Afecțiuni psihice și neurologice

Proiect realizat de Ciaun Mădălina- Elena

Clasa a XI – a A
 Cuprins
o Ce sunt afecțiunile psihologice?
o Boli reprezentative afecțiunilor psihologice
o Fricile și Fobiile. Mecanisme. Tratament
o Depresia. Mecanism. Tratament
o Despre psihoterapie
o Ce sunt afecțiunile neurologice?
o Despre neurologie
o Boli reprezentative afecțiunilor neurologice
o Altzheimer. Mecanism. Tratament
o Surse
1. Afecțiunile psihologice
o Sunt boli cu manifestări psihologice și comportamentale care se asociază cu suferința
semnificativă și cu afectarea funcționării socio-profesionale.
o Se caracterizează printr-o serie de simptome, semne caracteristice, care sunt prezente o
anumită perioadă de timp. Simptomele persistente și intense pot fi indicatori ai unei
afecțiuni psihice, însă un simptom izolat, chiar dacă este persistent și intens nu indică în
mod necesar boala.
► https://www.youtube.com/watch?v=A22fwMmoiAk
 Boli reprezentative ale afecțiunilor psihologice
1. Anxietatea = teamă, neliniște fără cauze precise.
2. Astenia = oboseală inexplicabilă.
3. Agitație = acte motorii fără sens/ coordonare.
4. Tulburări de memorie tranzitorii sau stabile ( de scurtă durată sau permanentă).
5. Depresia = prăbușirea de tonus afectiv, pierderea dispoziției, actualizare amintiri
neplăcute, insomnii.
6. Fobiile = temeri nejustificate față de lucruri care nu prezintă un pericol real.
7. Halucinațiile = formarea de imagini mintale ireale ( vedenii, „voci”, etc).
8. Delirul = pierderea contactului cu realitatea (gelozie, urmărire, otrăvire, etc).
 Fricile și fobiile
„ Trebuie să-ți asculți fricile: ele sunt un sistem prețios de alarmă în fața pericolelor. Dar
nu trebuie să te lași subjugat: uneori, acest sistem de alarmă se dereglează. Ca un soi de
alergie, teama se poate amplifica și deveni fobie.
Nu suntem responsabili de aceste frici excesive, incontrolabile, așa cum nu suntem
responsabili de faptul că suntem alergici, diabetici sau astmatici.
Nu alegem să ne fie frică, și mai puțin să ne fie foarte frică. Dar putem alege, în schimb,
să înțelegem mai bine frica. Pentru a ne pregăti să acționăm mai bine în fața ei...”
„Toți oamenii se tem. Toți.
Cel care nu se teme nu este normal...”
Jean – Paul Sartre
 Frica: un sistem de alarmă
o Imaginați- vă alarma unui automobil sau a unei case. Ea nu trebuie în mod normal să se
declanșeze decât în caz de efracție sau de incendiu, de exemplu. În acest moment, și
doar în acest moment, trebuie să sune, suficient de tare pentru a fi auzită, dar nu prea
tare, ca să nu semene panică printre vecini; suficient de mult timp ca să atragă atenția,
să poată fi oprită apoi, pentru a permite rezolvarea cu calm a problemei.
o Frica funcționează ca un semnal de alarmă a cărui funcție, la fel ca toate semnalele de
alarmă, este de a ne atrage atenția asupra unui pericol, pentru a ne permite să-i facem
față mai bine. Problema este că acest semnal de alarmă poate fi mai mult sau mai puțin
bine reglat.
1. Frica normală
o O frică normală este o alarmă suficient de calibrată în activarea, precum și în reglarea
ei. În activarea ei, alarma de frică nu se declanșează decât cu bună știință, în fața unui
adevărat pericol, și nu la posibilitatea sau la amintirea unui pericol.
o Ea ține seama de context. De exemplu: dacă sunteți la trei metrii de un tigru în junglă,
vă este frică; dacă este în cușcă, frica se diminuează. Intensitatea ei este proporțională
cu pericolul și ne dictează cum să acționăm corespunzător.
o În reglarea ei, teama normală se stinge repede și ușor, o dată ce pericolul a trecut și am
conștientizat că nu era atât de amenințător. Această reglare rapidă a fricii din reflex
facilitează acțiunea de adaptare: o dată ce și-a jucat rolul de alarmă, frica trebuie să
dispară, în caz contrar ea devine inutilă și periculoasă.
