Conform DEX, școala reprezintă o formă de organizare a procesului de instruire și

de educare în școli, respectiv totalitatea cunoștințelor, experiențelor,

aptitudinilor etc. acumulate (de cineva) în viață. Așadar, putem afirma că până în anul martie
2020, procesul de învățare era legat prodund de această clădire a generațiilor numită școala.
Treptat însă, pe măsură ce amenințarea virusului a devenit din ce în ce mai reală și
inevitabilă, elevii, studenții, părinții și profesorii au trebuit să se confrunte cu un nou termen
și anume școala online.
Sunt multe întrebări care planează asupra acestui termen, dar cu siguranță cea
esențială este aceea dacă România este pregătită pentru a trece de la un sistem de învățământ
clasic în care tehnologia abia și-a facut loc în metodele de predare la un sistem online?
Provocările acestei treceri sunt nenumărate. În primul rând, trebuie să abordăm problema din
punct de vedere material. Conform statisticilor, aproximativ 52 000 de gospodării din
România nu au energie electrică, fapt ce exclude din start orice formă de învățâmânt realizat
la distanță. Mai mult decât atât, 12% din elevi nu au acces la internet, iar 32% din copii nu au
echipamentele necesare (calculator, laptop, tableta sau telefon) pentru a se putea conecta cu
profesorii. Așadar, din acest punct de vedere rezultă că acest tip de organizare nu mai
respectă Constituția României, respectiv Art. 32: (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin
învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin
învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare…
(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii.
Cu alte cuvinte, un aspect stabilit încă din 1864 de Alexandru Ioan Cuza nu poate fi
întrunit deoarece echipamentele necesare desfășurării lecțiilor online, nu au fost asigurate
pentru toți elevii, fiind o discrepanță evidentă între mediul urban și cel rural.
Se ridică însă și problema spațiului. Presupunând faptul că o gospodărie cuprinde
copii de vârste diferite care studiază în ciclul primar, gimnazial sau liceal, acele lecții online
se vor suprapune. Ori, fiecare copil are nevoie de spațiul său pentru a putea fi atent la
profesor.
O altă problemă asociată școlii online este de natură psihologică. Pot profesorii să
susțină lecțiile în mediul online astfel încât informația să ajungă la toți elevii, să fie înțeleasă
de toți elevii. Pe de o parte, sunt mulți profesori care nu știu să folosească softurile pentru
predarea online și nu cred că este vina lor. Sunt profesori cu vârste stimabile care au intrat în
sistem acum 25-30 de ani, perioadă în care nu s-au organizat cursuri de perfecționare în acest
sens, astfel încât profesorii să fie ajutați să își însușească astfel de abilități. Așadar, sunt foarte
mulți profesori care din lipsa echipamentelor sau a abilităților s-au rezumat la a trimite simple
lecții elevilor, adică poze la cărți, sau rezumate făcute de dânșii. Ori aceasta nu poate fi
considerată predare, deoarece factorul interactiv a lipsit cu desăvârșire. Acestă interacțiune
din punctul meu de vedere este punctul esențial atunci când vorbim de școală indiferent de
modul ei de organizare. O lecție reușită din punct de vedere didactic e aceea în care
interacțiunea profesor-elevi este armonioasă, în care există o comunicare între aceștia.
Profesorii s-au trezit brusc în situația de a vorbi cu un ecran, în situația în care nu mai au
control asupra clasei. Profesorii se pot confrunta cu lipsa motivației deoarece sunt conștienți
de faptul că nu sunt urmăriți sau ascultați fără a avea posibilitatea de a remedia acest lucru
decât prin a găsi metode inedite de captare a atenției elevilor.
