Respectul in comunicare

Modul cum ne exprimăm părerile proprii sau receptăm opiniile altora este o chestiune delicată, pe
care trebuie sa o facem cu un deosebit repesct cand vine vorba de a nu rani sau stanjeni o persoana. De
aceea, respectul joaca un rol foarte importanta in comunicarea cu cei din jurul nostru.

Oamenii apreciază părerile sau ideile altuia, fie prin analogie, adică datorită faptului că sunt conforme
cu ale sale, ceea ce nu cere un efort deosebit de analiză, fie în cazul unor idei contrare, pentru că ,
analizându-le temeinic, cu seriozitate, le recunoaşte a fi demne de respect prin superioritatea lui.

În aprecierile lor, unii oameni sunt influenţati de propriile interese, dar pe măsură ce vor înţelege că
interesele fiecăruia se vor realiza mai sigur, mai deplin în contextul împlinirii idealurilor colectivităţii, că
nu este etic să caute realizarea fericirii prin nefericitele altora, va fi înlăturat subiectivismul aprecierilor.

Nu ştim dinainte ce vrea să comunice altul, de aceea e normal să-l ascultăm cu atenţie, cu respectul
cuvenit şi apoi vom hotărî dacă parerea aceluia merită sau nu a fi luată în consideraţie. Cu atât mai mult
se cuvine să ascultăm cu atenţie atunci când cineva ni se adresează în chestiuni majore, spre a înţelege
exact ceea ce a spus interlocutorul şi să-i răspundem la obiect. Este bine ca atunci când ne exprimăm
parerea cu privire la vreo persoană, întâmplare sau problemă de interes obştesc ,să fim în primul rând
bine documentaţi, să vorbim limpede, respectuos si fără patimă, aşa fel ca să fim convinşi că am
comunicat cât mai convenabil ceea ce avem de spus , iar cei care ne ascultă să ne înţeleagă cât mai exact
posibil.

Se întâmplă deseori ca într-o conversaţie sau dezbatere să se ivească puncte de vedere opuse. Dacă
sunt de acord cu părerile altora şi o recunosc deschis, nu înseamnă că-mi diminuez cu nimic prestigiul,
după cum dacă-i arăt cuiva că nu-i împărtăşesc punctul de vedere într-o anumită chestiune, nu înseamnă
că-l ofensez. Din păcate, în numele acestui drept, unii oameni au prostul obicei de a interveni negând
fără temei tot ce spune unul şi altul, de dragul negaţiei , dar nu sunt capabili să expună un punct de
vedere propriu, aratand astfel o lipsa de respect fata de cel cu care interlocuteaza si fata de cei din jurul
lor.
 Indiferent de natura discuţiei, când ne aflăm în situaţia de a combate părerea cuiva,este o chestiune
de respect si onestitate să explicăm motivele pentru care nu considerăm întemeiată opinia respectivă, să
arătăm fisura logică sau să probăm cu fapte .

O asemenea misiune nu este uşoară pentru că, în general, omul nu este încântat când este
contrazis. Ca să combaţi pe cineva e nevoie de cunoaşterea exactă a situaţiei sau domeniului discutat, de
mult tact, dorinţa sinceră, colegială, prietenească , de a îndrepta eroarea.

De aceea, în asemenea cazuri, ironiile , sarcasmul sunt de prisos. Combatând părerea cuiva, nu
este cazul să facem referiri jignitoare la adresa inteligenţei, capacităţii de a înţelege a respectivului, la
eventualele sale defecte, pentru că nu ne propunem să combatem autorul, ci doar opinia greşită. Dacă
este nevoie, pentru o mai temeinică argumentare, recurgem la bagajul nostru de cunoştinţe, dar nu
pentru a ne făli că avem o pregătire superioară preopinentului, ci cum am spus mai sus, pentru a
contribui sincer la elucidarea corectă a disputei. Dacă părerea celuilalt are un miez bun, dar suferă de
câteva neesenţiale amănunte, nu trebuie respinsă cu totul.

Din păcate există oameni care,prin atitudinea lor faţa de ceilalţi, işi atrag nu respectul şi simpatia, ci
antipatia celor din jur […] Respectul nu transformă pe om în linguşitor, nu-l face să aprobe tot ce spune
un om, chiar dacă acesta este superior ca funcţie […] Un om cu adevărat respectuos trebuie să ţină
seama de părerile celorlaţi, sau să creadă că este unic depozitar şi beneficiar de inteligenţă şi de alte
calităţi umane.

Respectăm părerile unor personalităţi pentru că sunt rodul unei vaste experienţe, al unui larg orizont
de cunoaştere a vieţii. Ideile marilor gânditori din trecut au reprezentat culmi în cugetarea secolelor în
care au trăit,în cele mai multe cazuri contribuţia lor îşi păstrează şi azi o valoare în ştiinţă, în etică,
filozofie etc.

Acest respect nu trebuie să fie însă exagerat într-atâta, încat, dominate de părerile înaintaşilor, să ne
temem a mai avea părerile noastre. Se face observaţia că oamenii au fost împiedicaţi uneori de a face
progrese în ştiinţă, tocmai pentru că îndrazneala lor a fost adormită.

Atâta timp cât părerile respective constituie pentru noile generaţii un model, un îndemn spre mai
mult şi mai bun, învăţăturile înaintaşilor trebuie să fie respectate ca făcând parte din tezaurul gândirii
universale. Să luăm din învăţăturile celor dinaintea noastră sâmburele înţelepciunii,numai ceea ce este
bun şi se potriveşte epocii,etapei noastre de dezvoltare.