Provocări globale pentru

adolescenţi
Schimbările climatice şi mediul înconjurător

Prof. GABRIELA ANDREI – PALATUL COPIILOR IAŞI

Pentru actuala generaţie de adolescenţi, pericolele reprezentate de schimbările climatice au un

character imediat ce scapă multor persoane mai în vârstă care s-ar putea să nu mai apuce să vadă
întregul impact al acestora. Nouă din zece adolescenţi trăiesc în ţările aflate în curs de dezvoltare, care
se aşteaptă să fie cel mai afectate de efectele degradării mediului, ale epuizării resurselor naturale vitale
şi nesiguranţei crescute a hranei şi apei – şi care de obicei nu au sistemele şi resursele necesare pentru a
reveni rapid la normal după dezastre naturale. Tulburările climatice pot avea consecinţe negative pe
termen lung asupra vieţii şi viitorului adolescenţilor, putându-le compromite sănătatea şi nutriţia şi să le
întrerupă educaţia. Familiile strămutate sau cele care şi-au pierdut mijloacele de subzistenţă s-ar putea
să nu îşi mai poată trimite copiii la şcoală sau să plătească pentru servicii medicale.
Profund conştienţi de faptul că ei vor plăti preţul cel mai mare şi vor purta pe umeri povara
procesului de limitare şi adaptare la schimbările climatice, mulţi adolescenţi pledează cu ardoare pentru
a se face ceva în acest sens acum. Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice
(CCNUSC) a provocat un dialog aprins în rândul tinerilor din lumea întreagă. În 2009, tinerii au fost
recunoscuţi în mod oficial ca actori ai societăţii civile în procesul de negociere a CCNUSC. Includerea
perspectivelor adolescenţilor şi încurajarea participării lor la strategiile de reducere a riscului de
dezastru şi de adaptare la schimbările climatice la nivel naţional şi internaţional nu este doar o
chestiune de principiu, ci o obligaţie. Amploarea actualelor provocări ecologice cu care ne confruntăm
necesită un răspuns intergeneraţional, prin care adolescenţii să se alăture adulţilor ca parteneri egali în
procesul de luare a deciziilor.

Sărăcie, şomaj şi globalizare

Dezvoltarea economică şi socială viitoare a naţiunilor depinde de canalizarea energiei şi
dezvoltarea abilităţilor tinerilor. În perioada adolescenţei, multe persoane trăiesc prima experienţă
profesională, fie ea oficială sau informală, şi adesea se aşteaptă ca ei să contribuie la întreţinerea
familiei lor. O muncă potrivită poate fi benefică, atâta timp cât nu contravine drepturilor copilului. Cu
81 de milioane de tineri fără un loc de muncă, şomajul tinerilor reprezintă la ora actuală o preocupare
pentru aproape fiecare stat. Adolescenţii găsesc cu greu slujbe decente care să le asigure un trai peste
limita sărăciei. În multe ţări aflate în curs de dezvoltare, numărul redus al oportunităţilor de angajare
productivă cu normă întreagă face ca pentru mulţi tineri primul loc de muncă să reprezinte o irosire de
talent, deziluzii, angajare sub nivelul calificărilor şi perpetuarea sărăciei.
În ciuda progreselor din domeniul sănătăţii şi al educaţiei, milioane de adolescenţi nu se bucură
de beneficiile globalizării. Mulţi dintre cei ce merg la şcoală nu deţin suficiente competenţe pentru a
concura într-o lume interconectată. Acest deficit de competenţe poate ţine pe loc economii întregi, fiind
un obstacol major pentru mărirea nivelului investiţiilor şi accelerarea creşterii economice. Tehnologia
informaţională poate elimina barierele ce afectează educaţia şi ştiinţa de carte şi poate debloca multe
din beneficiile globalizării. Dar această baghetă magică nu este la îndemână tuturor: există în
continuare o prăpastie uriaşă în ceea ce priveşte accesul la tehnologia digitală şi competenţele digitale
nu numai între ţările industrializate şi cele în curs de dezvoltare, în special statele cel mai puţin
dezvoltate, ci şi între populaţia înstărită şi cea nevoiaşă dintr-o ţară. Accesul şi formarea competenţelor
se obţin cu greu de către adolescenţii cu dizabilităţi, cei din comunităţi marginalizate sau minorităţi
etnice şi, în unele societăţi, de către adolescente.
A sosit momentul să investim în dezvoltarea abilităţilor de care au nevoie adolescenţii pentru a
se propulsa pe ei înşişi şi economiile ţărilor lor spre o mai mare siguranţă şi prosperitate. Multe ţări în
curs de dezvoltare, în special naţiunile cu venituri reduse, se află la ora actuală în faţa unei oportunităţi
demografice unice.
Procentul semnificativ al adolescenţilor la nivelul populaţiei lor creează un volum ridicat de
forţă de lucru productivă, deschizând o fereastră de două decenii pentru consolidarea dezvoltării
economice. Patru domenii cheie din sfera politicilor – angajabilitate, antreprenoriat, şanse egale pentru
tineri şi tinere şi crearea de locuri de muncă – trebuie incluse în planurile naţionale de acţiune în
vederea eliminării sărăciei şi a şomajului în rândul adolescenţilor.

