descrie durere, fotofobie, ochiul se inroseste si poate sa apara si edemul local. Consultarea unui specialist ;us ;pecialistii recomanda pacientilor sa se prezinte la un consult medical de specialitate (la un oftalmolog) in cazul in care resimt o senzatia acuta de disconfort ocular, aparuta in urma unui traumatism sau chiar spontan, daca au dureri, apare fotofobia sau orice alt simpotm sugestiv pentru o leziune de natura oftalmica. #eoarece ochiul are o patologie aparte si complicatiile pot sa apara si sa evolueze foarte rapid, uneori cu consecinte si sechele grave, pacientii trebuie sa se adresee unui medic chiar daca simptomele descrise sunt moderate. Intotdeuna este mai usor de prevenit o boala decat de tratat, iar bolile de natura oftalmologica, in special traumatismele care sunt zgomotoase si alerteaza pacientul, nu sunt o e'ceptie. ;ituatii in care cea mai inteleapta decizie este reprezentata de consultul de specialitate sunt reprezentate de. 6. 2'punerea la substante chimice cu potential daunator, in special daca este vorba de o substanta cunoscuta a fi caustica. Contactul accidental cu substante alcaline sau acide trebuie tratat imediat deoarece se poate complica rapid, iar ochiul pacientului poate a!unge in stadiul de ochi de portelan, predispus la perforatii corneene.

4. $paritia hemoragiilor subcon!unctivale. 7. ;caderea acuitatii vizuale si ingustarea campului vizual.

<. 2'istenta unui traumatism in antecedentele recente care s-a complicat cu rupturi, penetratii corneene. /. $paritia retinopatiei solare. +. 2'istenta unor corpi straini intraoculari ce nu pot fi indepartati de catre pacient. La cabinetul medicului specialist pacientii pot adresa o serie de intrebari menite sa ii a!ute sa intelega mai bine procesul de recuperare dupa traumatism, tratamentul si importanta igienei locale. #e asemnea, este important de stabilit prognosticul precum si gradul de afectare a vederii pe termen lung. Investigatii paraclinice Investigarea traumatismelor oftalmologice trebuie sa respecte algoritmul clasic, cu e'ceptia situatiilor de urgenta, cand salvarea ochiului este prioritatra si medicul poate efectua anamneza mult mai repede, fiind interesat doar de anumite aspecte. #aca insa situatia o permite, in urma anamnezei trebuie sa se stabileasca simptomatologia e'acta, daca aceasta s-a agravat sau s-a ameliorat in intervalul de timp dintre debut si prezentarea la medic, care a fost conte'tul de aparitie al acesteia. rebuie stabilit si daca pacientul a avut in antecedente (sau are inca) si alte probleme de natura oftalmologica si alte patologii sistemice. $namneza este completata cu e'amenul fizic. ;e poate realiza e'aminarea oftalmologica cu lampa cu fanta. $ceasta este un dispozitiv care permite o investigare mult mai amanuntita a ochiului, deoarece mareste mult, asemeni unui microscop. Investigatiile specifice depind de natura traumatismului. In traumatismele penetrante se e'ploreaza plaga, atat cu lampa cu fanta cat si cu pensa. Corpii straini sunt evidentiati foarte bine la

lampa, iar daca e'ista leziuni corneene se prefera si colorarea corneei cu solutie de fluoresceina. $ceasta este picurata cu gri!a in ochi si apoi se urmaresc zonele de fi'are. $ceastea sunt cele lezate, dezepitelizate. -luoresceina este utila si pentru aprecierea e'tinderii eroziunilor dar si pentru aprecierea profunzimii lor.

In cazul corpilor straini se prefera si investigatiile imagistice pentru ca localizarea acestora asa fie cat mai e'acta. ;e pot realiza radiografii, insa doar cu un regim de raze slab (asemanator celor utilizate in stomatologie) sau computer tomografia, in cazurile mai complicate. $ceste investigatii sunt indicate in special in cazurile corpilor metalici localizati intraocular si= sau intraorbital si nu sunt indicate in cazul corpilor inclavati in cornee. ratament ;us

ratament la domiciliu $rsurile chimice sunt destul de comple'e si se recomanda prezentare la medic in cazul in care substanta de contact este periculoasa . caustica, acid, baza. #aca insa pacientul a intrat in contact cu sapun, creme, cel mai bine este sa se spele cat mai repede cu apa din abundenta. #esi se recomanda solutie salina, este tolerata si apa de la robinet, in cazul in care aceasta solutie nu este disponibila. In cazul leziunilor chimice timpul este foarte important. paicentul trebuie sa se spele pe ochi si in ochi cat mai repede, chiar imediat. ;pecialistii recomanda ca spalarea sa se faca timp de minim 4, de minute, iar in acest interval pleoapele trebuie tinute deschise cat mai larg. #e retinutG 2ste foarte important ca pacientii sa se spele corect dupa ce au fost e'pusi la substante chimice cu potential daunator. ;palarea se face cu multa apa. ;pecialistii accentueaza acest lucru . este chiar mai important decat tehnica in sine. O cismea este foarte buna deoarece

!etul de apa este orientat antigravitational si a!unge direct in ochi. In acest caz pacientul nu trebuie decat sa se aplece peste cismea, sa regleze presiunea apei si sa tina ochiul deschis. In cazul in care se spala acasa, la robinet, poate sa stranga apa in maini si sa o stropeasca energic peste fata. ;e recomanda repetarea de foate multe ori. In cazul in care este disponibil un dus, pacientul poate intra

sub dus pe care sa il lase sa curga peste ochii larg deschisi. ;olutii utile pot fi reprezentate si de turnarea de apa in ochi folosind un pahar, utilizarea unui furtun de gardina la o presiune foarte mica, sau orice alta metoda pe care pacientul o considera utila pentru a se spala si a indeparta substanta chimica din ochi. Indiferent de tehnica, specialistii insista ca este important ca spalarea sa dureze apro'imativ 7, de minute si sa se faca doar cu apa proaspata sau solutie salina. 6. ratamentul hemoragiilor subcon!unctivale este minim. ;e recomanda evitarea frecarii ochiului pentru a nu se inrosi si pentru a nu il e'pune unor alte traumatisme. In general, cazurile necomplicate se rezolva de la sine, iar leziunea se vindeca in timp. 4. $braziunile corneene ;unt afectiuni care ar trebui sa beneficieze e'clusiv de tratament de specialitate deoarece se pot complica si afecta sever integritatea structurala si functionala a ochiului. 2'ista o serie de sfaturi adresate pacientilor care au astfel de leziuni, insa acestea au mai degraba scop de a preveni aparitia acestora. In cazul in care persoanele utilizeaza frecvent lentile de contact trebuie sa fie foarte atente in manipularea acestora, in indepartarea si apoi montarea lor deoarece pot cauza leziuni superficiale la nivelul ochiului. #aca au aparut leziuni se recomanda evitarea purtarii lor o perioada, in functie de sfatul medicului oftalmolog. 7. Irita traumatica Poate fi prevenita sau ameliorata prin utilizarea ochelarilor de soare cu filtru impotriva radiatiilor ultraviolete. 2i sunt indicati in

special pe durata tratamentului, si chiar anterior inceperii sale propriu-zise. <. Hifema

2ste o urgenta medicala, pacientii nu trebuie sa o ignore si se recomanda prezentarea grabnica la medic. Pana cand se poate institui tratamentul medical adecvat sunt recomandate urmatoarele . evitarea pozitiei culcat, evitarea eforturilor fizice si a suprasolicitarilor oculare si evitarea adminsirarii unor analgezice de tipul aspirinei, deoarece aceasta are proprietati anticoagulante si cresc riscul de sangerare. /.Pacientii cu fracturi orbitale ;unt sfatuiti sa aplice local comprese cu gheata pentru a reduce tumefactia si durerea, sa tina capul ridicat si sa evite administrarea de aspirina sau alte medicamente cu efec anticoagulant pentru a evita complicatiile hemoragice. +. Plagile palpebrale ?ecesita ingri!iri medicale specializate. Ingri!irile la domiciliu nu sunt indicate deoarece e'ista riscul de suprainfectare locala cu complicatii locoregionale grave. Pacientii nu trebuie sa atinga zona traumatizata si nici ochiul, si de asemenea trebuie sa evite aspirina ca analgezic. Plagile oculare (corneene, sclerale) trebuie tratate de urgenta de catre specialisti si nu au indicatie de tratament la domiciliu. Pacientul trebuie sa evite, ca si in celelalte cazuri, adminstrarea de aspirina ca analgezic. B. Corpii straini intraoculari Pot fi indepartati prin clatirea usoara a ochiului cu apa proaspata din abundenta. %a!oritatea vor fi spalati prin aceasta metoda, e'ceptie facand cei care sunt inclavati in epiteliul corneean. ?u se recomanda stergerea suprafetei oculare cu batiste, servetele sau

orice altceva deoarece nu se va reusi inlaturareea agentului strain, insa se poate leza suplimentar corneea (abraziunile corneene minore apar frecvent in urma acestor manevre nerecomandate). ratamentul de specialitate

ratamentul de specialitate in cazul traumatismelor oftalmologice depinde foarte mult de natura acestuia. %a!oritatea sunt urgente medicale si pacientul este sfatuit sa se prezinte cat mai repede la spital in vederea diagnosticarii si tratatrii corecte a acestora. ratamentul arsurilor chimice 6. Consta in indepartarea substantei chimice $ceasta poate fi continuta in particule sau detritusuri. ;ecundar inlaturarii acesteia se fac spalaturi ocular. $cestea sunt realizate chiar daca pacientul si-a facut de!a spalaturi acasa. ;palaturile se fac cu ser sau orice alt lichid neto'ic, steril. ;unt realizate timp de minim 7, de minute, verificandu-se apoi pH-ul secretiei lacrimale. ;palaturile se realizeaza pana ce acesta devine neutru. 8esturile terapeutice consecutive difera in functie de natura substantei chimice propriu-zise . daca este vorba de alcali sau acizi, pupila se dilata cu o substanta speciala iar pacientul poate primi si colire cu antialgice. In tratamentul arsurilor severe sunt indicate . administrarea de solutie de acid ascorbic, administrarea de cisteina, de agenti hipotensivi oculari (arsurile pot modifica sever structura ochiului, favorizand aparitia hipertensunii intraoculare) si tratament antibiotic particular. In cazul in care evolutia pacientului nu este favorabila si nu se produce reepitelizarea tisulara, se recomanda aplicarea unui pansament local sau a unor lentile de contact terapeutice. Cele mai grave sunt arsurile cu alcaline, ele fiind cel mai greu de tratat si avand un prognostic mai rezervat. 4. ratamentul hemoragiilor subcon!unctivale 2ste relativ simplu si consta in pansarea ochiului, punerea acestuia in repaus. Cu timpul, sangele se resoarbe si vederea pacientului

este refacuta, fara sa e'iste sechele ale traumatismului. Pacientul nu trebuie sa frece ochiul si este sfatuit sa asigure o toaleta locala riguroasa. In cazul in care pacientul acuza un prurit local, acesta este tratat prin aplicarea de lacrimi artificiale in ochiul respectiv. $cestea sunt indicate doar in situatii particulare deoarece se pare ca lacrimile artificiale incetinesc procesul de vindecare al hemoragiilor.

7. Pacientii cu hifema ;unt adesea internati in sectiile specializate pentru a fi tinuti sub observatie. ;unt sfatuiti sa tina capul cat mai ridicat, motiv pentru care patul este inclinat iar capul patului si perna sunt pozitionate mai sus decat de obicei (de cele mai multe ori la </- +, de grade fata de orizontala). Pupilele pot fi dilatate cu substante speciale, iar ochiul va fi acoperit cu un pansament (optional). Local se pot aplica comprese cu gheta sau, daca durerea este intensa, se administreaza acetaminofen. ?u este indicata folosirea aspirinei ca analgezic deoarece predispune la hemoragii. #aca recomandarile specialistilor sunt urmate intocmai, pacientii se pot ingri!i si acasa. <. ratamentul iritei traumatice Implica administrarea de colire cu antiinflamatoare sau cu substante ce pot dilatat pupila. /. $braziunile corneene $u un tratament particular, in functie de gravitate si de localizarea lor. In general, tratamentul cuprinde . - $plicarea locala de comprese cu gheata pentru 4<- <> de ore pentru a reduce edemul. ;unt recomandate masuri terapeutice mai agresive doar in cazul in care situatia se complica iar ochiul se inroseste, se edematiaza, durerea este accentuata si apar chiar si scurgeri oculare. Pacientii sunt sfatutii sa se prezinte grabnic la medic daca observa astfel de semne si simptome. - $dministrarea de antiinflamatoare si analgezice de intensitate moderata si pansarea ochiului. - $dministrarea de antibiotice in cazul in care abraziunea nu este determinata de lentile de contact si a e'istat contact cu un element

e'ogen, posibil infectant. $dministrarea de antibiotice previne eventualele infectii, ochiul fiind unul din cele mai sensibile organe, in special daca e'ista zone dezepitelizate la nivelul corneei ce pot fi adevarate cai de intrare pentru germeni. La camera de garda pacientul poate primi, in functie de gravitatea cazului, anestezice locale sau cicloplegice pentru a i se ameliora

confortul si a diminua simptomele. $ceste substante sunt foarte eficiente in a ameliora durerea, insa ele nu pot fi prescrise pacientului si ca tratament la domiciliu, sunt administrate e'clusiv in spital. $nestezicele locale trebuie folosite cu moderatie deoarece studiile au demonstrat ca adminsitrate pe termen lung ele interfera cu vindecarea abraziunii si pot chiar leza suplimentar corneea. $plicarea unui pansament local pe parcursul vindecarii abraziunii este optiunea medicului oftalmolog. ;tudiile sunt inca neconcludente cu privire la utilitatea acestuia, e'perienta specialistului fiind cea care dicteaza indicatia aplicarii acestuia. 2'ista medici care sustin ca pansamentul favorizeaza vindecarea leziunii si amelioreaza simptomatologia pacientului, in timp ce altii sunt de parere ca acestea nu fac decat sa creeze un mediu propice dezvoltarii infectiilor. Pansamentul este contraindicat pacientilor care au un risc crescut de infectii datorita unor conditii sistemice (de e'emplu tratament cu corticosteroizi), care poarta lentile de contact sau care au venit in contact direct cu material vegetal (acesta fiind agentul etiologic al abraziunii croneene). +. -racturile orbitale ;unt tratate in functie de conte'tul in care apar. :nele cazuri sunt urgente medicochirurgicle, altele sunt considerate cazuri semiurgente. ;trict din punctul de vedere al interesarii oculare se practica . aplicarea de comprese cu gheta si tinerea capului pe un plan inclinat in sus cu +, de grade fata de orizontala, adminstrarea de analgezice simple, de tipul acetaminofenului, pentru tratarea durerii, administrarea unui decongestionant nazal si a unui antibiotic. $cestea se pot administra timp de 6- 4 saptamani. In cazul in

care pacientul are indicatie de interventie chirugicala se recomanda efectuarea acesteia dupa ce inflamatia si edemul s-au redus deoarece altfel pot sa apara complicatii locale. B. Plagile ;unt leziuni care trebuie, de cele mai multe ori, suturate. #aca leziunea a aparut intr-o zona mai putin critica si are dimensiuni mici,

poate fi lasata sa se vindece singura, medicul urmarindu-i atent evolutia. #aca insa plaga are localizare critica, se recomanda sutura si pansarea ochiului respectiv. ;e recomanda aplicarea imediata a unui tratament antibiotic, atat pe cale locala cat si generala. Plagile oculare sunt suturate doar sub anestezie, iar daca situatia o impune, pacientul poate fi chiar operat pentru rezolvarea cazului. >. Corpii straini intraoculari ;unt e'trasi, cel mai adesea cu pensa, insa ei pot fi indepartati si cu un ac steril. #aca insa corpul strain este situat adanc in ochi, el se indeparteaza doar in sala de operatii, dupa anestezierea pacientului. ;e recomanda de asemenea tratament cu antibiotice, cicloplegice si un pansament steril. Consultari ulterioare ;us

Consulturile ulterioare depind de severitatea leziunilor in sine si natura agentului vulnerant, astfel. - $rsurile chimice - pacientii revin la control in functie de severitatea leziunii primare si caracterul substantei. acid sau baza. - Hemoragiile subcon!unctivale - pacientii sunt chemati la control mai rar, insa in cazul in care situatia pare sa se complice, consultul medical de specialitate este indicat. - $braziunile corneene au indicatie de consult in cazul in care nu dispar in 4< de ore de la aplicarea masurilor terapeutice corespunzatoare si in special daca pacientul nu poarta lentile de contact. $braziunile importante trebuie atent monitorizate iar procesul

de reepitelizare trebuie si el verificat permanent.

- Irita traumatica are recomandare de reevaluare oftalmologica in vederea urmaririi procesului de vindecare. - Hifema - cazurile de hifema sunt internate si pacientul este monitorizat permanent. In cazul in care spitalizarea nu este posibila sau pacientul nu o doreste, este chemat la consult a doua zi de la diagnosticare si inceperea tratamentului. - -racturile de orbita trebuie reevaluate la cateva zile de la e'ternare. - Plagile oculare au indicatie de consulturi ulterioare e'ternarii. #aca pacientul are factori de risc pentru dezvoltarea unor infectii locale consulturile sunt efectuate chiar si la 4<- <> de ore de la e'ternare. In cazul in care s-a practicat suturarea unei plagi tegumentare (localizata la pleaoapa), firele se indeparteaza la / zile, insa daca s-a efectuat o rafie, firele se scot dupa doua saptamani. Plagile globului ocular trebuie foarte atent monitorizate, deoarece daca sunt scapate de sub observatie si se suprainfecteaza sau se complica, pacientul isi poate pierde ochiul si vederea. - Pacientii cu corpii straini e'trasi, care nu au fost inclavati in profunzimea globului ocular pot fi rechemati la control in functie de preferintele medicului si de e'perienta sa clinica. Cazurile necomplicate nu necesita reevaluari frecvente, eventual doar pentru a verifica reepitelizarea zonei. #aca insa corpul strain a fost metalic si au aparut depozite de rugina in !urul sau, acestea trebuie si ele indepartate, in ma'im 6- 4 zile, daca nu chiar concomitent. Pacientii trebuie reconsultati in cazurile grave, cand corpul strain a fost situat in profunzimea globului ocular.

- Pacietii cu @eratita indusa de ultraviolete au indicatie de consult suplimentar daca simptomele nu dispar la 4< de ore de la initierea terapiei. Pacientii care poarta lentile de contact trebuie monitorizati mai atent comparativ cu cei care nu au lentile. "etinopatia solara este o afectiune care necesita controale periodice permanente.

Prevenire ;us

O mare parte din traumatismele oftalmologice pot fi prevenite prin purtarea de ochelari de soare sau de ochelari de protectie. Paicentii sunt sfatuiti. - ;a nu se frece e'cesiv la ochi) - ;a evite bronzarea in salon fara sa poarte ochelari speciali) - ;a nu privesca niciodata direct soarele. 2ste foarte importanta alegerea si purtarea unei perechi de ochelari de soare care sa aiba filtu de protectie anti ultraviolete si nu doar din motive estetice) - ;a poarte ochelari de protectie daca lucreaza in medii industriale, laboratoare. Prognostic ;us

Prognosticul pacientilor cu traumatisme oculare variaza in functie de afectiune. - $rsurile chimice au un prognostic ce depinde de substanta implicata in agresiune. #aca este vorba de o baza, prognosticul este rezervat deoarece acestea pot afecta foarte grav ochiul. 1azele sunt capabile sa treaca usor prin menbranele celulare, atacand sever integritatea tesuturilor cu care vin in contact. #aca leziunea a fost e'tinsa, pacientul poate chiar sa isi piarda vederea. 2'ista insa si substante chimice cu care paicentii vin in contact dar care se vindeca fara a alsa sechele. - Hemoragiile subcon!unctivale, abraziunile corneene si irita traumatica au un prognotic foarte bun, cu recuperarea completa.

- Hifema are un prognostic ce depinde de dimensiunile ei efective, precum si de resangerare. - -racturile orbitale - prognosticul depinde de natura si e'tinderea fracturii. :nele fracturi sunt importante si au indicatie de interventie chirugicala. - Plagile palpebrale au un prognostic favorabil, insa e'ista si in aceste cazuri riscul de aparitia a complicatiilor infectioase, dar si a cicatrizarilor inestetice. - Plagile oculare au intodeuna un prognostic rezervat - Corpii straini intraoculari au un prognostic favorabil, insa fragmentele de rugina neindepartate pot determina aparitia tulburarilor vizuale (situatie rar intalnita). #aca insa corpul strain a fost localizat adanc in structura globului ocular, indepartarea lui nu este atat de usoara si procedeul de e'tragere poate fi complicat. In aceste situatii prognosticul depinde de localizarea e'acta a corpului strain si de pro'imitatea lui fata de structurile vitale ale ochiului. - Leziunile induse de radiatii au un prognostic bun @eratita indusa de ultraviolete se vindeca de obicei in cateva zile, iar retinopatia raspunde bine la masuri preventive. In aceste situatii este importanta reducerea e'punerii la soare, prognosticul fiind influentat direct de acest factor. #aca pacientii nu se prote!eaza de soare, poate sa apara tulburarea acuitatii vizuale si chiar diminuarea vederii datorita leziunilor retiniene. Complicatii ;us Cele mai frecvente complicatii includ.

- In cazul arsurilor chimice. ischemie limbica, dezvoltarea (ochiului de portelan (, alb, care este predispus la perforarea corneei) - In cazul corpilor staini cu localizare intraoculara. aparitia metalozelor)

- In cazul hifemei. aparitia hemosiderozei si a heterocromiei, precum si cresterea presiunii intraoculare ca urmare a acumularii sangelui) - In cazul eroziunilor corneei. aparitia cicatricilor corneene) - In cazul plagilor ocular. infectie grava care impune e'tragerea ochiului, oftalmie simpatica. Pe langa aceste complicatii specifice, traumatismele oftalmologice se pot complica, in general cu. cicatrizari, uveite, hemoragii vitroase, cataracta, glaucom postraumatic, deslipire de retina

Citomegalovirus - C%3

8eneralitati ;us Citomegalovirusul (C%3) este un virus ce poate fi transmis fatului in plina dezvoltare inainte de nastere. Infectia citomegalovirusului este de obicei nevatamatoare si rareori cauzeaza boli. Pentru ma!oritatea persoanelor sanatoase ce iau acest virus dupa nastere, e'ista cateva simptome si nu e'ista consecinte medicale pe termen lung. Odata ce o persoana este infectata, virusul ramane activ, dar de obicei latent de-a lungul vietii respectivei persoane. 2'ista diferite tipuri de infectii. - citomegalovirus primar - citomegalovirus recurent.

Infectia primara poate cauza mai multe probleme in sarcina decat cea recurenta. In orice caz, daca sistemul imunitar al unei persoane este slabit, atunci el poate deveni activ si poate cauza boala citomegalovirus. Pentru ma!oritatea persoanelor cu citomegalovirus, nu vor e'ista probleme reale. Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. ;imptome 7. Caracteristicile citomegalovirusului <. -recventa citomegalovirusului /. #iagnostic +. ratament B. Prevenirea >. Citomegalovirusul in timpul sarcinii ;imptome ;us %a!oritatea copiilor si adultilor infectati cu citomegalovirus nu prezinta simptome, pe cand altii prezinta urmatoarele simptome, la un interval de 7-64 saptamani de la e'punere. - febra - inflamarea glandelor - oboseala, epuizare.

Caracteristicile citomegalovirusului ;us Citomegalovirusul face parte din grupul de virusi ai herpesului, caracterizat prin proprietatea de a ramane latent in organism pe o perioada lunga de timp. Infectia poate e'ista in lichidele corpului precum. - urina - saliva - sange - lacrimi - laptele matern. Citomegalovirusul se poate afla in aceste lichide fara a putea fi detectate semnele si simptomele acestuia. -recventa citomegalovirusului ;us - infectii la /,0->/0 din adultii trecuti de varsta de <, de ani - este mai comun in tarile mai dezvoltate - riscul este crescut in cazul fatului aflat in uter, persoanelor ce lucreaza cu copii, persoane afectate de HI3. Cum este transmis citomegalovirusulF

ransmiterea citomegalovirusului se face de la persoana la persoana, neavand legatura cu apa, mancarea sau animalele. $cesta nu are o rata mare de transmitere insa s-a observat faptul ca este mai transmisibil in cadrul centrelor pentru copii. ransmiterea se face prin contactul apropiat de persoana infestata, prin urina, saliva, laptele mamar sau alte fluide ale corpului.

#iagnostic ;us %a!oritatea citomegalovirusurilor sunt rar diagnosticate deoarece persoanele infestate prezinta putine simptome. Pentru a determina e'istenta sau nu a virusului, se fac analize de sange sau culturi de urina, din gat sau prelevare de tesut. estele de laborator pentru a cultiva virusul sunt scumpe si nu sunt la indemana oricarei tari. In cazul in care o femeie insarcinata este diagnosticata cu citomegalovirus, e'ista doua variante in care fatul poate fi e'aminat pentru e'istenta sau nu a acestuia, precum amniocenteza, prin care se pot lua probe de sange. ;imptomele ce pot aparea sunt nivele scazute de lichid amniotic, limitarea dezvoltarii intrauterine si marirea tesutului in creier. In momentul in care copilul s-a nascut se pot lua probe de sange, urina si saliva. ratament ;us In cazul unei infectii cu citomegalovirus in timpul sarcinii, se poate trata cu unul din cele doua medicamente, ce sunt folosite doar in forme severe. ?u e'ista tratamente pentru terapia prenatala si postnatala a infectiei, insa se fac cercetari pentru obtinerii unor vaccinuri. Prevenirea ;us #e cele mai multe ori, transmiterea citomegalovirusului poate fi prevenita deoarece acesta se face prin intermediul fluidelor corpului, ce vin in contact cu mainile si pot fi absorbite prin nas sau gura.

Persoanele care lucreaza cu copiii trebuie sa utilizeze metode igienice, incluzand spalarea pe maini si folosirea manusilor in momentul schimbarii scutecelor. #aca va spalati mainile cu sapun bun, puteti impiedica imprastierea citomegalovirusului.

Citomegalovirusul in timpul sarcinii ;us -emeile insarcinate sanatoase nu sunt e'puse unui risc mare de infectare cu acest virus. #e fapt, incidenta de infectare cu citomegalovirusul primar variaza intre ,,B-<0. -emeile insarcinate ce au citomegalovirusul nu prezinta sau prezinta foarte putine simptome, insa copilul este e'pus unui risc destul de mare de a fi afectat. "ata de transmitere la fat este de 4<-B/0 cu o rata medie de <,0. $cestea sunt potentialele probleme ce pot aparea la copil in cazul in care acesta a fost afectat in timpul sarcinii. -o marire moderata a splinei si a ficatului - >,-C,0 din copii prezinta complicatii in primii ani de viata precum. caderea parului, probleme cu vederea, grade diferite de retardare - /-6,0 nu vor prezenta simptome la nastere, insa cu timpul vor aparea probleme mintale si cu vederea. "ecomandari femeilor insarcinate. - aveti gri!a de igiena personala, - faceti un test pentru detectarea e'istentei sau nu a citomegalovirusului. - nu folositi in comun mancarea si nici ustensilele pentru a manca sau paharul cu care beti.

Con!unctivita

8eneralitati ;us Con!unctivita este o inflamatie a mucoasei pleoapelor (tesutul subtire situat pe fata posterioara a pleoapelor cu rol in apararea si mentinerea umeda a globului ocular). Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. Cauze 7. ;imptome <. ratament /. Profila'ie +. Complicatii B. ratament medical Cauze ;us Cauzele cel mai des incriminate in aparitia con!unctivitei sunt urmatoarele.

- infectia cu virusuri - infectia cu bacterii (precum gonoreea sau chlamDdia)

- factori iritanti precum sampoanele, praful, fumul de tigara, gazele si ceilalti poluanti de mediu, clorul folosit in tratarea apei (piscine) - alergenii, in special praful, fardurile, polenul, lentilele de contact.

Con!unctivita de cauza infectioasa (etiologie virala sau bacteriana), se poate transmite de la o persoana la alta insa nu determina complicatii serioase daca este diagnosticata si tratata precoce. ;imptome ;us ;imptomele con!unctivitei difera in functie de gradul inflamatiei con!unctivei si include urmatoarele.

- hiperemia con!unctivala (inrosirea mucoasei con!unctivale) - hiperlacrimatie (cantitate e'cesiva de lacrimi) - secretie alb-galbuie, care se depoziteaza la radacina genelor si coltul ochiului, in special dupa somn - secretie verzuie, groasa, aparuta la nivelul ochiului - prurit con!unctival (mancarime, aparuta la nivelul mucoasei con!unctivale, care prin grata! poate accentua hiperemia) - arsuri oculare - vedere incetosata - fotofobie (sensibilitate crescuta la lumina).

Cand apare oricare dintre simptomele specifice con!unctivitei, este necesar consultul medical de specialitate. Oftalmologul va realiza o

e'aminare minutioasa a ochiului si eventual va recolta cu a!utorul unui tampon steril o proba din secretia oculara patologica.

2'amenului microbiologic al secretiei oculare, poate identifica cauza con!unctivitei, astfel incat infectiile oculare virale sau bacteriene, inclusiv bolile cu transmitere se'uala (1 ;), pot fi tratate corespunzator. ratament ;us ratamentul corect al con!unctivitei depinde in primul rand de etiologia acesteia. Con!unctivita bacteriana, inclusiv 1 ;, se trateaza in mod obisnuit cu antibiotice sub forma de picaturi oculare (colir), unguente sau pastile. Picaturile oculare si unguentele trebuie aplicate la nivelul con!unctivei de 7-< ori pe zi pentru o perioada de /-B zile. Pastilele cu antibiotic se administreaza de asemenea pentru mai multe zile (/-B zile). ;imptomele con!unctivitei se amelioreaza sau dispar dupa apro'imativ o sapatmana de la initierea tratamentului corect. 2ste foarte important ca pacientii diagnosticati cu con!unctivita sa urmeze tratamentul complet recomandat de medicul oftalmolog si sa nu-l intrerupa chiar daca simptomele s-au ameliorat, pentru a evita astfel aparitia recidivelor. Con!unctivita virala este una dintre cele mai frecvente infectii oculare si este de obicei determinata de virusurile gripale si paragripale (sezoniera). Con!unctivita virala este una dintre primele manifestari ale racelilor sezoniere comune si la fel ca si aceastea are o evolutie autolimitanta (dispare fara aplicarea unui tratament etiologic), dupa un interval de /-B zile de la debut. Con!unctivita alergica apare cel mai frecvent la persoanele cu atopie (teren alergic) si se trateaza de obicei cu medicatie specifica antialergica. 2ste foarte importanta identificarea alergenului care produce con!unctivita pentru a se putea realiza astfel profila'ia unor episoade noi de con!unctivita alergica.

Con!unctivita determinata de iritanti (substante provenite din mediul incon!urator, care pot cauza iritatia fizica sau chimica a mucoasei con!unctivale). In cazul acestui tip de con!unctivita este foarte importanta indepartatrea cat mai rapida a iritantului, prin spalare locala

cu apa. In cazul con!unctivitelor determinate de substante acide sau alcaline (inalbitori), este important consultul medical de specialitate. Profila'ie ;us Pentru prevenirea si ameliorarea simptomelor cauzate de con!unctivita, se recomanda urmatoarele. - protectia corespunzartoare a ochilor impotriva prafului si iritantilor e'terni (ochelari de protectie, ochelari de soare, igiena corespunzatoare a ochilor) - evitarea utilizarii de produse cosmetice (farduri) in special in cazul persoanelor cu o sensibilitate crescuta - utilizarea corespunzatoare a lentilelor de contact cu indepartarea regulata si pastrarea corecta a acestora - utilizarea (lacrimilor artificiale( (picaturi oculare special realizate pentru a mentine globul ocular umed si curat. $ceste picaturi pot ameliora simptomele neplacute cauzate de con!unctivitele determinate de iritanti (mancarime, usturime, senzatie de corp strain intraocular). 2ste foarte important de retinut ca nu toate picaturile oculare sunt indicate in con!unctivite, unele colire (picaturi) putand chiar inrautatii simptomatologia si pot determina complicatii. #e asemenea este foarte importanta folosirea corecta a recipientelor cu colire care contin antibiotic, pentru a evita contaminarea recipientului care poate cauza reinfectia oculara. Profila'ia si tratamentul con!unctivitei la copil ;e recomanda urmatoarele in cazul copiilor cu con!unctivita. - evitarea grata!ului (frecatului) si atingerii zonei con!unctivale infectate

- spalarea cat mai frecventa a mainilor cu apa si sapun - stergerea secretiilor patologice aparute la nivelul ochiului, cu un tampon steril, de cel putin 4 ori pe zi - igiena corespunzatoare a lucrurilor personale, precum len!eria pentru pat (fata de perna), prosoapele, care trebuie spalate si

dezinfectate corespunzator - evitarea folosirii colective a produselor de machia! (rimel, farduri), precum si evitarea folosirii in comun a celorlalte produse de ingri!ire faciala - evitarea folosirii in comun a lentilelor de contact - este recomandata folosirea ochelarilor in locul lentilelor de contact, atunci cand apare iritatia sau infectia ochiului. #e asemenea, trebuie pastrata o igiena corespunzatoare in cazul utilizarii lentilelor de contact (schimbarea regulata si pastrarea corespunzatoare a acestora) - spalarea obligatorie a mainilor dupa aplicarea locala a unguentelor si colirelor oculare - evitarea folosirii in comun a prosoapelor si len!eriei de pat - este interzisa folosirea unui recipient pentru picaturi oculare la un copil sanatos dupa ce a fost in prealabil folosit la o persoana cu con!unctivita infectioasa - este important ca orice copil cu con!unctivita infectioasa sa fie izolat de restul copiilor cu care poate sa vina in contact pana in momentul in care acesta nu mai este contagios. Complicatii ;us Con!unctivita este o boala cu evolutie autolimitanta (se vindeca fara tratament dupa un anumit interval de timp) sau care dispare dupa administrarea tratamentului corespunzator etiologic (antibiotic). Cu toate acestea, trebuie sa se retina ca e'ista anumite forme de con!unctivita care se pot agrava determinand complicatii serioase care pot duce la tulburari de vedere. Con!unctivitele care pot creea complicatii grave sunt cele cu gonoreea si chlamidia.

Con!unctivita infectioasa este o boala e'trem de contagioasa si astfel nu e'ista un mod sigur de a evita o posibila contaminare. Cu toate acestea pastrarea unei igiene corespunzatoare reduce riscul contaminarii si aparitiei con!unctivitei.

Con!unctivita alergica are o evolutie ciclica (sezoniera), in functie de e'punerea la alergenii care provoaca boala, de aceea este important sa se evite pe cat posibil e'punerile la alergeni (polen, praf, lentile de contact) ratament medical ;us :tilizarea picaturilor oculare este tratamentul cel mai frecvent folosit in eradicarea con!unctivitelor, de aceea este foarte important ca aplicarea acestuia sa se faca corect. 2ste obligatorie citirea cu atentie a prospectului medical inaintea aplicarii tratamentului. rebuie evitata atingerea directa a con!unctivei cu picuratorul recipientului pentru a evita contaminarea acestuia cu agentul infectios (bacterie sau virus). #upa aplicarea solutiei in unghiul ocular median (deasupra sacului lacrimal), se inchid pleoapele si se mentin ochii inchisi pentru 6-4 minute, pentru a favoriza absorbtia locala a medicamentului. #e obicei sunt indicate 7-< aplicatii locale in fiecare zi pentru o perioada de /-B zile, in functie de tipul produsului utilizat.

rebuie sa se retina ca recipientul cu solutie oftalmica este folosit de o singura persoana si nu trebuie utilizat in comun, de asemenea acesta nu mai poate fi reutilizat cu o alta ocazie (termenul de valabilitate al acestuia este de apro'imativ 7, de zile dupa prima utilizare).

Infectiile virale

8eneralitati

;us

3irusul este un agent submicroscopic care cauzeaza o infectie in organism. $cesta detine material genetic de tip $#? - $"?, pe care il reproduce. Pentru ca un virus sa supravietuiasca trebuie sa invadeze si sa se ataseze de o celula vie (celula gazda), unde se va multiplica, dand nastere altor virusuri. Prin atasarea la celula gazda, virusul poate distruge sau modifica functiile celulei, astfel sunt eliberate noi tipuri de virusuri si sunt infectate alte celule. Practic, acesta este mecanismul prin care virusurile provoaca boli. #e regula, virusul infecteaza un singur tip de celula) de e'emplu, virusul care provoaca raceala infecteaza numai celulele tractului respirator superior. 3irusurile pot fi transmise prin. contactul cu o persoana infectata, ingestie, inhalare sau se' neprote!at. Igiena deficitara si obiceiurile alimentare neadecvate pot creste riscul de a contacta o infectie virala. 1arierele e'terne (pielea si mucoasele) reprezinta prima linie de aparare a sistemului imunitar. $cesta se activeaza cand virusul patrunde in organism prin actiunea globulelor albe (limfocite si monocite) care incep sa atace si sa distruga virusul. $cest tip de protectie este specific imunitatii innascute sau naturale. Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. ipuri de virusuri 7. #iagnosticare <. ;imptome /. Infectia virala vs. infectia bacteriana

+. Cauze

B. Infectiile virale la copii si bebelusi >. ratament C. Ce se intampla dupa infectiile viraleF 6,.Profila'ie ipuri de virusuri ;us 3irusurile pot afecta orice parte a corpului sau orice sistem din corp si poate provoca infectii cum ar fi. raceala, gripa, gastroenterita, varicela sau herpesul. Cel mai comun tip de infectii virale implica tractul respirator. "aceala este o infectie virala care apare frecvent si se manifesta prin. stranut, nas infundat, dureri de gat si tuse. #esi racelile sunt infectii minore ale gatului si nasului, pot dura de la doua zile pana la doua saptamani. 1oala este contagioasa si se raspandeste prin fluidele infectioase raspandite prin stranut sau tuse 8ripa este o infectie respiratorie cauzata de virusuri, care se manifesta prin. frisoane, febra, dureri de gat si disconfort muscular. ;pre doesebire de alte infectii virale respiratorii, gripa poate provoca complicatii care ar putea pune viata in pericol. ;e transmite prin aer, asemeni racelii. In ambele situatii, virusurile se transmit usor in zonele foarte populate, aglomerate. ;istemul gastrointestinal este o alta cale de patrundere a virusurilor in organism. In aceasta situatie, simptomele specifice sunt diareea si varsaturile. 3irusurile care afecteaza stomacul pot fi contactate din alimentele sau apa contaminate si pot provoca

gastroenterita virala (inflamatie a stomacului si intestinelor). ;palarea neadecvata a mainilor dupa scaun sau manipularea nepotrivita a

unui scutec ce apartine unei persoane bolnave pot raspandi afectiunea de la o persoana la alta. 8astroenterita se manifesta prin greata, cu sau fara varsaturi, diaree, frisoane si dureri abdominale. %ulti oameni numesc gastroenterita, raceala la stomac, cu toate ca acest virus nu este unul specific racelilor. ;i pielea poate fi afectata de o infectie virala, cum ar fi verucile sau chiar varicela. 3aricela este o boala infectioasa cu incidenta ridicata in randul copiilor cu varsta mai mica de 6/ ani. 1oala se poate manifesta si la adolescenti si adulti. 8radul de contagiune este ridicat. ransmiterea se face prin contact uman. ;imptomele includ eruptii pruriginoase, febra si dureri de cap. 2ruptiile cutanate sunt localizate pe fata, pielea capului si a trunchiului. #e obicei, boala este usoara si dureaza /-6, zile. 3aricela este un virus care ramane pentru totdeauna in organism si, in ma!oritatea cazurilor, o peroana care a manifestat virusul, nu va mai contacta boala vreodata. Herpesul este cauzat de virusul herpes simple' (H;3). $ceasta infectie apare la nivelul gurii (herpesul oral) sau la nivelul organelor genitale, feselor si anusului (herpesul genital). Herpesul genital este o boala cu transmitere se'uala (1 ;) si se transmite prin contact se'ual oral sau genital. $cest virus se poate raspandi chiar si atunci cand leziunile nu sunt prezente. Ca si varicela, virusul va ramane inactiv in organism pentru totdeauna. Cu toate acestea, o persoana cu herpes poate manifesta o recurenta a bolii sau focare pe parcursul intregii vieti. #iagnosticare ;us #iagnosticarea infectiilor virale se face pe baza simptomelor fizice, tinand cont si de istoricului medical al pacientului. O afectiune

cum este gripa va fi usor de diagnosticat, deoarece ma!oritatea oamenilor sunt familiarizati cu simptomele acesteia. $lte tipuri de infectii viralepot fi mai dificil de identificat si pot necesita investigatii suplimentare. Printre testele recomandate pentru depistarea infectiilor virale intalnim.

- teste de sange pentru stabilirea anticorpilor virali) - culturi din sange, fluide corporale sau alte probe si analize recolate din zona infectata) - punctia lombara pentru a e'amina lichidul cefalorahidian) - PC" - reactia in lant a polimerazei - este o tehnica folosita pentru a multiplica materialul genetic viral, care permite identificarea cu precizie a virusului) - imagistica prin rezonanta magnetica ("%?) care stabileste nivelul de inflamatie al lobilor temporali. ;imptome ;us Infectiile virale au o varietate de simptome care variaza in intenstitate in functie de partea corpului care este afectata, tipul de virus implicat, varsta si starea generala de sanatate a pacientului. $ceste manifestari pot include. - febra) - dureri musculare) - tuse) - stranut) - rinoree) - dureri de cap) - frisoane) - diaree) - varsaturi) - eruptii) - slabiciune.

Printre simptomele severe se afla. - tulburarile de personalitate) - rigiditatea la nivelul cefei) - deshidratarea) - convulsii) - paralizii ale membrelor) - confuzie) - dureri de spate) - parestezii) - insuficienta renala si disfunctii ale intestinului gros) - somnolenta care se poate transfora in coma sau deces. Infectia virala vs. infectia bacteriana ;us $mbele tipuri de infectii provoaca o afectiune, si cu toate acestea e'ista o diferenta intre ele. Infectia virala este cauzata de un virus - organism mai mic decat o bacterie, care are un strat de protectie greu de distrus. Infectiile virale implica e'istenta unor virusuri in stare latenta in interiorul unor celule si rescrierea codurilor genetice ale celulelor cu cele ale virusului. 3irusurile nu sunt organisme vii, din aceasta cauza pentru a supravietui si pentru a se reproduce au nevoie de o celula gazda. #e obicei, infectiile virale afecteaza tractul respirator (inferior si superior). Infectiile virale provoaca atat boli minore ca racelile, dar si boli grave, precum sida.

Pentru a contacta o infectie bacteriana, bacteria patogena trebuie sa a!unga in interiorul organismului prin intermediul apei

contaminate, taieturi sau contactul cu o persoana sau obiect infectat. Infectiile bacteriene comune apar ca urmare a invaziei de bacterii patogene prin tractul respirator sau digestiv. :nele dintre acestea sunt contagioase (de e'emplu, streptococul betahemolitic), iar altele nu sunt. :na dintre diferentele ma!ore dintre infectiile virale si bacteriene este sustine ca infectiile bacteriene pot fi transmise si prin intermediul obiectelor (clante, tastatura, etc). O alta diferenta este ca bacteria este un microorganism care are viata si se reproduce prin diviziune, in timp ce virusul va muri daca nu se ataseaza unei celule gazda. Cauze ;us Celulele umane sunt vulnerabile in fata virusurilor si atunci cand organismul este e'pus la particule virale. Organismul cu a!utorul sistemului imunitar va incerca sa distruga aceste particule si sa le elimine. O imunitate scazuta permite mai usor virusului sa se ataseze de o celula gazda, fapt ce duce la aparitia bolilor si a simptomelor specifice. Infectiile virale la copii si bebelusi ;us Copiii vin deseori in contact cu bolnavi care sufera de o afectiune virala. isi petrec timpul liber in !urul altor copii care sunt raciti, de e'emplu. ;istemul imunitar al copiilor nu este la fel de puternic ca al adultilor, iar in primele stadii de viata corpul abia invata cum sa lupte impotriva virusurilor. :nele infectii se pot manifesta destul de virulent. #eseori, copiii si sugarii manifesta simptome precum. febra, dureri de cap, nas infundat, tuse, durere in gat si oboseala. $cestea sunt cauzate de lupta dintre virus si sistemul imunitar al organismului.

- 2ste foarte important ca bebelusii si copii mici sa se odihneasca suficient atunci cand au febra. - Pentru copii mai mici care nu isi pot sufla nasul se utilizeaza un instrument cu rol de aspirare, prin care se va face drena!ul secretiilor

nazale. Inainte de aspirarea secretiilor nazale, umidificati fosele nazale cu apa de mare sau apa calduta. - Copiii mai mari de patru ani vor putea utiliza pastile de supt pentru ameliorarea inflamatiei gatului. - $r trebui ca pacientii sa consume suficiente lichide, sucuri de fructe sau supe - nu este recomandat laptele la sugari (daca acesta nu reprezinta hrana e'clusiva) pentru a evita congestia. - 2ste recomandat ca cei mici sa respire aer cald=fierbinte pentru fluidizarea mucusului din piept si din pasa!ele nazale. ratament ;us Cel mai eficient mod a trata infectiile virale ramane forta de actiune a sistemului imunitar, la care se adauga starea generala de sanatate, varsta, gravitatea bolii si tipul de virus implicat. #e regula, afectiunile minore cauzate de infectii virale implica doar tratament simptomatic. In cazul starilor mai grave ar putea fi necesar un tratament mai comple' sau chiar pe toata durata vietii. O combinatie intre tratamentele alternative, cum sunt medicina conventionala, terapia complementara si medicina naturala a!uta in lupta impotriva infectiei, prin ameliorarea simptomelor si consolidarea raspunsului imun. ratarea infectiilor virale nu se face cu antibiotice. :tilizarea acestora poate slabi sistemul imunitar, crescand probabilitatea contactarii altei infectii. %edicina conventionala in cazul infectiilor virale

- %edicamente eliberate fara prescriptie medicala, antiinflamatoare, paracetamol sau ibuprofen care pot ameliora simptomele. :tilizarea pe termen lung si consumul e'cesiv are efecte adverse. - %edicamentele antivirale si de sustinere a sistemului imunitar, cum ar fi interferonul si imunoglobulinele, recomandate in cazul

infectiilor grave. $cestea se vor administra pe cale orala, intravenos, intramuscular, topic sau prin inhalare. #eoarece virusul traieste in interiorul celulelor, antiviralele pot avea reactii secundare severe intrucat sunt administrate in scopul de a ucide virusul, iar acest lucru conduce la distrugerea celulelor din organism. - erapia antiretrovirala suprima replicarea virusului imunodeficientei umane (HI3) chiar daca nu e'ista simptome specifice. ;copul tratamentului este de a contribui la scaderea incarcaturii virale. erapii complementare - acupunctura) - homeopatia) - aDurveda) - regim alimentar) - meditatia, psihoterapia, consilierea - benefice atunci cand e'ista consecinte pe termen lung si implicatii psihologice. Ce se intampla dupa infectiile viraleF ;us Infectiile virale se pot manifesta timp de pana la doua saptamani, iar dupa tratarea infectiei este importanta stimularea sistemului imunitar. In acest scop, se recomanda consumul alimentelor bogate in vitamine (portocale, morcovi, @i5i, stafide, fasole verde, capsuni), o hidratare adecvata, reducerea consumului de glucide (crearea unui mediu acid a!uta la inmultirea agentilor patogeni). Practicati regulat e'ercitii fizice (mersul pe bicicleta sau pe !os, inot), la inceput cu pauze pentru a permite organismului sa se adapteze. %ergeti pe !os 4, de minute zilnic si veti reusi sa va mentineti sanatatea organismului dupa infectia virala. $vand gri!a de

sistemul imunitate nu veti fi prote!ati doar de infectiile virale, ci si de multe alte afectiuni. Profila'ie ;us

2'ista mai multe modalitati de a preveni infectia si transmiterea germenilor. :rmatoarele sfaturi sunt utile pentru mentinerea starii optime de sanatate si pentru a dezovolta un sistem imunitar puternic. - %ancati sanatos si corespunzator, odihniti-va suficient si practicati e'ercitii fizice in mod regulat) - ;palati-va mainile frecvent si cu atentie, inainte de gatit, de a manca sau dupa vizita la toaleta) - 2vitati contactul cu persoanele care sufera de raceala, gripa, varicela sau ru!eola) - ?u atingeti ochii sau nasul daca ati intrat in contact cu o persoana care suferea de raceala) - %entineti-va o igiena personala zilnica (dus, taiat unghii, curatarea parului, etc.)) - -olositi periuta de dinti si ata dentara de doua ori pe zi si vizitati regulat medicul stomatolog pentru a preveni infectiile si cariile dentare) - $coperiti-va gura atunci cand stranutati sau tusiti) - ?u mancati si nu beti atunci cand manevrati obiecte contaminate sau in timp ce faceti curatenie) - Practicati se'ul prote!at. -olositi prezervativul in timpul actului se'ual pentru a reduce riscul de a contacta boli cu transmitere se'uala) - Consumati proteine si legume fierte cel putin de doua ori pe zi pentru a stimula sistemul imunitar) - 1eti apa filtrata sau imbuteliata deoarece riscul ca aceasta sa fie contaminata este mai mic) - Consumati suplimente nutritionale daca este cazul pentru a preveni infectiile, prin stimularea eliminarii to'inelor si imbunatatirea functiei digestive)

- Pastrati-va o atitudine pozitiva si optimista pentru a consolida sistemul imunitar, pentru un tonus ridicat si mentinerea starii de sanatate.

8laucomul

8eneralitati ;us

8laucomul cuprinde totalitatea afectiunilor oftalmologice in care se produce lezarea nervului localizat in polul posterior al ochilor (nervul optic), rezultand in final pierderea vederii. La inceput, se pierde campul vizual periferic. #aca nu se trateaza, se agraveaza pierderea acuitatii vizuale, ducand in timp la orbire definitiva. 2'ista 7 forme de glaucom. -glaucomul cu unghi deschis este cea mai frecventa forma de glaucom. In aceasta forma, nervul optic este doar usor lezat, de obicei provocand pierderea gradata a vederii. Pot fi afectati ambii ochi in acelasi timp, desi de obicei unul estemai afectat decat celalalt. #e obicei este nevoie sa fie afectat mai mult campul vizual pentru a se observa modificarea -glaucomul cu unghi inchis este mai putin frecvent, fiind cam 6,0 din cazuri. In aceasta forma de glaucom, partea colorata a globului ocular (irisul) si cristalinul blocheaza circulatia umorii din camerele globului ocular, facand ca presiunea intraoculara sa creasca si astfel sa comprime sistemul de drenare (sistemul de trabecule) al ochiului. $cest lucru poate cauza pierderea brusca a vederii insotita de durere, eritem (inrosire) la inceput doar la nivelul unui singur ochi. $lte simptome care apar sunt greata si varsaturi. :n anume subtip de glaucom cu unghi inchis este de cele mai multe ori o situatie de urgenta care necesita tratament imediat pentru a se preveni lezarea definitiva a ochiului -glaucomul congenital este o forma rara de glaucom care apare la unii copii la nastere. 8laucomul care apare in primii ani de viata se

numeste glaucom infatil. Copiii cu glaucom congenital sau infantil au de cele mai multe ori ochii congestionati, prezentand sensibilitate la lumina si lacrimare e'cesiva. $ceste simptome apar dupa varsta de + luni chiar un an dupa nastere. #aca problema nu este detectata precoce si tratata poate sa apara scadere severa a acuitatii vizuale sau chiar orbire. Persoanele cu varsta dupa 7 ani si adultul tanar pot prezenta o astfel de forma de glaucom numit glaucom !uvenil.

Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. Cauze 7. ;imptome <. %ecanism fiziopatogenetic /. -actori de risc +. Consultul de specialitate B. 2'pectativa vigilenta >. %edici specialisti recomandati C. Investigatii 6,.#iagnostic precoce 66. ratament medical 64. ratament initial 67. ratament de intretinere 6<. ratament in cazul agravarii bolii 6/.Profila'ie 6+. ratament ambulatoriu 6B. ratament medicamentos 6>. ratament chirurgical

6C.$lte tratamente 4,.Optiuni terapeutice Cauze ;us 8laucomul cuprinde totalitatea afectiunilor oftalmologice in care se produce lezarea nervului localizat in polul posterior al ochilor (nervul optic), rezultand in final pierderea vederii. In multe din cazuri aceste leziuni ale nervului optic se banuieste ca apar datorita cresterii presiunii intraoculare ( IO-tensiunea intraoculara) care rezulta datorita acumularii lichidului (umoarea apoasa) intraocular. :neori leziunile apar chiar daca nu creste presiunea intraoculara. 8laucomul cu unghi deschis In glaucomul cu unghi deschis nu se cunoaste cauza e'acta a lezarii nervului optic. In mod normal forma partii frontale a globului ocular (camera anterioara a globului ocular) este mentinuta de un lichid numit umoare apoasa, care este produsa si eliminata, mentinand o presiune constanta intraoculara. In unele cazuri umoarea apoasa nu este drenata in mod corespunzator, dar motivul aparitiei acestui lucru nu este cunoscut. Cand acest lucru se produce, lichidul se acumuleaza intraocular provocand cresterea tensiunii intraoculare. Presiunea crescuta intraoculara lezeaza nervul optic producand scaderea progresiva a acuitatii vizuale. ?u toate persoanele cu glaucom cu unghi deschis prezinta o crestere a presiunii intraoculare. ;e estimeaza ca 6+-<,0 din cazurile de glaucom cu unghi deschis se produc fara o crestere a presiunii intraoculare. In aceste cazuri, scaderea flu'ului sangvin care vasculariza nervul optic se banuieste a fi cauza. ;emnele de debut care apar in glaucomul cu unghi deschis sunt tensiunea intraoculara normala sau

crescuta, modificari la nivelul globului ocular (e'cavatia papilei nervului optic) si pierderea vederii campului periferic - cand nu creste presiunea intraoculara. 8laucomul cu unghi inchis 8laucomul cu unghi inchis apare atunci cand unghiul de drena! pentru umoarea apoasa de!a ingustat devine blocat. $cest lucru apare cand.

-partea colorata a globului ocular (irisul) si cristalinul blocheaza circulatia umorii apoase din camera anterioara. 1loca!ul produce cresterea presiunii intraoculare si face ca irisul sa comprime sistemul de drenare al ochiului (sistemul trabecular). $cest lucru produce cresterea presiunii intraoculare si lezeaza nervul optic, conducand la pierderea progresiva a vederii pana la orbire -defectele care apar la nivelul irisului il fac sa se deplaseze anterior, blocand unghiul de drena!. $lti factori sunt tumorile care comprima si deplaseaza irisul anterior, inchizand unghiul de drena!. 8laucomul congenital si infantil 8laucomul care este prezent de la nastere (glaucomul congenital) sau cel care apare in primii ani de viata (glaucomul infantil) sunt de cele mai multe ori provocate de defecte congenitale. :n defect congenital apare datorita unei infectii a mamei in timpul sarcinii, cum este rubeola sau cum este o boala mostenita, neurofibromatoza. 8laucomul este estimat ca apare la apro'imativ 7,0 din persoanele cu sindrom ;tuge-Ieber care determina cresterea presiunii la nivelul partii albe a globului ocular (sclera). 8laucomul secundar 8laucomul apare si in urma altor afectiuni si se numeste glaucom secundar. -glaucomul apare dupa un traumatism ocular, dupa o interventie chirurgicala, datorita cresterii unei tumori sau ca urmare a unei complicatii a unei afectiuni medicale cum este diabetul -administrarea unor anumite medicamente cum sunt corticosteroizii folositi pentru tratarea unei infectii oculare sau a altor boli -glaucomul poate sa apara si in urma distrugerii si imprastierii materiilor colorate intraoculare (pigmenti) care se gasesc la nivelul irisului. $ceasta forma de glaucom secundar se numeste glaucom pigmentar. :n alt material care se imprastie (de origine

necunoscuta) care se depoziteaza in camera anterioara a globului ocular poate produce glaucom congenital numit sindrom e'ofoliativ (pseudoe'foliativ) -cataracta care produce marirea cristalinului poate cauza un glaucom secundar (glaucom fa@omorfic). Pe masura ce avanseaza cataracta, cristalinul se ingroasa inchizand unghiul de drena! al ochiului, ceea ce duce la cresterea presiunii intraoculare. ratamentul medicamentos si posibil cel chirurgical se pot folosi pentru a scadea tensiunea intraoculara. 2ste nevoie de eliminarea cataractei pentru a se trata glaucomul fa@omorfic.

