Mecanica pentru toti de Raymond Carver

din cartea “Despre ce vorbim cand vorbim despre iubire”

In dimineata aceea zapada se topea transformandu-se in zoaie. El era in

dormitor si isi indesa hainele intr-o valiza. In usa aparu ea:
- Ma bucur ca pleci. Auzi? El isi baga lucrurile in valiza.
- Ma bucur ca pleci. Si incepu sa planga. Nici macar nu poti sa ma
privesti in fata, zise ea. Apoi zari fotografia copilului pe pat si o lua de
acolo.
El o privi. Ea se uita lung la el si se intoarse in camera de zi.
– Da-mi fotografia.
– Aduna-ti lucrurile si pleaca, raspunse ea de dincolo.
El inchise valiza, se mai uita de jur imprejur in dormitor inainte de a
stinge lumina si se duse in camera de zi.
Cu copilul in brate ea statea in usa care dadea spre bucatarioara.
– Vreau copilul, spuse el.
– Esti nebun?
– Iau copilul acum. O sa trimit pe cineva sa-i ia lucrurile.
– Nici sa nu se gandesti, spuse ea.
Copilul a inceput sa planga...a, a, a, cu mama...
El veni spre ea.
– Pentru numele lui Dumnezeu, tipa ea facand un pas inapoi spre
bucatarioara.
– Vreau copilul.
Ea incerca sa fereasca copilul intr-un copt dupa aragaz. El se intinse
peste aragaz si apuca strans copilul.
– Da-i drumul, zise el.
– Pleaca de aici, striga ea.
Copilul era rosu la fata si tipa. In incaierare trantira un ghiveci cu flori. O
inghesui in perete tinand copilul cu toata forta lui s striga:
– Da-i drumul!
– Nu trage, ce faci? Chinui copilul!
– Nu-l chinui el. Tu chinui copilul!
Pe fereastra de la bucatarie nu venea nici un strop de lumina. El ii
desfacea cu o mana degetele stranse unul cate unul, iar cu cealalta mana
prinse copilul. Ea simtea cum degetele ei ii erau desfacute cu forta, simtea
cum ii scapa copilul si tipa:
– Nu!
In momentul cand mainile se desprinsera inhata din nou copilul de
cealalta mana dar nici el nu-i dadea drumul si tragea cu forta.
Apoi simti cum copilul se desprinde si in felul acesta chestiunea fu
transata.