UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI ȘTIINȚE SOCIALE ȘI PSIHOLOGIE-

FILIALĂ ALEXANDRIA

PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR-ALEXANDRIA

FOLOSIREA STEREOTIPURILOR ÎN ȘCOALĂ

Coordonator științific: lect. univ. dr. Țibrian Mădălina

Student: Bușega Ana Maria Georgiana

Anul al II-lea
INTRODUCERE:

⁕Folosirea stereotipurilor în școală se referă la utilizarea unor idei preconcepute și generalizate

despre un anumit grup de oameni, bazate pe factori precum genul, etnia, religia sau orientarea
sexuală, într-un mod care poate fi dăunător și discriminatoriu. Este important să fim conștienți că
astfel de stereotipuri și să încercăm să le evităm, astfel încât să putem crea un mediu de învățare
sigur și incluziv pentru toți elevii.

⁕Folosirea stereotipurilor în școală poate avea un impact negativ asupra elevilor. De exemplu,
atunci când profesorii utilizează stereotipuri, acestea pot perpetua anumite idei greșite și pot duce
la discriminare sau la tratament nedrept. De asemena, elevii pot fi afectați de stereotipuri,
simțindu-se marginalizați sau subestimați.

⁕Pentru a evita utilizarea stereotipurilor în școală, este important ca profesorii să fie conștienți de
propria lor biastră și să încerce să fie cât mai neutri posibil în ceea ce privește cultura, rasă, genul
și alte aspecte ale identității elevilor. De asemenea profesorii pot să încurajeze elevii să fie
deschiși și să își împărtășească experiențele și să își exprime punctele de vedere, astfel încât să se
poată aborda subiecte sensibile cu sensibilitate și respect.

●Discriminarea nu este altceva decat incalcarea dreptului la egalitate, iar acest drept este incalcat
de cele mai multe ori in scoli. Discriminarea se bazeaza pe o prejudecata, care nu este altceva
decat o idee preconceputa, gresita, pe care si-a facut-o un om despre altcineva. Ce au la baza
aceste prejudecati? Este foarte simplu: ZVONURI. Ele sunt lansate de anumiti elevi.
Exista mai multe idei care pot duce la discriminare, dar cea mai des intalnita este ideea
diferentelor dintre negrii si albi, numita si rasism. Rasismul poate duce la segregare rasiala, mai
precis separarea si izolarea unor oameni de ceilalti.

Un copil, la scoala, poate fi exclus din anumite activitati pentru ca este de alta religie, culoare sau
de alta etnie. Principalele motive pentru care, in ziua de azi, a crescut discriminarea in randul
elevilor sunt mai multe, dar cea mai des intalnita situatie este aceea cand cineva cu handicap este
exclus din anumite activitati, nu-si poate exprima liber opiniile sau este exclus din anumite
cercuri de prieteni.
In cazul unor prejudecati formate de catre anumiti elevi, cea mai buna solutie este
COMUNICAREA. Prin comunicare se poate stabili daca afirmatiile facute cu privire la persoana
respectiva sunt adevarate sau sunt doar niste prejudecati. In cazul in care acei oameni sunt de alta
religie, etnie, nationalitate sau au vreun handicap, trebuie sa li se acorde sansa de a se integra in
comunitate.

Situatia copiilor romi este una critica, majoritatea apartinand unor familii extrem de sarace. Multi
dintre ei abandoneaza scoala datorita lipsurilor materiale, iar cei care continua sunt deseori
discriminati fata de colegii lor: pusi in ultimele banci ale clasei, tratati cu indiferenta, sau, mai
rau cateodata, agresati verbal de catre copii sau profesori. Educarea adultilor (cadrelor didactice)
si a copiilor in spiritul tolerantei si nediscriminarii constituie o prioritate daca dorim schimbarea
mentalitatilor.

Integrarea populatiei rome continua la varsta scolii, o scoala careia ii revine ca misiune
promovarea printre profesorii si elevii celorlalte nationalitati, valorile si cultura elevilor etnici.
Trebuie incurajata dorinta rromilor de integrare si accentuat ca integrarea nu inseamna pierderea
culturii traditionale. Teama etniei rrome de diversitatea culturala ar trebui sa fie inlocuita de
interesul mutual si de deschiderea catre schimbul de experiente cu ceilalti.

Intelegerea mutuala va reduce riscul discriminarii si va contribui la crearea de conditii mai bune
de invatatura pentru copiii rromi. Conditiile mai bune de invatare vor stimula increderea de sine
a elevilor si vor contribui la reducerea abandonului scolar – o problema extrem de frecventa intre
romi.

Din pacate, foarte multi elevi din ziua de azi nu pot accepta elevi diferiti. Tocmai pentru ca nu
suntem uniti, aceasta societate se destrama si apare astfel in scoli si violenta, fie ea verbala sau
fizica.

