Fetita cu bricheta, de Victor Cilinca

Nici ieri n-ai venit! Ştii ceva? Îmi aminteşti de unul Jojo dintr-a cincea. Îmi făcea mereu
curte dar nu era deloc sincer cu mine. Tu mă minţi şi când nu spui nimic! De ce mai vii dacă
tot esti fără chef. Auzi ,lui Jojo ăsta îi spusesem că tata-i ministru şi mama artistă – mi-era
ruşine să-i spun că-s divorţaţi şi că tata-i alcoolic. M-am întâlnit cu el vara trecută: el e deja
însurat are şi copii, am stat puţin de vorbă: cică m-a lăsat pentru că nu corespundeam! Nu
putea să se cupleze auzi cu fată de adjunct de ministru ,cu maşină scumpă ,cu fiţe...
Boul! Înainte te urcai pe mine unde găseai puţină umbră, puţină răcoare ! Şi ziceai că sunt
frumuşică ,că salivezi la gândul că ai să-mi cumperi cândva desuuri roşii... Acum mă întrebi
când o fi meciul ,dacă am ceva de haleală sau dacă n-am ţigări... Acum ai migrene... Zi
măcar că sunt frumuşică! Sau... zi că-mi vine bine bluza asta! Nu-i sexy? Vânzătoarea s-a
uitat mult după mine. Şi a dat din cap... Aici era chiar scandaloas de dezgolită si i-am mai
pus o bucatica colorata de material. Cum „te sufoc”? Aaa din lipsa aerului ,nu că-ţi prea
reproşez şi-ţi prea reproşez... Bine uite stau jos. Păcat că nu ţii măcar un pic la mine! Cum
o să stăm noi la doi metri şi ceva toată viaţa până ce moartea ,amantele sau părinţii ne vor
despăţi? La ce fac aluzie? Voiam să-ţi fac o surpriză dar în mod sigur n-o să-i iei măcar o
păpuşă sau o masinuta! Ce te-ai albit aşa?de la aer? Mă iei dacă-ţi spun c-o să avem un
plod?