Copiii în conflict cu legea

Adolescenţii sunt adesea descrişi ca o ameninţare la adresa păcii şi siguranţei comunităţii. Dar,
în ciuda dificultăţilor întâmpinate pe parcursul dezvoltării lor, vasta majoritate a adolescenţilor acceptă
în mod paşnic codurile de conduită impuse de societatea din care fac parte. Revolta tinerilor împotriva
normelor sociale marchează în general o fază temporară, care dispare spontan odată cu trecerea la
maturitate. Unele ilegalităţi comise de tineri, cum sunt chiulul sau fuga de acasă, sunt simple
‘infracţiuni de statut’, condamnate exclusive pe criteriul vârstei. Majoritatea infracţiunilor grave se
datorează implicării adolescenţilor în bande de cartier. Băieţii prezintă un risc mult mai ridicat de a
comite infracţiuni şi, deşi cultura bandelor respinge multe valori stabilite de adulţi, ea tinde să importe
roluri de gen convenţionale.
Majoritatea adolescenţilor care intră în conflict cu legea sunt încă nişte copii, ale căror drepturi
prevăzute în Convenţie trebuie respectate. UNICEF estimează că, în orice moment, peste un milion de
copii sunt reţinuţi de organele de aplicare a legii. În penitenciarele şi instituţiile din lume, copiilor şi
tinerilor li se neagă frecvent dreptul la asistenţă medicală, educaţie şi şanse de dezvoltare personală;
detenţia îi expune şi la forme grave de violenţă şi abuz. Cu toate ce încarcerarea nu poate fi evitată în
unele cazuri, este esenţial să se caute alternative la sentinţa de încarcerare atunci când este posibil.
Sistemele de justiţie juvenilă ar trebui să aibă drept scop reconcilierea şi reintegrarea, ajutând tinerii să
devină cetăţeni responsabili.

Conflicte şi situaţii de urgenţă

Pentru adolescenţii prinşi în conflicte şi situaţii de urgenţă, absenţa păcii şi lipsa siguranţei
exacerbează dificultăţile procesului de maturizare. În ultimele două decenii, comunitatea internaţională
a recunoscut în nenumărate rânduri impactul conflictelor armate asupra copiilor şi tinerilor şi a căutat
un răspuns în acest sens. Convenţia cu privire la Drepturile Copilului prevede ca niciun copil sub 15 ani
să nu ia parte la ostilităţi şi să fie protejat de efectele conflictelor armate. Ulterior, Protocolul Opţional
privind Implicarea Copiilor în Conflicte Armate a ridicat vârsta minimă de încorporare în serviciul
militar la 18 ani şi a condamnat recrutarea copiilor de către grupările rebele.
Cu toate că adolescenţii nu sunt la fel de vulnerabili ca şi copiii mici la riscul de deces şi
îmbolnăvire în urma conflictelor, ei se confruntă cu alte riscuri majore. Pot fi ţinta recrutărilor
grupărilor armate, forţaţi să poarte arme şi să ia parte la atrocităţi sau să fie folosiţi ca sclavi sexuali sau
de altă natură. De asemenea, conflictele şi situaţiile de urgenţă îi obligă pe mulţi adolescenţi să îşi
întrerupă studiile din cauza tulburărilor produse, a considerentelor economice sau a responsabilităţilor
suplimentare. Atât conflictele, cât şi situaţiile de urgenţă cresc riscul sărăciei, făcând adolescenţii mai
vulnerabili la acţiuni criminale, violenţă şi exploatare. Dar, pe timp de criză, adolescenţii trebuie să fie
nu numai nişte victime sau martori. Dacă li se dă ocazia, ei îşi pot aduce aportul la soluţiile post-
conflict şi la reînnoirea societăţii. Participarea adolescenţilor în context dificile poate fi un mijloc şi un
scop în acelaşi timp. Dacă li se dă posibilitatea să contribuie la rezolvarea situaţiei – luându-se totuşi
măsuri pentru evitarea unor experienţe tulburătoare sau nocive – copiii vor putea să îşi recâştige
controlul asupra propriei vieţi şi să facă faţă traumei psihologice, dezvoltându-şi în acelaşi
timp abilităţile şi susţinând redresarea comunităţii.

Eforturi comune pentru adolescenţi

Lumea realizează în sfârşit importanţa majoră a drepturilor adolescenţilor şi nevoia de a

canaliza idealismul, energia şi potenţialul viitoarei generaţii de adulţi. Acum este cât se poate de clar că
angajamentele internaţionale luate faţă de copii nu vor putea fi îndeplinite în lipsa mai multor resurse, a
unei planificări strategice şi a voinţei politice de a promova drepturile şi dezvoltarea copiilor în cel de-
al doilea deceniu al vieţii. Adolescenţii au nevoie de îngrijire şi protecţie la fel de mult ca şi copiii mici
şi sunt demni de consideraţie şi participare la fel ca şi adulţii. Îndeosebi în ţările în curs de dezvoltare,
unde trăiesc cei mai mulţi adolescenţi, investiţiile în procesul de colectare a datelor, educaţie,
participarea adolescenţilor şi crearea unui mediu în care se respectă drepturile poate aduce recompense
uriaşe. Atenţia acordată adolescenţilor poate accelera progresul realizat pentru reducerea sărăciei şi a
inechităţii în următoarele decenii, dar şi pentru stabilizarea economiilor şi stimularea creşterii. Devine
din ce în ce mai evident că o dezvoltare echitabilă şi susţinută depinde de crearea unui cadru în care
adolescenţii să îşi poată exersa drepturile şi dezvolta capacităţile. Adolescenţa este vârsta
oportunităţilor. Aceasta este şansa noastră de a recunoaşte importanţa majoră a acestei perioade de
formare punând împreună bazele unui viitor mai echitabil şi mai prosper.