DIFERIŢI, DAR EGALI

PROFESOR DE SPRIJIN: PETRIŞOR ROXANA IOANA

CENTRUL ŞCOLAR DE EDUCAŢIE INCLUZIVĂ
BAIA MARE

Misiunea noastră este să oferim tuturor persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale posibilitatea
de a-şi exprima valoarea, de a simţi bucuria vieţii şi de a descoperi lumea care-i înconjoară. Statul şi
familia oferă - sau ar trebui să ofere - şanse egale pentru fiecare prin educaţie, grijă, dragoste şi respect.
Toți suntem diferiți, dar, în același timp, egali. Semnul de egalitate, care s-ar pune în relațiile pe
care le împărtășim cu cei din jurul nostru, nu vine din spațiul pe care-l ocupăm și nici din ceea ce
considerăm că ceilalți așteaptă de la noi. Semnul de egalitate este dat de respectul față de cei de lângă noi
și de posibilitatea de comunicare pe care trebuie să o valorificăm.
O persoană cu dizabilităţi are drepturi egale, ca toţi
oamenii. De aceea este important să-i susţinem, să fim alături
de ei, să devenim prietenii lor. Să ne gândim că, prin destin,
am fi putut fi noi în locul acelei persoane, sau ar fi putut fi
fratele sau prietenul sau oricine altcineva foarte apropiat. Cred
că, fiecare membru al comunităţii trebuie să înveţe să-i
accepte pe ceilalţi, să susţină şi să încurajeze implicarea activă a tinerilor cu dizabilităţi in viaţa
comunităţii.
` În spatele unei nevoi speciale se află întotdeauna un copil frumos, dornic să descopere lumea.
Copilul căruia noi, de cele mai multe ori, îi vedem doar dizabilitatea visează să fie eroul din desene
animate, astronaut, doctor sau orice altceva care să dovedească lumii că poate face lucruri măreţe.Visurile
unui copil nu ţin cont de dizabilitate, rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri,
sex, orientare sexuală, vârstă sau afecţiune.
Aşadar, discriminare (din latină – discriminatio – a
diferenţia) înseamnă tratament inegal, defavorizat al indivizilor,
al categoriilor de indivizi sau al grupurilor umane, pe bază de
diverse criterii, cum ar fi apartenenţa etnică, rasială, religioasă
etc. Uneori, discriminarea este confundată cu prejudecata, care
se referă mai mult la starea psihologică decât la comportament.
Pentru a combate discriminarea, autoritățile sunt obligate:
să ofere acces liber pentru toți la instituțiile de învățământ de orice formă și nivel;
să asigure șanse egale pentru elevi și studenți în implicarea lor în cadrul procesului științifico-didactic și
asigurarea procesului de dezvoltare a acestora într-un mediu prietenos și sigur pentru toți, indiferent de
originea socială a acestora, dizabilitatea, vârsta, opinia, sexul etc., inclusiv în procesul de evaluare a
cunoștințelor acumulate de către aceștia;
să elaboreze și să asigure cu materiale didactice și programe de studii accesibile pentru participanți, având
în vedere necesitățile lor individualizate, acolo unde este cazul;
să pregătească cadrele didactice în vederea aplicării metodelor și a mijloacelor de prevenire a actelor de
discriminare și de sesizare a autorităților abilitate în caz de necesitate;
să realizeze în comun cu alte autorități abilitate și în colaborare cu organizațiile necomerciale din
domeniu programe educaționale pentru copii și pentru părinți în vederea prevenirii și combaterii
discriminării.
Şcoala incluzivă reprezintă dezideratul instituțiilor de învățământ, este
dorința continuă de a da șansă tuturor copiilor la o educație de calitate, având
ca scop formarea viitorilor adulți ai societății. Are menirea de a le oferi
tuturor elevilor șanse egale, oferind posibilități maxime de dezvoltare
fiecăruia, ținând cont de aptitudine și interesele acestuia.
Educaţia trebuie să îi pregătească pentru a trăi şi munci într-o
societate diversificată. Numai incluziunea poate reduce temerea şi poate
construi relaţii de prietenie bazate pe respect şi înţelegere. Trebuie să înceapă
din perioada preşcolară, deoarece ei absorb repede informaţii despre
discriminare şi sterotipuri de la televizor, de la cei de o vârstă cu ei şi, mai
ales din ceea ce spun şi fac adulţii (părinţii şi educatorii). Copiii au un model, de aceea, mesajele pe care
adulţi le transmit despre oameni care sunt de etnie diferită, care au o dizabilitate sau care vorbesc o limbă
diferită sunt foarte importante.
Toleranţa este o formă de a accepta diversitatea, iar diversitatea înseamnă viață. Le explic copiilor
că toleranţa nu este o calitate ce vine neapărat din interior, ci una pe care o dobândim prin educație și,
mai ales, prin practicarea ei zi de zi. Toleranţa o învățăm în primul rând de la părinții noștri și apoi de la
oamenii din jurul nostru. Respect, încredere, competență, responsabilitate sunt valori pe care le insuflăm
elevilor noștri. Învățăm să ne cunoștem, să iertăm, să ne dezvoltăm, să acceptăm idei, critici, argumente
sau păreri, să acordăm a doua șansă, să dialogăm. Însă să nu uităm că minciuna, nesimțirea, mediocritatea,
răul intenționat nu trebuie să fie tolerate. Fiecare dintre noi se dezvoltă într-un mediu generos, transparent,
eficient plin de dragoste și înțelegere. Toleranța este respect pentru sine și pentru cei din jurul tău.
Toleranța îți face viața mai frumoasă, mai senină, mai optimistă.

A. Roșan, (coord.), Psihopedagogie specială. Modele de evaluare și intervenție, Ed. Polirom, Iași 2015
https://prezi.com/p/flqe5czqx2zo/discriminarea-in-scoli/
https://www.dascalidedicati.ro/toleranta-pe-intelesul-copiilor-cu-c-e-s/
https://edict.ro/toleranta-mirodenia-care-ne-incanta-viata-educatie-incluziva-realizata-prin-proiecte-
educational