Anxietatea si atacul de panica

Anxietatea reprezinta o stare de anticipare a unui potential pericol si poate aparea atat
in situatii normale de viata cat si in cadrul unor afectiuni psihice, diferenta constand in
masura in care aceasta afecteaza functionarea individului. Desi se suprapun intr-o oarecare
masura, anxietatea difera de frica prin faptul ca aceasta din urma este un raspuns emotional la
o amenintare iminenta, reala sau perceputa si nu expectativa unei amenintari.

Atat anxietatea cat si frica indeplinesc roluri biologice adaptative fiind raspunsuri ale
organismului la anumite situatii si se reflecta in modificari ale parametrilor fiziologici,
modificari ce duc mai departe la schimbari de comportament. Au fost descrise trei modalitati
de reactie comportamentala care pot aparea: “fight, flight or freeze” – lupta, fugi sau ingheata
(sunt persoane care, atunci cand se simt amenintate, devin agresive sau persoane care, in fata
pericolului, “se blocheaza”) Atentie: Fiecare individ percepe pericolul in mod diferit, o
persoana poate resimti anxietate inainte de a vorbi in public (pericolul=a se face de rusine), in
timp ce o alta poate fi incantata de acest lucru (ocazia de a-si demonstra cunostintele).

Dintre tulburarile de anxietate amintim: fobiile specifice, tulb. de anxietate sociala,

tulburarea de panica, anxietatea generalizata. Fobia specifica este teama fata de un anumit
obiect sau situatie: teama de insect, de inaltime, de ace, de avion, de spatii inchise, de serpi
sau alte animale. Curiozitate: Trypophobia – teama de patternuri neregulate si de gauri mici.
A fost observata la unii utilizatori ai unui anumit model de iPhone si se referea la teama pe
care acestia o resimt la vederea modului in care sunt aranjate micile camere de fotografiat pe
aparat. De specificat ca, dincolo de aceste curiozitati, trebuie evaluat impactul fobiei asupra
functionarii indivizilor, de exemplu o persoana al carei serviciu presupune deplasari frecvente
cu avionul ar putea avea de suferit de pe urma unei fobii de zbor si interventia ar fi necesara.

Atacul de panica este un proces in care starea de anxietate isi atinge punctul
culminant si in care pot aprea:

- Palpitatii, ritm accelerat al inimii

- Transpiratii
- Tremuraturi ale mainilor
- Dificultati de respiratie, senzatia ca “nu mai am aer” sau ca “ma sufoc”
 - Presiune toracica, senzatia de apasare
- Senzatia de greata sau dureri de burta, chiar tulburari de transit (anumite persoane,
copiii in special, pot avea emisii involuntare de scaun sau de urina)
- Senzatia de ameteala care poate merge pana la lesin
- Senzatia de caldura, parestezii in maini si picioare (furnicaturi), amorteala
- Derealizare (lucrurile din jur nu par reale) sau depersonalizare (senzatia de a fi
detasat de propria persoana)
- Poate aparea firca de a nu innebuni sau de a nu muri

Simptomele de mai sus pot fi foarte usor justificate intelegand ca ele sunt o reactie
prin care organismul incearca sa raspunda unui stimul perceput ca amenintator, dar acest
mecanism scapa de sub control. Exemplificare: Pentru a putea fugi din fata unui pericol (in
trecut un tigru din jungla sau un dusman din tribul vecin) muschii gambelor ar trebui sa
primeasca suficient oxigen pentru a sustine efortul fizic (simptome: furnicaturi), oxigen care
este adus in cantitate crescuta daca inima pompeaza sange mai repede (palpitatii, ritm
crescut). Atunci cand inima pompeaza mai repede pentru muschi, e posibil sa nu se poate
umple corespunzator si sa directioneze o cantitate mai mica spre alte organe: plamani
(senzatia de sufocare), creier (ameteala, lesin, derealizare, depersonalizare, senzatia de
moarte iminenta). De asemenea, pentru a putea fugi, un individ trebuie sa fie cat mai usor, asa
explicandu-se reactia digestiva in care exista pierderile de scaun sau de urina. Asa putem
intelege un adolescent care, scos in fata clasei, face pe el sau de ce anumite persoane lesina
inaintea unor investigatii medicale de care se tem.