;imptome ;us

;imptomele difera in functie de tipul glaucomului. In glaucomul cu unghi deschis singurul simptom care apareconsta inscaderea acuitatii vizuale. Campul vizual periferic se pierde inaintea celui central, care se foloseste in vederea cu acuratete a detaliilor. ;e poate ca scaderea acuitatii vizuale sa nu fie observata decat atunci cand devine severa intrucat ochiul afectat mai putin compeseaza si pentru celalalt. ;caderea acuitatii vizuale poate sa devina evidenta intr-un stadiu mai avansat al bolii. Intre timp s-a pierdut foarte mult din acuitatea vizuala. 8laucomul cu unghi inchis poate sa nu provoace nici un simptom aparent sau simptome minore. ;e poate intampla sa apara simptome pe o perioada scurta de timp (glaucom cu unghi inchis subacut) care de obicei apar seara si dispar pana dimineata urmatoare sau poate sa apara simptomatologie severa (acuta) care necesita un tratament medical de urgenta. ;imptomele glaucomului cu unghi inchis apar de obicei la un singur ochi odata si de cele mai multe ori sunt. -vedere incetosata care apare brusc -durere severa, care apare la nivelul globului ocular sau in zonele imediat apropiate ochiului -halou color in !urul surselor de lumina -eritem al ochiului -greata si varsaturi. ;imptomele care apar in glaucomul congenital sau cel care apare in primii ani de viata (glaucomul infantil) sunt.

-ochi plini de lacrimi sau o sensibilitate la lumina (a copilului) -unul sau ambii ochi congestionati, indicand ca zona transparenta a ochiului (corneea) a suferit o leziune -marirea globilor oculari datorita cresterii presiunii intraoculare, avand un aspect e'oftalmic (ochi protruzivi). $cest lucru nu apare la

adulti. -prurit (mancarime) sau senzatie de nisip in ochi sau inchiderea ochilor in cea mai mare parte de timp. %ecanism fiziopatogenetic ;us #e cele mai multe ori glaucomul afecteaza la debut campul vizual periferic. #aca nu se trateaza, poate sa agraveze progresiv acuitatea vizuala, astfel incat in timp sa apara orbirea. #aca se identifica la debut si se trateaza corespunzator, poate fi mentinuta acuitatea vizuala normala. 8laucomul cu unghi deschis, cea mai frecventa forma de glaucom, afecteaza de cele mai multe ori ambii ochi simultan. In orice caz, unul din ochi este afectat mai mult decat celalalt. In aceasta forma de glaucom, acuitatea vizuala se modifica incet, astfel incat sa nu fie observata cand a evoluat. -presiunea crescuta intraoculara sau alti factori e'terni pot provoca leziuni progresive ale nervului optic -campul vizual periferic este afectat la inceput. Punctele negre observate in ambele campuri vizuale se vor intalni intr-un punct comun, marind astfel zona de pierdere a vederii. Campul vizual central este afectat ultimul -daca glaucomul cu unghi deschis netratat afecteaza vederea centrala (care se foloseste la citit si vederea detaliilor obiectelor), apare orbirea definitiva. 8laucomul cu unghi inchis este mai putin frecvent si afecteaza de obicei cate un ochi odata. $proape !umatate din persoanele care au glaucom cu unghi inchis dezvolta boala si la celalalt ochi in urmatorii / ani. 8laucomul acut cu unghi inchis apare brusc si necesita tratament chirurgical de urgenta.

-bloca!ul drenarii umorii apoase cauzeaza o crestere brusca a tensiunii intraoculare -daca nu se trataeaza de urgenta, presiunea crescuta provoaca lezarea rapida si permanenta a nervului optic -dupa ce apar simptomele se poate sa se instaleze orbirea permaneta in decursul catorva ore sau zile. Pot sa apara episoade scurte de glaucom cu unghi inchis. -ara tratament, aceste episoade recurente pot deveni situatii de urgenta

(glaucom acut cu unghi inchis) sau sa devina o problema de lunga durata (glaucom cronic cu unghi inchis). #aca glaucomul cu unghi inchis nu se trateaza, se va pierde in mod treptat vederea pana la orbire. 8laucomul care este prezent de la nastere (glaucomul congenital) sau cel care apare in primii ani de viata (glaucom infantil) sunt forme rare. #ar acestea pot fi forme foarte serioase de glaucom. #aca glaucomul congenital ramane netratat, poate sa apara rapid orbirea definitiva. ratamentul pentru orice tip de glaucom poate sa amane sau sa previna pierderea vederii, dar nu poate sa refaca leziunile care s-au produs de!a. In unele forme de glaucom congenital, s-au produs vindecari ale leziunilor nervului optic. Chiar daca e'ista glaucom, nu se va accentua pierderea vederii sau inrautatirea problemelor e'istente suprasolicitand ochii (cum ar fi la citi sau statul la televizor). %odificarile stilului de viata depind de severitatea afectiunii. -actori de risc ;us

-actorii de risc pentru glaucom difera in functie de tipul glaucomului. -actorii de risc pentru glaucomul cu unghi deschis. -presiunea crescuta intraoculara (PIO). 8laucomul cu unghi deschis este asociat, in cele mai multe cazuri cu o presiune intraoculara mai mare decat normalul, mai multe de 6,0 din persoanele cu varsta peste <, de ani au o presiune crescuta intraocular (presiunea mai mare de 46 de mm Hg). :nele studii au indicat faptul ca printre persoanele cu POI 6/<,0 intre acestea isi pierd vederea in urmatorii

6, ani de evolutie. Presiunea intraoculara crescuta este singurul factor de risc care se poate trata. #ar prezenta numai a unei tensiuni intraoculare crescute nu este un motiv de diagnostic al glaucomului si nu necesita intotdeauna tratament. -varsta. "iscul de aparitie al glaucomului creste dupa varsta de <, de ani. Persoanele cu varsta mai mare de B, de ani au un risc de <-B ori mai mare de a dezvolta un glaucom decat cei cu varsta intre <, si /, de ani

-rasa. La populatia de culoare riscul pentru glaucom este de < ori mai mare decat la populatia alba. :n studiu a aratat ca afroamericanii peste 7, de ani au risc de a face glaucom la varste mai tinere decat albii. #e asemenea au un risc mai mare de a se produce lezarea nervului optic decat albii -istoric familial de glaucom. 2ste de C ori mai mare riscul de glaucom la rudele persoanelor care au glaucom, neprovocat de alte afectiuni (numit glaucom cu unghi deschis primar). %odificarile de la nivelul globului ocular cum sunt e'cavatia papilei nervului optic, fara o crestere a presiunii intraoculare pot fi primele simptome de glaucom -pierdere a vederii la unul din ochi. Leziunile la un ochi datorate glaucomului se asociaza cu o accentuare a leziunilor de la celalalt ochi. #aca nu este tratat e'ista riscul aparitiei unor leziuni mai severe si la celalalt ochi in proportie de 4C0. $ltii factori de risc posibili -diabetul zaharat. #iabeticii au o presiune mai mare intraoculara decat populatia generala. #e asemenea ei au un risc mai mare de a dezvolta un glaucom secundar datorita neovascularizatiei care apare si blocheaza sistemul de drenare al umorii apoase (sistemul trabecular) -alti factori de risc. ;tudiile indica o serie de alti factori care pot fi implicati in aparitia bolii cum sunt tulburari de vedere la distanta (miopia) sau o presiune intraoculara crescuta (hipertensiune), boli cardiovasculare, cefalee migrenoasa, vasospasm periferic (spasm si ingustarea lumenului vasului sangvin) sau o cornee subtire. In orice caz dovezile acestor studii sunt destul de inconsistente si este inca nesigur cum aceste afectiuni pot sa creasca riscul de glaucom cu unghi deschis. 2ste nevoie de cercetari mai e'acte pentru a se indica

legatura dintre acesti factori de risc si boala. -actorii de risc pentru glaucomul cu unghi inchis. -rasa. Populatia din $sia de 2stprecum si canadienii, populatia din $las@a si 8roenlanda au un risc mai mare pentru aparitia glaucomului cu unghi inchis decat populatia generala -varsta. Populatia peste <, de ani are un risc mai mare -se'ul. $pare mai frecvent la femeile mai in varsta fata de barbatii cu aceeasi varsta

-defecte congenitale. Persoanele care prezinta de la nastere un unghi de drena! mai ingust pot sa dezvolte in timp un glaucom cu unghi inchis, daca pupilele acestora stau dilatate mult timp. impul cat stau dilatate, producand un atac de glaucom cu unghi inchis, difera de la persoana la persoana -hipermetropia (vedere cu dificultate a obiectelor situate aproape). Hipermetropii au risc mai mare de aparitie a glaucomului cu unghi inchis intrucat au un glob ocular mai mic si astfel unghiul de drena! este mai ingust, facandu-l sa se blocheze mai usor -istoricul familial este un factor de risc pentru aparitia bolii -prezenta glaucomului cu unghi inchis la un ochi creste riscul de aparitie a afectiunii si la celalalt ochi. $proape !umatate din persoanele care au avut un atac de glaucom la un ochi pot sa dezvolte boala si la celalalt in urmatorii / ani. -actorii de risc pentru glaucomul congenital. - infectii ale mamei in timpul sarcinii. Copiii nascuti din mame care au avut infectii virale in timpul sarcinii cum este rubeola au un risc mai mare pentru aparitia glaucomului congenital - factorii genetici, aproape 6,0 din nou nascuti mostenesc boala. Consultul de specialitate ;us

;e vor contacta imediat serviciile medicale de urgenta daca apar urmatoarele simptome ale atacului de glaucom cu unghi inchis (glaucom acut). -incetosarea brusca a vederii -durere puternica la nivelul ochiului afectat

-inrosirea ochiului afectat -greata si varsaturi -vederea unui halou colorat in !urul surselor de lumina.

;e recomanda adresarea la medic in urmatoarele conditii. -vederea unor puncte negre (miodesopsii) in campul vizual periferic la unul sau la ambii ochi -dificultati de vedere care apar treptat -e'istenta unui istoric familial de glaucom cu unghi deschis, varsta peste <, de ani, lispa unui e'amen oftalmologic in ultimul an sau mai mult. 2ste nevoie de e'aminarea oftalmologica sau optometrica pentru evidentierea de semne de glaucom -e'istenta glaucomului si aparitia de simptome datorita tratamentului medicamentos administrat. 2'pectativa vigilenta ;us

2'pectativa vigilenta nu se recomanda daca e'ista semne ale unui atac de glaucom cu unghi inchis. #aca la e'amenul oftalmologic se observa o presiune intraoculara crescuta si nu e'ista alti factori de risc pentru glaucom, se poate amana tratamentul. #ar se recomanda e'aminarea regulata a presiunii intraoculare si de asemenea e'aminari regulate oftalmologice pentru a se diagnostica boala daca este cazul. %edici specialisti recomandati ;us

:rmatorii medici pot diagnostica glaucomul. -optometrist -oftalmolog.

#eciziile pentru tratarea glaucomului se iau prin consularea oftalmologului. Optometristul nu poate trata glaucomul.

Investigatii ;us

Pentru diagnosticarea glaucomului se face o anamneza si un e'amen fizic. #aca se suspecteaza glaucom se va face o trimitere catre medicul oftalmolog pentru a realiza mai multe investigatii si a face un tratament. #etectarea precoce si tratarea unui glaucom cu unghi deschis sunt importante pentru a controla boala si a preveni pierderea vederii. Poate fi nevoie de un tratament de urgenta in cazul in care e'ista un atac de glaucom cu unghi inchis. Oftalmologul va cauta semne de lezare a nervului optic in polul posterior al globului ocular pentru a stabili daca este prezenta afectiunea si care este severitatea ei. Istoricul medical si rezultatele urmatoarelor investigatii poate determina punerea diagnosticului. -oftalmoscopia utilizata pentru a vedea interiorul globului ocular. Pentru glaucom se e'amineaza zona prin care nervul optic paraseste globul ocular (numita papila sau disc optic). Lezarea nervului optic care apare in glaucom se poate diagnostica prin oftalmoscopie. Persoanele care prezinta leziuni ale nervului optic vor avea si tulburari de vedere pe partea afectata -gonioscopia foloseste lentile speciale pentru a vizualiza unghiul de drenare a umorii apoase. $cesta este un test obisnuit pentru o evaluare initiala pentru a se diagnostica sau nu glaucomul -tonometria masoara presiunea intraoculara. Presiunea normala intraoculara este intre 6, si 46 mmHg. Persoanele cu glaucom au o presiune mai mare decat normalul -e'aminare prin biomicroscop se folosete pentru a mari toate partile componente ale globului ocular. Prin aceasta metoda se poate face

si gonioscopia si tonometria -e'aminarea campului vizual (perimetria) si a acuitatii vizuale. $cestea se fac pentru a se e'amina cat de bine sunt vazute detaliile obiectelor si pentru vederea obiectelor din campul periferic si central care pot semnifica o leziune la nivelul nervului optic cauzata de glaucom. $ceasta este cea mai buna e'aminare pentru a se pune diagnosticul de glaucom cu unghi deschis. Perimetria se face ca parte a e'aminarilor pentru urmarirea evolutiei glaucomului. Perimetria este o investigatie scumpa si care necesita mult timp de aceea nu se face ca un e'amen screening de rutina sau ca alte investigatii mai rapide pentru glaucom.

#upa stabilirea diagnosticului de glaucom cu unghi deschis, se vor face e'aminari oftalmologice de rutina inclusiv tonometrie si gonioscopie pentru a se monitoriza boala. Perimetria se face o data pe an dupa ce s-a pus diagnosticul de glaucom cu unghi deschis. ;e pot face mai multe e'aminari pentru a se stabili care sunt leziunile produse de glaucom asupra nervului optic. $cestea sunt tomografia Heildelberg a retinei, analiza 8#' a fibrelor nervului optic, tomografia pe lungimea nervului optic pentru a se observa continuitatea sa. Intrucat acestea sunt investigatii mai noi, sunt mai rar accesibile. ;tudii recente au sugerat ca masurand grosimea structurii transparente a ochilui (corneea) cu investigatii cum sunt ecografia pahimetrica poate permite medicului specialist sa determine care este riscul de glaucom. O cornee mai subtire central este considerata factor de risc pentru glaucom. estarea grosimii corneei este un nou concept si se fac studii in continuare pentru a se determina acuratetea metodei in predictia glaucomului. #aca e'ista de!a glaucomul si a aparut o pierdere semnificativa a vederii, se va face o e'aminare a acuitatii vizuale ramase pentru gasirea de metode eficiente de folosire ma'ima a vederii si de mentinere a unui stil cat mai bun de viata. #iagnostic precoce ;us

Intrucat multe persoane cu glaucom prezinta o presiune normala intraoculara, masurarea presiunii intraoculare (tonometria) nu trebuie facuta ca singura investigatie pentru diagnosticarea glaucomului. ?ecesita asocierea ei cu alte metode pentru un diagnostic cat mai e'act.

2ste recomandat ca toate persoanele peste 4, de ani sa efectueze un e'amen screening pentru depistarea glaucomului. 2ste cu atat mai necesar pentru cei cu factori de risc sa fie supusi unui e'amen screening in fiecare an. Persoanele cu un risc crescut sunt reprezentate de. -persoanele peste +/ de ani

-afroamericanii (pentru glaucom cu unghi deschis), cei din $sia de est sau persoane descendente din acele zone (pentru glaucom cu unghi inchis) -hipermetropii (risc crescut pentru glaucomul cu unghi inchis) -leziune oculara in urma unui tratament chirurgical, cum ar fi operatia pentru cataracta -diabetici -tensiune arteriala crescuta (hipertensivi) -cei tratati cu medicamente corticosteroidiene -cei cu istoric familial de glaucom. ratament medical ;us

ratamentul glaucomului se concentreaza pe mentinerea vederii prin incetinirea evolutiei leziunilor de la nivelul nervului localizat in partea posterioara a ochiului (nervul optic). La adulti, tratamentul nu poate restitui vederea ce a fost pierduta din cauza glaucomului. otusi, la anumiti copii, anumite leziuni produse de glaucomul congenital pot fi reversibile. La ora actuala, ma!oritatea tratamentelor glaucomului sunt indreptate spre scaderea presiunii de la nivelul ochiului (presiunea intraoculara, PIO). Lezarea nervului optic se poate produce la orice valoare a presiunii intraoculare, chiar si la valorile considerate normale. ;caderea PIO poate a!uta la prevenirea aparitiei unor leziuni ulterioare la nivelul nervului optic. Optiunile terapeutice includ medicatie, tratament laser si tratament chirurgical. In ;tatele :nite, tratamentul este inceput de obicei prin

administrarea unei medicatii. $tunci cand tratamentul medicamentos nu a avut succes in scaderea PIO, sunt luate in considerare tratamentul laser si tratamentul chirurgical. otusi, in anumite cazuri, tratamenul laser si cel chirurgical pot fi de prima alegere mai ales in cazurile moderate pana la severe. ;tudiile arata ca atat terapia medicala cat si cea chirurgicala sunt eficiente, dar riscurile si

beneficiile pot diferi in functie de tipul glaucomului, varsta, rasa si alti factori. Pacientul cu glaucom trebuie sa isi consulte medicul in privinta tuturor optiunilor terapeutice iar acesta sa determina care optiune ar fi cea mai buna in situatia data. ratament initial ;us

Pacientilor diagnosticati cu glaucom li se stabileste o tinta a presiunii intraoculare pentru fiecare ochi. $ceasta tinta este fi'ata in functie de gradul leziunilor de la nivelul nervului optic si de PIO la care aceasta leziune sa produs. Presiunea intraoculara tinta este cu apro'imativ 4,0 mai mica decat presiunea intraoculara anterioara. Pe parcursul tratamentului, tinta presiunii intraoculara poate fi modificata pentru a preveni aparitia leziunilor la nivelul nervului optic. ;unt necesare consulturi oftalmologice regulate in conditiile in care e'ista PIO ridicata fara a fi prezente semne de glaucom. #aca PIO este suficient de mare, se va initia terapia medicamentoasa pentru scaderea PIO si prevenirea pierderii vederii. otusi, decizia de incepere a tratamentului in absenta e'istentei unor leziuni de nerv optic este foarte importanta, deoarece e'pune pacientul la riscurile si cheltuielile unui tratament de lunga durata. ratamentul glaucomului cu unghi deschis implica medicatie (picaturi de ochi) ce scade PIO, tratament laser sau alt tip de tratemnt chirurgical. In ;tatele :nite, picaturile de ochi (colir) pentru scaderea PIO sunt de obicei prima optiune terapeutica. "educearea PIO la pacientii cu glaucom cu unghi deschis incetineste progresia bolii si a!uta la prevenirea reducerii ulterioare a vederii. otusi, alte optiuni terapeutice (laser sau chirurgie) pot fi uneori considerate drept optiuni terapeutice initiale in cazul pacientilor cu

glaucom cu unghi deschis moderat pana la sever. 8laucomul cu unghi inchis este uneori o afectiune ce necesita interventie de urgenta (glaucomul cu unghi inchis acut) deoarece blocarea fluidului la nivel ocular poate duce la o crestere brusca a PIO ceea ce duce la aparitia rapida a leziunilor la nivelul nervului optic. 8laucomul cu unghi inchis acut duce la aparitia unei dureri semnificative la nivel ocular. 8laucomul cu unghi inchis acut

necesita interventie terapeutica de urgenta, incluzand medicatie pentru scaderea PIO, monitorizarea unghiului de drena! si chiar terapie chirurgicala. #aca aceasta afectiune nu este tratata de urgenta, orbirea se poate instala rapid. 8laucomul congenital necesita in aproape toate cazurile corectia chirurgicala a defectului. :neori poate fi utilizata terapia medicamentoasa, dar de obicei, aceasta nu are efecte pe termen lung. In cazul pacientilor ce au suferit o pierdere semnificativa a vederii, medicul va efectua o evaluare a vederii scazute. $ceasta evaluare va a!uta medicul si pacientul in gasirea celor mai bune modalitati de folosire a vederii ramase. Poate, de asemenea, sa includa sugestii in ceea ce priveste consilierea si antrenarea in a face fata vederii reduse. In conditiile in care glaucomul poate duce la o pierdere semnificativa a vederii inainte de a fi detectat, constientizarea acestei afectiuni poate fi greu de realizat. Persoanele diagnosticate cu aceasta afectiune pot resimti o stare de suparare si depresie. $cestia pot fi indrumati spre centre de consiliere unde vor fi a!utati sa se obisnuiasca cu aceasta situatie. ratament de intretinere ;us

Odata ce tratamentul pentru glaucom a fost inceput, oftalmologul va efectua evaluari periodice ale functiei oculare. In timpul acestor evaluari este masurata de obicei PIO. 3izitele la medic pot fi zilnice pana la atingerea PIO tinta. Odata ce aceasta a fost atinsa, vizitele la medic vor fi efectuate la fiecare 7 pana la + luni. Oftalmologul va analiza modificarile de la nivelul nervului optic ce indica agravarea afectiunii in ciuda tratamentului si daca este nevoie, va a!usta PIO tinta.

#aca presiunea intraoculara continua sa fie crescuta sau daca leziunile la nivelul nervului optic sa inrautatesc in ciuda tratementului cu picaturi pentru ochi, se va lua in considerare terapia laser. Persoanele ce prezinta canale de drena! inguste vor dezvolta mai probabil glaucom cu unghi inchis. Cei ce prezinta glaucom cu unghi inchis vor necesita evaluari regulate ale unghiurilor de drena! si a PIO. 2ste posibila instituirea terapiei laser pentru prevenirea inchiderii bruste a unghiului de drena!.

%edicamentele, de obicei picaturi pentru ochi (colir) sunt utilizate pentru reducerea PIO fie prin scaderea cantitatii de lichide secretate la nivel ocular, fie prin cresterea drena!ului lichidelor de la nivel ocular. 2ste important de inteles ca tratamentul glaucomului va fi administrat cel mai probabil toata viata. ratamentul la domiciliu poate fi util in a!utarea pacientului in a se adapta efectelor glaucomului. Pot fi utilizate suporturi pentru vedere si tehnologii adaptative, precum sistemul de amplificare video sau articole tiparite cu litere mari care pot imbunatati conditiile de viata ale persoanelor cu vedere redusa) dezvoltarea unei retele de oameni ce pot a!uta la efectuarea unor sarcini mai dificile) consilierea si antrenarea in scopul adaptarii la vederea redusa si a cresterii calitatii vietii. ratament in cazul agravarii bolii ;us ratamentul chirurgical in glaucom este necesar numai in cazul scaderii progresive a vederii si nereducerii PIO sub tratament medicamentos sau laser. In anumite tari, precum %area 1ritanie, tratamentul chirurgical este aplicat in stadiile initiale ale bolii. ratamentul chirurgical poate consta in crearea unei alte zone prin care lichidul sa paraseasca ochiul. :neori, tratamentul chirurgical poate consta in distrugerea unei portiuni a structurii oculare implicate in secretia lichidului intraocular (corpul ciliar) cu scopul de scadere a secretiei lichidiene. $cest tip de interventie este rezervat de obicei cazurilor avansate de glaucom pentru care alte forme de tratament nu au fost eficiente. #e retinutG 8laucomul nu poate fi vindecat, dar PIO poate fi controlata cu a!utorul medicamentelor, terapiei chirugicale sau ambelor. La adulti,

tratamentul glaucomului nu poate restitui vederea pierduta din cauza acestei afectiuni, dar poate preveni lezarea in continuare a nervului optic si poate mentine vederea ramasa. La anumiti copii, leziunile la nivelul nervului optic produse de glaucomul congenital pot fi reversibile. Picaturile de ochi sunt de obicei utilizate pentru tratamentul glaucomului. In anumite cazuri, vor fi utilizate zilnic, pentru tot restul vietii. $r putea constitui un inconvenient administrarea de picaturi oculare la anumite intervale orare. La anumite persoane, aceste

picaturi pot duce la aparitia unui anumit nivel de disconfort. 2ste importanta respectarea indicatiilor de administrare si a intervalelor orare pentru ca aceste picaturi sa fie eficiente. ;pre deosebire de alte afectiuni cronice in care neadministrarea medicatiei duce la aparitia unei simptomatologii evidente, neadministrarea medicatiei pentru glaucom asa cum a fost prescrisa nu va duce la aparitia unor simptome evidente. otusi, poate duce la o degradare lenta, adesea nedetectabila a vederii, o degradare permanenta si care poate duce in cele din urma la orbire. #eoarece glaucomul nu poate fi vindecat iar tratamentul nu poate preveni intotdeauna pierderea in continuare a vederii, pacientii suferinzi de glaucom incearca metode terapeutice alternative precum acupunctura sau mari!uana. otusi, ma!oritatea acestor terapii alternative fie nu au fost studiate, fie au fost dovedite ineficiente. $semenea tratamente pot fi scumpe si unele pot fi periculoase pentru sanatate. Profila'ie ;us

%a!oritatea factorilor de risc (precum varsta, rasa si istoricul familial) pentru glaucom nu pot fi modificati. Persoanele in varsta peste 4, de ani vor necesita un consult oftalmologic ce cuprinde si teste pentru glaucom la fiecare 7 pana la / ani. $ceste teste pot fi efectuate de un medic oftalmolog. Pentru persoanele ce au un istoric de glaucom in familie sau care prezinta alti factori de risc pentru glaucom este necesara o consultare cu medicul specialist pentru efectuarea unor evaluari ale functiei oculare mai frecvente. Persoanele cu risc crescut necesita controale regulate efectuate de catre un medic oftalmolog.

ratament ambulatoriu ;us ;uccesul tratamentului glaucomului depinde de gradul de informare al pacientului, de utilizarea de catre acesta a medicatiei conform prescriptiei medicale si de efectuarea de evaluari de rutina pentru monitorizarea afectiunii si prevenirea complicatiilor. "espectandu-se

aceste principii se pot reduce sansele de pierdere a vederii. - medicatia pentru glaucom trebuie utilizata asa cum a fost prescrisa de medic. ;e poate folosi un cod al culorilor pentru capacele tuburilor de medicamente pentru a facilita retinerea momentului de administrare. Pentru a nu se uita momentul administrarii, se pot folosi ceasurile cu alarma, notite atasate de oglinda sau de masa, sau orice alt dispozitiv de atentionare. #aca apar probleme in ceea ce priveste respectarea programului de administrare al medicamentelor trebuie consultat medicul specialist. $numite sfaturi pentru scaderea efectelor adverse ale medicatiei glaucomului, precum modul corect de aplicare al picaturilor de ochi, pot a!uta la o adminsitrare corecta a medicamentului. #aca apar efecte secundare trebuie consultat medicul specialist. 2ste posibila modificarea medicatiei - administrarea de medicamente fara prescriptie medicala (medicamente tip O C) trebuie discutata in prealabil cu medicul specialist. #aca unghiurile de drena! ale umorii apoase sunt inguste si e'ista riscul de aparitie al glaucomului cu unghi inchis, medicul va avertiza pacientul in legatura cu administrarea de medicamente ce dilata (maresc diametrul) pupila. Cand pupila se dilata, unghiurile de drena! se pot inchide ceea ce duce la aparitia glaucomului cu unghi inchis. $numite medicamente trebuie evitate, precum anumite medicamente antihistaminice sau medicamente pentru raul de miscare. #e asemenea, medicul oftalmolog trebuie informat in legatura cu toate medicamentele administrate pacientului. oti medicii ce trateaza un pacient cu glaucom trebuie atentionati de afectiunea acestuia - este recomandata purtarea in portofel a unui card sau orice mod de identificare care sa precizeze ca purtatorul prezinta glaucom.

Cardul ar trebui sa prezinte toate medicamentele administrate, inclusiv medicatia pentru glaucom. $ trai cu vederea redusa "educerea vederii determinata de glaucom poate afecta viata unei persoane in mai multe feluri. 8radul de severitate al afectarii depinde de severitatea reducerii vederii, tipul activitatilor practicate si de stilul de viata. Cu a!utorul medicului pot fi gasite modalitati de utilizare la ma'im a vederii ramase. Pot fi utilizate suporturi pentru vedere precum sistemul de amplificare video sau articole tiparite cu litere mari, dezvoltarea unei retele de oameni ce pot a!uta la efectuarea unor sarcini mai dificile) consilierea si antrenarea in scopul adaptarii la vederea redusa si a cresterii calitatii vietii.

In conditiile in care glaucomul duce adesea la pierderea semnificativa a acuitatii vizuale, constientizarea acestei afectiuni este adesea dificila. Pacientii pot resimti furie si frica sau o stare de tristete sau chiar instalarea unei stari depresive. $ceste sentimente sunt perfect normale. Pentru a le face mai bina fata, este recomandabila discutia cu medicul, familia si prietenii. #e asemenea, e'ista consilieri specializati in a!utarea oamenilor ce se confrunta cu o pierdere a vederii. In conditiile in care glaucomul este o afectiune cronica, inregistrarea intr-un grup de suport pentru oamenii cu aceasta afectiune ar putea fi de a!utor. ratament medicamentos ;us

%edicatia pentru reducerea presiunii intraoculare (PIO) este folosita in toate tipurile de glaucom. %ecanismul de actiune al acestora se bazeaza fie prin reducerea cantitatii de lichid (umoare apoasa) secretata la nivel ocular fie prin cresterea cantitatii de lichid ce dreneaza de la nivelul ochiului. %edicatia poate fi administrata sub forma de picaturi de ochi, pastile, solutie cu administrare orala sau in situatii de urgenta, pe cale intravenoasa. In ma!oritatea cazurilor, picaturile de ochi sunt primele utilizate. Intr-un atac acut de glaucom cu unghi inchis, medicatia poate fi utilizata pentru scaderea presiunii intraoculare. %edicatia ce inchide pupila (pupiloconstrictoare) ar putea fi folosita pentru deschiderea unghiului de drena!. #aca medicatia reduce PIO dupa un episod acut de glaucom cu unghi inchis, tratamentul laser este aplicat la scurt timp dupa acesta pentru a preveni un episod recurent. #aca medicatia nu reduce PIO, tratamentul laser va fi aplicat imediat.

In cazul glaucomului congenital, medicatia poate fi utilizata pentru reducerea PIO si reducerea gradului de opacitate de la nivelul suprafetei globului ocular (cornea). %edicatia in acest caz nu este eficienta pentru o perioada lunga de timp si este de obicei utilizata pana in momentul in care se poate efectua interventia chirurgicala. 2'ista multa publicitate in !urul ideii folosirii mari!uanei in tratamentul glaucomului. Inhalarea fumului de mari!uana a fost demonstrat ca reduce PIO cu 4/0, insa efectul nu dureaza mai mult de 7 pana la < ore. #e asemenea, nu toate persoanele ce folosesc mari!uana au o asemenea reducere a PIO, acest lucru se intampla doar la +,0 pana la +/0 dintre cei ce fumeaza mari!uana. -umul are efecte to'ice

asupra altor parti ale organismului, in special palmanii, iar substantele din fumul inhalat determina modificari ale statusului mental. Cantitatea de mari!uana pe care o persoana ar trebui sa o fumeze pentru a mentine PIO scazuta duce la aparitia unor efecte secundare semnificative. #atorita acestor efecte to'ice si psihoactive, precum si datorita nivelului redus al efectului benefic de reducere a PIO, mari!uana nu este considerata o optiune terapeutica buna in cazul pacientilor cu glaucom si nu este recomandata pentru tratamentul acestora. %edicatia pentru tratamentul galucomului determina reducerea presiunii intraoculare (PIO), fie prin reducerea cantitatii de lichid (umoare apoasa) secretata la nivel ocular, fie prin cresterea cantitatii de lichid ce dreneaza de la nivelul ochiului. %edicamentele ce reduc cantitatea de lichid secretata intraocular sunt. - beta blocantele - agonisti adrenergici - inhibitori ai anhidrazei carbonice - hiperosmotice. %edicamentele ce cresc cantitatea de lichid drenata de la nivel ocular sunt. - colinergice - agonisti adrenergici - analogi de prostaglandine. #e retinutG $tunci cand medicamentele sunt utilizate pentru tratamentului glaucomului, scopul este de a preveni evolutia leziunilor de nerv optic

prin reducerea PIO. 3aloarea PIO ce duce la aparitia leziunilor de nerv optic variaza de la o persoana la alta. #e aceea, nu este folosita o tinta unica a PIO pentru toata lumea. PIO tinta a unei persoane poate necesita a!ustari in cazul in care leziunile nervului opic evolueaza in ciuda tratamentului. In cazul in care glaucomul a produs reducerea vederii, aceasta situatie se poate agrava chiar daca medicatia utilizata a determinat valori normale ale PIO. In ma!oritatea cazurilor, medicatia folosita pentru tratamentul glaucomului

trabuie utilizata zilnic pentru tot restul vietii. $r putea fi un inconvenient administrarea de picaturi de ochi la anumite intervale de timp. Picaturile de ochi ar putea de asemenea duce la aparitia unui nivel de disconfort. rebuie respectata prescriptia medicala pentru administrarea picaturilor pentru ca acestea sa aiba efectul scontat. - este necesara analiza impreuna cu medicul a telurilor tratamentului, perioada de timp pentru care medicatia va fi incercata si posibilele efecte secundare ale acesteia. $paritia efectelor secundare trebuie raportata medicului oftalmolog - cunoasterea modului corect de aplicare al picaturilor de ochi poate duce la cresterea eficacitatii medicatiei si la evitarea aparitiei efectelor secundare. $r putea fi de folos utilizarea unui carnet medical in care sa se noteze medicatia si momentul de administrare al acesteia. #e asemenea, utilizarea de capace multicolorate pentru recipientele de medicamente poate a!uta la recunoasterea medicamentelor - imediat dupa inceperea unei terapii medicamentoase este recomandata efectuarea unui consult medical pentru a se evalua eficacitatea acesteia, aparitia efectelor secundare sau orice probleme aparute cu programul de administrare. %edicatia utilizata in tratamentul glaucomului poate fi scumpa. $r putea fi de a!utor utilizarea unor instrumente de masurare e'acte. oti medicii ce evalueaza un pacient cu glaucom trebuie instiintati de afectiunea acestuia si de medicatia pe care acesta o primeste. $lte medicamente administrate la un pacient cu glaucom vor necesita, in cazul unora dintre ele, a!ustarea dozelor sau chiar oprirea lor. In timp ce noile tehnici chirurgicale pentru glaucom implica mai putine efecte secundare, tratamentul medicamentos are in continuare

efecte secundare mai reduse decat tratamentul chirurgical. %ulte persoane ce primesc tratament medical nu vor necesita niciodata tratament chirurgical pentru glaucom. ratament chirurgical ;us ratamentul chirurgical nu este intotdeuna necesar pentru tratamentul glaucomului. %edicatia controleaza in multe cazuri PIO, prevenind degradarea vederii si orbirea. Inainte ca tratamentul chirurgical sa fie luat in considerare, mai intai va fi incercata terapia

medicala. ratamentul chirurgical este indicat in. - glaucom cu unghi inchis acut. ratamentul laser poate crea un orificiu la nivelul irisului permitand drenarea fluidului de la nivelul ochiului. Pacientii ce prezinta glaucom cu unghi inchis la un ochi vor necesita tratament laser si la celalat ochi pentru a preveni aparitia glaucomului si la acesta. #e asemenea persoanele ce prezinta unghiuri de drena!e ale umorii apoase inguste pot necesita terapie laser pentru prevenirea aparitiei glaucomului cu unghi inchis acut. #aca terapia laser nu este eficienta, se iau in considerare interventii chirurgicale clasice precum iridectomia si trabeculectomia - glaucomul cu unghi deschis. #aca PIO se mentine la un nivel inalt sau daca leziunile de la nivelul nervului optic evolueaza in ciuda medicatiei, tratamentul chirurgical este necesar si in cazul glaucomului cu unghi deschis. erapia laser ar putea fi necesara inca din stadiile initiale pentru tratamentul glaucomului cu unghi deschis, in special la persoanele ce prezinta PIO crescuta din stadiile incipiente sau glaucom sever. In anumite cazuri, terapia chirurgicala in stadiile incipiente in cazul glaucomului cu unghi deschis poate fi mai eficienta decat picaturile de ochi (colir) pentru reducerea PIO si prevenirea orbirii. Copii cu glaucom congenital necesita tratament chirurgical pe cat de repede posibil pentru prevenirea orbirii. ;copul principal al terapiei chirugicale in glaucom este mentinerea vederii prin. - mentinerea sanatatii nervului optic - reducerea PIO prin deschiderea unghiurilor de drena! blocate sau prin creerea unor noi zone de drena! pentu umoarea apoasa. In anumite situatii, interventia chirugicala este efectuata pentru ameliorarea simptomatologiei dureroase la pacientii cu glaucom.

ipuri de tratament chirurgical 2'ista mai multe tipuri de interventii chirurgicale pentru tratamentul glaucomului la adult. - interventia chirurgicala pentru cresterea drena!ului umorii apoase de la nivelul ochiului. $cest tip de interventie chirurgicala presupune creerea unei portite prin care lichidul sa fie drenat de la nivelul ochiului. In cazurile de glaucom sever, interventia chirurgicala presupune montarea unui sistem de filtrare (seton), de obicei confectionat din plastic, care permite drenarea fluidului de la nivleul portiunii anterioare a ochiului intr-o zona de la care poate fi drenat in afara ochiului. $ceasta procedura este folosita in cazul

tratamentului glaucomului cu unghi deschis si a glaucomului cu unghi inchis cronic - trabeculectomie - chirurgie cu sunt tubular (cu seton) - interventie chirurgicala pentru prevenirea inchiderii unghiului de drena!. $ceasta interventie presupune creerea unei noi deschizaturi in zona irisului ce permite curgerea lichidului la nivel ocular. 2ste utilizata pentru tratarea atacul de glaucom cu unghi inchis acut sau pentru prevenirea apartitiei glaucomului cu unghi inchis la persoanele ce prezinta unghiuri de drena! inguste. $stazi, iridectomia laser poate fi efectuata in locul iridetomiei chirurgicale. otusi, anumite persoane cu glaucom sever sau complicat pot necesita iridectomia chirurgicala - interventia chirurgicala efectuata pentru reducerea cantitatii de umoare apoasa secretata la nivel ocular. In cazul in care alte interventii chirurgicale nu reusesc sa imbunatateasca circulatia lichidului la nivel ocular, se poate efectua o interventie de distrugere a portiunii ochiului implicata in secretia acestui fluid (corpii ciliari). $ceasta interventie este indicata si in cazul aparitiei de tesut cicatriceal in urma interventiilor anterioare. #istrugerea corpilor ciliari reduce cantitatea de lichid secretata la nivel ocular, reducandu-se astfel presiunea intraoculara. Interventiile ce au drept scop reducerea cantitatii de lichid de la nivelul ochiului sunt indicate numai in cazul persoanelor cu glaucom sever a caror situatie nu s-a imbunatatit in urma utilizarii tratamentului medical sau a altor tipuri de interventii chirurgicale. $ceasta interventie chirurgicala poate fi efectuata numai cu a!utorul laserului. In anumite cazuri, poate fi efectuata utilizand o sonda criogenica aplicata e'tern sau chirurgia deschisa.

ratamentul chirurgical pentru glaucomul congenital Pentru glaucomul congenital e'ista doua interventii usor diferite prin care se incearca deschiderea directa a unghiurilor de drena! ale umorii apoase. ;unt in mod egal eficiente la copii, dar nu sunt folosite la adulti. #aca aceste interventii esueaza la copii, atunci se pot tenta trabeculectomia sau interventia seton.

- goniotomie - trabeculotomie. #e retinutG %edicatia poate fi utilizata inaintea interventiei chirurgicale pentru a reduce gradul de opacitate al corneii. Cataracta (opacifierea lentilei de la nivelul ochiului-cristalinul) poate aparea in urma tratamentului chirurgical pentru glaucom si acesta este motivul pentru care interventia chirurgicala nu este o metoda terapeutica de prima intentie in cazul glaucomului cu unghi deschis. Cataracta poate aparea si la persoanele ce sufera de glaucom fara ca acestia sa fi suferit o interventie chirurgicala) acest fenomen apare de obicei la persoanele in varsta. ratamentul pentru cataracta poate fi efectuat simultan cu cel pentru glaucom. #aca aceste interventii se efectuaza simultan, se poate observa o imbunatatire a vederii postchirurgie. #ecizia de a accepta sau nu interventia chirurgicala este de obicei mai greu de luat in cazul celor cu glaucom decat in cazul altor afectiuni deoarece. - in multe cazuri, persoana nu resimte durere si nici pierderea acuitatii vizuale - interventia chirurgicala determina imediat dupa aceasta o inrautatire a vederii. 3ederea poate fi afectata pentru saptamani si luni dupa interventia chirurgicala. Pentru anumite persoane, acuitatea vizuala nu va fi niciodata la fel de buna ca inainte de interventia chirurgicala. ratamentul chirurgical nu vindeca complet glaucomul. otusi, tratamentul chirurgical reduce sansele de pierdere ulterioara a vederii. Ca si in cazul oricarui alt tip de interventie chirurgicala, decizia de tratament chirurgical trebuie luata impreuna cu medicul analizand

riscurile si beneficiile interventiei. :n factor ce trebuie luat in considerare consta in alegerea ochiului ce trebuie operat mai intai. 2'ista si alte probleme ce trebuie discutate cu medicul specialist inainte de a lua decizia unui tratament chirurgical. Interventiile prin care se distrug corpii ciliari implicati in secretia umorii apoase (interventii ciclodistructive) sunt folosite de obicei atunci cand alte tratamente, inclusiv alte tratamente chirurgicale, au esuat. 2fectuarea mai multor astfel de interventii de-a lungul

timpului poate duce la distrugerea unei portiuni prea mari din corpii ciliari, astfel incat se secreta o cantitate prea mica de umoare apoasa. $ceasta poate duce la inmuierea globului ocular determinand opacifierea cristalinului (cataracta). $lte tratamente ;us ratamentul laser se bazeaza pe utilizarea luminii tip laser in locul instrumentelor chirurgicale clasice si poate fi utilizat in cazul anumitor persoane suferind de glaucom. ratamentul laser poate fi folosit pentru tratamentul glaucomului cu unghi deschis inainte ca tratamentul medicamentos sa fie incercat. Intr-un studiu efectuat pe un numar mare de persoane, cei ce au avut glaucom cu unghi deschis, au fost tratati fie cu laser fie cu medicamente. "ezultatele studiului au aratat ca cei ce au primit tratament laser. - au avut presiuni mai mici intraoculare. #e asemenea au suferit o pierdere mai redusa a vederii pe o perioada de 7,/ ani comparativ cu cei tratati medicamentos - erau mai putin probabil sa necesite medicatie multipla pentru controlul PIO. #in nefericire, nu toate persoanele tratate cu laser prezinta o PIO redusa in urma tratamentului. Pentru anumite persoane, aceasta PIO scazuta se mentine doar pentru cativa ani. $ltii pot prezenta o crestere a PIO. $numite tipuri de glaucom cu unghi deschis raspund mai bine la tratamentul laser decat altele. 8laucomul determina orbire prin distrugerea celulelor nervoase dispuse in partea posterioara a globului ocular si se produce adesea fara o crestere PIO. %ulti medici considera ca glaucomul este o boala neurodegenerativa, mai degraba decat o boala determinata doar

de o PIO crescuta. $cest lucru are o importanta ma!ora in conditiile in care tratamentele viitoare vor putea prote!a celulele nervoase de la nivel ocular de efectele glaucomului (terapie neuroprotectiva). $stfel de terapii sunt in testare, dar nici una nu s-a dovedit pana acum sigura si eficienta in tratamentul glaucomului. In conditiile in care glaucomul nu poate fi vindecat iar tratamentul nu previne in toate cazurile evolutia pierderii vederii, persoanele suferind de aceasta boala pot fi tentate sa incerce terapiile alternative, precum acupunctura sau mari!uana. $numite terapii alternative

sau complementare au fost testate in glaucom, insa ma!oritatea nu au fost studiate si nici nu a fost demonstrata eficacitatea acestora. $numite astfel de terapii alternative pentru tratamentul glaucomului pot ficostisitoare si consumatoare de timp, cateva pot fi chiar periculoase pentru sanatate. Optiuni terapeutice ;us ratamentul laser pentru cresterea drena!ului lichidului de la nivel ocular ratamentul laser pentru cresterea drena!ului de la nivel ocular implica interventia la nivelul unghiurilor de drena! ale umorii apoase. $ceste interventii sunt utilizate pentru tratamentul glaucomului cu unghi deschis sau a glaucomului cu unghi inchis cronic rabeculoplastia laser ;clerostomia laser ratamentul laser pentru prevenirea inchiderii unghiului de drena! ratamentul laser pentru prevenirea unghiului de drena! implica efectuarea unei noi deschizaturi la nivelul irisului ce permite curgerea lichidului prin ochi. $ceasta interventie este utilizata pentru tratamentul atacului acut de glaucom cu unghi inchis si poate preveni aparitia glaucomului cu unghi inchis la persoanele cu unghiuri de drena! inguste. Iridotomie laser ratamentul laser pentru scaderea cantitatii de lichid secretata la nivel ocular $tunci cand alte interventii chirurgicale esueaza in a imbunatati curgerea umorii apoase in ochi, pot fi incercate interventiile pentru distrugerea corpilor ciliari. $ceste interventii sunt utilizate si in cazul formarii de tesut cicatriceal in urma interventiei chirurgicale.

#istrugerea corpilor ciliari reduce cantitatea de lichid secretata la nivel ocular, reducandu-se astfel PIO. Interventiile pentru scaderea cantitatii de umoare apoasa secretata sunt utilizate doar la pacientii cu glaucom sever a caror situatie nu s-a imbunatatit in urma tratamentului medicamentos sau a altor tipuri de tratamente chirurgicale. Cel mai adesea, aceasta interventie se realizeaza fara a se patrunde in globul ocular. otusi, in anumite situatii, o sonda introdusa in ochi poate fi utilizata pentru tratamentul direct al corpilor

ciliari. Ciclofotocoagulare laser #e retinutG ratamentul laser este primul incercat atunci cand medicatia pentru glaucom nu este eficienta in reducerea PIO. #aca terapia laser nu este eficienta, se pot tenta alte terapii chirurgicale. 2fectele anumitor terapii laser nu se mentin pe o perioada mare de timp. "epetarea terapiilor laser, a tratamentului medicamentos sau a altor tratamente chirurgicale poate fi necesara dupa o perioada de timp.

:veitele

8eneralitati ;us :veita este inflamatia tractului uveal, care este format din iris (irita), corpul ciliar (ciclita) si coroida (coroidita). $fectiunile inflamatorii ale ochiului se pot, insa, localiza la nivelul retinei (retinita) sau al vascularizatiei retiniene (vasculita retiniana). Inflamatia intraoculara este clasificata in functie de prezenta predominenta a semnelor de inflamatie in segmentul anterior, posterior sau de prezenta acestora in cele doua segmente oculare, in. - uveita anterioara - uveita posterioara (panuveita). :veita mai poate fi clasificata astfel. - uveita acuta sau cronica

- uveita granulomatoasa sau negranulomatoasa.

In general, mecanismul fiziopatogenic al uveitei este imunologic dar la un numar semnificativ de pacienti, la cei cu ;I#$ sau alte afectiuni imunologice, cauza primara este infectia. Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. #iagnostic 7. Cauze <. ratament #iagnostic ;us :veita anterioara este caracterizata prin celule de tip inflamator si inflamatie in interiorul umorii apoase. Celulele mai pot fi observate pe endoteliul cornean sub forma de precipitate @eratinice (PA). In uveita granulomatoasa precipitatele @eratinice sunt mai mari, (ca seul de oaie(, si se pot observa noduli la nivelul irisului. In uveita negranulomatoasa, precipitatele @eratinice sunt mai mici, iar nodulii irisului lipsesc. In cazuri rare, uveita granulomatoasa poate avea initial un aspect care mimeaza uveita negranulomatoasa. In uveita anterioara severa poate fi prezent hipopion (colectii stratificata de celulele albe) si fibrina in interiorul camerei anterioare. Practic, in toate formele de uveita anterioara, pupila este micsorata si odata cu dezvoltarea de sinechii (aderente intre iris si capsula anterioara a cristalinului) devine si neregulata. :veita anterioara negranulomatoasa se manifesta acut, cu durere unilaterala, hiperemie, fotofobie si diminuarea vederii. :veita

anterioara granulomatoasa debuteaza mai frecvent subacut, cu vedere neclara la un ochi si cu inflamatie discreta. In uveita posterioara sunt prezente celule in corpul vitros. Leziunile inflamatorii pot fi localizate la nivelul retinei sau coroidei.

Leziunile recente sunt galbene cu margini neclare, in timp ce leziunile vechi au margini mai bine delimitate si sunt de obicei pigmentate. Ingrosarea peretilor vaselor retiniene se poate produce adiacent acestor regiuni sau pe un teritoriu mai intins. In cazurile severe, opacifierea vitroasa impiedica vizualizarea detaliilor retiniene. :veita posterioara se prezinta cu diminuarea progresiva a durerii la un ochi relativ asimptomatic. $fectarea bilaterala este obisnuita. #iminuarea vederii se poate datora incetosarii sau opacitatilor vitroase, leziunilor inflamatorii ce implica macula, edemului macular, ocluziei venelor retiniene sau mai rar neuropatiei optice asociate. Cauze ;us $fectiunile sistemice asociate cu uveita anterioara negranulomatoasa sunt bolile legate de HL$-14B. - sacroileita - spondilita anchilozanta - sindrom "eiter - psoriazis - colita ulcerativa - boala Crohn. 1oala 1ehcet produce atat uveita anterioara, cu hipopion recurent, cat si uveita posterioara, cu modificari marcate ale vaselor retiniene. Infectiile cu virusul herpes simple' si cele cu virusul herpes zoster pot determina uveite anterioare negranulomatoase. 1olile care determina uveita anterioara granulomatoasa au tendinta de a determina si uveite posterioare. $cestea includ.

- sarcoidoza (afectare bilaterala) - tuberculoza pulmonara - sifilis

- to'oplasmoza - sindromul 3ogt-AoDanagi-Harada (uveita bilaterala asociata cu alopecie, polioza - gene, sprancene sau par depigmentate - vitiligo, hipoacuzie) - oftalmia simpatica. ;ifilisul genereaza un aspect caracteristic al fundului de ochi (sare si piper), adesea cu diminuarea vizuala surprinzator de usoara cu e'ceptia cazurilor in care este prezenta si atrofia optica luetica primara. In to'oplasmoza sunt prezente de obicei semne ale unor episoade anterioare de retinocoroidita. Principalii agenti responsabili de inflamatia oculara in ;I#$ si in alte afectiuni cu imunodeficienta sunt. - virusul citomegalic - virusul herpes simple' - virusul herpes zoster - micobacteriile - Criptococcus - o'oplasma - Candida. 3asculitele retiniene autoimune si pars planitis (uveita intermediara) sunt afectiuni idiopatice care produc uveite posterioare. #ezlipirea de retina, tumorile intraoculare sau limfomul sistemului nervos central pot mima uveita. ratament ;us

#e regula, uveita anterioara raspunde la tratament cu corticoizi topici. :neori, pot fi necesare in!ectii perioculare cu steroizi sau steroizi sistemici. #ilatarea pupilei este importanta pentru ameliorarea disconfortului si prevenirea sinechiilor posterioare.

:veita posterioara necesita mai frecvent corticoterapie sistemica si uneori imunosupresie sistemica cu azatioprina sau ciclosporina. In general, dilatarea pupilara nu este necesara. In toate cazurile in care se identifica o cauza infectioasa poate fi indicata chimioterapia specifica. In general, prognosticul uveitelor anterioare, in special al celor negranulomatoase, este mai bun decat cel al uveitelor posterioare. Ingri!irea pacientilor cu uveita este apana!ul specialistului oftalmolog dar cooperarea unor medici de alte specialitati este esentiala pentru determinarea cauzelor si supravegherea administrarii agentilor antimicrobieni, dozelor mari de corticosteroizi sistemici si a imunosupresoarelor sistemice. Iridociclita inflamatie oculara ce afecteaza irisul si corpul ciliar. O iridociclita este o afectiune relativ frecventa, acuta si cronica, atingand adesea ambii ochi si cu tendinta de a recidiva. Cauze - $cestea sunt multiple si uneori dificil de determinat. O iridociclita survine adesea dupa o infectie bacteriana (sinuzita, abces dentar, infectie urinara, tuberculoza, sifilis, bruceloza etc.), virala (herpes, zona zoster indeosebi) sau parazitara (leptospiroza). ;imptome - O iridociclita se manifesta prin dureri oculare surde si moderate si printr-o scadere variabila, in general limitata, a acuitatii vizuale. 2'amenul constata o inrosire a ochiului. ratament - $cesta este concomitent cu cel al cauzei atunci cand ea a fost gasita, si cel al simptomului inflamator cu colire sau cu

in!ectii subcon!unctivale antiinflamatorii, cu colire midriatice care dilata pupila pentru a evita sinechiile si, uneori, prin corticoterapie

generala. ;inonim. irita.

Aeratoconul

8eneralitati ;us Aeratoconul reprezinta termenul medical ce descrie o afectiune de natura noninflamatorie cu caracter progresiv a corneei, care se manifesta de obicei bilateral (dar asimetric). 2l consta in deteriorarea progresiva a structurii epiteliului corneean. Cu timpul corneea se subtiaza si in final pot sa apara modificari de forma ale suprafetei oculare. #e obicei, @eratoconul este diagnosticat la un singur ochi si dupa o evolutie destul de lenta se manifesta si la ochiul aparent sanatos. #aca simptomele sunt discrete, pacientii ignora insa aceasta afectiune, uneori prezentandu-se la medic in stadii foarte avansate. 3indecarea leziunilor corneene se face prin cicatrizare, un proces care sta la baza aparitiei tulburarilor de vedere. $stigmatismul si miopia sunt alte doua complicatii ma!ore ale acestei boli. Lasata netratata, boala poate afecta capacitatea pacientului de a citi, de a conduce un automobil si ii scade semnificativ calitatea vietii. ;e pare ca @eratoconul afecteaza toate straturile cornee, in principal stroma, determina rupturi ale membranei 1o5man si favorizeaza aparitia depozitelor de fier in celulele epiteliale bazale ale corneei (formand asa numitele inele -leischer). %embrana 1o5man

reprezinta de fapt un strat foarte dens de colagen al carei rol principal este acela de a prote!a stroma corneeana, in ciuda grosimii sale

de numai >-6< micrometri. ;troma corneeana se afla sub membrana 1o5man si contine fibre de colagen cu dispozitie neregulata si @eratocite. In stroma e'ista peste 4,, straturi de colagen tip 6, ea fiind responsabila in proportie de C,0 de grosimea si consistenta corneei. -recventa acestei boli in populatie variaza foarte mult in functie de regiunea geografica. ;pecialistii considera ca apare mai frecvent in zone din $rabia, din India si ?oua Jeelanda. Aeratoconul apare de cele mai mult izolat, insa au fost descrise si cazuri ce au debutat pe fondul unor afectiuni sistemice sau oculare cronice. Cele mai frecvente afectiuni oftalmologice care s-au complicat la un moment dat in evolutie cu @eratocon sunt reprezentate de @eratocon!unctivita venerica, retinita pigmentosa, amauroza congenitala Leber, iar dintre bolile sistemice cel mai adesea au fost asociate. sindromul %arfan, sindromul 2hlers- #anlos, prolapsul de valva mitrala, dermatita atopica si sindromul #o5n. In cazul pacientilor cu sindrom #o5n @eratoconul are tendinta de evolutie mult mai rapida. %a!oritatea cazurilor apar spontan, insa la 6<0 din pacienti e'ista semne de transmitere genetica a afectiunii. Aeratoconul este o boala care debuteaza la pubertate si are progresie relativ lenta pana in !urul decadei a patra de varsta. 2l este considerat a fi cea mai cunoscuta si frecventa distrofie corneeana, afectand 6 din 6,,, de persoane tinere. La varstnici apare, insa, destul de rar. Cuprins articol 6. 8eneralitati

4. Cauze 7. ;imptomatologie <. Consultarea unui specialist

/. Investigatii paraclinice +. ratament B. Prognostic >. Complicatii C. Prevenire Cauze ;us Cauza e'acta de aparitie a @eratoconului este incomplet cunoscuta, insa se pare ca e'ista anumite corelatii cu activitatea anormala a unor enzime ale corneei. ;tudiile au demonstrat ca cele mai multe cornee @eratoconice se caracterizeaza printr-o activitate crescuta a proteazelor, enzime capabile sa distruga legaturile dintre fibrele de colagen din stroma. $ceasta activitate aberanta apare pe fondul unei reduceri a mecanismelor de inhibare a functiei lor. 2'ista si teorii care sustin ca mecanismul patogen are la baza acumularea de radicali liberi in cornee datorita reducerii activitatii unei enzime numite aldehid dehidrogenaza. Indiferent care ar fi mecanismul e'act de aparitie a bolii, efectul ramane acelasi. rezistenta mecanica si grosimea corneei este foarte redusa. Aeratoconul apare mai frecvent la pacientii care poarta lentile de contact si la cei care au miopie, iar unele studii au remarcat e'istenta unei corelatii cu terenul atopic sau=si alergic al pacientilor. ;pecialistii considera ca aceasta afectiune poate fi asociata cu boli sistemice si oftalmologice, cu frecatul e'cesiv la ochi, cu alergii oculare specifice. ;e pare, de asemenea, ca pacientii cu distrofii corneene au un risc mai crescut de a dezvolta @eratocon.

