ȘCOALA ÎN PANDEMIE - eseu

NICOLESCU MARILENA, Liceul de Arte “Margareta Sterian” Buzău

Pandemia a afectat profund educația, în special pe copiii proveniți din familii cu

venituri reduse, pe cei din cadrul minorităților etnice, pe copiii cu dizabilități sau pe cei
aflați în centre de plasament care aveau parte de educație și de avantaje sociale reduse
decât copiii de aceeași vârstă cu ei. În raportul UNICEF se menționează că închiderea
școlilor la nivel global a afectat aproape 50 de milioane de copii, de la preșcolari la liceeni,
întrucât școlile nu sunt doar un loc pentru educație academică, ci și pentru învățarea abilităților
sociale și emoționale, interacțiune și sprijin social. COVID-19 a provocat o situație fără
precedent, iar unul dintre cele mai afectate domenii a fost cel al învățământului și al
formării profesionale. Instituțiile de învățământ au fost nevoite să-și închidă porțile, iar
milioane de cursanți și elevi s-au văzut obligați să parcurgă un proces de studii on-line.
S-au efectuat multe studii despre educația on-line, la domiciliu, considerată “stresantă și
provocatoare” pentru majoritatea părinților. Putem spune însă că nici pentru cadrele
didactice nu a fost ușor, acestea fiind luate pe nepregătite, în martie 2020, când s-a trecut
la această variantă de predare-învățare-evaluare. Însă cea mai dificilă sarcină a revenit
cadrelor didactice-părinți, pentru care provocarea de a educa în mediul on-line și a
asigura totodată condițiile necesare educării în mediul on-line pentru proprii copii, a fost
și mai mare. Să fii dascăl, dar și părinte totodată, într-o perioadă ca cea pe care o trăim
astăzi, înseamnă să faci față nu numai unor schimbări fără precedent, dar și să gestionezi
altfel activitățile de zi cu zi, atât pentru tine, cât și pentru copiii tăi. Comutarea pe modul
educație de acasă a testat răbdarea, creativitatea și inventivitatea noastră, a tuturor.
Profesorii au fost nevoiți să învețe noi modalități de realizare a activităților didactice, în
mediul on-line, iar părinții au devenit profesori, ajutându-și copiii să învețe prin
intermediul tehnologiei. La mai bine de un an de la închiderea școlilor, putem spune că
drumul este mai dificil pentru părinți decât pentru dascăli. Cadrele didactice au
beneficiat de cursuri de perfecționare pentru predarea în mediul on-line, au participat la
webinarii și seminarii în care au putut împărtăși din experiențele proprii sau în urma
cărora au obținut noi informații, atât în ceea ce privește îmbunătățirea activităților de
predare-evaluare în mediul on-line cât și sugestii și recomandări oferite de
psihopedagogi, pentru ca demersul didactic să se desfășoare în condiții optime. Ca
părinți însă, cadrele didactice s-au confruntat adesea cu situații cărora nu le-au putut
face față, izolarea de colegi și prieteni, lipsa socializării și a prezenței fizice la școală a
fiilor/fiicelor acestora transformându-i adesea în copii anxioși, triști și nesiguri, fără
dorință de a mai acumula cunoștințe. Nici nu este de mirare, dat fiind faptul că viitorul
se arată nesigur, iar mass-media continuă să semene panică printre noi! Încercăm să
găsim soluții, dar uneori ne este imposibil să reușim să ne ajutăm proprii copii...

1
 Specialiștii în sănătate mintală atrag atenția asupra consecințelor negative pe care
pandemia le va avea asupra copiilor și adolescenților, iar profesorii și specialiștii în
educație sunt îngrijorați de efectele pe care le vom observa în progresul școlar al elevilor.
Citim adesea că trebuie să ne adaptăm, că trebuie să avem răbdare, compasiune și
susținere, însă problemele întâmpinate de tineri sunt legate de așteptări nerealiste, dar și
de lipsa tehnologiilor și/sau a spațiului necesare învățării on-line, mai ales când și
părinții au nevoie de ele pentru a lucra de acasă. Cu toate acestea, ne bucurăm să vedem
comunități de profesori și liederi, care se formează pentru a ajuta atât dascălii, cât și
părinții și elevii. Pas cu pas, se construiesc noi programe și metodologii de educație,
transformând criza într-o oportunitate de creștere și adaptare la nevoile elevilor, ale
profesorilor și ale părinților. Nu există proces educativ separat, el are loc acasă, la școală
și în societate. De aceea este atât de important să existe o comunitate unită, în care fiecare
membru contribuie cu resurse, dar și cu compasiune, pentru același scop: să le oferim
tuturor copiilor un sistem de învățământ mai bun și continuarea accesului la educație!
Ținând cont de aceste obiective, dascălii pot rămâne fideli misiunii lor pe termen lung, de
a ajuta toți copiii să-și atingă potențialul maxim. Și nu putem realiza aceste obiective decât
concentrându-ne pe nivelul calității actului de predare-învățare-evaluare. Iar dacă
dorința de a ajuta va fi însoțită de pasiune și de iubire necondiționată, cu siguranță
activitatea didactică va fi de calitate, în orice condiții s-ar desfășura ea!

Bibliografie/ Webografie
Goleman, Daniel – Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, New York, 2018
https://casel.org/
https://www.comunicații.gov.ro/proiecte-in-implementare/proiectul-ro-net/
https://www.didactic.ro
https://www.europarl.europa.eu
https://www.g4media.ro
https://www.hotnews.ro
https://www.stepbystep.ro
https://www.suntparinte.ro
https://www.techradar.com/best/best-online-learning-platforms
https://www.unicef.org
https://www.zf.ro
https://ziare.com/articole/fraudă+examene