COPIII DE LÂNGĂ NOI

Prof. Ghițan Sînziana Costina

Colegiul Național Kemal Ataturk, Medgidia

Etnia romă constituie de departe cel mai numeros grup minoritar din Europa Centrală
și de Est, cu o populație estimată la peste 10 milioane de oameni. Populația romă este departe
de a fi o populație omogenă, fiind fragmentată în funcție de originile geografice, tradiții,
religie, limbă dar și statutul social sau economic.

În prezent, mai mult de jumătate din numărul de copii de etnie romă trăiesc în familii
în care niciunul dintre membrii nu este angajat, în timp ce numărul șomerilor este în creștere.
Nu numai rezultatele slabe la învățătură impresionează ci și modul de viață. Rata de
școlarizare, mai mare în învățământul primar, scade în învățământul gimnazial și e foarte
redusă în cel liceal. Copiii nu sunt ajutați acasă, nu sunt sprijiniți să meargă mai departe, nu
beneficiază de un spațiu al lor în care să-și țină cărțile și să poată învăța.

Se întâmplă să lipsească de la cursuri pentru a sta acasă cu frații sau surorile mai mici.

O problemă des întâlnită este o lipsă a puterii de a spera ca lor le poate fi bine, și chiar
dacă unii dintre ei reușesc să își contureze vise, își doresc să devină importanți când vor fi
mari, cei mai mulți se pierd fie din cauza sărăciei, a lipsei de motivare din partea familiei sau
a cunoscuților, fie din cauza abandonului școlar și accesului limitat la educație. Un prim pas
ar fi acela de a îndrăzni să spere, de a avea curajul să depășească limitele proprii sau impuse
pentru a deveni ceea ce își doresc.

Subliniem, în acest caz, importanța modelelor - profesorii, artiștii, scriitorii, oamenii

de lângă ei care au reușit și care pot constitui exemple de viață.

Se întâmplă, de cele mai multe ori, ca preșcolarul rom să aibă dificultăți de integrare
în colectivitate, atunci când își începe cursurile la grădiniță, nefiind obișnuit cu salutul,
interacționarea cu alți copii de alte etnii. De asemenea, lipsa unor deprinderi și abilități
practice (scrisul, folosirea instrumentelor de scris) sau vorbitul doar în limba maternă,
constituie factori care pot limita adaptarea și îi pot face pe aceștia mai puțin atrași de noul
mediu social.
 Implementarea unor programe prin care copiii să beneficieze de consultanță de
specialitate, folosirea materialelor didactice potrivite, pot îmbunătăți perioada de adaptare și
pot distruge barierele comunicaționale.

Ca măsuri ce se impun, menționăm:

- o prezență numerică mai mare a elevilor în grupele mici de grădiniță,

- implicarea unor specialiști, care să medieze interacțiunile dintre părinți, elevi,
cadre didactice
- asimilarea unor programe care să promoveze interculturalitatea,
- programe și activități extrașcolare în care să fie implicați atât elevii cât și părinții
acestora
- o conștientizare a necesității formării prin educație și includerea unor programe de
școlarizare a părinților.

Copiii de lângă noi au nevoie de certitudini, iar acestea sunt oamenii de lângă noi,

care au înfruntat prejudecăți, au trecut peste lipsurile materiale, neajunsuri sociale și au reușit
să-și contureze destinul așa cum au visat.

Bibliografie
Gödöllő, 2008, From segregation to the equality of Opportunity, Bull. of the Szent István
Univ.

Chirițoiu Ana, 2012. Despre noi: 20 de răspunsuri la întrebarea Ce vrei să te faci când vei fi
mare? Editura Alpha MDN