UNICEF

Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a fost
creat de către Ansmablul General al Națiunilor Unite în 1946. În 1953, numele său a fost scurtat
în Fondul pentru Copii al Națiunilor Unite, dar mai este încă cunoscut sub acronomimul său
popular. Cu sediul în New York, UNICEF oferă asistență
umanitară și pentru dezvoltare copiilor și mamelor lor în
țările în curs de dezvoltare. O agenție fondată prin
voluntariat, UNICEF supraviețuiește prin fonduri
guvernamentale și donații private. UNICEF a primit în 1965
Premiul Nobel pentru Pace.

 Priorități
UNICEF se concentrează în principal pe 5 priorități de bază: Educația fetelor, Plus de
imunizare, Protecția copilului, HIV/SIDA, și Copilărie pentru copii. Alte priorități includ
supraviețuirea copiilor, copilul și familia și sporturi pentru dezvoltare.
Îmbunătățirea naturii acestor priorități se face printr-o gamă de 14 metode, începând cu
intervenții directe și legale, educație și până la colectare de date prin cercetări și recensăminte.

 Educația fetelor
Educația este o metodă sigură pentru îmbunătățirea vieții
tuturor oamenilor, inclusiv a copiilor. Educarea tinerelor fete
asigură beneficii spectaculoase pentru generațiile prezente și
viitoare și influențează in mod deosebit o serie de priorități ale UNICEF cuprinzând
supraviețuirea copiilor, copii cu familie, imunizare și protecția copilului.
Scopul UNICEF este de a atrage cât mai multe fete în școli, garanția că urmează
cursurile și că își însușesc deprinderile de bază necesare pentru a reuși mai târziu în
viață. Ca parte a eforturilor neîntrerupte de asigurare a dreptului la educație a fiecărui
copil: băiat sau fată, strategia de accelerare a UNICEF este de creștere rapidă a
numărului de fete înscrise în școli în 25 de țări stabilite, în perioada 2002-2005.
Ce aduce în plus programul sunt intervențiile suplimentare. Începând cu educarea în ceea ce
privește suplimentele nutriționale și continuând cu plasele de țânțari tratate cu insecticide, aceste
servicii de salvare a vieții fac din programele de imunizare instrumente puternice în slujba
sănătății copiilor.

 Protecția copilului
În fiecare zi copii sunt obligați să fie soldați, să se prostitueze, să facă munci necalificate sau
să fie servitori. Ei sunt abuzați, exploatați, sunt subiect de violență iar consecința este că devin
copii analfabeți, bolnavi și secătuiți. UNICEF încearcă pe toate căile să ofere protecție și suport,
ca susținători ai drepturilor copilului, prin programe de retragere a copiilor din armată, lucrând
cu persoane individuale, grupuri civice, la nivel guvernamental și cu persoane din sectorul privat
pentru a realiza schimbări pozitive.
  HIV/SIDA
SIDA au făcut până în prezent 14 milioane de orfani. Jumătate din persoanele nou infectate
sunt tineri sub 25 de ani, fetele fiind afectate în proporție mai mare și la o vârsta mai fragedă
decât băieții. Încercând să protejeze și să sprijine copii orfani, să prevină transmiterea bolii de la
părinți la copii și să ofere tineretului ajutor in a fi mai sensibili și mai prietenoși, UNICEF este
un susținător al ocrotirii în familie, al unui mediu social și legal.

