UNIVERSITATATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI COMUNICARE

SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ ȘI DEZVOLTARE COMUNITARĂ , AN I

EVALUAREA ȘI DEZVOLTAREA UNUI PROGRAM DE INTERVENȚIE

COMUNITARĂ
Proiect

Studente: Mazilu Andreea-Aura

Băican Andreea Camelia
Hărăţ Maria
Asistență si Dezvoltare Comunitară , An I
Coordonator: Conf.univ.dr. Gabriela Dima

PREZENTAREA GRUPULUI ȚINTĂ

Romii reprezintă cea mai numeroasă minoritate etnică din Uniunea Europeană și se
numără printre cele mai sărace populații, confruntându-se cu excluziunea socială,
discriminarea și accesul inegal la locurile de muncă, educație, locuințe și servicii medicale.
Sărăcia din rândul multor cetățeni de etnie romă se traduce în dezvoltarea umană
slabă și este asociată cu rezultarea slabă în ceea ce privește angajarea. Romii se confruntă cu
o rată mai mare a șomajului față de români.

Vulnerabilitatea populaţiei de etnie rromă pe piaţa muncii, educaţia precară şi chiar

autoexcluderea socială îi determină pe mulţi dintre rromi să rămână captivi într-un mediu social
restrâns: familia şi comunitatea.
În cadrul cercetării ”Sărăcia și ocuparea forței de muncă: sitația romilor în 11 state
membre ale UE” (2014) s-a constatat că, pentru ocuparea forței de muncă, mai puțin de unul
din trei romi este încadrat în muncă și remunerat, unul din trei romi este șomer, iar o mai
mare majoritate sunt casnici, pensionari, inapți pentru muncă sau întreprinzători pe cont
propriu.
În cazul României populaţia tinerilor (15-24 ani) are o rată de ocupare sensibil mai
mică decât cea a persoanelor în vârstă de muncă (15-64 ani). Pentru populaţia de etnie rromă
din ţara noastră însă, deşi rata de ocupare este, întradevăr, mai mică decât cea a persoanelor
în vârstă de muncă, ecartul dintre cele două nu este la fel de mare. Astfel, lucrează
aproximativ 3 din 10 tineri rromi în vârstă de 15-24 ani şi circa 4 din 10 persoane în vârstă de
15-64 ani. Rata de ocupare pentru grupa de vârstă 20-64 ani (pentru care ţinta naţională
stabilită conform Strategiei Europa 2020 este de 70%) este numai cu puţin mai mare decât
pentru categoria persoanelor în vârstă de muncă, dar mai mică de 45%. (Moldoveanu, 2015)
Un procent semnificativ din populația romă care desfășoară o activitate remunerată se
confruntă cu condiții de muncă precare: 23 % prestează munci ocazionale, 21 % sunt
întreprinzători pe cont propriu, iar 9 % sunt angajați cu normă parțială. (Agenția pentru
Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, 2014)
Majoritatea persoanelor ocupate de etnie rromă desfăşoară activităţi pe cont propriu,
ponderea celor care lucrează cu statut profesional de salariat reprezentând circa o treime.
Strategia Europa 2020 se axează pe cinci obiective ambițioase în domeniile ocupării
forței de muncă, inovației, educației, reducerii sărăciei și în domeniul climei/ energiei. Două
 dintre acestea sunt de interes imediat pentru prezentul raport: ocuparea forței de muncă și
reducerea sărăciei. Strategia urmărește atingerea unei rate de ocupare de 75% pentru
populația în vârstă de muncă (20-64). (Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii
Europene, 2014)

Conceptul de sărăcie conform Dicționarului Explicativ reprezintă acea stare în care o

persoană sau o familie este privată de materialele necesare pentru propria existență. De asemenea,
este un termen utilizat în diferite expresii naționale și transformat în epitetul ‚sărăcăcios’ care
definește un lucru fără valoare, un aspect depreciat sau o persoană limitată din punct de vedere
financiar.

