Sunteți pe pagina 1din 19

FRICA-O EMOȚIE

NEGATIVĂ

Student:Rudnic Marina, PLE 201


Profesor:Țurcan Liliana, lector universitar
CUPRINS
1. Emoție;
 Definiție:
 Etimologie;
 Emoții de bază;

2. Frica;
 Ce este frica?;
 Cum apare?;

3. Fobii;
 Tipuri de fobii;
 Cea mai explorată fobie;
 Cum tratăm fobiile?;

4. Să cunoaștem;
5. Concluzie;
6. Bibliografie.
CE ESTE EMOȚIA?
Emoția este definită ca o reacție afectivă de intensitate mijlocie
și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în
activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față
de realitate. Emoția poate fi clasificată ca un sistem de apărare,
întrucât psihologic emoția afectează atenția, capacitatea și viteza
de reacție a individului dar și comportamentul general.
Fiziologic vorbind, emoțiile controlează răspunsurile la anumite
situații, incluzând expresia facială, tonul vocal dar șisistemul
endocrin, pentru a pregăti organismul pentru anumite urmări.
DE UNDE PROVINE?
Cuvântul emoție provine de la latinescul emotionis, în
traducere impulsul ce aduce reacții. În psihologie este definită
ca o modalitate de percepție a elementelor și relațiilor dintre
realitate și imaginație, exprimată fizic prin intermediul unor
funcții fiziologice, ca expresia facială sau ritmul cardiac și
ducând până la reacții de conduită precum  agresivitatea sau
plânsul. Emoțiile sunt studiate și înțelese de psihologi și, mai
recent, de către oamenii de știință din domeniul inteligenței
artificiale.
EMOȚIILE DE BAZĂ
• Emoții de bază • Dezgust
• Tristețe/ Supărare • Teamă/ Frică / Nesiguranță
• Dispreț • Surprindere
• Bucurie / Fericire • Rușine
• Furie/ Mânie • Durere
CE ESTE FRICA?
 Frica este un mecanism de supraviețuire ce apare
ca răspunsul unui om la o amenințare concretă, de obicei negativă.
Frica este legată de anxietate. Aceasta depinde de persoană și poate
varia de la prudență la fobie și paranoia. Ea ține de mai multe stări,
printre care grija, anxietatea, teroarea, paranoia, oroare(groază), panică.
 O frică de o intensitate extremă, persistentă, sesizată de către subiect ca
fiind iraționlă se numește fobie. Fobia este determinată de prezența sau
doar anticiparea prezenței unui obiect, a unei vietăți sau a unei situații.
 Psihologul american Jerome Kagan susține că la unele persoane frica
este înnăscută.
CUM SE NAȘTE FRICA?
In creier, frica activeaza o serie de circuite neurologice care ne
permit sa reactionam la evenimente neasteptate si sa ne ferim de
pericole; in cazul fobiilor, aceleasi mecanisme se activeaza in
lipsa vreunui pericol real, ca o alarma declansata din greseala.
"Familia" fobiilor este extrem de numeroasa. De fapt, orice
obiect, fiinta sau situatie pe care ne-o putem imagina ne poate
provoca o fobie. Asta insa numai daca - spun specialistii -
suntem "predestinati" genetic.
O fobie poate fi si "invatata", iar acest lucru se petrece in trei feluri:
 ca urmare a unei experiente traumatice unice;
 prin mici experiente stresante repetate; sau
 prin efectul retroactiv al unui eveniment "dramatizat" dupa
producerea lui.
Asadar, fobia este ereditara, insa totodata, cand boala se declanseaza,
inseamna ca vulnerabilitatea genetico-constitutionala a individului a
fost "incurajata" si de factorii de mediu.
Conform psihologilor evolutionisti,  fobiile cele mai frecvente se pot
incadra in trei mari familii:

 fobiile specifice - fata de animale si fata de fenomene naturale,

 fobiile sociale,

 si agorafobiile.
FOBII
 Agorafobia este frica de spații din care ar fi dificil de ieșit sau în care
ajutorul altei persoane ar fi greu de obținut.
 Ranidafobia este frica de broaște
 Bibliofobia este frica de cărți
 Sociofobia este frica de comunicare
 Xenofobia este frica de străini
 Islamofobia este frica de cultul islamic
 Chemofobia este frica de substanțe artificiale
 Hematofobia este frica de sânge
 Aastrofobia este frica de spatii deschise.
Ca versiune "adaugita" a timiditătii (varianta sa
patologica), fobia socială se dezlanțuie chiar și in cea mai
banală interacțiune a omului cu semenii săi. Aspectul central
al acestei tulburari este frica obsedanta de privirea si de
parerea altor persoane, teama de a fi ridicol sau de a afisa un
comportament neadecvat; in acest tip de fobie, orice situatie
sociala este potential amenintatoare: persoana afectata crede
ca toata lumea o priveste si o judeca, fiindu-i frica de faptul ca
oamenii isi vor bate joc de ea si o vor agresa verbal. Fobia
sociala, care afecteaza de la 2 la 4% din populatia lumii, ii
expune pe subiecti unor complicatii grave: depresie,
alcoolism, suicid.
In 2002, A. Garcia-Palacios, de la Universitatea
Jaume-I din Castellon, Spania, a realizat un
studiu asupra arahnofobiei (frica de
paianjeni). Dupa o serie de sedinte in cadrul
carora pacientii trebuiau sa se "imprieteneasca"
atat de bine cu un paianjen virtual, incat sa aiba
chiar curajul de a-l "atinge", 83% dintre subiecti
au inceput sa-si controleze aceasta fobie si in
lumea reala.
CEA MAI EXPLORATĂ FOBIE
Cea mai explorata, in testele realizate prin intermediul
realitatii virtuale, ramane totusi fobia de avion, considerata
o tulburare complexa care asociaza fricii de prabusire si
celei de altitudine o componenta claustrofobica. De fobia de
avion sufera cel putin 10% din intreaga populatie a globului
si, potrivit estimarilor facute de companiile aeriene, cel
putin 20% dintre pasageri recurg la calmante inainte de
decolare.
CUM TRATĂM FOBIILE?

