Oul si boul

de Ion Băieșu

Mă numesc Vasile Blându, de profesie măcelar. Mă aflu în fața dumneavoastră

pentru că sunt acuzat că am furat un bou. Da, l-am furat. Dați-mi voie să vă
povestesc cum l-am furat. Deci am să vă povestesc cum l-am furat. Dar mai întâi
întrebați-mă de ce am furat? De ce? De ce am furat, tocmai eu, care întotdeauna
am respectat avutul obștesc ca pe mama mea și l-am iubit ca pe copilul meu. De
ce am furat? În acest sens... cer permisiunea să dau un exemplu personal. Dacă
acest exemplu vă va emoționa și vă va zgudui... nu e vina mea. Într-o zi,
nevastă-mea mă trimite la piață să fac cumpărături: zarzavaturi, legume și fel de
fel de alte chestii, printre care și niște ouă. Erau la alimentară destule, dar zic să
iau de la micul producător, poate sunt și mai proaspete. Singurul mic producător
care se afla în piață era o babă. Știți dvs, acele babe de la țară care vând în piață,
cu ouăle înfășurate într-un frumos și pitoresc ștergar cusut cu motive naționale
și.... n-avea multe, numai zece. Zic: babo, cât dai ouăle? Zice doi lei. Eu zic că e
mult, ea zice că nu e mult, eu zic că sunt mici, parcă ar fi de bibilică ea zice că
parcă ar fi de curcă. Nu le lași la un leu jumăte? Ea zice nu. Între timp pipăi
ouăle și brusc las să-mi alunece unul pe mânecă, după care o fac speculantă
ordinară, zic că nu cumpăr și plec cu oul pe mânecă. Baba nu și-a dat seama că
i-au dispărut unul din produse. Probabil că nici nu știa să numere pănă la zece.
În drum spre casă parcă îmi pierdusem mințile, eram în culmea fericirii, mă
mândream ca un idiot că i-am furat babei oul. Când ajung acasă îi spun nevestei:
Dragă, ce zici de mine, am furat un ou de la o baba. Nevastă mea s-a apucat cu
mâinile de bigudiuri că tocmai ne pregăteam să ieșim și noi la un local și îmi
zice : Criminalule! Exact așa mi-a zis, puteți să o întrebați că e aici, uite acolo.
Criminalule, zice, te-ai nenorocit, tu nu cunoști proverbul, că doar lucrezi în
branșă? Care proverb? întreb. Ăla care spune că cine fură azi un ou mâine va

1
fura un bou. Du-te repede și dă-i înapoi oul! Fug imediat la piață cu oul în
mână… da ghinion. Baba plecase. Ce să fac… mi s-au înmuiat picioarele, capul
îmi vâjiâia, în clipa respectivă mi-am dat seama că fatalitatea pusese laba pe
mine. Eram victima ei. Căci ce sunt proverbele, domnilor, decât legile nescrise
ale fatalității. Te-ai încadrat într-un proverb numai să faci ce spune el că altfel
te-ai nenorocit. Altfel ești pierdut. Mai exact: de ce ți-e frică tot nu scapi sau ce
ți-e scris în frunte ți-e pus. Așa. Cu alte cuvinte, trebuie neapărat să fur un bou.
De unde? De unde, oameni buni, de unde bou în București? Totuși, mi-am zis,
dacă sunt unii care cresc câini, porci, pisici, găini și sticleți în casă, de ce n-ar fi
și unul care să crească un bou în apartament. Așa că am dat un anunț la ziar.
Caut urgent bou natur pentru furat indiferent vârsta sau culoare, nu aștept
provincia telefonați la numărul 02154..... niciun răspuns. Intru în panică… ce să
fac proverbul spune că cine fură azi un ou, mâine va fura un bou. Și ziua
respectivă era chiar mâine. Și viu acasă și-i spui nevesti-mi: Ce fac dragă? Ce
fac? Uite, zice ea, mie mi-a venit o idee. Ce ești tu, mă? Ce ești tu? Ce meserie
ai tu? Măcelar, zic. Unde lucrezi tu? La abator, zic. Ce-ți trec ție toată ziua prin
mână? Boi. Hahaha, de ce nu furi tu un bou de la voi de la abator? Îl furi și dacă
te prinde, Doamne ferește, le spui care a fost situația: că din cauza unui ou.... și
așa mai departe. Bravo, zic, mă nevastă. Bravo. Uite ce idee bună ți-a venit. Mă
duc la noi la abator imediat le spun colegilor ce nenorocire mi s-a întâmplat, ei
mă înțeleg că și eu i-am înțeles pe ei, iau un bou și plec cu el să nu mă observe
nimeni. Coincidența, că aici a fost, coincidența face că chiar în ziua aia să am o
cumetrie în familie. Tai boul și îl transform în vrăbioare, fleici, biftecuri, dar
când începe cumetria vine miliția (/poliția ), vine miliția (/poliția ) și m-
arestează. În clipa aceea am început să plâng. De ce? De frică ....nu . Oameni
buni, nu de frică, de ciudă. De ură împotriva fatalității. Firai al naibii de
proverb... urlam eu. Cine te-a adus pe capul meu, și de ce tocmai pe tine și nu pe
altul ca, de pildă: cine se scoală de dimineață departe ajunge sau fă-mă mamă cu
noroc și aruncă-mă în foc. De ce tocmai un proverb cu un bou și cine m-a pus pe

2
mine să fur un ou. Că eu sunt și recidivist și așa și, … strigam de se mira și
miliția (/poliția ) de atâta suferință. Îmi curgeau lacrimile pe obraz, oameni buni,
șuvoaie râuri râuri uite așa ... așa. Spuneți-mi acum voi ce e de făcut cu
proverbele astea fatale care te fac din om nevinovat, infractor. Ce vină am eu că
am furat din greșeală un ou? Ce vină am? În sfârșit dumneavoastră faceți ce
credeți, faceți cum credeți, dați-mi cât credeți. Eu, atât am avut de spus.