Ce este frica?

Sus

Frica este o emotie adesea inconstienta – de cele mai multe

ori ne dam seama cat de frica ne este dupa ce a trecut
evenimentul cu pricina.

Frica are o expresie faciala specifica, la fel ca toate emotiile

fundamentale – ochii si gura se deschid larg iar sprancenele
se inalta.

- Frica este emotia specifica primejdiei sau a perceptiei primejdiei;

- Frica este o emotie cu un mare impact psihologic: se accelereaza bataile inimii si ritmul
respiratiei, muschii se contracta si mainile tremura si sunt reci, pielea se face ca de gaina.
Toate aceste manifestari sunt legate de activitatea sistemului nervos simpatic si de doi
neurotransmitatori, adrenalina si nonadrenalina, care actioneaza asupra intregului organism
in prezenta fricii. Aceste reactii subliniaza functia spaimei – ne ajuta sa evitam sau sa
limitam pagubele.;
- Frica ne pregateste pentru o actiune fizica - mai ales fuga. Comportamentele pe care ni le
inspira frica pot fi diferite, uneori iti poate da curaj, alteori te poate impietri.

Cuprins articol
1. Ce este frica?
2. Diferentele intre frica si anxietate
3. Cum sa ne controlam temerile
4. Articole similare
Diferentele intre frica si anxietate
Sus

Frica este o reactie la o primejdie reala pe cand anxietatea reprezinta anticiparea unei
primejdii iminente sau presupuse.
Frica are o manifestare de scurta durata pe cand anxietatea poate deveni cronica. Frica are
la baza un motiv real, stiu de ce anume mi-e frica dar anxietatatea nu are un motiv precis.

Frica are manifestari fizice predominante pe cand anxietatea are manifestari de natura
psihologica – griji, neliniste.
Frica poate sa conduca la fobie – frica incontrolabila in diverse situatii iar anxietatea poate
sa conduca la anxietatea generalizata – griji incontrolabile in viata de zi cu zi.

Exista categorii de temeri care pot fi catalogate drept universale, ele regasindu-se in toate
epocile si la toate culturile, la majoritatea indivizilor.

Principalele temeri la adulti sunt, in ordinea prezentata:

- frica de animale (insecte, soareci, serpi);
- frica de inaltimi (balcoane, parapete, schele, drum in panta);
- frica de sange (infectii, recoltari, vederea sangelui);
- frica de spatii inchise (lift, camere mici incuiate cu cheie, camere fara ferestre);
- frica de apa (scufundarea capului sub apa, inotat in apa adanca);
- frica de furtuni (tunete, fulgere).

Frica este, fara indoiala, una dintre emotiile foarte studiata de catre oamenii de stiinta.

Neuro-biologii au demonstrat ca lobul temporal este centrul de coordonare fundamental

pentru reactiile de teama.
Astfel, facand experimente si inlaturand lobii temporali la maimute, se observa, alaturi de
alte simptome, o disparitie aproape completa a reactiilor de frica. Acesta lipsa de reactie de
frica se observa si la oamenii care au lobii temporali afectati din cauza unor boli.

Explorand mai profund, cercetatorii au localizat zona implicata in aceste tulburari: nucleul
amigdalian, care se gaseste in interiorul lobului temporal.
Extirparea acestei zone la animale, face sa dispara reactiile de frica normale iar excitarea
acestei regiuni la animale provoaca reactii de teama exagerata. De aici, cercetatorii au tras
concluzia ca persoanele extrem de vulnerabile la teama au un nucleu amigdalian mult mai
usor de excitat.

Si totusi: “De unde ne vin temerile?”

Unele temeri pot fi invatate ca urmare a unor traumatisme sau stangacii care tin de procesul
educativ. Dar nu este general valabil pentru toate temerile, iar unele temeri pot fi mai usor
de dobandit decat altele.

Este adevarat, se pare, ca exista temperamente predispuse la a simti frica.