;imptomatologie ;us

Aeratoconul poate determina in timp scaderea acuitatii vizuale datorita modificarii de transparenta a corneei (prin dezvoltarea cicatricilor). $lte acuze includ. - aparitia halourilor luminoase in !urul obiectelor) - diplopie monoculara) - imagini distorsionate. In general simptomele se agraveaza pe masura ce boala evolueaza. #aca la inceput defectele de refractie sunt minime, in stadiile avansate este afectata vederea la intuneric, pacientul nu poate dstinge clar detaliile, sau chiar formele. $fectiunea este bilaterala, dar adesea are caracter asimetric. unul din ochi este mult mai afectat comparativ cu celalalt. :nii pacienti dezvolta fotofobie (sensibilitate e'agerata la lumina), senzatie de tensiune oculara, prurit ocular. #urerea nu apare decat in cazurile complicate, cu evolutie foarte lunga. Initial, corectia cu ochelari sau lentile de contact fle'ibile poate ameliora vederea, insa acuitatea vizuala este intr-un declin permanent daca nu se trateaza corespunzator boala. In final se poate a!unge la corectie optica cu lentile de contact rigide. Consultarea unui specialist ;us Pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte la un control de specialitate daca acuza scaderi ale acuitatii vizuale, diplopie sau orice alt simptom de natura oftalmologica, pentru a fi diagnoticati si pentru a primi tratament de specialitate. In cazul in care corectia cu ochelari sau

lentile de contact nu este satisfacatoare, specialistii recomanda ca pacientul sa fie consultat de catre un oftalmolog cu e'perienta in astfel de cazuri sau chiar cu o supraspecializare in acest domeniu. Investigatii paraclinice ;us

$desea @eratoconul este diagnoticat in adolescenta. ;caderea acuitatii vizuale este principalul simtpom care determina prezentarea pacientului la medic. Investigarea bolnavului este inceputa cu anamneza, medicul afland in cadrul acesteia simptomele e'acte, debutul lor si daca pacientul are antecedente personale patologice sugestive. 2ste foarte important de aflat daca astfel de probleme au e'istat in familie, deoarece @eratoconul poate avea transmitere genetica. Investigatia oftalmologica initiala in @eratocon este reprezentata de e'amenul cu lampa cu fanta a corneei. #aca boala este avansata, aspectul corneei este foarte sugestiv si un specialist cu e'perienta in domeniu poate diagnostica foarte rapid cazul. In functie de etapa de evolutie in care este surprins @eratoconul, medicul poate indica si alte investigatii mai e'acte. ;e pot realiza masuratori @eratometrice, care pot obiectiva aparitia unui astigmatism sau se pot realiza retinoscopii. La e'aminarile oftalmologice cel mai frecvent se observa. 6. $paritia unor pigmentatii verzui denumite inele -leischer - ele sunt caracteristice in peste /,0 din cazuri si sunt reprezentate de depunerea de hemosiderina in epiteliul corneean. 4. 2'istenta striatiilor 3ogt - sunt linii patologice foarte fine care se pot observa in cornee. 7. #ezvoltarea cicatricilor corneene care pot avea aspect nodular sau fibrilar. Pentru obtinerea unui diagnostic de certitudine se poate realiza topografia corneeana sau video@eratografia. 2a este de fapt o procedura diagnostica noninvaziva utila in realizarea unei harti topografice a curburilor de la suprafata corneei. Procedura se

realizeaza in doar cateva secunde si este nedureroasa. "ezultatele ei sunt foarte bune si pot localiza eventuale cicatrici sau regiuni distorsionate, astfel incat diagnosticarea @eratoconului sa fie cat mai e'acta.

In cazurile neclare, care au nevoie de confirmarea grosimii corneei se poate realiza o investigatie speciala numita pahimetrie. Investigarea paraclinica a pacientului este foarte comple'a deoarece medicul trebuie sa e'cluda si alte afectiuni probabile care au simptome asemanatoare sau care se manifesta prin subtierea corneei. Cele mai frecvente patologii cu care se realizeaza diagnosticul diferential al @eratoconului includ. diplopia, @eratita interstitiala, @eratoglobus (afectiune rara in care corneea se subtiaza mai ales la margini si care poate coe'ista cu @eratoconul ereditar), degenerare pellucida marginala (afecteaza in special zona marginala a corneei pe o portiune ingusta, de 6-4 mm, de obicei de-a lungul marginii inferioare). In general, alte investigatii de laborator nu sunt necesare. testele de refractie, @eratometria, topografia corneeana si e'amenul cu lampa cu fanta sunt cele care il a!uta cel mai mult pe medic sa stabileasca diagnosticul de @eratocon. ratament ;us Pentru ma!oritatea pacientilor cu @eratocon, tratamentul de baza este reprezentat de corectia optica cu lentile de contact rigide. #aca @eratoconul este in faza precoce de evolutie, medicul poate recomanda ochelari sau lentile fle'ibile, moi. Aeratoconul evolutiv, avansat, are intotdeuna indicatie de lentile de contact rigide. Purtarea prelungita a lentilelor de contact poate fi complicata cu episoade de intoleranta, reactii alergice, abraziuni corneene si chiar neovascularizare corneeana, care reduc semnificativ acuitatea vizuala prin scaderea transparentei. $cest fapt scade considerabil

complianta pacientilor la tratament si este motivul pentru care, cel putin in etapele de inceput, pacientii prefera ochelarii. Calitatea vederii pacientului se poate modifica destul de mult in cursul catorva luni, ceea ce impune schimbarea periodica a lentilelor de contact sau a ochelarilor. :neori, in cazurile de @eratocon avansat si foarte neregulat, medicii pot prescrie si lentile sclerale. 2le acopera o suprafata mult mai

mare a ochiului si cresc astfel stabilitatea. otusi, dimensiunile mai mari, comparativ cu lentilele de contact clasice, le fac mai putin atragatoare pentru pacient, care are probleme in a le aplica si care le poate simti mult mai inconfortabile. Aeratoconul nu are indicatie directa de tratament farmacologic, insa administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, antihistaminice sau stabilizatori de membrana mastocitara pot controla cu succes semnele si simptomele diverselor alergii oculare si pruritului local, care pot duce la frecarea e'cesiva a ochilor. ratamentul chirugical este recomandat pacientilor cu cicatrici nodulare centrale. 2le pot fi indepartate prin @eratectomie superficiala. In urma procedurii se amelioreaza semnificativ tolerabilitatea lentilelor de contact. Cazurile e'treme pot avea indicatie de transplant de cornee. O noua procedura chirugicala a fost propusa pentru tratarea @eratoconului. 2a foloseste lumina ultravioleta si riboflavina. Procedura presupune initial indepartarea epiteliului corneean, cu e'punerea stromei, care va fi supusa tratamentului cu riboflavina si lumina :3. $poi, corneea este lasata sa se reepitelizeze, sperand ca noul strat de colagen va fi mult mai puternic si va creste rigiditatea corneei. $ceasta metoda ramane deocamdata controversata, specialistii avand pareri impartite despre eficienta ei. Ca urmare, studiile si e'perimentele de laborator inca verifica aplicabilitatea ei pe scara larga in viitor. Prognostic ;us

%a!oritatea cazurilor de @eratocon se pot ameliora semnificativ prin corectia optica oflosind lentile de contact. ipul acestora depinde in principal de stadiul de evolutie al bolii, mai e'act, daca boala este la debut, pacientul poate primi lentile fle'ibile, insa daca diagnosticul este tardiv, atunci lentilele moi sunt depasite din punct de vedere terapeutic si se indica lentile rigide. $cuitatea vizuala este redobandita, iar daca pacientul are o igiena riguroasa si o toaleta locala stricta, riscul de aparitie a complicatiilor cauzate

de lentilele de contact este relativ scazut. Chiar si daca se indica transplantul de cornee, rezultatele sunt bune si prognosticul pacientului este favorabil. ;e pare ca in final 6,4,0 din pacientii cu @eratocon au indicatie de transplant de cornee, iar procentul poate sa creasca daca tratamentul cu lentile de contact nu este disponibil. ;tudiile recente au demonstrat ca aceasta afectiune, chiar daca are tendinta la progresie in timp, se va stabiliza la un moment dat. Cel mai adesea @eratoconul progreseaza timp de 6,- 4, de ani si apoi modificarile devin permanente. #iagnosticare bolii la varste foarte tinere sugereaza un prognostic mai prost si o evolutie mai severa a @eratoconului in anii ce urmeaza. Complicatii ;us Cazurile de @eratocon avansat pot sa evolueze rar catre hidrops corneeal acut (@eratocon acut), mai ales daca se rupe membrana #escemet. In aceasta situatie apare edemul stromal central si cicatrizarea corneeana severa. ;imptomele acestei complicatii sunt reprezentate de scaderea brusca a acuitatii vizuale si disconfort ocular. Pacientii cu lentile de contact pot dezvolta complicatii induse de prezenta acestora pe suprafata ochiului, in special abraziuni si con!unctivita paplilara giganta. Pacientii diagnosticati cu @eratocon ar trebui sa evite orice interventie laser pe ochi. Prezenta acestei afectiuni reprezinta o

contraindicatie pentru acest tip de interventii si din acest motiv, anterior fiecarei operatii se realizeaza topografierea corneei.

Prevenire ;us ?u e'ista masuri preventive specifice pentru evitare @eratoconului. :nii specialisti considera ca pacientii cu aceasta patologie trebuie sa fie cat mai prompt si corect tratati pentru alergii oculare si trebuie educati in vederea evitarii frecarii la ochi. $cestia sunt importanti factori de risc pentru aparitia @eratoconului, iar indepartarea lor poate avea efecte benefice asupra evolutiei bolii de fond.

Camp vizual $nsamblul punctelor din spatiu pe care ochiul il poate percepe atunci cand este imobil. 2'plorarea campului vizual - 2'plorarea clinica are avanta!ul de a putea fi realizata in orice loc, fara instrumente. Principalul ei inconvenient este faptul de a nu fi reproductibila. ea nu poate servi deci decat ca e'amen de depistare. In testul de confruntare, subiectul, care priveste drept in fata lui, trebuie sa semnaleze momentul in care percepe un obiect ((testul() pe care e'aminatorul il deplaseaza in fata ochilor sai de la periferie spre centru. In proba lui $msler, subiectul trebuie sa fi'eze punctul central al unei scheme desenand anomaliile pe care le percepe. - 2'plorarea instrumentala prezinta avanta!ul de a fi reproductibila. ea permite deci, daca e cazul, sa se urmareasca evolutia diferitilor parametri. 2a utilizeaza un test luminos mobil si inregistreaza diferitele locuri in care acesta devine vizibil pentru pacient. 2'plorarea instrumentala se face, in general, cu a!utorul unui aparat numit (perimetrul lui 8oldmann(. $nalizorullui -riedmann foloseste aceleasi

principii. $nomalii ale campului vizual

- $mputarea este o ingustare a limitei periferice a campului vizual. In anumite cazuri, ea este consecinta unui glaucom foarte evoluat sau unei retinopatii pigmentare (degenerescenta ereditara). In alte cazuri, amputarea campului vizual este urmarea unei atingeri a cailor vizuale. 2a este localizata atunci intr-o parte precisa, antrenand o cuadranopsie (amputarea unui sfert de camp vizual al fiecarui ochi) sau o hemianopsie (amputarea unei !umatati a campului vizual al unui ochi), mai des verticala decat orizontala. - ;cotomul este o zona de orbire sau de vedere slaba din interiorul campului vizual cauzata de o atingere a retinei sau a cailor vizuale. ;ubiectul poate sa nu perceapa aceasta zona in mod spontan sau poate sa o perceapa ca pe o pata.

ensiunea oculara, cheia ingri!irii bolnavilor de glaucom

Conform unui nou studiu realizat de cercetatorii de la universitatea (Konsei :niversitD College of %edicine in ;eoul( din Coreea de ?ord, chiar daca tensiunea oculara a bolnavilor de glaucom are, in medie, valori scazute, fluctuatiile valorilor sunt asociate cu reducerea campului vizual periferic. ;tudiul a fost efectuat pe un lot de <,> pacienti, cu varsta medie de ++ de ani, care au urmat un tratament triplu pentru glaucom, inclusiv operatii chirurgicale. #upa operatie, la toti pacientii s-au inregistrat valori scazute ale tensiunii oculare. Pacientii, ale caror campuri vizuale si valori ale tensiunii oculare au fost monitorizate timp de cativa ani dupa operatie, au fost impartiti in 4 grupuri in functie de gradul de fluctuatie a tensiunii oculare.

:ltimele e'aminari, realizate la 67 ani dupa operatie, au evidentiat ca pacientii a caror tensiune oculara prezenta fluctuatii puternice, aveau o deficienta mult mai grava in ceea ce priveste campul vizual. "ezultatele sugereaza ca partea campului vizual deteriorata de glaucom, nu poate fi stabilizata doar prin scaderea tensiunii oculare post-operatorii, ci necesita, de asemenea, reducerea pe termen lung a fluctuatiilor tensiunii oculare post-operatorii

Hipermetropia

8eneralitati ;us Hipermetropia reprezinta o afectiune care se manifesta prin vedere incetosata. Persoanele ce sufera de hipermetropie vad bine la distanta si vad obiectele departate mai aproape decat sunt in mod obisnuit, desi tulburarile sunt si la nivelul vederii de aproape si la vederea la distanta. $ceste persoane au de cele mai multe ori probleme in a focaliza imaginile apropiate si nu pot realiza activitati precum cititul sau cusutul. #esi defectele ce cauzeaza aceasta boala pot fi prezente de la nastere (de e'emplu aplatizarea corneei sau glob ocular scurt), lungirea globului ocular in copilarie poate corecta tulburarile de vedere. Pe masura ce se inainteaza in varsta ochiul isi pierde capacitatea de acomodare (modificare a diametrelor sau a formei lentilelor oculare asa incat imaginea sa se focalizeze pe retina). Hipermetropia este de cele mai multe ori evidenta dupa varsta de <, de ani, cand ochii pierd capacitatea de acomodare. ulburarile de focalizare datorate varstei, ce poarta denumirea de prezbitie, determina ca hipermetropia sa devina aparenta. Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. Cauze 7. ;imptome

<. %ecanism fiziopatologic /. -actori de risc +. Consult de specialitate B. %edici specialisti recomandati >. Investigatii C. ratament 6,.Profila'ie Cauze ;us Hipermetropia apare atunci cand razele luminoase ce patrund in ochi se focalizeaza in spatele retinei (in mod normal ele trebuie sa se focalizeze pe retina). $ceasta afectiune este cauzata de un glob ocular cu diametru antero-posterior mic, o cornee ce are curbura mica sau cristalinul este impins spre posterior in interiorul ochiului. Hipermetropia este de obicei congenitala, o persoana cu rude ce au hipermetropie au riscul mai mare de a dezvolta la randul lor afectiunea. Hipermetropia apare din copilarie, dar pana la varsta de <, de ani procesul de acomodare corecteaza tulburarile de vedere. Capacitatea de focalizare a obiectelor de aproape se pierde cu varsta, atat la persoanele cu hipermetropie, cat si la miopi si la emetropi (persoane care nu au tulburari de vedere) - acest lucru poarta numele de presbitie. $ceasta tulburare poate fi determinata de retinopatie, tumori oculare si dizlocari de cristalin. ;imptome

;us

Principalul simptom al hipermetropiei este vederea incetosata, in special pentru obiectele de aproape. #evin dificile activitati ca cititul sau cusutul. Pot de asemenea sa apara. - vedere incetosata, in special in timpul noptii - cefalee frecventa (durere de cap) - durere si tensiune oculara - dificultate in a mentine randul atunci cand citeste sau tendinta de a citi acelasi rand de mai multe ori Copii care au hipermetropie de cele mai multe ori nu au manifestari, totusi unii pot manifesta . - cefalee frecventa - isi freaca ochii des - nu manifesta un interes prea mare pentru citit - au dificultati de citit. %ecanism fiziopatologic ;us Hipermetropia apare inca din copilarie, dar cresterea globului ocular si alungirea lui corecteaza afectiunea. #aca hipermetropia nu se corecteaza pana la varsta de C ani, atunci cand ochiul se opreste din dezvoltare, vederea se poate totusi pastra nemodificata prin acomodare. Copii a caror hipermetropie nu se corecteaza prin acomodare, pot necesita ochelari sau lentile de contact. La adulti se indica chirurgie care sa modifice forma corneei sau sa inlocuiasca cristalinul.

Hipermetropia poate trece neobservata pana la varsta de <, de ani, dar dupa aceasta varsta muschii care controleaza contractia cristalinului devin mai putin eficienti. ;caderea fle'ibilitatii cristalinului va scadea abilitatea de focalizare. "igidizarea cristalinului se numeste presbiopie.

Pe masura ce hipermetropia avanseaza, atat vederea la distanta cat si cea la apropiere sunt afectate si vor necesita corectare. Ochelerii si lentilele de contact vor corecta tulburarile de vedere, dar nu influenteaza progresia bolii. ;imptomele hipermetropiei se accentueaza cu varsta. Hipermetropia creste riscul aparitiei de strabism sau ambliopie (unul dintre ochi nu este folosit si zona corticala sufera o involutie). -actori de risc ;us -actorii de risc pentru hipermetropie sunt. - rude de gradul I (parinti, frati) cu hipermetropie - varsta inaintata, peste /,-+, de ani, in special prin asociere cu prezbitie. Consult de specialitate ;us ;e apeleaza la medic atunci cand apar. - o modificare brusca a vederii - pierdere brusca sau o tulburare - durere - o secretie galbena sau verzuie de la nivelul ochiului - atunci cand un copil sau un adolescent are simptome de hipermetropie sau are tulburari de vedere - hipermetropie care se inrautateste la un adult - apare intoleranta la lentilele de contact. %edici specialisti recomandati ;us

- medicul pediatru - medicul de familie - medicul de medicina interna - medicul oftalmolog. Investigatii ;us :n consult oftalmologic de rutina poate diagnostica hipermetropia sau alte tulburari de refractie, boli care afecteaza ochiul. Consultul oftalmologic complet poate dura 7,-+, minute. :n consult oftalmologic de rutina include. - istoricul medical al pacientului (alte boli ale pacientului) si e'amenul fizic - istoricul medical al familiei pacientului - teste vizuale (acuitatea vizuala, campul vizual, refractia oculara) - tonometrie, masurarea presiunii intraoculare - oftalmoscopia, care permite vizualizarea fundului de ochi si a altor componente oculare, utilizand un ansamblu de lentile care maresc imaginea si o sursa de lumina Pentru a diagnostica hipermetropia se instileaza in ochi substante cicloplegice, pentru a dilata pupila si a minimaliza acomodarea. #epistarea precoce a hipermetropiei se face prin testarea acuitatii vizuale in special in cadrul e'amenelor generale din copilarie. In cazul copiilor se pot aplica procedee de fotoscreening. ;e realizeaza imagini video si nu necesita cooperare din partea copilului. ratament ;us

ratament - generalitati %a!oritatea persoanelor cu hipermetropie nu necesita tratament. Ochelarii sau lentilele de contact imbunatatesc vederea atunci cand aceasta este alterata. Prin corectarea cu lentile sau ochelari imaginea se va focaliza pe retina. Ochelarii si lentilele de contact sunt prima optiune terapeutica a hipermetropiei, ambele sunt eficiente, au un risc mai mic si sunt mai ieftine decat procedeele chirurgicale. La pescrierea de lentile se specifica atat forma lentilei cat si puterea ei de refractie. Ochelarii nu ofera aceeasi calitate a imaginii in centru si la periferie, pe cand lentilele de contact ofera. In cazul in care hipermetropia este corectata fiziologic prin acomodare, pot sa apara dureri de cap (cefalee). In acest caz, prescrierea de ochelari nu va ameliora capacitatea vizuala, dar va scadea simptomele. Procedeele chirurgicale urmaresc modificarea suprafetei corneene, asa incat imaginea sa se formeze direct pe retina. Procedurile chirurgicale folosite sunt. @eratectomie fotorefractiva, @eratoplastia termica, @eratoplastia electrica si implantul de lentile intraoculare. $vanta!e si dezavanta!e ale mi!loacelor terapeutice. - ochelarii reprezinta cea mai simpla si mai sigura metoda de corectie) dar se rup sau se sparg cu usurinta - lentilele de contact produc o corectie predictibila si adecvata, dar cresc riscul de aparitie a leziunilor corneene si de infectii corneene. #e asemenea pot fi pierdute usor sau pot fi lovite Procedeele chirurgicale. desi la cele mai multe persoane chirurgia corecteaza total hipermetropia, la unele este necesara si dupa chirurgie corectia cu lentile sau ochelari. Procedeele chirurgicale au un risc crescut de infectii.

erapia indicata pentru corectia hipermetropiei depinde de mai multi factori. ;unt anumite profesii care nu sunt compatibile cu anumite procedee, de e'emplu profesia de pilot de avion nu este compatibila cu anumite corectii. $numite boli sau terapii medicamentoase pot interfera cu terapia chirurgicala, de e'emplu, bolile care determina scaderea imunitatii sau anumite medicamente incetinesc procesul de vindecare in urma chirurgiei. $numite boli ca diabetul zaharat sau stari fiziologice ca sarcina pot determina modificari ale vederii (instabilitate refractara).

3arianta terapeutica trebuie aleasa si in functie de alte afectiuni asociate. La pacientii care au istoric de glaucom, @eratocon, boala inflamatorie oculara, @eratita herpetica, leziuni oculare sau au suferit o interventie chirurgicala la nivelul ochiului se evita procedeele laser pentru corectia hipermetropiei. ratament ambulator (la domiciliu) Hipermetropia nu poate fi vindecata sau prevenita. In cazul in care vederea necesita corectie, aceasta trebuie sa fie cat mai comoda si mai la indemana pacientului. Pentru a imbunatati vederea se indica pauze periodice de la activitatile care sunt solicitante pentru ochi si folosirea de protectie in cazul activitatilor periculoase. Lentilele de contact necesita o ingri!ire speciala care include curatirea conform instructiunilor si depozitarea lor in cutii speciale, care se aerisesc din cand in cand pentru a impiedica contaminarea. #upa procedeele chirurgicale se indica uneori purtarea de banda!e, de lentile de contact speciale pentru cateva zile. ;e pot administra picaturi pentru a reduce inflamatia, uneori se pot administra cateva luni dupa chirurgie. ;e indica de asemenea evitarea activitatilor sportive, folosirea de farduri sau de alte substante care sa irite ochiul sau sa permita intrarea de apa in ochi. ;e interzice de asemenea dusul pentru 4 zile dupa interventia chirurgicala pentru a evita patrunderea de apa in ochi. 3ederea poate fi diminuata cateva zile dupa procedeele chirurgicale. ;imptomele de ochi uscat sunt frecvente dupa chirurgie, dar de obicei sunt temporare. ratament chirurgical

In cazul hipermetropiei sunt disponibile mai multe procedee chirurgicale. Prin aceste tehnici se modifica forma corneei, asa incat focalizarea sa se faca direct pe retina. ;copul procedeelor chirurgicale este acela de a permite persoanelor cu hipermetropie sa vada bine fara lentile de corectie. %a!oritatea medicilor considera ca o acuitate vizuala de 4,=<, obtinuta in urma chirurgiei reprezinta un rezultat satisfacator. Persoanele cu

acuitatea vizuala de 4,=<, pot sa conduca masina fara sa necesite ochelari. Procedeele laser pentru corectarea hipermetropiei nu sunt la fel de uzuale ca cele pentru coretarea miopiei. In cazul hipermetropiei, corneea trebuie remodelata si intarita, lucru mai dificl de realizat decat aplatizarea care se face pentru corectarea miopiei. Procedeele laser se folosesc pentru corectia gradelor mici de hipermetropie. $lte optiuni, ca implantarea de lentile intraoculare, pot corecta mai usor hipermetropia. $lte procedee folosite in terapia hipermetroiei includ lentile intraoculare cristaliniene sau inlocuirea de cristalin. #esi indepartarea cristalinului si introducerea unui alt cristalin duce la pierderea abilitatii de acomodare, acest procedeu poate fi optiunea cea mai buna pentru persoanele in varsta, la care oricum acomodarea este aproape pierduta. 2'ista 7 procedee principale de corectie laser a hipermetropiei. Aeratomielia laser in situ, care foloseste unda laser pentru a inmuia partea centrala a corneei, a devenit cea mai des folosita terapie in tratarea hipermetropiei. $ceasta tehnica are simptome postoperatorii (durere) mai putin severe decat celelalte proceduri, iar stabilizarea campului vizual dupa terapie este mai rapida. $ceasta metoda este folosita pentru corectarea hipermetropiei moderate sau usoare. Aeratectomie fotorefractiva laser este un procedeu care foloseste laserul pentru a remodela corneea si a o inmuia. $cest procedeu nu implica incizii, dar este un procedeu dureros si cu vindecare mai lenta. Corecteaza hipermetropia mica si moderata. Aeratoplastia termica este un procedeu ce utilizeaza energia calorica pentru a modifica suprafata corneei, prin scurtarea fibrelor de colagen din interiorul ei. ;unt doua tipuri de @eratoplastie. noncontact (@eratoplastie laser) si contact (@eratoplastie prin conductie).

$mbele au risc de a favoriza astigmatismul. erapii alternative Hipermetropia nu poate fi corectata prin alte terapii, iar terapiile complementare, ca dieta, activitatea fizica sau masurile de autointretinere nu au nici un efect.

Profila'ie ;us Hipermetropia nu poate fi prevenita. #iagnosticarea precoce poate preveni procesele de acomodare, ce pot fi simptomatice si pot obosi ochiul. ;creening-ul precoce poate identifica de asemenea alte boli asociate, ca strabism si ambliopie.

$stigmatismul

8eneralitati ;us $stigmatismul reprezinta o afectiune oftalmologica destul de frecvent intalnita, in special in randul copiilor. ;e poate corecta usor prin lentile de contact, ochelari sau chiar prin interventii chirugicale. $stigmatismul apare cand corneea prezinta curubri anormale si are mai degraba o forma ovoidala decat rotunda. $stigmatismul este o tulburare de refractie si este fiziologica (cand are o valoare in !ur de ,,/ dioptrii) sau patologica (daca este mai mare de 6 dioptrie). In situatia in care curbura corneei este foarte accentuata, pacientii au indicatie de tratament. #aca insa astigmatismul are valori mici si nu interfereaza cu calitatea vietii pacientului, specialistii recomanda necorectarea lui. 8lobul ocular are forma sferica si doua lentile. corneea si cristalinul. Corneea este transparenta si acopera irisul, pupila si camera anterioara a ochiului. Cristalinul este localizat in spatele irisului, iar

posterior de el se afla corpul vitros (sau simplu, vitrosul). 2l are o forma biconve'a si alaturi de cornee refracta lumina ce va fi

focalizata pe retina. Corneea si cristalinul au impreuna mai mult de 4=7 din intreaga putere optica a ochiului. In mod normal, cand raza luminoasa patrunde in ochi ea se refracta uniform si determina o imagine clara, unica a obiectului. In ochiul cu astigmatism acest lucru nu se intampla - lumina este refractata cu putere diferita intr-o zona fata de alta, astfel incat a!unge sa fie focalizata doar o parte din obiect. Obiectul in ansamblul sau va aparea neclar si incetosat. Pacientii cu astigmatism nu pot percepe detaliile si uneori chiar si liniile verticale par distorsionate. 2'ista doua tipuri de astigmatism. 6. $stigmatismul neregulat - adesea cauzat de leziuni cicatriciale corneene sau cristaliniene si nu poate fi corectat prin lentile e'terne, ci doar prin lentile de contact rigide si permeabile (care pot fi destul de inconfortabile pentru pacient). 4. $stigmatismul regulat - poate fi corectat prin ochelari. $stigmatismul este relativ frecvent intalnit in populatie. specialistii oftalmologi considera ca 7 din 6, copii cu varsta intre / si 6B ani au astigmatism. ratamentul acestei afectiuni include atat metode chirugicale, cat si corectie e'terna (prin ochelari cu lentile cilindrice). $stigmatismul se masora in dioptrii. ;e indica corectarea sa daca valoarea lui depaseste 6 dioptrie. In unele cazuri se poate corecta cu lentile de contact, insa indicatiile acestora sunt mai reduse comparativ cu ale ochelarilor.

$stigmatismul patologic poate fi mostenit (are caracter ereditar). $desea apare in combinatii cu alte tulburari oftalmologice de tipul miopiei sau hipermetropiei. Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. Cauze 7. ;imptomatologie <. #iagnosticare /. ratament Cauze ;us ;pecialistii nu au descoperit deocamdata cauzele aparitiei astigmatismului si nici de ce unele persoane dezvolta aceasta boala in timp ce altele nu. $stigmatismul poate fi ereditar in aceasta situatie este prezent inca de la nastere, sau poate fi dobandit - ca urmare a unei presiuni importante e'ercitate de pleoape asupra corneei, a posturii inadecvate, a utilizarii prelungite a vederii la locul de munca (in special pentru observarea detaliilor). :nii copii se nasc cu astigmatism (astigmatism congenital) insa ma!oritatea cazurilor apar in cursul vietii. %a!oritatea afectiunilor refractive au tendinta la stabilizare (din punct de vedere al dioptriilor) in !urul varstei de 4/- 7, de ani.

#esi cauza e'acta de aparitie a astigmatismului nu se cunoaste, e'ista o serie de factori cu potential daunator (considerati a fi factori de risc sau agenti cu rol patogenic) cum ar fi . -3indecari prin cicatrici ale abraziunilor sau perforatiilor corneene) -Contuzii sau alte traumatisme oculare) -Infectii oculare) -%odificari de forma ale corneei secundare interventiilor chirugicale oftalmologice. O cauza mai rara de astigmatism este cheratoconul. #e fapt, acesta este o tulburare caracterizata prin deformarea cronica a corneei, insotita de scaderea vederii (ca rezultat al modificarilor de refractie). $fectiunea debuteaza la pubertate si afecteaza in special femeile. ;e pare ca la baza aparitiei @eratoconului se afla sinteza anormala de colagen (deoarece corneea este de natura colagenica, este si ea afectata). 2volutia cheratoconului poate fi spre indicatia realizarii unui transplant de cornee. $ceasta masura terapeutica are foarte mari sanse de reusita, iar prognosticul pacientilor este e'celent - nu e'ista re!ecte de cornee. $stigmatismul poate fi atat corneean cat si lenticular. $stigmatismul lenticular este determinat de anomalii ale cristalinului si apare intr-o serie de boli cu componenta metabolica de tipul diabetului zaharat, sindromului metabolic sau hipertensiunii arteriale (aceastea pot modifica forma cristalinului). -orma revine la normal daca nivelul glicemiei este pastrat in parametrii normali prin administrarea insulinei sau prin modificari de natura dietetica. ;imptomatologie ;us

Pacientii cu astigmatism nediagnosticat si netratat au adesea. -Cefalee) -Oboseala oculara)

-3edere incetosata) -$cuitate vizuala scazuta in special pentru vederea la distanta. #esi astfel de simptome sunt nespecifice si nu sugereaza imediat un astigmatism, pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte la medic in vederea stabilirii unui diagnostic de certitudine si instituirii unui tratament adecvat. ?u e'ista factori de risc specifici pentru aparitia astigmatismului (in afara de un istoric familial de astigmatism) oricine poate dezvolta astigmatism, indiferent de varsta. #iagnosticare ;us %edicul oftalmolog poate diagnostica astigmatismul in urma unui e'amen oftalmologic foarte amanuntit. $stigmatismul poate sa apara concomitent cu alte tulburari de vedere, cum ar fi miopia, hipermetropia. #in pacate, un mare procent din copiii si adolescentii cu astigmatism nu sunt diagnosticati precoce. 3aloarea (masurata in dioptrii) a astigmatismului se mareste anual, de aceea pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte anual la un consult de specialitate. $stigmatismul poate fi diagnosticat de catre un optometrist care poate sa prescrie si ochelari sau lentile de contact si de catre un oftalmolog - acesta poate acorda ingri!iri complete si mult mai comple'e - de la diagnostic pana la tratament medical sau chirugical. Pentru a stabili diagnosticul de astigmatism, medicul oftalmolog poate realiza mai multe teste. Cele mai importante sunt prezentate in

continuare.

6. 2'aminarea campului vizual 2ste cel mai simplu test, face parte din e'aminarea oftalomologica standard si ofera informatii foarte utile. ;e utilizeaza un optotip (o plansa cu litere si= sau cifre de dimensiuni standard) pe care pacientul trebuie sa il citeasca de la o distanta predeterminata (de obicei / metri). 4. este de refractie ;e realizeaza cu diverse tipuri de lentile. %edicul poate utiliza un retinoscop (oftalmoscop) pentru a urmari modul in care lumina este reflectata in ochi si astfel poate stabili daca e'ista greseli de refractie. :tilizand apoi alte lentile, medicul va cere pacientului sa precizeze cu care dintre acestea vede cel mai clar la optotip. #upa ce se realizeaza masuratori la ambii ochi, oftalmologul va prescrie ochelarii in functie de lentilele cu care s-a putut corecta defectul de vedere. 7. Aeratometrie Aeratometrul este un aparat care masoara curbura corneei. Corneele care nu au astigmatism au o curbura uniforma si simetrica, insa cele cu aceasta afectiune nu sunt uniforme. 2'ista doua tipuri distincte de @eratometre (sau oftalmometre). Laval-;chotz si 1anschLomb. Principiile @eratometrului se bazeaza pe relatia dintre marimea obiectivului, marimea imaginii precum si distanta dintre suprafata reflectata si obiect. In urma masuratorilor se determina forma corneei si puterea ei de focalizare. Aeratometrul este, de asemenea, utilizat pentru prescrierea lentilelor de contact si pentru a monitoriza curbura corneei dupa interventiile chirugicale.

<. opografia corneeana $ceasta tehnologie avansata aduce cele mai multe si detaliate informatii despre forma (curburile) corneei. Procedura mai este cunoscuta si sub denumirea de foto@eratoscopie sau video@eratografie. 2ste o tehnica imagistica noninvaziva folosita in oftalmologie care poate realiza o harta a suprafetei corneei.

opografia acesteia este deosebit de importanta deoarece corneea are peste B,0 din puterea de refractie a ochiului. Harta tridimensionala a suprafetei corneene este utila specialistilor atat in diagnosticarea, cat si in tratarea unui numar mare de afectiuni. Procedura de realizare dureaza doar cateva secunde si este complet nedureroasa. ratament ;us $stigmatismul poate fi tratat cu ochelari, lentile de contact sau prin interventie chirurgicala. 6. Ochelarii cu lentile cilindrice $u o forma particulara, menita sa echilibreze forma patologica a corneei (care determina tulburarile de acuitate vizuala). Ochelarii sunt utili pentru vederea la distanta. #aca pacientul priveste insa prea mult timp in !os, imaginile pot aparea distorsionate. :nii specialisti sunt de parere ca daca defectul este mic, astigmatismul poate fi lasat necorectat. #aca insa pacientul are ochelari, a!unge sa se obisnuiasca cu ei in apro'imativ o saptamana. In cazul in care vederea ramane in continuare neclara, pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze medicului pentru a li se prescrie alte lentile si pentru a li se verifica ochelarii pe care de!a ii au. 4. Lentile de contact 2'ista lentile de contact speciale care pot corecta astigmatismul. Lentilele obisnuite isi modifica pozitia cand persoana clipeste (se

rotesc). Lentilele pentru astigmatism au, insa, capacitatea de a reveni la pozitia intiala ori de cat ori pacientul clipeste. 7. Interventiile chirugicale

$stigmatismul poate fi tratat cu laser. %etoda isi propune sa remodeleze corneea astfel incat aceasta sa poata focaliza lumina mult mai bine. ;e considera ca tratamentul chirugical este singurul tip de tratament care poate sa corecteze efectiv cauza de aparitie a acestui defect. Interventia se realizeaza cu pacientul sub anestezie locala (cateva picaturi de anestezic oftalmic previn durerea). ;e realizeaza un fald mic printr-o incizie foarte fina. -aldul de tesut corneean este apoi ridicat si tras inapoi pentru ca portiunea centrala sa devina accesibila tratamentului cu laser. ;e trece la e'cizarea unor mici fragmente de cornee (din partea interna) si la sfarsit faldul se trece peste zona de lucru pentru a se acoperi corneea interna. ;e administreaza picaturi oftalmice cu antibiotice si antiinflamatoare pentru a se preveni instalarea unor eventuale complicatii. #ezavanta!e ale acestei operatii. -Pacientii pot prezenta 'eroftalmie) -Pacientii pot sa perceapa un halou in !urul luminilor puternice, in special noaptea, care poate fi foarte deran!ant) -;e poate mentine indicatia de ochelari chiar si daca pacientul este operat pentru alte defecte de vedere (miopie). <. Aeratotomia astigmatica 2ste o procedura chirurgicala utilizata in tratamentul astigmatismului care are la baza @eratotomia radiala. In cadrul acestei tehnici se realizeaza mici incizii in cornee, in zonele strategice, unde unghiurile sunt cele mai ascutite. In urma @eratotomiei corneea devine

capabila sa focalizez mult mai precis lumina pe retina. $ceasta metoda este inlocuita insa treptat cu procedurile laser. #e retinutG Indicatia de purtarea a ochelarilor, lentilelor sau cea de interventie chirurgicala se stabileste in functie de starea de sanatate oculara,

capacitatea de refractie precum si modul de viata al pacientului si profesia acestuia (necesitatile oculare ale pacientului). #aca pacientii au @eratocon, se pare ca lentilele de contact rigide si permeabile le imbunataesc acuitatea vizuala mai bine decat ochelarii. #aca insa astigmatismul este sever, atunci specialistii le pot recomanda ochelari sau chiar interventie chirugicala

"etinopatia sau retinita pigmentara

8eneralitati ;us "etinopatia pigmentara sau retinita pigmentara este denumirea utilizata pentru un grup de boli ereditare care afecteaza retina. "etina este situata in partea din spate a ochiului si actioneaza ca un film intr-un aparat de fotografiat) aceasta contine celule vizuale speciale care actioneaza la razele luminii prin intermediul unor fotoreceptori. Celulele fotoreceptoare capteaza si proceseaza lumina contribuind la optimizarea vederii. 2'ista doua tipuri de celule vizuale fotoreceptoare. celule conuri si celule bastonase. Celulele de tip bastonas sunt implicate in procesul de adaptare al vederii la intuneric sau luminozitate slaba. #e asemenea, acest tip de celule permit vizualizarea imaginilor si a detaliilor periferice si laterale. Celulele de tip con sunt concentrate in macula) acestea sunt responsabile de vederea clara, detaliata, colorata din centrul imaginii.

Impreuna, celulele conuri si bastonase asigura vizualizarea detaliata a imaginilor si transforma lumina in impulsuri electrice care vor fi transmise la creier. Prin degenerarea si distrugerea acestor celule (retinita pigmentara) vederea se va deteriora progresiv. Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. ;imptome 7. Cauze <. -actori de risc /. #etectare si diagnosticare +. ratament B. Informatii utile ;imptome ;us ;imptomele retinitei pigmentare pot fi observate atat la copii si adolescenti, cat si adultii tineri. 1oala progreseaza continuu pe parcursul intregii vieti, iar simptomele se agraveaza, de obicei, dupa o perioada mai lunga de timp. ;imptome. - vedere slaba pe timp de noapte sau in zonele slab iluminate) - pierderea vederii periferice) - pierderea vederii centrale (in cazurile avansate).

Cauze ;us In cele mai multe cazuri retinita pigmentara este ereditara, boala fiind cauzata de o serie de defecte genetice. Celulele tip bastonas, care controleaza vederea pe timp de noapte, sunt cel mai frecvent afectate. otusi, in unele cazuri, sunt deteriorate intr-o proportie mai mare celulele de tip con. Principalul semn al bolii este prezenta unor pete intunecate, pigmentate, la nivelul retinei. -actori de risc ;us Principalul factor de risc este e'istenta bolii in istoricul familial. $fectiunea poate fi legata de cromozomul E - manifestandu-se de la mama la fiu, poate fi autozomal recesiva - se transmite la ambele se'e daca ambii parinti au gena sau autozomal dominanta - prin intermediul unei gene dominante provenite de la unul din parinti. #etectare si diagnosticare ;us $desea, retinopatia pigmentara este depistata atunci cand un pacient se plange de vedere slaba pe timp de noapte. ;pecifica acestei boli este atrofia arterelor subtiri si prezenta petelor pigmentare de culoare inchisa, care corespund ariilor retiniene afectate. Oftalmologul va e'amina retina prin intermediul oftalmoscopiei sau a electroretinogramei, astfel, va fi evaluat modul in care ochiul raspunde la lumina. estul ofera informatii privind capacitatea de functionare a celulelor tip bastonas si a celor tip con de la nivelul retinei. ratament

;us

In prezent, nu e'ista tratament eficient pentru retinopatia pigmentara. Cu toate acestea, se fac cercetari intense pentru descoperirea cauzelor, prevenirea si tratarea retinopatiei pigmentare. #esi nu vindeca boala, vitamina $ se pare ca incetineste progresia retinitei pigmentare la unii bolnavi. #e asemenea, folosirea ochelarilor de soare pentru prote!area retinei de razele ultraviolete contribuie la pastrarea vederii. Colaborarea cu un oftalmolog il va a!uta pe pacient sa faca fata manifestarilor, si cu toate ca afectiunea va evolua acest lucru se va intampla intr-un ritm mai lent. Orbirea completa este mai putin frecventa. Informatii utile ;us %a!oritatea simptomelor sunt specifice mai multor tipuri de retinita) cel mai des intalnit fiind nebulozitatea (tulburarea) umorului vitros - lichidul care umple cavitatea din spatele globului ocular. Oftalmologul va detecta acest lucru prin e'aminarea ochiului cu a!utorul unui instrument numit oftalmoscop. Prin intermediul consilierii genetice, se poate stabili care este gradul de risc de a manifesta boala in cazul copiilor care au parinti cu aceasta afectiune. $stfel, daca vederea devine neclara pe timp de noapte, mergeti la consult la medicul oftalmolog inainte ca boala sa evolueze.

Orbirea sau cecitatea

8eneralitati

;us

Orbirea sau cecitatea consta in absenta vederii din cauza unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ai centrilor nervosi. Cecitatea poate fi partiala sau totala, dobandita sau congenitala. In caz de orbire partiala. acuitatea celui mai bun ochi este cuprinsa intre 6=4, si 6=/,, pentru orbire aproape totala. acuitatea celui mai bun ochi este cuprinsa intre 6=/, si pragul de percepere al luminii si cand este totala. lumina nu este perceputa. Persoanele care vad mai slab decat 4,=4,, sunt considerati orbi in ma!oritatea statelor din ;tatele :nite ale $mericii. Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. Cauze 7. -actorii de risc <. Ingri!irea la domiciliu /. Consultul de specialitate +. Orbirea - complicatie a unor boli B. Orbirea ca simptom Cauze ;us :rmatoarele statistici ofera diferite date cu privire la cauzele orbirii. - CB0 din cazurile de cecitate sunt rezultatul unor boli comune ale ochilor in ;:$ (;tudiul pentru prevenirea orbirii, ?I;2, -;?)) - ,,>0 din adultii, care sufera de diabet zaharat si apeleaza la cabinete specializate de diabetologie, sufera de orbire - conform studiilor din 4,,4, $ustralia ($ustralia9s Health, 4,,<, $IHI))

- 64.,,, - 4<.,,, de noi cazuri de orbire raportate anual sunt cauzate de retinopatia diabetica in ;:$ (Conform evidentelor ?ational #iabetes ;tatitics, ?I##A, 4,,7)) - #iabetul provoaca >,,, de noi cazuri de orbire in ;:$ (conform cercetarilor pentru prevenirea orbirii, ?I;2, ?;-)) - /./,, bolnavi raman anual fara vedere din cauza glaucomului in ;:$ (;tudiul pentru prevenirea orbirii, ?I;2, -;?)) - 64,.,,, bolnavi sunt in prezent orbi din cauza glaucomului in ;:$ (;tudiul pentru prevenirea orbirii ?I;2, -;?)) - 6,<.,,, cazuri de orbire din cauze legate de varsta, in mod special degenerescenta maculara sunt raportate in ;:$ (;tudiul pentru prevenirea orbirii, ?I;2, -;?)) - 7,.,,, de bolnavi sunt fara vedere din cauza uveitei in ;:$ (;tudiul pentru prevenirea orbirii, ?I;2, -;?). #iabetul este principala cauza de cecitate la adultii cu varste cuprinse intre 4, si B< de ani. "etina este o membrana subtire aflata in partea din spate a ochiului. $ceasta este formata din celule care furnizeaza imaginea vizuala si o trimit la creier. $fectiunile retiniene includ degenerarea maculara legata de varsta, retinopatia diabetica si dezlipirea de retina. La nivel mondial, principalele cauze de orbire sunt cataracta, lepra, deficitul de vitamina $, onchocerciaza, trachoma. :rmatoarele cauze pot determina pierderea vederii. 6. Pierderea vederii centrale - cauze. - intunecarea campului vizual) - cataracta)

- degenerescenta maculara) - nevrita optica - poate provoca pierderea brusca, unilaterala,a vederii centrale) - scleroza multipla - deoarece aceasta poate provoca nevrita optica)

- tumori cerebrale) - anevrism cerebral. 4. Pierderea vederii periferice - cauze. - intunecarea campului vizual) - dezlipirea de retina. 7. $lte cauze. - leziuni la nivelul ochiului) - degenerescenta maculara) - glaucom) - anumite boli oculare) - retinopatie) - retinopatie diabetica) - accident vascular cerebral) - scleroza multipla) - compresia nervului optic) - hipertensiune craniana) - edem papilar bilateral) - infarct cerebral bilateral la nivelul lobului occipital) - blocarea vaselor de sange) - complicatii la nasterea prematura) - complicatii in urma chirurgiei oculare)

- ambliopia) - nevrita optica) - boala aD-;achs) - retinita pigmentara) - retinoblastom) - saturnism) - gliom optic (sau gliom de cale optica). -actorii de risc ;us In cazul orbirii factorii de risc nu par a avea o cauza directa cu aceasta, ci e'ista numai o asociere. 2'istenta unei predispozitii la cecitate creste riscul instalarii acesteia, dar nu conduce intotdeaun la orbire. La polul opus, absenta factorilor de risc sau prote!area ochiului nu garanteaza ca o persoana nu va suferi de cecitate. Ingri!irea la domiciliu ;us Posibilitatea ca pacientul care sufera de cecitate (totala sau partiala) sa functioneze independent (sa se imbrace, sa manance, sa traiasca in conditii de siguranta) este un lucru e'trem de important. 2'ista servicii disponibile care ofera instruire, suport, cadre specializate care a!uta persoanele nevazatoare sa-si imbunatatesc calitatea vietii lor. Consultul de specialitate ;us

Pierderea brusca a vederii, intotdeauna, va reprezenta o situatie de urgenta, chiar daca acestea nu afecteaza total vederea. Luati legatura cu un medic oftalmolog sau mergeti la camera de garda a unui spital de oftalmologie. Pierderea vederii este nedureroasa, si tocmai absenta durerii ii determina pe unii oameni sa amane consultul medical de specialitate. %a!oritatea afectiunilor care conduc la pierderea vederii pot fi vindecate doar daca sunt depistate si tratate in stadiul incipient al bolii. La ce sa va asteptati la consultul medicalF ;e va efectua un e'amen oftalmologic complet si amanuntit. ;chema de tratament va depinde de cauza afectiunii. Orbirea - complicatie a unor boli ;us $fectiuni care ar putea avea drept complicatie cecitatea sau pierderea vederii. - degenerescenta maculara) - sindromul $lpers) - boala 1atten) - boala 1ehcet) - blefarospasm esential benign) - cataracta) - glaucom cu unghi inchis) - glaucom) - citomegalovirus la copii) - @eratita) - lepra)

- scleroza multipla)

- herpes ocular) - glaucom cu unghi deschis) - dezlipire de retina) - retinita pigmentara) - retinopatie) - retinopatie la prematuri) - boala ;andohoff 1oilor) - sarcoidoza) - sifilis) - arterita temporala) - trachoma (con!unctivita cronica provocata de chlamDdia trachomatis)) - sindromul :sher) - deficit de vitamina $) - bolile 3on Hippel-Lindau. Orbirea ca simptom ;us Pierderea vederii este un simptom pentru urmatoarele afectiuni. 6. Orbire brusca (considerate intotdeauna urgente medicale). - o leziune la nivelul ochiului) - obstructia unei artere oculare) - obstructia unei artere retiniana)

- obstructia unei vene retiniana) - arterita temporala) - dezlipire de retina) - amaurosis fuga' sau amauroza fugace (tulburari tranzitorii de vedere)) - accident vascular cerebral) - migrene) - nevrita optica) - hemoragie in corpul vitros) - glaucom acut) - into'icatie cu alcool metilic) - isterie) - leziuni la nivelul creierului. 4. Orbire progresiva. - cataracta) - degenerescenta maculara) - retinopatia diabetica) - glaucom) - hipertensiune oculara) - coroidita) - retinita pigmentara) - trachoma (con!unctivita cronica provocata de chlamDdia trachomatis).

#aca manifestati oricare dintre aceste simptome adresati-va medicului specialist

#iplopie Perceperea a doua imagini ale unui obiect privit. ipuriF- #iferite tipuri de diplopie.F - #iplopiile monoculare persista atunci cand se inchide ochiul care nu este atins. ele provin dintr-o atingere a globului ocular. #iplopiile monoculare apar la debutul anumitor cataracte, in cazul afectarii maculei (zona centrala a retinei) sau chiar de iridectomie (ablatia unui fragment de iris) chirurgicala sau traumatica.F - #iplopiile binoculare, in schimb, dispar atunci cand se inchide unul sau altul dintre ochi. este vorba de o atingere a muschilor oculomotori. 2le pot proveni dintr-o paralizie oculomotorie de origine traumatica, tumorala, vasculara sau din cauza unei afectiuni, ca diabetul sau scleroza in placi. O diplopie binoculara poate surveni, de asemenea, in cazul unei afectiuni musculare (miastenie, miopatie endocriniana) sau in cazul unei heteroforii (tulburare a vederii binoculare legata de variatiile de echilibru ale muschilor oculomotori). In acest ultim caz, tendinta devierii ochiului, corectata in mod obisnuit spontan pentru a evita diplopia, reapare sub efectul oboselii sau al unei into'icatii alcoolice. ratament - ratamentul diplopiilor monoculare este, in principal, cel al cauzei, atunci cand este posibil. tratarea unei cataracte,

repararea chirurgicala a unei iridectomii prea intinse. ratamentul diplopiilor binoculare consta in prima etapa in depistarea ochiului

afectat, cu scopul de a aduce o micsorare rapida a suferintei pacientului. #aca diplopia persista, se poate a!unge la plasarea pe sticla lentilelor a unor prisme, care vor fi incorporate in sticla daca afectiunea continua. In ce priveste tratamentul chirurgical, el nu poate fi propus decat in unele paralizii definitive. In toate cazurile in care este posibil, tratamentul cauzei este indispensabil.

Prezbiopia

8eneralitati ;us Prezbiopia reprezinta diminuarea puterii de acomodare a ochiului o data cu inaintarea in varsta, mai ales la distingerea obiectelor de aproape. Pe masura apropierii de varsta medie, cristalinul (lentila ochiului) se subtiaza si isi pierde din elasticitate. $comodarea vizuala reprezinta capacitatea cristalinului de a-si modifica conve'itatea si grosimea pentru a permite focalizarea obiectelor aflate la diferite distante. Pierderea acestei proprietati duce la diminuarea vederii, deoarece obiectele nu mai sunt focalizate bine. $ceste probleme incep sa fie remarcate in !urul varstei de </ de ani, cand pentru a citi dintr-o carte sau dintr-un ziar, acestea trebuie indepartate de ochi pentru a vedea mai bine. In mod normal, muschii care sustin cristalinul se rela'eaza si se contracta in functie de distanta la care se afla obiectele. In prezbiopie muschii inca functioneaza, dar cristalinul isi pierde din elasticitate si nu-si mai poate modifica conve'itatea pentru a vedea bine obiectele de aproape.

Imaginile sunt focalizate in spatele retinei, in loc sa fie focalizate pe retina, aceasta determinand o vedere neclara. Pentru

imbunatatirea vederii se mareste distanta dintre obiect si ochi si astfel proiectia va avea loc la nivelul retinei. #e e'emplu, se poate indeparta ziarul pana se obtine o imagine buna. #in acest motiv prezbiopia este uneori numita sindromul (bratului scurt(. Cuprins articol 6. 8eneralitati 4. Cauze 7. ;imptome <. #iagnostic /. ratament +. 2volutie Cauze ;us Prezbiopia este un proces normal in cadrul imbatranirii. O data cu inaintarea in varsta cristalinul se subtiaza si isi pierde din elasticitate iar muschii ce sustin cristalinul sunt si ei usor afectati. $ceste doua schimbari scad capacitatea de acomodare in special pentru vederea la apropiere. Insa aceste modificari apar gradat, desi poate parea ca aceasta diminuarea a acomodarii survine brusc. ;imptome ;us Principalul simptom al prezbiopiei este vederea neclara in special in distingerea obiectelor apropiate. $ceasta se inrautateste la lumina slaba sau pe un fond de oboseala. Prezbiopia poate de asemenea sa produca cefalee (dureri de cap) sau astenopie (oboseala ochilor).

#iagnostic ;us 1oala poate fi diagnosticata printr-un control oftalmologic obisnuit. %edicul oftalmolog va testa acuitatea vizuala, puterea refractara (capacitatea ochiului de a schimba focalizarea de la apropiere la departare), starea muschilor si starea retinei. %edicul va putea masura si dioptriile in cadrul acestui consult. ratament ;us In mod normal, prezbiopia poate fi corectata cu ochelari sau lentile de contact. #aca persoana afectata de prezbiopie nu a avut nevoie de ochelari sau lentile de contact pana atunci, i se va corecta vederea prin prescrierea unor ochelari pentru vederea de aproape. Cumpararea ochelarilor fara recomandarea medicului ar putea fi suficienta pentru corectarea vederii, dar cel mai bine ar fi consultarea unui specialist pentru a determina e'act ochelarii necesari. #aca totusi se doreste cumpararea unor ochelari fara a avea o reteta de la medicul specialist trebuie sa se incerce mai multe perechi de ochelari de diferite dioptrii pentru ai nimeri pe cei potriviti, astfel incat sa se poata citi fara ca ochii sa oboseasca.

#aca prezbiopia se suprapune la o persoana care de!a foloseste ochelari pentru apropiere, distanta sau astigmatism este nevoie de o noua reteta. ;e recomanda folosirea unor lentile bifocale in care partea superioara a lentilei este pentru vederea la distanta si partea inferioara pentru vederea de aproape. $lte optiuni sunt lentilele trifocale ce corecteaza atat vederea de aproape si distanta cat si pe aceea la o distanta medie.

$cestea sunt lentilele de contact bifocale sau doua lentile de contact cu rol diferit, care corecteaza vederea la distanta in ochiul mai

putin afectat de prezbiopie si vederea de aproape in ochiul afectat mai mult de prezbiopie. Pe masura ce boala avanseaza se recomanda consultul de specialitate pentru noile modificari. #aca nu se doreste folosirea ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact se poate apela si la chirurgie pentru a corecta prezbiopia. Procedurile folosite in tratamentul prezbiopiei sunt. L$;IA - un tip de operatie laser folosita pentru a schimba forma corneei pentru reducerea dioptriilor ochelarilor sau lentilelor de contact la persoanele cu miopie severa) P"A - @eratectomie fotorefractara, care foloseste laserul pentru a modela corneea si inlocuirea cristalinului natural cu unul artificial prin implant.

?ici una din aceste interventii chirurgicale nu va reda vederea intr-o stare perfecta. #e e'emplu, se poate efectua interventia chirurgicala pentru corectarea vederii la distanta si se recomanda folosirea ochelarilor pentru citit pentru corectarea vederii de aproape sau se poate interveni chirurgical la unul din ochi pentru corectarea vederii la distanta si la celalalt ochi pentru corectarea vederii la apropiere. In acest moment sunt studiate si testate noi proceduri pentru corectarea prezbiopiei. 2volutie ;us 3ederea de aproape se inrautateste datorita prezbiopiei in !urul varstei de </ de ani. Pana la +, de ani ochii isi vor pierde capacitatea de acomodare in mod continuu necesitand schimbarea dioptriilor ochelarilor sau a lentilelor de contact. La aceasta varsta (+, de ani) acest proces se opreste si vederea nu se mai inrautateste.

Operatia #e Cataracta

Cataracta este o afectiune a ochiului ce se manifesta prin opacifierea progresiva a cristalinului acest fapt ducand la o vedere neclara, incetosata. #esi uneori apare ca rezultat al altor boli ale ochiului, principala sa cauza este de cele mai multe ori inaintarea in varsta. ;imptomele cele mai frecvente ale cataractei M M M M M 3edere incetosata, fara senzatie de durere) Culorile sunt percepute mai fad si avand tenta maronie) 3ederea nocturna slabita) ?evoia schimbarii frecvente a prescriptiei de ochelari) #isconfort la lumina puternica.

