Fyodor Dostoevsky a fost unul din cei mai

importanți scriitori ruși, operele sale având un efect

profund și de durată asupra literaturii, filozofiei,
psihologiei și teologiei secolului al XX-lea. Cele mai
cunoscute creații ale sale sunt cele patru mari romane,
Crimă și pedeapsă, Idiotul, Frații Karamazov și Demonii,
precum și nuvela Însemnări din subterană. În total, opera
sa numără unsprezece romane, trei nuvele, șaptesprezece
povestiri precum și numeroase alte lucrări.
S-a făcut de asemenea remarcat și pentru activitatea de
jurnalist.

Importanța sa în literatura universală este de prim

rang: Dostoievski a reprezentat o influență principală
pentru scriitori și gânditori ca Friedrich Nietzsche, Franz
Kafka, Sigmund Freud, Jean-Paul Sartre sau Albert
Camus, Emil Cioran, William Faulkner ori oameni ca Emir
Kusturica.

Universul său literar reflectă criza socială și

spirituală a Rusiei Țariste din secolul al XIX-lea,
închipuind ciocniri polifonice între personaje
originale și paradoxale, marcate de un profund
psihologism și tragism, aflate într-o permanentă și
pasionantă căutare a armoniei sociale și umane.
Dostoevsky s-a specializat în analiza stărilor patologice ale
minții (nebunia, crima sau suicidul), precum și în
explorarea unor procese extreme ca auto-distrugerea,
umilirea, dominația tiranică, furia ucigașă. Personajele
sale întruchipează adesea conștiințe fracturate, chinuite de
povara libertății spiritului, incertitudinea existenței lui
Dumnezeu, nihilism și dominația răului.

Prin ele, Dostoievski își demonstrează talentul de

observator extraordinar al psihologiei umane și al
realităților politice și religioase dintr-o Rusie aflată în
procesul de modernizare. De multe ori lucrările sale sunt
considerate profetice, deoarece au anticipat
comportamentul revoluționarilor bolșevici, precum și
efectul unor curente socioeconomice și geopolitice
specifice secolului al XX-lea: progresivism, socialism,
nihilism.
Dostoievski este și precursorul unor idei
moderne în literatură și filozofie. Se consideră că
ar fi părintele existențialismului, în special
datorită nuvelei Însemnări din subterană,
descrisă de Walter Kaufmann ca „cea mai bună
uvertură pentru existențialism scrisă vreodată”.

OPERE LITERARE FAIMOASE IN TOATA LUMEA:

1. Frații Karamazov: este ultimul roman al

scriitorului rus Fyodor Dostoevsky, scris între anii
1878 - 1880. Fiind considerat o operă literară de
nivel mondial, romanul a fost și ecranizat. Într-un
eseu publicat în 1954 , Maugham l-a considerat unul
dintre cele mai bune zece romane din lume.
Acțiunea romanului are în centru pe cei trei frați care au
fiecare o predispoziție patologică pentru patimă.În sens metaforic
se poate spune că frații alcătuiesc oarecum cele 3 ipostaze
fundamentale ale omului. Dmitri,cel mai în vârstă,e un exponent
al senzualismului și al trupului.Ivan,reprezintă intelectul,
rațiunea. Interesant este revolta aparent atee a lui Ivan: el nu
neagă existența lui Dumnezeu, ci nu poate accepta lumea așa cum
a fost creată de Dumnezeu. Alexei ("Aleoșa"),personajul
protagonist, e simbol al trăirii spirituale și al apropierii de
Dumnezeu, totuși cu mici răutăți ortodoxe - față de iubita lui, mai
nevinovată decât el. Toți trei frații sunt în conflict cu tatăl lor
Feodor Pavlovici Karamazov care reprezintă tipologia omului
depravat ce duce o viață imorală și desfrânată. Smerdeakov,
presupus al patrulea frate fiu nelegitim îl slujește pe tatăl
lui,Feodor Pavlovici,evoluția sa este de asemenea
interesantă;având ca principiu existențial sofismul el se dedică
acestui concept care îl va duce în final la sinucidere.
2. Crimă și pedeapsă: este un roman scris de
autorul rus Fiodor Dostoevski, fiind publicat
pentru prima dată în ziarul intitulat „Mesagerul
rus”, apărând în 12 numere lunare ca mai târziu
 să fie publicat ca roman, fiind considerat una
dintre cele mai cunoscute opere literare a tuturor
timpurilor, cu influențe asupra romancierilor ce
i-au urmat.
Romanul prezintă în prim plan drama lui Raskolnikov, un
student psihotic, obsesiv și însingurat, păstrând legături doar cu
un coleg de la facultate, care pune la cale uciderea cu un topor și
jefuirea într-o casă din mjlocul orașului Sankt Petersburg a unei
bătrâne cămătare și a surorii sale, o epileptică intrată inopinat în
casă pe nume Lisaveta, pentru a-și rezolva problemele financiare,
dar și din dorința de a-și demonstra lui însuși că este îndreptățit să
o facă.

