Fetita care l-a luat pe NU in brate

Va spun ca sa stiti si voi: cuvintele care imi trebuie pentru povesti le scot din
calimara
Intr-o zi, un cuvant nu vru sa iasa afara.
Tot ciocanind disperate in sticla cu penita, din calimara iesira cuvintele: Politete,
Harnicie, Prietenie.
Hai, spune-ne ce cauti!
Il caut pe Nu. Fara el nu pot termina povestea.
Pe Nu? L-a luat o fetita in brate si nu-i mai da drumul

u
Daca, de pilda, vorbi cuvantul Harnicie, ii spune mama: Pune masa!

sau Adu apa! sau Matura! , fetita spune ca nu poate; are pe Nu in

brate

Ori daca, vorbi cuvantul Politete, bunica vine de la piata, aducand doua cosuri grele,

fetita cu Nu in brate nu sare sa-I deschida usa

Ori daca, vorbi cuvantul Prietenie, o colega o roaga sa-i ajute la o problema grea,

fetitei cu Nu in brate nici nu-i pasa

Si unde sta fetita care l-a luat pe Nu in brate? intrebai eu.
Te conducem noi, se oferira cele trei

nu
Desi era tarziu, o gasiram dormind. Nu, din brate, era insa treaz:
Nu ma intorc! zise el. Nicaieri n-am dus-o mai bine ca-n bratele acestei fetite. Nu
merg la tine, nu, nu, nu!
Chiar atunci se auzi glasul mamei fetitei:
Hai, scoala-te ca e tarziu! Pune masa, e ora pranzului!
Indata! raspunse in locul fetitei, Harnicia. Si cat ai clipi, asternu masa, deschise
bufetul si scoase farfuriile. In dreptul fiecarei farfurii impaturi si cateva servetele de
hartie.
Pe scari se auzira pasii bunicii. Politetea nici nu astepta s-auda batai la usa. Alerga si o
deschise, lua sacosa cu cumparaturi din bratele bunicii

Intre timp Prietenia rezolvase problema cu care venise colega fetitei care l-a luat pe
Nu in brate

Cand fetita se trezi si se dadu jos din pat, veni la mama sa si aceasta o lauda:
Tare frumos ai asezat masa! Poftim cotorul acesta de varza.
Bunica-i darui un mar:
Ia-l! Esti o fetita saritoare.
Colega nu se lasa mai prejos:
Am doua nuci. Una tie si una mie!
Fetita intinse mainile sa primeasca darurile, dar, in clipa aceea, il scapa pe Nu din
brate.

Eu, care atata asteptam, il apucai de-o ureche si plecai grabit acasa. Ajuns acasa, il
aruncai pe Nu in calimara si rugai cuvantul Paznic sa-l pazeasca strasnic. Ca sa nu-l
mai poata lua nici o fetita si nici un baiat in brate
Povestea ratustei Lina
Intr-un taram fermecat, acolo unde gasesti pomi vorbitori, flori jucause, traia o ratusca
care nu asculta pe nimeni si era tare nazdravana. Intr-o zi, jucandu-se cu prietenii ei

ratusca Lina lua o piatra si-l lovi peste aripa pe ratoiul Dino.
Dino cazu dintr-odata la pamant, plangand de durere dar nu ii spuse nimic Linei ci se
ridica, isi lua ramas bun de la ceilalti ratoi si pleca spre casa. Lina isi dadu seama ca a
gresit si ii paru rau.

Cand a ajuns acasa, mama a intrebat o pe Lina:

Lina, ce-a patit Dino la aripioara?
Nu stiu ce-a patit, spuse ea abtinandu-se sa nu planga.
Ceva tot s-a intamplat. As vrea sa-mi spui!
Nu! Nu! incepu sa strige ratusca Lina si fugi in camera ei. Linei ii paru rau ca a vorbit
nepoliticos cu mama ei si ca l-a lovit pe ratoiul Dino. Se tot fosnea in pat incercand sa
adoarma si cand reusi, intr-un final, sa adoarma, de sub plapuma iesi o pietricica. Care
pietricica? Cea care i-a lovit aripioara lui Dino.

Nu te aseza pe mine! se auzi un glas subtire.