2. Frica patologică
o O frică patologică se aseamănă unei alarme prost reglate, atât în activarea, cât și în
reglarea ei.
o Când activarea ei este anormală, frica se declanșează prea des pentru praguri de
periculozitate prea joase. Sunteți victima alertelor false frecvente, ca un animal hăituit,
ca o gazelă care tresare și o ia la fugă la cel mai mic zgomot sau mișcare a frunzelor.
o Declanșarea fricii este prea puternică, fără flexibilitate, tot timpul sau pentru nimic:
teama nu este modulată și se transformă foarte repede în panică, de aceea această
funcționare de tip stimul- răspuns, este epuizantă.
o Frica patologică are nevoie de mai mult timp pentru a scădea în intensitate și a se
calma. În plus, are tendința de a se declanșa foarte ușor: este fenomenul de recurență a
fricii. Cu cât mi-e teamă mai violent și mai des, cu atât teama va reveni mai puternic și
mai ușor.
 3.Fobiile
o Nuanța între frică normală și frica fobică nu este perceptibilă în limba
noastră, însă era, de exemplu, în Grecia Antică. Grecii foloseau două cuvinte
pentru a-și desemna spaimele: deos – o teamă reflectată, mentalizată și
controlată; și phobos – o teamă intensă și irațională, însoțită de o fugă.
o O fobie este caracterizată printr-un anumit număr de simptome:
 o teamă foarte intensă, putând degenera până la un atac de panică;
 această teamă este adesea incontrolabilă;
 antrenează evitări ale obiectelor sau ale situațiilor fobogene de fiecare dată
când acest lucru este posibil;
 dacă trebuie să ne confruntăm cu obiectul fricii- uneori nu avem de ales, -
suferința este extremă;
 teama provoacă un handicap, legat de anticiparea anxioasă a situațiilor și de
evitări. Fobiile nu pun viața în pericol, însă pot distruge calitatea vieții.
 3. Fobiile
o Există, desigur, forme intermediare între frici normale și frici fobice, frici nu tocmai
normale, fără a fi încă fobii. Aceste temeri „intermediare” sunt foarte dependente de
micile detalii ale mediului.
De exemplu, pentru fricile sociale, precum teama de a vorbi în public, între cele două
extreme există toate nuanțele: pe de o parte, persoana care n-a avut niciodată trac, și de
alta, cele care, de-a dreptul fobice, nu pot deschide gura de față cu mai mult de două
persoane. La majoritatea oamenilor, acest trac va depinde de mărimea publicului, de
bunăvoința lui predispusă, de familiaritatea lui, etc.
o Fobiile nu se caracterizează doar prin existența temerilor excesive, ele sunt adevărate
maladii ale fricii, cu dinamica lor proprie. Odată apărute, ele au tendința de a fi cronice, și
uneori chiar, pentru cele mai severe dintre ele, să se agraveze și să se extindă.
o Apelativul de frică sau de fobie va depinde și de pericolul de care vă temeți. În realitate,
asemenea fobii pot exista: teama ar fi atunci declanșată de o fotografie, o povestire, sau
de vederea obiectului/ ființei respectiv/e.
 Diferența între frici normale și frici fobice
Frici normale
Registrul emoției
Teamă de intensitate limitată, adesea controlabilă
Asociate cu situații în mod obiectiv periculoase
Evitări moderate și handicap ușor
Frică de anxietate anticipativă: existența nu este
organizată în jurul fricii
Confruntările repetate pot, puțin câte puțin,
scădea intensitatea fricii
Frici fobice
Registrul bolii
Teamă care poate merge până la panică, adesea
incontrolabilă
Asociate cu situații uneori nepericuloase
Evitări importante și handicap semnificativ
Anxietate anticipativă majoră: existența este
organizată în jurul fricii
Se întâmplă frecvent ca, în ciuda confruntărilor
repetate, teama să nu scadă
 „10 porunci” ale luptei împotriva fricii
1. Nu vă mai supuneți fricilor.
2. Informați-vă cu adevărat despre ce anume vă provoacă frica.
3. Încetași să vă mai fie frică de frică.
4. Modificați-vă viziunea despre lume.
5. Confruntați-vă urmând regulile.
6. Respectați-vă și faceți-i și pe ceilalți să vă respecte fricile.
7. Gândiți-vă la frica dumneavoastră, la trecutul și funcția ei.
8. Aveți grijă de dumneavoastră.
9. Învățați să vă relaxați și să meditați.