Terapiile comportamentale si cognitive (TCC) trateaza


fobiile prin asa-numita desensibilizare prin expunere, un fel
de "cui pe cui se scoate". Mai intai, terapeutul trebuie sa-l
obisnuiasca pe pacient, in mod gradual, cu obiectul sau
situatia care-i provoaca frica, iar tratamentul se bazeaza pe
ideea ca aceasta expunere progresiva permite reglarea
alarmei anxioase, adica modifica circuitele cerebrale
activate in prezenta stimulului.
FORȚA IMAGINAȚIEI - REALITATEA
VIRTUALĂ VINDECĂ FOBIILE
Ideea de a recurge la imersiunea in realitatea virtuala pentru a
trata fobiile le-a venit comportamentalistilor americani pe la
mijlocul anilor '90. Realitatea virtuala utilizeaza de obicei
informatii vizuale si sonore (cercetatorii americani au reusit sa
produca virtual chiar si senzatii tactile) si - cu toate ca
scenariile virtuale contin mult mai putini stimuli senzoriali
decat cei existenti in realitate - reusesc sa le induca pacientilor
iluzia prezentei lor in realitatea construita. De ce? Pentru ca
fiinta umana nu poate procesa simultan decat un numar limitat
de informatii, dar poate umple "gaurile" de perceptie prin
puterea imaginatiei.
SĂ CUNOAȘTEM !
 Biologic, atunci cand ne este frica, simturile transmit semnale
catre talamus, un fel de centrala de distributie a influxurilor
nervoase. Confruntat cu mesaje care indica pericolul, talamusul
lanseaza semnalele catre una dintre cele mai primitive parti ale
creierului nostru - rinencefalul - care declanseaza reactiile
fiziologice ale fricii inainte ca gandirea constienta si cortexul sa
aiba timp sa intervina.
 Lobul temporal, zona laterala a cortexului cerebral, reprezinta
centrul de coordonare a reactiilor de teama, iar zona implicata in
tulburarile din categoria fobiilor este nucleul amigdalian, care se
gaseste in interiorul lobului temporal
 Jean Cottraux, psihiatru la Unitatea de Tratament al
Anxietatii din cadrul Spitalului Universitar de Neurologie
din Lyon, coordoneaza un program de studiu clinic al
tratamentului agorafobiei prin realitatea virtuala, in care au
fost inclusi 90 de pacienti. 12 scenarii virtuale, sonore si
vizuale in egala masura, au fost stabilite tinand cont de
situatiile cel mai frecvent raportate ca generatoare de
anxietate pentru agorafobici; printre acestea - intrarea intr-o
sala de cinema sau condusul unei masini pe un drum de tara
izolat.
 Tot in Franta, un studiu cu privire la fobiile sociale se
realizeaza in prezent in cadrul unui proiect european
denumit Vepsy, care isi propune sa analizeze comparativ
efectele celor doua terapii, terapia comportamentala si
cognitiva (TCC) si terapia realizata pe baza realitatii
virtuale. Patru scenarii virtuale au fost create pentru a-i
confrunta pe pacienti cu diferitele forme ale fobiei sociale:
acestia trebuie sa reziste asalturilor unui vanzator insistent,
sa poarte o conversatie amicala intr-un apartament, sa se
deplaseze si sa se exprime sub privirea altor oameni si sa
vorbeasca in fata unui public.
CONCLUZIE
In realitatea cotidiana suntem nevoiti sa luptam cu frica sau cu
emotiile negative. Aici este terenul pe care ne antrenam in vederea
perfectionarii fortelor pozitive si invingerii celor negative, atat ca
indivizi, cat si ca civilizatie. Existenta noastra cotidiana – optiunile
noastre – reprezinta o punere in scena a legendarei lupte dintre
intuneric si lumina. Da, este palpitant, dar si un adevarat examen
pentru sufletul fiecaruia. Ori de cate ori preferi dragostea fricii,
binele invinge. “Nu ti se da mai mult decat poti duce” – spune o
veche zicala. Un suflet deschis este cel mai mare aliat posibil. “Cel
care poate vedea dincolo de frica va fi intotdeauna in siguranta.”
(Tao-te Ching).
BIBLIOGRAFIE
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Emoție
 http://
www.descopera.ro/stiinta/929138-frici-fobii-si-angoase-cum-se-naste-frica
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Frică
 http://www.ziardecluj.ro/frica-o-emotie-negativa
 http://
www.descopera.ro/stiinta/929138-frici-fobii-si-angoase-cum-se-naste-frica