;ingurul tratament eficient al cataractei este cel chirurgical. In cadrul clinicii de oftalmologie 3ista 3ision efectuam astfel de interventii de cataracta prin intermediul tehnicii facoemusificarii in regim ambulatoriu. Operatia de cataracta consta in inlocuirea lentilei naturale a ochiului cristalinul- cu una artificiala. ehnica folosita se numeste facoemulsificare prin ;I; 2%:L $LCO? L28$CK si se efecueaza cu a!utorul unei sonde care emite ultrasunete) aceasta se introduce Nn ochi printr-o incizie atat de mica incat nu este nevoie de sutura. On locul cristalinului e'tras se plaseaza o lentila numita cristalin artificial foldabil (pliabil) care va ramPne Nn ochi pe toata durata vietii ducand la imbunatatirea considerabila a vederii. In cadrul clinicii noastre interventia se realizeaza sub anestezie topica durata fiind foarte scurta - de ordinul a catorva minute, iar pacientul paraseste clinica in aceeasi zi fiind nevoie doar de un pansament ocular pana la controlul de a doua zi.

In cazul operatiei de cataracta cu ultrasunete este deosebit de important ca interventia sa se faca la momentul oportun, respectiv in momentul in care pacientul sesizeaza un disconfort vizual.

In zilele noastre operatia de cataracta prin facoemulsificare a devenit una din cele mai sigure si mai eficiente proceduri chirurgicale.

8laucomul $ceasta boala se manifesta prin distrugerea progresiva a nervului optic datorita cresterii tensiunii intraoculare. $stfel campul vizual se restrange treptat pana cand se a!unge, in final la orbire. 2'ista 7 forme de glaucom. M 8laucomul cu unghi deschis este cea mai frecventa dintre acestea. In cazul persoanelor care manifesta aceasta forma nervul optic este lezat treptat, putin cate putin, bolnavii confruntandu-se cu o pierdere gradata a vederii. 2'ista cazuri in care ambii ochi sunt afectati in acelasi timp, desi de obicei unul este mai afectat decat celalalt. M 8laucomul cu unghi inchis este mai putin frecvent, fiind prezent la apro'imativ 6,0 din bolnavii de glaucom. In aceasta forma a bolii, irisul si cristalinul blocheaza circulatia umorii din camerele globului ocular, facand ca presiunea intraoculara sa creasca si astfel sa comprime sistemul de drenare al ochiului. #in aceasta cauza se poate a!unge la pierderea brusca a vederii insotita de durere si de asemenea posibil sa apara simptome precum greata si varsaturi. M 8laucomul congenital este o forma rara de glaucom care apare la unii copii la nastere. In cazul in care aceasta boala apare in primii ani de viata se numeste glaucom infatil. Copiii cu glaucom congenital sau infantil au de cele mai multe ori ochii congestionati, prezentand sensibilitate la lumina si lacrimare e'cesiva. 8laucomul nu se vindeca, este o boala progresiva care dureaza toata viata si nu se cunoaste un tratament care sa-l vindece, Nnsa daca este descoperit Nn faze mai putin avansate, poate fi supravegheat si mentinut Nn acea stare.

2ste recomandat ca persoanele a caror varsta trece de <, de ani sa-si facaun consult oftalmologic anual si, Nn mod deosebit, cei care au mai avut cazuri de glaucom Nn familie.

$fectiuni congenitale ale cristalinului Pot fi anomalii de forma si pozitie sau anomalii de transparenta (cataracta congenitala). $nomaliile de forma si pozitie sunt. afachia, lenticonul anterior sau posterior, ombilicatia, colobomul cristalinian, microsferofachia si ectopia cristaliniana. $fachia reprezinta absenta congenitala a cristalinului datorata lipsei formarii placodului cristalinian. Clinic pacientul este un hipermetrop si nu poate face acomodatie. Corectia afachiei cuprinde mai multe etape. M implantarea unui cristalin artificial in camera posterioara sau mai rar in cea anterioara este metoda curativa. Puterea refractiva este calculata astfel incat sa fie cat mai aproape de emetropie sau miopie mica. Contraindicatiile sunt temporare si tin de e'istenta vreunei inflamatii locale (uveite severe, vitroretinopatie proliferativa). M folosirea lentilelor de contact au dezavanta!ul costului ridicat, ingri!irii greoaie si al infectiilor care pot aparea. %icrosferofachia consta in e'istenta bilaterala a unui cristalin mai mic si de forma sferica. 2ste frecvent asociata unor afectiuni sau sindroame familiale (Ieill-%archesani, %arfan) avand tendinta de lu'atie in adolescenta. Lenticonul este o deformare conica sau sferica a fetei anterioare sau posterioare a cristalinului in regiunea a'iala. $ceasta protruzie determina astigmatism cristalinian influentind dezvoltarea acuitatii vizuale. Corectia se face chirurgical.

Colobomul cristalinului este o anomalie a dezvoltarii fibrelor zonulare care se manifesta sub forma lipsei unei portiuni din cristalin. Poate fi asociat cu un colobom uveal inferior.

Ombilicatia apare ca o depresiune localizata si opaca a fetei posterioare a cristalinului. 2ctopia cristalinului consta in pozitia anormala a acestuia cu sau fara parasirea sacului capsular. In functie de gradul de deplasare se manifesta clinic sub doua forme sublu'atie atunci cand cristalinul nu paraseste sacul capsular si lu'atia cand acesta paraseste lo!a cristaliniana. Chiar daca la nastere este doar putin deplasat cu varsta evolueaza spre lu'atie. ;e manifesta clinic prin scaderea vederii, astigmatism, diplopie si iridodonezis partial. 2ctopiile cristaliniene apar adesea insotite de alte sindroame congenitale cum ar fi. homocistinuria, sindromul %arfan si Ieill-%archesani. ;indromul %arfan pe langa afectare oculara mai cuprinde grave malformatii cardiovasculare, renale, pulmonare, arachnodactilie, dolicocefalie. ;indromul %archesani cuprinde brahicefalie, sistem muscular e'cesiv dezvoltat, talie mica, redoarea articulatiilor. 8onioscopia si ecografia sunt necesare pentru punerea diagnosticului. #aca deplasarea cristalinului este mare si tulburarile vizuale importante se impune interventia chirurgicala. %odifcari ale transparentei opacifieri ale acestuia constituie cataracta congenitala.

$fectiuni congenitale ale pleoapelor ;e pot grupa in. anomalii morfologice, anomalii ale deschiderii pleoapelor, anomalii ale cililor, anomalii ale marginilor libere ale pleoapelor, anomalii tegumentare si anomalii de motilitate. $nomalii ale morfologiei pleoapelor

M $blefaria afectiune grava care consta in absenta pleoapelor sau inlocuirea acestora cu un tesut membranos) se asociaza cu absenta globului ocular si alte malformatii grave. M %icroblefaria este o anomalie caracterizata prin pleoape de dimensiuni mai mici dar de structura normala. :neori poate asocia simblefaron temporal. In cazurile accentuate se manifesta prin imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (lagoftalmie) cu toate consecintele nefaste care decurg din aceasta (ochi uscat, @eratocon!unctivita de e'punere, aspect inestetic). #e aceea se impune corectia chirurgicala. M Colobomul palpebral defineste o lipsa de substanta de forma triunghiulara ce intereseaza toate planurile pleoapei sau doar tarsul (colobom partial). ;e produce datorita lipsei fuziunii sau fuziunii incomplete a mugurilor embrionari palpebrali. $tunci cand afecteaza treimea medie si are o intindere mare provoaca lagoftalmie. Poate fi asociat cu alte coloboame (uvelale, de nerv optic), cu lipodermoidul limbului sau cu alte malformatii faciale luand forma sindromului 8oldenhar si -ranceschetti. ratamentul chirurgical consta in apropierea si sutura plan cu plan a marginilor colobomului in coloboamele mici si inlocuirea tesuturilor lipsa in coloboamele intinse. $nomalii ale deschiderii palpebrale M Criptoftalmia consta in lipsa fantei palpebrale. Polul anterior al ochiului este acoperit de un tesut rezultat din fuziunea fara demarcatie a celor doua pleoape, superioara si respectiv inferioara. #iferenta de ablefarie consta in calitatea acestui tesut care este normal in criptoftalmie. Corectia se face chirurgical.

M 2uriblefaronul consta intr-o largire e'agerata a deschiderii fantei palpebrale permitand vizualizarea fundului de sac con!unctival. M 1lefarofimoza se manifesta prin imposibilitatea deschiderii complete a fantei palpebrale, unghiurile palpebrale parand sudate. $pare frecvent asociata cu epicantus si microblefarie. #iagnosticul diferential se face cu ptoza congenitala de care o diferentiaza functia normala a muschiului ridicator al pleoapei superioare si cu microblefaria. ratamentul este unul chirurgical purtan denumirea de cantoplastie interna sau e'terna.

M 2picantus (cuta mongoloida) consta in e'istenta bilaterala a cate unui pliu musculocutanat, cu directie verticala care acopera unghiul intern. 2ste o anomalie transmisa autosomal dominant destul de frecventa (4/0 din populatie). $pare datorita unui e'ces tegumentar sau insertiei aberante a unor fibre apartinand orbicularului. 2ste fiziologic la mongoli iar pentru restul populatiei la sugari pana in luna a 3-a datorita lipsei de dezvoltare a piramidei nazale. ;e descriu doua forme de epicantus. direct atunci cand pliul porneste dinspre pleoapa superioara si invers in cazurile in care pliul porneste de la pleoapa inferioara. Cele de intindere mica nu necesita tratament, ele putand chiar sa dispara pana la pubertate odata cu dezvoltarea piramidei nazale. Pentru cele foarte intinse care micsoreaza campul vizual este necesar tratament chirurgical care consta in e'cizia e'cesului tegumentar si ancorarea tegumentului la ligamentul palpebral intern. M 2piblefaronul defineste prezenta unui pliu cutanat orizontal paralel cu marginea libera a pleoapei. #aca nu dispare cu varsta se practica e'cizia semilunara a e'cesului tegumentar. M 1lefarochalazisul este asemanator clinic cu epiblefaronul doar ca in patogenie este implicata o modificare degenerativa a dermului si o rela'are a septului orbitar. $tat blefarochalazisul cat si epiblefaronul pun adesea mai mult probleme estetice dar pot duce si la aparitia ptozei si implicit a limitarii campului vizual caz in care necesita e'cizia e'cesului de piele, a unei portiuni din orbicular si intarirea septului orbitar. M $spectul antimongoloid al fantei palpebrale consta intr-o oblicitate inversa a deschiderii fantei palpebralecu unghiul e'tern situat sub nivelul celui intern. $pare in sindromul -rancois si sindromul 8oldenhar.

$nomaliile ciliare M Hipotricoza este absenta cililor sau inlocuirea acestora cu cativa oeri subtiri si rari) apare in alopecii. Problema mai degraba de natura estetica se poate remedia cu a!utorul chirurgiei plastice. M Hipertricoza este dimpotriva o e'agerare a dezvoltarii cililor atat in grosime si lungime cat si ca numar. Cilii pot fi dispusi in doua trei randuri. "ezolvarea problemei se face prin electroliza foliculilor. M Cilii moniliformi au aspectul de sirag de margele (sunt strangulati din loc in loc).

M 2ctopia cililor anomalie care consta in prezenta cililor la nivelul pleoapelor in alte locuri decat cel normal. Indepartarea lor se face prin e'cizie sau electroliza. M Cilii incarnati apar datorita directiei anormale de crestere a acestora astfel incat acestia ies pe fata con!unctivala a pleoapei. $nomaliile tegumentelor pleoapelor M Ichtioza este o afectiune cu caracter ereditar (transmitere legata de E) care se manifesta prin ingrosarea si uscarea e'cesiva a tegumentelor pleoapelor, dar nu numai, care capata un aspect solzos. Procesul avanseaza cu varsta iar tratamentul simptomatic consta in administrarea de unguente pentru inmuierea pielii. $socierea congestiei tegumentare defineste eritrodermoichtioza. M Chistul dermoid este o formatiune pseudotumorala de dimensiuni mici elastica, mobila si bine delimitata situata spre unghiul palpebral e'tern. ratamentul consta in e'tirparea chirurgicala inclusiv a capsulei pentru a preveni viitoare recidive. $nomalii de motilitate ale pleoapelor cuprind ptoza congenitala si retractia congenitala a pleoapei superioare. $nomaliile marginilor libere includ entropionul si ectropionul congenital si an@iloblefaronul. M 2ntropionul rasfrangerea congenital a pleoapei inferioare spre globul ocular- este cauzata de aplazia tarsului sau hipertrofiei muschiului ciliar. #aca nu dispare spontan necesita corectie chirurgicala. M 2ctropionul rasfrangerea in afara a marginii pleoapei- este determinat de dezvoltarea insuficienta a tegumentului. M $n@iloblefaronul se manifesta prin imposibilitatea deschierii fantei palpebrale cauzata de solidarizarea marginilor celor doua

pleoape prin intermediul unei membrane. ratamentul consta in sectionarea acestei membrane.

$lergii oculare ( Con!unctivita alergica)

Con!unctivita alergica este o inflamatie a mucoasei ce acopera fata interna a pleopelor si fata anterioara a ochilor si este declansata de o reactie alergica. $ceasta se intampla atunci cand ochiul vine in contact cu un alergen si reactioneaza prin eliberarea de histamina. Histamina determina dilatarea vaselor sanguine ale con!unctivei. #ilatarea vaselor de sange este urmata rapid de simptome oculare,cum ar fi inrosirea ochilor,senzatie de mancarime si lacrimare. $ceste simptome sunt insotite de obicei de simptome nazale, cum ar fi congestia nazala, stranut si mancarime la nivelul nasului. In timp ce con!unctivitele care nu sunt alergice afecteaza adesea doar un singur ochi, con!unctivita alergica afecteaza ambii ochi in acelasi timp. Con!unctivita alergica tinde sa apara mai frecvent la persoanele care au alte tipuri de alergii, in special rinite alergice. ;pre deosebire de con!unctivitele bacteriene si virale , con!unctivita alergica nu este contagioasa. 2'ista mai multe tipuri de con!unctivita alergica. M Con!unctivita alergica sezoniera ( este cea mai comuna forma de con!unctivita alergica,apare ca reactie la polenul plantelor si mucegai. 2ste adesea o consecinta a rinitei alergice (febra fanului). M Con!unctivita alergica perena ( este o forma mai putin frecventa de con!unctivita alergica, in care simptomele sunt prezente pe tot parcursul anului. Principalii alergeni implicati in con!unctivita alergica perena sunt parul animalelor, praful si penele. #esi

simptomele pot aparea pe tot parcursul anului si sunt mai putin severe decat cele ale con!unctivitei alergice sezoniere, acestea se pot agrava sezonier). M Con!unctivita vernala (este o forma cronica de con!unctivita, care apare de cele mai frecvent primavara si toamna. $ceasta poate afecta permanent vederea si apare mai frecvent la barbati decat la femei, in special la copii sub 6, ani, care au un istoric de alergii. In general copiii se vindeca de aceasta afectiune pana a!ung la maturitate). M Aeratocon!unctivita atopica (este un tip de con!unctivita alergica,care este asociat cu dermatita atopica a pleoapelor si fetii. ;imptomele includ roseata, mancarime, arsuri, lacrimare, secretii vascoase si umflarea pleopelor. 3arsta de debut este, de obicei, inainte de 4, de ani la pacientii cu istoric de alergii, mai ales rinite alergice si astm bronsic). M Con!unctivita papilara giganta (este un tip de con!unctivita asociata cu purtarea lentilelor de contact. $cest tip de con!unctivita se considera a fi o reactie alergica la proteinele din solutia ce realizeaza fi'area lentilelor. $sa cum arata si numele, papile gigante apar pe suprafata interioara a pleoapelor superioare). ?etratate, con!unctivitele alergice sezoniere sau perene, rareori duc la complicatii pe termen lung. Cu toate acestea, boala poate interesa si alte parti ale ochilor ( provoaca inflamatia irisului). Con!unctivita vernala si @eratocon!unctivita atopica au potential de deteriorare a vederii. Con!unctivita alergica este o reactie la anumite tipuri de alergeni. Cei mai frecventi alergeni care declanseaza con!unctivita alergica sunt.

M 8ranulele mici de polen pot a!unge cu usurinta in aer. Polenul provine de cele mai multe ori de la pomi,plante leguminoase si buruieni. M Praful este un amestec care contine acarieni, mici particule de sol, fragmente vegetale, celule moarte de pe piele umana si animala, par, fibre sintetice. M ;cuamele sunt celulele moarte de la suprafata pielii care cad si a!ung in aer.

M %ucegaiurile-sporii de ciuperci care formeaza mucegaiurile pot a!unge in aer. $cestea se gasesc in special in lemnul putrezit si in case (in special in zonele umede, subsoluri si bai). M Conservantii continuti de picaturile pentru ochi si solutiile pentru lentilele de contact uneori pot determina aparitia unei reactii alergice la persoanele sensibile. M ;ubstantele iritante precum fumul de tigara, praful de creta si parfumurile pot declansa con!unctivita alergica. ;emnele si simptomele de con!unctivita alergica sunt. M :mflarea pleoapelor M %ancarime si senzatia de arsura la nivelul ochilor M Lacrimare e'cesiva M #ilatarea vaselor de sange de la nivelul con!unctivei ceea ce va duce la roseata con!unctivei M ;curgeri oculare apoase sau mucoase M Ochi rosii M ;ensibilitate la lumina (fotofobie) M 3edere neclara (uneori) M Cearcane (cerc vanat care apare in !urul ochilor) M ulburari ale somnului (insomnie).

$nomalii congenitale ale corneei $nomaliile congenitale sunt definite ca alteratii morfologice evidente la nastere rezultate din dezvoltarea defectuoasa in timpul vietii intrauterine. $nomaliile congenitale ale corneei sunt foarte diverse dar pot fi clasificate in doua mari grupe. anomalii de forma si anomalii de structura.

$nomaliile de forma si marime $nomaliile de forma si marime sunt. absenta corneei, microcorneea, megalocorneea, corneea plana, @eratectazia, @eratoconul posterior generalizat. M $bsenta corneei este foarte rara) uneori poate fi prezenta o pseudocornee rudimentara fibroepiteliala. M %icrocorneea se defineste atunci cand diametrul corneei este mai mic de 6, mm. $ceasta modificare se concretizeaza intr-o refractie mare (pana la Q <+#) si adeseori hipermetropie. #aca apare in conte'tul unui segment anterior micsorat este vorba de microftalmie anterioara, daca tot globul este micsorat si malformat se numeste microftalmie iar nanoftalmia desemneaza starea in care ochiul este mai mic dar absolut normal. %icroftalmia poate asocia si alte anomalii congenitale dintre care cel mai frecvent glaucomul congenital, coloboame, cataracta congenitala. M %egalocorneea defineste situatia in care corneea are diametrul orizontal mai mare de 67 mm dar nelegata de glaucom congenital si avand o structura histologica normala. $re o transmitere recesiv legata de se' (C, 0 din cazuri sunt barbati) si este de obicei bilaterala. In general apare izolata dar se poate asocia si cu anomalii sistemice cum ar fi sindromul #o5n, sindromul %arfan, sindrom $lport. #e-a lungul vietii se poate complica cu glaucom secundar tardiv, cataracta presenila sau ectopia cristalinului. M Corneea plana apare ca o consecinta a opririi din dezvoltare a corneei de obicei in lunile a <-a sau a /-a a vietii intrauterine astfel incat raza de curbura ramane aceeasi cu a scleroticii iar refractia ramane foarte redusa 4,-7, #. $cuitatea vizuala este scazuta (puterea dioptrului ocular variaza de la QB la -C #) la aceasta contribuind si asocierea altor anomalii oculare cum ar fi aplazia

retinei, coloboame, sclerocornee cu reducerea preponderent a diametrului vertical, cataracta congenitala. M Aeratectazia consta intr-o cornee opaca care prezinta o proeminenta inspre fanta palpebrala. Ca etiologie este incriminata @eratita intrauterina urmata de perforarea corneei. M Aeratoconul posterior generalizat consta intr-o curbura foarte accentuata a fetei posterioare in discrepanta cu fata anterioara care este perfect normala. $fecteaza predominant se'ul feminin si este asimptomatica.

$nomaliile de stuctura $nomaliile de stuctura cuprind. embrioto'onul posterior, anomalia si sindromul "ieger, @eratoconul circumscris posterior, anomalia si sindromul $'enfeld, anomalia Peters, sclerocorneea si embrioto'onul anterior. M 2mbrioto'onul posterior consta intr-o ingrosare cu deplasarea centrala a marginii anterioare a inelului ;ch5albe (!onctiunea intre reteaua trabeculara si membrana #escemet) devenind vizibila cu ochiul liber. ;e transmite autosomal dominant si poate asocia alte anomalii ale polului anterior (filamente iriene, cornee plana, coloboame, s. a. ) sau sindroame sistemice. #etermina o predispozitie pentru aparitia glaucomului. M $nomalia si sindromul $'enfeld. $nomalia consta in asocierea embrioto'onul posterior cu procese iriene proeminente aderente la inelul ;ch5albe. ;indromul $'enfeld presupune asocierea anomaliei $'enfeld cu glaucomul si uneori cu asimetrie faciala, hipoplazie faciala, hipertelorism. M $nomalia si sindromul "ieger. $nomalia cuprinde embrioto'onul posterior, atrofia stromei iriene si procese iriene proeminente care pot asocia sinechii anterioare periferice, pseudopolicorie si glaucomul (/, 0 din cazuri). ;indromul "ieger asociaza in plus si anomalii scheletice faciale si dentare cu sau fara retard mental. M $nomalia Peters cuprinde leucom corneean la nivelul caruia apar defecte endoteliale si stromale. $pare in asociere cu cataracta, glaucom (in /, 0 din cazuri) si leziuni generale (palatoschizis, buza de iepure, defecte cardiace, s. a. ). :na din cauze o poate constitui inflamatia intrauterina, caz in care apar si sechele ale inflamatiei. precipitate endoteliale, vascularizatie corneeana. M ;clerocorneea reprezinta o opacifiere neinflamatorie si neevolutiva care intereseaza corneea periferica sau in totalitate. In general

este bilaterala si are caracter ereditar. Poate asocia alte anomalii ca afachia, oligofrenia, malformatii scheletice. M 2mbrioto'onul anterior sau arcul !uvenil este reprezentat de prezenta in periferia corneei a unei formatiuni inelare opace asemanatoare geronto'onului. $sociaza aniridei, sclere albastre, megalocornee.

M Aeratoconul circumscris posterior consta intr-o e'cavatie a fetei posterioare a corneei situata central sau paracentral fara afectarea curburii anterioare. #efectul este adeseori unilateral, neevolutiv si asimptomatic (poate asocia uneori ambliopie)

$fectiuni congenitale ale sclerei Pot fi impartite in doua categorii si anume. afectiuni legate de grosimea sclerei si afectiuni legate de culoare. $ceste afectiuni, de multe ori, prezinta importanta nu atat din punct de vedere al afectarii oculare in sine care adesea este benigna si inconstanta cat mai ales din punct de vedere al afectarii asociate altor organe. $fectiunile legate de grosimea sclerei $par in buftalmie, stafilomul ;arpa si protruzia congenitala 3on $mmon. Clinic se traduc prin modificari de volum ale globului ocular. M 1uftalmia se manifesta prin cresterea diametrului anteroposterior al globului ocular si a diametrului corneei ceea ce provoaca hipertensiune oculara. ;ub actiunea acesteia sclera se subtiaza, capata o nuanta albastruie si este predispusa la rupturi chiar la cele mai mici traumatisme. M ;tafilomul posterior din miopia forte (stafilomul ;arpa) provoaca subtierea sclerei la nivelul polului posterior si in segmentul dintre ecuator si insertia muschilor drepti. M Protruzia congenitala 3on $mmon. ;clera este subtiata si captusita doar de o foita retiniana aplazica. In timp poate evolua spre

ruptura maculara si dezlipire de retina

$fectiunile legate de culoare Pot apare prin doua mecanisme si anume. difuziunea luminii ce traverseaza sclera a carei structura e modificata si acumularea de pigment. %odificarile de culoare pot apare izolate ca in cazul melanosis oculi si nevului Ota sau in cadrul unor sindroame determinate de tulburari ale metabolismului tesutului con!unctiv ca in cazul sindromului sclerelor albastre. #e aceea gravitatea simptomatologiei variaza de la inestetic pana la scaderea sperantei de viata. 2'ista insa si o pigmentare fiziologica numita melanoza stromala fiziologica a sclerei care apare la persoanele cu iris pigmentat in special la africani. M %elanosis oculi sau melanoza oculara congenitala benigna 1ourRuin are caracteristic doua aspecte histologice. prezenta unui numar crescut de melanocite normale si dispunerea in gramezi a melanocitelor puternic pigmentate la nivelul tesuturilor sclerale si episclerale. ;e prezinta sub forma de placarde sclerale maronii, neregulate, situate preecuatorial cu con!unctiva supraiacenta normala. $titudinea terapeutica este cea de supraveghere deoarece rata malignizarii este mare. M ?evul Ota ocupa o suprafata foarte intinsa cuprinzand teritoriul cutanat inervat de primele doua ramuri ale trigemenului, anumite membrane oculare si chiar pavilionul urechii si mucoasa orala. Pigmentarea intereseaza con!unctiva, sclera, coroida, irisul si mai rar corneea, grasimea periorbitara si teaca nervului optic. La nivel scleral se prezinta sub forma de puncte, pete sau pla!e in nuante de albastru, gri pana la negru. Leziunea pune doar probleme estetice. M ;indromul sclerelor albastre apare in diferite sindroame produse de tulburari ale metabolismului tesutului con!unctiv si osos sau

de aberatii cromozomiale avand ca manifestare clinica comuna printre altele si aspectul albastru al sclerelor. Coloratia albastra este data de vizibilitatea prin sclera translucida a uveei. $ceste afectiuni sunt. maladia Lobstein, sindromul %arfan, sindromul 2hlers#anlos, hipofosfatezemia, sindromul $lbright II. M %aladia Lobstein sau (boala oaselor de sticla( este o boala ereditara transmisa autosomal dominant caracterizata clinic de triada clasica. M sclere albastre (in toate nuantele) ) mai rar poate asocia si miopie, embrioto'on, cataracta congenitala)

M fragilitate osoasa severa manifestata prin fracturi cvasispontane ce afecteaza cu predilectie diafizele oaselor lungi ale membrelor inferioare) M surditatea este elementul cel mai inconstant si tardiv. In mod inconstant poate asocia si anomalii dentare, hiperla'itate ligamentara, cifoscolioza. M ;indromul %arfan este o boala autosomal dominanta care se manifesta prin sinteza unui colagen cu structura alterata. $nomaliile oculare constand in sclere albastre, megalocornee, sferofachie, cataracta congenitala, colobom irian asociaza si e'tremitati lungi, musculatura atrofiata, anomalii cardiovasculare (cele mai grave). M ;indromul 2hlers-#anlos numit si fibroplazia elastica generalizata este afectiune transmisa autosomal dominant care afecteaza cu predilectie se'ul masculin. ;emnele clinice sunt e'presia unui deficit enzimatic implicat in procesul asamblarii precolagenului. Pentru multi pacienti simptomatologia este saraca astfel ca raman adesea nediagnosticati. %anifestarile clinice cuprind semne de afectare cutanata (aspectul de hipere'tensibilitate cuti' la'a, escare, atrofice si echimoze), afectare articulara mergand pana la dislocatii ale soldului, cifoscolioza si semne de afectare oculara (decolare de retina, miopie, striuri angioide retiniene, sclere albastre). M Hipofosfatezemia este o boala ereditara severa cu transmitere recesiv autosomala produsa de mutatii la nivelul genelor care codeaza fosfatazele alcaline. ;e manifesta clinic prin multiple malformatii scheletice insotite adesea de fracturi ale oaselor lungi, edentatie totala precoce, sclere albastre si nefrocalcinoza care conduce adesea la deces.

#iagnosticarea corecta si orientarea terapiei presupune o abordare interdisciplinara asociind e'amenul oftalmologic cu cel cardiologic, genetic, stomatologic, s. a. m. d.

ratamentul poate fi medical si chirurgical si se adreseaza in principal afectiunilor de baza. :rmareste evitarea factorilor de risc (traumatismelor, factorilor alimentari, to'ice, s. a. ) si intarzierea aparitiei complicatiilor (in principal cardiovasculare) care pot pune in pericol viata pacientilor. $fectiuni congenitale ale cristalinului

Pot fi anomalii de forma si pozitie sau anomalii de transparenta (cataracta congenitala). $nomaliile de forma si pozitie sunt. afachia, lenticonul anterior sau posterior, ombilicatia, colobomul cristalinian, microsferofachia si ectopia cristaliniana. $fachia reprezinta absenta congenitala a cristalinului datorata lipsei formarii placodului cristalinian. Clinic pacientul este un hipermetrop si nu poate face acomodatie. Corectia afachiei cuprinde mai multe etape. M implantarea unui cristalin artificial in camera posterioara sau mai rar in cea anterioara este metoda curativa. Puterea refractiva este calculata astfel incat sa fie cat mai aproape de emetropie sau miopie mica. Contraindicatiile sunt temporare si tin de e'istenta vreunei inflamatii locale (uveite severe, vitroretinopatie proliferativa). M folosirea lentilelor de contact au dezavanta!ul costului ridicat, ingri!irii greoaie si al infectiilor care pot aparea. %icrosferofachia consta in e'istenta bilaterala a unui cristalin mai mic si de forma sferica. 2ste frecvent asociata unor afectiuni sau sindroame familiale (Ieill-%archesani, %arfan) avand tendinta de lu'atie in adolescenta. Lenticonul este o deformare conica sau sferica a fetei anterioare sau posterioare a cristalinului in regiunea a'iala. $ceasta protruzie

determina astigmatism cristalinian influentind dezvoltarea acuitatii vizuale. Corectia se face chirurgical.

Colobomul cristalinului este o anomalie a dezvoltarii fibrelor zonulare care se manifesta sub forma lipsei unei portiuni din cristalin. Poate fi asociat cu un colobom uveal inferior. Ombilicatia apare ca o depresiune localizata si opaca a fetei posterioare a cristalinului. 2ctopia cristalinului consta in pozitia anormala a acestuia cu sau fara parasirea sacului capsular. In functie de gradul de deplasare se manifesta clinic sub doua forme sublu'atie atunci cand cristalinul nu paraseste sacul capsular si lu'atia cand acesta paraseste lo!a cristaliniana. Chiar daca la nastere este doar putin deplasat cu varsta evolueaza spre lu'atie. ;e manifesta clinic prin scaderea vederii, astigmatism, diplopie si iridodonezis partial. 2ctopiile cristaliniene apar adesea insotite de alte sindroame congenitale cum ar fi. homocistinuria, sindromul %arfan si Ieill-%archesani. ;indromul %arfan pe langa afectare oculara mai cuprinde grave malformatii cardiovasculare, renale, pulmonare, arachnodactilie, dolicocefalie. ;indromul %archesani cuprinde brahicefalie, sistem muscular e'cesiv dezvoltat, talie mica, redoarea articulatiilor. 8onioscopia si ecografia sunt necesare pentru punerea diagnosticului. #aca deplasarea cristalinului este mare si tulburarile vizuale importante se impune interventia chirurgicala. %odifcari ale transparentei opacifieri ale acestuia constituie cataracta congenitala.

$fectiuni congenitale ale uveei :veea-tunica medie a globului ocular- este formata din trei portiuni distincte. iris si corp ciliar anterior si coroida posterior. $nomalii

congenitale pot apare in embriogeneza oricarei portiuni, cele ale corpului ciliar fiind insa si mai rare.

$nomaliile congenitale ale irisului sunt. aniridia, pseudopolicoria, corectopia, chisturile congenitale, colobomul irian, heterocromia iriana, anizocoria, albinismul, persistenta membranei pupilare. M $niridia se manifesta prin absenta irisului sau prin reducerea acestuia la un rudiment stromal inelar periferic de apro'imativ 6 mm situat in spatele limbului sclero- corneean. ;ubiectiv se insoteste de fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Poate asocia alte anomalii oculare dar si somatice printe care tumora Iilms, de aceea se impun investigatii paraclinice pentru detectia precoce a acesteia. ratamentul este mai mult paleativ si vizeaza indepartarea fotofobiei prin folosirea de ochelari fumurii si lentile de contact cu iris colorat. M Colobomul irian consta intr-o lipsa de substanta ce intereseaza suprafata iriana (cel mai frecvent sectorul inferior) in diferite grade (intre 6=+ si 6=7 din suprafata iriana), uni- sau bilaterala. Pupila capata un aspect caracteristic de, , gaura de cheie(. Leziunea apare rareori izolata. -otofobia simptomul dominat se combate cu ochelari fumurii iar aspectul inestetic cu lentile de contact cu iris colorat. Procedeul chirurgical de reconstructie a irisului numit iridope'ie poate constitui in unele cazuri optiunea terapeutica. M Corectopia afectiune ereditara ce se defineste printr-o pozitie anormala (ectopica) a corneei in periferia irisului. M Pseudopolicoria consta in aspectul perforat al irisului in mai multe puncte care da senzatia e'istentei mai multor pupile. #ar aceste gauri nu sunt pupile propriu-zise deoarece nu au sfincter si motilitate refle'a proprie. ;unt produse in urma vindecarii sechelare a unor procese inflamatorii intrauterine. M Heterocromia iriana consta intr-o pigmentare inegala a irisului in doua sectoare diferite ale aceluiasi ochi (forma unilaterala) sau

coloratie diferita a irisului celor doi ochi (forma bilaterala). 2'ista trei forme clinice. forma simpla nu are semnificatie patologica, forma consecutiva leziunilor simpaticului cervical si heterocromia complicata -uchs care asociaza ciclita si cataracta. M $nizocoria este o anomalie rara ereditara caracterizata prin inegalitatea diametrelor celor doua pupile. "efle'ele pupilare sunt normale spre deosebire de anizocoriile dobandite (traumatice, uveitice, tabetice, glaucomatoase) in care aceste refle'e sunt absente sau alterate.

M Chisturile congenitale sunt foarte rare, apar sub forma unor proeminente (, , ciucuri() maronii, vizibile biomicroscopic, care proemina in campul pupilar. M $lbinismul este o afectiune ereditara caracterizata prin absenta melaninei in melanocite. Clinic se manifesta prin depigmentarea parului, tegumentelor si structurilor oculare. 2'ista doua forme clinice principale. M albinismul oculo-cutanat se caracterizeaza prin culoare blonda a parului, tegumente palide, decolorare a irisului si a fundului de ochi ceea ce permite vizualizarea vaselor coroidiene. ;imptomatologia include scaderea acuitatii vizuale (adesea sub 6=6,), fotofobie iar in formele grave alterari ale simtului cromatic, nistagmus, torticolis si ingustari ale campului vizual. M albinismul ocular izolat afecteaza in diferite grade doar structurile oculare si se manifesta prin fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. ratamentul vizeaza corectarea viciilor de refractie, reducerea fotofobiei cu a!utorul ochelarilor fumurii si lentile de contact estetice. $fectiunile congenitale ale corpului ciliar sunt mult mai rare si constau in inlocuirea unei portiuni cu tesut con!unctiv vascularizat (colobom) sau metaplazii ale epiteliului ciliar cu pigmentarea acestuia. $fectiunile congenitale ale coroidei sunt colobomul coroidei, coroideremia si angiomul coroidei. M Colobomul coroidei poate sa apara sub doua forme. colobom tipic dispus inferior in spatiul dintre papila si marginea inferioara a coroidei si colobom atipic care ocupa regiunea maculara. Intotdeauna este insotit de colobomul retinian. Consta intr-o zona alba ce porneste din vecinatatea nervului optic pana in regiunea ciliara. Colobomul atipic (macular) se prezinta sub forma unei zone albe

marginita de pigment negru. ratamentul vizeaza corectarea deficitelor vizuale care pot apare. strabism, ambliopie, nistagmus. M Coroideremia se manifesta prin absenta coroidei si a epiteliului pigmentar retinian. -undul de ochi reprezentat de sclerotica capata o nuanta alb cenusie vizibila prin retina transparenta.

M $ngiomul coroidei este o tumora vasculara benigna, foarte rara a corodei aparand mai mult in ochi enucleati

$nomalii congenitale ale aparatului lacrimar $paratul lacrimal este alcatuit din glande lacrimale (principale si accesorii) si cai lacrimale. 8landa lacrimala principala este situata in unghiul superoe'tern al orbitei trimitand si o prelungire palpebrala (numita si glanda accesorie "osenmuller) . 2a are o secretie seroasa paro'istica (refle'a). 8landele lacrimale accesorii sunt de trei tipuri. M cu secretie seroasa (glandele Arause si Iolfring- Ciaccio), M cu secretie de mucina (glandele Henle si %anz) si M cu secretie lipidica, de tip sebaceu, acestea produc stratul superficial al filmului lacrimal (glandele %oll, Jeiss si %eibonius) . 8landele accesorii sunt situate la nivelul con!unctivei tarsale, intratarsal sau sub forma de celule libere pe suprafata con!unctivei. 8landele accesorie asigura secretia mucoasa bazala, permanenta. Caile lacrimale (canale e'cretorii, puncte lacrimale, sacul lacrimal si canalul lacrimonazal) au rolul de a aduce lacrimile in contact cu con!unctiva si corneea si de evacuare a acestora inspre meatul inferior al foselor nazale. -ilmul lacrimal cu o grosime intre < si > S se formeaza prin intinderea lacrimilor (din secretia bazala) pe epiteliul corneean prin actul refle' al clipitului. -ilmul lacrimal are proprietati antibacteriene atat prin imunoglobulinele tip Ig $ si sistemului complement continute cat si prin mecanism pur fizic de

indepartare continua a bacteriilor. Indicele bacteriostatic al lacrimilor poate fi dozat. Cealalta functie ma!ora a filmului lacrimal consta in asigurarea nutritiei corneei (tesut in mod normal avascular) si prevenirii deshidratarii acesteia. $nomaliile congenitale pot interesa atat glandele lacrimare cat si sistemul e'cretor avand pe plan clinic urmatoarele consecinte. M sindromul de ochi uscat congenital cu deshidratarea si tulburari trofice ale corneei urmate de aparitia de mici eroziuni ce predispun la suprainfectii. Cauza acestui sindrom o poate constitui fie absenta glandelor lacrimale fie de anomalii neurologice (hipoplazia nucleului lacrimal, paralizii congenitale ale nercilor cranieni 3I, 3II, EII) . M staza lacrimilor in caile lacrimale cu suprainfectarea acestora, M epifora (e'presie a sindromului ochiului lacrimos) adica scurgerea libera si permanenta a lacrimilor pe obraz in lipsa unei stimulari refle'e. $nomaliile congenitale ale glandelor lacrimale. M 8landele supranumerare sunt glande in plus fata de cele normale situate ectopic la diferite nivele ale ochiului (iris, orbita, dermoidul limbului, corp ciliar, etc. ) . %anifestarea clinica este aparitia sindromului ochiului lacrimos cu lacrimare e'cesiva (epifora) . M Chisturi congenitale este o anomalie cunoscuta si sub denumirea de ,,dacrDops( constand in e'istenta congenitala a unor formatiuni lichidiene in unghiul superoe'tern al ochiului. Chisturile contin lacrimi cu o dominanta a componentei seroase sau mucinoase. 2'presia clinica este aparitia e'oftalmiei uneori chiar importanta. Cele de dimensiuni mai mari pot fi palpate. 2cografia este utila pentru punerea diagnosticului. ratamentul consta in e'tirparea in bloc a chisturilor pentru a evita recidiva. M -istulele congenitale sunt comunicari anormale situate deasupra marginii superioare a cantusului e'tern sau deasupra marginii superioare a tarsului. ratamentul consta in e'tirparea chirurgicala a acestora sau transplantarea lor in fundul de sac con!unctival. M $lacrimia este urmarea lipsei congenitale a glandelor lacrimale ce apare in cadrul anoftalmiei sau criptoftalmiei.

$nomalii congenitale ale cailor lacrimale M Imperforatia sau ocluzia punctului lacrimal are ca urmare aparitia epiforei. ratamentul vizeaza dilatarea punctului lacrimal folosind o sonda e'trem de fina sub microscop. M Ocluzia canaliculului lacrimal este ceva mai frecventa decat precedenta avand uneori transmitere ereditara. poate afecta canaliculul in totalitatea sau doar portiunea e'terna a acestuia. M Prezenta de canaliculi supranumerari este in ma!oritatea cazurilor asimptomatica. #aca se insoteste de prezenta unor fistule conduce la eliminarea lacrimilor pe piele ceea ce impune necesitatea e'tirparii fistulelor. M #acriocistografia este e'plorarea paraclinica de electie care poate evidentia si alte anormalitati cum ar fi e'istenta diverticulilor sacului sau canalului lacrimonazal si in mod cu totul e'ceptional absenta completa a cailor lacrimale in anomalii grave ale fetei. M Imperforarea congenitala a canalului lacrimonazal duce la manifestari cum ar fi epifora, con!unctivita purulenta, dacriocistita care apar in general intre a 6,-a si a 64-a zi dupa nastere pana cel tarziu in a doua luna. Canalul fie se termina in meatul inferior dar fara al perfora fie se termina sub forma unui reces intre mucoasa meatului si peretele osos. Portiunea osoasa a conductului poate fi absenta. Pentru punerea diagnosticului se folosesc teste de permeabilitate cum ar fi. M instilarea de fluoresceina sau orice alt lichid colorat in fundul de sac con!unctival trebuie sa a!unga in nas, M in!ectarea de ser in canaliculul inferior este urmata de refluare prin canaliculul superior in cazul unui obstacol situat in aval, M rinoscopia poate evidentia o posibila cauza nazala a imperforarii, M sonda!ul cailor lacrimale evidentiaza obstacolul, M radiografia cu substanta de contrast de asemenea poate localiza obstacolul.

ratamentul in aproape !umatate din cazuri nu este necesar, vindecarea obtinandu-se spontan. Intr-o prima etapa se administreaza antiseptice si decongestive con!unctivale, se maseaza regiunea sacului lacrimal si se face irigare sub presiune cu astuparea prealabila a punctului lacrimal superior pentru a forta ruperea membranei Hasner (valvula Hasner este situata la deschiderea nazala a canalului lacrimonazal avand rolul fiziologic de a impiedica refluarea lichidului din nas contaminat deci cu bacterii in sistemul lacrimal sau patrunderea aerului) . #aca permeabilizarea totusi nu se obtine se face inainte de trei luni sonda!ul canalului, procedeu ce poate fi repetat de doua trei ori. Ca ultima varianta terapeutica se practica interventia chirurgicala numita dacriocistorinostomia dar dupa ce copilul a implinit varsta de trei ani.

$nomalii congenitale ale con!unctivei Con!unctiva este membrana transparenta care inveleste fata posterioara a pleoapelor (con!unctiva tarsala) si partea anterioara a sclerei (con!unctiva bulbara) . $nomaliile congenitale ale con!unctivei sunt afectiuni rare si cuprind malformatii congenitale, tumori disgenetice si tulburari metabolice. Observarea si evaluarea periodica este atitudinea standard, tratamentul impunandu-se in cazurile in care datorita cresterii in dimensiuni a acestor formatiuni se produc la scaderi ale campului vizual sau acuitatii vizuale, sau din ratiuni estetice si nu numai atunci cand asociaza si alte anomalii.

Limfedemul con!unctival congenital este o conditie foarte rara ce apare datorita malformatiilor vaselor limfatice (staza limfatica) . ;emnul ma!or este edemul dur al con!unctivei bulbare, unilateral sau bilateral. 2'ista doua forme de manifestare. precoce (pana in

varsta de un an) si tardiva (intre 6, si 4, de ani) . $sociaza uneori diverse malformatii ale membrelor (sindactilie, polidactilie) sau poate aparea in cadrul sindromului %ilroD (debuteaza la nivelul membrelor inferioare la la mai multe persoane ale unei familii dar in generatii succesive) . 2pitarsul sau sortul con!unctival este o afectiune uni- sau bilaterala constand in e'istenta unei cute anormale a con!unctivei tarsale mai ales la nivelul pleoapei superioare aparuta probabil ca o consecinta a unor inflamatii intrauterine a con!unctivei. umorile disgenetice sunt tumori congenitale care afecteaza tesuturile epitelial, glandular, nervos, pigmentar si limfatic precum si vasele de sange. ;unt localizate preponderent la nivelul limbului sclero-corneean. Cuprind urmatoarele entitati clinice. M #ermoidul limbului este o mica proeminenta, alb-rozie din care pleaca mai multe fire de par, aderenta la planurile profunde situata la nivelul limbului. 2ste in mare ma!oritate a cazurilor unilateral. #e dimensiuni mici la nastere, poate creste destul de mult la pubertate acoperind o parte din cornee. M #ermolipomul este o formatiune formata din tesut con!unctiv dens, fibros, acoperita de epiteliu pavimentos stratificat cheratinizat situata in regiunea supero-e'terna a con!unctivei si aderenta la aceasta. In profunzime se continua nemi!locit cu paniculul adipos. Poate prezenta ane'e sebacee si piloase. $pare de obicei in asociere cu alte anomalii congenitale ale fetei (fistule preauriculare, apendicele preauricular) sau in cadrul asa numitelor sindroame fisurale ale fetei (sindromul -ranceschetti si 8oldenhar) . M %elanomul benign al con!unctivei apare sub forma unei formatiuni foarte usor proeminenta, mobila pe planurile sub!acente, de

culoare brun neagra situata in prea!ma limbului sclero-corneean sau a plicii semilunare. $u o crestere marcata atat in dimensiuni cat si ca pigmentare inainte de pubertate dar fara a prezenta risc de malignizare. M $ngiomul con!unctival congenital este o tumoreta proeminenta, de culoare rosie sau cianotica (in functie de felul sangelui pe care il contine arterial sau venos), variabila ca marime (de la 4-7 mm la dimensiunile uni bob de mazare) situata la nivelul carunculei lacrimale sau a con!unctivei palpebrale. Poate avea diferite forme . telangiectazic sau cavernos, sesil sau pediculat. Poate avea caracter infiltrativ si potential de a creste in dimensiuni.

M Osteosarcomul si condromul con!unctivei sunt afectiuni foarte rare constand in prezenta de la nastere a unor formatiuni nodulare, mobile, dure, situate indeosebi in cadranul superolateral al sclerei. ;unt formate din osteocite sau condrocite si cresc foarte putin de-a lungul vietii.

Cistinoza este o tulburare metabolica ereditara constand in imposibilitate metabolizarii cistinei fapt care duce la depozitarea acesteia intracelulara sub forma de cristale. Intereseaza diferite tesuturi si organe printre care si con!unctiva si corneea. ;e deosebesc trei tipuri clinice. a copilului, a adolescentului si a adultului. ratamentul vizeaza reducerea aportului (dieta) si facilitarea eliminarii prin administrarea de cisteamina.

$nomalii congenitale ale nervului optic Colobomul papilar tipic este o anomalie cu transmitere autosomal dominanta care poate aparea izolat sau in cadrul colobomului corioretinian constand in lipsa unei portiuni variabile ca intindere din papila optica si retina cu respectarea vaselor retiniene. Poate fi uni- sau bilateral. Obiectiv discul apare de dimensiuni marite adesea ovalizat vertical. abloul clinic depinde de marimea colobomului si eventuala asociere a altor anomalii oculare dar in principal este dominat de ingustari sectoriale ale campului vizual corespunzator colobomului. Colobomul papilar atipic este foarte rar constand in prezenta unei e'cavatii la nivelul !umatatii inferioare a papilei. -unctia vizuala

poate fi alterata de marimea colobomului, de eventuale leziuni asociate ale globului ocular sau posibile complicatii.

-osetele colobomatoase sunt mici e'cavatii, in general unilaterale (C/0) constand din lipsa de substanta la nivelul suprafetei capului nervului optic. Culoarea leziunilor variaza. gri pentru cca. +, 0 dintre ele, alb-galbui 7, 0 si negru 6, 0. Profunzimea depresiunilor variaza intre ,, / si 4/ dioptrii. In timp poate aparea o decolare seroasa cu dezvoltarea unei maculopatii. ;indromul morning glorD este o anomalie rara care asociaza un deficit al peretelui scleral, o papila largita, care prezinta o e'cavatie profunda sub forma de palnie, prezenta unui stafilom scleral peripapilar si a unui burelet proeminent pigmentat ce incon!oara papila. "asunetul clinic consta in scaderea acuitatii vizuale sub 6=/, la aproape toti pacientii. In evolutie poate duce la dezlipire de retina care este principala complicatie ce poate surveni. 2fectuarea unei tomodensiometrii este necesara pentru diferentierea leziunii de o tumoare (a retinei sau a papilei optice). #isversiile papilare definesc starea in care a'a deschiderii papilei si a'a vaselor centrale sunt orientate intr-o orice alta directie decat temporala (care este cea normala). $stfel se deosebesc disversii. inferioare, inferioare si nazale, inferioare si temporale, superioare, nazale. $cestea din urma mai sunt cunoscute si sub denumirea de inversie papilara sau situs inversus. $cuitatea vizuala ramane scazuta sub /=6, chiar si dupa corectie la apro'imativ +B0 din disversii. $lte consecinte ale leziunii sunt aparitia scotomului central, marirea petei oarbe, scotom tip 1!errum si deficite in cadranul temporal superior. Conusul congenital defineste o suprafata regulata, semilunara, localizata in a'a disversiei asociate al carei planseu este mai profund decat planul retinei invecinate.

$trofia corioretiniana in sector se prezinta sub forma unei regiuni depigmentate, de dimensiuni variabile, care intereseaza fie o zona restransa in !urul conusului fie intreaga portiune inferioara a retinei a!ungand pana la ora serrata. In regiunea afectata de atrofie se obiectiveaza o miopie.

$socierea conusului, atrofiei corioretiniene in sector si situs inversus al vaselor retiniene definesc sindromul disversiei papilare. $plazia papilara este o afectiune rarisima si grava care presupune absenta papilei, a nervului optic si a unei portiuni de retina avand drept consecinta clinica e'istenta enei cecitati congenitale necurabile. Hipoplazia papilara desemneaza o diminuare congenitala uni- sau bilaterala a dimensiunilor papilei si nervului optic. Consecintele clinice ale acestui fapt sunt aparitia strabismului si a nistagmusului precum si scaderea acuitatii vizuale pana la perceptie luminoasa in unele cazuri. In alte cazuri acuitatea vizuala poate fi normala. Papila este alcatuita preponderent din tesut glial stratul de fibre optice fiind redus. $socierea hipoplaziei papilare cu alte anomalii craniofaciale este frecventa. %egalopapila este o papila optica mai mare decat cea considerata statistic normala. ulburarile de mielinizare ale nervului optic se manifesta sub doua forme clinice. M sindromul 1eauvieu' sau pseudoatrofia cenusie a papilei este o afectiune rara constand in intarzierea mielinizarii nervului optic care in mod normal se incheie cel tarziu imediat dupa nastere. Intereseaza preponderent nou-nascutii prematur care prezinta cecitate in ciuda aspectului normal al ochilor. ;emnul caracteristic este aspectul cenusiu metalic al papilei. M persistenta fibrelor de mielina peripapilare (avand o frecventa de ,, 7-60) . $spectul tipic care pune diagnosticul este acela de rozeta sau flacara alb stralucitoare, matasoasa pornind de la papila si continuandu-se cu prelungiri care urmeaza adeseori traiectul vaselor sanguine retiniene. -unctia vizuala este normala.

%embrana epipapilara apare sub forma unui voal con!unctiv, fin, transparent care acopera in totalitate sau partial discul optic.

$nomalii congenitale ale vitrosului $par datorita persistentei diferitelor structuri fetale sau printr-o dezvoltare anormala a acestora. Persistenta resturilor sistemului hialoidian este aproape o regula la copiii nascuti prematur (C/0) si rara la cei nascuti la termen (cca. 70). Punctele %ittendorf reprezinta resturi ale sistemului vascular fetal anterior situate inferonazal la polul posterior al cristalinului. ?u produc tulburari optice. Papila 1ergmeister este o proeminenta papilara caracterizata de absenta e'cavatiei fiziologice, de forma lineara, situata anterior papilei nervului optic. 2ste constituita din resturi obliterate ale portiuni posterioare a arterei hialoide si tesut glial. Chisturile vitreene sunt resturi ale sistemului hialoidian situate in vitrosul anterior sau posterior. tulburari functionale pot apare in functie de numar si localizare. Persistenta arterei hialoide apare sub forma unui conduct filamentos, rareori permeabil incon!urat uneori de tesut glial care se intinde de la discul optic la cristalin. Persistenta vitrosului primitiv este o malformatie congenitala grava, de obicei unilaterala care intereseaza portiunea anterioara a vitrosului primitiv sub forma unei placi fibrovasculare aderente la capsula posterioara cristaliniana si la corpul ciliar pe care il

tractioneaza central. Poate asocia microftalmie. 2volutia este nefavorabila antrenand reducerea profunzimii camerei anterioare, opacifierea cristalinului, hemoragii vitreene si glaucom secundar. #iagnosticul diferential se face cu retinoblastomul, cataracta

congenitala si persistenta resturilor arterei hialoide. ratamentul consta in ablatia totala a malformatiei decoland-o cu mare gri!a de pe fata posterioara a cristalinului pentru a nu leza capsula. in ultima instanta in cazurile foarte severe se poate a!unge la enucleatie. 3itroretinopatia e'sudativa dominanta evolueaza asemanator retinopatiei prematuritatii dar in in lipsa o'igenarii postnatale in trei stadii. M decolarea posterioara a vitrosului cu formarea de bride care tractioneaza retina) M ingrosarea cicatriceala a membranelor vitreene si neoangiogeneza) vasele retiniene temporale capata un aspect tortuos) M apar fibroza vitreana si e'sudatele subretiniene care produc in final dezlipirea de retina. #egenerescenta vitreoretiniana periferica (boala Iagner) apare datorita unui defect de dezvoltare a vitrosului secundar e'primat prin prezenta unor spatii optic vide in vitros delimitate de membrane subtiri, fenestrate, avasculare dispuse anteroposterior si aderente la nivelul ecuatorului. Patogenic procesul este initiat de leziuni degenerative ale vaselor apartinand anastomozei circulatiei vitreoretiniene la nivelul careia se acumuleaza tesut con!unctiv amorf, nediferentiat care in timp sufera un proces de hialinizare si scleroza. Leziunile degenerative corioretiniene care pot varia de la atrofia coriocapilarelor coroidei pana la zone degenerative intinse asociate cu intecuirea vaselor retiniene se obiectiveaza cu a!utorul e'amenului fundului de ochi. Progresia bolii se face in directia aparitiei dezlipirii de retina. #istrofia vitreoretiniana 8oldmann--avre se manifesta prin degenerescenta pigmentara retiniana primara care declanseaza procesele degenerative vitreene (degenerescenta macrofibrilara a vitrosului insotita de lichefierea sa) si retinoschizis periferic.

;imptomatologia clinica cuprinde scaderea progresiva a acuitatii vizuale pana la 6=6,, stramtorarea concentrica a campului vizual, discromatopsie in a'ul albastru-galben. Investigatii paraclinice utile sunt adaptometria si angiofluorografia.

$rsurile corneei

;unt leziuni corneene necrotico-inflamatorii produse de contactul cu un agent chimic (acizi sau baze tari), electric, termic sau actinic (radiatii). $gentul cauzator produce in prima etapa necroza tisulara care este urmata de edem si inflamatie. $rsurile chimice sunt cauzate de baze (hidro'id de sodiu, amoniac, anilina, var, etc. ) si acizi tari (acid sulfuric, azotic, clorhidric, acetic, fluorhidric s. a. ), aflate in diferite stari de agregare. $cizii actioneaza asupra proteinelor provocand denaturarea, coagularea si precipitarea acestora formand astfel o bariera protectoare ce limiteaza oarecum patrunderea to'icului. 1azele tari saponifica lipidele peretelui celular provocand moartea celulelor epiteliale dupa care patrund adanc in stroma provocand distructia @eratocitelor, a substantei fundamentale si edematierea fibrelor de colagen. ;imptomatologia difera in functie de gravitatea arsurii si consta in lacrimare, durere vie, blefarospasm insotite in zilele urmatoare de o scadere progresiva a acuitatii vizuale. %odificarile obiective variaza in functie de gravitatea arsurii. in arsurile usoare apar mici eroziuni epiteliale) in arsurile medii se observa opacifierea corneei si ischemia con!unctivelor atinse (con!unctiva palida) ) arsurile severe produc o dezepitelizare si opacifiere completa a corneei si ischemie con!unctivo-sclerala. In cazul arsurilor grave vindecarea este greoaie si incompleta e'istand riscul aparitiei a numeroase complicatii. $cestea pot interesa. con!unctivele prin formarea de aderente intre con!unctiva tarsala si cea bulbara (simblefaron) si ocluzia punctelor lacrimale) corneea prin apritia leucomului corneean bine vascularizat si perforatie) pleoapele-malpozitii palpebrale, s. a. ratamentul se face in trei etape.

M tratamentul de urgenta- cel mai important pentru vindecarea ad integrum-consta in indepartarea to'icului, incepe chiar la locul accidentului si consta in spalarea cu apa din abundenta a ochiului. ;e continua apoi in spital cu spalarea cu ser fiziologic inclusiv a fundurilor de sac con!unctivale si e'tractia daca este cazul a returilor solide ale substantei chimice.

