O zi de grădiniță pentru Alexandra:

Comunitatea Montessori pentru copiii până în 3 ani

Alexandra merge la Grupa Razelor de Soare, o comunitate Montessori pentru copii cu vârsta între un an
și jumătate și 3 ani. Alexandra are 2 ani și 2 luni și vine aici, în mediul Montessori, de la un an și jumătate.
În fiecare dimineață, urcă voinicește scările și își ia la revedere de la mama în pragul ușii. O văd cum deschide
ușa și intră surâzătoare în grupă. O întâmpină Sabina, educatoarea, cu un zâmbet pe față.
Alexandra se bucură să o vadă și îi povestește imediat: În week-end am fost plecată la țară la bunici. Iar astăzi
merg în parc cu mama după grădiniță.

Mă bucur să aud asta, spune Sabina. Vrei să servești micul dejun? o întreabă pe Alexandra.

Alexandra da afirmativ din cap și se îndreaptă hotărâtă spre masă. Își aduce singură aminte că întâi are
de spălat mâinile. Chiuveta este fix la înălțimea ei, deci totul este pregătit. După ce se spală pe mâini cu apă cu
săpun, se usucă pe prosop și își alege un șervet pe care îl așează la masă, în dreptul scaunului ei. Este un șervet
special, are conturul deja desenat pe el – un cerc pentru locul castronului/farfuriei, conturul de la lingură,
furculiță și linguriță.

Ce servim azi la micul dejun? Pâine integrală cu brânză și castraveți.

De pe platou, Alexandra își alege singură feliile pe care le vrea în farfurie. Mănâncă 2-3 tartine, însoțite
de 2 bucăți de castravete. Când termină, merge să pună farfuria murdară lângă chiuvetă, acolo unde se află tava
pentru farfuriile murdare. Își ia șervetul folosit, se uită la el: dacă este murdar, merge în teancul de șervete
murdare, dacă nu înapoi pe raft unde poate fi folosit de un alt copil.

După masă, Alexandra își alege un puzzle și merge spre masa de mic dejun. Unul din adulții de la clasă
o direcționează: Uite, cu puzzle-ul poți merge la o masă liberă. Alexandra merge la masă și lucrează câteva
minute cu puzzle-ul, apoi merge să îl returneze – îl pune la loc. Asistenta educatoarei îi atrage atenția: Când ne
ridicăm, așezăm scaunul sub masă.

După ce mai lucrează 5-10 minute cu alte materiale, Sabina, educatoarea o invită la o prezentare: Vrei
să it prezint cardurile cu legume? Alexandra acceptă bucuroasă. Sabina prezintă coșul cu legume: castravete,
cartof, ceapă albă, ardei și ceapă roșie. Sunt 3 copii care participa la prezentare. Sabina așează încet cardurile pe
covoraș, le prezintă pe fiecare în parte, pronunțând rar și apăsat fiecare cuvânt.
Apoi lansează provocările către fiecare copil în parte:

Arată cu degetul cartoful!

Pune mâna pe ceapa albă!

Mara, arată degetul ardeiul!

Alexandra, pune în coș castravetele!

Alexandra respectă întocmai instrucțiunile. Încă e greu să deosebească ceapa albă de cea roșie, în rest
lucrurile sunt foarte clare. La final, Alexandra este invitată să strângă materialul. Pune toate cartonașele la loc,
ia coșul și îl duce voinicește la loc. “Eu sunt mare, pot!” spune Alexandra cu un zâmbet mare pe față.

Alexandra participa apoi la încă două prezentări de limbaj: cardurile cu insecte și cardurile cu pești.
Apoi își alege un puzzle, îl returnează la raft și merge să observe un băiețel care își pregătește singur suc de
portocale.

Alexandra hotărăște că este o idee foarte bună, își pregătește un suc dintr-o jumătate de portocală, îl
toarnă în pahar și merge cu paharul la masa de mic dejun. Alături, o fetiță lucrează cu alte două carduri. Varsă
însă sucul de portocale peste carduri. Mă uit cu atenție în jur: nu se aude nici Aoleu!, nici of Doamne!. Niciunul
dintre adulți, niciunul dintre copii nu pare uimit sau scandalizat de această întâmplare. Viața continuă așa,
liniștit și frumos cum curgea și înainte. Cristina, asistenta Sabinei, vine către Alexandra: Poți să iei lavetă să
ștergi, îi spune. Alexandra ia laveta, șterge cardurile și șterge și masa. Merge apoi la materialul de tăiat mărul –
își feliază mai multe bucățele de mere, le pune în castron și merge cu castronul la masă de mic dejun.