Cine a vorbit? intreba Lina pivind in jur.
Nu stii cine sunt? Eee! Eu sunt, pietricica, ii raspunse acelasi glas subtire.
Doar atunci, ratusca Lina observa ca era gata sa se aseze cu spatele pe pietricica.
Ce faci? Mai de dimineata ai vrut sa-mi spargi capul, iar eu te-am iertat. Iar ma
superi? o intreba pietricica si vru sa sara din pat.
Nu pleca, nu iti fac nici un rau! striga ratusca Lina. Sunt trista, pietricica! ii spuse
plangand.
Cum te numesti? intreba pietricica.
Ma numesc Lina. Tu?
Eu sunt Roxi. Si de ce esti trista? o intreba mirata pietricica.
Sunt trista pentru ca l-am lovit pe Dino peste aripioara si ca am vorbit nepoliticoasa
cu mama Of, nu stiu cum sa-mi repar greseala. Ma ajuti Roxi? Ma ajuti? Promit ca
am sa ma comport frumos de acum inainte! spuse Lina cu lacrimile in ochi.
Bine, te voi ajuta. Daca iti pare ruai putea sa-ti recunoti greeala si sa-i spui
mamei ce s-a ntmplat.
Spune-i ca iti pare ru ca l-ai lovit, ii spuse pietricica Roxi.
Maine dimineata asa o sa fac. Esti cea mai buna prietena a mea, Roxi! spuse
incantata Lina si apoi adormi cu pietricica in brate.
Tinand cont de sfatul pietricicai, ratusca se trezi dis de dimineata. Se spala pe ochisori
si pe dintisori si fugi la mama sa-si recunoasca greseala si sa spuna ca-i pare rau.

Apoi lua ghiozdanelul si pleca spre scoala. De cum il zari pe Dino in curtea scolii, fugi
spre el si isi ceru iertare si-l ruga sa fie din nou prietenul ei.
Dino a iertat-o pe Lina si de atunci sunt cei mai buni prieteni.

Eu pot de Alin Balasoiu

Eu POT! Este-nceputul
Ce duce spre succes!
Eu POT! Este CUVANTUL!
Sa-l spui cat poti de des!

In viata nu castiga
Neaparat ce-l ce-i mai bun.
Degeaba-i bun, de are frica
Si eu nu pot in sine-si spun!

I-ajung din urma si-i intrec

Acei ce pot sa creada,
Acei ce-si spun Eu POT
Sa-ntrec si Lumea-ntreaga!

De-ar fi acum ca sa rezum

Si-ntr-un cuvant sa te-nvat tot:
Arunca orice NU, iti spun!
Gandeste doar Eu POT!

Eu POT! Este-nceputul
Ce duce spre succes!
Eu POT! Este CUVANTUL!
Sa-l spui cat poti de des!
Nu vreau inca sa ma culc
Victor, e timpul sa te culci! ii spune baietelului mama sa. Victor insa este ocupat cu
masinutele sale si nici gand sa lase joaca.

Lasa-ma sa ma mai joc un pic! o roaga pe mama.

Nici vorba! Chiar si asa ai stat mai mult ca de obicei. Hai, repede!
Copilul protesteaza, dar pana la urma mama reuseste sa-l culce. Un pupic grabit de
noapte buna, stingerea, se-nchide usa.

Abia trec cateva minute si Victor isi scoate capul:

Mi-e sete!

Bine, fugi si bea ceva, dar repede! spune mama.

Victor trece cu pas ca de melc prin sufragerie. Incearca sa prinda cat mai mult cu
putinta din programul de seara al televizorului.
Acelasi circ in fiecare seara! mormaie tata.
Dupa multa taraganare Victor trece fara pofta in camera sa.
In aceeasi seara, undeva departe, departe de Victor si parintii sai, spiridusul Ene se
pregatea din nou pentru a veni pe Pamant. Dupa cum stiti, spiridusul Ene presara pe
genele copiilor un praf fermecat ca acestia, vor, nu vor, sa adoarma.

Dar voi nu stiti ca si Ene are o ceata de copii. Cei mai mari dintre copiii spiridusului il
pot ajuta deja in munca sa, iar cel mai mic, un nazdravan tare curios isi baga nasul
peste tot! Tot timpul il necajeste pe Ene sa-l duca si pe el pe Pamant. Dar degeaba! In
seara aceasta s-a hotarat insa ca in taina sa-l insoteasca totusi pe tatal sau. Dupa
cum stiti, Ene cara in spinare un sac mare cu praf-de-somn. Spiridusul cel mic varsa
un pic de praf din sac si se baga in el Asa zbura spre Pamant.
Ajunsi pe Pamant Spiriduta paraseste neobservat sacul. Inca ameteste datorita
zborului. Isi inchide ochii si se sprijina de un perete. Cand isi ridica ochii, tatal lui era
deja departe. Spiriduta nu sta suparat mult timp.
 Dau o raita pe Pamant si tot voi mai avea timp sa-l caut pe tata, gandeste el
multumit. Sa vedem acum ce este in camera aceasta.
Stiti in care camera a nimerit Spiriduta? Da, da, in camera lui Victor!
Dar ce creatura mai e si asta? striga surprins Victor. Cine esti tu? Nu te cunosc!
Bineinteles ca nu ma cunosti! spune Spiriduta. Sunt pentru prima oara pe Pamant.
Tatal meu este Ene, cel care aduce somnul.
Stii ceva? Mi-ai putea face un mare serviciu. Atat de tare ma plictisesc in patul meu!
Daca ar fi dupa mine, nu as dormi niciodata. M-as putea juca mai mult timp daca nu
as dormi. Tu ma poti ajuta cu siguranta ca Ene sa nu intre in camera mea.
Spiriduta este foarte mandru ca Victor presupune ca il poate ajuta cu ceva. Ii
povesteste lui Victor ca Ene presara la usa fiecarei case un pumn de praf magic, drept
semn ca la acea casa copiii au adormit. Asa Ene se asigura ca a reusit sa adoarma toti
copiii.
Stii ceva? spune Spiriduta. Am sa presar praf magic in fata casei tale si astfel tata va
crede ca ai adormit.