M a doua etapa are ca obiectiv stimularea reepitelizarii (coliruri cicatrizante, pansament) si a sintezei de colagen (citrat de sodiu, acid ascorbic), limitarea reactiei inflamatorii si a necrozei stromale (inhibitori de colagenaza ca L-cisteina sau 2# $ sodic) si combaterea durerii. M tratamentul tardiv urmareste rezolvarea sechelelor functionale (simblefaron, entropion, opacifierea corneei, etc. ) si estetice. $rsurile fizice sunt produse de agenti termici si radiatii (ultraviolete si ionizante). $rsurile termice sunt produse de contactul cu materiale topite (metal, smoala, mase plastice etc. ) si vapori sau gaze fierbinti. oate acestea provoaca coagularea proteinelor. abloul clinic este asemanator cu cel din arsurile chimice cu deosebirea ca sunt intotdeauna insotite de afectari palpebrale. ratamentul vizeaza limitarea reactiei inflamatorii (corticosteroizi administrati local), combaterea reactiei irido-ciliare, evitarea suprainfectiilor (pansamente sterile, camera umeda si unguente cu antibiotice) si stimularea reepitelizarii. $rsurile produse de radiatiile ultraviolete (lampi solare, aparate de sudura, arcuri carbonice, eclipse solare) se manifesta la cateva ore de la e'punere prin fotofobie, durere, senzatie de corp strain. ratamentul se face prin administrarea de cicloplegice cu actiune rapida pentru combaterea spasmului ciliar, coliruri cu antibiotice si analgezice pentru combaterea durerii. Profila'ia se poate face foarte usor prin folosirea ochelarilor de protectie. "adiatiile ionizante provoaca atingeri corneene variabile. hipoestezie, @eratite, necroza aseptica, tratamentul fiind acelasi.

Con!unctivita acuta

Con!unctivita acuta reprezinta inflamatia con!unctivei palpebrale si=sau bulbare cu durata mai mica de < saptamani.

;emne si simptome. M 8enerale. in infectia virala, bacteriana, alergica, atopica sau nespecifica M Hiperemie con!unctivala, ochi rosu

M Prezenta secretiei M ;enzatie de corp strain M Prezenta de cruste la nivelul pleoapei M $cuitate vizuala si reactivitate pupilara normal M Con!unctivita virala, cu adenovirus sau enterovirus - apar sporadic la copii, sau se pot asocial cu gripa, ru!eola sau parotidita epidemica M Istoric de infectie a cailor respiratorii superioare sau simptome sistemice de infectie virala M Poate debuta la un ochi, cu progresarea la ambii ochi in 6-4 zile M ;ecretie mucoasa apoasa M -oliculi ai con!unctivei palpebrale inferioare M $denopatie preauriculara palpabila M Con!unctivita virala cu herpes simple' sau herpes zoster M Poate e'ista istoric de herpes simple' ocular recurent M ;enzatie de arsura, rareori prurit M :nilateral, asociata cu vezicule cutanate herpetice la nivelul pleoapei sau in teritoriul de distributie a ramurii oftalmice a nervului trigemen in infectia cu herpes zoster M ?odule preauriculari palpabili M Con!unctivita bacteriana, infectia gonococica acuta M #ebut rapid in 64-4< ore M ;ecretie purulenta abundenta M Chemozis - edem con!unctival M 2'tindere rapida a ulceratiei corneene superioare M 2dem palpebral

M $denopatie preauriculara M Istoric sau semne de boala cu transmitere se'uala (ChlamDdia, HI3) M Con!unctivita bacteriana, nongonococica. poate fi epidemica M Prurit usor M ;ecretie purulenta redusa cantitativ M Chemozis - edem con!unctival M -ara adenopatie preauriculara M La pacientii care folosesc lentil de contact trebuie e'clusa cheratita cu pseudomonas M Con!unctivita alergica M Pruritul este simptomul dominant M ;ecretie apoasa M Istoric de alergie cu caracter sezonier sau la particule de praf M Chemozis - edem con!unctival M 2dem si eritem palpebral M -ara adenopatie preauriculara M Con!unctivita aopica=alergica ((de primavara() recurenta M Istoric de atopie M Prurit M ;ecretie vascoasa abundenta M "ecurente sezoniere M Papile con!unctivale mari situate subpalpebral M :neori ulcer cornean superior (infiltrat steril, de culoare cenusiu-albicioasa) M :neori sunt prezente puncte albe supradenivelate pe fata interna a pleoapelor

M :neori cheratopatie punctata superficial la coloratia cu fluoresceina M Con!unctivita nespecifica iritativa M :scaciunea mucoasei globului ocular cu eritem si secretie intermitenta de mucus M Iritatie secundara e'punerii la agentii chimici sau reactiei la medicamente M Corp strain. eritemul si secretia pot persista timp de 4< ore dupa indepartarea corpului strain Cauze. M Con!unctivita virala M $denovirusuri (guturaiul) M 3irusul Co'sac@ie M 2nterovirusuri (con!unctivita hemoragica acuta) M Herpes simple' (infectie primara si recurenta) M Herpes zoster sau varicela M %olluscum contagiosum M 3irusul ru!eolic, virusul urlian, sau virusul gripal M Con!unctivita bacteriana M ;taphDlococcus aureus M ;. epidermidis M ;treptococcus pneumonia M Haemophilus influenzae (mai ales la copii) M ;pecii de Pseudomonas (trebuie e'cluse la cei ce utileaza lentile de contact) infectia progreseaza frecvent catre ulcer cornean) M ?eisseria gonorrheae M ?eisseria meningitidis

M ChlamDdia trachomatis produce con!unctivita cronica - cu debut gradat in < saptamani M Con!unctivita alergica M "inocon!unctivita (febra de fan), alergii sezoniere M Con!unctivita de primavara=atopie M Con!unctivita nespecifica M ;ubstante iritative. medicamente topice, vant, e'punere la raze ultraviolet, vapori de fum M 1oli autoimune. sindrom ;!Tgren, pemfigus, granulomatoza Iegener M "ar. ric@etsii, fungi, paraziti, tuberculoza, sifilis, boala Aa5asa@i, boala 8raves, guta, sindrom carcinoid, sarcoidoza, psoriazis, sindrom ;tevens-Lohnson, sindrom "eiter -actori de risc. M Istoric de contact cu personae infectate) epidemii de con!unctivita virala sau bacteriana M Contactul cu personae cu boli cu transmitere se'uala. gonoree, ChlamDdia, sifilis, herpes M :tilizarea lentilelor de contact. pseudomonas ratament - masuri generale. M Comprese reci si curatarea zonei palpebrale de < ori pe zi M Intreruperea utilizarii lentilelor de contact in faza inflamatorie M $coperirea ochiului afectat nu este utila M 2vitarea agentilor iritanti precum vapori de fum, vantul, e'punerea prelungita la soare

#egenerescenta vitreene

#egenerescenta senila a vitrosului este o modificare spontana, progresiva, care apare in lipsa unui agent agresor ca e'presie a imbatranirii. 2ste dovedita de. modificarea aspectului canalului CloRuet care din orizontal si rectiliniu la nastere devine sinuos si coborat sub a'a optica si de e'tinderea spre inapoi pana aproape de ecuator a bazei vitrosului. Procesul incepe in centrul vitrosuluicare se clarifica pentru deveni intr-un final optic vid. -ibrele de colagen modificate se aglutineaza la periferie. ;DnchDsis scintillans (sinchisis scanteietor) este o degenerare bilaterala a vitrosului, asimptomatica, descoperita intamplator (de obicei in !urul varstei de <, de ani). Consta in aparitia in interiorul vitrosului a numeroase particule mobile, stralucitoare de culoare aurie sau policrome. 1iochimic sunt sferule de hemoglobina sau cristale de colesterol dar fara a fi asociate cu hipercolesterolemia. 3itrosul din vecinatatea acestor opacitati este lichefiat si degenerat cu deplasarea periferica a colagenului. Prezenta lor este obiectivata cu a!utorul biomicroscopiei. $miloidoza vitreana apare secundar amiloidozei sistemice. Consta in prezenta la nivelul vitrosului uni- sau bilateral, in vecinatatea retinei in prima instanta dar apoi si anterior, a unor opacitati albicioase, de aspect vatos (depozite de amiloid). $fecteaza deasemenea vasele retiniene, coroidiene si coriocapilare. ;tructura specifica poate fi observata cu a!utorul microscopiei electronice iar componenta principala (o proteina asemanatoare prealbuminei) identificata cu a!utorul studiilor de imunocitologie. Patogenia implica fagocitarea de catre hialocite a proteinei anormale. ratamentul chirurgical constand in vitrectomie se practica doar daca apar tulburari importante ale acuitatii vizuale.

#egenerescenta miopica este o degenerscenta a vitrosului care apare la miopi, se aseamana ca tablou cu degenerscenta senila si evolueaza spre decolare posterioara de vitros si colaps. ;unt descrise doua tipuri. microfibrilara si macrofibrilara. Cea microfibrilara apare la miopii de varsta medie care nu au antecedente de dezlipire de retina. #egenerescenta macrofibrilara poate apare si la emetropi si se instaleaza precoce (pana la pubertate) si evolueaza rapid spre decolare de vitros.

Hialoza asteroida (1ola 1enson) sau sDnchisis albescens este o afectiune benigna rara (,, ,<-,, /0) intalnita la persoanele in varsta (raportul barbati=femei fiind de 4=6). ;e manifesta prin aparitia la nivelul vitrosului a unor particule rotunde, de culoare alb- galbuie dispuse in siraguri sau ciorchine (aspect ecografic de fulgi de zapada). 2ste unilaterala in trei sferturi din cazuri. $cesti corpusculi asteroizi sunt alcatuiti in principal dn fosfor si calciu (sub forma de sapunuri de calciu. stearat si palmitat de calciu, calciu hidro'ifosfat si o'alat de calciu), cristale de fosfolipide comple'e si acid mucopolizaharidic. ratamentul- constand in vitrectomie- se face in cazurile in care hialoza asteroida in stadii avansate si bilaterale reduce foarte mult acuitatea vizuala.

#ezlipirea de retina

;epararea retinei senzoriale de epiteliul pigmentar subiacent al retinei se numeste dezlipirea de retina. M #ezlipirea de retina de tip regmatogen (fisura)(#""). cel mai frecvent tip. ;e produce atunci cand lichidul vitros intra in contact cu spatiul subretinian prin intermediul unei fisuri la nivelul retinei M #ezlipirea e'sudativa sau seroasa. se produce in absenta unei fisuri retiniene, de obicei datorita unui proces inflamator sau tumoral. M #ezlipirea prin tractiune. aderentele vitroretiniene e'ercita o tractiune mecanica asupra retinei, pe care o detaseaza de epiteliul pigmentar. Cea mai frecventa cauza este retinopatia diabetica proliferativa. ;emne si simptome. M -lash-uri (fotopsie) M -osfene M %odificari ale campului vizual

M Celule pigmentare in corpul vitros ((particule de tutun() M 3ederea centrala este pastrata daca macula nu este detasata M $cuitate vizuala scazuta (4,=4,, sau mai mica) in cazul pierderii vederii centrale datorita detasarii maculei M ;upradenivelarea retinei asociata cu una sau mai multe fisuri retiniene in #"", sau supradenivelarea retinei in absenta fisurilor in dezlipirea e'sudativa M La 7-6,0 din pacientii cu #"" presupusa nu se evidentiaza nici o fisura retiniana M ractiunea retinei fara fisuri retiniene in dezlipirea prin tractiune Cauze. M ractiunea cauzata de detasarea posterioara a corpului vitros (#3P) determina producerea celor mai multe fisuri. Odata cu inaintarea in varsta, gelul vitros se lichefiaza, conducand la separarea vitrosului de retina.8elul vitros ramane totusi atasat la nivelul bazei vitroase, in periferia retinei, tractiunea e'ercitata de corpul vitros provocand fisuri la periferia retinei. M #3P asociata cu hemoragie vitroasa determina o incidenta crescuta a fisurilor retiniene M #ezlipirea e'sudativa. M umori M $fectiuni inflamatorii (sindrom Harada, sclerita posterioara) M #iverse (retinopatie seroasa central, e'sudat la nivelul uveei, hipertensiune maligna) M #ezlipirea prin tractiune. M "etinopatie diabetica proliferativa M "etinopatie cicatriciala de prematuritate M "etinopatia proliferativa cu cellule falciforme M raumatism penetrant

-actori de risc. M %iopie (mai mare de / dioptrii) M $fachia (absenta cristalinului) sau pseudoafachia M #3P si conditii associate (afachia, afectiuni inflamatorii si traumatisme) M raumatisme M #ezlipirea retinei la nivelul ochiului controlateral M #egenerare reticulara. #egenerarea reticulara este o anomalie vitroretiniana cu incidenta de +-6,0 in populatia generala M 8laucom M 8hemuri vitroretiniene. ;e formeaza prin tractiune vitroasa localizata M Pliuri la nivelul meridianelor. "etina in cantitate e'cesiva se gaseste la nivelul cadranului supranazal. ratament - masuri generale. M ?u toate fisurile sau rupturile retiniene necesita tratament. "upturile in lambou sau in potcoava la pacientii simptomatici (cu flashuri sau fosfene) trebuie tratate. -isurile operculate la pacientii simptomatici sunt uneori tratate. -isurile atrofice la pacientii simptomatici sunt rareori tratate. M #egenerarea reticulara cu sau fara fisuri la pacientii asimptomatici cu antecedente de dezlipire de retina la ochiul controlateral poate fi tratata profilactic M "upturile retiniene in lambou la pacientii asimptomatici sunt frecvent tratate profilactic M #ezlipirea e'udativa este de obicei controlata prin tratarea afectiunii subiacente M #ezlipirea prin tractiune este controlata de obicei prin simpla tinere sub observatie. #aca este implicata foveea, atunci este necesara vitrectomia.

#iscromatopsia sau lipsa perceptiei culorilor

#iscromatopsia este o anomalie a vederii, cauzata de absenta sau o dereglare functionala a celulelor din retina, responsabile de perceptia cromatica. "etina este portiunea ochiului sensibila la lumina, care contine celule cu conuri, responsabile de vederea colorata si cu bastonase, responsabile de vederea in intuneric. Cand bastonasele si conurile sunt stimulate, semnalele luminoase sunt transmise succesiv, prin neuronii retinei, apoi prin fibrele nervului optic a!ungand in final la corte'ul cerebral. Persoanele cu discromatopsie prezinta tulburarari ale vederii colorate in spectrul rosu, verde, albastru si ale combinatiilor dintre acestea. Ochiul normal prezinta la nivelul retinei trei tipuri de celule sensibile la lumina cromatica, celule cu con sensibile fie la lumina rosie, verde sau albastra. ermenul de discromatopsie este mult mai folosit decat cel de lipsa perceptiei culorilor, deoarece ma!oritatea persoanelor cu probleme de perceptie a culorilor pot identifica anumite culori. 2'ista foarte putine cazuri in care pacientii nu sunt capabili sa recunoasca nici o culoare.

Cauze. %a!oritatea tulburarilor de simt cromatic sunt mostenite genetic, fiind mult mai frecvente decat cele dobandite si afecteaza mult mai frecvent barbatii decat femeile. 2'ista si tulburari in perceperea culorilor dobandite) acestea sunt determinate de inaintarea in varsta, de anumite boli sau de traumatisme ale ochiului.

;imptome. ;imptomele discromatopsiei variaza de la o persoana la alta) unii pacienti nu sunt capabili sa recunoasca rosul, verdele si albastrul sau nuante ale acestor culori. #aca forma de discromatopsie nu este severa persoana nici nu realizeaza ca percepe lumea colorata diferit fata de ceilalti) poate percepe nuante ale culorilor, dar nu poate deosebi rosu de verde desi recunoaste galbenul si albastrul. #e obicei discromatopsiile sunt pe linia rosu-verde (daltonism). In discromatopsiile severe, nu este perceputa nici o culoare, ci doar nuante de gri, alb si negru. ulburarile de simt cromatic mostenit genetic afecteaza ambii ochi, iar cele dobandite sunt, de obicei, unilaterale sau pot afecta mai mult un ochi decat pe celalat. Literatura de specialitate arata ca >0 din barbati prezinta daltonism. $ceste tulburari sunt mostenite genetic, prezente de la nastere, ireversibile si netratabile. #iscromatopsiile mostenite sunt afectiuni invariabile pe parcursul e'istentei persoanei respective, adica nu pot nici sa se agraveze, dar nici sa fie tratate.

In functie de cauza, discromatopsiile dobandite pot fi tratate prin.

M interventia chirurgicala, care poate imbunatati perceptia culorilor, in cazul in care cataracta a produs discromatopsia M oprirea medicamentelor care au cauzat tulburarile de vedere cromatica. %odalitati de compensare a tulburarilor vedere cromatica. M lentile de contact colorate sau ochelarii cu lentile colorate. a!uta la perceperea diferentelor dintre culori) nu corecteaza defectul si pot distorsiona obiectele M ochelari cu lentile antirefle' (cu ecran de protectie- filtru care absoarbe lumina). sunt utile deoarece persoanele cu discromatopsie pot sesiza diferentele intre culori atunci cand stralucirea si luminozitatea sunt scazute M ochelari fumurii sau lentilele de contact fumurii cu filtru de protectie. sunt utili in discromatopsia severa, deoarece celulele cu bastonas functioneaza mai bine la lumina obscura. ;unt necesare si lentile de contact sau ochelari pentru corectia viciilor de refractie deoarece celulele cu bastonas ofera o imagine mai putin clara.

#istrofii ale stromei corneene #intre toate distrofiile corneei acestea sunt cele mai severe deorece produc modificari ale transparentei corneei (mergand pana la opacifiere totala) si o scadere importanta a acuitatii vizuale. #istrofia granulara sau nodulara 8roeno5 I este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care debuteaza in primii ani de viata dar trece o perioada variabila de mai multi ani pana la aparitia simptomatologiei. In stroma anterioara apar opacitati nodulare de dimensiuni inegale si margini neregulate separate intre ele de zone de cornee normala. %icroscopia optica evidentiaza un material granular infiltrat la nivelul membranei 1o5man si care se coloreaza in rosu cu tricrom %asson. La microscopul electronic se observa cristale paralelipipedice asezate in placi confluente in stroma anterioara. ?odulii superficiali bombeaza epiteliul modificandu-i curbura

si determinand astigmatism si eroziuni corneene recidivante care genereaza fenomene iritative. In fazele foarte avansate in care apar serioase tulburari de vedere se practica @eratoplastia perforanta. #upa mai multi ani sunt posibile recidive pe grefon. #istrofia grila!ata sau reticulara isi datoreaza numele eroziunilor lineare, refringente cu aspect de grila! cu dublu contur, bifurcate in unghi ascutit fara a se anastomoza, localizate central care afecteaza straturile anterioare ale stromei. ;e transmite autosomal dominant. $spectul leziunii a fost asemanat cu crinul de -lorenta, transparent, muiat in sirop, in !urul caruia zaharul a cristalizat. 2'ista doua tipuri de distrofie grila!ata. M distrofia corneeana grila!ata de tip I (1iber-Haab-#immer) este de fapt o forma speciala de amiloidoza primara localizata (amiloidul tip $ a fost identificat in corneea acestor pacienti) ) M distrofia corneeana grila!ata de tip II (sindromul %ereto!a) presupune coe'istenta distrofiei grila!ate cu o amiloidoza sistemica. %anifestarile clinice cuprind. blefarosalazis, paralizii de nervi cranieni si periferici, piele uscata si la'a cu depozite amilodice, leziuni corneene mai fruste situate indeosebi periferic. %icroscopic s-a dovrdit e'istenta depozitelor amiloide in stroma anterioara si subepitelial. $cest fapt duce la modificarea aderentei fiziologice intre stroma si epiteliu si aparitia eroziunilor epiteliale. %odificari ale functiei vizuale se produc in general tardiv spre <,-/, de ani dar beneficiaza de @eratoplastie perforanta. #istrofia maculara -ehr sau distrofia patata 8roeno5 II este o afectiune autosomal recesiva severa care consta in aparitia unor opacitati de culoare alb-cenusie in toata stroma superficiala si care se e'tind cu timpul in toata grosimea stromei. $numite perturbari

in sinteza @eratansulfatului conduc la formarea depozitelor corneene de glucozaminoglicani. Consecinta ma!ora pe plan clinic este scaderea transparentei corneei urmata de scaderea precoce si accentuata a acuitatii vizuale care in !urul varstei de <, de ani a!unge sub limita utilitatii practice moment in care se impune instituirea tratamentului chirurgical constand in @eratoplastie. #istrofia centrala cristalina ;chnDder este o afectiune transmisa autosomal dominant, asociata cu hiperlipidemie, care apare in primul an de viata avand o evolutie lent progresiva. Leziunea tisulara consta intr-o opacitate centrala discoida (cristale alb-galbui),

localizata in stroma anterioara sub membrana 1o5man insotita de o innfiltratie difuza stroma si un inel infiltrativ limbic. ;e constata deasemenea o acumulare de colesterol si grasimi neutre. #istrofia punctata (fle@) afecteaza stroma in intregime constand in prezenta la nivelul acesteia a unor mici opacitati gri cu aspect de matreata. Cauza aparitiei acestor depozite o reprezinta e'cesul de lipide si glicozaminoglicani datorat unui dezechilibru al metabolismului acestora la nivel ocular. $fectiunea uni- sau bilaterala asimetrica, stationara este insotita uneori de @eratocon, dermoid limbic, pseudo'antom elastic, etc. "asunetul asupra functiei vizuale este minim sau absent. #istrofia predescemetica sau distrofia profunda %aeder si #anis este o afectiune fara transmitere genetica, caracterizata de prezenta unor opacitati lineare, punctate sau spiculi albastrui la nivelul stromei predescemetice. $pare la persoane in varsta de peste 7, de ani carora nu le afecteaza functia vizuala. Poate aparea in asociere cu alte afectiuni cum ar fi ihtioza, @eratoconul, distrofia Cogan, etc. Histopatologic se evidentiaza alterarea @eratocitelor din vecinatatea membranei #escemet care contin un material P$; pozitiv. #istrofia stromala posterioara amorfa este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta, bilaterala cu debut precoce care consta in aparitia unor opacitazi difuze in stroma posterioara cu e'tindere spre limb. 2ste insotita de hipermetropie si astigmatism neregulat, goniosinechii, anomalii iriene, subtierea corneei in portiunea centrala. #istrofia stromala congenitala ereditara este o afectiune rarisima, transmisa dominant autosomal si neevolutiva manifestata inca de

la nastere prin incetosarea vederii datorata prezentei unor opacitati sub forma de fulgi in stroma corneeana anterioara cu respectarea periferiei.

#istrofia noroasa centrala -ranUois este o afectiune bilaterala, simetrica si asimptomatica caracterizata prin prezenta de opacitati multiple, imprecis delimitate separate de sparturi cenusii si zone clare. ?u evolueaza cu varsta.

#istrofiile corneene anterioare #istrofia Cogan cunoscuta si sub denumirea de distrofia microchistica sau distrofia in harta sau in picatura. Pete de culoare gri sau microchisturi pot fi observate prin retroiluminare in stratul epitelial central. Liniile in functie de grosime si dispunere dau aspectul de amprenta sau harta geografica. $natomopatologic s-au evidentiat urmatoarele aspecte. M depunerea unui material fibrilar intre membrana 1o5man si membrana bazala a epiteliului, M ingrosarea multilaminara a membranei bazale care da aspectul de amprenta, M celule epiteliale cu microchisturi. ;imptomatologia cuprinde pe langa scaderea acuitatii vizuale, fenomene iritative periodice (durere, fotofobie, senzatie de corp strain, lacrimare) datorita eroziunilor corneene superficiale recidivante care se intalnesc la 6, 0 din bolnavii cu aceata distrofie. %anifestarile clinice apar dupa varsta de 7, de ani. ratamentul este unul de intretinere fara rezultate deosebite. ;e recomanda administrarea de trofice corneene (sub forma de instilatii sau unguente), folosirea lentilelor de contact si indepartarea epiteliului distrus.

#istrofia %eesmann sau distofia epiteliala !uvenila ereditara este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care apare in primii doi ani de viata manifestandu-se printr-o usoara scadere a acuitatii vizuale si fenomene iritative. Leziunile constau in mici opacitati punctiforme si vezicule epiteliale localizate in dreptul fantei palpebrale si vizibile prin retoiluminare. %icroscopic s-a observat vacuolizarea celulelor epiteliale, ingrosarea epiteliului si e'istenta unor prelungiri in stratul bazal al epiteliului de dinspre membrana bazala. Aeratoplastia lamelara se impune in cazurile cu scadere importanta a vederii. #istrofia inelara "eis-1Vc@lers este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care intereseaza indeosebi membrana 1o5man si se manifesta in primii ani de viata ai copilului. %odificarile observate constau in opacitati corneene centrale superficiale cu aspect de harta geografica si opacitati inelare neregulate subepitelial. Cicatrici epiteliale neregulate se formeaza in urma eroziunilor repetate si impreuna cu edemul stromei sub!acente contribuie la aparitia tulburarilor de vedere. 2'ista zone intregi in care membrana bazala epiteliala si membrana 1o5man lipsesc. $spectul de opacitati subepiteliale este dat de tesutul fibrocelular care inlocuieste membrana 1o5man. ratamentul chirurgical constand in @eratoplastie lamelara sau perforanta este grevat de reaparitia leziunilor la nivelul grefonului.

#istrofiile corneene de acumulare (tezaurismoze) ezaurismozele sunt un grup mare de boli caracterizate prin acumulare in e'ces a unor substante aflate normal in organismul uman dar care datorita absentei sau insuficientei enzimelor implicate in metabolismul acestora nu mai pot fi metabolizate. %odificarile

corneene sunt bilaterale. In principiu tratamentul acestor boli consta in limitarea aportului si administrarea unor medicamente care fie sa lege (agenti chelatori) aceste substante si sa faciliteze eliminarea lor fie sa induca cresterea activitatii enzimatice reziduale (inductori enzimatici) iar in ultima instanta transplantul organelor compromise.

irozinemia este o afectiune cu transmitere autosomal recesiva produsa de un deficit de tirozinaminotransferaza (enzima implicata in metabolismul tirozinei). Consecinta acestui deficit este acumularea tirozinei. abloul clinic cuprinde hiper@eratoza palmoplantara si a coatelor, retard mintal iar la nivel ocular fotofobie, lacrimare si episoade repetate de eroziuni corneene de aspect pseudodendritic. 1oala Iilson sau degenerescenta hepatolenticulara este o afectiune autosomal recesiva determinata de sinteza insuficienta a ceruloplasminei (proteina care leaga si transporta cuprul in organism) in ficat. Consecinta este depozitarea cuprului in mai toat e tesuturile, organele predilecte fiind creierul si ficatul. La nivel corneean acesta se depune sub forma ionica in stroma si sub forma de saruri in membrana #escemet. #epunerile corneene debuteaza in partea superioara avand forma unui inel galben-maroniu sau verde numit inelul AaDser--leischer. ;imptomele cele mai grave sunt date de afectarea neurologica si hepatica. -unctia vizuala nu este deloc influentata. Ocronoza sau alcaptonuria este o afectiune metabolica cu transmitere autosomal recesiva caracterizata prin imposibilitatea metabolizarii normale a acidului homogentizic) acesta este in parte e'cretat urinar si in parte depozitat dupa o'idare si polimerizare sub forma unei substante asemanatoare melaninei numita alcapton la nivelul tesutului con!unctiv conferindu-i acestuia o culoare albastru-cafenie. :rina acestor pacienti devine bruna in contact cu aerul (prin o'idare) . abloul clinic mai cuprinde litiaza renala, artropatii, iar la nivel corneean (mai ales membrana 1o5man si la nivelul epiteliului) aparitia unor depozite galben-cafenii cu aspect de picatura.

%ucolipidozele sunt un grup de afectiuni cu transmitere autosomal recesiv ce constau in tulburari ale metabolismelor lipidic si al mucopolizaharidelor care se depun in viscere si cornee, iar sfingolipidele in retina si creier. $ceasta grupa de afectiuni cuprinde. sindromul 1erman, sindromul 8oldberg, sindromul ;pranger, fucosidozele s. a.

;fingolipidozele sunt un grup de afectiuni transmise autosomal recesiv (e'ceptie facand sindromul -abrD care are transmitere gonosomal recesiva) determinate de tulburari ale metabolismului sfingolipidelor cu depunerea acestora in diferite organe si tesuturi. #intre acestea amintim. boala -abrD, boala Hand-;chuller-Christian, boala aD-;achs etc. La nivel corneean se formeaza depozite lipidice sub forma de arc in 'antomatoza esentiala hiperlipemica sau cu o dispozitie radiara de la centru spre periferie (cornee verticilata) in boala -abrD. La nivel ocular mai pot aparea anevrisme con!unctivale, dilatatii ale vaselor retiniene, edem papilar si atrofie oprica datorita acumularii sfingolipidelor la nivelul endoteliului vascular. %ucopolizaharidozele sunt un grup de afectiuni ma!oritatea cu transmitere autosomal recesiva (e'ceptie face sindromul Hunter cu transmitere gonosomal recesiva) caracterizate de depunerea in tesuturi a unor substante precum heparansulfatul, dermatansulfatul si @eratansulfatul ca urmare a unei tulburari a metabolismului hidratilor de carbon. ;e cunosc opt sindroame din aceasta categorie de tezaurismoze cele mai importante fiind. sindromul Hunter (gargoilismul), Hurler, ;anfilipo, %orRuio. abloul clinic este foarte variat cuprinzand atrofie optica, degenerescenta pigmentara a retinei, dispazii scheletice, afectare corneeana si retard mental. ;imptomatologia debuteaza in primul an dupa nastere. %odificarile corneei constau in opacifieri multiple de culoare galben-cenusie localizate in toate straturile datorate acumularii de mucopolizaharide in @eratocite. In timp acestea pot evolua si pot determina scaderi ale vederii. Cistinozele sunt afectiuni cu transmitere autosomal recesiva care consta in tulburari ale metabolismului aminoacizilor avand drept

consecinta depunerea cistinei in con!unctiva, cornee, sclera, uvee si alte tesuturi. ;e deosebesc doua forme. M -orma infantila (sindromul LDgnac--anconi) se manifesta prin nanism, rahitism hiperaminoacidurie si afectare renala fiind fatala in prima decada de viata in lipsa transplantului renal) M -orma adulta nu pune in pericol viata bolnavului, pacientii acuzand insa usoara fotofobie. La nivelul stromei corneene si a membranei 1o5man se afla cristale policrome aciculare de cistina.

#istrofiile corneene posterioare Corneea guttata consta in prezenta unor mici e'crescente localizate central la nivelul membranei #escemet si endoteliului. %icroscopic se observa variatii ale numarului, marimii si formei celulelor endoteliale. Celulele endoteliale produc colagen descemetic cu o structura anormala dand corneei aspectul de ,, argint batut ( in lumina reflectata. $fectiunea care evolueaza bilateral asimetric nu afecteaza in sine vederea ci determina aparitia unui edem corneean. ;e poate decompensa dupa interventii chirurgicale. #istrofia endoteliala -uchs mai este cunoscuta si sub denumirea de distrofie endoepteliala. ;e manifesta intr-un prim stadiu evolutiv prin semne de cornee guttata la care ulterior se adauga progresiv edemul stromei, bule epiteliale si fibroza subepiteliala. Ingrosarea membranei #escemet insotita de instalarea edemului stromal duce la aparitia cutelor descemetice. La nivelul endoteliului corneean se formeaza depozite pigmentare. #atorita edemului corneea isi dubleaza grosimea in portiunea centrala (a!unge la 6mm), iar la nivelul epiteliului apar bule care se rup. ;ensibilitatea corneeana aproape dispare. Leziunile endoteliale (primare) preced cu mai multi ani leziunile epiteliale (edemul) si cele stromale. %anifestarile clinice apar dupa varsta de /, de ani, mai frecvent la se'ul feminin. ;emnele ma!ore sunt scaderea acuitatii vizuale si durerea oculara datorata ruperii bulelor de edem epitelial. ratamentul vizeaza calmarea durerii si reducerea edemului prin instilatii cu solutie de clorura se sodiu si diferite unguente. In ultima instanta se intervine chirurgical recurgandu-se la @eratoplastie perforanta.

#istrofia polimorfa posterioara este o afectiune bilaterala si asimetrica, cu transmitere autosomal dominant, aparuta in primii ani de viata e'primandu-se clinic foarte variabil (grupe de vezicule izolate pe fata posterioara a corneei, benzi late cu margini dintate, corectopie, sinechii largi iridocorneene, edem stromal) . %icroscopic se poate observa faptul ca celulele endoteliale arata si se

comporta e'act ca niste celule fibroblastice (au microvili, dau reactie pozitiva pentru cheratina, prezinta desmozomi si au tendinta la proliferare) #istrofia endoteliala congenitala si ereditara are caracteristic e'istenta edemului corneean bilateral congenital. $nomalia se pare ca s-ar datora diferentierii anormale a ectodermului crestelor neurale in luna a /-a de gestatie sau dupa. In functie de modul de transmitere are doua forme. M -ormele cu transmitere autosomal recesiva sunt manifeste inca de la nastere si asociaza nistagmus. Corneea se ingroasa (grosime de 4-7 ori cea normala) datorita edemului epitelial fara bule. Leziunile nu se agraveaza ci au o evolutie stationara. $ceste forme sunt cele mai frecvente. M -orma cu transmitere dominanta evolueaza lent incepand din al doilea an de viata manifestandu-se prin durere, lacrimare si fotofobie fara nistagmus. Corneea de culoare gri-albastruie capata un aspect de sticla sparta. 2ctropionul

2ctropionul reprezinta rasfrangerea in afara a marginii libere a pleoapei cu imposibilitatea ocluziei fantei palpebrale si e'punerii con!unctivei tarsale. $ceasta are drept consecinta uscarea si dezepitelizarea corneei cu aparitia @eratitei lagoftalmice, hipertrofierea con!unctivei si epifora- curgerea lacrimilor pe obraz datorita pierderii contactului punctului lacrimal cu lacul lacrimal. Patogenic se disting urmatoarele forme. ectropion congenital, cicatriceal, spastic, paralitic si senil. 2ctropionul congenital este rar si aproape asimptomatic nenecesitand tratament.

2ctropionul cicatriceal apare in urma unor traumatisme, arsuri grave, dupa diverse infectii si interventii chirurgicale.

ratamentul consta in refacerea pleoapei prin inlocuirea tesuturilor lipsa cu grefe libere sau plastii prin alunecare. 2ctropionul paralitic este produs de paralizia nervului facial si apare doar la pleoapa inferioara. In scop terapeutic se indica utilizarea unor lentile cu (camera umeda(, administrarea locala de lubrifianti, tarsorafie laterala. 2ctropionul spastic apare mai frecvent la copii in urma inflamatiilor cronice ale pleoapelor. Indepartarea cauzelor duce la vindecare. 2ctropionul senil este cauzat de scaderea tonicitatii muschilor retractori ai pleoapei inferioare si orbicular. $paritia epiforei determina pacientul sa-si stearga lacrimile dinspre unghiul intern spre cel e'tern ceea ce accentueaza pozitia vicioasa a pleoapei. ratamentul este chirurgical si urmareste scurtarea orizontala a pleoapei.

2ntropionul 2ntropionul reprezinta orientarea marginii libere a pleoapei spre interior astfel incat malpozitia cililor irita permanent corneea. #upa mecanismul de producere e'ista trei forme clinice. congenital, cicatriceal si spastic. 2ntropionul congenital este cauzat de modificari de insertie a muschiului orbicular, microftalmie si modificari congenitale ale tarsului. ;e poate vindeca spontan in primele luni dupa nastere.

2ntropionul spastic produs de spasmul muschiului orbicular datorat la randul sau apritiei unor factori iritativi locali (con!unctivita, blefarita etc) 2ntropionul cicatriceal apare dupa vindecarea cicatriceala a unor traumatisme si arsuri sau poate fi provocat de boli infectioase (trahom, herpes) sau autoimune (pemfigoidul cicatriceal). ;imptomatologia este dominata de lacrimare si senzatia de usturime provocate de contactul permanent dintre cili si cornee. La inspectie se observa pozitia anormala a pleoapei, con!unctiva congestionata si chiar mici eroziuni ale corneei care prezinta riscul suprainfectiei. ratamentul in cazurile mai usoare de entropion spastic indepartarea bolii cauzatoare este suficienta, eventual insotita de fi'area pleoapei in pozitie normala cu benzi de leucoplast. In entropionul sever se impune tratamentul chirurgical care consta in e'cizarea unei portiuni din pleoapa avand drept consecinta crearea unei tractiuni asupra marginii libere. In cazul entropionului cicatriceal post arsuri trebuie avuta in vedere si reconstructia estetica a regiunii.

-racturile orbitei -racturile orbitei se impart in functie de mecanismul de producere in fracturi directe (cauzate de lovituri puternice la nivelul orbitei) si fracturi iradiate (indirecte pornind de la fracture de baza de craniu) . -racturile directe pot afecta rebordul orbitar sau peretii orbitari.

-racturile rebordului orbitar. M -ractura masivului ma'ilo-facial are frecventa cea mai mare. Clasificarea Le -ort dupa sediul liniilor de fractura le imparte in. M fractura le -ort I linia de fractura merge din lo!a canina spre piramida nazala M fractura Le -ort II linia de fractura merge descendent de la apofiza zigomatica pe planseul orbitei incalecand apoi piramida nazala, M fractura Le -ort III linia de fractura porneste de la apofiza zigomatica se continua pe peretele e'tern al orbitei si fanta sfenoidala a!ungand pe peretele intern al orbitei. %anifestarile clinice imediate cuprind durere difuza accentuata la presiune, echimoze si edem palpebral, epista'is, epifora, ptoza. La un interval de cateva zile apar e'oftalmia, diplopia si tulburari senzitive in regiunea suborbitara. "adiografia craniului este e'amenul de electie care pune diagnosticul. In timp pot aprea complicatii cum ar fi deformarea orbitei urmata de enoftalmie, sinuzita ma'ilara prin facilitarea patrunderii germenilor patogeni in sinus, leziuni ale continutului orbitei (glob ocular, nervi, muschi, vase) . ratamentul medical urmareste profila'ia infectiilor prin administrare de antibiotice pe cale sistemica. ratamentul chirurgical urmareste repunerea in pozitie normala a osului malar cu a!utorul unui croset, reconstructia planseului orbitar in cazurile cu pierdere osoasa si reinsertie musculara daca e cazul. M -ractura rebordului orbitar inferior este urmata deschiderea sinusului ma'ilar cu emfizem orbitar, diplopie, epista'is si risc crescut de aparitie a infectiilor. $lte complicatii posibile sunt dacriocistita cronica si nevralgia suborbitara. M -racturi ale rebordului orbitar superior pot avea localizare in treimea e'terna sau in !umatatea interna. Cele din treimea e'terna sunt mai periculoase deoarece pot antrena lu'atia sau rupture glandei lacrimale necesitand adesea e'tirparea acesteia. In cazul localizarii

interne se pot produce lezari ale celulelor etmoidale anterioare, sinusului frontal, nervului supraorbitar sau smulgerea tendonului

reflectat al oblicului mare (necesita repozitionarea acestuia) . "asunetul clinic al acestor leziuni cuprinde nevralgia, aparitia epista'isului si a emfizemului orbitar, diplopie si tulburari de motilitate la care se pot adauga complicatii cum ar fi supuratia sinusului frontal si licvoree. -racturile peretilor orbitari. M -ractura planseului orbitar este insotita de fractura rebordului orbitar. ;ituatia tipica in care se produce este contuzia orbitara cu mingea de tenis care cauzeaza o crestere brusca a presiunii intraoculare. Planseul orbitei fiind mai subtire este cel care cedeaza. %anifestarile clinice sunt numeroase si depind in mare masura de severitatea traumatismului. Pot fi observate urmatoarele semne si simptome. edem si echimoza perioculara, enoftalmie (apare dupa circa 6,6< zile posttraumatic dupa resorbtia edemului), anestezia regiunii suborbitare (pleoapa inferioara, tegumente, dinti superiori ai hemiarcadei respective etc. ), diplopie dubla atat la privirea in sus cat si la privirea in !os, epista'is, emfizem subcutanat periocular, hemoragii subcon!unctivale, hipema si mai rar rupturi retiniene. Pentru punerea diagnosticului sunt necesare radiografia orbitara care evidentiaza hernierea continutului orbitar in sinusuri si tomografia orbitara care arata e'tinderea fracturii si gradul de afectare al partilor moi. ratamentul urmareste prevenirea aparitiei enoftalmiei si a diplopiei verticale permanente. ehnica chirurgicala presupune reconstructia planseului cu material sintetic sau grefon osos autolog si scoaterea continutului orbitar herniat. Interventia chirurgicala se impune.6) in situatiile in care fractura cuprinde mai mult de !umatate din planseul orbitar si este insotita de

diplopie persistenta si hernierea continutului orbitar si 4) in cazul in care chiar daca fractura cuprinde mai putin de !umatate din planseul orbitar dar este insotita de enoftalmie mai mare de 4 mm si diplopie precoce.

M -ractura peretelui medial apare arareori izolata. In cast caz tratamentul se impune doar in cazul lezarii concomitente si a muschiului drept intern. M -ractura tavanului orbitei se produce in general in urma caderii bolnavului pe un obiect ascutit. ;e manifesta prin aparitia unei echimoze perioculare de aceeasi parte in prima instanta si apoi, in decurs de cateva zile, bilateral. -racturile iradiate. M -ractura craniului poate iradia spre varful orbitei si produce leziuni ale nervului optic manifestate clinic prin sindromul de canal optic (pierderea refle'ului fotomotor direct dar pastrarea celui consensual, amauroza, staza papilara) . $trofia optica apare dupa un interval de 7 saptamani. M -ractura bazei craniului determina aparitia unui tablou clinic caracteristic care cuprinde. aparitia la un interval de 7 pana la / zile dupa traumatism a echimozei in ochelari, emfizem palpebral, chemozis si rinoree (scurgere nazala de lichid cefalorahidian) .

8laucomul primar cu unghi deschis

8laucomul primar cu unghi deschis reprezinta neuropatie optic ace provoaca pierderea vederii, asociata frecvent cu cresterea presiunii intraoculare. Lezarea glaucomatoasa a nervului optic poate surveni si in prezenta unui presiuni intraoculare normale, precum si ca manifestare secundara a altor afectiuni, asa cum este gaucomul indus de corticosteroizi. :moarea apoasa este produsa de epiteliul ciliar al corpului ciliar, si e'cretata in camera posterioara a globului ocular. :moarea apoasa traverseaza la nivelul pupilei si patrunde in camera anterioara, fiind drenata de reteaua trabeculara in unghiul iridocornean, in canalul ;chlemm si in sistemul venos episcleral. /-6,0 din cantitatea totala de umoare apoasa este drenata pe calea uveo-sclerala. ;emne si simptome. M Pierderea lent, progresiva, nedureroasa a vederii. #e obicei, pacientii nu remarca pierderea vederii decat in faza avansata a bolii, deoarece acuitatea vizuala centrala ramane intact pana in aceasta faza. M Cresterea presiunii intraoculare M "aportul C=# ( intre diametrul zonei central a discului optic si diametrul intregului disc) W ,,/ M Primele defecte vizuale sunt scotoamele central Cauze. M $lterarea drena!ului umorii apoase prin reteaua trabeculara M Cresterea rezistentei in sistemul de drena! al umorii apoase -actori de risc. M Cresterea presiunii intraoculare M #escendenta afro-americana M Persoane varstnice M Istoric familial pozitiv

M %iopia M #iabet zaharat M ;ubtierea centrala a corneei X /// microni M Cresterea raportului vertical C=# M Cresterea raportului orizontal C=# M Hemoragia discului optic M :tilizarea prelungita a corticosteroizilor topici, periocular, inhalator sau pe cale sistemica Prin aplicarea terapiei in glaucoma, rata scaderii acuitatii vizuale in 8P:# este scazuta. Pierderea treptata a vederii si cecitatea pot surveni chiar si in prezenta tratamentului adecvat. Conform unui studiu in care pacientii au fost urmariti timp de 44 ani, rata cecitatii provocate de 8P:# a fost de 6C0.

8laucomul primar cu unghi inchis

8alucomul primar cu unghi inchis rezulta in urma obstruarii drena!ului unorii apoase prin reteaua trabeculara de catre apozitia periferica a irisului fata de cornee cu cresterea consecutiva a presiunii intraoculare. %ecanismul are la baza blocarea pupilei, datorita careia e'cretia unorii apoase prin pupila este limitata, avand drept consecinta deplasarea anterioara a irisului. 8laucomul cu unghi inchis poate fi subacut, acut si cronic si se asociaza cu ingustarea anatomica a unghiului camerei anterioare) unghiul cuprinde irisul periferic, corpul ciliar anterior, reteaua trabeculara si cornea periferica, si poate fi pus in evident numai printr-o tehnica speciala de e'aminare numita gonioscopie. In forma sa acuta, glaucomul primar cu unghi inchis este o urgenta oftalmologica datorita tendintei de evolutie catre pierderea vederii. ;emne si simptome. M -orma subacuta M #urere surda intra - sau perioculara, la nivelul unui singur ochi M 3edere usor incetosata M ;imptomele apar cand pacientul se uita la televizor sau la un ecran de cinematograf intr-o camera intunecata, cand citeste sau este oboist. ;e amelioreaza prin somn sau odihna. M Presiune intraoculara normal M Camera anterioara ingustata M Iris bombat M ;inechii anterioare periferice intermitente M Pupila marita M -orma acuta M #urere ocular M 3edere incetosata M Lacrimare

M Halou in !urul surselor de lumina M Cefalee frontala M 8reata si varsaturi M ;imptomele apar in situatii de stress emotional in timpul activitatilor enumerate la forma subacuta M Presiune intraoculara crescuta M 2dem cornean microchistic M 2dem palpebral, hiperemie con!unctivala si congestie pericorneeana M Pupila fi'a semidilatata, adesea ovala M Camera anterioara ingustata prin reactie inflamatorie M -orma cronica M Poate avea simptome ale formei subacute sau poate fi asimptomatica M ;inechii anterioare periferice multiple M Presiune intraoculara normala sau crescuta M Cresterea raportului intre diametrul zonei central a discului optic si diametrul intregului disc M Pupila normal Cauze. $natomie oculara predispozanta. -actori de risc. M Cornee mica M Hipermetropie M Camera anterioara ingusta M #escendenta din eschimosi

M ;e' feminin M :tilizarea antidepresivelor sau a altor medicamente care produc inhibitie colinergica M Cataracta M Chisturi ale irisului sau ale corpului ciliar. 8laucomul cu unghi inchis secundar poate fi determinat de multiple afectiuni oculare obisnuite intalnite la varstnici, care includ cataracta, chirurgia oculara si diabetul.

Hemoragiile vitreene 3itrosul reprezinta cea mai mare cavitate a ochiului (>,0 din volumul acestuia) dar in ciuda acestui fapt importanta participarii sale la dioptrul ocular este negli!abila (singura conditie e sa ramana transparent). 2ste delimitata anterior de cristalin si aparatul ciliar iar posterior de retina. Contine un gel transparent alcatuit din fibre de colagen, substanta fundamentala bogata in acid hialuronic si celule vitreene. Prezenta sangelui in vitros datorita ruperii unor vase sanguine defineste hemoragia vitreeana. $ceste vase pot fi normale, alterate (diabet, ateroscleroza, tulburari de coagulare) sau de neoformatie si cedeaza de obicei sub actiunea unei cresteri presionale hidrostatice fiziologice sau nu ori a unui traumatism penetrant. ;emnele clinice si evolutia ulterioara sunt influentate de volumul hemoragiei si de calitatea vitrosului. 2tiologia cea mai frecventa o constiuie maladii ca retinopatia diabetica, hemoglobinopatii, retinoschizisul congenital, ocluziile venoase, rupturile retiniene, traumatismele. ;imptomatologie

#ebutul este brutal cu scaderea unilaterala si nedurereasa a acuitatii vizuale, incetosarea vederii ca un voal negru ce se pune peste ochi pana la (perceptie luminoasa(. In cazul hemoragiilor mai mici pacientul observa puncte negre mobile cu miscarile ochiului. #iagnostic 2'amenul luminii pupilare constata lipsa rosului pupilar daca este o hemoragie masiva sau opacitati hemoragice mobile in hemoragiile moderate. 2cografia este indicata in cazul in care etiologia este neclara sau se suspicioneaza un neoplasm. "esorbtia sangelui se face lent data fiind capacitatea fibrinolitica redusa a vitrosului. #e asemenea acest proces este influentat si de calitatea vitrosului astfel daca hemoragia se produce intr-un vitros a carui structura este alterata, lichefiata resorbtia se produce mult mai repede. Organizarea con!unctiva a vitrosului cu formarea de bride si membrane alb-galbui reprezinta una din frecventele complicatii. $ceasta poate duce la opacifierea vitrosului. 8laucomul hemolitic si sideroza retiniana pot fi deasemenea complicatii ale hemoragiei vitreeene. ratamentul este medical (local si general) iar in cazurile in care opacitatile nu cedeaza nici dupa sase luni se intervine chirurgical practicandu-se vitrectomia. In cazul hemoragiilor masive este indicata chirurgia inca dela inceput. Profilactic se recomanda diagnosticarea precoce si tratamentul corect al bolilor de baza care pot provoca in evolutie hemoragie vitreeana.

Hipermetropia

Hipermetropia este o tulburare de refractie, frecvent intalnita, data de forma si lungimea globului ocular (ochiul este prea scurt sau curbura corneei este plata). In cazul hipermetropiei, razele luminoase nu sunt focalizate pe retina, fiind deviate in spatele retinei, generand astfel o imagine imprecisa, neclara a obiectelor aflate in apropiere. Persoanele ce sufera de hipermetropie vad bine la distanta si vad obiectele departate mai aproape decat sunt in mod obisnuit, desi tulburarile sunt si la nivelul vederii de aproape si la vederea la distanta. $ceste persoane au de cele mai multe ori probleme in a focaliza imaginile apropiate si nu pot realiza activitati precum cititul sau cusutul. Cauze. 8lobul ocular al persoanelor hipermetrope este mai scurt decPt normal i ca urmare, razele de lumin care intr Nn ochi sunt focalizate Nn spatele retinei. %uli copii se nasc cu hipermetropie, dar unii dintre ei se vindec odat cu alungirea globului ocular odat cu creterea normal a

organismului. Oamenii confund hipermetropia cu presbiopia, afeciune Nn care e'ist de asemenea dificulti Nn vederea de aproape, dar care are o cu totul alt cauz.Capacitatea de focalizare a obiectelor de aproape se pierde cu varsta, atat la persoanele cu hipermetropie, cat si la miopi si la emetropi (persoane care nu au tulburari de vedere) - acest lucru poarta numele de presbiopie. -actori de risc. M rude de gradul I (parinti, frati) cu hipermetropie M varsta inaintata, peste /,-+, de ani, in special prin asociere cu presbiopia -orme de manifestare. ;pre deosebire de miopie, hipermetropia este mult mai (discreta(, datorita faptului ca. M ;e manifesta cu precadere dupa varsta de <, ani ( presbiopia) M 2ste mai putin evolutiva M ?u este insotita de grave complicatii ( spre e'. dezlipire de retina...) Principalul simptom al hipermetropiei este vederea incetosata, in special pentru obiectele de aproape. $lte simptome. M #ificultate in a mentine randul atunci cand citeste sau tendinta de a citi acelasi rand de mai multe ori M ;enzatie usoara de durere sau de usturime la nivelul ochilor M endinta de a indeparta cartea M Lacrimare frecventa M Inrosirea ochilor

M Oboseala M #ureri de cap M Lipsa coordonarii ochi-mana M ?ervozitate M Iritabilitate oti copiii sunt hipermetropi. In general, nu sunt deran!ati de acest defect vizual, deoarece cristalinul, prin puterea de acomodare, corecteaza aceasta tulburare oculara. Pe masura ce ochiul se dezvolta ( varsta +-6, ani), hipermetropia (fiziologica( dispare. In anumite cazuri, hipermetropia poate genera strabismul, care va fi corectat prin purtarea ochelarilor. %a!oritatea persoanelor cu hipermetropie nu necesita tratament. Ochelarii sau lentilele de contact imbunatatesc vederea atunci cand aceasta este alterata. Prin corectarea cu lentile sau ochelari imaginea se va focaliza pe retina. Ochelarii si lentilele de contact sunt prima optiune terapeutica a hipermetropiei, ambele sunt eficiente, au un risc mai mic si sunt mai ieftine decat procedeele chirurgicale. La pescrierea de lentile se specifica atat forma lentilei cat si puterea ei de refractie. Ochelarii nu ofera aceeasi calitate a imaginii in centru si la periferie, pe cand lentilele de contact ofera. In cazul in care hipermetropia este corectata fiziologic prin acomodare, pot sa apara dureri de cap (cefalee). In acest caz, prescrierea de ochelari nu va ameliora capacitatea vizuala, dar va scadea simptomele. Procedeele chirurgicale urmaresc modificarea suprafetei corneene, asa incat imaginea sa se formeze direct pe retina. Procedurile chirurgicale folosite sunt. @eratectomie fotorefractiva, @eratoplastia termica, @eratoplastia electrica si implantul de lentile intraoculare.

$vanta!e si dezavanta!e ale mi!loacelor terapeutice. M ochelarii reprezinta cea mai simpla si mai sigura metoda de corectie) dar se rup sau se sparg cu usurinta M lentilele de contact produc o corectie predictibila si adecvata, dar cresc riscul de aparitie a leziunilor corneene si de infectii corneene. #e asemenea pot fi pierdute usor sau pot fi lovite Procedeele chirurgicale. desi la cele mai multe persoane chirurgia corecteaza total hipermetropia, la unele este necesara si dupa chirurgie corectia cu lentile sau ochelari. Procedeele chirurgicale au un risc crescut de infectii. erapia indicata pentru corectia hipermetropiei depinde de mai multi factori. ;unt anumite profesii care nu sunt compatibile cu anumite procedee, de e'emplu profesia de pilot de avion nu este compatibila cu anumite corectii. $numite boli sau terapii medicamentoase pot interfera cu terapia chirurgicala, de e'emplu, bolile care determina scaderea imunitatii sau anumite medicamente incetinesc procesul de vindecare in urma chirurgiei. $numite boli ca diabetul zaharat sau stari fiziologice ca sarcina pot determina modificari ale vederii (instabilitate refractara). 3arianta terapeutica trebuie aleasa si in functie de alte afectiuni asociate. La pacientii care au istoric de glaucom, @eratocon, boala inflamatorie oculara, @eratita herpetica, leziuni oculare sau au suferit o interventie chirurgicala la nivelul ochiului se evita procedeele laser pentru corectia hipermetropiei. ratament ambulator. Hipermetropia nu poate fi vindecata sau prevenita. In cazul in care vederea necesita corectie, aceasta trebuie sa fie cat mai comoda si mai la indemana pacientului.

Pentru a imbunatati vederea se indica pauze periodice de la activitatile care sunt solicitante pentru ochi si folosirea de protectie in cazul activitatilor periculoase. Lentilele de contact necesita o ingri!ire speciala care include curatirea conform instructiunilor si depozitarea lor in cutii speciale, care se aerisesc din cand in cand pentru a impiedica contaminarea.

#upa procedeele chirurgicale se indica uneori purtarea de banda!e, de lentile de contact speciale pentru cateva zile. ;e pot administra picaturi pentru a reduce inflamatia, uneori se pot administra cateva luni dupa chirurgie. ;e indica de asemenea evitarea activitatilor sportive, folosirea de farduri sau de alte substante care sa irite ochiul sau sa permita intrarea de apa in ochi. ;e interzice de asemenea dusul pentru 4 zile dupa interventia chirurgicala pentru a evita patrunderea de apa in ochi. 3ederea poate fi diminuata cateva zile dupa procedeele chirurgicale. ;imptomele de ochi uscat sunt frecvente dupa chirurgie, dar de obicei sunt temporare.