O parte importantă a identităţii şi a individualităţii fiecarei persoane, şi anume rolurile de gen, se

formeaza prin intermediul socializarii. Astăzi, familia, dar si, şcoala sau locul de muncă, mass-
media, tehnologia informaţiei, muzica și filmele influenţează acest proces. Vectorii de
socializare, unii tradiţionali şi alții noi, contribuie la păstrarea şi transmiterea stereotipurilor de
gen.

Educația pe aspecte de gen, îndeosebi atunci când se adresează atât băieților cât și fetelor, poate
fi un instrument important pentru promovarea egalității de șanse între femei și bărbați în
societatea modernă. Obiectivul său este de a schimba rolurile asociate fetelor și băieților,
femeilor și bărbaților în viața publică și privată. Reducând stereotipurile asociate cu aceste roluri,
această educație sprijină procesul de instalare a unei egalități civice la copii, în cadrul căreia
femeile și bărbații trăiesc într-o relație de cooperare și respect reciproc.

Cei mai mulți din generația tănară actuală, sub influența politicilor și a măsurilor care
promovează egalitatea de șanse, consideră că diferențele între cele două sexe nu sunt înnăscute,
ci provocate. Faptul că băieții sunt diferiți de fete devine evident atunci când o persoană devine
părinte, când aceasta observă fascinația pe care fetele o manifestă pentru păpuși și flori, jocuri cu
activități casnice sau cumpărături iar băieții pentru mașinute, trenulețe, avioane, mingi. Si într-
adevăr fetele sunt diferite de băieți, sexul fiind cel care determină această diferență. Interesele
lor, pragul senzorial, capacitatea fizică, reacțiile emoționale sunt diferite, însă aceste diferențe
sunt mult mai mici decât diferențele pe care le întâlnim între bărbații și femeile adulte, ceea ce
demonstrează că ele se acumulează în timp “conducând la unele dintre cele mai alarmante
statistici ce modelează felul în care gândim să ne creștem copiii”.

Chiar dacă din punct de vedere biologic creierul baieților cântărește mai mult decât cel al fetelor,
și perioada de pubertate la fete începe cu 1-2 ani mai repede decât la băieți, cercetările efectuate
arată că, creierele fetelor și ale băieților se aseamănă foarte mult, și că propriile experiențe de
viață sunt cele care determină diferențele pe care le întâlnim la maturitate între cele doua sexe.

Cercetatoarea americană Lise Eliot reduce diferențele dintre cele două sexe la diferențe de sex la
nivelul creierului, aratând că orice activitate pe care o întreprindem se reflectă la nivelul
creierului, motiv pentru care “diferențele dintre bărbați și femei cu cel mai mare impact asupra
noastră – aptitudinile cognitive cum sunt vorbitul, cititul, matematica, si abilitățile mecanice,
precum și abilitățile interpersonale cum sunt agresivitatea, empatia, asumarea riscurilor,
competitivitatea – țin foarte mult de învățare … fiecare dintre aceste trăsături fiind puternic
amplificată de diferite tipuri de practică, modele de rol și întăriri la care băieții și fetele se expun
încă de la naștere.”

Alți autori însă susțin că diferențele dintre bărbați și femei sunt înnăscute, preprogramate și
predeterminate. În acest sens, psihologul Louann Brizendine afirmă: „Creierul femeii dispune de
aptitudini unice uluitoare – o capacitate verbală extraordinară, abilitatea de a se angaja profund
într-o relație de prietenie, o capacitate aproape psihică de a citi chipuri și tonul vocii, pentru a
descifra emoții și stări de spirit, precum și abilitatea de a aplana conflicte.Toate acestea sunt bine
ancorate în creierul femeii. Acestea sunt talentele cu care se naște femeia și care bărbaților,
sincer vorbind, le lipsesc.”

Ceea ce se reproșează însă studiilor pe care se bazează aceste afirmații este faptul ca ele sunt
făcute asupra femeilor și bărbaților adulți, ceea ce face greu de spus dacă aceste diferențe se
bazează pe natură sau pe învățare.

Identitatea de gen la copil se formează prin observarea și imitarea comportamentuluI de gen al

persoanelor, adulte sau copii, cu care aceștia interacționează. Părinții și cadrele didactice
reprezintă modele reale de învățare a unor comportamente de gen specifice, de aceea acestor
actori cheie le revine sarcina de a oferi modele de comportament ne-stereotipe. pe lângă aceștia,
comportamentul copiilor poate fI modelat și prin cărți, filme, desene animate, mass-media care
constituie modele simbolice pentru copii.

Cele mai multe teorii asupra genului arată că perioada de vârsta cea mai importantă pentru
formarea identității de gen este cea cuprinsă între 2 și 6 ani, când capacitatea de asimilare a
copiilor este foarte mare. La vârsta școlară, copiii pot avea deja comportamente de gen formate
în mod stereotip. Rolul cadrelor didactice și al școlii în ansamblul său este de a flexibiliza aceste
atitudini și comportamente. Perioada adolescenței este de asemenea asociată cu dezvoltarea
relațiilor de gen, aceștia având tendința de a accepta și de a se conforma stereotipurilor de gen
promovate de societate.