Etalând unele simptome de grandomanie, Raskolnikov se

considera o persoană înzestrată cu calități deosebite, asemenea lui
Napoleon. Ca om extraordinar, își simte justificată decizia de a
ucide, încât nu se mai include în barierele morale ale oamenilor de
rând. Cu toate acestea însă, imediat după săvârșirea crimei,
protagonistul se îmbolnăvește și are remușcări cu privire la
acțiunile lui. Romanul portretizează realizarea treptată a
infracțiunii lui Raskolnikov și dorința lui crescândă de a se confesa.
Mai mult, tânărul încercă să își protejeze sora, pe Dunia, de
admiratorii acesteia, dar și dragostea lui neașteptată pentru o
tânără prostituată creștină, Sonia Marmeladova, obligată spre
păcat de tatăl bețiv Marmeladov alături de care pleacă în
închisoarea siberiană, - Dostoevski, pentru cinci ani, ajunge ca
sihaștrii vechi ori martirii biblici la contemplarea permanentă a
prezenței iubirii - în dorința crescândă de a scăpa de remușcări și a
se mântui prin ispășire.

3. Idiotul: este un roman al lui Feodor

Dostoievski, scris în 1867–1868. A fost publicat
prima dată în revista Russky Vestnik, din Sankt
Petersburg, 1868–1869. Titlul original este
 Идиот(Idiot in rusa). Romanul Idiotul este unul
din cele mai remarcabile opere ale lui
Dostoievski, dobândind un renume mondial
Este dovada pură a talentului lui Dostoievski, urmărind evoluția
în societate a unui personaj mai puțin obișnuit, prințul Lev
Nikolaevici Mîșkin, considerat astfel de celelalte personaje din
cauza sincerității și bunătății lui și numit idiot din cauza bolii de
care suferea, epilepsia fiind numită popular idioțenie. Autorul a
creat un personaj extrem de complex, caracterizat prin relațiile
sale cu societatea și cu celelalte personaje, dar și prin faptele sale,
deseori de neînțeles. Câteodată, este prezentat drept un om
extraordinar, chiar prin calitațile sale, considerate defecte de către
ceilalți, iar alteori însuși autorul își ia în derâdere personajul,
transformându-l într-un paria al societății, păstrând însă o
atitudine ironică.

Astfel, se poate observa profunzimea analizei psihologice a

personajului, constând într-o mare masură în descrierea uimitoare
a trăirilor acestuia în momentele de criză epileptică. Romanul este
la fel de complex ca și protagonistul și se încheie cu prezentarea
sfârșitului tragic al prințului care, în urma unei decepții
sentimentale cât și a uciderii celei care ar fi trebuit să devină soția
sa de către un prieten apropiat, ajunge înapoi în sanatoriul din
Elveția în stare critică, sănătatea lui nemaiputând fi restabilită

4. Demonii: este un roman al scriitorului rus

Feodor Dostoievski publicat pentru prima oară
în 1872. Este un roman politic despre ideile
ideologilor de stânga din Rusia acelor vremuri
 (pe care scriitorul le consideră demonice),
descriind amoralitea unui grup de așa-ziși
revolutionari, conduși de maleficul și
manipulatorul de conștiințe Piotr Verhovenski.
Este un roman al scriitorului rus Feodor Dostoievski
publicat pentru prima oară în 1872.
Este un roman politic despre ideile ideologilor de stânga
din Rusia acelor vremuri (pe care scriitorul le consideră
demonice), descriind amoralitea unui grup de așa-ziși
revolutionari, conduși de maleficul și manipulatorul de conștiințe
Piotr Verhovenski.