10. Mențineți-vă eforturile în timp.
 Care este frecvența fricilor și fobiilor?
o Fricile și fobiile sunt extrem de răspândite. Fricile afectează pe toată lumea. Fricile excesive,
foarte frecvente la adulți, se întâlnesc aproximativ la un adult din doi.
o Printre persoanele care spun că suferă de o teamă excesivă, se observă, în general, că un sfert
până la jumătate din ele sunt, în realitate, fobice. Fobiile sunt, așadar, mai rare decât fricile.
Totuși, ele reprezintă patologia psihologică cea mai frecventă, alături de maladiile depresive și
de alcoolism (care, de altfel, le pot însoți).
o Copii, care au numeroase frici „normale”, învață, puțin câte puțin, teamă cu teamă, să le
depășească: pur și simplu, viața îi vindecă de fricile lor, oferindu-le ocazii să se înfrunte cu ele,
să învețe să le stăpânească și să păstreze părțile bune, precum prudența provenită din
experiență. În egală măsură, la adult, fricile normale sunt sensibile la aceste forme de
autovindecare, care trec prin confruntarea constantă și liber consimțită (nu ne putem vindeca
prin constrângere) cu ceea ce provoacă teama.
Frecvența fricilor numite „simple” în ansamblul populației pe
un eșantion reprezentativ de 8.098 de persoane adulte
Natura fricii Persoane suferind de această Persoane suferind de această
teamă excesivă teamă într-un stadiu fobic
Gol și înălțimi 20,4% 5,3%
Zbor cu avionul 13,2% 3,5%
A fi închis ( claustrofobie) 11,9% 4,2%
A fi singur(ă) 7,3% 3,1%
Vijelii, tunet, furtuni 8,7% 2,9%
Animale 22,2% 5,7%
Sânge, râni, injecții 13,9% 4,5%

Apă 9,4% 3,4%

Toate la un loc 49,5% 11,3%
 Depresia
o Depresia (tulburare depresivă majoră)
este o boală medicală frecventă și gravă
care afectează negativ modul în care te
simți, modul în care gândești și cum
acționezi. Din fericire, este și tratabilă.
Depresia provoacă sentimente de
tristețe sau pierderea interesului
pentru activitățile de care te bucurai
cândva. Poate duce la o varietate de
probleme emoționale și fizice și vă
poate reduce capacitatea de a
funcționa la locul de muncă și acasă.
 Depresia – cauze
o Cauzele depresiei nu au putut fi elucidate pe deplin, în ciuda eforturilor depuse. Viziunea
unanimă actuală a cercetărilor și clinicilor impune un model bio-psiho-social în care, la
instalarea depresiei, contribuie atât perturbări biochimice la nivelul creierului cât și
cauze psihologice (personalități fragile) sau sociale (stresul cotidian, evenimente de viață
negative, ostilitatea mediului etc.). În aproape un sfert din cazuri, primul episod depresiv
se produce ca o reacție la un eveniment de viață negativ. Ulterior însă, episoadele se pot
repeta fără nicio cauză aparentă.
o Unele medicamente pot și ele să inducă fenomene depresive.
o Dintre afecțiunile medicale generale care pot să favorizeze apariția unor stări de
depresie, cele mai frecvente sunt cele neurologice (boli cerebrovasculare, epilepsia),
endocrinologice (tulburările tiroidiene și ale altor glande endocrine), cele infecțioase
(infecția HIV, mononucleoza, pneumonia virală si bacteriană, tuberculoza) și inflamatorii.
o Riscul este mai mare în cazul persoanelor care au antecedente de tulburări afective sau
un istoric de afecțiuni psihice în familie, de consum de alcool sau substanțe psihoactive.
 Depresie - simptome
• tristețe;
• sentiment de deznădejde, lipsă de valoare, vinovăție sau goliciune;
• anxietate;
• neliniște;
• furie sau iritabilitate;
• pierderea interesului pentru activitățile pe care de regulă le îndrăgiți;
• lipsa de energie;
• oboseala;
• încetinirea gândirii sau a mișcărilor;
• probleme de concentrare;
• prea mult sau prea puțin somn;
• pierderea apetitului sau mâncatul excesiv;
• dureri de cap inexplicabile, dureri de stomac sau alte dureri;
• gânduri sinucigașe.