Termenul a fost dezbătut de-a lungul timpului la nivel global prin diferite studii realizate
asupra populației propriu-zise. Astfel, conform unui raport social realizat în Statele Unite ale
Americii în anul 2012, sărăcia reprezintă o anumită valoare în dolari pentru venitul anual ce este
utilizată ca prag pentru familii de o anumită dimensiune (de exemplu, inclusiv un adult cu doi
copii) într-un anumit an, iar dacă venitul familiei scade sub această linie strălucitoare, familia este
considerată „în sărăcie”. (Lawrence Aber, 2012)
Astfel, conform definiției anterioare, se pot defini trei tipuri de sărăcie:
- copiii din familiile cu venituri mai mici de 100% din pragul sărăciei sunt considerați
săraci.
- copiii din familiile cu venituri sub 50% din pragul sărăciei în prezent sunt definiți ca fiind
în sărăcie profundă
- cei din familii cu venituri sub 200% din pragul sărăciei (aproximativ la fel ca „standardul
de autosuficiență al familiei”) sunt considerat „venit scăzut”.
În partea opusă a globului pămânesc, sărăcia a fost definită de către asociația ‚Salvați
Copiii’ prin intermediul unui raport realizat la nivel de Uniune Europeană, fiind totalitatea
veniturilor familiei ce se compun din salariile adulților și sprijinul social – alocații, burse pentru
copii, șomaj dacă părinții nu au un loc de muncă etc. Însă, în afară de pragul sărăciei definit ca o
sumă de bani cu care se poate trăi într-un mod decent, la nivel european acest concept nu se
rezumă doar la trai ci și la alte dimensiuni precum încălcarea drepturilor copiilor, privarea acestora
de servicii de îngrijire medicală, programe educaționale de calitate, un spațiu adecvat în care să
locuiască și imposibilitatea acestora de a participa la alte activități sociale și/sau culturale
organizate pentru colegii acestora – la nivel de comunitate. (Smolinski, 2014)
În primul rând, așa cum susțin capitalul uman și politicile neoliberale, alfabetizarea de
bază și educația de înaltă calitate rămân obiective importante pentru regiune, în special în zonele
rurale și în rândul femeilor și al grupurilor dezavantajate. În ceea ce privește formarea, experiența
europeană arată beneficiile extinderii rolului sectorului privat în formare.
 Programul Educație+ se prioritizeaza pe educație care este primul lucru care
devine neglijat și înlăturat din viețile oamenilor. Consecinţele asupra copiilor sunt dintre cele
mai grave. Sărăcia duce la blocarea dezvoltării normale a personalităţii, reducând spre zero
şansele unei evoluţii adulte normale. Pauperitatea împinge acești copii spre marginalizare
socială, iar şansele de ieşire din situaţia aceasta devin nesemnificative din perspectiva
accesibilităţii.
Programul Educație+ este cel mai dezvoltat și cel mai important proiect al nostru.
Pentru că înțelegem impactul pe care educația îl poate avea în viața unui copil, depunem
eforturi serioase pentru a mobiliza cât mai mulți copii să meargă la școală și să se dezvolte
normal în societate. Credem că sărăcia poate fi diminuată prin educație!
Acest program este foarte bine dezvoltat și multilateral. Având în vedere nevoile
copiilor de care ne îngrijim, am creat o varietate de servicii și activități pentru a le oferi o
educație cât mai complexă și satisfăcătoare. De la masa de prânz pe care aceștia o primesc
zilnic și până la orele de igienă corporală, toate cursurile și lecțiile noastre cuprind bagajul de
cunoștințe și deprinderi de care orice copil are nevoie pentru atunci când intră în viață ca un
tânăr adult. Ne îngrijim ca toți acești copii dezavantajați și marginalizați social să primească o
șansă în viață ca orice alt copil provenit dintr-o familie cu o situație stabilă.