Atacurile de panica pot fi total neasteptate sau pot exista anumite circumstante care,
cu o mare probabilitate, le declanseaza. Acelasi lucru se poate spune si despre celelalte
tulburari de anxietate. In acest sens, persoanele pot decide sa evite situatiile anxiogene ceea
ce poate fi in detrimentul lor (Ex: Daca cineva are atacuri de panica de fiecare data cand i se
recolteaza sange este posibil sa refuze o astfel de investigatie). Mai multe atacuri de panica ce
survin neasteptat vor fi diagnosticate ca Tulburare de panica.

Diagnosticul Tulburarii de Panica Se face pe baza interviului cu medicul psihiatru dupa ce

s-au exclus alte cauze ale manifestarilor. Este bine de stiut ca exista anumite afectiuni
amenintatoare de viata, cum ar fi infarctul miocardic (dar si in alte afectiuni mai putin
urgente: patologii ale glandei tiroide, astm, hipocalcemie) in care simptomele pot fi similare
unui atac de panica. Atentie: de multe ori, pacientii interpreteaza simptomele ca fiind semnele
unei boli grave (infarct, epilepsie). De asemenea, medicul psihiatru va evalua impactul pe
care simptomele il au asupra functionarii pacientului in domeniile semnificative de viata
(viata de familie, serviciu, sfera academica). Se va tine cont de frecventa cu care acestea apar,
daca sunt zilnice sau separate de intervale mai mari de timp precum si de asocierea lor cu alte
afectiuni din sfera psihiatrica. Acei pacienti care au o frecventa crescuta a atacurilor de
panica pot dezvolta o stare de tensiune permanenta temandu-se de viitorul atac de panica. Se
pare ca anxietatea este o stare mai frecvent intalnita la femei decat la barbati.

O categorie importanta de diagnostice care trebuie excluse atunci cand avem in fata
un adolescent sau un tanar adult cu simptomatologie anxioasa se refera la afectiunile date de
consumul de substante psihoactive. Unele dintre aceste substante care pot da anxietate sunt
acceptate social (cofeina, nicotina, alcoolul) dar altele sunt ilicite si pacientii ar putea fi
reticenti sa-si recunoasca consumul. Atentie la situatia inversa: pacientii cu anxietate si
atacuri de panica frecvente ar putea recurge la substante care atenueaza anxietatea (cannabis,
amfetamine).

Varsta de debut a Tulburarii de panica, conform DSM-V, se situeaza in intervalul 20-

24 de ani in Statele Unite in timp ce un numar redus de cazuri este diagnosticat in copilarie.
Pentru copii sunt mai caracteristice alte forme de tulburare de anxietate, dar adolescentii pot
primi un astfel de diagnostic de Tulburare de panica. In ceea ce priveste anxietatea la copii,
putem spune ca este mai dificil de instrumentat intrucat acestia, de cele mai multe ori, nu-si
identifica corespunzator trairile si nu le verbalizeaza asa cum o face un adult. Ne asteptam de
la un copil cu anxietate sa acuze diferite dureri (de burta, de cap) sau senzatia de greata mai
degraba decat sa vina sa vorbeasca despre cum se simte.

Studiile de specialitate arata ca anxietatea are o componenta mostenita genetic, in

acest sens, acolo unde copilul prezinta simptome avem sanse sa observam acelasi lucru in
familie.

Tratament In functie de severitatea cazului, se poate opta pentru psihoterapie sau pentru
medicatie de specialitate la care sa se asocieze psihoterapia. In procesul terapeutic se va
urmari identificarea factorilor declansatori, atunci cand este posibil, si desensiblizarea treptata
la stimulul anxiogen. Un accent deosebit trebuie sa se puna pe tehnicile de relaxare,
considerate bagajul de urgenta al pacientului in criza, acestea presupunand tehnici de
respiratie, de imagerie sau de decontractare a musculaturii. In cazul copiilor, o abordare
eficienta ar trebui sa includa tehnici prin joc, de modelare, art-terapie.
De reflectat

Ati vazut vreodata pe cineva care sa fi facut un atac de panica? Cum ati actionat?

Cum ar trebui sa actioneze cineva care observa o persoana avand un atac de panica?