Apoi își alege o carte de la colțul de lectură, o rasfoiește, când Sabina trece pe la colțul de lectură o
oprește că să îi povestească câte ceva din carte. La colțul de lectură, i se alătură alți colegi, sunt deja 4 copiii
care stau pe covoraș, pe pernă și rezemați de calorifer rasfoiind fiecare câte o carte. Sabina vine și ea și le
propune să le citească dintr-o carte. Timp de un sfert de oră toată lumea este captivată de lectură.

Alexandra își alege coșul cu forme din lemn și merge la masă să construiască castele și turnuri felurite.
Nu e loc suficient la masă pentru asta, Cristina o invită să își ia un covoraș. Alexandra e de acord, își ia un
covoraș și merge pe covoraș cu formele de lemn. Vine și Răzvan să lucreze cu Alexandra. Alexandra este
deranjată de Răzvan, ea îi spune: Depărtează! Iar Răzvan o împinge. Alexandra constuieste turnuri din ce în ce
mai înalte: Cristina, le-am pus pe toate! spune ea. Răzvan vrea și el să ia din cuburi, Alexandra nu este de
acord: Materialul meu spune ea, fără să lovească sau să împingă, folosind doar cuvintele.

Sabina intervine: Cine a ales materialul? Alexandra spune că ea este cea care a ales materialul. Apoi ea
spune: Vreau să lucrez singură. Răzvan vrea să lucreze împreună cu Alexandra. Sabina spune că este în regulă
să lucreze împreună, doar dacă găsesc o modalitate de comun acord. După ceva vreme, copiii strâng materialul
împreună: Alexandra strânge materialul de cuburi iar Răzvan duce la loc covorașul.

Înainte de activitatea de grup, adulții au nevoie să re-arenjeze mediul. Alexandra, mă ajuți să mut

masa? întreabă Mirela. Da! vine prompt și sigur răspunsul.

La ora 11:00, începe Circle Time, activitatea de grup. Sabina aduce gustarea de fructe și o invită pe
Ramona să îi servească pe ceilalți copii. Ramona nu dorește, Alexandra se oferă să îi servească ea. Alexandra
merge de la un copil la altul și îl întreabă pe fiecare: Dorești măr?
 Au trecut doar 2 ore din această zi. În cele 2 ore, Alexandra și-a pregătit singură micul dejun, sucul de
portocale și gustarea de fructe. Și-a exersat abilitățile cu materiale felurite din zona de viață practică, limbaj și
senzorial. A avut grijă de mediu, s-a îngrijit de ea și de ceilalți copii – pe care i-a servit cu bucăți de măr
delicioase. A știut să spună Nu și să pună o limita constructivă, non-violență către un alt copil atunci când a fost
nevoie. Atunci când a fost întrebată, a ales să acorde ajutorul solicitat. Practic, de dimineață și până acum se
mișcă independentă și încrezătoare în întreg mediul cu o atitidune pe care de fapt o și verbalizează cu
succes: Eu pot!

Sunt uimită de independența și autonomia copiilor pe de o parte și de calmul și liniștea din mediu
pe de altă parte. Niciun eveniment nu pare să fie o tragedie. Orice se întâmplă, este parte din firesc și tratat
că atare – atunci când se varsă apă sau suc, atunci când se sparge ceva de sticlă sau de porțelan, atunci când un
copil are o supărare sau o furie – totul este parte din întreg și este întâmpinat cu naturalețe, ca și cum este cel
mai firesc lucru ce se putea întâmpla acum. Este uimitor cum atunci când nimic nu este dramatizat, viața curge
mai lin și mai firesc. Sunt trei mesaje de bază la care copiii sunt expuși în permanență aici în mediu, în
moduri diferite, mesaje care devin parte din tine, o dată ce petreci aici un timp semnificativ: Pot eu
însumi/însămi!; Împreună avem grijă de clasă; Poți să îi ajuți de ceilalți? Toate acestea condimentate cu
ideea: Ești un membru respectat, meriți respect, drepturile tale și spațiul tău de lucru este respectat par să fie
ingrediente magice, de creștere naturală și sănătoasă și în același timp ingrediente firești ale mediului
Montessori autentic.