Super! Se bucura Victor. Asa pot sa ma joc cat vreau! Multumesc frumos, draga
Spiriduta.
Victor se joaca bucuros cu masinutele toata noaptea.
A doua zi de dimineata, Victor este foarte palid, are cearcane sub ochi. Prietenii il
cheama la joaca.
Sa organizam un cros! propune unul dintre baieti.

Victor se bucura pentru ca ii place sa alerge. De indata ce se da startul, Victor ramane

mult in urma. De obosit ce era nu mai reusea sa fuga. Abia se tara ca un melc. Simtea
ca picioarele ii sunt ca de burete. Victor se supara foarte tare ca a iesit ultimul si se
duce acasa.
Dar nici acasa nu are chef de nimic. Dupa-masa se poate uita la emisiunea pentru
copii, dar nici macar interesantul film de aventuri nu-i poate capta atentia. Il doare
capul, abia isi poate tine ochii deschisi. Asa ca seara se culca mai devreme ca de
obicei.

Dupa ce mama stinge lumina apare Spiriduta.

Cum iti este? Nici acum nu vrei sa dormi?
Victor ar vrea sa spuna ca mai bine doarme, dar se razgandeste si spune ca vrea sa
ramana treaz din nou.
Si Victor din nou isi petrece noaptea treaz. Dar acum joaca cu masinutele nu mai este
o bucurie. Scotoceste printre jucarii, dar nimic nu-l intereseaza cu adevarat. Nu este
un lucru chiar atat de rau somnul!gandeste el in sinea lui.
La micul dejun mama ii serveste felul lui preferat de mancare: cereale cu lapte. Numai
ca Victor este atat de slabit de oboseala, incat nu poate tine lingura. Este nevoit sa
renunte la mancarea lui preferata.

Victor iese in parc, dar acolo nu are nici o putere sa se joace.

Victor doreste sa doarma.
Ce prostut am fost! Omul nu poate avea chef pentru toate, daca nu s-a odihnit bine.
Doar atunci poate sa se joace, sa se distreze, sa faca ce ii place.
Seara Victor il roaga pe Spiriduta sa nu mai presare praf magic la usa lui. Cand intra in
camera, Ene il vede pe Spiriduta. Victor adoarme si Spiriduta ii povesteste tatalui sau
cum l-a ajutat pe Victor sa stea treaz doua nopti la rand.
Ene il dojeneste si ii explica ca, spre deosebire de spiridusi, oamenii au mare nevoie
de somn pentru a putea sa faca ceea ce isi doresc.
Cand s-a trezit a doua zi, Victor a inteles ca fara somn nu poate sa faca nimic din ceea
ce ii face placere si din acea zi a avut mare grija sa doarma in fiecare noapte in care
mama il ducea la culcare.
Baiatul si dragonul

Victor era un baietel care nu avea suficienta incredere in el si care in fiecare seara
obisnuia sa se joace cu dragonul sau de plus, pe care-l botezase Foc.
Intr-o seara, dupa ce baiatul pronunta o formula magica dintr-o carte, dragonul de
plus prinse viata. Foc ii povesti baiatului stupefiat ca, daca vrea sa ramana un dragon
cu viata, trebuie sa treaca prin mai multe incercari.

Imediat Victor spuse ca el nu este capabil sa rezolve situatii dificile, dar dupa multe
discutii din care intelese ca nu exista alta posibilitate ca sa-ti salveze iubitul dragon,
se hotara sa incerce.
Victor porni la drum alaturi de dragon care-i darui un arc cu sageti fermecate.

Dupa o ora de mers, nu intampina nici o dificultate, ceea ce-l facu pe Victor sa aiba
mai multa incredere in el.
Dar, ceea ce Victor nu observase, era o ceata de lupi flamanzi ce-i urmareau de ceva
vreme.
Obosit, Victor hotara sa se opreasca putin sa-si mai traga sufletul. Dintr-o singura
saritura, seful lupilor il tranti pe baiat la pamant.
Victor tipa puternic si dupa mai multe incercari reusi sa dea lupul la o parte. Un urs
care trecea pe acolo, vazu toata scena si puse haita pe fuga. Baietelul ii multumi din
suflet ursului care se oferi sa-l insoteasca in aceasta misiune, dar Victor refuza,
spunand ca se intoarce acasa pentru ca nu mai este in stare sa continue.
Poftim, tine aceste ghiare din labele mele si ele te vor ajuta sa-ti indeplinesti dorinta,
iar daca vei fi in pericol ele te vor salva.