Hipotonia oculara Presiunea e'ercitata de lichidele intraoculare asupra peretilor globului ocular se defineste prin termenul de oftalmotonus. 3alorile normale ale acesteia variaza intre 6,-46 mm Hg. ;indromul de hipotonie oculara este dat de scaderea tensiunii intraoculare sub valoarea de B mm Hg. 3alori ale tensiunii intraoculare intre ,-/ mm Hg, mentinute perioade lungi de timp produc grave disfunctii constituind oftalmomalacia sau hipotonia complicata. Patogenie ensiunea oculara este mentinuta la valori normale in urma unui echilibru intre urmatorii trei factori. presiunea intrinseca a continutului asupra peretilor, presiunea e'trinseca asupra peretilor si integritatea peretilor. %odificari asupra oricaruia dintre acesti

factori pot duce la cresterea sau scaderea tensiunii intraoculare. In primul rand orice leziune penetranta la nivelul peretilor este urmata de scaderea tensiunii oculare. Presiunea intrinseca este asigurata de umoarea apoasa, vitros si sangele circulant. $sadar, hipotonia

oculara se produce in oricare din situatiile urmatoare. diminuarea secretiei ciliare sau resorbtia e'agerata a umorii apoase, modificarea presiunii sanguine in arterele ciliare si artera oftalmica, precum si pierderea de vitros (de cauza traumatica sau iatrogena) . Hipotoniile musculare produc si ele o diminuare a tensiunii oculare. -orme clinice In functie de severitatea scaderii presiunii oculare, a perioadei de timp in care aceasta se mentine si a gravitatii modificarilor oculare de deosebesc forme de hipotonie necomplicate cu prognostic bun (in contuzii oculare, dezlipire de retina, postoperator, in uveite si afectiuni generale) si forma complicata grava oftalmomalacia. Hipotonia oculara fara complicatii apare in contuzii oculare, dezlipire de retina, postoperator, in uveite si unele afectiuni generale. Hipotonii in contuzii oculare. ;ocul posttraumautic produce edem la nivelul uveei cu transsudarea plasmei in spatiul e'travascular datorita faptului ca coriocapilarele coroidei sunt lipsite de stratul muscular. $cest transsudat determina decolarea coroidei si ulterior a corpului ciliar si implicit diminuarea secretiei umorii apoase. #atorita gradientului presiunii intraoculare mai mici decat cea intracraniana apare edemul papilar si cute radiare in regiunea maculei. La nivelul fundului de ochi apar pliuri stelate sub forma de dungi radiare avand ca punct de plecare papila. Hipotonii postoperatorii apar dupa operatii de glaucom si cataracta fiind cauzate de atalamii pasagere cu decolare de coroida. #aca persista necesita reinterventie.

$fectiunile generale care perturba echilibrul acido- bazic determinand acidoza cum ar fi de e'emplu diabetul zaharat provoaca hipotonie ocularaprin alterarea balantei osmotice intre plasma si tesuturi.

#ezlipirea de retina poate provoca hipotonie oculara atunci cand se propaga spre regiunea ciliara. $pare mai ales dupa plagi perforante oculare cu sau fara corpi straini intraoculari. Presiunea intraoculara revine la normal odata cu vindecarea chirurgicala a dezlipirii de retina. :veitele repetate pot determina reducerea secretiei de umoare apoasa, edem corioretinian si atrofia corpului ciliar caz in care tensiunea oculara scade sub / mm Hg si apare si atrofia globului ocular. Hipotonia complicata sau oftalmomalacia se manifesta prin pierderea ireversibila a functiei vizuale. $pare dupa plagi perforante urmate de hernie de membrane si vitros sau dupa interventii chirurgicale repetate. rebuie sa constituie un semnal de alarma scaderea tensiunii oculare sub /mm Hg. ratamentul hipotoniei oculare este individualizat in functie de cauza generatoare. Hipotoniile postoperatorii se vindeca printr-o noua interventie si sutura corecta a plagii, cele cauzate de decolari cilio-coroidiene beneficiaza de efectuarea unor incizii sclerale radiar pe o circumferinta de 6>, grade pentru drenarea lichidului. ;ercla!ul preecuatorial cu banda de silicon poate reprezenta o solutie pentru cresterea oftalmotonusului in hipotoniile mari posttraumatice. %entinerea echilibrului acido bazic si a glicemiei in limite normale poate contribui la profila'ia hipotoniei oculare la pacientii diabetici.

Aeratita fungica

Aeratitele fungice apar mai frecvent pe leziuni pree'istente ale corneei cum ar fi @eratocon!unctivita sicca sau ulcere traumatice. $buzul de antibiotice si de steroizi in aplicatii locale precum si orice stare insotita de diminuarea imunitatii constituie factori

favorizanti ai aparitiei @eratitelor fungice. $paritia @eratitelor fungice este in general precedata de un traumatism minor cu un corp vegetal (ramuri de copaci), caruia nu i se da importanta de catre pacient. 2tiologia este reprezentata in special de fungi saprofiti cum sunt Penicillium, -umigatus, $spergillus, -usarium dar in cazuri mai rare pot fi identificati si $ctDnomices, ;porotrichum, Candida albicans s. a. $spectul clinic cuprinde infiltrat necrotic cu marginile efilate avand aspect de pana situat in stratul superficial al corneei. Infiltratul ulcereaza, apare hipopion si o falsa membrana uscata ce acopera ulceratia dar care se indeparteaza si se reface usor. Leziunile evolueaza lent, in cateva saptamani, spre perforatie. #e multe ori coe'ista cu infectii bacteriene si=sau herpetice ale corneei. #iagnosticul este sugerat de conditiile in care apare simptomatologia si de caracterele clinice ale ulcerului. Confirmarea diagnosticului se face in urma izolarii si identificarii ciupercii in cultura. "ecoltarea produsului biologic se face in cazul infectiilor profunde prin biopsie corneeana. ratamentul este greoi si indelungat datorita slabei penetrante oculare a multora dintre antifungicele administrate sistemic (%Dcostatine, $mphotericine 1) . Pentru @eratitele al caror agent etiologic este -usarium unicul medicament cu rezultate bun este ?atamDcin suspensie / 0 care trebuie folosit timp de 7-< saptamani. Aeratitele provocate de Candida si $spergillus se trateaza cu $mphotericina 1 solutie ,, ,/-,, 4 0 sau %iconazole administrat

subcon!unctival /-6, mg sau pe cale sistemica 7, mg=@gc=zi.

$lte medicamente folosite sunt Clotrimazole subcon!unctival /-6, mg si -luconazole 4,,-<,, mg=zi pe cale orala.

Lagoftalmia paralitica Lagoftalmia paralitica se defineste ca fiind imposibilitatea ocluziei palpebrale cauzata de paralizia periferica a nervului facial. -anta palpebrala este intredeschisa, globul ocular deviat in sus si in afara iar pleoapa inferioara usor ectropionata fapt ce produce epifora. Inocluzia palpebrala este permanenta (chiar mai accentuata in timpul somnului), lucru care duce la uscarea, dezepitelizarea si ulcerarea corneei (@eratita lagoftalmica). ratamentul variaza in functie de gradul deficitului ocluzional. $stfel, in cazul in care e'ista un deficit usor si perspective de recuperare tratamentul se limiteaza la pansarea ochiului peste noapte si administrarea de solutii protectoare. #aca apar insa leziuni corneene se impune blefarorafia temporara in doua treimi e'terne ale pleoapelor. O alta masura vizeaza fi'area in pozitie corecta a pleoapei inferioare.

%iopia

%iopia se caracterizeaza printr-un e'ces de refractie oculara din cauza caruia razele de lumina paralele venite de la infinit se intalnesc intr-un focar situat inaintea retinei. %iopul se caracterizeaza prin vedere foarte buna de aproape dar cu o vedere neclara la distanta. Cauze

%iopia este de obicei o variatie a privirii normale si nu o boala. %ai rar aceasta poate apare datorita sau in cadrul unor boli. Cele mai multe cazuri de miopie sunt produse de o modificare a formei globului ocular. $cesta la subiectii normali este rotund, dar la cei cu miopie este asemanator ca forma cu un ou. #in aceasta cauza lumina in loc sa focalizeze pe retina (membrana situata la nivelul polului posterior al globului ocular unde se gasesc celule ce receptioneaza semnalele luminoase, care sunt apoi transmise prin intermediul nervului optic la creier unde sunt transformate in imagini), se focalizeaza in fata ei. %iopia este de obicei o conditie mostenita, astfel un copil are mari sanse de a fi miop daca unul sau ambii parinti sufera de miopie.

;-a crezut mult timp ca miopia este produsa de activitatile care implica folosirea pentru un timp indelungat a vederii de aproape, cum ar fi cititul sau vizionarea programelor de televiziune de la o distanta prea mica. ;tudii recente au confirmat aceasta afirmatie, dovedind ca persoanele care lucreaza in posturi care implica cititul pentru perioade lungi de timp au miopie in stadii mai avansate decat alte persoane.

In afara de aceste modificari ale formei globului ocular, mai e'ista cateva cauze rare de miopie.$cestea sunt. M miopia patologica este o boala in care polul posterior al globului ocular continua sa se dezvolte dupa ce a atins dimensiunile fiziologice (dimensiunile globului ocular la care vederea este clara) M miopia secundara apare ca urmare a altor boli sau situatii patologice cum ar fi nasterea prematura (nasterea inainte de implinirea celor C luni de sarcina) M pseudomiopia sau miopia brusc instalata este o situatie in care miopia se agraveaza rapid din cauza unei alte boli, cum ar fi diabetul zaharat necontrolat prin dieta sau medicamente. "ar miopia poate fi produsa de boli oculare, ca de e'emplu cataracta (opacifierea structurilor anterioare ale globului ocular) sau @eratoconus (protruzia anormala de forma conica a corneei) corneea reprezinta unul dintre invelisurile globului ocular care are doua portiuni. una anterioara transparenta si alta posterioara opaca). ?asterea prematura creste riscul de dezvoltare a miopiei la copil, mai ales daca prezinta retinopatie de prematuritate (boala este mai frecventa la prematurii care au primit terapie cu o'igen la si in perioada imediat urmatoare nasterii si se caracterizeaza prin inlocuirea tesutului normal al retinei cu alte forme de tesut care impiedica functiile acesteia). -actori de risc

M 2'ista un risc crescut pentru miopie la persoanele de origine asiatica sau la cei cu istoric familial (mai multe persoane cu miopie intr-o familie). M -emeile au un risc mai mare de a dezvolta miopie si de asemenea, odata dezvoltata, de a avea o forma mai severa de boala decat barbatii. M Prematurii, in special cei care au retinopatie de prematuritate, au un risc crescut. 2'ista boli mostenite ale ochiului sau alte afectiuni care pot creste riscul de imbolnavire. M ;tudii recente au stabilit o legatura intre activitatile in care este folosita timp indelungat vederea la aproape (de e'emplu cititul) si miopie. ipuri M 1enigna ((miopia scolarului() - este descoperita in !urul varstei de + B ani, avand o evolutie lent progresiva pana in !urul varstei de 4, 4/ ani, cand devine stationara. ?u a!unge la valori mai mari de +,,,) - B,,, dioptrii. $cesti copii nu vad bine la distanta si au tendinta de a apropia cartile de ochi, de asemenea au tendinta de a strange din pleoape pentru vederea la distanta. M %aligna (evolutiva) este prezenta de la nastere, evolueaza progresiv toata viata putand atinge valori mari de 4,,,, sau <,,,, dioptrii. In aceasta forma de miopie apar leziuni intraocula

;imptome

%iopia este una dintre bolile care produc vederea incetosata, neclara. Persoanele care sufera de aceasta boala pot prezenta. M dificultati in vederea obiectelor situate la distanta, cum ar fi vederea la tabla la scoala, la televizor sau la ecranele cinematografelor M reducerea performantelor scolare sau sportive.

Copii mai mici de >-C nu isi dau seama ca nu pot vedea obiectele situate la distanta, dar parintii sau profesorii pot depista aceasta problema daca copilul. M priveste aceste obiecte cu ochii usor intredeschisi si cu fruntea incruntata M tine cartea sau alte obiecte foarte aproape de fata M sta in bancile din fata clasei, in randurile din fata la teatru sau sta aproape de televizor sau computer M nu este interesat de sport sau alte activitati care implica o vedere buna la distant M frecvent are dureri de cap (cefalee).

2volutia miopiei nu poate fi oprita odata ce boala a debutat, se poate doar incerca corectarea vederii folosind ochelari, lentile de contact sau interventia chirurgicala. #esi tratamentul nu poate opri evolutia, este important ca aceasta boala sa fie depistata rapid) cei la care nu este diagnosticata au probleme scolare si de adaptare sociala, pierd increderea in sine. Persoanele care au un grad inalt de miopie, conditie cunoscuta sub denumirea de miopie severa au un risc crescut pentru dezlipirea de retina sau glaucom (cresterea tensiunii in interiorul globului ocular). %otivele pentru aceasta evolutie a miopiei nu sunt cunoscute."iscul este direct proportional cu gradul de miopie) astfel miopia severa are un risc mult mai mare decat cea moderata. Pacientii cu miopie patologica au un risc crescut de a dezvolta cataracta, glaucom sau dezlipire de retina. #esi miopia nu poate fi vindecata, tratamentul poate restabili vederea normala sau aproape normala. Optiunile terapeutice includ lentilele corectoare (ochelari sau lentile de contact) si interventia chirurgicala. -olosirea ochelarilor este cea mai folosita metoda de tratament.

Lentilele corectoare fac ca lumina care patrunde in globul ocular sa fie focalizata pe retina. Ochelarii si lentilele de contact sunt tratamentul preferat pentru cei mai multi pacienti cu miopie. $mbele sunt sigure si eficiente si sunt mai putin riscante si mai ieftine decat interventia chirurgicala. :neori pacientii constata ca ochelarii nu ofera aceiasi claritate a vederii periferice sau centrale ca si lentilele de contact. #esi lentilele de contact ofera o vedere e'celenta, ele prezinta riscul de infectie. "etetele pentru ochelari sau lentile de contact cuprind forma si puterea lentilelor. ;copul interventiei chirurgicale este acela de a corecta tulburarea de refractie prin modificarea formei corneei. Chirurgia corectoare a miopiei este o tehnica relativ noua si cuprinde mai multe tehnici. L$;IA, @eratectomie fotorefractiva (ambele procedee folosesc terapia laser), implantarea unui inel cornean (Intacs) sau implantarea unor lentile intraoculare (IOLs). ratament ambulator #esi miopia nu poate fi prevenita sau vindecata se poate colabora cu medicul oftalmolog pentru a fi corectata. Pot fi nevoie de ingri!iri la domiciliu dupa ce s-a practicat interventie chirurgicala pentru a corecta miopia. $stfel, poate fi nevoie de un banda! sau lentile de contact speciale cateva zile dupa interventie. ;e pot prescrie picaturi care sa reduca inflamatia si riscul de infectie, picaturi ce se pot utiliza de la cateva zile pana la cateva luni dupa interventie. ;e recomanda de asemenea ca 4 saptamani dupa operatie sa se evite activitati sportive intense, machia!ul si activitati care implica patrunderea apei in ochi (de e'emplu inaintea

operatiei se poate face baie si apoi aceasta se evita 6-4 zile dupa interventie). In functie de tipul operatiei practicate, acuitatea vizuala poate fi redusa pentru cateva zile dupa si se interzice conducerea autovehiculelor pana in momentul cand vederea revine complet si devine clara. ;imptome datorate lipsei umiditatii normale a ochiului apar frecvent insa sunt temporare. Pot fi tratate cu picaturi ce lubrefiaza ochiul sau daca problema persista se poate practica infundarea ductelor care dreneaza in mod normal globul ocular.?u se folosesc medicamente pentru a corecta miopia.

%odificari involutive ale corneei $par ca urmare a degenerescenteii senile aparute in general la persoane in varsta de peste <, de ani. $rcul senil (geronto'on) consta in aparitia bilateral a unor opacifieri inelare, periferice ale stromei avand o latime de cca. 6, / mm. 2piteliul nu este afectat. %arginea periferica a arcului este regulata pe cand cea centrala difuza. Procesul incepe in partea superioara si inferioara a corneei progresand apoi sub forma de arc de cerc. O zona de cornee transparenta de ,, / mm grosime desparte geronto'onul de limbul scero-corneean. Intereseaza persoane in varsta de peste <, de ani, incidenta a!ungand aproape de 6,, 0 la varstnicii de peste >, de ani (s-ar putea spune ca e aproape fiziologic). In patogenie este implicata o predispozitie genetica la care se poate asocia o hiperlipoproteinemie fapt sustinut de evidentierea pe sectiuni la gheata a depozitelor lipidice in stroma corneeana cu predilectie si in cantitati mai mari in pro'imitatea membranelor 1o5man si #escemet.

rebuie diferentiat de arcul !uvenil care apare in copilarie. 2ste asimptomatic si nu necesita tratament. #egenerescenta ,, in piele de crocodil ( (crocodile shagreen) sau degenerescenta in mozaic 3ogt consta in aparitia unor opacitati centrale, poligonale separate de zone clare, situate la nivelul membranei 1o5man si #escemet unde se produc rupturi. $fectiunea poate aparea si secundar unor traumatisme sau inflamatii.

Corneea farinata 3ogt consta in aparitia predescemetic in stroma corneeana profunda a unor pete (depozite) mici de culoare gri bogate in lipofuscina. 2ste asimptomatica si prezinta importanta clinica din puctul de vedere al diagnosticului diferential cu distrofiile evolutive. Inelul alb limbic 3ogt reprezinta o degenerescenta subepiteliala a colagenului manifestata prin aparitia la varstnici a unor formatiuni punctiforme, aciculare de culoare alba (depozite de saruri de calciu) localizate la nivelul limbului nazal si temporal. Corpii Hassall- Henle constituie proliferari localizate ale membranei #escemet avand aceasi structura cu aceasta. $par ca niste proeminente spre camera anterioara situate la periferia corneei pe care o pot invada spre centru odata cu inaintarea in varsta ozazie cu care are loc si cresterea numarului acestora.

Obstructia canalului lacrimal Lacrimile se dreneaza in mod normal prin canale mici numite ducte lacrimale care pornesc de la globul ocular si a!ung in piramida nazala. O obstructie a ductului lacrimal apare cand deschiderea canalului, care in mod normal permite lacrimilor sa se dreneze, este blocata sau nu se deschide normal. #aca un duct lacrimal ramane obstruat, sacul lacrimal se umple cu lichid si devine tumefiat si inflamat si uneori se infecteaza. ;e considera ca obstructia ductelor lacrimale apare la 7,0 dintre nou-nascuti. Oricum, simptomele apar doar la 40 pana la <0 din

nou-nascuti. :n canal lacrimal obstruat de la nastere (congenital) este numit uneori obstructie de canal nazo-lacrimal sau dacriostenoza. Obstructia canalelor lacrimale la adulti este neobisnuita. 2a apare la varstnici mai frecvent si este de obicei rezultatul unei in!urii (traumatism) sau este aferenta altor boli.

Cauze la nou-nascuti si sugari La nou-nascuti si sugari cea mai comuna etiologie a obstructiei de duct lacrimal este incapacitatea tesutului de acoperire de la capatul canalului de a se deschide normal in timpul nasterii sau in prea!ma nasterii. $lte cauze mai putin frecvente ale obstructiei de canal lacrimal la copii includ. M Infectii M dezvoltarea anormala a osului nasului ceea ce e'ercita o presiune neobisnuita asupra canalului lacrimal si il inchide M deschiderea (punctele lacrimale) canalelor lacrimale in coltul intern al ochiului, locul in care se scurg lacrimile in canalele lacrimale, este inchisa sau nedezvoltata. La adulti aceste canale se pot obstrua ca rezultat al ingrosarii tesutului ductului lacrimal, tesutului nazal sau a problemelor sinusale, a afectiunilor osului sau tesuturilor din !urul ochilor (ca pometii), a infectiilor sau a formatiunilor tumorale din zona. Cauze la adulti Cea mai frecventa cauza a unui canal lacrimal obstruat este imposibilitatea epiteliului sau a membranei care acopera canalul lacrimal de a se deschide normal in nas, la scurta vreme dupa nastere. $cest fenomen intrerupe drena!ul normal al lacrimilor in canalele lacrimale. ;imptomele nu apar daca bloca!ul se deschide singur inaintea primei secretii lacrimale a nou-nascutului. In mod normal lacrimile se produc incepand cu primele zile dupa nastere pana la cateva saptamani. Cauze mai putin frecvente ale obstructiei de duct lacrimal la nou-nascuti pot include.

M infectii ale canalelor prin care trec lacrimile de la nivelul ochilor in nas (dacriocistita) M blocarea canalului lacrimal la ambele capete (dacriocistocel) M dezvoltarea anormala a osului nazal ceea ce duce la inchiderea ductului prin cresterea presiunii e'ercitate asupra acestuia M deschiderile nedezvoltate sau inchise din coltul ochilor (punctele lacrimale) pe unde se dreneaza lacrimile in mod normal. Cauzele obstructiei de canal lacrimal la adulti sunt de obicei corelate cu o alta boala sau leziune a zonei implicate. #e e'emplu, o obstructie de duct lacrimal poate rezulta prin ingrosarea epiteliului ce tapeteaza canalul lacrimal datorita unor structuri sau tesuturi anormal dezvoltate sau complicatii ale unor interventii chirurgicale la nivelul nasului sau in !urul acestuia. $ceste probleme apar mai frecvent dupa varsta de +, de ani decat la adultul tanar. -actoride risc M nasterea prematura (nasterea inainte de termen) M probleme structurale sau functionale ale sistemului de drenare a lacrimilor (datorate infectiilor, dezvoltarii anormale a osului sau tumorilor) M antecedente familiale de obstructie a canalului lacrimal. ;imptome #e obicei, primul simptom al unei obstructii lacrimale consta in lacrimare e'cesiva cu un aspect de ochi umed pana la lacrimi care curg pe obraz (epifora). ?ou-nascutii cu astfel de probleme prezinta, de obicei, simptome care apar in primele zile sau saptamani de viata. #aca apare infectia sistemului de drenare a secretiilor lacrimale, poate apare inflamatia care include roseata si edemul (umflarea) zonei din !urul ochiului sau a nasului. #e asemenea se poate observa o secretie de mucus galben in coltul ochiului si genele se pot lipi unele de altele. In cazuri severe, infectia poate include genele si zonele din !urul ochilor.

;imptomele unei obstructii de canal lacrimal se pot accentua dupa o infectie a cailor respiratorii superioare, ca o raceala sau o sinuzita. #e asemenea, simptomele pot fi mai evidente dupa o e'punere la vant sau temperaturi scazute. ratament la copii Copii nascuti cu obstructie de duct lacrimal, de obicei, nu necesita tratament. %ai mult de C,0 din cazuri se rezolva fara nici o interventie pana la varsta de un an. %asurile de tratament la care se poate apela acasa, curatarea ochiului si drenarea ductului, pot a!uta la prevenirea infectiei. #e obicei, antibioticele sunt necesare daca apar semne de infectie ca roseata, edem sau secretii de culoare galbena. #aca ductul ramane obstruat pana la varsta de + luni se poate face o manevra simpla de sonda! a canalului lacrimal. $ceasta deschide canalul lacrimal la mai mult de C,0 din sugari. ;onda!ul cailor lacrimale nu se face la adulti deoarece nu este eficient de obicei. $lte tratamente includ antibiotice pentru o infectie pe termen lung sau o interventie chirurgicala pentru rezolvarea problemelor legate de tesuturi sau dezvoltari anormale. O obstructie de canal lacrimal se rezolva de obicei fara nici o interventie in timpul primului an de viata. Infectia poate fi prevenita prin curatarea ochiului si masarea zonei obstructiei pentru a preveni cresterea vascozitatii secretiei in interiorul canalului. #aca ductul ramane obstruat dupa varsta de + luni pana la un an, se poate rezolva cu o manevra simpla de sonda! al cailor lacrimale. $lte tratamente chirurgicale nu sunt recomandate de obicei. -oarte rar apar situatii in care este nevoie de interventii chirurgicale mai

complicate la copii. ratament la adulti La adulti, tratamentul se face in functie de cauzele obstructiei. #aca obstructia este rezultatul unei infectii de lunga durata (cronica)

este nevoie de tratament cu antibiotice. Poate fi nevoie de interventii chirurgicale pentru cauze structurale (din cauza unor leziuni sau modificari ale structurilor legate de varsta) sau pentru cresteri aberante ale tesuturilor. ratament ambulator %a!oritatea obstructiilor de cai lacrimale apar la sugari. #aca nou-nascutul are obstructie de cai lacrimale, aceasta se poate rezolva de la sine pana la varsta de un an. Prevenirea infectarii obstructiei de cai lacrimale la nou-nascut se poate face prin curatarea ochiului si masarea usoara a zonei. %ainile trebuie spalate inainte de a atinge aria din !urul ochiului. Pentru a mentine un ochi curat se recomanda. M curatarea secretiilor din !urul ochiului - ;e umezeste un tampon de vata sau o batistuta cu apa calduta (nu fierbinte) si se sterge usor din coltul interior al ochiului (partea mai aproape de nas) spre coltul e'tern. #e fiecare data se foloseste alt tampon de vata sau batistuta. ;e poate pastra o rezerva de tampoane umezite intr-o punga de plastic in cazul in care mama si copilul nu sunt acasa. M daca genele se acopera cu secretii, acestea trebuie curatate cu un tampon de vata umed cu o miscare usoara, de sus in !os. #aca genele se lipesc se aplica un tampon umed, curat pe ochi pentru cateva minute pentru a se inmuia. %asarea trebuie facuta sub indrumarea si supravegherea directa a unui medic. #e obicei se face de doua, trei ori pe zi pentru cateva luni.

Orbirea - cecitatea

Pierderea treptata a vederii datorita unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale nervului optic sau ale centrilor corticali poarta denumirea de cecitate sau orbire. #upa gravitate orbirea se clasifica astfel. M orbire absoluta fara perceptie luminoasa) M asa-zisa orbire sociala atunci cand pacientul nu poate efectua o activitate practica avand o acuitate vizuala sub 6=4, ) M stramtorari concentrice ale campului vizual de /-6,Y. #upa momentul aparitiei orbirea poate fi congenitala sau dobandita in urma unor boli=accidente sau cvasifiziologic ca urmare a imbatranirii. "eprezentarile celor doua categorii difera fundamental.Cecitatea dobandita poate fi la randul ei temporara (datorata unor tulburari ischemice tranzitorii, hipertensiune, edem cerebral, cecitatea pitiatica) sau definitiva (invazie tumorala= enuclere, distructia centrilor corticali, s. a. ).In functie de sediul leziunilor cerebrale se disting urmatoarele entitati. M Cecitatea corticala - afectiune rara care se produce prin leziuni bilaterale ale cailor optice retrogeniculate si ariei optice primare. $ceste leziuni pot avea cauze diverse printre care tulburari vasculare, embolii, encefalite, traumatisme, in rare cazuri tumori. ;e manifesta prin pierdere brusca si totala a vederii, absenta refle'elor de fi'atie, de fuziune, de clipire si optochinetic, aspect normal al fundului de ochi. Paraclinic apar modificari ale electroencefalogramei la deschiderea ochilor si potentialelor evocate occipitale. M Cecitatea psihica este mai degraba o agnozie pacientul vede obiectele dar nu le recunoaste, (se uita ca mata-n calendar(. Localizarea leziunilor este imprecis delimitata dar se pare ca ar afecta ariile pre si parastriate.

M Cecitatea pitiatica apare in urma unor traume psihice la unele persoane mai sensibile. $desea dispare spontan dupa cateva zile. 2'amenul oftalmoscopic prezinta un aspect normal de aceea trebuie facut diagnostic diferential cu cecitatea simulata.

2tiologie Cauzele orbirii sunt foarte multe si foarte diverse. 8laucomul, cataracta si miopia forte sunt o cauza ma!ora a orbirii datorita diagnosticului tardiv. raumatismele si arsurile prin ele insele sau datorita suprainfectiilor si oftalmiei simpatice duc adeseori la pierderea vederii. #ezlipirea de retina indiferent de natura ei (miopica, traumatica sau chiar arareori iatrogena) duce la pierderea definitiva a vederii. ;ifilisul afecteaza sistemul nervos central ducand la atrofia nervului optic. 1olile infectioase (con!unctivita difterica, lepra, ru!eola, varioala, tuberculoza, oftalmia neonatorum gonococica, iridociclitele, trahomul-constituie o reala problema in tarile subdezvoltate) prin afectarea corneei sau prin organizarea con!unctiva a e'udatelor inflamatorii pot provoca orbirea in conditiile unui tratament necorespunzator. Printre cauzele mai rare se numara anomalii congenitale (anoftalmia, aniridia, criptoftalmia, microftalmia) , boli cu caracter ereditar (;indrom %arfan, retinopatia pigmentara, albinismul, atrofia optica Leber, idiotia amaurotica aD-;achs), tumorile maligne (retinoblastom, melanom, etc) prin pierderea globului ocular. Into'icatiile cu diferite medicamente, metale grele, alcool metilic se numara printre cauzele care pot fi cel mai usor evitate. %anifestarile clinice %anifestarile clinice sunt variate si pot asocia pe la langa scaderea marcanta a acuitatii vizuale si=sau a campului vizual semne si simptome proprii bolilor primare (durere oculara, cefalee, halucinatii, lacrimare, etc. ).

Pentru stabilirea diagnosticului. M $namneza releva simptomatologia bolii de baza si evolutia acesteia in timp

M ;e efectueaza urmatoarele e'amene paraclinice. e'amen biomicroscopic, e'amen oftalmoscopic, e'amenul fundului de ochi, refractometrie, determinarea acuitatii vizuale si a campului vizual, refle'ele oculare cu scopul verificarii starii de integritate anatomica si functionala a globului ocular. 2'plorari neurofiziologice sunt necesare daca se suspecteaza afectare corticala, investigatii imagistice daca se suspecteaza o tumoare. O categorie aparte si o problema de diagnostic o reprezinta simulantii- acele persoane care doresc sa obtina diferite foloase pretinzand ca sunt orbi. $ceasta suspiciune apare atunci cand e'ista o neconcordanta intre declaratiile pacientului si datele obtinute in urma e'amenului obiectiv. $ceste persoane pot simula pierderea vederii unilateral (amauroza unilaterala) sau bilateral (amauroza bilaterala). In comportamentul persoanelor care simuleaza cecitatea bilaterala apar o serii de indicii care ii tradeaza, (sunt mai orbi decat orbii(. ;imulantul merge ezitant, cu tendinta de a intinde mainile inaintea lui, se loveste de obiectele din calea lui cu dorinta de a dovedi ca nu vede, daca ii spunem sa se apropie el merge in alta directie decat cea din care vine vocea si tot asa. 2'amenul obiectiv bine facut dovedeste faptul ca aparatul vizual este normal. :rmatoarele probe sunt utile in acest sens. - se cerceteaza refle'ul fotomotor - se provoaca refle'ul de clipire prin apropierea brusca si rapida de ochi a unui obiect taios sau ascutit - se pune pe un ochi un pansament ocluziv iar comportamentul, , bolnavului( se schimba radical In cazul simularii amaurozei unilaterale se face un e'amen obiectiv complet si se utilizeaza niste probe de control. proba cu lentile conve'e, proba cu prisme, proba cu lectura controlata, proba cu lentile colorate. ratament

ratamentul difera in functie de cauzele orbirii. Cecitatea corticala nu are tratament curativ. Cataracta si lipsa congenitala a cristalinului se opereza efectuandu-se implant de cristalin artificial. In cecitatea pitiatica este indicata

psihoterapia. ;trategia terapeutica cuprinde insa in principal doua componente. profila'ia si recuperarea=reeducarea orbilor iar prima este de dorit dat fiind faptul ca e mult mai ieftina si mai comfortabila pentru pacient. Profila'ia se face prin preventia accidentelor de munca si auto, evitarea conflictelor armate, vaccinare, printr-un tratament adecvat medical si=sau chirurgical al boliilor infectioase, degenerative sau tumorale care pot duce la orbire. "eeducarea persoanelor cu cecitate dobandita este un proces comple' prin care acestea invata cu a!utorul celorlalte simturi sa se autoingri!easca si sa-si gaseasca un alt loc de munca. $ceasta reeducare cuprinde mai multe faze. M "eeducarea psihoterapeutica M "eeducarea pedagogica presupune invatarea scrisului si cititului 1raille, Hebold, Iagner, dactilografie la masina de scris pe sistemul #ichte pentru asi putea continua studiile. M "eeducarea profesionala care presupune invatarea unor meserii ca masa!, impletituri de nuiele, de papura, tesaturi, tricotat, activitati artistice cantat la un instrument muzical si vizeaza reintegrarea in munca atat pentru beneficiile materiale cat mai ales pentru cele psihice.

Or!eletul (ulciorul) si salazionul

#enumirea populara de (urcior( se refera la orice inflamatie sau infectie a marginii palpebrale ce afecteaza foliculii pilosi ai genelor (or!elet e'tern), glandele meibomiene (or!elet intern) sau infectia granulomatoasa a glandelor meibomiene (salazion). ;emne si simptome. M 2ritem al marginii palpebrale cu descuamare, colectie purulenta M Inflamatie localizata a genelor Pacientii pot prezenta prurit sau descuamare la nivelul pleoapei, eritem cronic, iritatie ocular care determina sensibilitate locala si durere. Cauze. M Cele mai frecvente cauze ale infectiilor palpebrale sunt stafilococice, desi pot fi implicate si alte microorganisme M ;eboreea poate predispune la infectii palpebrale -actori de risc. M 1lefarita predispozanta (infectie cu o gravitate mai redusa a marginii palpebrale) M Igiena palpebrala deficitara M Persoanele ce poarta lentile de contact M %achia!ul ochilor ratament masuri generale. M Compresele calde pe zona inflamata pot a!uta la cresterea flu'ului sangvin si la stimularea drena!ului spontan M Igiena personala adecvata punandu-se accent pe curatarea zilnica a pleoapelor pentru a preveni infectiile recurente

M $plicarea unui unguent cu antibiotic (cum ar fi eritromicina) pe marginea pleoapei, dupa igiena adecvata (cu e'ceptia copiilor sub 64 ani unde e'ista riscul de aparitie a vederii incetosate si ambliopiei). $!uta la diminuarea proliferarii bacteriene

Ptoza palpebrala Ptoza palpebrala reprezinta caderea pleoapei superioare. $ceasta afectiune este cauzata de slabirea muschiului responsabil de ridicarea pleoapei, afectarea nervului care controleaza acest muschi sau rela'area (moliciunea) pielii pleoapei superioare. $ceste cauze au la baza boli sau leziuni oculare, defecte congenitale, varsta, interventii chirurgicale, etc. In unele cazuri ptoza palpebrala poate fi asociata cu strabism. ?etratata poate impiedica dezvoltarea normala a vederii, ducand la ambliopie. #aca caderea pleoapei apare brusc si evident, consultul oftalmologic trebuie facut imediat si obligatoriu. Odata cu inaintarea in varsta, ptoza palpebrala, unul dintre semnele imbatranirii devine din ce in ce mai evidena. Caderea pleoapelor apare datorita scaderii tonusului musculaturii care controleaza miscarile pleoapelor. Ochii devin iritati si uscati daca pleoapele inferioare se rasfrang in afara (ectropion) si nusi mai pot e'ercita functia protectoare, iar daca rasfrangerea pleoapei se realizeaza spre interior, genele vor produce iritatii si chiar rani ale con!unctivei.

-orma severa a ptozei pleoapelor interfera serios cu vederea. Ptoza palpebrala poate duce la lacrimare e'cesiva. $ceasta apare si in alte situatii precum. sensibilitate crescuta la lumina sau vant, infectie oculara sau obstructia ductului lacrimal. -actori de risc M 3arsta M #iabet M atacuri de cord M sindrom Horner M miastenia gravis M tumori cerebrale ;imptome M caderea uneia sau ambelor pleoape M iritatie M dificultate in inchiderea completa a ochiului M oboseala oculara din cauza efortului depus pentru a tine ochii deschisi M strabism M vedere dubla M lacrimare e'cesiva In ma!oritatea cazurilor de ptoza palpebrala este necesara interventia chirurgicala, care se efectueaza cu scopul de a intari si a tonifia muschiul ridicator al pleoapei.

"etinopatia diabetica "etinopatia diabetica este o afectiune retiniana noninflamatorie caracterizata prin blocarea capilarelor retiniene si microanevrisme. Ischemia retiniana conduce la eliberarea unui factor vasoproliferativ ce stimuleaza neovascularizatia retinei, nervului optic sau irisului. "etinopatia diabetic prezinta trei stadia. M "etinopatie diabetica in stadiul incipient M "etinopatie diabetica preproliferativa M "etinopatie diabetic proliferative ;emne si simptome. "etinopatie diabetica in stadiul incipient. M %icroanevrisme M Hemoragii intraretiniene M 2dem macular M #epozite lipidice "etinopatia diabetica preproliferativa. M Infarcte ale fibrelor nervoase (punctiforme (in fulgi de bumbac() M 3ene dispuse in siraguri M #ilatatii venoase M $nomalii microvasculare intraretiniene

M Hemoragii retiniene e'tinse "etinopatia diabetica proliferativa. M Proliferare de vase sanguine noi (neovascularizatie) la nivelul suprafetei retiniene, nervului optic si irisului Cauze. asociata cu dezvoltarea microanevrismelor diabetice si a anomaliilor microvasculare -actori de risc. M #urata diabetului zaharat (de obicei mai mare de 6, ani) M Control neadecvat al glicemiei M ;arcina M 1oli renale M Hipertensiune sistemica M -umatul M ?ivelurile serice crescute ale lipidelor sunt associate cu cresterea riscului de depozite lipidice retiniene (e'sudate) M Proteinurie #aca tratamentul este aplicat precoce, prognosticul este favorabil. Intarzierea tratamentului poate avea ca rezultat instalarea cecitatii

;indromul ochi uscat

On mod normal suprafaa ochiului (corneea) trebuie s fie permanent umed. ;indromul de Ochi uscat apare mai frecvent la femei, probabil datorit variaiilor hormonale. ;imptome In sindromul ochiului uscat filmul lacrimal devine mai subire i mai puin stabil. $par suprafee uscate care nu mai permit alunecarea usoara a pleoapelor pe suprafaa ocular. Corneea, foarte bogata in terminatii nervoase are o sensibilitate deosebit. ;imptomele sunt uoare Nn stadiile incipiente dar se agraveaz cu mrirea gradului de uscciune. M ;enzatia de corp strin. gean sau nisip Nn ochi M ;enzatia de presiune. cu cefalee M $rsur M ;ensibilitate la lumin M Ochi umezi. uscciunea stimuleaz secreia lacrimal M ;enzatie de uscciune M #ificultate Nn a deschide ochii. gene grele, refractare la micare M 3edere neclar. ca un vl pe ochi

M Incapacitatea de a plPnge M "oea. in special de-a lungul marginii ciliare a pleoapelor M ;ecreii. fire lipicioase i pruriginoase Eeroftalmia nu poate fi vindecata, dar e'ista un numar de pasi ce ar trebui urmati in tratamentul afectiunii. $r trebui discutate optiunile de tratament cu un oftalmolog. ratamentul 'eroftalmiei poate include. M colire oftalmice (picaturi pentru ochi) si unguente. :tilizarea colirelor oftalmice reprezinta tratamentul de baza al @eratocon!unctivitei uscate. ?u intotdeauna acelasi tip de picaturi e eficient pentru toti pacientii, astfel incat uneori este necesara incercarea mai multor produse pana la descoperirea tratamentului optim. #aca este prezenta 'eroza cronica se recomanda utilizarea picaturilor chiar in absenta simptomelor, pentru a mentine ochii lubrefiati. #aca ochii se usuca in timpul somnului, se recomanda folosirea unui lubrefiant dens, ca de e'emplu unguent pe timpul noptii M ocluzia temporara a ductului lacrimal uneori este necesara inchiderea ductelor care dreneaza lacrimile in e'teriorul ochiului. $ceasta se realizeaza printr-o procedura nedureroasa prin care un tampon care se va dizolva rapid este inserat in ductul lacrimal la nivelul pleoapei inferioare. $ceasta reprezinta o interventie temporara, realizata pentru a furniza o suplimentare adecvata a lacrimilor M ocluzia permanenta a ductului lacrimal daca ocluzia temporara a ductului lacrimal este eficienta, atunci poate fi folosit un tampon de silicon (ocluzia punctata). ampoanele vor aduna lacrimile la nivelul ochilor atata timp cat se afla plasate in ductul lacrimal, acestea putand fii inlocuite. "areori tampoanele ies din ductul lacrimal in mod spontan sau migreaza de-a lungul canalului lacrimal. %ulti pacienti observa ca obstruarea canalului lacrimal imbunatateste confortul si reduce necesitatea utilizarii picaturilor de

och"estasis in 4,,4 a fost aprobata prescrierea colirului oftalmic "estasis pentru tratamentul 'eroftalmiei cronice. In prezent este singurul tip de colir oftalmic recomandat, care a!uta ochii sa-si creasca secretia de lacrimi prin folosirea continua a acestui preparat

M alte optiuni de medicamente alte medicamente, ca de e'emplu steroizii topici, pot fi benefici in anumite cazuri M tratamentul chirurgical daca este necesar, ductul care dreneaza lacrimile in cavitatea nazala poate fi inchis permanent pentru a permite lacrimilor sa ramana la nivelul globului ocular. $ceasta este realizata cu anestezie locala in ambulator. ?u se recomanda limitarea activitatilor dupa acest tip de interventie chirurgicala. Profila'ie On afar de vizitele regulate la oftalmolog i optician precum i testele obinuite se mai pot face o serie de lucruri pentru a preveni, calma sau vindeca acest sindrom. M -acei e'erciii Nn aer liber, Nn mod regulat M 1ei cel puin 4 litri de ap, zilnic M Includei vitamine Nn alimentaie M $sigurai-v c dormii suficient M 2vitai contactul direct al feei cu curenii de aer. Nn main, avion, locuri de distracie M -olosii ochelari de protecie la s@i, ciclism i Nnot M ?u fumai i evitai atmosfera cu fum M 2vitai aerul condiionat M -olosii aparate de umidificat atmosfera M Pstrai lentilele de contact umede M Lucrai la monitor la lumina zilei dar nu direct Nn lumina soarelui M :tilizati lumin articiala puternic dar nu orbitoare sau formatoare de halouri M 2vitaia refleciile Nn ecran M Pstrai o distan de /,-B, cm de ecran

M Clipii des i luai des pauze scurte

;trabism

;trabismul apare cand a'ele globilor oculari nu sunt paralele intre ele, astfel incat ochii (unul sau ambii) sunt deviati fie spre nas (strabism convergent), fie spre ureche (strabism divergent). Cel mai adesea apare in copilarie, mai este numit si (ochi-incrucisati(.

#aca in mod normal musculatura din !urul ochilor determina miscarea sincrona in acelasi timp si in aceeasi directie a ambilor ochii, in strabism musculatura nu functioneaza normal si ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in acelasi timp. Imaginea se va forma corect la nivelul unui singur ochi, iar imaginea perceputa de ochiul deviat va fi neclara. Creierul o va refuza preferand-o pe cea

a o ochiului nedeviat. In timp, imaginile provenite de la ochiul strabic vor conduce la pierderea capacitatilor vizuale, deci la scaderea continua si treptata a vederii. ipuri M ;trabism concomitent ((strabism( propiu-zis). strabism care apare in toate directiile privirii, in mai mare masura unilateral (acelasi ochi) sau alternant (ambii ochii deviaza pe rand). %entionam. M ;trabism convergent - spre interior (spre nas)) M ;trabism divergent - spre e'terior (spre ureche)) M Heterotropia strabism manifest) M Heteroforia strabism latent, manifest numai la suprasolicitare, de e'emplu la boala, oboseala) M ;trabismul acomodativ (de obicei spre interior) acentuat la efortul de acomodare, concomitent cu hipermetropia) M ;trabism tardiv apare la un copil dupa 7 ani. M ;trabism paralitic. apare datorita paraliziei musculaturii oculare, in urma unui traumatism, nevrite, infectii, tumori) M ;trabism (fiziologic( - apare la sugari pana la 7 luni) M Pseudostrabism in epicantus, radacina nasului plat. Cauze Cel mai adesea cauzele strabismului prezent in copilarie sunt necunoscute. otusi, el se poate transmite genetic (se intalneste mai frecvent in unele famili). :neori strabismul se dezvolta in urma suprasolicitarii vederii pentru compensarea altei afectiuni

oftalmologice, ca de e'emplu prezbitismul (diminuarea treptata a puterii de acomodare). #e asemenea, afectiunea poate fi determinata de o distanta mai mare intre cei doi ochi datorita unei conformatii speciale a orbitelor. O alta cauza poate fi insuficienta in miscarea de convergenta a ochilor. La adulti, strabismul poate aparea in urma afectarii globilor oculari sau a vaselor de sange de la nivelul

acestora. Cauzele de strabism si de pierdere a vederii la adult sunt diverse. tumorile craniene sau oculare, boala 8raves, accidentele vasculare cerebrale si diverse afectiuni musculare sau nervoase. ;trabismul poate aparea si din dorinta copilului de a vedea clar, astfel face un efort de acomodare ce se insoteste de miscarea de convergenta a ochilor. ;imptome Copiii care au strabism pot fi uneori diagnosticati cu usurinta doar prin simpla observare a pozitiei globilor oculari. Cele mai frecvente semne vizibile sunt . M globii oculari nu privesc in aceeasi directie in acelasi timp M globii oculari nu se misca coordonat (directia care afecteaza cel mai mult miscarile oculare depinde de tipul de strabism prezent la persoana respectiva) M M privirea incrucisata sau inchiderea unui ochi la lumina stralucitoare M M inclinarea sau intoarcerea capului pentru a privi la un obiect M M impiedicarea persoanei de obiectele care-i stau in cale (strabismul limiteaza aprecierea distantei fata de diferite obiecte). Copiii cu strabism se pot plange de urmatoarele simptome. M vedere incetosata M oboseala ochilor M sensibilitate la lumina puternica M vedere dubla (aceasta apare de obicei la aparitia strabismului).

In cazul in care ochii copilului sunt doar putin deviati, este foarte greu de apreciat daca acesta are strabism sau nu. #e obicei simptomele sunt tranzitorii, pot fi prezente sau absente, dar se pot inrautati in cazul in care copilul este obosit sau bolnav. $tunci cand ochii copilului nu sunt aliniati in acelasi timp, pentru vederea unui obiect, pana la varsta de < luni, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic de catre medicul specialist. $ceasta e'aminare trebuie realizata cat mai curand posibil daca se observa probleme evidente ale privirii copilului sau daca este recomandata de medicul pediatru sau medicul curant. %edicul de familie poate recomanda efectuarea unui consult de specialitate la medicul oftalmolog. Chiar daca nu se observa modificari ale privirii copilului, cei mai multi medici recomanda efectuarea unui consult oftalmologic inainte de a a!unge la varsta scolara. $paritia strabismului la copiii cu varsta cuprinsa intre B si 6, ani, de obicei se insoteste de vedere dubla. In cazul in care vederea dubla persista, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic. #e asemenea, medicul trebuie sa e'cluda o alta afectiune mai severa care poate determina strabismul. $tunci cand vederea dubla se instaleaza brusc, aceasta este o urgenta medicala si persoana respectiva trebuie sa se prezinte imediat la medic. La adulti, vederea dubla se poate instala brusc ca urmare a sclerozei multiple (;%), accidentului vascular cerebral ($3C), hipertensiunii arteriale (H $) sau diabetului zaharat (#J). #aca vederea dubla persista, datorita unora dintre afectiunile enumerate mai sus, o perioada mai lunga de timp, se recomanda consultul unui medic de specialitate. In aceste cazuri este necesara instituirea

unui tratament de urgenta. ratamentul in cazul strabismului trebuie inceput cat mai repede posibil din momentul diagnosticarii. In general, cu cat este mai tanar copilul, la inceputul tratamentului pentru strabism, cu atat mai mari sunt sansele ca aceasta afectiune sa fie corectata.

#e asemenea, tratamentul se recomanda si in ambliopie ((ochi lenes() sau in alte afectiuni oftalmologice cu scopul de a se dezvolta o vedere normala. In cazul in care e'ista de!a ambliopie, centrarea globilor oculari nu va putea corecta in totalitate ambliopia. #esi inceperea unui tratament precoce este important pentru corectarea strabismului, trecerea timpului fara un tratament corespunzator este mult mai critica in cazul ambliopiei. $mbliopia determina afectarea rapida si permanenta a acuitatii vizuale. ?ici un tratament nu poate corecta complet pierderea acuitatii vizuale cauzate de ambliopie daca se initiaza dupa varsta de B pana la 6, ani. ratamentul strabismului poate include purtarea ochelarilor, folosirea ocluzorului, tratamentul medicamentos, e'ercitiile globilor oculari, tratamentul cu to'ina botulinica sau tratamentul chirurgical. Purtarea ochelarilor In cazul in care e'ista doar devierea globilor oculari, acestia nefiind centrati, purtarea ochelarilor uneori poate corecta strabismul. :nii copii au nevoie de purtarea unor lentile bifocale sau lentile speciale numite prisma. In timpul purtarii ochelarilor poate fi necesara folosirea picaturilor pentru o perioada de timp. Ocluzarea (acoperirea) ochiului $cesta este tratamentul de prima intentie pentru ambliopie (ochi lenes), care poate aparea ca urmare a strabismului sau poate fi o cauza ce determina strabismul. Ochiul mai puternic este acoperit cu un ocluzor (banda!) cu scopul de a forta copilul sa utilizeze ochiul

mai slab. 2ste foarte important ca parintii sa respecte cu e'actitate instructiunile medicului specialist oftalmolog si sa nu lase copilul sa poarte ocluzorul o perioada de timp mai mare decat cea recomandata de medic, pentru ca purtarea e'cesiva a ocluzorului poate determina aparitia ambliopiei la ochiul care initial era mai puternic.

2'ercitiile oculare Ocazional, se folosesc e'ercitiile oculare ca tratament aditional la alte metode de tratament, ca de e'emplu in tratamentul chirurgical. Cu toate acestea, e'ercitiile oculare, fara alt tratament ad!uvant nu sunt eficiente in tratarea strabismului. o'ina botulinica o'ina botulinica (ca de e'emplu 1oto') este un medicament care poate impiedica temporar contractiile musculare pentru o perioada de cateva luni dupa ce a fost administrata. $ceasta determina rela'area musculaturii afectate de strabism (in acest loc se administreaza to'ina botulinica), care permite musculaturii din partea opusa a globului ocular sa modifice pozitia ochiului. :neori, to'ina botulinica este folosita ca tratament suplimentar atunci cand tratamentul chirurgical nu reuseste sa corecteze in intregime deviatiile globilor oculari. $cesta este un tratament controversat, deoarece necesita administrarea mai multor in!ectii, iar rezultatele nu sunt intotdeauna previzibile, de asemenea to'ina botulinica putand determina alte afectiuni oculare si uneori efectul acesteia poate fi doar de amanare a viitoarelor interventii chirurgicale. Optiuni de medicamente %edicul specialist poate prescrie unele medicamente pentru tratarea strabismului, de obicei sub forma de picaturi. $tropina si alte substante midriatice, influenteaza musculatura din interiorul globului ocular care controleaza pupila si permite focalizarea ochiului

pentru a capta imaginea. %idriaticele se folosesc mai ales atunci cand strabismul este determinat de problemele focalizarii oculare. $tropina este folosita uneori ca o alternativa a ocluzarii globului ocular cu scopul de a trata vederea deficitara (ambliopia) la un ochi,

prin administrarea atropinei la ochiului sanatos pana cand incetosarea vederii la ochiul sanatos este mult mai accentuata decat la ochiul afectat de ambliopie, determinand in acest fel copilul sa-si utilizeze ochiul afectat de ambliopie. ratament chirurgical ratamentul chirurgical este de multe ori singurul capabil sa alinieze globii oculari si sa imbunatatesca vederea ochilor cu strabism. In timpul interventiei chirurgicale, medicul va slabi sau intari musculatura din !urul globului ocular prin modificarea pozitiei sau lungimii acesteia. Prin modificarea fortei de tractiune e'ercitata de musculatura implicata in strabism, se pot realinia globii oculari. :neori copilul cu strabism are nevoie de mai multe interventii chirurgicale pentru a realinia globii oculari si a imbunatatii vederea, iar dupa interventia chirurgicala s-ar putea sa aiba nevoie de ochelari sau sa fie nevoit sa continue purtarea ochelarilor recomandati inaintea operatiei. #eoarece tratamentul precoce este foarte important in corectarea strabismului, interventia chirurgicala se efectueaza frecvent la copiii cu varsta mai mica de 4 ani si uneori se poate realiza chiar si la copiii in varsta de 7 luni mai ales in cazurile severe de strabism si in mod special atunci cand strabismul a fost diagnosticat precoce. Cu toate acestea, eficienta interventiei chirurgicale la copii cu varsta mai mica de + luni este controversata pentru ca musculatura globului ocular nu este inca dezvoltata. #esi foarte rar, strabismul la copii cu varste foarte mici poate sa dispara de la sine o data cu dezvoltarea musculaturii oculare in timpul cresterii.

ratamentul chirurgical la adulti este o metoda sigura si eficienta pentru imbunatatirea alinierii globilor oculari, insa aceasta interventie se recomanda mult mai rar decat in cazul copiilor. Interventia chirurgicala la adulti imbunatateste vederea si aprecierea distantelor fata de obiectele din !ur, amelioreaza vederea dubla, largeste campul vizual in cazul in care ochii sunt orientati spre interior (privirea ochilor catre radacina nazala) sau reduce campul vizual in cazul in care ochii sunt orientati spre e'terior

. ratamentul chirurgical de asemenea poate aduce beneficii sociale ca de e'emplu cresterea respectului de sine si imbunatatirea comunicarii cu alte persoane. ratament ambulator (la domiciliu) In cazul in care tratamentul copilului pentru corectarea strabismului include purtarea ochelarilor sau a ocluzorului, parintii trebuie sa se asigure ca acestia vor purta ochelarii sau ocluzorul conform recomandarilor medicului oftalmolog. 2ste foarte important ca ocluzorul sa fie utilizat conform recomandarilor medicale, pentru ca purtarea ocluzorului pe o perioada mai scurta de timp decat cea recomandata, face tratamentul mai putin eficient, iar purtarea ocluzorului pe o perioada mai lunga de timp, poate cauza afectarea ochiului mai puternic. In cazul in care copilul este nevoit sa poarte lentile de contact speciale pentru tratarea ambliopiei ((ochi lenes(), parintii vor fi nevoiti sa-l invete cum sa le utilizeze. 2i trebuie sa se asigure ca acesta utilizeaza picaturile de ochi intocmai cu recomandarile medicului oftalmolog. 2'istenta strabismului la copil poate afecta foarte mult respectul de sine. In plus fata de afectarea vederii copilului, strabismul afecteaza si infatisarea acestuia. Copiii cu strabism pot fi tachinati pentru (privirea crucisa( sau pentru privirea spre e'teriorul fetei. Copilul trebuie spri!init pentru a depasi aceste probleme si se recomanda tratarea acestei afectiuni (strabismului) imediat.

In plus, fata de imbunatatirea vederii copilului, tratamentul care aliniaza globii oculari amelioreaza infatisarea copilului si creste respectul sau de sine.

o'oplasmoza oculara o'oplasma gondii este un parazit obligatoriu intracelular care are ca gazda definitiva pisica infectand accidental omul. ;e reproduce se'uat doar in intestinul pisicii iar oochistii astfel rezultati sunt eliminati in materiile fecale. La om infectia se poate produce prin ingestia acestor oochisti, prin consumatea de carne insuficient preparata termic de vita, miel sau porc care contine chisturi tisulare, transfuzii de sange total sau transplacentar. Parazitul se multiplica in interiorul fiecarei celule nucleate pana la aparitia anticorpilor cand formeaza chisturi tisulare care pot persista chiar si ani de zile mai ales in creier si muschi. $cest fapt e'plica rata mare a recidivelor. Poate provoca numeroase manifestari clinice cum ar fi limfadenopatia benigna, afectarea ;?C cu potential letal, corioretinita si retard mintal. "aspandirea protozoarului este universala) se crede ca aproape !umatate din populatia generala este seropozitiva marea ma!oritate fiind asimptomatici. Infectia prezinta un risc deosebit de sever pentru fetusul uman in formare si pentru persoanele imunocompromise (in special HI3-;I#$). #upa momentul in care se manifesta e'ista trei forme clinice ale to'oplasmozei oculare. M congenitala-manifesta la nastere, M pseudocongenitala e prezenta la nastere dar se manifesta tardiv, M dobandita in decursul vietii.

La oricare dintre acestea leziunea de baza este retinocoroidita localizata in macula asociata cu reactii e'udative. %anifesterile clinice ale to'oplasmozei congenitale variaza. In primul trimestru de sarcina avortul spontan si moartea in utero apar frecvent. In trimestrele II si III apar corioretinita focala, calcificari craniene. La nou nascut boala poate fi foarte severa cu icter, hepatosplenomegalie, urmate de corioretinita bilaterala, hidrocefalie, calcificari cerebrale si retard psihomotor. ;imptomatologia oculara cuprinde. scaderea acuitatii vizuale (dificil de investigat la nou nascut), miodezopsii (prezenta de muste volante in campul vizual), durere, roseata, fotofobie. 2'amenul fundului de ochi evidentiaza leziunea de baza -focarul de retinocoroidita care in evolutie determina cicatrici alb-galbui (in rozeta( patognomonice pentru to'oplasmoza oculara. #iagnosticul se pune pe baza simptomelor si e'amenul fundului de ochi la care se mai adauga si determinarea anticorpilor materni si fetali prin diferite metode (testul de coloratie ;abin--eldman, testul de aglutinare directa, testul de fluorescenta indirecta). ratamentul se impune numai in leziunile cu localizare in vecinatatea nervului optic sau care dau reactie vitreana importanta si la gravida. Profila'ia presupune in primul rand corecta preparare a hranei si evitarea contactului cu pisicile mai ales ptr femeile de varsta fertila si gravide. ratamentul preventiv la gravida difera in functie de varsta sarcinii astfel in primul trimestru avort terapeutic, iar in trimestrele II si III se administreaza spiramicina (care va continua si la copil dupa nastere).

ratamentul curativ standard consta in administrarea de sulfadiazina si pirimetamina (nu se foloseste in sarcina deoarece are efect teratogen). $lte chimioterapice folosite sunt spiramicina si clindamicina. ratamentul patogenic constand in administrarea de corticosteroizi e controversat putandu-se face sau nu de la caz la caz.

rahomul

rahomul este o con!unctivita granulomatoasa severa, endemica cu evolutie cronica care debuteaza ca o foliculita acuta si foarte contagioasa. 1oala afecteaza ambii ochi astfel incat principala consecinta in evolutia naturala este orbirea. 2ste o boala a mizeriei care face ravagii in tarile lumii a treia din $frica si $sia favorizata de conditiile socioeconomice precare la accentuarea carora contribuie inchizandu-se astfel un cerc vicios. La nivel mondial apro'imativ > milioane de oameni au ramas orbi datorita acestei afectiuni. 2tiologie rahomul este cauzat de ChlamDdia trachomatis. ChlamDdiile sunt bacterii cocoide, imobile, adaptate foarte bine la parazitismul intracelular (cum sunt incapabile sa sintetizeze $ P pot fi considerate paraziti energetici) .