 Copilărie pentru copii

Fiecare copil trebuie să aibă asigurat cel mai bun start în viață : viitorul lor și
întradevăr viitorul comunităților, națiunile din care fac parte și întreaga lume depind de
aceasta.
UNICEF recurge la metode sigure ce cuprind următoarele pincipii:
 Îngrijire medicală preventivă și curativă ce include imunizare, alimentație
corespunzătoare și apă potabilă, asigurarea unei igiene minime pentru fiecare copil,
pentru cei care îi îngrijesc, precum și pentru comunitățile din care fac parte.
 Copii trebuie să aibă certificat de naștere, să fie protejați contra abuzurilor și a neglijenței,
să li se ofere dragoste și ajutor psiho-social precum și ajutor pentru educație de mici.
 Fetele și femeile, în special, trebuie să aibă o bună alimentație și îngrijire medicală,
educație, ajutor familial, iar drepturile lor trebuie să fie respectate. Ele trebuie să fie
informate despre riscurile de accidentare și îmbolnăvire pentru ele însele precum și
pentru copii lor, în ceea ce privește sarcina și alăptarea la sân. Sănătatea și supraviețuirea
mamei este strâns legată de sănătatea și supraviețuirea copiilor lor.

 Profil de ţară
Integrarea în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 a reprezentat principalul moment de
referinţă pentru România. Aderarea, în special reformele ce o însoţesc, aduc schimbări pozitive
semnificative în toate sectoarele şi domeniile din România. Cu toate acestea, restructurarea
socială şi reformele sistematice sunt încă în plină desfăşurare, prezentând deficienţe majore în
domeniul social.

România cunoaşte o creştere economică importantă, cu o medie a ultimilor patru ani de

aproximativ 5,5%, generată de productivitate crescută, inovaţie, o mai bună alocare a resurselor
şi, ocazional, cerere excedentară, aşa cum reiese din Raportul Băncii Mondiale pe 2007.
Câştigurile macroeconomice duc la consolidarea clasei de mijloc şi încearcă să atenueze gradul
de sărăcie, care este foarte ridicat pe tot teritoriul României, care continuă să fie extrem de
ridicată (cu o rată în mediul rural de două ori mai mare decât cea din mediul urban). Rata sărăciei
în rândul copiilor este ridicată, de 25% (peste 1 milion) cu 8% (peste 350.000) din ei trăind în
sărăcie extremă. Sărăcia din rândul copiilor rromi este de trei ori mai mare decât cea a populaţiei
majoritare.

Procentul scăzut al populaţiei active şi al locurilor de muncă, un sector rural semnificativ,

disparităţi mari între regiuni şi un nivel ridicat al sărăciei fac ca această creştere economică să nu
fie resimţită de categoriile sociale vulnerabile. Însoţită de aceste dimensiuni sociale, permanenta
rigiditate a structurilor economice şi sociale reprezintă o provocare cheie ce trebuie abordată
pentru a îmbunătăţi sistemul de protecţie socială acordată populaţiei vulnerabile.

Analiza situaţiei copiilor 2006 realizată de UNICEF a scos în evidenţă deficienţe considerabile
şi noi provocări cu privire la respectarea drepturilor copiilor vulnerabili, excluşi şi discriminaţi
din România. Mai există încă copii, în special adolescenţi, ce trăiesc şi /sau muncesc pe străzi,
dar şi copii ce sunt victime ale traficului, deşi România este tot mai des o ţară de tranzit, nu o ţară
sursă în acest proces.

Sistemul de justiţie pentru minori se luptă încă să asigure respectarea drepturilor copiilor aflaţi
în conflict cu legea, confruntându-se şi cu lipsa de unităţi speciale pentru deţinerea minorilor
înainte de proces. Copiii cu dizabilităţi, copiii cu HIV/SIDA şi cei de etnie rromă sunt încă
victime ale stigmatizării şi discriminării. Drepturile copilului cu dizabilităţi mintale din instituţii
publice nu sunt încă pe deplin respectate.
În acelaşi timp, copiii rromi din zonele rurale sărace prezintă mai multe şanse de a fi abandonaţi,
instituţionalizaţi, de a renunţa la şcoală şi de a sfârşi pe străzi decât ceilalţi copii. În plus, au
apărut noi probleme, cum ar fi posibilul impact negativ al reformei din domeniul agriculturii
asupra familiilor sărace, dar şi impactul negativ asupra copiilor lăsaţi în urmă de părinţii ce
pleacă spre alte ţări în căutarea unui loc de muncă mai bun.