Deși în prezent societatea acordă o mai mare importanță ca în trecut promovării egalității de gen,
diferențele dintre cele două sexe cunosc o amploare mult mai mare, societatea încurajandu-i
 parcă pe părinți să le accepte și să atribuie fiecare capacitate sau deficit diferențelor înnăscute
dintre cele două sexe:

-dacă fiul tău nu știe încă să vorbească nu e nici o problemă, majoritatea băieților încep să
vorbească mai târziu;

-dacă fiica nu se pricepe la matematică sau fizică, e pentru că fetele au o înclinație spre științele
sociale.

Aceste stereotipuri bazate pe sex fac ca societatea actuală sa fie divizată mai mult ca oricând pe
sexe: ne străduim să aflăm sexul copilului cât mai curând posibil și înainte de naștere, există nu
numai reviste și programe TV ci posturi de televiziune dedicate în întregime bărbaților sau
femeilor. Iar copiii sunt cei mai afectați de această clasificare, intrând în lumea “fetițelor
drăguțe” și a “băieților curajoși” chiar din perioada preșcolară. Exagerarea diferențelor între
bărbați și femei se reflectă, mai ales, în așteptările pe care și le fac părinții cu privire la copii;
pentru că aceștia din urmă sunt direct influențați de ceea ce credem noi despre ei, este foarte
probabil ca atunci când accentuăm diferențele între sexe, aceste stereotipuri să se cristalizeze în
propriile percepții ale copiilor.

Exemple de stereotipuri de gen care fixează roluri de gen clar împărțite, ajungând să
condiționeze uneori subtil, de multe ori evident, femeile și bărbații și care conduc, adesea,
la inegalitate de șanse și discriminare de gen:

 bărbații sunt mai buni la științe exacte, la politică, sunt mai buni ingineri, medici
 femeile sunt mai sensibile, empatice, comunică mai bine, sunt mai înclinate către zona artistică
 femeile trebuie să se ocupe de gospodărie, îngrijirea copiilor
 bărbații trebuie să aducă bani în casă
 fetele trebuie să fie cuminți, liniștite, curate, ordonate
 băieții/bărbații nu plâng
 bărbații sunt mai degrabă duri și direcți
De aceea este foarte important ca părinții și cadrele didactice să diminueze percepțiile negative
legate aceste diferențe prin dezvoltarea tuturor abilităților cognitive și emoționale atât la băieți
cât și la fete. Numeroasele domenii ale inteligenței trebuie cultivate la ambele sexe pentru că
studiile arată că succesul în lumea de astăzi depinde de un “melanj al punctelor forte
caracteristice atât bărbaților cât și femeilor – vorbit, citit, scris, matematică, spațiu, dexterități
mecanice și aptitudini fizice, pe lângă măsuri egale de empatie și ambiție, diplomație și
asertivitate”.

Astfel, dacă activitățile băieților și fetelor se vor asemăna, atunci diferențele dintre ei vor căpăta
o amploare mai scăzută, sporind șansele de a dezvolta un set echilibrat de aptitudini atât la fete
cât și la băieți.

Diferențele de gen afectează majoritatea copiilor prin privarea lor de anumite oportunități de
dezvoltare. Toți cei care se implică în educația copiilor, de la părinți pâna la cadre didactice și
consilieri trebuie să cunoască problematica diferențelor de gen și necesitatea valorificării sau
compensării acestor diferențe.

⸞BIBLIOGRAFIE⸞

1. ,,Discriminarea în școli,, de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării(

Data accesării-29.04.2023/ ora 13:40)

2. ,,Stereotipuri și prejudecăți în educație,, de către UNESCO( Data accesării- 29.04.2023/

ora 14:23)

3. ,,Stereotipurile de gen în școală,, de către Consiliul Europei( Data accesării-02.05.2023/

ora 20:48)
 4. ,,Incluziunea social în școli,, de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică( Data accesării-02.05.2023/ ora 21: 33

TABEL

CONSILIUL UNIUNII CONSILIUL EUROPEI CONSILIUL EUROPEAN

EUROPENE
Data înfințării:1957
Sediul: Bruxelles, Belgia
Atribuții: coordonarea
politicilor și luarea deciziilor
în cadrul Uniunii Europene,
precum și promovarea
cooperării între statele
membre.
Data înfințării: 1949
Sediul:Strasbourg, Franța
Atribuții:promovarea
drepturilor omului, a
democrației și a statului de
drept în Europa, precum și
cooperarea între statele
membre în domeniul social și
cultural.
Data înfințării:1974
Sediul:Bruxelles, Belgia
Atribuții:stabilirea
obiectivelor și priorităților
Uniunii Europene, precum și
asigurarea coerenței și
eficienței acțiunilor Uniunii
Europene prin coordonarea
politicilor naționale.