$ceasta insusire are trei consecinte importante. M infectia cronica coe'ista cu fenomene de hipersensibilizare de tip I3, M pot fi cultivate doar in sacul vitelin al embrionului de gaina sau pe celule vii, M pentru tratament sunt necesare antibiotice cu buna penetrare intracelulara. In mediul e'tern, deshidratati corpusculii elementari sunt foarte rezistenti dar sunt rapid inactivati cu eter (7, minute), caldura umeda +, YC (in 6, minute), fenol, saruri de amoniu etc. In functie de structura antigenica se deosebesc serovarurile grupate astfel. M serovarurile $, 1, 1a si C determina trahomul, M serovarurile #-A au transmitere se'uala care la nivel ocular pot genera con!unctivite cu incluzii. Contactarea germenilor se face fie prin autoinoculare sau de la partenerul se'ual la adulti, fie in timpul nasterii la nounascuti. M serovarurile L6-L7 genereaza limfogranulomatoza veneriana inghinala. Ciclul de multiplicare al clamidiilor dureaza 4<- <> ore. Corpii elementari - forma infectioasa a chlamidiilor- se fi'eaza pe receptori specifici ai celulei gazde de care este fagocitat. Intracelular se transforma in corpi reticulati care se idvid formand o colonie (incluziuni) care la maturitate se transforma din nou in corpi elementari. Celula gazda este lizata si corpii elementari sunt eliminati urmand sa infecteze alte si alte celule. $cestora li se adauga distructiile tisulare provocate de raspunsul imun. Infectia cu ChlamDdia trachomatis desi induce formarea de anticorpi acestia nu asigura protectie in cazul unei reinfectii viitoare. ablou clinic

1oala evolueaza in decurs de mai multi ani timp in care se succed perioade de reinfectie si acutizari motiv pentru care caracteristic tabloului clinic este coe'istenta leziunilor evolutive cu cele cicatriceale. $fectiunea are patru stadii evolutive. M ;tadiul I incipient debuteaza cu senzatie de greutate palpebrala si usoara lacrimare. Con!unctiva hiperemiata, lipsita de transparenta si luciu prezinta foliculi albiciosi prepomderent la partea superioara. -ine arcade vasculare apar apar in vecinatatea limbului. Corpusculii Pro5aze@ sunt mar@erii identificati in produsul de racla! al epiteliului con!unctival. M ;tadiul II florid aduce agravarea semnelor si simptomelor. Pleoapele superioare grele, coborate in fata fantelor palpebrale dau bolnavului aspectul caracteristic adormit. Pe con!unctiva tarsala a pleoapei superioara apar numerosi foliculi cu aspect de icre de stiuca care plesnesc la presiune. 3asele superficiale cu punct de plecare limbul superior invadeaza corneea conducand la aparitia panusului. $cesta are aspect de perdea care are drept consecinta clinica aparitia fotofobiei, lacrimarii si scaderea acuitatii vizuale. $lti foliculi care apar in periferia corneei, dupa resorbtie provoaca modificari ale suprafetei corneei (curburii) concretizate prin astigmatism. ;tadiul II dureaza in general de la doua luni la 4-7 ani. M ;tadiul III precicatriceal dureaza cativa ani. ;e caracterizeaza prin e'istenta pe con!unctiva tarsala a unor foliculi mai putin numerosi in diferite stadii evolutive, o puternica dezvoltare a panusului si prezenta liniei $" L- linie de culoare alba paralela cu marginea palpebrala libera. In fundul se sac apar frauri cicatriceale. M ;tadiul I3 cicatriceal se caracterizeaza prin inlocuirea foliculilor cu tesut cicatriceal care antreneaza fenomene retractile. Corneea ramane vascularizata si opalescenta putand prezenta leucoame vascularizate. $cestea determina scaderea acuitatii vizuale #iagnosticul este sugerat de antecedente si anamneza (contact cu persoane infectate in familie sau comunitate, calatorii in zone endemice) si aspectul clinic caracteristic. #iagnosticul de laborator se pune in urma analizei produsului de racla! con!unctival. $ceasta

se poate face prin microscopie directa care urmareste incluziunile intracelulare prin coloratie imunofluorescenta, coloratie 8iemsa sau Lugol sau prin cultivare pe culturi celulare sau in sacul vitelin al embrionului oului de gaina. In vederea obtinerii culturilor tampoanele cu material biologic trebuie imersate imediat dupa prelevare intr-un mediu de transport cu zaharoza-fosfat-glutamat. "educerea incarcaturii electronegative a suprafetei celulare si pretratarea celulelor cu ido'uridina sunt masuri care faciliteaza inmultirea.

2volutie si prognostic 2volutia este de lunga durata alternand perioade de remisiune si recidive. Prognosticul nu este unul foarte bun dat fiind numarul mare de complicatii ce por surveni. suprainfectii cu gonococ, bacili Iee@s, complicatii cicatriceale (trichiazis, simblefaron, entropion, ptoza palpebrala, distrugerea glandelor lacimale) si cea mai de temut orbirea. ratamentul Profila'ia presupune asigurarea unor conditii de igiena generala individuala si izolarea si tratarea bolnavilor si contactilor. ratamentul curativ poate fi medical (sistemic si local) si chirurgical. Local se administreaza solutii de nitrat de argint 60, sulfat de cupru 6 0 si aureomicina sub forma de instilatii. %asa!ul foliculilor este deasemenea util. Pe cale generala se administreaza antibiotice cu cu spectru larg si sulfamide. ratamentul chirurgical realizeaza cauterizarea foliculilor si cura sechelelor prin operatii plastice.

umorile coroidei

eoretic absolut orice fel de celula care inra in alcatuirea coroidei poate prolifera anormal dand nastere unei tumori benigne sau maligne. umorile coroidiene sunt. nevul coroidian (melanom benign), hemangiomul si melanomul malign. #easemenea coroida, fiind foarte bine vascularizata, poate fi sediul metastazelor diferitelor cancere. ?evul coroidian numit si melanom benign este o afectiune de natura congenitala cu frecventa crescuta dar complet asimptomatica. La e'amenul fundului de ochi apare sub forma unor pete pigmentare subretiniene de culoare cenusie cu marginile sterse. In vecinatatea leziunii pot aparea proliferari ale epiteliului pigmentar retinian. 2'plorarile paraclinice necesare sunt ecografia si angiografia fluoresceinica. umora nu creste in dimensiuni in timp si in foarte putine cazuri degenereaza malign totusi se recomanda supravegherea la intervale regulate de timp (fotografiere, ecografie). Hemangiomul coroidei - tumora situata profund, in spatiul subretinian care histologic se prezinta sub forma unui angiom cavernos cu spatii vasculare pline cu sange. $fectiunea apare aproape intotdeauna in cadrul sindromului de angiomatoza encefalotrigeminala ;turge- Ieber-Arabbe. %elanomul malign coroidian este o afectiune rara dar cea mai frecventa tumora maligna oculara. $pare in general dupa varsta de /, ani afectand in mod egal ambele se'e. ;e dezvolta in ma!oritatea cazurilor pe nevi pree'istenti, dar si dupa inflamatii oculare sau traumatisme. ;imptomatologia cuprinde scaderea acuitatii vizuale, distorsiunea imaginilor, afectarea campului vizual, e'oftalmia, congestie peri@eratica.

2volutia clinica a tumorii urmeaza cinci stadii. M stadiul incipient este asimptomatic foarte mult timp. ulburarile de vedere care apar mai ales in localizarea posterioara sunt. fosfene, metamorfopsii, scotom central, hipermetropie progresiva. Obiectiv se constata o proeminenta lenticulara care ridica usor retina printr-un transsudat) diagnosticul diferential trebuie facut cu nevul coroidian.

M in stadiul de decolare de retina aceasta proemina in vitros datorita cresterii tumorii. Clinic apar modificari ale campului vizual. 2cografia si biomicroscopia sunt necesare evidentiind atat vascularizatia retinei cat si a tumorii. M stadiul de glaucom secundar apare mai tarziu dar uneori poate fi chiar primul simptom al melanomului. ;e produce datorita cresterii tensiunii oculare produsa de cresterea tumorii care impiedica scurgerea umorii apoase la nivelul trabeculului. M stadiul de e'teriorizare se manifesta clinic prin aparitia e'oftalmiei, paraliziilor oculare si aparitia tumorii prin sclerotica subtiata. M stadiul de metastazare duce foarte rapid la e'itus) sediile cele mai frecvente sunt ficatul, plamanii si vertebrele. Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare. M 2'amenul oftalmoscopic evidentiaza decolarea de retina si prezenta planului dublu vascular (retinian si tumoral). umora se prezinta ca o masa neagra-cenusie sub retina decolata. M 2cografia a!uta la aprecierea dimensiunilor si clasificarea tumorilor. M omografia computerizata a'iala indica intinderea e'trasclerala. M Punctia-biopsie coroidiana translerala este absolut necesara pentru diagnosticul de certitudine (e'amen histopatologic) M "%? pentru evidentierea posibilelor metastaze Prognosticul melanomului malign este unul sumbru datorita capacitatii mare de metastazare. ratamentul difera in functie de gradul invaziei locale si metastatice precum si de afectarea uni sau bilaterala. Profila'ia sau cel putin depistarea in stadiu incipient presupune supravegherea nevilor coroidieni. In cazul tumorilor mici se practica tumorectomia sau tratament conservator prin iradiere cu protoni, plasarea placutelor radioactive (rutheniu, iridiu, iod) pe sclera, fotocoagulare. Pentru tumorile de dimensiuni mai mari se face enucleatia globului ocular asociata si precedata de radioterapie. Ochiul enucleat nu se protezeaza pentru a nu masca posibilele recidive. In cazul e'tensiei e'trasclerale se practica e'enteratia in asociere cu imuno-, chimio-

si radioterapie. In formele bilaterale se enucleaza ochiul cel mai afectat si se pastreaza celalalt. In cazul metastazelor hepatice unice se practica embolizarea vascularizatiei metastazelor sau indepartarea chirurgicala a acestora. %etastazele coroidiene sunt favorizate de vascularizatia bogata a coroidei. Pot avea ca punct de plecare cancere pulmonare, osoase, hepatice, din sfera genitala, leucemii (coroida sufera un proces infiltrativ difuz mai ales la nivelul polului posterior). $par ca proeminente alb-galbui, bine vascularizate, unice sau multiple. ;pre deosebire de tumorile primare acestea sunt bilaterale si nepigmentate. Produc decolarea e'udativa a retinei ceea ce determina pierderea vederii. #e obicei apar in stadiile finale ale bolilor de baza dar se poate incerca iradiere localizata cu cobalt, aur, iridiu.

umorile nervului optic ?ervul optic se formeaza din prelungirile a'onale ale celulelor ganglionare retiniene la nivelul papilei nervului optic si se continua pana la nivelul chiasmei optice unde se incuciseaza cu nervul controlateral. #upa originea embrionara a celulelor din care se dezvolta tumorile nervului optic se clasifica in tumori ectodermale (glioame) si tumori mezodermale (meningioame). M 8lioamele nervului optic sunt tumori benigne (astrocitoame, oligodendroglioame) care apar cel mai frecvent in perioada copilariei. Clinic se manifesta printr-o scadere a acuitatii vizuale si e'oftalmie cu urmatoarele caracteristici. ireductibila, nepulsatila si nedureroasa) acestea sunt determinate de compresiunea posterioara e'ercitata de tumora asupra globului ocular. Campul vizual

este modificat in functie de localizarea tumorii. Oftalmoscopic se observa atrofie optica si=sau congestie vasculara cu edem papilar.

In vederea punerii diagnosticului de certitudine sunt necesare urmatoarele investigatii paraclinice. radiografia, computer tomografia, "%? si ecografie care arata modificarile nervului optic precum si intinderea acestora. 2volutia este lenta cu un prognostic in general bun (rata malignizarii foarte scazuta). ratamentul consta in rezectia tumorii in limite de siguranta oncologica (certitudinea de tumora benigna e data doar in urma e'amenului histopatologic) urmata de radioterapie in cazul recidivelor. M 8lioamele maligne ale nervului optic sau glioblastoamele afecteaza mai frecvent adultii. Clinica este marcata de scaderea rapida si severa a acuitatii vizuale, diabet insipid si semne de hipertensiune intracraniana cauzate de invazia intracraniana a tumorii. ratamentul este chirurgical insotit de radioterapie dar prognosticul este sumbru (ma!oritatea pacientilor decedeaza in mai putin de un an). M %eningioamele nervului optic sunt tumori benigne cu caracter invaziv care se dezvolta din cele trei teci ale nervului optic (dura, arahnoida si piamater). $fecteaza preponderent femeile. ;imptomatologia asemanatoare celei din gliom se diferentiaza de aceasta prin faptul ca e'oftalmia precede tulburarile functionale. Ca e'plorari paraclinice mai sunt necesare si arteriografia carotidiana si electroencefalograma pentru a obiectiva simptomatologia data de compresiunea intracraniana. #iagnosticul diferential se face cu gliomul nervului optic. ratamentul consta in rezectia completa a tumorii iar cand acest lucru nu e posibil radioterapia reduce rata recidivelor. Prognosticul este bun singura complicatie grava care poate apare malignizarea fiind rara

:veita

:veita reprezinta un termen nespecific care descrie o afectiune inflamatorie intraoculara. ;imptomele depind de gradul afectarii si conditiile asociate. M :veita anterioara - inflamatie oculara limitata la iris (irita) sau care afecteaza irisul si corpul ciliar (iridociclita) M :veita intermediara - inflamatia structurilor situate posterior de cristalin (pars planitis sau uveita periferica)

M :veita posterioara - inflamatia coroidei (coroidita), a retinei (retinita), sau a corpului vitros in apropierea nervului optic si maculei. ;emne si simptome. M :veita anterioara. M ;caderea acuitatii vizuale M #e obicei debutul este acut M #urere ocular profunda M -otofobie M #ilatatia vaselor con!unctivale M #ilatatie perilimbica (circumcorneeana) a vaselor sclerale si episclerale (congestie ciliara) M ;caderea dimensiunii pupilare de partea ochiului afectat M $desea este unilaterala M $fectarea bilaterala si simptomele generale (febra, oboseala, durere abdominala) pot fi asociate cu nefrita interstitiala M 1oala sistemica este cel mai frecvent asociata cu uveita anterioara M :veita intermediara si posterioara. M ;caderea acuitatii vizuale M #e obicei debutul este insidios M %ai frecvent bilaterala M Inflamatia posterioara va determina durere sau roseate minima, cu e'ceptia cazului in care este asociata irita Cauze. M Infectioase - etiologie virala, bacteriana, parazitara, sau fungica

M ;uspectarea unei cause imunologice - a fost postulat un posibil mecanism autoimun sau medit prin comple'e imune in asociere cu boli sistemice (in mod special afectiuni reumatismale) M 1oala oculara izolata M Idiopatica M ;indroamele (de mascare( - procese maligne nerecunoscute care sunt interpretate in mod gresit ca fiind inflamatii ocular.

Eeroza con!unctivei Eeroza con!unctivei consta in aparitia unei metaplazii a con!un!unctivei care capata un aspect epidermoid. $re doua forme 'eroza epiteliala (intereseaza doar stratul epitelial) si 'eroza parenchimatoasa (afecteaza toata con!unctiva).

Eeroza epiteliala clinic consta in aparitia pe con!unctiva bulbara a unei pete triunghiulare de culoare alba cu baza la limb acoperita de o spuma fina. In asociere cu stramtorarea campului vizual si ambliopie crepusculara desemneaza sindromul 1itot. ;e pare ca etiologia o constituie lipsa vitaminei $, afectiunea aparand mai frecvent la persoane insuficient hranite (batrani, oameni ai strazii, to'icomani). ratamentul consta in cresterea aportului de beta caroten si vitamina $ din alimentatie (morcovi, fructe, untura de peste) si=sau administrarea topica (instilatii) si sistemica a vitaminei$. Eeroza parenchimatoasa se produce in urma actiunii unor factori locali (trahom, pemfigus, arsuri s. a. ) care provoaca uscarea con!unctivei insotita de tulburari trofice si fenomene inflamatorii. Con!unctiva capata o culoare cenusie, devine aspra si lipsita de

transparenta. %odificarile cuprind inclusiv fundurile de sac si glandele con!unctivale. Ca tratament se face modificarea traseului

canalului ;tenon astfel incat acesta sa a!unga sa se verse in fundul de sac con!unctival. Concretiunile calcare con!unctivale sunt mici granulatii superficiale formate din saruri de calciu care dau senzatie de corp strain. Prin frictiune repetata pot dezepiteliza corneea. ratamentul urmareste dizolvarea acestor depozite prin administrarea de instilatii de tartrat de amoniu 6-6,0 sau citrat de sodiu >0 de doua ori pe zi) in ultima instanta se pot e'tirpa dupa prealabila anestezie a con!unctivei.

$fectiuni oculare $fectiuni ale ochilor Ochi umflati (2'oftalmie) Inflamarea muschilor sau a tesutului din spatele ochilor - conduc la umflarea ochilor. Cataracta Cataracta este o forma degenerativa de afectiune oculara caraterizata prin faptul ca lentila ochiului (cristalinul) devine treptat opaca, ceea ce impiedica vederea. "etinita C%3 (citomegalovirus) "etinita C%3 este o infectie grava a retinei, ce afecteaza aproape !umatate din populatia cu ;I#$, precum si alte persoane cu tulburari ale sistemului imunitar.

;trabismul (ochi incrucisati) ;trabismul este un termen general pentru ochi nealiniati care sunt indreptati in directii diferite. 2demul macular diabetic (2%#) 2demul macular diabetic se caracterizeaza prin acumularea de lichid in macula. Pacientii cu 2%# se confrunta cu vedere incetosata, care poate conduce la orbire. "etinopatia diabetica "etinopatia diabetica reprezinta deteriorarea vaselor de sange la nivelul ochilor, datorata diabetului. 3asele de sange deteriorate pot pierde lichid sau chiar sangera, producand inflamarea retinei si incetosarea vederii. 8laucomul 8laucomul apare atunci cand creste presiunea intraoculara (prin blocarea drena!ului), distrugand nervul optic. Aeratoconus $ceasta afectiune se caracterizeaza prin bombarea si deformarea corneei de la forma normala rotunda, la forma conica urmata de subtierea ei. Ochi lenes ($mbliopie) Cunoscuta sub numele de ochi lenes, ambliopia inseamna vederea slaba la ochiul care nu este folosit corespunzator in primii ani ai copilariei.

3ederea slaba 3ederea slaba apare atunci cand ochelarii obisnuiti sau lentilele de contact nu asigura vedere clara. #egenerescenta maculara legata de varsta #egenerarea maculara legata de varsta reprezinta deterioarea zonei centrale a retinei (macula) odata cu inaintarea in varsta. Hipertensiunea oculara Hipertensiunea oculara reprezinta cresterea presiunii la nivelul ochilor peste nivelul normal. #ezlipirea de retina $tunci cand retina se dezlipeste (in ruma unei afectiuni sau traumatism), corpul vitros pur si simplu se distanteaza de aceasta. ;pasmul ocular (ticuri) :neori pur si simplu apare spasmul palpebral. :veita :veita reprezinta inflamarea interiorului ochiului, afectand una sau mai multe din cele trei parti ale ochiului care constituie uveea.

ulburari de 3edere #aca imaginile pe care le vezi sunt neclare, acest lucru se poate datora uneia dintre urmatoarele patru cauze.

%iopie O persoana mioapa vede clar obiectele de aproape, dar cele de la distanta sunt neclare si greu de distins. Citeste mai mult

Hipermetropie Persoanele cu hipermetropie vad neclar la toate distantele si depun in mod constant efort de acomodatie pentru a clarifica imaginea. Citeste mai mult

$stigmatism Persoanele cu astigmatism vad atat obiectele de la distanta cat si pe cele de la aproape distorsionate. Citeste mai mult

Prezbiopia Prezbiopia este un proces natural asociat cu inaintarea in varsta si care determina dificultati la vederea de aproape. $cest fenomen incepe sa se manifeste in !urul varstei de <, ani.

est pentru Prezbiopie Cum poti afla daca esti un candidat potrivit pentru lentilele de contact Pure3isionZ %ulti--ocalF "aspunde la urmatoarele < intrebari si vei afla. est 6. $tunci cand citesti caractere mici de pe o foaie, trebuie sa indepartezi foaia respectiva ca sa poti citi clarF 4. Citesti cu dificultate in conditii de lumina difuza, la condus pe timp de noapte sau seara tarziuF

:ita-te la imaginea de mai !os si raspunde la ultimele doua intrebari.

7. Citesti cu dificultate toate randurile de mai sus la o distanta confortabila (apro'imativ la 7/ cm de fata)F <. 2ste mai usor de citit atunci cand te indepartezi de scrisul respectiv (pana la o lungime de brat, de fata)F

Infectii si Iritatii Ca orice alt organ, ochiul se poate imbolnavi. %ulte afectiuni se pot insa vindeca usor. Aeratita cu -usarium -usarium este o ciuperca larg raspandita, care se gaseste in mediul in care traim, inclusiv pe pielea noastra. Ochiul uscat Ochiul uscat apare ca efect al pierderii sau reducerii abilitatii normale a ochiului de a produce lacrimi. $lergii #aca suferi de alergii, ochii tai pot fi de asemenea afectati. ;e pot inrosi, apare senzatia de mancarime, poti lacrima e'cesiv, sau se pot inflama impreuna cu pleoapele tale.

Lacrimare e'cesiva Ochii aposi se datoreaza productiei e'cesive de lacrimi. Inflamatia pleoapei Iritatia poate apare cand glandele situate la baza genelor secreta substante lipidice in e'ces. Corpi straini :n corp strain poate fi o particula de praf, polen, nisip sau chiar ceva de dimensiuni mai mari si mai serios. Ochi rosu Cunoscut si sub denumirea de con!unctivita, ochiul rosu este inflamarea membranei care captuseste pleoapele si suprafata ochiului. :lcior :lciorul este o infectie bacteriana care apare la baza unei gene. Infectia canalelor lacrimale ;indromul vederii la calculator Computerele ne solicita ochii, creind o tulburare cunoscuta sub numele de ;indrom al vederii la calculator (C3; - Computer 3ision ;Dndrome).

ulburari de vedere la nou nascuti si copii Parintii sunt cei care trebuie sa observe primele semne care pot indica nevoile mai speciale ale copiilor in ceea ce priveste vederea. ?u ezita sa intrebi pediatrul sau medicul oftalmolog daca ai motive de ingri!orare legate de vederea copilului tau. ulburarile minore se pot corecta foarte usor cu ochelari. Orice alte tulburari de vedere sau afectiuni care nu pot fi corectate cu ochelari sau lentile de contact - pot fi observate de catre parinti sau descoperite in cadrul e'aminarilor oftalmologice precoce. Iata cateva dintre cele mai comune tulburari de vedere. Potrivit departamentului ce studiaza dezvoltarea vederii din cadrul Colegiului american de optometrie, apro'imativ 4/0 dintre copii scolari din ;:$ necesita corectarea vederii. Iata cele mai frecvente tulburari de vedere. M %iopia afecteaza vederea la distanta. Copilul tau poate sa citeasca relativ usor, dar se va forta sa vada obiectele de pe terenul de !oaca situate la distanta. M Hipermetropia determina vedere necalara la toate distantele. :n copil cu hipermetropie se chinuie sa vada clara un obiect, fie el aproape sau la distanta. M $stigmatism este o tulburare de vedere in general mostenita si care face ca toate imaginile sa fie neclare, deoarece razele de lumina nu se pot focaliza uniform in ochi. $tat obiectele de aproape cat si cele de la distanta pot fi in mod egal percepute distorsionat. $ceste trei tulburari de vedere pot fi usor corectate cu ochelari sau lentile de contact. ;emne dupa care sa te uiti. #aca suspicionezi o problema sau un comportament straniu legat de vederea copilului tau, contacteaza imediat medicul oftalmolog, indiferent de varsta copilului. In timp ce la ma!oritatea copiilor ochii se dezvolta normal, unele tulburari pot sa apara foarte devreme. #escopera semnele asociate cu potentiale tulburari de vedere, invata ce trebuie sa urmaresti si ce trebuie sa faci atunci cand copilul tau are nevoie de ingri!ire speciala. Ochi :n ochi fuge catre interior sau e'terior, sau ochii incrucisati par a se misca independent, astfel incat nu pot lucra impreuna. $cest fenomen este cunoscut ca si strabism, o tulburare oculara care poate si trebuie sa fie tratata. ;tiai caF - :n copil din 4, priveste crucis sau are

probleme de fi'atie. $proape !umatate dintre toate aceste cazuri nu sunt depistate pana dupa varsta de / ani, mult prea tarziu pentru a mai putea fi tratate eficient. Pleoapa cazuta #aca una dintre pleoapele copilului sta cazuta peste ochi si pare sa ii blocheze vederea, copilul tau poate sa dezvolte ambliopie, tulburare cunoscuta si ca (ochi lenes(. $mbliopia poate sa apara atunci cand copilul priveste crucis si dupa primele trei luni de viata. :n ochi devine mai puternic decat celalalt, ducand la incetosarea sau slabirea vederii la ochiul mai slab. $ceasta tulburare poate fi tratata de catre un specialist oftalmo-pediatru, prin blocarea ochiului mai puternic cu un pansament ocluzor pe o perioada e'tinsa - saptamani sau luni - pentru a forta si intari astfel ochiul mai slab.

Pupila alba, In cazuri rare, copiii pot sa dezvolte cataracta laptoasa congenitala la unul sau ambii ochi. $ceasta apare ca o membrana alba laptoasa ce acopera pupila si de obicei se observa la nastere. 3estea buna este ca medicul ofatlmolog poate corecta acesta tulburare printr-o interventie chirurgicala, inlocuind cristalinul afectat cu unul artificial, transparent si restabilind astfel vederea copilului. Con!untivita #aca ochii copilului tau sunt rosii si iritati, ei pot sa prezinte o afectiune comuna numita con!untivita. 2ste o tulburare temporara ce se poate tratata prin instilatii de picaturi ofatlmice prescrise de catre un

medic ofatlmolog. Ochi care oscileaza #aca ochii copilului tau par sa se miste rapid dintro parte in alta, sa oscileze, sau acesta sa te priveasca ciudat, gandeste-te ca poate fi unul dintre cei +B, de nou nascuti anual cu nistagmus. $ceasta tulburare reprezinta un semnal de alarma precum ca ochii copilului tau nu se dezvolta normal. #aca ai rude cu nistagmus, sau ai avut chiar tu in trecut, e posibil ca si copilul tau sa fie afectat - de aceea este foarte important sa-i mentionezi medicului oftalmolog despre antecedentele tale de nistagmus sau despre cele e'istente in familie.

2'aminarea oftalmologica a ochilor copilului tau M Ce trebuie sa pregatesti pentru e'amenul oftalmologic ;ingurul si cel mai bun mod de a prote!a vederea copilului tau este e'aminarea oftalmologica regulata. ulburarile de vedere afecteaza unul din 4, de prescolari si unul din < scolari. #eoarece multe probleme de veedere incep la varste fragede, este foarte important ca cei mici sa primeasca ingri!irea oftalmologica corespunzatoare[. ulburarile de vedere pot afecta abilitatile de invatare, performanta fizica si increderea in sine. #aca acestea sunt netratate se pot inrautati si pot conduce la probleme mai grave - chiar la orbire. Copiii ar trebui sa faca un control oftalmologic la + luni, la 7 ani, inainte de scoala, si apoi la fiecare doi ani sau conform recomandarilor specialistului oftalmolog. %edicul va determina daca copilul tau are nevoie de corectie a vederii si sa verifice daca e'ista tulburari oftalmologice generale.

Pregateste-te pentru controlul oftalmologic al copilului tau. Pregateste-te pentru e'amenul oftalmologic folosind lista utila propusa, conceputa sa te a!ute sa strangi informatiile legate de vederea copilului tau. $sigura-te ca informezi specialistul oftalmolog in legatura cu orice modificari in istoricul sanatatii oculare a familiei

tale, deoarece multe dintre acestea se pot mosteni. Probabil ca medicul pediatru de!a a testat vederea copilului tau pentru a putea determina abilitatea acestuia de a focaliza, de a recunoaste culori si de a percepe grosimi sau adancimi. estele uzuale includ. M #ominanta :tilizand !ucarii care fac zgomote medicul pediatru va acoperi si va descoperi imediat fiecare ochi pentru a testa care este ochiul dominant M $bilitatea de a fi'a %edicul pediatru va misca un obiect in fata ochilor copilului tau pentru a observa daca ochii pot vedea si urmari un obiect. M Coordonarea muschilor oculari %edicul pediatru va misca o lumina sau !ucarii interesante prin atenta.fata ochilor copilului tau, pentru a putea testa abilitatea acestuia de a vedea clar la aproape si la distanta. M "aspunsul pupilei la lumina %edicul va lumina ochiul copilului cu un fascicul luminos mic si va urmari reactia pupilei. Pupila in mod normal se va micsora foarte rapid ca raspuns la lumina. M ;anatatea pleoapei si functionalitatea ei Pediatrul va e'amina fiecare pleoapa pentru a se asigura ca functioneaza normal. $stfel, el va verifica starea pleoapei (daca este cazuta, inflamata), precum si orice alte semne care releva daca ochii copilului tau necesita o ingri!ire mai #aca pediatrul constata ca ceva este in neregula, te va indruma sa-ti duci copilul la un medic specialist oftalmolog care ii va face o evaluare mai aprofundata a ochilor. Oricum, copilul tau trebuie dus la un medic oftalmolog pana la varsta de 7 ani, chiar daca nu sunt semne ca are probleme cu vederea. 2'aminarea oftalmologica detaliata 2ste important sa-ti duci copilul la un medic specialist oftalmolog pentru primul lui control la + luni, sau macar pana la 7 ani si apoi din nou la / ani, chiar daca nu e'ista nici un semn ca ar avea probleme. :n medic oftalmolog efectueaza toate testele necesare pentru eveluarea completa a vederii copilului tau. $cest lucru este esential daca e'ista probleme oftalmologice in familie. ;pecialistul oftalmolog va efectua cateva teste pe care le-ati vazut probabil in cabinetul medicului pediatru, dar si alte teste in plus. M Corectia vederii Oftalmologul va folosi cateva picaturi oculare pentru a dilata pupila copilului, creind astfel o fereastra mai buna catre fundul ochilor copilului tau. #ilatarea permite doctorului sa verifice eventuale tulburari de vedere, ca de e'emplu miopia, hipermetropia si astigmatismul. #ureaza apro'imativ </ de minute pana ce picaturile isi fac efectul, vor incetosa vederea copilului si vor cauza o usoara sensibilitate la lumina timp de cateva ore. -olosind un retinoscop, medicul va misca

lumina pentru a o reflecta in pupila. -orma reflectiei il a!uta pe doctor sa vada daca copilul tau are probleme oftalmologice care necesita corectie.

M Interiorul si fundul de ochi #upa dilatarea ochilor copilului tau si indepartarea sursei de lumina, doctorul va utiliza un instrument special denumit oftalmoscop ca sa vada retina si nervul optic din spatele ochiului. $cesta este locul in care apar primele semne ale unei posibile probleme oculare. M este pentru o problema specifica -ii sigura ca discuti despre orice alte motive de ingri!orare pe care le ai in legatura cu ochii copilului tau, ca de e'emplu strabismul sau nistagmus, iar medicul tau va efectua cele mai potrivite teste si te va sfatui ce trebuie sa faci. Lista utila in vederea e'amenului oftalmologic Pentru o e'aminare riguroasa, specialistul oftalmolog trebuie sa stie cat mai multe informatii. Completeaza lista de mai !os pentru a-ti reaminti toate detaliile cu privire la problemele de vedere si ia-o cu tine la cabinet. 6. #escrie orice probleme de vedere pe care le are copilul tau. ;caderea vederii $propierea obiectelor de ochi -recarea e'cesiva a ochilor Inchiderea unui ochi Clipit rapid Pleoape lipite sau inflamate Ochi incrucisati sau nealiniati :n ochi sau ambii ochi umflati Infectii oculare recurente Pleoape inrosite, cu cruste sau umflate Ochi inflamati sau care curg $ltele 4. #escrie orice interventii chirurgicale avute sau orice rani suferite la ochi . #ata. ;pital. #octor. Interventie. 7. #escrie orice alte probleme de sanatate.

$lergii................................................................................................ Probleme cornice de sanatate .................................................... Operatii............................................................................................ $ltele................................................................................................. <. %entioneaza medicamentele pe care le ia copilul tau, chiar daca au sau nu legatura cu afectiunile oculare. ........................................................................................................................ /. %entioneaza istoricul familiei tale referitor la afectiuni oculare. %iopie Hipermetropie $stigmatism 8laucom Cataracta $ltele

1OLI O- $L%OLO8IC2 :nele afectiuni ale ochilor sau ane'elor sunt adesea consecinte ale dereglarilor generale, respectiv localizate ale organismului, astfel. aparatul vizual poate fi influentat si de urmatorii factori. - afectiuni neurologice) - insuficiente endocrine) - deficiente circulatorii) - carente alimentare) - into'icatii etc. $nalizatorul vizual, care stabileste si relatia cu mediul e'tern, este format din 7 segmente. - segmentul periferic (retina) - elementul esential al vederii) - segmentul intermediar (caile optice)) - segmentul central (scoarta cerebrala occipitala).

#eficientele de vedere sunt datorate unor afectiuni si=sau dobPndite prin suprasolicitarea ochilor, mediu to'ic, igiena necorespunzatoare, traumatisme, infectii, boli cu repercusiuni asupra ochilor etc. Indiferent de natura afectiunii aparatului vizual, dereglarile se produc datorita aportului circulator sangvin necorespunzator. Prin tratamentul refle'oterapeutic si prin alte metode naturiste multe afectiuni pot fi ameliorate sau chiar tratate. Jona refle'a pentru ochi se afla pe talpa piciorului, Nntre baza degetelor 4 si 7. Ochiul stPng are zona refle'a la piciorul drept, iar ochiul drept are zona refle'a la piciorul stPng. 67.6. ;labirea acuitatii vizuale Poate fi descoperita Nn diverse stadii de evolutie, prezenta Nn unele afectiuni ca. miopia (bolnavul nu vede la distanta), hipermetropia (bolnavul nu vede de aproape), presbitia (slabirea vederii la vPrste Nnaintate), cataractele (tulburari de transparenta a cristalinului), glaucomul (afectiune data de dezechilibrul tensiunii oculare dintre continutul ochiului si elasticitatea peretilor sai) etc. Indiferent de cauzele ce duc la slabirea acuitatii vizuale, Nn cadrul acestei afectiuni, zonele refle'e ale ochilor sunt e'trem de dureroase la palpare. ;timulPnd aceste zone refle'e, se restabileste circulatia normala a sPngelui Nn organele afectate, avPnd ca efect Nmbunatatirea vederii. oate acestea nu se pot obtine imediat, ci dupa multe sedinte, dPnd ragaz circulatiei sangvine sa alimenteze zonele afectate, refacPndu-le astfel Nn timp structurile. %asa!ul zonelor refle'e ale ochilor se va face de 6-4 ori=zi, timp de 6,-6/ minute pentru fiecare ochi. ?umarul sedintelor variaza Nn functie de caracterul si vechimea bolii, obligatoriu pentru afectiunile de mai sus efectuPndu-se <,-+, de sedinte, continuPnd apoi cu 4-7 sedinte=saptamPna pentru consolidarea rezultatelor. CPnd tulburarile sunt date de afectiuni endocrine sau de tulburari circulatorii intracraniene se vor masa si zonele refle'e respective. ;imultan cu tratamentul refle', bolnavii pot apela si la alte remedii naturiste ca. M suc proaspat de radacina de obligeana ($corus calamus) - se aplica pe pleoapele Nnchise, lasPndu-se /-B secunde, apoi se spala ochii cu apa rece. Procedeul se repeta de 4 ori=zi, timp de 6, zile) M sucul proaspat de rostopasca (Chelidonium ma!us) - va fi aplicat Nn acelasi mod pe ochii bine Nnchisi) M Nn fiecare zi, ochii se vor spala de 7-< ori cu apa rece (se ia apa rece Nn pumni si se clipeste de 7-< ori cu ochii Nn apa, apoi se arunca apa s! se repeta procedeul de < ori=sedinta). ;e poate folosi si ceai de coada-calulu! (2Ruisetum arvense) Nn loc de apa) M Nn caz de cataracta se va aplica cPte o picatura de suc de pin ($etheroleum pini) Nn ochiul bolnav, timp de 6,-6/ zile. Nn fiecare zi, timp de l luna, este indicat sa se consume 4-7 morcovi cruzi.

3a redam Nn continuare cPteva e'ercitii Koga pentru ochi (e'ercitii foarte apreciate Nn lumea Doghinilor).

I. ;tPnd Nn lotus sau turceste la 6,/ m de perete. %Pinile pe genunchi, coloana dreapta, corpul rela'at. Priviti Nn fata si respirati normal. M "idicati privirea (pPna la unirea tavanului cu peretele), capul ramPne nemiscat. M ;e coboara privirea la parchet (aceasta miscare se repeta de 7 ori). M %iscari ale ochilor la stPnga si la dreapta dupa aceleasi criterii (se repeta de 7 ori, apoi pauza 4-7 minute). II. ;tPnd Nn picioare, talpile alipite, spatele drept. 3a concentrati asupra e'ercitiului. #uceti capul pe spate cPt puteti. Priviti apoi Nntre sprPncene (crucis). CPnd apare oboseala, e'ercitiul se opreste si se reia dupa cPteva minute (durata este de / minute ma'imum cu toate reluarile), Nn timp se sporeste durata. 2ste important ca respiratia sa decurga normal, corpul fiind dominat de senzatia de rela'are. $vanta!ele e'ercitiului. - Nntareste reteaua neuro-musculara a ochilor) - vindeca defectele de vedere) - dupa <, de zile de practica (corecta) ochelarii devin inutili, stirfiulPndu-se zonele refle'e ale ochilor Nn aceasta perioada. 2'ercitiile se Nncheie cu masa!ul si baia de ochi, stPnd pe scaun, coloana vertebrala dreapta, rela'ati, respiratia normala. Palmele curate se freaca Nntre ele pentru a se Nncalzi, apoi se asaza pe ochii Nnchisi. ;e apasa usor pe globii oculari, apoi se misca palmele usor spre nas si spre coada ochilor (masPnd Nntreaga suprafata). 1aia oculara aplicata la 6-4 minute dupa ultimul e'ercitiu va consta Nn aruncarea cu mPinile a apei reci pe ochii mari deschisi (de cPteva ori). Nn zilele noastre e'ista foarte multe persoane care prezinta tulburari de vedere. %etodele clasice urmaresc stagnarea sau corectarea afectiunii prin intermediul ochelarilor. -olosind 6-4 luni alternativ tehnicile descrise mai sus, veti constata ca ochelarii dumneavoastra trebuie schimbati (dioptrii mai mici) sau pur si simplu nu vor mai fi necesari deoarece va veti recapata vederea normala. 2ste la NndemPna oricui sa-si Nmbunatateasca vederea folosind refle'oterapia si celelalte mi!loace naturiste. Proportia de vindecare Nn bolile de ochi prin refle'ologie este de peste /,0. 67.4. Paralizii oculo-motorii ;unt boli frecvente ce se manifesta prin simptome subiective si obiective. ;imptome subiective. diplopia (vederea dubla), tulburari refle'e, falsa proiectie. ;imptome obiective. strabismul (deviatia ochiului Nn directia opusa muschiului paralizat), impotenta functionala, atitudinea vicioasa a capului si gPtului, deviere Nn directia muschiului paralizat.

%asa!ul refle' Nn zona ochilor atrage deblocarea energetica si sangvina, refacPnd structurile afectate si instalPnd functia normala a ochilor. :nele paralizii oculo-motorii reactioneaza foarte repede la tratamentul refle'oterapeutic. Nn astfel de paralizii zonele refle'e ale ochilor vor fi masate timp de 6,-6/ minute la fiecare picior, timp de +-> saptamPni. Local, pe zona ochilor, se vor aplica seara comprese cu infuzie de cimbru, iar intern, zilnic, se vor bea 4-7 cesti din aceeasi infuzie. 2'ercitiile pentru ochi, descrise la capitolul anterior, ,,;labirea acuitatii vizuale(, pot fi folosite zilnic (7, de zile), cu eficienta deosebita Nn recuperarea muschilor si a nervilor afectati. 67.7. Con!unctivita 2ste inflamatia mucoasei con!unctivale (membrana ce captuseste fata posterioara a pleoapelor si fata anterioara a globului ocular, pPna la limbul sclero-cornean), fiind produsa de agenti patogeni, factori fizici si chimici (praf, fum, gaze to'ice etc.), cauze generale (tulburari gastro-intestinale, endocrine, hepatice, guta, reumatism) sau poate fi de natura alergica. Con!unctivitele catarale sunt caracterizate printr-o congestie superficiala difuza cu secretie redusa. Pot fi acute, subacute si cronice. Con!unctivitele acute debuteaza brusc, bilateral, cu usturimi, senzatii de corp strain, mPncarime foto fobie discreta (frica de lumina), pleoapele sunt edematiate (umflate). Con!unctivita cronica are o simptomatologie mai discreta. 2vitarea factorilor fizici si chimici nocivi, mentinerea igienei locale, tratarea afectiunilor cauzante, evitarea factorilor alergeni vor conduce la diminuarea riscului de aparitie a bolii. Con!unctivita poate afecta ambii ochi sau numai unul. Igiena locala va fi riguroasa, pentru a nu transfera secretiile de la ochiul bolnav la cel sanatos sau la alte persoane. ratamentul refle'ogen se va face Nn zona ochilor (pentru a Nmbunatati circulatia), Nn zona glandelor suprarenale, pentru stimularea producerii de cortizon si Nn zonele limfatice - corp superior - pentru a stimula rezistenta organismului Nn zona capului si a ochilor. ;chema de masa! M zona refle'a ochi - /-6, minute pentru ochiul afectat, 4-7 minute pentru cel sanatos ) M zone refle'e suprarenale - 7-/ minute de fiecare parte) M zone limfatice corp superior - 7 minute de punct. %asa!ul poate fi efectuat de 4-7 ori=zi, timp de /-B zile, pPna cPnd simptomatologia bolii dispare. ;e poate continua cu 6-4 sedinte=saptamPna, timp de 4-7 saptamPni. Local, se vor aplica comprese caldute cu infuzie de musetel (Ltfatricaria chamomilla L.), iar toaleta ochiului afectat se face cu o compresa sterila Nnmuiata Nn ceai de musetel (curatarea ochiului se face dinspre coada ochiului spre unghiul intern). %usetelul este dezinfectant, anestezic, anti-!nflamator, antiseptic si bacteriostatic.

;e mai pot aplica comprese cu infuzie de fenicul (-eniculum mililoti), sulfina (%elilotus officinalis) sau patlagina (Plantago lanceoleta). "ezultate foarte bune se obtin Nn peste C/0 din cazuri (mai ales Nn con!unctivitele cronice). 67,<. %igrena oftalmica

;e manifesta prin crize paro'istice de cefalee unilaterala, cu tulburari vizuale si varsaturi. Predomina la femei Nntre 4, si 7, de ani si este determinata de spasmul vaselor ce iriga caile optice, dPnd ano'ie cerebrala. Cauze. alergia, tulburari digestive, endocrine, factori vasculari si factori neuro-vegetativi etc. %igrena este declansata de oboseala, socuri emotive, e'ces alimentar, etc. %asa!ul refle'oterapeutic trebuie e'ecutat atPt Nn zonele ochiului afectat, cPt si Nn zona partilor corespunzatoare capului, pentru a debloca circulatia stopata de spasmul vascular. %asa!ul se va aplica si Nn zona refle'a a organelor cauzante. #e evitat factorii provocatori. ;chema de masa! M zona refle'a ochi - /-6, minute ) M zona refle'a cap (la piciorul opus ochiului afectat) - /-6, minute) M zona refle'a a altor organe cauzante - / minute ) M zona ple' solar - 7 minute de fiecare parte ) M zona refle'a limfatica corp superior - 7 minute de fiecare punct. #upa /-B sedinte simptomatologia dispare sau se atenueaza foarte mult. sedintele se pot face de 6-4 ori=zi, timp de 6,-6/ zile. "emedii naturiste . Infuzia de ciubotica-cucului (Primula officinalis L. H:I), 4-7 cesti=zi, este deosebit de eficienta Nn migrene si Nn durerile de cap, pe baza nervoasa. 2fecte asemanatoare induce si infuzia de coadasoricelului ($chillea millefolium), 4-7 cesti=zi. Pentru combaterea spasmului vascular se vor bea 4-7 cesti=zi infuzie de salvie (!ales) (;alvia officinalis) si=sau 4-7 cesti=zi ceai de vase (3iscum album L.). %odul de preparare . seara se pune o lingurita de vase taiat marunt Nn 4/, de ml de apa rece. #imineata se Nncalzeste usor si se strecoara, apoi se bea Nn 4-7 reprize=zi. 2ficiente sunt si procedurile cu apa rece . plimbari cu picioarele desculte prin roua, prin apa rPului (de la l la / minute zilnic), apa sa a!unga pPna la o palma sub genunchi, spalaturi generale seara cu apa rece si otet (vezi cap. ,,$lte mi!loace de Nntarire a organismului(). 67./. ;trabismul functional ;trabismul functional consta din deviatia a'elor vizuale fara modificari (miscari) oculare. ;imptome . este de natura motorie, caracterizat prin deviatia a'elor sau senzoriala, definit de tulburarea vederii bilaterale. - Procesele de fibroza musculara a unuia sau a mai multor muschi e'trinseci dau tulburari de motilitate.

- Inflamatii (miozite) cronice caracterizate printr-un deficit oculo-motor NncPmpul mai multor muschi, stare inflamatorie, staza, edem palpebral al con!unctivei. - 1oli ale pleoapelor . dermatoze palpebrale, blefaritele (afectiuni inflamatorii la nivelul marginii libere a pleoapelor), Nnsotite de o senzatie de !ena oculara, prurit, arsuri si lacrimare anormala, dimineata. 1lefaritele au tendinte de cronicizare si recidiva. - 1oli glandulare . glandele ciliare pot fi afectate de un proces patologic, care genereaza, de e'emplu, or!eletul e'tern (ulciorul), izolat sau ca o complicatie a blefaritei. oate aceste afectiuni beneficiaza de tratament refle'oterapeutic, combinat cu tratamentele naturiste indicate pentru celelalte suferinte ale ochilor.

PL$?;2 . Ochi stPng

Picior drept

Picior stPng

-igura 4/ - Jone refle'ogene pentru ochi

Ochii au mai mult de 4 milioane de parti componente, situandu-se pe locul secund in topul celor mai comple'e organe ale corpului uman, primul loc fiind ocupat de creier. -unctia primara a sistemului oftalmologic este vederea, considerata de multi cel mai important simt a omului. #ar rolul semnificativ al ochilor este dincolo de rolul fiziologic. Inca din antichitate ochii erau considerati o sursa care provoaca fascinatie dar si teama. #atorita capacitatii de a hipnotiza, ochii sunt considerati o puternica sursa a raului, iar mai tarziu odata cu aparitia e'presiei de (ochiul diavolului(, se credea ca acestia au puteri malefice asupra copiilor, adultilor si chiar asupra recoltei sau vremii. Pentru egiptenii antici dar si pentru alte culturi ochiul reprezenta o putere pozitiva. (Ochiul lui Horus( e'presia ce a aparut acum mai bine de /,, ani - este unul din cele mai vechi si solide reprezentari pozitive ale ochiului, simbolizand atat protectie cat si putere

(ochiul stang simbolizeaza Luna, iar ochiul drept este cunoscut sub numele de Ochiul lui "a Jeul ;oarelui). Indiferent de conotatiile atribuite ochilor, trebuie sa fim constienti ca prin intermediul acestora cunoastem pentru prima data o persoana si ca acestia sunt cea mai recognoscibila parte a fetei, daca nu a intregului corp. #in aceasta cauza mastile au !ucat un rol cheie si au fost folosite timp de secole pentru a ascunde anumite sentimente. ;i astazi mastile mai !oaca un rol important in timpul unor festivale precum Hallo5een sau %ardi 8ras, cand sunt folosite pentru a ascunde identitatea umbrelor si a creaturilor malefice. Considerati (oglinda sufletului( sau (fereastra sufletului(, ochii e'prima toate emotiile oamenilor. dragoste, ura, fericire, furie, durere, lacomie, suparare sau invidie. #aca stii ce anume sa observi, ochii pot spune multe despre sanatatea ta, indicand simptome primare ale unor afectiuni. #eci, sa nu va mirati daca medicul se va uita in ochi in timpul unui prim e'amen fiziologic. ;emnele si simptomele oculare pot fi simptome primare ale unor afectiuni e'traoculare. Cearcanele Cearcanele pot fi cauzate atat de oboseala, cat si de mahmureala. #ar acestea nu sunt singurele cauze, deoarece multora dintre noi le apar aceste semne inestetice si dupa ce au dormit mai bine de > ore, iar in cazul altora acestea pot fi mostenite ereditar. In aceasta situatie, intra in !oc si alti factori decisivi in aparitia cearcanelor, cum ar fi dereglarea hormonala in cazul unei femei. Cu totii avem pielea de sub ochi mai subtire si mai sensibila, dar unii au aceasta piele mult mai subtire, mai palida si mai transparenta decat altii. Cu cat pielea este mai transparenta, mai subtire si mai deschisa la culoare cu atat e'ista o posibilitate mai ridicata de a avea vase de sange de culoare albastruie sub ochi. #e regula, in timpul menstruatiei sau a sarcinii femeile sunt mai palide, iar vasele de sange de sub ochi sunt mult mai vizibile. #e asemenea, unele medicamente, cum ar fi aspirina, Coumadin (5arfarina) etc. pot dilata vasele de sange de sub ochi, facand mai vizibile vasele de sange si cearcanele. Cearcanele de sub ochi pot, de asemenea, sa sublinieze afectiuni medicale, iar cea mai frecventa este eczema (afectiune dermatologica

caracterizata prin mancarimi si piele uscata si deshidratata) si alergii. $lergiile determina congestionarea vaselor de sange si sangele pulseaza mai ales sub ochi. $desea aceste alergii declanseaza si mancarimi ale ochilor, iar cand pacientul isi freaca ochii e'ista posibilitatea ca tesuturile subtiri sa fie deteriorate si sa duca la aparitia glaucomului. #e asemenea, cearcanele pot aparea si ca urmare a e'punerii indelungate la soare, fapt care irita pielea, chiar si pe cea din !urul ochilor.

Pungi sub ochi 2demul pielii de sub ochi este numit popular ,,punga( si poate fi un semn al depresiei, la fel ca si in cazul cearcanelor. 2ste foarte probabil ca aceasta depresie sa fie insotita de insomnie si de ore intregi de plans, deci nu trebuie sa dam vina pe aparitia acestor pungi din !urul ochilor doar pe depresie. Plansul poate determina retinerea lichidului, astfel, acesta este depozitat si in pungile din !osul ochilor. %enstruatia, sarcina, e'cesul consumului de sare si unele medicamente (antidepresive si medicamente pentru astm), pot contribui, de asemenea, la aparitia pungilor de sub ochi. 2'ista si inversul situatiei, cand aceste pungi pot semnala deshidratarea organismului cauzata de alcool, deci, poate fi un mod al organismului prin care avertizeaza ca se consuma prea mult alcool. Lichidul se poate acumula in !urul ochilor si in timp ce dormim, si din aceasta cauza se intampla sa ne trezim cu ochii umflati. Pungile aparute sub ochi, adesea, pot indica riscul crescut al aparitiei hipotiroidismului, hipoactivitatea tiroidei. In cele din urma, atat cearcanele cat si pungile de sub ochi, inevitabil, pot fi semne ale imbatranirii) odata cu inaintarea in varsta pielea din !urul ochilor este tot mai subtire si isi pierde din elasticitate. "idurile perioculare "idurile pot fi usor de observat, acestea caracterizandu-se prin incretitura pielii sau o proeminenta a pielii pleoapei inferioare a ochiului. $ceasta incretitura este semnul unei afectiuni genetice numita #ennD-%organ, care astazi este unul din semnele date de ochi in legatura cu prezenta eczemei. Concomitent cu eczema, persoanele care sufera de boala #ennD %organ, pot suferi de astm sau de febra fanului. Ptoza palpebrala - pleoape cazute Ptoza palpebrala (pleoapele lasate sau cazute) este o afectiune cunoscuta sub denumirea de ptozis sau ptoza palpebrala) din nefericire de multe ori aceasta este doar un alt semn care arata inaintarea in varsta, cand elasticitatea si tonusul muscular scade iar pleoapele nu mai sunt sustinute cum trebuie. $fectiunea strict relationata cu varsta afecteaza, de regula, ambii ochi, si nu reprezinta un motiv de ingri!orare. :neori ploapele lasate nu au legatura cu varsta inaintata ci sunt un semn al hipotiroidismului sau de %iastenia 8ravis (%8) - afectiune

autoimuna care cauzeaza slabirea musculara, mai ales la nivelul ochilor. $lte simptome ale afectiunii %8 sunt. vederea incetosata, vorbirea neclara si dificultati de inghitire. $ceasta afectiune apare mai ales la femeile de sub <, ani si la barbatii de peste +, ani. Ptoza palpebrala, de asemenea, poate fi un simptom al paraliziei lui 1ell, un tip de pareza faciala in care nervii care controleaza

muschii fetei sunt afectati prin leziuni sau afectiuni. $lte simptome ale paraliziei lui 1ell sunt. dificultatea de a inchide ochii sau de a clipi, ceea ce poate determina lacrimarea ochilor sau senzatia de uscare a acestora. Partea buna este ca de cele mai multe ori paralizia lui 1ell nu este permanenta, iar tratamentul de recuperare dureaza 4-7 saptamani. #oar 6,0 dintre persoanele afectate pot suferi din cauza recidivarii afectiunii - de regula, in cealalta parte a fetei. Ptozisul poate fi cauzat si ca urmare a lezarii unor nervi - afectiune cunoscuta sub denumirea de ;indromul Horner, care afecteaza numai o parte a fetei. Ochiul din partea lezata a fetei va avea o pupila mai mica iar irisul isi schimba culoarea) mult mai interesat este faptul ca partea fetei afectata de sindrom nu transpira. ;indromul Horner, de regula, indica o leziune grava a nervilor faciali, posibil din cauza unei leziuni la nivelul capului sau al gatului, o afectiune la nivelului coloanei vertebrale, o tumoare la nivelul creierului sau cancerul de plamani. "areori, se intampla ca sindromul Horner sa fie prezent inca de la nastere. Pleoapele lasate pot indica si o serie de afectiuni neurologice, unele dintre ele putand fi tratate. #e e'emplu, pleoapele lasate pe o singura parte a fetei pot semnala. infarct cerebral, infectii, tumori cerebrale, diabet sau anevrism cerebral. Ochii proeminenti - e'oftalmia Cand ochii proeminenti sunt prezenti inca de la nastere, de regula sunt o trasatura de familie. #ar daca ochii tai incep sa proemine odata cu trecerea anilor este vorba despre afectiunea cunoscuta sub denumirea de e'oftalmie sau proptoza - poate fi unul din simptomele primare ale hipertiroidismului (hiperactivitatea tiroidiana). In realitate, e'oftalmia reprezinta cel mai frecvent simptom ale bolii 1asedo5 8raves, declansata de hiperactivitatea glandei tiroide. 1asedo5 8raves este o afectiune autoimuna care se caracterizeaza prin atacarea glandei tiroide de catre proprii anticorpi, determinand un e'ces de hormoni tiroidieni, accelerand metabolismul persoanei, uneori la nivele periculoase. 2'cesul hormonal poate, de asemenea, sa afecteze musculatura, tesuturile iar grasimea se depoziteaza la nivelul ochilor, scotand ochii in relief, rezultand astfel ochiul proeminent, cunoscut sub denumirea de oftalmopatia 8raves. $pro'imativ !umatate dintre persoanele care sufera de boala 1asedo5 8raves sufera de si oftalmopatia 8raves. In realitate, semnele de la nivelul ochilor apar inainte ca boala

8raves sa fie diagnosticata. $lte simptome ale bolii 8raves. palpitatii, tremur al mainilor, insomnie, intoleranta la caldura, cresterea poftei de mancare, sete e'cesiva dar si pierderea anormala in greutate. 1oala 1asedo5 8raves este de > ori mai frecventa in randul femeilor decat in randul barbatilor, iar femeile prezinta un risc de / ori mai mare de a suferi de e'oftalmie din cauza tiroidei. #aca doresti sa faci deosebirea intre ochii proeminenti si e'oftalmie este indicat sa iti observi sclerotica - membrana alba opaca,

alcatuita din fibre tari si elastice, care formeaza invelisul e'terior al globului ocular. In cazul ochilor proeminenti nu poti observa sclerotica din partea superioara a irisului si partea superioara a pleoapei. In cazul, persoanelor cu e'oftalmie, sclerotica de deasupra sau dedesubtul irisului este usor de observat. Persoanele care sufera de oftalmopatia 8raves, de asemenea, au probleme in timpul clipitului, dand senzatia ca persoana priveste in gol timp indelungat. Ochiul care nu clipeste suficient nu produce o cantitate suficienta de lacrimi, conducand la iritarea si=sau uscarea ochiului. In unele cazuri, inchiderea completa a ochilor este aproape imposibila, crescand vulnerabilitatea ochilor in fata anumitor leziuni, inclusiv ulceratii ale corneei si posibile perforatii. In cele din urma daca ochii nu pot fi inchisi complet in timpul noptii, dormitul poate deveni e'trem de dificil. In cazul in care e'oftalmia nu este cauzata de o afectiune tiroidiana, aceasta poate fi semnul unei infectii sau al glaucomului, sau poate semnala afectiuni mult mai grave cum ar fi leucemie sau tumoare oculara. ratamentul afectiunilor tiroidiene si nu numai, adesea, a!uta ca ochiul sa isi revina la normal. #ar in cele mai multe cazuri, chiar si dupa tratament persoanele pot ramane cu ochii umflati. In cazuri severe, interventia chirurgicala este necesara pentru a impiedica e'tinderea bolii si la globul ocular. Pleoape intoarse pe dos - ectropion Persoana care isi poate intoarce pleoapele pe dos nu este o ciudatenie, aceasta actiune fiind posibila ca rezultat al unei afectiuni recent identificata si numita ;indromul -loppD al Pleoapelor, afectiune frecvent intalnita la barbatii obezi. Pleoapele intoarse pot fi semnul unor afectiuni severe legate de obezitate, printre care se afla. hipertensiunea, diabetul si ;indromul de apnee in somn. -ormatiune pe pleoapa - 'antelasma $paritia unei formatiuni pe pleoapa este la fel de neplacuta si de !enanta ca aparitia unui chist in oricare alta parte a corpului. #aca acest chist este galbui, probabil este vorba de afectiunea numita 'antelasma - pete galbui, usor proeminente, nedureroase, formate din depozitarea grasimilor sub piele. #e regula, aceasta afectiune apare in coltul interior a pleoapei superioare si apar cu precadere in cazul persoanele care au trecut de varsta de +, ani. -emeile prezinta un risc de 4 ori mai ridicat de a suferi de aceasta afectiune comparativ cu barbatii.