Numărul scăzut al serviciilor comunitare de prevenţie şi integrate, practicile familiale

neadecvate şi schimbarea normelor şi valorilor sociale au condus la aceste manifestări.

Indicatori de bază
Rata mortalităţii infantile: 16 la 1.000 născuţi vii – 2005
Rata mortalităţii copiilor sub cinci ani: 19 la 1.000 născuţi vii – 2005
Nivelul de imunizări: 94%
Surse îmbunătăţite de apă potabilă: mediu rural (16%), mediu urban (91%)
Alăptare exclusivă în primele şase luni de viaţă: 16% (2004)
Copii lipsiţi de îngrijire părintească: 76.000 (2006)
Copii instituţionalizaţi: 27.000 (2006)
Rata de înscriere în instituţii preşcolare: 75% în 2005
Procentul părinţilor ce recurg la metode disciplinare ce presupun abuz fizic: 73% (sondaj CAP
2006)
Prevalenţa HIV in rândul adulţilor: 0,1%

Cine sunt ei?

Ambasadorii Bunăvoinţei pentru UNICEF sunt personalităţi renumite care depun eforturi pentru a determina publicul
larg şi sectorul în care activează să sprijine copiii.

Sunt voluntari care au talentul unic de a ajunge la inimile oamenilor prin pasiunea şi implicarea lor.

Unii dintre ei lucrează alături de UNICEF de multă vreme, dând dovadă de un angajament deosebit faţă de copii şi de
organizaţie. Majoritatea reprezintă domenii specializate ale artei, sportului şi culturii contemporane
Mesaj Gheorghe Hagi

De multe ori, când mă găndesc la anii copilăriei mele, îmi aduc aminte de obstacolele pe care le-am avut de trecut
pentru a-mi îndeplini visul: să devin fotbalist!

“Erau momente de răzvrătire când mă gândeam că singura mea scăpare era să muncesc mai mult şi mai mult.
Talentul nu era suficient pentru a reuşi. Aveam nevoie de un sprijin şi acesta a venit.

Au fost niste momente de cumpănă pe care le-am depăşit, dar pe care nu le voi uita niciodata!

In fiecare dimineaţă îmi văd copiii cum zâmbesc şi acest lucru îmi umple sufletul de fericire. Au o copilărie lipsită de
griji. Au o copilărie fericită. Le repet mereu că viaţa nu e la fel pentru toţi cei de vârsta lor. Dorinţa mea este ca ei să
înţeleagă că trebuie să îi ajutăm mereu pe cei aflaţi în nevoie.

De aceea am acceptat să susţin cauza UNICEF în România. Copiii au dreptul să viseze. Zâmbetul copiilor mei e cel
mai frumos dar pe care Dumnezeu mi l-a dat!”

Mesaj Andreea Marin Banică

Parcă mai ieri eram şi eu copil, deşi un sfert de secol mă desparte de acea vârstă. Adeseori descopăr că trăiesc în
mine încă sentimentele copilului aflat la primii paşi în viaţă, îmi amintesc perfect nevoile de atunci...

“…frustrările sau neîmplinirile a căror cauză era exterioară mie, dar deopotrivă şi şansele pe care le-am avut spre
deosebire de cei de-o seamă cu mine.

Întâlnirea mea cu UNICEF s-a produs sub acest semn: cel al şanselor egale pe care visez să le aibă cei mici pentru
a-şi împlini potenţialul.

Dreptul de a se exprima liber, de a imagina lumi noi şi de a-şi pune în practica visele, dreptul de a învăţa sau de a
avea acces la o viaţă de familie şi la un loc civilizat în societate, sunt lucruri pentru care mi-am unit fortele cu prietenii
din UNICEF. Lumea utopică din mintea mea poate că nu există, dar pot spera să ajungem cat mai aproape de ea.

Eu cred că a sosit momentul să ne asumăm mai multă responsibilitate pentru copiii nostri. Împreună putem să
sprijinim copiii aflaţi în dificultate din Romania susţinând programele UNICEF.”