UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ” DIN

CHIȘINĂU 

Facultatea Științe ale educației și Informatică 

Catedra: : Științe ale educației
Specializarea: Didactica învățământului primar 

Marteciuc Victoria

PORTOFOLIU  

Evaluator: 
Popa Natalia 

Chișinău, 2020
Educația și cercetarea sunt doi piloni pe care poate fi fundamentată o societate modernă. Anume
de aceste domenii de activitate depinde nivelul de pregătire a specialiștilor calificați și a
tehnologiilor noi pentru diverse ramuri ale economiei. În anii de independență a Republicii
Moldova grija statului pentru dezvoltarea atât a educației, cât și a cercetării a fost diminuată și a
condus la generarea unor probleme serioase de sistem.

O problemă dureroasă pentru întregul sistem educațional din Republica Moldova este problema
finanțării atât a învățământului preuniversitar cât și a celui universitar. Salarizarea proastă
generează, la rândul său, mai multe probleme ce țin de calitatea cunoștințelor obținute de către
elevi și studenți, continuitatea generațiilor de pedagogi în sistemul educațional, diminuarea
intereselor față de unele profesii importante pentru dezvoltarea și consolidarea societății.
Salariile mici din sistemul de învățământ generează, într-un final, și pensii mici. Un cadru
didactic cu merite deosebite în activitatea profesională, ajungând la pensie, este umilit și înjosit
de penurie.

1. Implicarea părinților în educația copiiilor, și integrarea lor în cercul școlar

 În societatea contemporană sunt apreciate tot mai mult efectele benefice ale participării
active a părinților în viața școlii. Numeroase cercetări la  nivel  internațional au pus în
evidență aspectul determinat al calității interacțiunii dintre familie și școală asupra
educației copiilor. În contextul actual, aceste legături par a fi mai necesare ca niciodată
or, misiunea socială a școlii depășește tot mai  mult simpla atingere a obiectivelor
pedagogice ale curriculumului școlar în timp ce mulţi părinți sunt preocupaţi de
problemele familiale, profesionale sau sociale şi nu prea urmăresc  evoluția copiilor lor.
Modul în care școlilor le pasă de copii este reflectat în felul în care le pasă de  familiile
lor. Dacă profesorii îi privesc pe copii ca pe niște simpli elevi, cum adesea se întâmplă,
probabil să considere familia ca fiind separată de școală. Dacă însă îi privesc ca pe niște
copii, e posibil să vadă atât familia, cât și comunitatea ca parteneri ai școlii în dezvoltarea
și educația copiilor.  E nevoie de crearea unor noi relații funcționale și a unor servicii de
calitate care să sprijine familia și să-i ajute să-și valorizeze potențialul. Dar realizarea
acestui ideal nu poate fi concepută fără o legătură strânsă între cei trei piloni: şcoala,
familia, comunitatea, care stau la baza educaţiei permanente, de calitate. Este adevărat,
din ce în ce mai mulţi părinţi plasează problemele legate de buna educaţie a copiilor
 printre cele mai importante preocupări. La rândul ei, şcoala oferă acestor părinţi, prin
intermediul diriginţilor, psihologului, administraţiei, sfaturi preţioase privitor la modul în
care trebuie să rezolve problemele educative specifice vârstei. Dar, cu părere de rău,
există şi alt tip de părinţi, care consideră că nu în toate cazurile este necesară menţinerea
unei legături permanente cu şcoala. Nu mai puţin importantă este şi colaborarea cu
comunitatea, care reprezintă cadrul cultural, spiritual şi geografic de dezvoltare a
elevului. Printre problemele principale din domeniul de referinţă se numără interesul
scăzut al părinților pentru calitatea educației oferite în școală, manifestat inclusiv prin
rata scăzută de participare la acţiunile organizate la şcoală, la adunările cu părinţii, la
promovarea imaginii unității de învățământ. La fel procentajul relativ mare de elevi care
manifestă dezinteres față de activitățile școlare și extrașcolare de a participa la procesul
de luare a deciziilor în gimnaziu, necesitatea restabilirii în societate a imaginii şi
statutului cadrului didactic adecvat importanţei şi rolului său.Pentru soluţionarea acestor
probleme ar fi potrivite realizarea în fiecare instituţie a unor sondaje de opinie în rândul
elevilor, cadrelor didactice și părinților în scopul identificării priorităților educative și
eficientizarea activităților de ordin educaţional. Considerăm că pentru o relaţie optimă a
diriginţilor cu părinţii este nevoie de a îmbina diverse metode de colaborare a şcolii cu
familia şi comunitatea. Unele dintre acestea sunt: portofoliul pentru fiecare colectiv de
părinţi, care include teme speciale destinate educaţiei copilului şi prevenirii eşecului
şcolar; caietul cu notiţe pentru fiecare elev privind organizarea orelor de lectură în
familie; şedinţele tradiţionale cu părinţii, dar şi practicarea altor forme de lucru cu
aceştia: ateliere, mese rotunde, lectorate pentru părinţi; implicarea părinţilor în activităţi
cognitive şi educative în cadrul demersurilor didactice, la amenajarea sălilor de clasă,
confecţionarea materialului didactic; organizarea şi desfăşurarea activităţilor
extracurriculare, realizarea discuţiilor cu caracter pedagogic, luarea deciziilor referitor la
organizarea procesului educaţional în instituţie, procurarea literaturii pentru copii etc.
Există o serie de strategii pedagogice de îmbunătăţire a relaţiei şcoală-familie-comunitate
şi de valorificare a calităţii educaţiei în formarea personalităţii integrale a elevului, şi
anume: strategia familiarizării părinţilor /familiei cu finalităţile /standardele de eficienţă a
învăţării şi curriculumul şcolar; strategia implicării părinţilor în activităţile şcolare ce
urmăresc scopul formării competenţelor de autoeducaţie la elevi;  strategia axată pe
educaţia părinţilor în scopul formării şi dezvoltării competenţelor educative parentale şi a
centrării pe autoeducaţie;  strategia implicării actorilor comunității în participarea
sistematică la acţiunile educative în scopul integrării optime a educatului în
societate.Trebuie stimulat interesul cadrelor didactice de a se implica în proiecte și
programe educative curriculare, extrașcolare și extracurriculare. Cadrele didactice trebuie
remunerate decent.

În concluzie, numai printr-o colaborare strânsă, susţinută, familia, şcoala şi comunitatea pot pune
în aplicare procesul de educare a copilului. Pentru a construi un mediu prietenos copilului şi
pentru a fi calitativă, interesantă, şcoala are nevoie de sprijinul conştient şi partenerial al
părinţilor şi actorilor comunitari. Pe tot parcursul perioadei şcolare este necesar să existe un
acord conform căruia părinţii să colaboreze cu instituţia de învăţământ frecventată de copiii lor şi
cu instituţiile educative din întreaga comunitate.