 Depresie – tratament și prevenții
o Când depresia vine ca un vizitator nedorit nu trebuie sa renunți la calitatea vieții. Medicamentele
și terapia pot face toate simptomele mai ușor de gestionat. Principalele medicamente pentru
depresie sunt antidepresivele. Ele cresc nivelurile de substanțe chimice din creier, cum ar fi
serotonina si norepinefrina, pentru ameliorarea simptomelor.
o Al doilea element pentru tratarea depresiei este psihoterapia - sau terapia de vorbire. Cercetările
constată că combinarea antidepresivelor cu terapia funcționează mai bine decât oricare alt
tratament.
Prevenții:
1. Desfășurarea de activități care cresc nivelul de substanțe chimice din creier care ne fac să ne
simțim mult mai bine (ex: mersul cu bicicleta, înotul, etc).
2. Dormiți suficient! Încercați să dormiți 7-9 ore pe timp de noapte. Somnul prea puțin poate
accentua simptomele depresiei cum ar fi iritabilitatea și oboseala mentală.
3. Rămâneți conectat! Singurătatea poate agrava depresia. Încearcați să ieșiți cu prietenii sau sa
vă conectați cu ei prin telefon;
Care este frecvența depresiei?
o Depresia a devenit cea mai frecventă suferință mintală la nivel de comunitate. Un
studiu desfășurat de către Organizația Mondială a Sănătății a atestat faptul că depresia
afectează circa 121 de milioane de persoane de pe întregul mapamond. Se estimează că
anual, 3 - 15 % din populația generală prezintă un episod depresiv, dintre care 0,4 - 5 %
sunt episoade depresive severe. În Europa, din 1000 de adulți, 58 prezintă tulburare
depresivă majoră (adică 33,4 milioane de persoane). Toate aceste cifre îngrijorătoare au
făcut ca depresia să devină în acest moment una dintre cele mai studiate afecțiuni
psihice.
► https://www.youtube.com/watch?v=hsCnlfL0NN0
 Psihoterapia
o Un prim ajutor emoțional în calmarea simptomelor îl reprezintă conștientizarea emoției - sursa din
spatele afecțiunii, frecvent cu ajutorul unui psihoterapeut.
o Psihoterapia are că scop conștientizarea situației reale pe care o trăiește persoana și apoi
modificarea modului în care este privită problema. Pacientul învață să își conteste presupunerile
patologice, să își exprime emoțiile și în final să-și schimbe comportamentele. Din această
perspectiva, tratamentul în astfel de situații este cel mai eficient, dar necesită timp și motivație din
partea pacientului.
o În analiza și diagnosticarea psihoterapeutică a unui pacient sunt luați în considerare ca factori
importanți: constituția ereditară, nașterea, tipul de îngrijire din copilăria mică – traumatisme fizice
și/sau emoționale, bolile copilăriei care pot crește vulnerabilitatea vreunui organ, climatul
emoțional al familiei și trăsăturile de personalitate ale părinților și fraților, experiențe emoționale
ulterioare în cadrul relațiilor intime și profesionale ale subiectului/pacientului/clientului.
► https://www.youtube.com/watch?v=zrOvq5RRzqs
Ce sunt afecțiunile neurologice?
o Bolile neurologice sunt afecțiuni ale sistemul
nervos. Acesta este alcătuit din creier, măduva
spinării și nervi. Atunci când unul dintre
componentele sistemului nervos nu mai
funcționează cum trebuie, pot apărea tulburări
de vedere, de vorbire, motorii sau cognitive. De
asemenea, memoria și simțurile pot fi afectate
de bolile neurologice.
 Neurologia
o Neurologia este specialitatea medicală care
se ocupă cu diagnosticarea și tratamentul
afecțiunilor sistemului nervos (encefal,
măduva spinării, nervi periferici). Pentru
acuratețea diagnosticului dat, medicul
neurolog poate indica următoarele
investigații : puncție lombară și analiza
lichidului cefalorahidian,
electroencefalograma (EEG),
electromiograma (EMG), examen
radiologic (radiografie de craniu și de
coloană vertebrală), Doppler vascular
cervico-cerebral, tomografie cerebrală,
rezonanța magnetică nucleară (RMN)
cerebrală sau de măduva spinării.
Boli reprezentative ale afecțiunilor neurologice
o Afecțiunile neurologice, cele mai
frecvente, sunt : accidentele vasculare
cerebrale, epilepsia, traumatismele
craniene, bolile neoplazice ale
sistemului nervos, bolile de mișcare
(Boala Parkinson), bolile de nervi
periferici, neuroni motorii, mușchi sau
joncțiune neuro-musculară (neuropatii
periferice, miastenia gravis), tulburări
de somn, migrene.