Programul cuprinde mai multe servicii pentru a dezvolta o educație cât mai
diversificată. Ne îngrijim de alimentația lor oferindu-le mâncare gătită pentru a le asigura
cantitatea zilnică de vitamine si nutrienți. Din cauza situațiilor mizere de acasă, mulți copii nu
știu cum să se ingrijească de propria igienă.
Dorința noastră cea mai mare este de a-i vedea pe acești copii ieșind din sărăcie prin
educație. De aceea punem mare accent pe programul educațional: grădiniță pentru preșcolari,
afterschool pentru elevi și ateliere profesionale pentru tineri adulți. Educația nonformală este
o formă modernă și foarte eficientă de învățare. Implică activități interactive, dezvoltă
increderea de sine și le permite să-și dezvolte capacitățile și talentele.
Având în vedere că educația este negată în mediile sărace, părinții copiilor nu-și permit
să achiziționeze cele necesare pentru bunul demers al unui an școlar. Astfel le oferim anual
copiilor rechizitele necesare și credem că această investiție, în timp, va contribui la o evoluție
spre mai bine și le va da speranță.
Activități extrașcolare:
 De-a lungul vacanței de vară, pentru a le oferi copiilor o alternativă sănătoasă de a-și
petrece timpul liber, organizăm tabere. De fiecare dată copiii au fost mai mult decât doritori
să participe. Avem tabere în natură unde timp de o săptămână organizăm activități
educaționale: lecții de morală creștină, jocuri, drumeții, etc. Prin asta consolidăm relațiile
dintre educatori și copii dar îi și ajutăm pe micuți să se integreze, să învețe despre apartenența
la grup și să se implice în multitudinea de activități.
O altă activitate este organizată la sediul Centrului Educațional, unde copii vin ca să
participe la diferite ateliere de meserii unde învață noțiunile de bază ale unor profesii.
Proiectul Mentorship:
Pentru tinerii care trec spre maturitate am gasit o altă soluție: ateliere de lucru. Aici ei
își descoperă abilitățile și se dezvoltă în plan profesional, respectiv îi inițiază într-un posibil
viitor loc de muncă. Aceste ateliere au fost înființate cu scopul de a promova educația
nonformală și într-adevăr au succes. Numeroși tineri frecventează aceste ateliere și învață
diferite meserii: croitorie și design, hairstyling, marochinărie. După o anumită perioadă de
practică le oferim o diplomă și îi îndrumăm să înceapă un loc de muncă, să se susțină singuri
și să fie un exemplu de succes.
Ateliere profesionale:
Pentru tinerii care trec spre maturitate am gasit o altă soluție: ateliere de lucru. Aici ei
își descoperă abilitățile și se dezvoltă în plan profesional, respectiv sunt inițiați într-un posibil
viitor loc de muncă. Aceste ateliere au fost înființate cu scopul de a promova educația
nonformală și într-adevăr au succes. Numeroși tineri frecventează aceste ateliere și învață
diferite meserii: croitorie și design vestimentar, hairstyling, marochinărie. După o anumită
perioadă de practică le oferim o diplomă și îi îndrumăm să înceapă un loc de muncă, să se
susțină singuri și să fie un exemplu de succes.
Programul alfabetizare pentru părinți:
Nici părinții nu sunt excluși din programul de educație. Din păcate, mulți dintre ei nu
au beneficiat de studii de nici un fel pe vremea când erau copii și astfel sunt analfabeți. Noi
am văzut nevoia și le-am propus o modalitate de a-i ajuta, incluzând ore speciale de citire și
scriere dedicate părinților. Am fost bucuroși să vedem părinți care au profitat de această
ofertă și au decis că se poate învăța chiar și la o varstă mai înaintată. Mai bine mai târziu
decât niciodată!
Proiectul "Antitrafic":
Proiectul “Antitrafic”, pe care-l derulăm se adresează adolescenților și familiilor
vulnerabile care sunt expuse riscurilor traficului de persoane. Acest pericol real pândește
persoanele vulnerabile (în special fete tinere) care se frământă cu sărăcia. Dorim să
minimalizăm astfel de incidente printr-o educație sănătoasă asupra comportamentului,
anturajului și stilului de viață care trebuie abordat.
 Analiza SWOT a programului –

Concluziile evaluării programului de intervenție

Partea inovativă: Pornind de la concluziile analizei propunerea unui plan de

îmbunătățire / dezvoltare / lărgire a intervenției comunitare cu grupul țintă studiat
Bibliografie:
1. Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, (2014). Sărăcia și
ocuparea forței de muncă: situația romilor în 11 state membre ale UE. Accesat de
pe: https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2014-roma-survey-dif-
employment_ro.pdf
2. Bălan, M., (2017). Vulnerabilităţi Pe Piaţa Muncii Din România Şi Republica
Moldova. Institutul de Prognoză Economică –Institutul Naţional de Cercetări
Economice
a. https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/101128.
3. Moldoveanu, R., (2015). Etnia rromă – câteva particularităţi ilustrate prin date
statistice. Romanian Statistical Review - Supplement nr. 12.
Accesat de pe
4. : http://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-
content/uploads/2016/03/RRSS12_2015_A04.pdf.

5. Smolinski, m. (2014). sărăcia și excluziunea socială a copiilor din europa. bruxelles:

save the children.
6. Lawrence aber, p. m. (2012). children, families and poverty. new york: institute of
human development and social change.
7.