Pe de altă parte, elevii s-au aflat într-o situație complet nouă, cel puțin stranie. În
primul rând, s-au aflat pentru prima oară în contextul școlii izolați de grup, de colegi, sau
chiar prieteni. Este poate o oportunitate pentru ei de a-și decoperi personalitatea și atitudinea
față de școală în absența influenței grupului. Dar pe de altă parte, se poate instala lipsa
intersului, ca urmare a absenței competiției dintre colegi. În plus, apare și lipsa motivației
întrucât pot apărea gânduri cum ar fi: cine îmi verifică tema, dacă mă ascultă zic că nu îmi
mai merge internetul, dacă ne dă test pot să copiez. Cu alte cuvinte, elevilor li s-a dat o
responsabilitate enormă, aceea de a stabili cât de implicați vor fi în acest proces de școală
online deoarece nu pot fi tot timpul supravegheați îndeaproape de părinți. În ceea ce privește
părinții, aceștia au avut ocazia a de privi mult mai atent procesul de educare al copiilor lor. În
măsura timpului, părinților le-a revenit sarcina de a împinge și mai mult copiii de la spate
decât de obicei în lipsa controlului pe care un profesor îl deține în mod normal la clasă.
Un alt dezavantaj legat de desfășurarea în mediul online a lecțiilor este acela că nu toate
materiile pot fi desfășurate astfel. De exemplu: orele de biologie, chimie și fizică care implică
parte de laborator, respectiv diverse experimente. De obicei, astfel de experimente sunt cele
care atrag elevii spre materia respectivă, aceste ore le rămân impregnate în memorie și de ce
nu chiar îi determină să aleagă o anumită facultate, respectiv carieră. De exemplu, ca
absolventă a Facultății de Biologie, nu îmi pot închipui lecțiile de biologie fără vizualizarea
diverselor frunze la microscop sau fără realizarea disecțiilor pe ochi sau inimă, experimente
care m-au făcut să aleg acest domeniu În mediul online, astfel de experimente nu pot fi
desfășurate în primul rând din cauza lipsei materialelor și în al doilea rând din cauza
riscurilor asociate și a necesității elevilor de a fi supravegheați și îndrumați îndeaprope. O altă
materie, aproape imposibil de desfășurat este educația fizică. Foarte important pentru
dezvoltarea armonioasă a elevilor, sportul este o materie care a fost complet ignorată din mai
multe motive cum ar fi: lipsa spațiului, zgomotul asociat, lipsa grupului întrucât majoritatea
sporturilor sunt de echipă.
O altă problemă care poate pare ușor de ignorat este absența recreației. Acea pauză de
zece minute în care elevii puteau vorbi, povesti sau chiar se puteau juca a dispărut complet
fiind înlocuită de un simplu moment în care elevii așteaptă ca profesorul să se conecteze, fapt
ce poate conduce la stresarea elevilor. Mai mult decât atât, școala online este caracterizată de
lipsa diversității. Astfel, dacă în mod obișnuit se realizau diverse activități de grup, lucru pe
echipe, lecția online se rezumă, de regulă, la explicațiile profesorului și eventuala ascultare a
elevilor, ceea ce duce la pierderea focusului și a atenției elevilor.
Un alt dezavantaj pe care îl implică acest sistem este reprezentat de creșterea
substanțială a timpului pe care elevii îl petrec în fața ecranelor telefoanelor sau
calculatoarelor. Semnalat ca fiind un factor de risc major pentru dezvoltarea diverselor
afecțiuni vizuale în special a miopiei. Școala online implică petrecerea a 4-6 ore în fața
calculatorului la care se adaugă înca cel puțin două ore de teme care implcă de asemenea
folosirea calculatorului sau a telefonului. Timpul petrecut la ore era poate singurul moment
de ,,pauză pentru ochi”, aceștia scriind lecția de pe tablă și nu de pe un ecran.
Există însă și avantaje pe care școala online le aduce și pentru care cred că este un
sistem care trebuie mult îmbunătățit și care poate aduce multe atât elevilor cât și profesorilor.
În primul rând, în contextul actual, este singura metodă prin care elevii, studenții și profesorii
pot fi protejați. În al doilea rând acest sistem ar putea fi folosit atunci când condițiile meteo
nu sunt favorabile și astfel nu ar mai fi necesară o eventuală recuperare acelor ore pierdute
prin scurtarea pauzei, respectiv prelungirea orelor. În plus, este o o oportunitate pentru elevii
care sunt se îmbolnavesc pe parcursul anului de a nu a mai rămâne în urmă cu materia. De
exemplu, lecțiile ar putea fi înregistrate pentru ca elevul să le poată