Temperamentele mai vulnerabile in fata fricii sunt corelate cu o hiperactivitate a nucleului

amigdalian cerebral si cu diverse manifestari biologice – un ritm cardiac ridicat in stare de
repaus si prea putin variabil in functie de circumstante.
Copiii hipersensibli in primii trei ani de viata, devin mai adesea adulti anxiosi.

Frica poate fi invatata prin experienta directa in trei feluri:

- experienta traumatizanta unica (accidentul de masina);
- micile experiente stresante repetate (mai multe zboruri cu avionul ceva mai agitate fara sa
se fi petrecut o catastrofa);
- efectul retroactiv (dupa consumarea unui eveniment oarecare ati scapat desi nu ati avut
impresia ca va paste un pericol).

Copiii invata frica de la adult, mai ales daca acesta este apropiat lui si il vede ca se sperie in
mod sistematic de ceva anume.
O parte din temeri sunt innascute, iar psihologii evolutionisti au emis ipoteza unei influente a
selectiei naturale asupra existentei si persistentei temerilor.

Este adevarat ca cele mai multe temeri au ca obiect lucrurile sau situatiile care reprezentau
un pericol pentru stramosii nostri: animalele, intunericul, inaltimea, apa.

Cum sa ne controlam temerile

Sus
1. Acceptati-va teama
Nu va fie rusine ca resimtiti teama, pana la urma teama in limite normala este un semnal de
alarma fata de existenta unui pericol.

Nu incercati sa o suprimati total ci mai degraba incercati sa o modulati, sa-i reduceti

intensitatea pana devine compatibila cu o viata normala si autonoma.

2. Dezvoltati-va mijloacele de a controla frica

Sentimentul de teama este deseori asociat cu un sentiment de lipsa de control a situatiei.
De aceea pentru a creste controlul pe care-l exercitam asupra a ceea ce ne produce teama,
un mijloc excelent este de a va informa.

Un alt mijloc de a va controla frica este sa invatati o metoda de relaxare pe care sa o folositi
atunci cand simtiti ca va este teama.
Si binenteles nu trebuie sa uitam de faptul ca puteti adopta o atitudine activa fata de frica,
acesta fiind unul dintre cele mai eficiente remedii.

3. Infruntati-va frica
Modalitatea de a infrunta trebuie sa tina seama de patru reguli:

1. Confruntarea trebuie sa se faca sub controul dvs. Confruntarea este indicata numai daca
doriti acest lucru sau daca trebuie sa va depasiti teama;

2. Infruntati-va progresiv temerile, incepand cu aspectele mai putin importante. Daca va

este frica de animale, veti privi mai intai doar fotografii, apoi filme, apoi veti face vizite la
crescatorii, etc.

3. Confruntarea trebuie sa fie de durata: trebuie sa acceptati situatia angoasanta suficient

de mult ca spaima dvs. Sa se reduca la jumatate;

4. Confruntati-va regulat cu situatiile care va provoaca teama.

4. Priviti frica in fata

Multe lucrari au demonstrat ca avem tendinta sa intoarcem spatele tuturor acelor ganduri
nelinistitoare.

Cel mai bine este sa reflectati atent si sa va intrebati daca ati ajuns cu adevarat la capatul
spaimelor daca ati derulat intregul scenariu catastrofa. Intrebati-va care sunt riscurile reale.

Cei mai mulţi dintre noi au mai multe frici, pornind de la cele banale, ca frica de păianjeni sau frica de a fi

furat, şi până la temeri care te paralizează, ca frica de moarte sau frica de cutremur. Toate aceste frici ne

afectează într-o măsură mai mică sau mai mare viaţa, iar dacă nu sunt conştientizate şi tratate la timp, se pot

transforma în adevărate psihoze. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Care sunt cauzele cele mai comune ale
dependenţei de mâncare. „Comport... Care este momentul precis când se rupe o relaţie. Psiholog: „Eu

traduc... Cum îţi dai seama că oamenii din jur vor să te manipuleze. 12 semne la... Frica este un mecanism de

supravieţuire ce se poate dovedi necesar în anumite situaţii, însă de cele mai multe ori ea este distructivă.