Eantelasma este o afectiune nedureroasa iar !umatate dintre cazuri sunt cauzate de cresterea nivelului colesterolului L#L ((colesterolul rau() sau scaderea nivelului de cholesterol H#L ((colesterolul bun(), ambele tipuri constituind un factor de risc ma!or pentru afectiunile cardiovasculare. ;i deoarece 'antelasma se poate mari, e'ista posibilitatea ca afectiunea sa interfereze cu vederea si astfel devine necesara inlaturarea chistului prin interventie chirurgicala. "iscul de recidivare al acestei afectiuni este destul de ridicat.

Pata galbuie pe globul ocular - pinguecula #aca observi o pata de culoare alba sau galbuie pe globul ocular, nu intra in panica, deoarece probabil nu este altceva decat semnul primar al unei afectiuni frecvente a ochiului, cunoscuta sub denumirea de Pinguecula (pata galbuie in relief situata sub con!unctiva si vizibila pe globul ocular). #e regula, aceste pete apar odata cu trecerea anilor asemanator petelor care apar pe piele odata cu trecerea anilor, cauzate fiind de e'punerea la soare. #e asemeni, aceste pete apar si ca urmare a e'punerii la vant sau praf. La fel, ca multe alte formatiuni cauzate de e'punerea la soare si de inaintarea in varsta, aceste pete nu devin canceroase, in cel mai rau caz declanseaza anumite iritatii si se pot e'tinde pe o suprafata mai mare, astfel incat sa interfereze cu vederea si nepotrivirea lentilelor. #e regula, pinguecula poate fi indepartata chirurgical, sub anestezie locala, dar e'ista toate sansele ca afectiunea sa reapara dupa cateva luni de la operatie. Ochi congestionati - inrositi Ochii congestionati pot aparea la persoanele care au plans foarte mult sau in cazul celor care au consumat o cantitate prea mare de substante. $tunci cand plangem, micile vase de sange de la nivelul ochiului se dilata sau se inflameaza, iar consumul de alcool are acelasi efect. Congestionarea ochilor poate aparea si in urma unei raceli sau a unei alergii. #aca afectiunea nu a disparut dupa cateva zile, timp in care pacientului i-a fost administrat un anticoagulant, e'ista posibilitatea sa ai o reactie adversa la acesta. :neori aceste medicamente provoaca hemoragii la nivelul ochiului, dar si in alte parti ale corpului. Congestionarea cronica a ochiului poate indica afectiunea numita rozaceea oculara. "ozaceea este o afectiune comuna a pielii, caracterizata prin piele iritata, grasa si cu abces. $pro'imativ +,0 dintre persoanele cu rozacee pot face si rozacee oculara, afectiune ce determina aparitia si a altor afectiuni ale ochilor. iritatie, sensibilitate la lumina, ochi uscati sau umezi. Lasata netrata, rozaceea oculara conduce la aparitia afectiunilor corneene si slabeste vederea. Ochi galbeni - icter Ochii galbeni pot indica prezenta icterului (galbinare), potrivit careia pielea si ochii devin galbeni din cauza unui e'ces de bilirubina in

organism - pigmentul galben-portocaliu din sange. Icterul adesea este un semn de avertisment legat de afectiuni mai severe, cum ar fi afectiunile de ficat (hepatita, ciroza sau cancerul de ficat). #e asemenea poate fi si unul din simptomele cancerului pancreatic, anemiei hemolitice sau febrei galbene o afectiune tropicala transmisa prin intepatura de tantar. Ingalbenirea ochilor poate indica si ;indromul 8ilbert, o forma ereditara de icter, care afecteaza mai mult de 6,0 dintre caucazieni si de regula, ea produce si alte afectiuni. In afara de persoanele care prezinta un nivel ridicat de bilirubina, pacientii cu acest sindrom nu prezinta alte semne si simptome, deci,

acestia duc o viata perfect normala. Icterul adesea este o afectiune blanda si uneori poate apare ca urmare a unei perioade de stres, in urma unei infectii sau unui efort intens. Pata de culoare rosie la nivelul ochilor Petele de culoare rosie de pe sclerotica sunt pete de sange si acestea reprezinta unul din simptomele unei afectiuni benigne, nedureroase numita hemoragie subcon!unctivala. $ceste pete sunt vasele de sange care se crapa in urma unei tuse puternice, unui stranut, voma sau in urma unei leziuni la nivelul ochiului. In cazul persoanelor invarsta hemoragia subcon!unctivala indica faptul ca pacientul sufera si de hipertensiune arteriala sau de translucenta focala senila a sclerei - afectiune prin care rezervele de calciu dau nastere petelor mai inchise pe suprafata globului ocular. -ara sa constituie un motiv de ingri!orare, aceasta afectiune este doar un alt semn normal, nedureros care apare odata cu inaintarea in varsta. Inele in !urul irisului #aca irisul este conturat de un cerc, inseamna ca pacientul sufera de arc senil sau de geronto'on - afectiune ce apare odata cu inaintarea in varsta. Cercul, inelul care incon!oara irisul este format din cholesterol, care se depoziteaza in !urul irisului sau corneii. 8eronto'onul este o afectiune care apare mai ales in randul femeilor si mai ales in cazul persoanelor de culoare decat in cazul celor albi. #in fericire, din studiile realizate pana acum aceasta afectiune nu ataca vederea. ;unt cateva controverse legate de semnificatia medicala a acestor cercuri, fiind direct relationata cu 'antelasma, colesterolul ridicat, diabet, hipertensiune, sau alte afectiuni cardiovasculare. Persoanele tinere cu geronto'on sunt doar un caz particular. Potrivit unui studiu recent realizat in #anemarca, femeile cu geronto'on sunt predispuse a trai mai putin decat celelalte. Pupile de marimi diferite :na din cinci persoane are o pupila mai mica decat cealalta, afectiune care poarta numele de sindromul $die (anisocoria). Cu toate ca ma!oritatea cazurilor sunt ereditare, aceasta afectiune poate fi dezvoltata si mai tarziu.

%arimea pupilelor (deschidere de culoare aparent neagra localizata in centrul globului ocular, prin intermediul caruia lumina traverseaza pe retina) este determinata de iris, care permite prin contractie si dilatare dozarea cantitatii de lumina care patrunde in ochi. Pupilele a!ung la marimea normala in primii 6, ani de viata si incep sa se micsoreze in !urul varstei de +, ani, dupa care acestea raman

apro'imativ la aceeasi dimensiune. #iferenta de dimensiune a pupilelor, de regula, este o trasatura normala dobandita din nastere care nu cauzeaza nici o problema de vedere. #ar, e'ista posibilitatea ca o pupila sa isi schimbe dimensiunea ca urmare a unui traumatism sau din motive necunoscute (idiopatic). Cand au loc asemenea schimbari, de regula, pupilele isi revin la dimensiunile normale fara administrarea unui tratament special. otusi, uneori schimbarea subita a dimensiunii unei pupile poate semnala prezenta diferitor afectiuni. hemoragia cerebrala, tumori ale creierului, meningita, encefalita sau anevrism. Culoarea ochilor Ca si culoarea parului, culoarea ochilor este determinata genetic. %a!oritatea persoanelor au ochi de culoare caprui sau negri. Prin comparatie, persoanele cu ochi albastri sunt destul de rar intalnite) in -inlanda se gaseste cea mai mare concentratie de persoane cu ochii albastri C,0 din populatia acestei tari. Persoanele cu ochi verzi sunt si mai rare) aceasta culoare a ochilor se intalneste mai ales la popoarele germanice, slavice dar persoanele din :ngaria conduc acest top. ;chimbarea culorii ochilor ;chimbarea culorii ochilor este determinata de programul genetic care aparent !oaca un rol important in schimbarea culorii ochilor odata cu inaintarea in varsta, iar apro'imativ 6,-6/0 dintre persoanele caucaziene trec prin e'perienta schimbarii culorii ochilor in timpul adolescentei spre perioada de maturizare. $stfel, ochii caprui in timp se mai pot deschide, iar ochii verzi cu timpul au tendinta de a se mai inchide la culoare. ;i persoanele cu ochi albastri au observat ca, in timp, ochii lor devin mai deschisi sau stralucitori, asemanatori cu albastrul de 3oronet. #iferente de culoare a ochilor (heterocromia) Cand vezi pentru prima data o persoana cu ochii de culori diferite iti trece prin minte ca aceasta are lentile de contact de culori diferite, fie din greseala, fie intentionat pentru a iesi in evidenta. Insa, e'ista posibilitatea ca persoana respectiva sa sufere si de heterocromie oculara afectiune caracterizata prin culori diferite ale

ochilor, mai precis a irisului. In mod frecvent, aceasta afectiune se intalneste la caini, pisici si cai si este mai rara in randul oamenilor.

O alta forma a heterocromiei oculare se caracterizeaza prin diferenta de culoare in cadrul aceluiasi iris, dand nastere termenului popular de pestrit. Heterocromia oculara poate avea o cauza congenitala, poate aparea ca reactie la anumite medicamente sau ca urmare a unei leziuni sau afectiuni a ochiului. Heterocromia oculara poate indica o afectiune numita heterocromia -uchs - afectiune oculara care apare in randul adultilor tineri si de regula afecteaza un singur ochi. $desea, persoanele cu aceasta afectiune au vederea neclara si prezinta un risc ridicat de a suferi de glaucom sau de cataracta. #e asemenea, heterocromia oculara poate fi unul din simptomele unui tip de glaucom, numit glaucom pigmentar, care afecteaza mai ales persoanele tinere. $lte semne ale glaucomului pigmentar. vedere incetosata si, ocazional, durere dupa e'ercitii fizice sau efort intens. Heterocromia oculara poate aparea si ca urmare a unei leziuni la baza ochiului sau poate fi unul din semnele cancerului de piele sau a unei tumori benigne a pielii. Lacrimile Cu totii stim ca lacrimile apar in urma unei emotii puternice, atat de bucurie cat si de tristete. Insa, potrivit studiilor lacrimile aparute de emotie si cele care a!uta la lubrifierea si la curatarea ochiului au o compozitie chimica diferita. Oamenii de stiinta recent au descoperit ca lacrimile de emotie contin o cantitate mai mare de proteine si anumiti hormoni, aflati in stransa legatura cu stresul. Lacrimile sunt compuse din 7 straturi. \ mucus lipicios. a!uta lacrimile sa adere la nivelul ochiului si sa prote!eze corneea) \ stratul apos. hidrateaza ochiul) \ stratul uleios (gras). izoleaza lacrimile la nivel ocular, incetinind astfel evaporarea. Lacrimile a!uta la curatarea ochiului, la indepartarea prafului si a altor corpuri straine care patrund in ochi si care ar putea provoca leziuni corneene. #e asemenea, lacrimile au puterea de a elimina bacteriile din ochi si cu fiecare clipire, pleoapele lubrifiaza si curata toata suprafata globului ocular. Lacrimarea ochilor

#aca lacrimile iti curg siroaie, si nu au nici o legatura cu plansul, nu are loc o situatie neobisnuita) la fel ca atunci cand nasul iti curge din cauza unei alergii, la fel se intampla si in cazul ochilor. #eci, daca treci printr-o perioada in care ochii iti lacrimeaza foarte mult, si

nu treci printr-un moment plin de emotii, inseamna ca esti intr-un mediu cu prea mult praf sau polen de flori, la care tu esti alergic. #e asemenea, lacrimarea ochilor poarte aparea si din cauza unui deficit de vitamina 14 vitamina esentiala pentru sanatatea ochilor si a pielii. $fectiuni care au ca simptom lacrimarea ochilor. rozaceea, obstructionarea ductului lacrimal, polipii nazali si boala 8raves. ;enzatia de ochi uscati In cazul in care ochiul nu produce o cantitate suficienta de lacrimi sau lacrimile contin o cantitate prea mare de substante chimice, stratul apos al lacrimii se evaporeaza foarte repede, iar pacientul se confrunta cu senzatia de ochi uscati. Pacientii cu aceasta afectiune au sentimentul ca tot timpul au nisip in ochi sau ca globul ocular nu este omogen. $ceasta afectiune apare mai ales la femei si la persoanele invarsta. Organismul unei femei odata cu inaintarea in varsta produce o cantitate mai mica de substanta uleioasa, mai ales dupa menopauza, deoarece este produsa o cantitate mai mica de estrogen. ;tratul uleios al lacrimilor fiind mai redus, nu se izoleaza eficient stratul apos, evaporandu-se mai repede. In mod ironic, lacrimatul ochilor poate fi unul din semnele ochilor uscati) iar uscarea cronica a ochiului poate fi semnul ca nu traiesti intr-un mediu propice pentru organismul tau. #eci, persoanele care traiesc intr-un mediu cald, uscat, cu vant, la mare altitudine sau intr-o casa unde sunt prea multe aparate de aer conditionat prezinta un risc ridicat de a avea senzatia de ochi uscati. ;enzatia de ochi uscati poate apare si ca urmare a administrarii unui tratament cu medicamente fara prescriptie medicala, cum sunt. antihistaminele, antidepresivele si antihipertensivele. #e asemenea, aceasta senzatie este un mod al organismului de a spune ca petreci prea multe ore in fata calculatorului sau ca citesti prea mult. In general, nu trebuie sa te ingri!orezi cand apare senzatia de ochi uscati, insa e'ista cazuri in care aceasta indica ;indromul 1asedo5 8raves sau alte afectiuni tiroidiene, artrita reumatoida si lupusul (afectiune cronica caracterizata prin inflamarea sau lezarea mai multor parti ale corpului).

#aca pacientul prezinta urmatoarele simptome. ochi uscati, gura uscata, inflamatii articulare, e'ista posibilitatea ca acesta sa sufere de o alta afectiune autoimuna grava, numita ;indromul ;!ogren - afectiune caracterizata prin distrugerea de catre propriul organism a glandelor care asigura hidratarea corpului. -emeile sunt primele victime ale acestei afectiuni, apro'imativ C,0 dintre suferinzii de sindromul ;!ogren fiind femei, in general cu varsta peste <, ani. In cazul in care aceasta afectiune nu este tratata corespunzator pot aparea afectiuni severe ale corneii si pot aparea efecte si asupra

altor organe. limba, tract digestiv sau sistemul reproducator feminin. #aca suferi de ochi uscati iar tratamentul nu da rezultate optime, clipesti foarte mult, ai spasme faciale inconfortabile si ai probleme in a-ti tine ochii deschisi, chiar si atunci cand nu esti plictisit sau obosit, este posibil sa suferi de o afectiune neuronala rara numita ;indromul %eige - afectiune cunoscuta si sub denumirea de spasm hemifacial sau sindromul 1rueghel. In cazuri destul de rare acest sindrom indica prezenta tumorilor pe creier. ;indronul %eige afecteaza mai ales femeile de varsta mi!locie. Pacientii cu acest sindrom, din nefericite, sunt diagnosticati prea tarziu sau diagnosticul nu este corespunzator. icul motor al ochilor - mio@imia ?u trebuie sa te temi de ticul motor al ochiului, deoarece chiar daca ai impresia ca este usor de observat de catre ceilalti, realitatea este alta. $fectiunea este numita mio@imie si este caracterizata printr-un spasm involuntar, nedureros al pleoapelor. $ceasta actiune a pleoapelor poate fi cauzata de. oboseala, stres, consumul e'cesiv de cafea, privitul prelungit la televizor, la calculator sau in alte surse de lumina. $cest tic motor inceteaza dupa numai cateva secunde) poate avea loc de cateva ori in aceeasi zi si dispare de la sine. %io@imia este benigna si poate fi primul simptom al sindromului %eige sau a blefarospasmului, cu care de cele mai multe ori este confundata. Ochiul este un organ usor iritabil si foarte sensibil, si atat mio@imia cat si blafarospasmul lasate netratate pot conduce la grave tulburari ale vederii. ?istagmus Cand o persoana priveste cu ochi mici si iscoditori, e'ista posibilitatea sa sufere de nistagmus afectiune caracterizata prin miscari involuntare care de regula apar la ambii ochi. $ceasta afectiune proate provoca miscari dreapta-stanga si sus-!os sau chiar circulare ale ochilor. %iscarile ochilor pot fi constante sau episodice si pot dura de la cateva minute, pana la cateva ore. Cu e'ceptia situatiei in care aceasta afectiune provoaca tulburari de vedere, persoanele cu nistagmus nici nu constientizeaza ca sufera de aceasta boala.

?istagmusul poate fi unul din semnele bolii 1asedo5 8raves, dar si simptomul unei afectiuni a urechii interioare numita 1oala %eniere. #e asemenea, nistagmusul poate indica afectiuni neurologice mult mai grave, cum ar fi. infarctul cerebral sau tumori cerebrale.

-otopsia si fosfenele #aca vreodata te-ai lovit sau ai fost lovit peste cap cu siguranta ai vazut asa numitele (stele verzi( sau raze de lumina, cunoscute medical sub denumirea de fosfene si sunt cauzate de spasmul vaselor de sange de la nivelul creierului. ;enzatia ca vezi raze de lumina este numita fotopsie. ;tudentii, scriitorii, dar si persoanele care ore in sir au aceeasi activitate pot trece prin e'perienta fotopsiei, mai ales cand se duc la culcare. Prin aceasta e'perienta pot trece si persoanele care au consumat in e'ces bauturi alcoolice. $paruta ocazional, fotopsia este absolut normala si nu prezinta motive de ingri!orare, dar aparitia frecventa sau persistenta a razelor luminoase pot constitui simptome ale hipotensiunii arteriale, mai ales daca fotopsia se manifesta dupa ce te-ai ridicat repede. #e asemenea, fotopsia fi unul din simptomele migrenelor) de fapt, acestea sunt cele mai comune semne vizuale ale migrenelor. Parado'al, unii pacienti care sufera de migrene sufera si de fotopsie, dar nu au dureri de cap. $cest tip de migrena, numita migrena oftalmica poate cauza alte afectiuni, cum sunt congestia nazala sau greturile. %a!oritatea persoanelor care sufera de acest tip de migrena vor suferi si de migrenele comune, caracterizate prin dureri puternice de cap. Halucinoza vizuala senila #aca incepi sa vezi flori, pasari zburatoare sau fiinte si lucruri care nu e'ista, nu te speria fiindca nu sunt semne de inceput ale dementei. 2ste foarte probabil ca aceste stari sa fie cauzate de sindromul Charles 1onnet, afectiune care se caracterizeaza prin halucinatii vizuale, care pot dura timp de cateva secunde sau minute, si pot aparea periodic timp de cateva luni sau ani. In timp ce unele persoane se declara deran!ate si !enate de aceste halucinatii, altii le gasesc de-a dreptul tulburatoare, dandu-le senzatia ca isi pierd mintile. ;per deosebire de alte afectiuni psihologice, pacientii cu sindrom Charles 1onnet sunt constienti ca halucinatiile lor nu sunt reale, iar aceste vedenii niciodata nu sunt acompaniate si de halucinatii auditorii, o forma comuna de psihoza. #esi, nu sunt predispusi sa dezvolte o tulburare psihica pacientii cu sindromul Charles 1onnet sunt e'pusi riscului de a-si pierde vederea, deoarece halucinoza vizuala senila este unul din simptomele deteriorarii vederii sau indica riscul ridicat de aparitie a unor

afectiuni precum. glaucomul, cataracta sau degenerescenta maculara. $ceasta ultima afectiune este des intalnita si poate conduce la afectiuni grave ale vederii chiar si la pierderea vederii in cazul adultilor. -emeile, persoanele de culoare alba, persoanele care au o culoare deschisa a ochilor, fumatorii dar si obezii prezinta un risc crescut de a suferi de degenerescenta maculara. #e asemenea, aceasta afectiune poate fi mostenita din familie. Cand halucinoza vizuala senila apare in randul persoanelor care nu au probleme cu vederea, acestea sunt semne ale urmatoarelor afectiuni. $lzheimer, Par@inson, infarct miocardic sau alte afectiuni neurologice.

#in nefericire, persoanele care trec prin asemenea e'periente ezita sa mearga la o consultatie medicala din teama de a nu fi diagnosticati cu dementa, dependenta de medicamente sau alte afectiuni psihice. #rept consecinta, aceste persoane nu primesc un tratament corespunzator care sa ii a!ute sa isi salveze vederea sau prin care sa trateze cauzele declansatoare. -otofobia ermenul medical (fotofobie( poate fi e'plicat literalmente ca (frica de lumina(. #ar daca pacientului isi ocroteste tot timpul ochii de razele soarelui, foloseste tot mai frecvent ochelarii de soare si este sensibil la lumina de interior, fotofobia semnaleaza riscul ridicat al mai multor afectiuni. ;ensibilitatea la lumina se manifesta mai ales la persoanele care au ochii de culoare albastra si in cazul pacientilor cu migrene. $fectiuni oftalmologice semnalate de fotofobie. cataracta, dezlipirea de retina sau eroziunea corneei. In unele cazuri fotofobia poate fi unul din simptomele unor afectiuni mai grave dar tratabile, printre care se regasesc. po!ar, hipertensiune, boala 1asedo5 8raves, meningita, encefalita, botulismul, rabia sau into'icatia cu mercur. -otofobia poate aparea ca reactie la tratamentul cu. tetraciclina, do'icilina, belladonna, sau chinina, sau poate semnala deficienta de vitamina 14. ;ensibilitatea la lumina mai poate indica faptul ca pacientul a consumat in e'ces bauturi alcoolice, cocaina, amfetamine sau alte medicamente. ?ictalopia ?ictalopia este starea patologica care consta intr-o tulburare a vederii nocturne. $ceasta afectiune este unul din semnele comune ale cataractei, si este primul semn care avertizeaza asupra e'istentei unui deficit de vitamina $ (retinol), care poate conduce la uscarea corneei sau la leziuni ale retinei. #aca pacientul tanar sufera de nictalopie, aceasta poate fi primul simptom ale unei afectiuni genetice numita retinita pigmentara, o afectiune degenerativa a retinei care poate conduce la slabirea puternica a vederii. Cromatopsia si 'antopsia

Cromatopsia se defineste prin incapacitatea de a percepe distinct culorile. #aca nu urmezi un tratament medicamentos, cromatopsia

poate fi unul din simptomele unei afectiuni numite ochiul diabetic. In cazul acestei afectiuni pana si micile fluctuatii ale nivelului de glucoza din sange pot conduce la aceste schimbari de vedere. #aca lucrurile incep sa se coloreze in galben, poti suferi de un anumit tip de cromatopsie numit 'antopsia unul din simptomele afectiunilor grave hepatice. #aca imaginea de coloreaza in galben si=sau obiectele sunt incon!urate de un cerc luminos si urmezi un tratament cu digitala (medicament folosit mai ales la tratarea afectiunilor cardiovasculare), se poate sa suferi de o into'icatie digitalica. $ceasta into'icatie poate conduce la aparitia unor afectiuni severe cardiace, la aritmii cardiace sau chiar la deces. #aca pacientul de se' masculin sustine ca vede obiectele in albastru si prezinta o sensibilitate la lumina, acestea sunt cateva din cele mai frecvente reactii cauzate de administrarea medicamentelor de tipul. viagra, cialis sai levitra, folosite in tratamentul disfunctiilor erectile.

$-2C I:?IL2 OCHILO" C$:J$ 2 #2 -"I8

6. I?8H2 $"2$ CO"?22I M Cauzata de mentinerea ochilor deschisi in conditii de vant puternic si rece (viscol, iarna), fara a purta ochelari de protectie. M reatmentul consta in incalzirea rapida, prin plasarea a unei maini sau comprese calde pe ochii inchisi. #upa reincalzire, ochii trebuie sa fie mentinuti inchisi pe o perioada de timp de 4< <> ore. 4. LIPI"2$ P"I? I?8H2 $"2 $ PL2O$P2LO" M Putem pune o mana peste, pana ce se topeste gheata si apoi putem deschide ochii

;:";$ POJ$.http.==555.5i@ipedia.org 7. O"1I"2$ C$:J$ $ #2 J$P$#$ M $rsuri solare ale ochilor M La altitudine mare, radiatia ultravioleta (de la soare) :3) este mai putin filtrata. M Japada reflecta o mare parte din radiatia solara (inclusiv :3, radiatie vizibila si infrarosii). M Putem preveni asta prin purtarea de ochelari de soare buni, cu protectie laterala sau ochelari de s@i. Protectia la soare a ochilor, cand mergem pe zapada, este la fel de necesara pe timp inorat sau vrene inchisa cat este atunci cand soarele straluceste puternic. Orbirea cauzata de zapada se poate produce si pe timp de furtuna de zapada, atunci cand stratul de nori este subtire. ;I%P O%2 M ;e produce dupa un interval de > 64 ore de la e'punere M Ochii se simt uscati si iritati, apoi se simt ca si cum ar fi plini cu nisip. %iscatul ochilor si clipitul devin foarte dureroase, lumina deran!aza mult, pleoapele se umfla, ochii se inrosesc si lacrimeaza abundent. (simptome similare cu cele produse de flama de sudura) "$ $%2?

M Compresee reci si lumina redusa M Ochi nu trebuie frecati

Pterigionul Pterigionul face parte din afeciunile degenerative ale con!unctivei (albul ochilor). Const dintr-o cut triunghiular a con!unctivei cu baza spre periferie i vPrful spre cornee. $ceast afeciune, netratat corespunzator, duce la alterarea vederii sau chiar la pierderea ei. ratamentul este chirurgical. Pentru orice modificare aprut la nivelul ochilor prezentai-v la medicul de de familie sau la oftalmolog.

8laucom

8L$:CO% Contacteaza-neG 2ste o boala de ochi care produce atrofierea nervul optic i Nngustarea cPmpului vizual. 8laucomul se caracterizeaz prin creterea tensiunii intraoculare i scderea acuitii vizuale. 8laucomul poate Nns e'ista i cPnd presiunea este normal. #e asemeni, sunt frecvente cazurile de presiune intraocular mrit (temporar), fr s se fi declanat glaucomul. $pare la oamenii trecuti de <, de ani. O serie de factori duc la creterea riscului de glaucom. M antecedentele familiale (glaucom Nn familie) M NmbtrPnirea M diabetul i bolile vasculare

M miopia sever. $fectand ambii ochi, acest tip de glaucom apare la inceput printr-o simpla crestere a tensiunii oculare, care nu provoaca nici un simptom. $poi ea antreneaza o alterare a campului vizual mai mult sau mai putin importanta, dar ireversibila, si modificari ale capului nervului optic (e'cavatie papilara) care poate duce la orbire. In unele forme, alteratiile campului vizual apar atunci cand presiunea oculara n-a fost niciodata ridicata. 2ste vorba atunci de un glaucom fara tensiune, cu o diagnosticare foarte dificila. ratament naturist . se pun in ochi picaturi de laptisor de matca, sau oral timp de doua luni, se consuma morcovi zilnic, afine, ceapa, germeni de grau cu lactate) se fac aburi sau comprese la ochi cu infuzie de silur (6=4 lingurita de planta=6 ceasca de apa)) ;e vor consuma produse pe baza de betacaroten, vitamina C, e'trase de ging@o biloba, suplimente nutritive , se va evita e'punerea la radiatii. calculator, televizor. "efle'oterapie . ;e vor masa zonele refle'e - uretere - rinichi - suprarenale - vezica urinara, cap si ochi. $lte articole %iopie %iopie

%iopia este una din cauzele cele mai frecvente de vedere mai putin clara. Pentru persoanele cu miopie, toate obiectele aflate la distanta apar neclare. In efortul lor de a percepe clar obiectele aflate la distanta, se pot incrunta sau privi cu ochii usor intredeschisi. %iopia este de obicei mostenita, astfel incat un copil are mari sanse de a fi miop daca unul sau amandoi parinti sufera de miopie. %iopia este una dintre bolile care produc vederea incetosata, neclara. Persoanele care sufera de aceasta boala pot prezenta. - dificultati in vederea obiectelor situate la distanta, cum ar fi vederea la tabla la scoala, la televizor, la calculator sau la ecranele cinematografelor) - reducerea performantelor scolare sau sportive. Copii mai mici de >-C nu realizeaza ca nu pot vedea obiectele situate la distanta, dar parintii sau profesorii pot depista aceasta problema daca copilul. - priveste aceste obiecte cu ochii usor intredeschisi si cu fruntea incruntata - tine cartea sau alte obiecte foarte aproape de fata - sta in bancile din fata clasei, in randurile din fata la teatru sau sta aproape de televizor sau computer - nu este interesat de sport sau alte activitati care implica o vedere buna la distanta frecvent are dureri de cap (cefalee). ratamente naturiste. - ;e vor consuma zilnic suc de morcovi, afine, legume, polen. ;e vor spala ochii cu ceai de musetel si seara se vor pune comprese cu infuzie din frunze de corn. "efle'oterapie . se recomanda masarea zonelor refle'e. rinichi - uretere - vezica urinara uretra si ochi.

OOOOO lacrimo-nazal $ceast afeciune este de departe cea mai frecvent anomalie a sistemului de drena! lacrimal la copil (Nn proporie de +0), dar i cea mai

controversat din punct de vedere a

CO?L:?C I3I 2

$fectiunile ne

#r. Ioana Poiata #irector medical %edic primar oftalmolog

-a o programare Pune o intrebare 3ezi C3-ul Patologia nervului optic reprezint o parte important din cadrul afeciunilor oftalmologice, deoarece nervul optic vehiculeaz informaia vizual structurat Nn retin pPn la nivelul unor formaiuni nervoase intracraniene, care la rPndul lor o resistematizeaz i o transport spre corte'ul vizual. ;tudiul nervului optic aparine unei subramuri a oftalmologiei, denumit neurooftalmologie) patologia lui se intersecteaz i cu alte specialiti medicale. neurologia i neurochirurgia.

-ig 6. Imaginea traseului nervilor optici -ig 4. Consultaie ?ervul optic are o lungime total de <,-// mm, o grosime de 7-<mm i are originea la nivelul papilei (situat la nivelul polului posterior al ochiului)) el prezint o poriune intraorbitar, cu lungimea de 4/-7, mm i cu un traiect sinuos Nn form de ; (pentru a putea permite micrile globului ocular fr a Nntinde nervul optic), urmat de un traiect Nntr-un canal osos de la baza craniului

(denumit poriunea intracanalicular)) poriunea intracranian se termin la nivelul chiasmei, unde are loc o Nncruciare parial a fibrelor nervoase. #in punct de vedere structural, nervul optic este alctuit din prelungirile celulelor ganglionare (denumite fibre optice) provenite de la nivelul retinei. Corpii celulelor ganglionare reprezint unul din straturile retinei) aceste celule au un rol esenial Nn sistematizarea senzaiei luminoase Nn coduri de culoare, Nn determinarea formei obiectelor i a limitelor acestora, Nn detecia micrii obiectelor Nn cPmpul vizual. On compoziia nervului optic e'ist peste un milion de fibre nervoase care converg de pe Nntreaga suprafa a retinei Nntr-un mod ordonat spre o structur denumit papila nervului optic i care reprezint de fapt zona de implantare a nervului la nivelul peretelui globului ocular. ?ervul optic este Nmbrcat de trei straturi ale meningelui i fibrele nervoase care Nl constituie capt o teac de mielin care are rolul de a le izola de fibrele adiacente. -ibrele nervoase se grupeaz Nn fascicule, dar dispoziia lor pe seciunea nervului se menine ordonat pentru a respecta distribuia spaial de la nivelul retinei. ;imptomatologie #in punct de vedere a simptomatologiei, toat gama de afeciuni ale nervului optic se manifest prin. - scderea acuitii vizuale dac sunt afectate fibrele provenite de la nivelul maculei, unde are loc discriminarea cea mai fin a detaliilor) - afectarea simului cromatic (tergerea strlucirii sau modificarea nuanei unei culori Nn comparaie cu cea vzut de ochiul sntos) lungimile de und cele mai afectate sunt cele ce dau senzaia cromatic de rou i de verde)) - apariia Nn cPmpul vizual a unor pete negre Nn care senzaia vizual dispare sau este aproape tears (denumite scotoame)) poziia lor este Nn funcie de localizarea fibrelor nervoase afectate) - rareori pot aprea senzaii luminoase descrise ca flash-uri Nn cPmpul vizual) - unele afeciuni se asociaz cu dureri Nn spatele globului ocular accentuate de micarea ochiului sau de cefalee. #iagnostic %odalitile de diagnosticare a unei afectri a nervului optic sunt urmtoarele. - discuia cu bolnavul, din care reiese atPt gama de acuze subiective, cPt i rapiditatea cu care ele s-au instalat i au evoluat) - determinarea acuitii vizuale) - studiul simului cromatic) - efectuarea cPmpului vizual (prin metoda manual sau computerizat) prin care se obiectiveaz totalitatea punctelor din spaiul Nncon!urtor care sunt Nnregistrate de retina fiecrui ochi Nn parte)

-ig 4. ipuri de defecte de cPmp vizual - e'aminarea fundului de ochi) - efectuarea potenialelor occipitale evocate (prin intermediul unor electrozi se Nnregistreaz activitatea scoarei cerebrale dup stimularea retinei) dac semnalul Nnregistrat e NntPrziat, mai slab sau deformat fa de morfologia standard se poate determina localizarea i e'tinderea afectrii cilor nervoase)) - tomografia a'ial computerizat este o metod radiografic larg utilizat prin care se obin seciuni fine (6-7mm) din nervul optic i scoara cerebral) se obiectiveaz traseul nervului optic i eventuala modificare Nn aspectul acestuia-de e'emplu Nngrori fuziforme Nn tumorile nervului optic) se vizualizeaz astfel i patologia corte'ului cerebral care poate Nnsoi afectarea cilor optice (tumori, accidente vasculare, atrofii cerebrale) cPt i afeciunile orbitei care dau afectarea de vecintate a nervului optic(tumori, traumatisme cu corpi strini sau fractura pereilor osoi ai orbitei))

-ig 7. $spectul unui e'amen computer tomograf cranio-orbital - rezonana magnetic nuclear utilizat Nndeosebi pentru studiul substanei nervoase centrale) principiul ei const Nn emisia unui puls magnetic puternic ctre esutul int i analiza semnalului primit de la acesta (deci nu se iradiaz pacientul cu razeE ca Nn cazul tomografiei) i imaginile obinute sunt prezentate tot ca nite seciuni Nn tonuri de gri) aceast metod diagnosticheaz cu precizie scleroza Nn plci, o afeciune Nn care se pierd poriuni din teaca de mielina care Nncon!ur i izoleaz fibra nervoas) - ecografia doppler oculo-orbitar Nn care se studiaz flu'ul sPngelui Nn vasele care irig nervul optic i retina) mai rar se efectueaz angiografia carotidian prin introducerea unei substane de contrast Nn vasele mari ale creierului printrun cateter introdus intravascular, fcPnd vizibil traiectul acestora) o alternativ o reprezint angiografia prin rezonana magnetic nuclear (care nu prezint riscul manevrelor chirurgicale)) se pot diagnostica dilataii anevrismale ale carotidei, tumori vasculare, ocluzii sau Nngustri ale peretelui vaselor. Patologia nervului optic . 3om aborda cPteva afeciuni mai frecvente. 2demul papilar de staz Cea mai sever afeciune este edemul papilar de staz. ;e produce un edem al fibrelor nervoase datorit creterii presiunii intracraniene. Cauzele acestei manifestri sunt cel mai adesea tumori intracraniene, hemoragii importante, blocarea circulaiei lichidului cefalorahidian. $fectarea nervului optic este progresiv i se Nnsoete de alte semne clinice care sugereaz hipertensiunea intracranian. cefalee intens, vrsturi Nn !et. ratamentul este de resortul neurochirurgului.

-ig <. 2'amenul fundului de ochi -ig /. $spectul "%? al unui gliom Nn cazul unui edem papilar de nerv optic cu e'oftalmie ?evrita optic ?evrita optic poate fi unilateral sau bilateral. Poate fi izolat sau poate Nnsoi o boal demielinizant (denumit scleroza Nn plci datorit aspectului fasciculelor de fibre nervoase care pierd teaca de mielin Nn anumite zone). ;e crede c riscul de a face o boal demielinizant dup un episod de nevrit optic este de /,0. #ac se suspicioneaz acest diagnostic i nu e'ist alte semne neurologice este necesar afectuarea unei "%? pentru confirmare. Caracteristice pentru scleroza Nn plci sunt fluctuaiile de vedere dup o baie fierbinte sau e'erciiu fizic. $lte cauze ale nevritelor optice pot fi. nevrite de cauz viral, bacterian sau parazitar, afeciuni de vecintate-sinuzit netratat, focar dentar.

-ig +. $spectul unei nevrite -ig B. $spectul unor plci de optice demilinizare la la e'amenul fundului de e'amenul "%? ochi

On general, evoluia nevritei este caracterizat prin progresia scderii vederii, de gravitate variat (de la o slab Nnceoare la pierderea total a vederii) timp de 6-4 sptmPni Nnsoit la debut de dureri Nn spatele globului ocular la micarea acestuia) urmeaz o perioad de recuperare lent a acesteia timp de cPteva luni. Prognosticul este bun Nn general, B,0 din pacieni recupereaz vederea 6,,0 i C/0 din pacieni redobPndesc peste /,0 din vedere dup primul atac. ratamentul const Nn administrarea Nn anumite situaii clinice a unor doze foarte mari de corticosteroizi. ?europatia optic de cauz vascular ?europatia optic ischemic reprezint un infarct localizat la nivelul vaselor mici care irig nervul. ;e caracterizeaz prin scderea brusc a vederii i apariia unui scotom sau a amputrii vederii Nn !umtatea inferioar sau superioar a cPmpului vizual. ?u se Nnsoete de dureri oculare i nu progreseaz, dar poate aprea i la ochiul contralateral Nn anumite situaii dac nu se pune un diagnostic de urgen i nu se iau msuri terapeutice corespunztoare. $feciunea vascular a nervului apare cel mai frecvent la persoanele de peste +, de ani i este determinat de hipertensiunea arterial netratat (Nn /,0 cazuri), diabet, afeciuni cardiace, inflamaii ale peretelui vascular (Nn special de ctre o afeciune inflamatorie cu prognostic ocular sever -arterit temporal).

-ig. >. $spectul unei neuropatii -ig. C. $spectul clinic al optice arteritei ischemice temporale Premergtor neuropatiei optice ischemice pot aprea atacuri cu durata de cPteva minute Nn care apare amputarea vederii de ctre o perdea care cade progresiv unilateral sau bilateral cu recuperarea de asemenea treptat a vederii (amauroza fugace). 2ste important prezentarea la medic imediat ce se repet asemenea fenomene deoarece ele semnific o ocluzie vascular tranzitorie care o precede pe cea definitiv. Prognosticul acestei afeciuni este dat de nivelul de afectare iniial, deoarece boala nu progreseaz dar nici nu s-a descoperit un tratament eficace. "iscul de a repeta acest accident la al doilea ochi este de 4/0, dar crete semnificativ dac e'ist arterit temporal.

umorile nervului optic umorile nervului optic pot aprea la copii (este cazul glioamelor care au originea Nn celulele care hrnesc i susin fibrele nervoase) i la aduli (cel mai frecvent apare meningiomul,

-ig. 6,. "ezonana magnetic nuclear artPnd un meningiom cerebral format din celulele tecilor care Nnvelesc nervul optic). $cestea sunt tumori benigne i se caracterizeaz printr-o evoluie lent, nedureroas cu atrofia nervului optic i cu Nmpingerea progresiv a ochiului (e'oftalmie). ratamentul acestor afeciuni este de resortul neurochirurgului care alege momentul operaiei, tratamentul prin iradiere sau chimioterapia avPnd Nn vedere c aceste afeciuni cu evoluie lent pot fi doar supravegheate fr a se interveni. ?europatia optic to'ic O patologie din ce Nn ce mai des NntPlnit este cea to'ic. $lcoolismul i tabagismul, cu atPt mai grav cPnd sunt asociate, pot determina afectarea nervului optic bilateral, reversibil Nn prima etap, urmPnd ca Nn situaia Nn care consumul continu s devin o afectare ireversibil. ?europatia optic glaucomatoas 8laucomul constituie de asemenea o neuropatie optic Nn care se produce pierderea treptat a fibrelor nervoase din cauza presiunii intraoculare crescute peste o valoare prag. $feciunea evolueaz silenios, nedureros i conduce la apariia unor scotoame Nn cPmpul vizual care se unesc i Nngusteaz cPmpul de vedere pPn la meninerea unei insule de vedere centrale. $tunci cPnd insula de vedere central dispare, se produce scderea marcat, ireversibil a vederii. ratamentul medicamentos const Nn administrarea unor picturi antiglaucomatoase) e'ist i posibilitatea tratamentului laser) dac presiunea nu poate fi controlat medicamentos sau afeciunea progreseaz, se opteaz pentru operaie.

-ig 66. $spectul unei e'cavaii glautomatoase $trofia optic $trofia nervului optic se diagnosticheaz Nn prezena unei valori a papilei la e'amenul fundului de ochi. Poate s fie de natura congenital, poate s urmeze unei afeciuni a retinei sau a nervului care a distrus un numr de fibre ganglionare (nevrita optic, neuropatie optic ischemic, edem papilar de staz, traumatism al nervului optic, glaucom).

-ig 64. $spectul fundului de ochi Nn cazul atrofiei optice On concluzie, patologia nervului optic reprezint un capitol important i interesant al oftalmologiei. #iagnosticul i tratamentul pot necesita i consultul interdisciplinar cu solicitarea unui specialist neurolog sau neurochirurg. rvului optic

Patologia nervului optic reprezint o parte important din cadrul afeciunilor oftalmologice, deoarece nervul optic vehiculeaz informaia vizual structurat Nn retin pPn la nivelul unor formaiuni nervoase intracraniene, care la rPndul lor o resistematizeaz i o transport spre corte'ul vizual. ;tudiul nervului optic aparine unei subramuri a oftalmologiei, denumit neurooftalmologie) patologia lui se intersecteaz i cu alte specialiti medicale. neurologia i neurochirurgia.

-ig 6. Imaginea traseului nervilor optici -ig 4. Consultaie

?ervul optic are o lungime total de <,-// mm, o grosime de 7-<mm i are originea la nivelul papilei (situat la nivelul polului posterior al ochiului)) el prezint o poriune intraorbitar, cu lungimea de 4/-7, mm i cu un traiect sinuos Nn form de ; (pentru a putea permite micrile globului ocular fr a Nntinde nervul optic), urmat de un traiect Nntr-un canal osos de la baza craniului (denumit poriunea intracanalicular)) poriunea intracranian se termin la nivelul chiasmei, unde are loc o Nncruciare parial a fibrelor nervoase. #in punct de vedere structural, nervul optic este alctuit din prelungirile celulelor ganglionare (denumite fibre optice) provenite de la nivelul retinei. Corpii celulelor ganglionare reprezint unul din straturile retinei) aceste celule au un rol esenial Nn sistematizarea senzaiei luminoase Nn coduri de culoare, Nn determinarea formei obiectelor i a limitelor acestora, Nn detecia micrii obiectelor Nn cPmpul vizual. On compoziia

nervului optic e'ist peste un milion de fibre nervoase care converg de pe Nntreaga suprafa a retinei Nntr-un mod ordonat spre o structur denumit papila nervului optic i care reprezint de fapt zona de implantare a nervului la nivelul peretelui globului ocular. ?ervul optic este Nmbrcat de trei straturi ale meningelui i fibrele nervoase care Nl constituie capt o teac de mielin care are rolul de a le izola de fibrele adiacente. -ibrele nervoase se grupeaz Nn fascicule, dar dispoziia lor pe seciunea nervului se menine ordonat pentru a respecta distribuia spaial de la nivelul retinei. ;imptomatologie #in punct de vedere a simptomatologiei, toat gama de afeciuni ale nervului optic se manifest prin. - scderea acuitii vizuale dac sunt afectate fibrele provenite de la nivelul maculei, unde are loc discriminarea cea mai fin a detaliilor) - afectarea simului cromatic (tergerea strlucirii sau modificarea nuanei unei culori Nn comparaie cu cea vzut de ochiul sntos) lungimile de und cele mai afectate sunt cele ce dau senzaia cromatic de rou i de verde)) - apariia Nn cPmpul vizual a unor pete negre Nn care senzaia vizual dispare sau este aproape tears (denumite scotoame)) poziia lor este Nn funcie de localizarea fibrelor nervoase afectate) - rareori pot aprea senzaii luminoase descrise ca flash-uri Nn cPmpul vizual) - unele afeciuni se asociaz cu dureri Nn spatele globului ocular accentuate de micarea ochiului sau de cefalee. #iagnostic %odalitile de diagnosticare a unei afectri a nervului optic sunt urmtoarele. - discuia cu bolnavul, din care reiese atPt gama de acuze subiective, cPt i rapiditatea cu care ele s-au instalat i au evoluat) - determinarea acuitii vizuale) - studiul simului cromatic) - efectuarea cPmpului vizual (prin metoda manual sau computerizat) prin care se obiectiveaz totalitatea punctelor din spaiul Nncon!urtor care sunt Nnregistrate de retina fiecrui ochi Nn parte)

-ig 4. ipuri de defecte de cPmp vizual - e'aminarea fundului de ochi) - efectuarea potenialelor occipitale evocate (prin intermediul unor electrozi se Nnregistreaz activitatea scoarei cerebrale dup stimularea retinei) dac semnalul Nnregistrat e NntPrziat, mai slab sau deformat fa de morfologia standard se poate determina localizarea i e'tinderea

afectrii cilor nervoase)) - tomografia a'ial computerizat este o metod radiografic larg utilizat prin care se obin seciuni fine (6-7mm) din nervul optic i scoara

cerebral) se obiectiveaz traseul nervului optic i eventuala modificare Nn aspectul acestuiade e'emplu Nngrori fuziforme Nn tumorile nervului optic) se vizualizeaz astfel i patologia corte'ului cerebral care poate Nnsoi afectarea cilor optice (tumori, accidente vasculare, atrofii cerebrale) cPt i afeciunile orbitei care dau afectarea de vecintate a nervului optic(tumori, traumatisme cu corpi strini sau fractura pereilor osoi ai orbitei))

-ig 7. $spectul unui e'amen computer tomograf cranio-orbital - rezonana magnetic nuclear utilizat Nndeosebi pentru studiul substanei nervoase centrale) principiul ei const Nn emisia unui puls magnetic puternic ctre esutul int i analiza semnalului primit de la acesta (deci nu se iradiaz pacientul cu razeE ca Nn cazul tomografiei) i imaginile obinute sunt prezentate tot ca nite seciuni Nn tonuri de gri) aceast metod diagnosticheaz cu precizie scleroza Nn plci, o afeciune Nn care se pierd poriuni din teaca de mielina care Nncon!ur i izoleaz fibra nervoas) - ecografia doppler oculo-orbitar Nn care se studiaz flu'ul sPngelui Nn vasele care irig nervul optic i retina) - mai rar se efectueaz angiografia carotidian prin introducerea unei substane de contrast Nn vasele mari ale creierului printr-un cateter introdus intravascular, fcPnd vizibil traiectul acestora) o alternativ o reprezint angiografia prin rezonana magnetic nuclear (care nu prezint riscul manevrelor chirurgicale)) se pot diagnostica dilataii anevrismale ale carotidei, tumori vasculare, ocluzii sau Nngustri ale peretelui vaselor. Patologia nervului optic . 3om aborda cPteva afeciuni mai frecvente. 2demul papilar de staz Cea mai sever afeciune este edemul papilar de staz. ;e produce un edem al fibrelor nervoase datorit creterii presiunii intracraniene. Cauzele acestei manifestri sunt cel mai adesea tumori intracraniene, hemoragii importante, blocarea circulaiei lichidului cefalorahidian. $fectarea nervului optic este progresiv i se Nnsoete de alte semne clinice care sugereaz hipertensiunea intracranian. cefalee intens, vrsturi Nn !et. ratamentul este de resortul neurochirurgului.

-ig <. 2'amenul fundului de ochi -ig /. $spectul "%? al unui gliom Nn cazul unui edem papilar de nerv optic cu e'oftalmie ?evrita optic ?evrita optic poate fi unilateral sau bilateral. Poate fi izolat sau poate Nnsoi o boal demielinizant (denumit scleroza Nn plci datorit aspectului fasciculelor de fibre nervoase care pierd teaca de mielin Nn anumite zone). ;e crede c riscul de a face o boal demielinizant dup un episod de nevrit optic este de /,0. #ac se suspicioneaz acest diagnostic i nu e'ist alte semne neurologice este necesar afectuarea unei "%? pentru confirmare. Caracteristice pentru scleroza Nn plci sunt fluctuaiile de vedere dup o baie fierbinte sau e'erciiu fizic. $lte cauze ale nevritelor optice pot fi. nevrite de cauz viral, bacterian sau parazitar, afeciuni de vecintate-sinuzit netratat, focar dentar.

-ig +. $spectul unei nevrite -ig B. $spectul unor plci de demilinizare la optice e'amenul "%? la e'amenul fundului de ochi On general, evoluia nevritei este caracterizat prin progresia scderii vederii, de gravitate variat (de la o slab Nnceoare la pierderea total a vederii) timp de 6-4 sptmPni Nnsoit la debut de dureri Nn spatele globului ocular la micarea acestuia) urmeaz o perioad de recuperare lent a acesteia timp de cPteva luni. Prognosticul este bun Nn general, B,0 din pacieni recupereaz vederea 6,,0 i C/0 din pacieni redobPndesc peste /,0 din vedere dup primul atac. ratamentul const Nn administrarea Nn anumite situaii clinice a unor doze foarte mari de corticosteroizi.

?europatia optic de cauz vascular ?europatia optic ischemic reprezint un infarct localizat la nivelul vaselor mici care irig nervul. ;e caracterizeaz prin scderea brusc a vederii i apariia unui scotom sau a amputrii vederii Nn !umtatea inferioar sau superioar a cPmpului vizual. ?u se Nnsoete de dureri oculare i nu progreseaz, dar poate aprea i la ochiul contralateral Nn anumite situaii dac nu se pune un diagnostic de urgen i nu se iau msuri terapeutice corespunztoare. $feciunea vascular a nervului apare cel mai frecvent la persoanele de peste +, de ani i este determinat de hipertensiunea arterial netratat (Nn /,0 cazuri), diabet, afeciuni cardiace, inflamaii ale peretelui vascular (Nn special de ctre o afeciune inflamatorie cu prognostic ocular sever -arterit temporal).

-ig. >. $spectul unei neuropatii optice -ig. C. $spectul clinic al arteritei ischemice temporale Premergtor neuropatiei optice ischemice pot aprea atacuri cu durata de cPteva minute Nn care apare amputarea vederii de ctre o perdea care cade progresiv unilateral sau bilateral cu recuperarea de asemenea treptat a vederii (amauroza fugace). 2ste important prezentarea la medic imediat ce se repet asemenea fenomene deoarece ele semnific o ocluzie vascular tranzitorie care o precede pe cea definitiv. Prognosticul acestei afeciuni este dat de nivelul de afectare iniial, deoarece boala nu progreseaz dar nici nu s-a descoperit un tratament eficace. "iscul de a repeta acest accident la al doilea ochi este de 4/0, dar crete semnificativ dac e'ist arterit temporal. umorile nervului optic umorile nervului optic pot aprea la copii (este cazul glioamelor care au originea Nn celulele care hrnesc i susin fibrele nervoase) i la aduli (cel mai frecvent apare meningiomul,

-ig. 6,. "ezonana magnetic nuclear artPnd un meningiom cerebral format din celulele tecilor care Nnvelesc nervul optic). $cestea sunt tumori benigne i se caracterizeaz printr-o evoluie lent, nedureroas cu atrofia nervului optic i cu Nmpingerea progresiv a ochiului (e'oftalmie). ratamentul acestor afeciuni este de resortul neurochirurgului care alege momentul operaiei, tratamentul prin iradiere sau chimioterapia avPnd Nn vedere c aceste afeciuni cu evoluie lent pot fi doar supravegheate fr a se interveni. ?europatia optic to'ic O patologie din ce Nn ce mai des NntPlnit este cea to'ic. $lcoolismul i tabagismul, cu atPt mai grav cPnd sunt asociate, pot determina afectarea nervului optic bilateral, reversibil Nn prima etap, urmPnd ca Nn situaia Nn care consumul continu s devin o afectare ireversibil. ?europatia optic glaucomatoas 8laucomul constituie de asemenea o neuropatie optic Nn care se produce pierderea treptat a fibrelor nervoase din cauza presiunii intraoculare crescute peste o valoare prag. $feciunea evolueaz silenios, nedureros i conduce la apariia unor scotoame Nn cPmpul vizual care se unesc i Nngusteaz cPmpul de vedere pPn la meninerea unei insule de vedere centrale. $tunci cPnd insula de vedere central dispare, se produce scderea marcat, ireversibil a vederii. ratamentul medicamentos const Nn administrarea unor picturi antiglaucomatoase) e'ist i posibilitatea tratamentului laser) dac presiunea nu poate fi controlat medicamentos sau afeciunea progreseaz, se opteaz pentru operaie.

-ig 66. $spectul unei e'cavaii glautomatoase $trofia optic $trofia nervului optic se diagnosticheaz Nn prezena unei valori a papilei la e'amenul fundului de ochi. Poate s fie de natura congenital, poate s urmeze unei afeciuni a retinei sau a nervului care a distrus un numr de fibre ganglionare (nevrita optic, neuropatie optic ischemic, edem papilar de staz, traumatism al nervului optic, glaucom).

-ig 64. $spectul fundului de ochi Nn cazul atrofiei optice On concluzie, patologia nervului optic reprezint un capitol important i interesant al oftalmologiei. #iagnosticul i tratamentul pot necesita i consultul interdisciplinar cu solicitarea unui specialist neurolog sau neurochirurg.

$parat pentru facoemulsificare ultrasonica I?-I?I I $lcon (;:$)