Victor accepta si porni repede mai departe pentru ca odata cu rasaritul soarelui,
magia disparea. Porni deci, tot mai decis sa-si atinga scopul. Zgomotele noptii il
speriara teribil, dar stranse ghiarele ursului intre degete si-si vazu de drum.
Un rau tumultuos ii bloca drumul. Curajos, Victor se arunca in apa, dar un rechin se

apropie furios de el.

Fara sa stea pe ganduri, Victor scoase arcul si trase in rechin. Sageata magica il nimeri
si rechinul se transforma intr-o testoasa uriasa care il transporta pe malul celalalt.

Dupa o bucata de vreme, baiatul se trezi la poalele unui munte urias. Se uita in jurul
sau si vazu ca se afla in tara dragonilor. In jurul sau se aflau o multime de arbori
vigurosi, cu exceptia unuia pipernicit.
Instinctiv baiatul se simti atras de acest arbore. Deodata vazu in varful sau o frunza
neobisnuit de stralucitoare. Se catara si o rupse si instantaneu aceasta se transforma
intr-o pudra magica, iar dintr-un nor de fum cobori dragonul sau.

Imediat dragonul il imbratisa si-l felicita pentru curajul si tenacitatea sa, care i-au
salvat viata.
Victor a invatat de la prietenul sau ca, daca vrei cu adevarat un lucru, il vei obtine,
desi uneori acest lucru nu e usor. Din acel moment, Victor nu a mai spus niciodata ca
nu este capabil sa rezolve ceva si a fost tare mandru de asta.
Frica si Tristetea si Increderea
Povestea urmatoare este povestea unui baietel pe nume Victor care a reusit sa
alunge Frica si Tristetea si a facut loc Increderii in viata lui.
Victor fusese prieten cu un alt baietel de aceeasi varsta, insa de-o vreme nu se mai
intelegeau. De fiecare data cand Andrei il vedea, incepea sa rada de el sau ii spunea
lucruri care il faceau sa planga/sufere.

Lui Victor nu ii placea sa planga fiindca toti ceilalti copii radeau de el si ii spuneau ca
se poarta ca un copil mic. Fricii se pare ca a inceput sa-i placa situatia in care
ajungea Victor de fiecare data, asa ca incepea sa isi faca aparitia tot mai des.
Neplacandu-i situatia in care a ajuns, Victor s-a hotarat ca trebuie sa faca ceva in
pivinta Fricii. Astfel, cu ajutorul mamei ei, a inceput sa analizeze cand apare Frica si
cum actioneaza.

Si-a dat seama ca cel mai des apare Frica dimineata, cand Increderea inca doarme.
Asa ca a decis sa isi trezeasca Increderea in fiecare dimineata devreme, inainte de a
iesi din casa. A fost o miscare inteligenta si in curand lucrurile au inceput sa se
schimbe.
Asta nu inseamna ca ceilalti copii nu mai erau rai cu Victor, desi au inceput sa faca
asta mai rar, insa Frica si Tristetea care apareau cand ceilalti erau rai, nu mai aveau
atat de multa forta daca si Increderea era prezenta sa o protejeze.
De exemplu, atunci cand Andrei se apropia de Victor, Frica ii soptea la ureche: Te va
face din nou de ras si ceilalti isi vor bate joc de tine,

dar Increderea ii soptea la cealalta ureche: Stai linistit. Esti puternic. Poti face fata
acestei situatii. Alaturi de Incredere, Victor a inceput sa descopere ca mai sunt si
alti copii cu care poate deveni prieten si care sunt dornici sa il cunoasca mai bine.

Increderea i-a soptit: Uneori trebuie sa lucrezi mai mult ca sa iti atingi scopurile.
Asa ca Victor s-a pregatit in plus si a descoperit ca ii poate prinde din urma pe colegii
sai si chiar sa ii depaseasca. Astfel a descoperit o noua prietena, apropiata de
Incredere: Perseverenta.

Perseverenta o ajutase si in trecut, de exemplu cand a invatat sa inoate si parea ca

nu va reusi niciodata sa isi coordoneze miscarile.
Astfel, Victor, avand alaturi de ea Increderea si Perseverenta, nu s-a mai lasat
intimidata de Tristete si Frica atat de des. Desi apareau din cand in cand, Victor stia
ca, impreuna cu Increderea si Perseverenta, poate depasi situatiile dificile.