Motto: „Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi.

Această lume nu va mai exista

când ei vor fi mari. Și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i
învățăm să se adapteze.” (Maria Montessori).

Diversitatea înseamnă să acceptăm faptul că oamenii sunt diferiţi în privinţa

aspectului exterior şi personalitatii. Modul în care fiecare dintre noi înţelege şi respectă
aceste lucruri contribuie la dezvoltarea şi consolidarea societăţii civile.
Şansele egale reprezintă tratarea oamenilor în mod egal, corect, prin înlăturarea
barierelor şi refacerea echilibrului. Diversitatea se bazează pe egalitatea de şanse dintre
indivizi. Ea presupune a fi diferiţi încă din momentul în care ne naștem. Nu avem o
opţiune sau puterea de decizie în a fi sau a nu fi diferiţi. Acolo unde avem două sau mai
multe persoane, avem diversitate. Diferenţele dintre noi pot fi în funcţie de vârstă, etnie,
gen, abilităţi fizice, naţionalitate, orientare sexuală, educaţie, stare civilă, religie,
experienţele de viaţă pe care le-am trăit şi care ne-au influenţat.
Avem nevoie de diversitate. Si, de fapt, suntem tot timpul înconjuraţi de diversitate
chiar dacă nu suntem conştienţi de asta şi foarte des tindem să ne înconjurăm noi înşine
de diversitate, fi e că acest lucru înseamnă să ne cumpărăm haine noi sau să ne schimbăm
rutina zilnică, pur şi simplu pentru că suntem plictisiţi – ceea ce s-ar traduce de fapt că
suferim de lipsa diversităţii. Si… câteodată, fără să observăm, noi înşine suntem diferiţi.
Ni se schimbă dispoziţia, ne gândim şi ne răzgândim pe tot felul de subiecte. Odată cu
diversitatea apare şi schimbarea, noile lucruri pe care le auzim sau le facem, ne ajută să
învăţăm. Devenim capabili să dezvoltăm lucruri noi din jurul nostru şi chiar pe noi înşine.
Lucrul cu diversitatea implică înţelegerea unor concepte precum stereotip,
prejudecată sau discriminare. Aceste noţiuni nu mai sunt demult străine, omului de rând,
ele devenind parte din actualitate. Mai ales în învățământ, oamenii au devenit din ce în ce
mai conştienţi de existenţa şi de efectul lor.
         Problematica diferenţelor de gen apare din ce în ce mai frecvent atunci
când vorbim de dezvoltarea adecvată a copiilor, ea având un rol decisiv în modul
în care se formează abilităţile emoţionale şi sociale ale acestora.
  Educaţia în funcţie de nevoile de dezvoltare specifice se realizează atât de
către părinţi cât și de personalul didactic din școli, încă de la începutul formării
identităţii.
Diversitatea înseamnă să acceptăm faptul că oamenii sunt diferiţi în privinţa aspectului
exterior şi personalitatii. Modul în care fi ecare dintre noi înţelege şi respectă aceste
lucruri contribuie la dezvoltarea şi consolidarea societăţii civile.

Într-o societate plină de roluri copiii încearcă să le adopte pentru a se adapta la viaţa
socială, deşi ele nu sunt neapărat cele mai potrivite, de cele mai multe ori luând forma
unor convingeri nesănătoase denumite şi stereotipuri.

De exemplu, stereotipul masculin încurajează un nivel ridicat de activare,jocuri

fizice,dominatoare,iar stereotipul feminin sereferă la preocupare faţă de ceilalţi şi
pasivitate.Uneori fetele şi băieţii ajung să îşi dezvolte doar acele abilităţi emoţionale şi
sociale care sunt conforme cu normale de gen acceptate de către un grup.
Acest lucru este în detrimentul copiilor, ei fiind privaţi de oportunităţi în
dezvoltarea socio-emoţională.Cercetările arată că stereotipurile de gen favorizează în
mod indirect dezvoltarea anumitor probleme pshilogice în mod diferit la fete şi băieţi de
exemplu:băieţii manifestă mai frecvent probleme de externalizare (probleme de
comportament) iar fetele propbleme de internalizare (depresie şi anxtietate).

Cuvântul educație derivă din substantivul „educatio”, care înseamnă creștere,

hrănire, cultivare. Educația are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieții sociale.
În viziunea lui Platon educația era percepută ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi
sau de a dezvolta aptitudinile native .

Ce pot face părinţii şi cadrele didactice?

încurajaţi exprimarea emoţională a copilului trebuie consolat când e trist,empatizaţi cu
copilul când e furios,ajutaţi-l când îi este frică.
permiteţi copiilor să experimenteze emoţii,încurajând exprimarea celor pozitive şi
ajutându-i în controlul emoţiilor negative.
Copilul trebuie ascultat şi nu trebuie să existe transmiterea mesajului că ar trebui să
se simtă ruşinat când exprimă furie sau ironizării când copilul exprimă frică,deoarece în
acest mod ar fi pedepsiţi.Fetele diferă faţă de băieţi în ceea ce priveşte stilurile de
exprimare şi de reglare emoţională.Astfel,într-un studiu,s-a arătat că băieţii care
manifestă risc pentru dezvoltarea problemelor de comportament exprimă mai multe
emoţii negative în situaţii dezamăgitoare când este prezent şi un adult decât cei care nu
prezintă riscul dezvoltării unor probleme de comportament.
Educatia, în viața unui individ, înseamnă o mare parte din viață. În fiecare zi orice
om poate învăța lucruri noi. El se poate educa atât pe el însuși cât și pe ceilalți. Educația
începe încă din copilărie, prin învățăturile date de părinti,sau cu alte cuvinte ,,Cei șapte
ani de acasă,, , iar cu această educație elementară, se poate porni la drumul vieții ,
întâmpinând orice fel de probleme cu capul sus.

Toţi cetăţenii români au drept egal la educaţie, la toate nivelurile şi toate formele,
indiferent de gen, rasă, naţionalitate, religie sau afiliere politică şi indiferent de statutul
social sau economic. Acest drept este prevăzut în Legea învăţământului nr. 84/1995. În
instituţiile de învăţământ publice educaţia este gratuită şi statul garantează dreptul la
educaţie în interesul individului şi al societăţii.

Discriminarea are, din păcate, foarte multe fețe și din păcate totul pornește de la ceea ce
numim noi prejudecăți. Fiecare dintre noi avem prejudecăți. De multe ori prejudecățile
sunt rezultatul informațiilor greșite, despre un lucru, despre o anumită persoană, despre
un eveniment.