 Altzheimer
o Boala Alzheimer este o afecțiune degenerativă a sistemului nervos
care determină probleme de memorie, gândire și comportament.
Simptomele se dezvoltă în general treptat și se agravează în timp,
devenind suficiente de severe pentru a interfera cu activitățile zilnice.
►https://www.youtube.com/watch?v=FU74wHOW8FU
► https://www.youtube.com/watch?v=JmqdE4xSJ6w
 Altzheimer – cauze
o Nu se cunosc cu certitudine cauzele principale a bolii Alzheimer, se
consideră că boala este determinată de o combinație de factori genetici,
comportamentali și de mediu care afectează celulele creierului
(neuronii).
o Se cunoaște că, din punct de vedere biologic, în determinarea apariției
bolii Alzheimer sunt implicate anumite proteine de la nivelul creierului
care nu mai funcționează normal, perturbă activitatea neuronilor și
eliberează substanțe toxice. Până la acest moment se cunoaște că
activitatea a două proteine este asociată cu afectarea creierului în boala
Alzheimer:
 fragmente de proteine mai mari - beta-amiloid se acumulează
determinând plăci de amiloid care interferează cu posibilitatea
comunicării dintre celulele creierului (neuroni);
 proteinele tau care sprijină transportul nutrienților pentru neuroni își
schimbă forma și determină “încurcături” ale rețelei de celule neuronale
 Altzheimer – factori de risc
o Vârsta - înaintarea în vârstă este cel mai cunoscut factor de risc;
o Factori genetici – riscul este mai mare pentru persoanele care au unul dintre părinți sau
frați care suferă de această boală;
o Sindromul Down;
o Traumatisme craniene în trecut;
o Probleme cu somnul;
o Anumite comportamente și afecțiuni cardiovasculare: lipsa exercițiului fizic,
obezitatea, fumatul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat de tip 2, niveluri ridicate
de colesterol;
 Altzheimer – simptome
o Probleme de memorie, precum dificultatea de a-ți aminti anumite evenimente. Persoanele
cu Alzheimer au tendința de a repeta la nesfârșit aceleași fraze, de a pune aceleași
întrebări. Uitarea complet a unor conversații, întâlniri sau evenimente fără să-și le mai
amintească ulterior. Se pierd în locuri care altădată erau cunoscute. Probleme în găsirea
cuvintelor potrivite.
o Dificultăți în concentrare, în planificare și în rezolvarea problemelor. Devine dificil să țină
socoteala cheltuielilor, să-și plătească la timp facturile, până la dificultăți precum
recunoașterea cifrelor.
o Dezorientare și confuzie prinvind trecerea timpului.
o Probleme vizuale sau de orientare în spațiu; persoana se poate rătăci sau poate uita unde a
pus anumite lucruri.
o Schimbări de dispoziție, precum depresia, sau alte modificări de comportament
(iritabilitate, agresivitate) și personalitate.
 Altzhaimer - tratament
o Tratamentele existente pot să reducă simptomele și modificările cognitive temporar.
Printre categoriile de medicamente care pot sa fie prescrise de medic se numară:
 Inhibitori de acetilcolinesterază: au drept acțiune creșterea cantității de acetilcolină
(substanță implicată în transmiterea mesajelor). Pot aduce îmbunătățiri pentru
simptomele neuropsihiatrice precum agitația sau depresia.
 Clorhidrat de memantină acționează pozitiv asupra problemelor cognitive și
funcționale.
 Surse:
o „Psihologia fricii. Temeri, angoase și fobii” – Cristophe André, Traducere din limba
franceză de Daniel Voicea, editura Meteor Publishing
o https://www.youtube.com/watch?v=A22fwMmoiAk
o http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/afectiune-psihica_6584
o https://www.psychiatry.org/patients-families/depression/what-is-depression
o https://www.cdt-babes.ro/articole/depresia.php
o https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/depresie-episod-depresiv-ca
uze-simptome-diagnostic-tratament
o https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/alzheimer
o https://bioclinica.ro/pentru-pacienti/articole-medicale/ce-este-somatizarea-si-cum-se-
poate-trata
o https://www.cdt-babes.ro/servicii/neurologie.php
o https://www.roche.ro/ro/divizia-de-farmaceutice/arii-terapeutice/Neurologie.html