Practic, nu este om care să nu aibă cel puţin o frică. Cei care neagă acest lucru, refuză să accepte realitatea

sau pur şi simplu nu au conştientizat încă anumite temeri pe care le au. Există mai multe frici, multe dintre

ele nefiind cunoscute de noi. Astfel, există frica de cutremur, frica de apă, frica de sex, frica de spaţii închise,

frica de foc, frica de luptă şi frica de iubire, frica de înălţime, frica de cunoaştere, frica de locuri publice, frica

de propriile gânduri şi frica de Dumnezeu. Mecanismul de supravieţuire al organismului se poate declanşa în

urma unei ameninţări reale, cum ar fi un incendiu sau o inundaţie. Problemele apar când frica există doar în

imaginaţia persoanei respective. ”Poţi citi un articol despre un cutremur, iar mintea va avea tendinţa de a

crea tot soiul de scenarii legate de asta, toate închipuite”, explică psihologul Stelian Chivu. Frica acţionează

la nivel mental până la punctul în care se acumulează atât de multe informaţii greşite, încât creierul transferă

toate aceste temeri imaginare pe partea emoţională. Ea se transformă astfel în anxietăţi, fobii şi stări

depresive. Când apare temerea, individul în cauză nu se mai poate pur şi simplu coordona pentru a depăşi

starea de pericol reală sau imaginară. Unde este localizată frica Frica acţionează şi fizic, modificând ritmul

cardiac, prin creşterea sau scăderea bruscă a temperaturii, dar şi prin apariţia bâlbâielii. Multe persoane

paralizează pur şi simplu când se confruntă cu o frică sau alta, nemaifiind în stare să mişte nici măcar un

deget. Frica este localizată în zona plexului solar. Tocmai de aceea există şi situaţii în care frica declanşează

pofta de mâncare sau, dimpotrivă, respectivul îşi pierde dorinţa de a mânca. Temerile se pot transmite şi la

nou-născut, dacă mama trăieşte în timpul sarcinii o frică puternică. Interesant de amintit este efectul filmelor

horror asupra minţii. Persoanele care vizionează multe filme de acest gen ajung să dezvolte în timp diverse

frici. ”Cu frica nu este de joacă pentru că ea declanşează stări anxioase şi fobii, care nu se opresc aici, ci duc

la psihoze şi paranoia”, susţine psihologul Stelian Chivu. Important de ştiut este că şi grijile pe care ni le

facem pentru cei dragi sau pentru diverse lucruri, îşi pun amprenta mai devreme sau mai târziu asupra

sănătăţii mentale, emoţionale sau fizice. Până şi expresia ”ai grijă ce faci” este de natură să inducă în

subconştient o temere care ne va afecta sănătatea. Cum controlăm frica Când se instalează frica, se
manifestă un anumit stimul, fiind vorba de aşa numitul hormon al stresului, cortizonul. Acesta produce

adevărate ravagii în sistemul imunitar. Prin urmare, mintea lansează un program de frică, care datorită unor

emoţii specifice dă efectiv peste cap glandele endocrine, cu toate consecinţele care decurg de aici. Pentru a

controla frica, e necesar să devii conştient de aceasta şi să te ”împrieteneşti” cu ea. Asta nu înseamnă să

cedezi în faţa fricii, ci să înveţi să o depăşeşti treptat, prin acţiuni simple. De pildă, dacă ai frică de înălţime,

te duci la munte, dar vei urca doar până acolo unde te vei simţi în siguranţă. După o perioadă, vei relua

acţiunea şi vei urca puţin mai sus, până când vei reuşi să îşi depăşeşti frica de înălţime. Sunt programe

mentale, prin care poţi deveni mai curajos, astfel încât să ajungi să îţi stăpâneşti frica, dar şi exerciţii de

respiraţie. Dacă constaţi totuşi că nu reuşeşti să te descurci cu frica pe care o ai, atunci e bine să apelezi la

un specialist. ”Este important ca în faţa unui program psihic negativ să vii cu un program emoţional pozitiv.

