PORTOFOLIU LITERATURĂ PENTRU COPII

TEMA:Dramaturgia actuală pentru copii. Literatura științifico-

fantastică pentru copii.
NUME:Bușega Ana Maria Georgiana
Anul I, UPIT, Alexandria

AVENTURILE LUI TOM SAWYER

de Mark Twain

Aventurile lui Tom Sawyer este un roman considerat ca făcând parte

din literatura pentru copii,dar este de asemenea citit și de adulți. În primă
fază ,acest roman a fost interzis pe tărâmul american datorită jergonului
folosit de autor. Acestă operă constituie o pagină inovatoare și strălucită
în creația lui Mark Twain. Este asemănătoare cu ,, Amintirile din
copilărie” a lui Ion Creangă, prin faptul că prin personajele principale,
Tom și Nică, se pot regăsi aproape toți copiii, prin faptele, trăznăile,
pățaniile lor, cât și prin bogata imaginație cu care sunt dotați.
În Aventurile lui Tom Sawyer, umorul joacă un rol foarte important,
existând multe situații comice. Fără acest umor. Opera lui Mark Twain
ar fi pur și simplu falsă și sentimentală. Prin umorul fin, delicat al
eroului, precum si al altor personaje, se conferă sinceritate și profunzime
sufletească. Autorul glorifică viața liberă, fericită, iar râsul servește drept
expresia a dragostei sale pentru oamenii simpli.
Vioi și zburdalnici, instabili în comportări, înclinați spre joacă și spre
mici năzbâtiicare țin de vârsta și de imaginația lor, așa sunt copiii, și așa
ni-l prezintăși nouă Mark Twain pe Tom. Cu toate că e înclinat spre
năzdăvănii, Tom are un fond sufletesc bun, mărinimos, altruist. Pe
oamenii mari, Tom îi apreciază după profilul moral al acestora.
Personalul școlii este privit cu ironie și umor. Pe învățătorul Dobbins îl
disprețuiește pentru tirania și prostia lui (Andrei,2006, passim)
Bun și altruist din fire, Tom nu suportă minciuna, invidia, docilittea.
De aceea nu se împacă cu Sid cel ipocrit, trădător și invidios. Pe Tom îl
caracterizează cel mai bine mătușa lui: nu era rău, doar poznaș cum nu
se mai află, zăpăcit și neastâmpărat din cale-afară, atât păcat avea. Da el
nu-și da seama ce făcea, mititelul, era ca un mânz. Nu voia să facă rău,
avea o inimă bună ca pâinea caldă.
Tom și prietenii lui îmțeleg că aventura are limitele ei; ei nu pot trăi
singuri, fără familie, în afara societății ca niște animale sălbatice.
După mai multe peripeții,autorul se oprește, motivând că fiind
numai și numai povestea unui băiat, trebuie să se oprească aici; dacăar
înainta mult, ar deveni povestea unui bărbat ( Andrei, 2006, passim).
În Prefață, Mrk Twain recunoaște că întâmplările povestite în
această carte sunt în cea mai mare parte adevărate, că Huck este un coleg
de-al lui de școală, în timp de Tom e îmbinarea caracterelor a trei băieți
pe care i-am cunoscut.
Carte despre copilărie și universul ei unic scrisă mai cu seamă pentru
desfătarea celor tineri, Aventurile lui Tom Sawyer rămâne o carte și
pentru oamenii mari, pentru că, așa cum mărturisește autorul, ea trezește
acestora plăcuta amintire a ceea ce au fost și ei odată, a felului în care au
simțit, gândit și vorbit și a năzbâtiilor de care se țineau.

FRAM, URSUL POLAR

De cezar petrescu
 Fram, ursul polar își poartă cititorii din ținuturile polare în lumea
fascinantă a circului, în compania unor personaje memorabile.
Aventura în care pleacă, fără să vrea, puiul de urs, lasă urme adânci,
situându-l la hotarul dintre două lumi: lumea oamenilor și lumea
ghețurilor polare-lumea lui. Păstrându-și toată vremea însușirile
adevărate ale firii lui de urs, felul lui aparte de a trăi, de a se comporta în
raport cu animalele și cu oamenii, personajul romanului ne vorbește în
același timp și despre oameni, despre raporturile lor cu civilizația, cu
societatea, despre existența naturală sau alterată, falsificată, despre
putința sau neputința lor de a se adapta, de a-și schimba total sau numai
pentru un timp obiceiurile, viața, mediul, societatea.
Personajul principal al romanului este Fram, un urs alb, al cărui nume
este dat de marinarul Lars, care în tinerețe făcuse parte din expediția
exploratorului Nansen.
Prins de eschimoși pe când era doar un pui și vândut pe zece sticle de
rom, ursul Fram este nevoit să lase în urmă tărâmul ghețurilor veșnice și
să învețe să dea reprezentații în arena circului. Curând, devine vedeta
circului Struțki, iubit deopotrivă de copii și adulți pentru firea lui blândă
și acrobațiile care ,,stârneau minunare și veselic,,.
Acțiunea se petrce pe două planuri, care alternează: planul uman și
cel ce ilustrează lumea polară, în timp ce narațiunea dinamică, alegorică
este plină de neprevăzut.
Neînțelegând proporțiile și consecințele aventurii pe care o trăiește,
Fram, simbol alegoric al dezrădăcinării, a celui care se rupe de copilărie,
de pământul natal, trăiește într-un mod dureros urmările ei tragice
(Andre,2006,passim).
 Desprins brutal de paradisul copilăriei, el aderă total la lumea
circului, pe care o consideră reală.
După un timp, mistuit de dorul ținuturilor polare se întoarce, dar
constată că locul lui nu mai este nici aici.
Cezar Petrescu ilistrează în carte ideea, îmbrățișată și de alți scriitori,
că desprinderea de copilărie este dureroasă, că dezrădăcinarea nu-ți lasă
cale de întors.
Romanul, cuprinzând douăzeci și cinci de capitole, cu titluri
semnificative, ce rezumă conținutul, debutează cu spectacolul de adio al
circului Struțki, în care apare, fără ca nimeni să bănuie o întâmplare
neprevăzută. Vestitul urs Fram, refuză să-și facă numărul, care îi adusese
faima.
Anii trec și,cuprins de dorul pustiurilor înghețate în care se născuse,
Fram își pierde brusc însuflețirea și capacitatea de a face giumbuslucuri.
Cu ajutorul unui fost vânîtor de urși, devenit aparătoral acestora, este
trimis înapoi în oceanul polar și lăsat să trăiască pe o insulă nepopulată.
Aici, însă, prietenosul urs alb își dă seama că legăturile sale cu oamenii
nu pot fi rupte prea ușor.