TEMA:Dramaturgia actuală pentru copii. Literatura științifico-
fantastică pentru copii. NUME:Bușega Ana Maria Georgiana Anul I, UPIT, Alexandria
AVENTURILE LUI TOM SAWYER
de Mark Twain
Aventurile lui Tom Sawyer este un roman considerat ca făcând parte
din literatura pentru copii,dar este de asemenea citit și de adulți. În primă fază ,acest roman a fost interzis pe tărâmul american datorită jergonului folosit de autor. Acestă operă constituie o pagină inovatoare și strălucită în creația lui Mark Twain. Este asemănătoare cu ,, Amintirile din copilărie” a lui Ion Creangă, prin faptul că prin personajele principale, Tom și Nică, se pot regăsi aproape toți copiii, prin faptele, trăznăile, pățaniile lor, cât și prin bogata imaginație cu care sunt dotați. În Aventurile lui Tom Sawyer, umorul joacă un rol foarte important, existând multe situații comice. Fără acest umor. Opera lui Mark Twain ar fi pur și simplu falsă și sentimentală. Prin umorul fin, delicat al eroului, precum si al altor personaje, se conferă sinceritate și profunzime sufletească. Autorul glorifică viața liberă, fericită, iar râsul servește drept expresia a dragostei sale pentru oamenii simpli. Vioi și zburdalnici, instabili în comportări, înclinați spre joacă și spre mici năzbâtiicare țin de vârsta și de imaginația lor, așa sunt copiii, și așa ni-l prezintăși nouă Mark Twain pe Tom. Cu toate că e înclinat spre năzdăvănii, Tom are un fond sufletesc bun, mărinimos, altruist. Pe oamenii mari, Tom îi apreciază după profilul moral al acestora. Personalul școlii este privit cu ironie și umor. Pe învățătorul Dobbins îl disprețuiește pentru tirania și prostia lui (Andrei,2006, passim) Bun și altruist din fire, Tom nu suportă minciuna, invidia, docilittea. De aceea nu se împacă cu Sid cel ipocrit, trădător și invidios. Pe Tom îl caracterizează cel mai bine mătușa lui: nu era rău, doar poznaș cum nu se mai află, zăpăcit și neastâmpărat din cale-afară, atât păcat avea. Da el nu-și da seama ce făcea, mititelul, era ca un mânz. Nu voia să facă rău, avea o inimă bună ca pâinea caldă. Tom și prietenii lui îmțeleg că aventura are limitele ei; ei nu pot trăi singuri, fără familie, în afara societății ca niște animale sălbatice. După mai multe peripeții,autorul se oprește, motivând că fiind numai și numai povestea unui băiat, trebuie să se oprească aici; dacăar înainta mult, ar deveni povestea unui bărbat ( Andrei, 2006, passim). În Prefață, Mrk Twain recunoaște că întâmplările povestite în această carte sunt în cea mai mare parte adevărate, că Huck este un coleg de-al lui de școală, în timp de Tom e îmbinarea caracterelor a trei băieți pe care i-am cunoscut. Carte despre copilărie și universul ei unic scrisă mai cu seamă pentru desfătarea celor tineri, Aventurile lui Tom Sawyer rămâne o carte și pentru oamenii mari, pentru că, așa cum mărturisește autorul, ea trezește acestora plăcuta amintire a ceea ce au fost și ei odată, a felului în care au simțit, gândit și vorbit și a năzbâtiilor de care se țineau.
FRAM, URSUL POLAR
De cezar petrescu Fram, ursul polar își poartă cititorii din ținuturile polare în lumea fascinantă a circului, în compania unor personaje memorabile. Aventura în care pleacă, fără să vrea, puiul de urs, lasă urme adânci, situându-l la hotarul dintre două lumi: lumea oamenilor și lumea ghețurilor polare-lumea lui. Păstrându-și toată vremea însușirile adevărate ale firii lui de urs, felul lui aparte de a trăi, de a se comporta în raport cu animalele și cu oamenii, personajul romanului ne vorbește în același timp și despre oameni, despre raporturile lor cu civilizația, cu societatea, despre existența naturală sau alterată, falsificată, despre putința sau neputința lor de a se adapta, de a-și schimba total sau numai pentru un timp obiceiurile, viața, mediul, societatea. Personajul principal al romanului este Fram, un urs alb, al cărui nume este dat de marinarul Lars, care în tinerețe făcuse parte din expediția exploratorului Nansen. Prins de eschimoși pe când era doar un pui și vândut pe zece sticle de rom, ursul Fram este nevoit să lase în urmă tărâmul ghețurilor veșnice și să învețe să dea reprezentații în arena circului. Curând, devine vedeta circului Struțki, iubit deopotrivă de copii și adulți pentru firea lui blândă și acrobațiile care ,,stârneau minunare și veselic,,. Acțiunea se petrce pe două planuri, care alternează: planul uman și cel ce ilustrează lumea polară, în timp ce narațiunea dinamică, alegorică este plină de neprevăzut. Neînțelegând proporțiile și consecințele aventurii pe care o trăiește, Fram, simbol alegoric al dezrădăcinării, a celui care se rupe de copilărie, de pământul natal, trăiește într-un mod dureros urmările ei tragice (Andre,2006,passim). Desprins brutal de paradisul copilăriei, el aderă total la lumea circului, pe care o consideră reală. După un timp, mistuit de dorul ținuturilor polare se întoarce, dar constată că locul lui nu mai este nici aici. Cezar Petrescu ilistrează în carte ideea, îmbrățișată și de alți scriitori, că desprinderea de copilărie este dureroasă, că dezrădăcinarea nu-ți lasă cale de întors. Romanul, cuprinzând douăzeci și cinci de capitole, cu titluri semnificative, ce rezumă conținutul, debutează cu spectacolul de adio al circului Struțki, în care apare, fără ca nimeni să bănuie o întâmplare neprevăzută. Vestitul urs Fram, refuză să-și facă numărul, care îi adusese faima. Anii trec și,cuprins de dorul pustiurilor înghețate în care se născuse, Fram își pierde brusc însuflețirea și capacitatea de a face giumbuslucuri. Cu ajutorul unui fost vânîtor de urși, devenit aparătoral acestora, este trimis înapoi în oceanul polar și lăsat să trăiască pe o insulă nepopulată. Aici, însă, prietenosul urs alb își dă seama că legăturile sale cu oamenii nu pot fi rupte prea ușor.