Frica se integrează gradual, până la punctul la care ea dispare”, conchide psihologul Stelian Chivu

Teama te paralizează și îți blochează acțiunile sau deciziile? Într-o

anumită măsură e necesară, dar uneori trebuie să o controlăm. Iată
câteva tehnici pentru a-ți depăși frica.
Pentru depășirea fricii în mod sănătos este necesar să intrăm în contact direct cu ea, să
o simțim și să îi găsim sensul.

Însă pentru a reuși acest lucru, mai ales în situațiile în care frica este puternică, avem la
îndemână câteva modalități prin care să ne putem repoziționa și detașa în raport cu
această emoție, ca prim pas în abordarea ei sănătoasă.

Tehnica respirației
Cea mai rapidă și potrivită soluție atunci când simți că te cuprinde frică sau teama este
tehnica respirației profunde.

Poate că știi deja că respirația superficială este cea care mărește (și în unele cazuri
chiar declanșează) intensitatea fricii.

Controlând modul în care respirăm, ajungem să stăpânim treptat și intensitatea

fricii pe care o simțim.
Atunci când inspirăm îndelung, un răspuns natural și automat al corpului nostru este să
se calmeze, chiar dacă mintea noastră nu îl urmează imediat. Tehnica constă în
inspirații și expirații lungi, repetitive de câte 3-5 secunde, de preferat în contact cu aer
curat.

Cel mai ușor este dacă va imaginați un ghem de aer pe care îl inspirați ca pe un fuior.
Cu fiecare inspirație îl trageți în plămâni și refaceți ghemul, îl țineți acolo și apoi îl
expirați tot printr-un fuior, imaginându-vă că odată ieșit în exterior se reface ghemul.

Atunci când simțiți că va cuprinde frica, încercați să urmați de câte 5-10 ori acest ciclu
de inspirație-respirație.

Acceptarea fricii
Frica este o emoție normală, însă provocatoare prin toate reacțiile pe care ni le
declanșează și cu toată presiunea pe care o pune asupra corpului și minții noastre. Este
important de reținut faptul că aceste reacții sunt ca urmare a detectării – conștiente sau
nu – a unui pericol.

Rolul fricii noastre este acela de avertizare și pregătire a organismului pentru

reacția cea mai potrivită.

Astfel că primul pas este să acceptăm starea de frică drept un semnal natural de alarmă
și să căutăm să înțelegem intenția pozitivă a sentimentului de frică.

Identificarea cauzelor
Un pas natural este să încercam să identificăm și să înțelegem care este pericolul
asupra căruia ne avertizăm pe noi înșine. Urmarea înțelegerii acestui pericol este
reducerea în intensitate a fricii.

Ca un semnal de alarmă, frica se reduce sau chiar încetează atunci când am

identificat pericolul, întrucât alarma și-a făcut treaba cu succes în acest caz.

Conștientizarea și centrarea în prezent este modalitatea cea mai simplă prin care să
facem față sentimentelor de frică, ce deseori pornesc din trecut.

Ancorându-ne în realitatea imediată, intensitatea fricii scade odată cu detaliile pe

care le observăm, conștientizând diferențele între situația din trecut și cea din
prezent.

Trecutul ne conturează fricile prezente

Uneori răspundem prin teamă, frică sau anxietate la situații curente pe care le
traversăm sau la situații viitoare pe care le simțim provocatoare pentru resursele pe
care le avem la îndemână.

Alteori însă simțim anxietate legată de situații din trecut pe care mintea și corpul
le percep în mod eronat ca făcând parte încă din prezentul imediat.

Aceste emoții încearcă să ne avertizeze asupra pericolului prezent, chiar dacă situația
care ne declanșează frica s-a finalizat acum mult timp.

De pildă, un om jefuit pe o anumită stradă poate să simtă aceeași intensitate a fricii ori
de câte ori se plimbă pe aceea stradă, chiar și la mulți ani distanță de la eveniment.

În acest fel, în situațiile în care este dificil să îți autoreglezi emoțiile singur, este
important să apelezi la un specialist, împreună cu care să le poți accesa în
siguranță pentru a preveni neplăcerile prezente și complicațiile ulterioare.